Sir William Gerald Golding (19 septembrie 1911 – 19 iunie 1993) a fost un romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983. El prezintă în romanele sale criza  conștiinței   omului  modern  confruntat   cu  problemele   realității   contemporane.  S-a născut   pe   19   septembrie   1911   la   St   Columb  Minor,   un   sat   apropiat   de   Newquay, Cornwall.  A   început   să  scrie   la   vârsta  de  7  ani.  Tatăl   său  era  un  profesor   local   cu convingeri politice radicale și o încredere oarbă în puterea științei. Familia sa s-a mutat la Marlborough, unde William a urmat Marlborough Grammar School. A mers mai apoi la Universitatea din Oxford (Colegiul Brasenose, Oxford) în 1930, unde a studiat științele naturii și limba engleză. Prima sa carte, o culegere de poeme, a apărut în 1934 cu un an înainte  ca  Golding  să  primească  diploma de  BA.  A   luat  parte   în  Marina  britanică   la debarcarea din Normandia și la operațiunea de scufundare a celui mai mare crucișător german, nava Otto von Bismarck în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

S-a  căsătorit   cu  Ann Brookfield,  o  chimistă,   în  1939.  După  ce  a   fost  pe   rând  actor, marinar,   muzician,   a   devenit   profesor   de   engleză   și   filozofie   la   școala   Bishop Wordsworth's School din Salisbury.

William Golding s-a dedicat exclusiv scrisului abia la cincizeci de ani, în 1961. Experiența războiului avea să-l marcheze profund: el și-a pierdut atunci încrederea în om ca o ființă inocentă: pentru el, până și copiii poartă în suflete germenele răului. Aceasta este tema primului său roman, The Lord of the Flies, din 1954 (trad. Împăratul muștelor, 1969) care a cunoscut un enorm succes  imediat  după apariție.  Urmează alte 11 romane și  două volume de eseuri, tratând, toate, aceeași temă. În 1983, în discursul de recepție [1] a premiului  Nobel,  Golding se arăta uimit  de obstinația  cu care oamenii  caută semnele deznădejdii lăsate de el în opera sa. „Eu nu mă simt deloc deznădăjduit” [1], spunea el cu acel   prilej.   Iar   paradoxul   acesta   exprimă   cel   mai   bine   luciditatea   cu   care   a   privit întotdeauna lumea în care ne este dat să trăim.

Fişă de lectură

Am inceput lectura : 8 Ianuarie 2015         Am terminat lectura: 17 Ianuarie 2015

Titlul operei literare: Împăratul Muştelor

Autorul : William Gerald Golding

Opera face parte din volumul : nu este pe volume

Editura: Humanitas

Anul apariţiei volumului:   17 Septembrie 1954

Alte opere ale autorului: The Inheritors, The Brass Butterfly, Free fall, The Pyramid, etc.

Genul literar : genul epic

Specia literara: roman

Opera e structurată în : 12 capitole

Locul desfăsurării acţiunii: o insula de corali pustie într-o zonă a Oceanului Pacific

Timpul desfăşurării acţiunii: nu este precizat

Personaje:

Personajul      Tipul de personaj    Trăsături         

Ralph                principal             Când copii ajung pe insulă acesta devine 

liderul lor fiind ales de de marea majoritate fatorită calităţilor sale de conducere.

  Piggy               personaj principal             Acesta era singurul dintre băieți care                       avea o vedere 

slabă, avea astm și era 

  grăsuț. Însă el era cel mai deștept dintre cei de pe insula( singurul care gândea asemenea unui adult), putea fi lider însă statura sa și felul in care arată îl dezavantajau în fața celorlalți. Astfel acesta devine consilierul lui Ralph. Acesta se baza pe raționament , singurul lucru în care credea era știința.

Jack Merridew     personaj principal      Jack sintetizează cele mai rele aspecte 

ale naturii umane, ale societății din zilele noastre. Ca și Ralph acesta este este un lider înnăscut, însă spre deosebire de acesta , Jack apelează la dorințele primare ale oamenilor, și se folosește de postura sa de șef al celor din cor pentru a deveni el însuși lider. De-a lungul întâmplărilor petrecute din acesta dispare orice urmă de umanitate( din momentul în care nu a reușit sa omoare un porc cu cuțitul s-a rușinat față de ceilalți și părasește grupul care se baza pe faptul că focul facut de copii nu trebuie să se stinga și 

își formează singur un grup lipsit de scrupule care se pictează pe față asemeni băștinașilor și aduc ofrande monstrului mitic de pe insulă. În final au loc și vărsări de sânge acesta autoproclamându-se împăratul muștelor ( deoarece a înfipt într-un par un cap de porc, fiind plin de muște deoarece a început să se degradeze , Jack crede ca muștele îi vorbesc și I se spune că el este liderul suprem).Astfel acesta  ajunge să îl vâneze pe Ralph, însă acesta este salvat de un ofițer naval.

