LecturaBibliei

înBiserica

Ortodoxă____

Preot Dr Doru Costache 13 octombrie 2006

Serile Sfintei Maria

• A interpreta Scriptura implică a şti ce este Scriptura

• Există o mare diferenţă între maniera seculară (“ştiinţifică”) de abordare a Bibliei şi maniera eclesială (proprie Bisericii)

• Dacă, pentru expertiza seculară, Scriptura e doar un produs cultural, lucrurile apar mult mai complex din perspectiva eclesială

• Prezentarea de faţă se va ocupa de perspectiva eclesială, singura într-adevăr relevantă pentru experienţa creştină

Biblia / Scriptura

Originea termenilor:

Biblia – din limba greacă, înseamnă cărţi – aspectul de colecţie de texte – referire la Biserică, instanţa care a colecţionat

şi aranjat textele

Scriptura – din limba latină, înseamnă scriere – aspectul de consemnare a mesajelor

divine, revelaţia – redactare sub inspiraţia Duhului Sfânt

...toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu... (2 Timotei 3:16)

Atât aspectul de colecţionare cât şi cel de inspiraţie implică importante criterii hermeneutice

Cuprinsul Sfintei

Scripturi

• O dublă colecţie de cărţi, corespunzând celor două mari etape ale istoriei mântuirii – Vechiul Legământ şi Noul Legământ

• O perspectivă teologică şi eclesială asupra sensului creaţiei/istoriei– Teologică: din punctul de vedere al

lui Dumnezeu– Eclesială: din punctul de vedere al

Bisericii• O selecţie de date, relevante pentru experienţa poporului lui Dumnezeu în lume criteriul selectiv este Biserica Scriptura conţine doar detalii relevante pentru viaţa Bisericii

• Ce este lumea în faţa lui Dumnezeu? Care este sensul lumii? – întrebări la care primim răspuns prin Hristos, cel ce este Cuvântul, revelaţia Tatălui (cf. Ioan 1:18), şi prin Biserică, templul adevărului (cf. 1 Timotei 3:15)

Revelaţie şi Text

• Scriptura este o realizare divinoumană, care corespunde misterului lui Hristos (Dumnezeu şi om)

• Biserica discerne două straturi în structura biblică– Nivelul divin – Biblia este cuvântul lui Dumnezeu,

propunând un mesaj veşnic– Nivelul uman – Biblia este redactată de oameni, o

realizare culturală

• Relaţia dintre cele două niveluri este dată în acţiunea Duhului Sfânt (“care a grăit prin proroci”) de inspirare a autorilor umani

• Potrivit Sf. Pavel (cf. 2 Corinteni 3:6), cele două straturi se numesc litera (nivelul uman) şi spiritul (nivelul divin)– Litera: haina culturală, textul– Spiritul: mesajul divin

În ce condiţii citim Biblia?

• Colecţionată de o conştiinţă colectivă (Biserica sau comunitatea creştină), Scriptura trebuie citită şi interpretată în comunitate viaţa comunităţii descifrează sensul Scripturii; Scriptura descifrează viaţa comunităţii

• Redactată sub inspiraţia Duhului Sfânt de către profeţi şi apostoli, Biblia trebuie citită în ambianţa Duhului Sfânt

…nici o profeţie a Scripturii nu se interpretează după socoteala fiecăruia, pentru că niciodată profeţia nu s-a făcut din voia omului, de vreme ce oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit fiind purtaţi de Duhul Sfânt…

(2 Petru 1:20-21)

• Cele două condiţii – implicând o lectură divinoumană – sunt întrunite numai în sfânta liturghie

Scriptura în ritualul Bisericii

• Vecerniile şi utreniile conţin Psalmi şi alte lecturi biblice

• Utrenia duminicală: cartea Sfintelor Evanghelii este expusă spre sărutare, în mijlocul bisericii – simbol al aderenţei noastre la proclamarea evanghelică a Domnului înviat nu cunoaştem alt Hristos în afara celui predicat de sfinţii apostoli

• Sfânta liturghie conţine lecturi din Apostol şi Evanghelie, urmate de interpretare (actualizarea mesajului pentru comunitatea care ascultă citirile)

• Celebrare a tainei întrupării Cuvântului, sfânta liturghie interpretează Scriptura – în euharistie – ca viaţă şi cuvânt al vieţii (Scriptură şi Potir) liturghia este interpretarea Scripturii

Liturghia ca şcoală interpretativă

• Câteva din rugăciunile liturghiei se referă la interpretarea Scripturii şi înţelegerea voii divine

• Împlineşte cererile de folos ale robilor Tăi, dându-ne cunoştinţa adevărului Tău în veacul de acum şi dăruindu-ne în cel viitor viaţa veşnică (rugăciunea antifonului al treilea)

• dăruieşte, Dumnezeule, şi celor care se roagă împreună cu noi, spor în viaţă, în credinţă şi în înţelegerea duhovnicească (a doua rugăciune pentru credincioşi, liturghia Sf. Ioan)

• Dreapta înţelegere a Scripturii, exprimată în Simbolul credinţei, ca rezumat al acesteia, reprezintă o condiţie necesară pentru participarea la masa euharistică

Rugăciunea dinainteacitirii sfintei evanghelii

• Luminează inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, cu lumina curată a cunoaşterii Tale dumnezeieşti şi deschide ochii gândului nostru spre înţelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri.

