Le CTuranr. 42011

se distribuie gratuit

Descoperălumeapăpuşilorpagina 34

9

DOSAR

Carte vs. filmSe spune că „bătaia inimii” planetei se accelerează. Că timpul trece mai repede decât acum 30 de ani. Că 24 de ore s-au comprimat în 16 şi că ne apropiem de punctul zero, galopând. Ne mai încumetăm să citim volume de câte 1000 de pagini? Pentru ce atâta osteneală... oricum nimic nu mai pare de importanţă majoră. Zilnic se publică sute, poate chiar mii de cărţi. Cine poate să ţină pasul cu lectura greoaie şi anevoioasă a unor capodopere sau, dimpotrivă, cine-şi mai permite să-şi piardă timpul cu autori obscuri şi poveşti tratate superficial?

Cu filmul treaba stă mai simplu. În 2 ore ai toată povestea, gata imaginată. Maxim 2 ore

pentru filme de lung-metraj, maxim o jumătate de oră pentru un serial. Răbdarea noastră e limitată. Răstimpul de atenţie e micşorat. De fapt, nici cu filmul nu e mai simplu. Ne mănâncă tot din timpul nostru, în care am putea să facem altceva.

Nu mai avem timp de fapt, nici de cărţi, nici de filme; poate doar de acelea care ne învaţă cum să trăim mai rapid şi eficient.

Fie că accelerăm bătăile noastre de inimă sau nu, fie că muncim 16 ore, citim 16 ore sau vizionăm filme 16 ore, timpul trece; oricum trece. Poate ai timp să observi asta. Poate ai timp să-ţi trăieşti fiecare zi. Poate ai timp chiar să ai preferinţe. Carte sau film?

Breakfast at Tiffany’s / Prietenii mei / Balanța / Cartea de căpătâi / Agonie și extaz

Scafandrul şi fluturele / Strania poveste a lui Benjamin Button / Fight Club

28

Povești, cărți și povești de succes despre cărțide Cătălin Hegheș

foto Oana Hodade

Doi frați. Ea jurnalist, el fost jurnalist. Ambii au editat cărți care se vând, care produc profit, mizând pe o nișă a cărților de calitate cu specific local. Sunt Sorina Bota și Radu Bălaș, doi tîrgumureșeni care au găsit rețeta de a trăi din vânzarea de carte.

La Radu, povestea cărții de succes a început cu o colecție de ilustrate vechi: „Simțeam plăcerea de a avea lucruri vechi, de a atinge lucruri vechi. La un moment dat, când am avut resursele financiare necesare, am început să le și achiziționez. Mă simțeam un fel de Rockefeller al ilustratelor, am cheltuit zeci de milioane în câteva luni”. A strâns inițial ilustrate cu imagini din tot județul, după care s-a reorientat doar pe Tîrgu-Mureș pentru a avea o colecție cât mai completă. „A termina o colecție”, mai spune el, „înseamnă să o aduci undeva la 80-90% din ilustratele care au fost emise, pentru că o evidență clară nu există nicăieri; singurele repere rămân astfel în folclorul colecționarilor”. N-a calculat niciodată câți bani a investit în ilustrate, în schimb spune că acum colecția lui ar valora undeva pe la 4.500-5.000 de euro. După ce și-a definitivat colecția, a văzut și oportunitatea de a o valorifica financiar în așa fel încât să nu renunțe la ea. Așa a apărut, în 2007, albumul Old Tîrgu-Mureș, un volum de

lux, costisitor, cu coperți de lemn, cotor de piele și hârtie de calitate.

Criza și beneficiile ei

A venit și criza pe care, contrar tendințelor, Radu a văzut-o ca pe o oportunitate. În acel moment și-a schimbat puțin optica: „Chiar și pe criză, am mizat că va conta calitatea. Am zis apoi că dacă vând mai puțin, dar din mai multe titluri, atunci aș putea să-mi ating target-ul pe care mi l-am fixat la un moment dat”. Astfel, au apărut pe rând Old Tîrnăveni, Old Mureș County (în același format mare, ca și Tîrgu-Mureș), Old Reghin, Old Mediaș și Old Sighișoara. Albumele se împart în două categorii: albume mari, care au coperte de lemn, și albume mici, reduse ca şi costuri. Toate sunt traduse în engleză și maghiară, cu excepția Old Mediaș și Old Sighișoara, care sunt traduse în engleză și germană. Iar Old România, care are programată apariția în martie anul acesta, va fi tradus în engleză și franceză, iar o variantă la cerere - în engleză, franceză și germană.