Roger                   personaj principal        Acesta la început este singurul care se distrează pe insulă. Împreună cu Maurice distrug 3 castele de nisip care fuseseră făcute de copii mai mici. În timp ce Maurice se simte vinovat că a lovit cu nisip unul dintre copii în ochi, Roger aruncă cu  pietre spre copii. Spre final acesta își pierde și el umanitatea pe care o mai avea și se lasă pradă instinctelor primare, astfel se alătură lui Jack și devine cel care tortureaza și ucide la ordinele lui Jack.

Expozițiunea: Un grup de copii rămâne izolat pe o insulă pustie, în urma unui accident de avion. Primii protagonisti ai aventurii, care intră in scenă de la primele pagini ale romanului, Ralph și Piggy, realizeaza că sunt izolați de "lumea celor mari" și, prin urmare, sunt nevoiți să-și poarte singuri de grijă. Ba mai mult, iși asumă responsabilitatea si pentru ceilalti copii mai mici de care trebuie să aibă grijă. Instrumentul cu ajutorul căruia copiii sunt chemați la o prima adunare, la care iau cunoștință de noua lor condiție, este "Cochilia" - gasită pe plaja de Ralph si Piggy; acesta din urma este cel care invată să foloseasca frumoasa și aparent inutila cochilie pentru a-i aduna pe ceilalți copii risipiți pe insulă. În continuare, purtătorul cochiliei se va bucura de autoritate în rândul comunității, iar un regulament adoptat ad-hoc stabilește că cel care va vorbi ținând în mâini cochilia, va putea să se exprime liber și inviolabil. Ralph devine șeful comunității de pe insulă, fiind numit "Cel cu cochilia". Printre copii se remarcă un grup cu o ținută aproape marțială, cu uniforme imitându-le pe cele militare. Ei sunt "corul", aflat sub autoritatea unui baiat ce se prezintă sub numele Jack Merridew și care pare să aibă drepturi totale asupra subordonaților săi, pe care îi silește să poarte uniformele chiar pe căldura toridă. Aerul marțial și autoritarismul lui Jack vin de la bun început în contrast cu ținuta "civilă" a lui Ralph si Piggy. Ralph descoperă că insula de corali este un paradis terestru și nu dorește decât "să se distreze", sugerându-le și celorlalți să facă la fel, să se bucure de frumusețea peisajului, de aerul, soarele și apa cristalina a lagunelor. Piggy, grăsuț, cu ochelari, este chiar mai "civil" decât Ralph. Datorită astmului nu a putut practica nici un sport, in schimb s-a străduit să-și dezvolte mintea. Mai matur decât ceilalți, iși pune probleme grave, decisive, privind sanșele micii comunități de a fi salvate de "cei mari". Lansează chiar ideea unei bombe care ar fi distrus restul lumii, total, sau parția 

Intriga :Copiii hotărăsc să facă un foc de semnalizare pentru a putea fi reperați. Ideea aprinderii focului îi solidarizează pe toți. "Focul de pe munte" nu poate fi aprins, cu toata gramada de lemne adunată, fără ajutorul ochelarilor lui Piggy, singurul care nu participase la strângerea lemnelor. Grupul "corului", aflat în continuare sub comanda lui Jack.își descoperă o pasiune inițial folositoare comunității, și anume vânătoarea. Odată cu trecerea timpului se descoperă insa și ritualul vânătorii. În timpul explorării insulei, băieții – niște adolescenți - descoperă prietenia, camaraderia. Insula este incă un paradis terestru, iar episodul in care ei trebuie să se pregatească pentru a ucide pentru prima oară - un purceluș incurcat intre liane - este repede uitat în jocul și elanul aventurii întreprinse impreună. Odată cu descoperirea unui ritual de vânare, Jack descoperă și mijlocul de a anula reținerile de a ucide: își vopsesc fețele. În spatele maștii răspunderea individuală dispare, iar cruzimea instinctuală se poate dezlănțui nestingherită. "Corul" de odinioară se transformă într-un grup de sălbatici veritabili. Pentru a-și atrage de partea sa membrii comunității, aflați inițial de partea lui Ralph și Piggy, Jack se folosește de spaima declansata de povestile spuse de cei mici, cum ca in padure s-ar afla o fiară cumplită, numită de ei, "Fiara", sau "Împăratul muștelor", care devine astfel pretextul vânătorii și al domniei prin teroare a lui Jack. Iritat de rezistența opusă de bunul simț al lui Ralph și Piggy, care susțineau că nu exista nici un fel de fiară și se arătau dezgustați de ritualurile sălbatice ale vânătorilor, Jack sacrifică singura cauză comună: focul de pe munte, menit să le aducă salvarea. Astfel, într-o noapte, principalul instrument al aprinderii focului, ochelarii lui Piggy, dispar.

