Hanu AncuteiNegustor lipscan- seara, lângă han, se ascultă istorisirile comisului Ioniţă de la Drăgăneşti ; se aude zarvă mare pe «drumul Sucevei», vine jupânul Dămian cu cărăuşii lui ; toată lumea îl primeşte foarte bine pe jupân, îl invită lângă ei, la foc ; moş Leonte crede că e negustor, e născut în zodia leului şi s-a născut întrt-un un an care se află sub stăpânirea Soarelui.- Dupa ce îşi lasă mărfurile şi cărăuşii, jupânul vine alături de mulţime şi dă dreptate presupunerilor lui Mos Leonte ; jupânul e foarte deschis cu ei, începe să le povestească despre ce face, de unde vine ; Mos Leonte ghiceşte şi faptul că vine de la Lipsca, cu marfă din ţara nemţească ; Dămian le vorbeşte despre tren, lucru nemaivăzut prin acele locuri, despre casele nemţeşti, despre uliţe, băutură(bere) şi şcoala făcută şi de fete.- toate aceste detalii îi uimesc pe cei de la han, iar unii nici măcar nu cred aceste poveşti  ; pe drumul înapoi către Moldova, jupănul se întâlnise mai întâi cu doi vameşi, apoi cu un hoţ, iar în final cu un «privighetor» cărora le dăruise câte un baider rosu, pentru a fi lăsat în pace. Ancuta îşi face şi ea apariţia când povestea se termină, aduce vin şi plăcinte, iar jupânul îi dăruieşte mărgele şi o sărută.şleah= drum de ţară (neamenajat) giubea= haină lungă si largă

răzăş= ţăran liber batal= berbec castratfânar= felinar, lampă tohoarcă= cojoc ţărănescsodom= sumedenie talger= farfurie/instrument muzicalcoviltir=acoperiş la căruţă (din nuiele) horbotă= dantelă, împletiturămuşteriu= cumpărător, client cujbă= support pentru ceaunşandrama= construcţie din scânduri şarabană= căruţă marea se ploconi= a se apleca/înclina holtei= bărbat necasătorit

a hurui= a face zgomot(căruţă) a se burzului= a se enervahulubiţă= porumbiţă slobod= indecent (aici), liberspornic= imbelsugat, bogat chersin= albie largă pt framământat aluatsemeţ= mândru a se mistui= a digerajug= piesa de lemn care se pune pe gâtul vitelor, ca să tragă căruţa

Cozma RăcoareDescrierea protagonistului: om straşnic, ochi de oţel, smolit la faţă, mijlociu, viteaz; făcea afaceri cu «Feciorul Româncei», jefuia; a omorât iapa lui Vodă Calimah şi a furat mânzul, care avea să-i fie cal. Unui boier grec, pe nume Nicola, îi plăcea de o văduvă dar ea nici nu voia să auda de el ; boierul nu mai ştia ce să facă, încercase in fel şi chip să o seducă, dar nimic nu-i reuşea; hotărăşte să o fure, nu reuşeşte, iar Vasile, logofătul lui îi promite că în schimbul a câţiva galbeni îl va chema pe Cozma Răcoare, singurul care poate să i-o aducă. Cozma se înţelege cu boierul si pleaca după Sultana; o fură, dar pe drum către boierul Nicola, ea, impresionată de Cozma, îl imploră să nu o lase altcuiva, aşa ca pleacă împreună

flintă= puşca codană= fată tânărăchimir= brâu lat, de piele, cu buzunare brumărel= luna octombriezavără= gălăgie (zarvă) scrânteietor= strălucitor, sclipitorgrănicer= vameş iatagan= sabie turceascăşagă= glumă, ghiduşie polcuţă= haină femeiascăvolintir= voluntar (soldat) harapnic= bici mare, împletitvadană= văduva a ţesăla= a curăţa (cai)slut= urât, cu aspect respingător, diform gârbaci= bicilogofăt= mare dregător, membru al sfatului domnesc oacheş= brunet (păr)