Succes de album

Deși vinde în librării extrem de puțin, aproximativ 3-5% din tiraj, Radu Bălaș spune că poate trăi destul de bine din vânzarea albumului. Secretul se ascunde însă în abordare: „Am prezentat albumul ca pe un obiect de protocol, iar unele firme achiziționau câte o comandă

29

de ordinul zecilor; până vindeam în librărie o bucată, mergeam la șapte firme, iar cinci dintre ele poate-mi comandau 100 de bucăți”.

Același succes încearcă să-l reediteze și Sorina Bota, însă într-o interpretare cu totul personală. Asta pentru că, spune ea, „eu sunt partea sentimentală a familiei. La mine n-a pornit ca un business, în niciun caz. La mine a pornit aşa, dintr-una în alta. Iniţial, dintr-un demers jurnalistic - campania cu patriotism de buzunar. Am scris doi ani anchete, interviuri, reportaje despre situri, castele, biserici şi de toate şi am văzut că nu mişcă nimeni niciun deget. Atunci am zis să trec pe chestia de poveste, dacă nu merge cu biciul, să vedem, poate cu vorba bună atrag atenţia”. Astfel a început și proiectul Poveşti din Transilvania, cu scenarii pentru 12 filme docu-drama, din care doar unul a fost produs pentru că a obţinut finanţare.

De la film la carte

Pasul a venit foarte firesc și a fost făcut extrem de pragmatic. Sorina povestește: „Nemaiputând să fac filme, care, financiar, sunt mult mai costisitoare, m-am axat pe poveştile oraşului, iniţial fără nicio intenţie de a scoate vreo carte. Am încercat să caut povestitori avizaţi, în sensul că sunt oameni care au studiat ani, zeci de ani de zile vieţile şi istoriile acestor personalităţi. De pildă, Marosi Barna este primul jurnalist care a deschis arhiva lui Bernády. Plus că am scos înregistrări din Fonoteca de Aur a Radio Tîrgu-Mureş, de pildă, o înregistrare cu Vasile Netea din 1960, povestind despre Eminescu şi călătoria lui prin judeţul Mureş”.

31

blogurile lu’ pește

V-am păcălit în numărul trecut cu prima minciună. V-am turnat verzi şi uscate şi le-aţi crezut. V-am dus cu vorba şi v-am întors pe toate părţile. Să nu ne judecaţi prea aspru, intenţiile noastre sunt bune. Să ne cunoaştem. Mai întâi voi pe noi.

În numărul 4, dăm cu părerea în bloguri: to blog or not to blog, this is the FAQ (frequently asked question)

38

În lumea păpuşilor hand-made de Ligia Voro

foto Mihaela Romonți

„Mă doare inima când mă gândesc că aş face o păpuşă pentru un copil şi apoi ar fi târâtă pe jos, hrănită, dată la câine. Eu le fac pentru decor, nu pentru hrănit”, sunt gândurile spuse cu voce tare ale singurului artist tîrgumureşean care creează păpuşi lucrate manual, Anca Nemeş. Şi-a descoperit această pasiune în Noua Zeelandă, unde a plecat ca să predea engleza, proaspăt absolventă de filologie, şi unde s-a trezit că nu mai are nimic de lucru. Speriaţi de invazia asiaticilor, neo - zeelandezii schimbaseră legea. Anca a luat-o de la zero, a schimbat mai multe slujbe şi a învăţat să facă de toate. Cu toate că s-a integrat foarte bine, după patru ani s-a întors acasă deoarece îi era dor de o ruină, de o cetate; de inspiraţia medievală. Şi a adus cu ea pasiunea pentru lucrul manual și pentru păpuşi, pasiune pe care o mai împarte cu 2-3 persoane din România și despre care ne-a povestit şi nouă, în universul său de acasă înţesat de obiecte vechi, păpuşi, materiale textile și accesorii.

s. m. invar. A doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere (4) mijlocie, nerotunjită (2)).

Pentru o mai bună înțelegere folosiți diacritice!

ă

pentru tipar fără greșeli

www.digitalcolorcompany.ro

TIPAR CARTE | CARTE PERSONALIZATĂ | RECONDIŢIONARE CARTE | EDITURĂ