Desfășurarea acțiunii: Simon, un membru atipic al "corului" devenit războinic, un băiat extrem de inteligent, insă bolnăvicios și neobișnuit de sensibil, privit de la bun început cu suspiciune de Jack, și simpatizant al taberei "civililor" Ralph și Piggy, este rănit într-o expediție în pădure. La întoarcere nimerește în plin dans ritualic al vânătorilor și este ucis, nu înainte însă de a întelege existența "fiarei" pe care cei mici o bănuiau în padure. Simon este primul care ințelege că "fiara" exista chiar printre membrii comunității de pe insulă și că odată deșteptată va cere în continuare jertfe. Piggy, disperat în urma pierderii ochelarilor, dar mai ales de ceea ce se petrecea pe mica insulă, hoatărăște să se ducă în tabara "vânătorilor", cu cochilia, să le vorbească, pentru a face un ultim apel la rațiune. Însă cochilia este spartă in timp ce Piggy vorbește, iar unul dintre "gardienii" vânatorilor face să se desprindă o bucată de stancă peste nefericitul orator. Gemenii Sam și Eric, ultimii partizani ai lui Ralph și Piggy, sunt luați prizonieri de "vânători". Ralph, supraviețuitorul, va fi hăituit pe toată insula de vânătorii insetați de sânge. Din dorința de a-l scoate pe Ralph din ascunzătoarea sa, vânătorii dau foc padurii

Punctul culminant : Epuizat de goană, rănit, disperat, distrus de moartea prietenului său, Piggy, și de transformarea lui Jack in fiară, Ralph este pe punctul de a renunța la luptă. Se prăbușește pe plajă.

Deznodământul : Ralph se trezește contemplat de un reprezentant al "oamenilor mari", venit să-i salveze pe cei de pe insulă. Deci acesta va părăsi insula, după cum prevestise cândva Simon. Redevenit copil, Ralph izbucnește în plâns, acum își poate permite, își plânge prietenii răpuși în lupta cu "fiara".

Moduri de expunere :

Narațiune

””Prin ceaţa diamantină a plajei se opintea o făptură întunecată. Ralph o văzu primul şi o urmări pînă cînd forţa privirii lui atrase toţi ochii într-acolo. Făptura păşi din miraj, ajunse pe nisipul curat şi ceilalţi observară că aspectul ei întunecat nu se datora atît umbrelor, cît hainelor.”” – pagina 7

Dialog

””― Unde-i omul cu megafonul? Blondul clătină din cap. ― E o insulă. Cel puţin, aşa cred, zise el. Uite un colţ de stîncă în apă. Te pomeneşti că n-o fi nici un om mare pe aici. Grăsanul păru uimit. ― A fost pilotul ăla. Dar nu era în compartimentul pasagerilor, ci în carlingă.””- pagina 1

Descriere

””Un element pătrat al peisajului întrerupea plaja; o platformă uriaşă de granit trandafiriu îşi croia drum necruţător prin pădure, prin terasă, prin nisip şi prin lagună, ca un chei suspendat, înalt de peste un metru. Platforma era acoperită cu un strat subţire de pămînt şi iarbă aspră, şi umbrită de palmieri tineri care ― neputînd să crească la înălţimea maximă, rădăcinile fiind lipsite de sol adînc ― se prăbuşeau şi se uscau cînd ajungeau de vreo şapte metri, iar trunchiurile lor devălmăşite erau numai bune să şezi pe ele. Palmierii încă în picioare formau un plafon verde, pe care jucau reflexiile amestecate ale lagunei.””- pagina 3

Monolog

””Ralph îşi dădu peste cap părul încurcat şi îşi şterse sudoarea de pe ochiul cu care vedea mai bine. Vorbi tare: ― Gîndeşte-te.Care era cel mai bun lucru de făcut? Nu-l mai avea pe Piggy care să-i dea sfaturi înţelepte. Nu mai exista o nici adunare solemnă pentru dezbateri şi nici demnitatea cochiliei. ― Gîndeşte-te! Se temea mai ales de perdeaua care i se lăsa peste minte, estompînd sentimentul primejdiei, făcînd din el un neisprăvit. O a treia idee ar fi fost să se ascundă atît de bine, încît cordonul care înainta să treacă pe lîngă el fără să-l descopere””- pagina 92

Titlul operei ”Împăratul Muștelor”

Etimologic vorbind, titlul romanului provine de la semnificația ebraică a lui Belzebub( Ba`al = rege/împărat + Zebub= cei care zboara), care în unele texte vechi era considerat unul dintre cei mai importanți îngeri decăzuți ( alături de Lucifer și Levitan), în religia creștină Beelzebub a fost asimilat ca sinonim pentru Satan, în roman ”Împăratul Muștelor„ apare întruchipat într-un fel de idol,

„confecționat” din capul unui porc vânat și decapitat. Întruchiparea idolului malefic sugerează regresia spre primitism și barbarism, generată de victoria iraționalului.