Iapa lui Vodă- naratorul începe prin a spune că mai demult, a auzit nişte poveşti foarte interesante la Hanu Ancuţei, într-un an în care Moş Leonte a ghicit în nori, în ploi şi păsări, război dar si belşug la viţa de vie, astfel încât era mare veselie la han, vinul curgea zi şi noapte, iar oamenii păreau mai deschişi ca niciodată- în acel moment cineva observă înfăţişarea ciudată a calului comisului Ioniţă, iar acesta spune o poveste despre iapa lui, la care s-a uitat mirat până şi Vodă.- aflându-se el la han, pe picior de plecare, când poposeşte un boier necunoscut. Comisul îi spune ca merge la Vodă pentru a-şi căuta dreptate, într-o pricină oarecare şi daca nu i se face dreptate, îl va invita pe Vodă să-i pupe iapa într-un anumit loc, nu departe de coadă.- ajuns la curte, este primit imediat de Vodă, care era de fapt boierul cu care vorbise la han; Vodă îi face dreptate şi amuzându-se de ceea ce i-a spus comisul, îl mai întreabă o dată …; comisul spune că nu-şi ia vorba înapoi, iar in cazul în care nu i s-ar fifăcut dreptate, iapa era peste drum ; povestea se încheie cu afirmarea descendenţei calului lui din acea iapă

muscal= locuitor al Moscovei, sau din împrejurimi spangă= baionetă, spadăcotlon= loc ferit, ascuns, neumblat tipsie= tavă mare, rotundăpodgorie= regiune întinsă cultivată cu viţă de vie a oploşi= a găsi refugiu, a adăpostihartan= bucată mare de carne catrinţă= fustă/şorţ ţărănescmreană= soi de peşte

Orb sărac- în timp ce la han se spuneau poveşti lângă foc, apare pe drum o doamnă în vârstă însoţind un moşneag, orb; negustorul lipscan a fost primul care i-a observat şi i-a spus matuşii Salomie cu ironie, ca încă nu a putut să scape de moşneag.- orbul intră în vorbă spunând ca îi plac vinul, friptura, tovărăşiile şi istorisirile, iar comisul Ioniţă îl provoacă şi îi spune că istorisiri mai frumoase ca el nimeni nu rosteşte; moşneagul recunoaşte, dar le spune că el ştie şi să cânte la cimpoi şi în schimbul unui pahar de vin şi unui pui fript, el le cântă o melodie tristă, care îi face să plângă pe cei aflaţi acolo- după ce termină, spune ca ştie şi cântece mai frumoase, dar a fost blestemat odată să nu-l uite pe acesta, apoi, începe o istorisire: pierzându-şi vederea la o vârstă fragedă, el a plecat în lume, iar după ce a primit blestemul, s-a întâlnit cu un cerşetor, care se prefăcea a fi orb şi câştiga bine din cântatul la cimpoi; s-a alăturat breslei «cântăreţilor orbi», apoi a făcut parte şi din comunitatea necredincioşilor, dar i s-a făcut dor de casă, de Moldova, aşa că s-a întors, iar ai lui fiind toţi decedaţi, a întrebat de un han vechi şi a poposit în final la hanul Ancuţei- el mai spune încă o istorisire scurtă despre o minune făcută de Sfânta Paraschiva, care, potrivit rugăciunii câtorva oameni, a trimis forţe supranaturale asupra lui Duca-Vodă, (antichrist si distrugător) şi l-a înlăturat; Ancuţa îi spune că a mai auzit aceeaşi poveste de la mama ei şi îl pofteşte înauntru la o masă copioasă

broboadă= basma mare, batic zloată= ploaie cu zăpadăsumăieş= haină ţărănească miroznă= miros placut, mireasmăstrai= îmbrăcăminte a conteni= a se opri, a încetahojmă= mereu, continuu raclă= sicriu, coşciug, ladăa se anina= a agăţa, a lega catrinţă=fustă/şorţ