• Pune în noi frica de fericitele Tale porunci, ca, toate poftele trupului călcând, să petrecem o viaţă spirituală, cugetându-le şi făcându-le pe toate cele ce sunt bine-plăcute Ţie.

• Că Tu eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă îţi înălţăm, împreună şi Părintelui Tău fără de început şi Duhului Tău Preasfânt, bun şi făcător-de-viaţă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Analiza rugăciunii

• Structură– Invocarea lui Hristos, Cel ce este miezul şi sensul

Scripturii– Solicitarea luminării de sus în vederea corectei înţelegeri– Dreapta înţelegere a mesajului duhovnicesc, ca

îndrumare a deciziei de dreaptă vieţuire– Solicitarea puterii de împlinire a acestei decizii– Doxologia (preaslăvirea) lui Hristos ca unul din Sfânta

Treime Dumnezeu adevărat, plin de putere

• Mesaj – pentru poporul lui Dumnezeu, lectura Bibliei nu are altă

finalitate decât discernerea elementelor necesare pentru o dreaptă îndrumare în viaţă

– Citirea/interpretarea Scripturii implică • O dimensiune participativă: deschiderea spre Dumnezeu• O dimensiune existenţială: transformarea vieţii

Cum interpretăm Scriptura? (1)

• Inutilitatea interpretării literale– Literal: a lua textul aşa cum este, fără alte sensuri

decât cel imediat (gramatical)• Perspectiva vulgară: Biblia este dictată de Dumnezeu şi

trebuie respectată ca atare• Perspectiva ştiinţifică: sensul Bibliei constă in intenţia

originară a autorului

– Nu mai e nevoie de interpretare, aceasta fiind inclusă deja în text

– Evenimentele narate nu au relevanţă pentru experienţa noastră personală ori comunitară Scriptura ca sursă de informaţie

• Irelevanţa Bibliei pentru prezent• Negarea prezentului în numele Bibliei

Cum interpretăm Scriptura? (2)

• Necesitatea interpretării alegorice– Alegoric: a lua textul ca indicator al unei

înţelepciuni aflată dincolo de el• Perspectiva vulgară: textul nu mai contează• Perspectiva tradiţională: textul are funcţie simbolică,

unificând istoria şi înţelepciunea transformă istoria în teren al revelaţiei divine

– Prin metoda alegorică, textul îşi dezvăluie indefinite sensuri selectarea sensurilor relevante pentru viaţa poporului lui Dumnezeu

– Evenimentele narate trimit spre sensuri existenţiale, iar aceste sensuri, odată descoperite, îmbogăţesc textul

Două tipuri (înrudite) de interpretare alegorică

• Interpretarea hristologică (cf. Ioan 5:39)– Identificarea lui Hristos îndărătul diverselor imagini

biblice (cf. Matei 1:18-23)– Hristos ca sens al Vechiului Legământ (interpretarea

retrospectivă) (cf. Galateni 3:24)– Hristos ca mesager al împărăţiei cerurilor (interpretarea

prospectivă) (cf. Ioan 1:51)

• Interpretarea existenţială (cf. 2 Timotei 3:16-17)– Identificarea unor conţinuturi de viaţă îndărătul

diverselor imagini biblice (cf. Romani 6:3-4)– Descoperirea unor criterii morale (cf. Evrei 12:1-2)

• Relaţia celor două tipuri – în Hristos se descoperă un nou mod de viaţă (cf. Coloseni 3:1-4) interpretarea Scripturii ca interpretare a vieţii lui Hristos interpretarea propriei noastre vieţi

Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi

• Scriptura însăşi avertizează în privinţa dificultăţilor interpretative (cf. 2 Petru 3:16)

• Interpretări greşite nu sunt doar cele de ordin doctrinar (ex. Hristos nu e Dumnezeu; Hristos nu e om), ci şi cele de ordin etic – a nu sesiza relevanţa existenţială a Scripturii

• …toate câte mai înainte au fost scrise, spre învăţătura noastră au fost scrise, ca prin răbdarea şi mângâierea Scripturilor să avem nădejde (Romani 15:4)