Impresii personale

Un citat sugestiv , pe care eu îl văd ca un motto al întregului roman , sugerează că sâmburele răului se află sădit în fiecare din noi, nu trebuie neapărat cutat în afară, el se ascunde în spatele aparenței inocente “N-are cine să te ajute.Doar eu.Iar eu sunt fiara[..]Auzi colo, să credeți că ați putea vâna și ucide fiara![..]Știai, nu?Eu sunt o parte din tine.Vino mai aproape, mai aproape mai aproape.Din pricina mea nu puteți face nimic?Din pricina mea lucrurile sunt așa cum sunt?„ Fiecare personaj are rolul său bine definit în strutura  romanului, fiind reprezentativ pentru o anumită tipologie umană, și sugerând atât fragilitatea umanității cât și faptul că suntem prizonierii contextului social. ”Împăratul muștelor„ e un roman din care am avea multe de invățat despre societate și despre natura omului.   ”Felul în care,la sfârșitul romanului , Jack a învățat să folosească teama băieților de bestie pentru a-I controla- ne amintește de felul în care religia și superstiția pot fi folosite ca instrumente de putere/manipulare„.Romanul este in esentă o alegorie tristă asupra tendinței umane de a reveni în mod violent la instincte, atunci când omul este pus în fața anumitor condiții: izolare, lipsa unui 

reper spațial sau tempora.Mai invățăm și despre frică,frica irațională care duce la fapte impulsive precum uciderea lui Simon in roman. Descoperim de ce regulile(pe care toți le blamăm și am vrea să nu existe) sunt atât de necesare într-o societate. Invățăm că de 

cele mai multe ori nu cel mai bun, mai deștept, sau mai calificat ajunge conducător...ci...liderul e mereu cel care se pricepe mai bine in a manipula oamenii,învățăm că uneori în spatele unui lider se află altcineva care are idei geniale dar care nu are curajul să iasă in fata.Învățăm că izolarea de influențele din exterior nu e suficientă pentru stârpirea răului și crearea unui Paradis,învățăm că oamenii pot să și regreseze, nu doar să progreseze.Dar mai presus de toate facem o descoperire tulburătoare și anume că răul nu poate fi urmarit ucis, el este mereu prezent în sufletul fiecărei ființe umane și nu asteaptă decât contextul potrivit pentru a pune stăpânire pe noi.Si nu in ultimul rand invatam despre pierderea inocentei, că și în spatele măștii inocente de copil se poate ascunde răul, în cele mai urâte forme ale sale.

Note de lectură

Opera mi-a trezit sentimente de nesiguranță în spiritul uman, acela că în fiecare om exista și se ascunde sâmburele raului, și care asteaptă momentul și contextul ideal să se arate. Ceea ce mă impresionează este faptul că niste băieți care până să ajungă pe aceea insulă nu puseseră mâna pe o arma în viața lor , însă aceștia reușesc să își creeze propriile sulițe și chiar să se adapteze condițiilor de acolo. Surprinzător este momentul în care  Ralph este slavat de către ofițerul naval în ultimul moment. Am fost curios când am auzit de existența unei fiare pe insulă care până la urmă s-a dovedit a fi chiar înăuntrul lui Jack.

Fisă de citate:

1.„Piggy bombăni pentru sine numele,apoi i-l strigă lui Ralph care,ocupat să sufle,nu arată nici un interes.Plăcerea violentă stârnită de acest sunet uluitor îi întunecase fața,iar bătăile inimii îi înfiorau cămașa scorțoasă.Strigătele din pădure se apropiau.„-pagina 192. ”Băieții mai mari îl observară primii pe băiețelul care se opunea.Un grup de copii mici îl împingea,iar el nu voia să înainteze.Un nichipercea de vreo șase ani,care pe o parte a feței avea o pată,un semn din naștere,de culoarea dudei..”- pagina 373. ”Se opriră treptat și rămaseră cu ochii la el.-Am cochilia.Cer să aibă loc o întrunire,chiar dacă o s-o ținem pe întuneric.Jos pe platformă.Când am să suflu în cochilie.Acum.Se întoarse și cobora muntele.”-pagina 81

4.  ”Piggy îi înmână lui Ralph ochelarii și așteptă să-și recapete privirea.Lemnul era umed;era a treia oară când îl aprindeau.Ralph se întoarse înapoi,vorbind singur.„-pagina 175

5. ”Din bezna de la capătul îndepărtat al adăpostului răzbătu un geamăt înfricoșător,iar băieții înspăimântați,striviră frunzele.Sam și Eric,încleștați,se luptau.”-pagina 179