Maitreyi

- această carte prezintă aventura de dragoste unui tânăr inginer englez, venit in India penrtru a lucra; (contextul politico-istoric esta acela al aşa zis-ului « protectorat » englez asupra Indiei, adică, de fapt, existenţa Indiei ca şi colonie a Angliei).- Narendra Sen, un inginer renumit in Calcutta îl ia pe Allan sub protecţia lui. Allan locuia la un cămin, coleg de cameră cu bunul său prieten Harold- Narendra Sen avea o fiică, pe Maitreyi- Allan lucra in fiecare zi, pe şantier la Tamluk însă se simţea superior celorlalţi; se întâlneşte cu o veche cunoştinţă, Lucien Metz, venit să scrie o carte despre India şi, pt. a-l ajuta, îi povesteşte lui Sen despre el, iar acesta îi invită la ceai, pe amândoi.- o dată cu vizita lor in casa lui Sen, Allan rămâne uimit de viaţa lor, obiceiurile lor, si de Maitreyi ; la început aceasta i se pare dezgustătoare si vorbeşte cu Harold despre acest lucru, dar încet-incet ajunge să o cunoască mai bine. (este şi un mic incident în care ceainicul cade peste pantalonii lui Lucien, iar inginerul se enervează şi îşi ceartă familia)- Sen îi oferă un post in Assam, la o cale ferată care trecea prin junglă, (Lumding-Sadyia) iar el acceptă; în acelaşi timp Sen devine tot mai interesat de viaţa personala a lui Allan, îl place;- toţi prietenii lui merg să sărbătorească, iar pe drum, se intersectează cu maşina lui Sen, care îl priveşte dispreţuitor, doar M îi răspunde la salut- din păcate englezul nu se poate adapta vietii de acolo si programului şi se îmbolnăveşte de malarie- se trezeşte in spitalul din Shillong, cu Sen, Maitreyi, Harold si prietenele sale lângă el;- Allan spune că nu simte dragoste şi nici respect faţă de M, dar îl încearcă sentimente ciudate- după câteva momente penibile, Sen îl invită pe Allan sa locuiască in casa lor, Allan acceptă…Geurtie face o glumă despre o posibilă iubită a lui Allan- primele contacte cu Maitreyi încep acum; o descoperă treptat, caracterizând-o ca fiind timidă, fricoasă, închisă, naivă, primitivă, inocentă; apar primele conversaţii, banale;-Allan este rugat de Chabu sa îi spună o poveste, este pus într-o situaţie penibilă- se apropie mai mult, nu ştiu cum să se poarte unul cu altul şi îşi cer scuze pentru orice – dialoguri puierile, fata îi spune despre Robi Thakkur (Tagore) iar el ii dă lecţii de franceză în timp ce ea îl invaţă bengali; se considera prieteni – lui Allan i se pare ca este un complot ca el sa se indragostească de M şi crede că glumele lor setimentale sunt acceptate, sunt lasati singuri mereu…petrec timp singuri pe balcon – « incepe prietenia lor »- cu prilejul nunţii vărului lui Sen, lumea începe să vorbească despre o posibilă căsătorie intre M si A; A ar vrea să plece din cauza lor, pentru ca lucrurile se răcesc dar după o scurtă perioada revin la normal; el se întreabă daca o iubeşte sau nu şi urmeaza, in opinia lui, jocul iubirii, primele atingeri, prieteneşti; el îi spune că o iubeşte şi o sărută, dar ea refuză, se opune, spunând ca ei sunt doar prieteni- M incearcă să-l convingă pe A ca ea nu-l iubeşte, dar la al 3-lea sărut dragostea lor se conformă, M îi daruieşte o coroniţă de iasomie, semnul logodnei, şi îi spune ca şi ea îl iubeşte

- îi mai dăruieşte o şuviţa de păr care era destinata lui Tagore pe care însa ea nu-l iubea cu adevărat, apoi ea începe să se îngrijoreze, gândindu-se la reacţia părinţilor şi la faptul că relaţia lor este de fapt un păcat, faţă de obiceiurile indiene, mult mai puţin relaxate decât cele engleze - însă ei continuă să se iubească iar Allan spune ca este dispus să se lepede de religia lui, obiceiurile lui, ţara lui şi asa mai departe doar pentru a trăi cu M; iubirea lor ajunge intr-un punct culminant, ei fac legământul logodnei, se sărută, se îmbrăţişează şi se iubesc in fiecare noapte, dar M are remuşcări şi uneori revine la gândul că ce fac ei este un păcat şi ca nu vor putea trăi împreună.- Sen află ca este bolnav la ochi dar îşi amână operaţia, iar Chabu (sora lui M ?) se îmbolnăveşte; nici un medic nu poate stabili diagnosticul lui Chabu, dar se crede a fi nebunie- M se hotărăşte să devină creştina pentru a putea trăi cu Allan ; Khokha ( ?) află despre dragostea lor; Allan e tot mai gelos pe oricine intră in contact cu M si se cearta cu ea, (işi amână de asemenea convertirea la hinduism)- cu ocazia zilei de naştere a Maitreyiei se organizează o petrecere mare, iar toţi invitaţii par a fi foarte apropiaţi de M, ceea ce creşte gelozia logodnicului ei secret- Chabu se răneşte sărind de la balcon, iar M si A o duc la o plimbare, Chabu ii indeamna pe cei doi sa se sarute si astfel are confirmarea dragostei lor; vestea ajunge şi la doamna Sen care nu se mai poartă la fel cu Allan; fata este inchisa in camera ei, iar Sen vine la Allan pentu a-i spune ca trebuie să plece din casa lor, deoarece el pleaca sa-si facă operaţia la ochi iar familia se va muta la Midnapur- Allan primeşte şi un bilet de la M care îi spune că nu se mai pot vedea şi că trebuie să plece- după plecare, citeşte o ultimă scrisoare de la Sen care îi spune că este un străin şi sa nu mai ia legătura cu niciun membru al familiei; merge la Harold pe care nu-l gaseşte acasă, dar este primit cum se cade de doamna Ribiero care discuta cu el, îi ofera mâncare si adăpost; Khokha vine sa-i aducă lucrurile şi un bilet de la Chabu în care îsi cere scuze; Khokha il informează pe A cu ultimele noutaţi in cazul logodnicei sale (a fost batuta si incuiata in camera)- prietenele lui Harold le fac o vizită, iar Geurtie flirtează cu Allan totul terminându-se însă cu o ceartă; in acea noapte A este trezit de un telefon al Maitreyiei care este descoperit de doamna Sen ; încă o scrisoare de la domnul Sen îl ameninta pe protagonist cu concedierea sau chiar cu expatrierea; - Allan pleacă la o plimbare, care dureaza 4 zile, trecand prin sate si orase el se gandeşte la tot ceea ce a fost; când se întoarce află că au vrut să o mărite pe M, însă ea a refuzat şi că Chabu a incercat să se sinucidă cu creolină- A primeste ultimul dar de la M, şi pleaca dupa 7 zile din care ultimele 2 le-a petrecut spionând odaia Maitreyiei; Chabu moare ; protagonistul pleacă in munţi, locuieşte intr-un bungalow; Khokha găseşte refugiul lui şi ii scrie că operaţia lui Sen nu a reuşit, aşadar şi-a prelungit concediul cu 6 luni, iar M şi-a format un Allan imaginar- o femeie pe nume Jenia se cazează la acel bungalow, iar cei doi încep să vorbească, fac schimb de secrete şi chiar petrec o noapte împreună; Allan ajunge să fie uitat de toată lumea, nu-şi gaseşte un loc de muncă, Harold refuză să locuiască cu el- primeşte telefoane de la Maitreyi, însă o evită; se indrăgosteşte de Geurtie şi se mută la ea; îl evită şi pe Khokha care îi spune că M ar face orice nebunie ca să fie alungată ; nepotul doamnei Sen îl vizitează intr-o zi şi îl informează ca M s-a dăruit vânzătorului de fructe, dar Sen nu vrea să o alunge; totul se termină cu un of al naratorului şi cu imaginea ochilor ei in mintea lui.

emfatic= pretenţios, bombastic, demonstrativ eleşteu= bazin pt. peştineurastenie= boală placiditate= indiferenţătuciuriu= negricios, de culoare închisă voluptate= desfătare, plăceredestoinic= vrednic, merituos, isteţ a deretica= a face ordine, curatinsurgent= răsculat, rebel şăgalnic= glumeţ, hazliudevoţie= devotament tern= şters, spălăcita repugna= a provoca silă, dezgust impiegat= funcţionar, slujbaşimpietate= lipsă de consideraţie pentru ceva sfânt

Eminescu si poeziile lui - Titu Maiorescu

- generatia de astazi se află sub influenţa operei lui Eminescu, de aceea suntem datori să-l cunoaştem pe el si opera lui; Eminescu a fost un geniu, o personalitate prea puternică pentru ca vreun factor exterior să-l influenţeze- nascut în 1850 la Botoşani; a părăsit in 1864 şcoala pentru a urma o şcoala de teatru- a început să studieze la Viena; a fost însărcinat cu redacţia ziarului Timpul- moare în 1889 intr-un institut de alienaţi- fuga lui de la gimnaziu, după o trupă de actori, se crede că a fost făcută doar din motive materiale si din dorinţa de a-şi depăşi condiţia- o inteligenţa covârşitoare şi o memorie uimitoare l-au ajutat pe Eminescu; grijile existenţei nu l-au cuprins niciodată pe când se afla in culmea puterii lui intelectuale- nu a dorit niciodată recunoaşteri publice, a fost un om simplu in lumea de zi cu zi- nebunia care a izbucnit in el a fost pur internă, şi poate chiar ereditară, doi fraţi de-ai săi s-au sinucis dupa ce au înnebunit; se hrănea cu narcotice si excitatnte, făcea exces de cafea, tutun, nopţi nedormite, iar apoi mancare si băutură fără măsură - avea un trai haotic- era pesimist (adept al lui Schopenhauer); îsi împărţea poeziile doar cu prietenii, publicarea lor nu era un subiect; nici o femeie nu îl putea cuceri pentru că, el vedea în ele doar un «chip de lut»; o imensă bogăţie de idei este caracteristica esenţială a operei sale- volumul care conţinea atunci poeziile sale nu a fost publicat de el, ci de Titu Maiorescu care şi-a luat acest drept- Eminescu îmbină in poeziile lui un firesc al exprimării cu sentimente foarte complexe; a fost um maestru al rimei (reuşind rime cu cuvinte compuse, legate, arhaige, regionalisme etc); inovaţia lui în ce priveşte rima se poate observa cel mai bine în numele proprii, luate din sfere abstracte, îndepărtate şi introduse în firescul cotidian- au fost zvonuri potrivit cărora el nu este născut în Botoşani şi că nu s-a născut la data menţionată mai sus, însă toate au fost clarificate până la urmă.

sumeţia= mândrie, îngâmfare, orgoliu preget= lipsă de activitate, odihnă, întrerupereautohton= originar, băştinaş, aborigen prozaic= lipsit de calităţi artistice eterizat= anesteziat, tratat, purificat a conchide= a concluzionaepigon= scriitor care imită un stil trivial= vulgar, obscenexultantă= care exultă (a simţi o mare bucurie)demagog= persoană vrea să-şi câştige popularitatea prin discursuri bombasticeauspiciu= prevestire făcuta de un augur (preot din antichitate care ghicea viitorul)

Povestea lui Harap-Alb - Ion Creangă- un împărat care avea 3 feciori şi un frate al acestuia, Verde-Împărat, care trăia în altă ţară, avea 3 fet; ţările in care domneau erau foarte depărtate una de alta şi astfel cei doi fraţi nu s-au văzut de foarte mult timp, iar fetele si băieţii lor nu se cunoşteau; la bătrâneţe, Verde-împărat i-a scris fratelui său să-i trimită cel mai vrednic fiu pentru a-l înscăuna împărat în locul lui- fiul cel mare se încumetă să o facă, îşi alege cal, arme, haine şi pleacă; tatăl lui dorind să-l testeze, îi iese în cale îmbrăcat cu o blană de urs, îl sperie pe fiul său, care se întoarce acasă şi spune că nu va mai plec; fiul mijociu pleacă apoi, dar se sperie şi el de urs; întors acasă, craiul se simte plin de ruşine, iar fiul cel mic, căruia nu i se da nici o şansă, simte la fel- fiul cel mic întâlneşte o vrajitoare (băbuţă) care îi spune că dacă va lua calul, hainele si armele tatălui său atunci când a fost mire, va trece cu bine peste toate obstacolele si va ajunge cel mai iubit împărat; mezinul se întoarce încrezător acasă şi îi spune tatălui său ca vrea şi el şansa lui, îi cere calul, hainele si armele lui, iar acesta acceptă- găseşte calul, (mai întâi nu crede ca acel cal mizerabil care iese din grajd pentru el, este cel recomandat de vrăjitoare dar îl loveşte de 3 ori ca să plece); acum dintr-un cal urât si slab, el se transforma îtr-un mânz frumos şi voinic; înainte să plece, calul se răzbună pentru lovituri şi îşi impresionează noul stăpân zburând cu el pâna la nori, la lună şi la soare; apoi fiul craiului pleacă, trece testul cu ursul, iar tatal sau îl atenţionează să se ferească de omul spân si omul roş.- merg ei 49 de zile până le iese în cale un codru, iar un om spân le iese în cale şi se oferă să-i fie slugă voinicului însa el refuză si merge mai departe ; după un timp se întâlneşte din nou cu spânul care se oferă incă o data ca slugă ; fiul craiului refuză din nou si pleacă mai departe, însă tot mergând ajunge la un loc cu mai multe cărări, dezorientat, se învârte ceva timp în jurul acelor cărări până ce un spân îmbrăcat frumos şi călare pe un cal, se oferă să-l ajute; în final protagonistul acceptă şi pleacă la drum cu spânul- spunându-i ca îi e sete, spânul aruncă toată apa din ploscă dar spune că vor întâlni o fântână în drum, apoi îl ademeneşte pe fiul craiului sa intre in fântână ca să se răcorească, iar acesta închide capacul deasupra lui ; protagonistul este nevoit să-i spună povestea lui şi să-l lase pe el să fie fiul împăratului, iar el (botezat atunci de spân, Harap-Alb) să fie sluga lui- ajunşi la împărăţie, fetele îşi dau seama ca spânul nu poate fi fiul craiului, ci mai degrabă Harap-Alb. Spânul îl pune pe Harap-Alb să-i aducă salăţi dintr-o Grădina periculoasă (Gradina ursului), iar acesta pleaca cu calul său, care vrea să-l scape de falsul fiu de împărat şi îl duce la vrăjitoare, sfânta Duminică. Aceata îl aqjută să omoare ursul din Grădină şi îl ajută să ia salăţi de acolo; el se întoarce cu ele la împărăţie, iar toată lumea rămâne mirată- peste câteva zile, mai apare o încercare o Spânului de a scăpa de Harap-Alb; îl trimite sa ia pielea cerbului din Padurea Cerbului, împodobită cu pietre preţioase; Sfânta Duminică îl ajută din nou pe Harap-Alb să-l omoare pe cerb (se ascunde într-o groapă, omoară cerbul, iar apoi doar la asfinţitul soarelui îl ia şi vine înapoi la vrăjitoare)- reuşind şi aceasta minunăţie, toata lumea rămâne şocată din nou dar Spânul îşi joacă foarte bine rolul; la un ospăţ mare, unde este lăsat şi Harap-Alb, vine o pasăre la geam care începe a vorbi despre fata împăratului Roş; apoi toţi mesenii încep a vorbi si ei si a bârfi despre ea, cum că ar fi cumplită, ar avea o inimă haină, etc- Spânul văzându-l pe Harap-Alb ca zâmbea îl obligă să se ducă să i-o aducă pe fata împăratului Roş, el se duce la calul său, care promite că-l va ajuta din nou şi îi spune că totul se

va schimba în bine pentru e; în acelaşi timp Spânul le demonstrează tot mai mult, pentru că nu se putea abţine, ura lui faţa de Harap-Alb; pe drum, Harap-Alb întâlneşte un alai de furnici, peste care nu vrea să treacă aşa ca merge prin apa, cu riscul de a se îneca- după ce trece cu bine, vine la el o furnică zburătoare, şi îi dă o aripă; acea aripă când va fi arsă, atunci ea si tot neamul ei de furnici vor veni în ajutorul lu; mergând mai departe face un serviciu şi unor albine care nu aveau unde să se aşeze, iar crăiasa albinelor i se înfăţişează oferindu-i aceeaşi aripă care …… apoi, pe drumul lui se întâlneşte pe rând cu Gerilă (care murea de frig la foc), Flămânzilă (care dupe ce mâncase mult striga incă ca moare de foame) şi cu Setilă (…); pe toţi 3 îi ia cu el şi mai întâlneşte şi pe Ochilă (cel cu un singur ochi dar care vedea cu el închis), Păsări-lăţi-lungilă (care se întindea ca să prindă păsări) - ajunşi la împărăţie, Harap-Alb se duce să vorbească cu Împăratul Roş şi îi cere fata; acesta le spune să ramână peste noapte, dar vrea să-u culce în casa de aramă, ca să doarmă pe veci; Gerilă îşi dă seama de trucul Împăratului şi răceşte casa ca să le fie bine; începe o dispută intre ei, care se termină cu răcirea casei de către Gerilă, astfel încât toţi se chinuie să-i scoată afară din casa dimineaţa pe oaspeţi; împăratul face un ospăţ mare, şi văzând cât au mâncat şi băut Flămânzilă şi Setilă rămâne şocat dar tot nu le dă fata ci le mai dă o însărcinare: să separe boabele de mac de cele de nisip, până dimineaţă- Ochilă spune ca numai furnicile ar putea să facă treaba asta, iar Harap-Alb îsi aduce aminte de aripa de furnică; o arde, iar multe furnici ies ca din pământ şi până dimineaţă macul si nisipul erau separate; Împăratul Roş nu se dă însă bătut şi îi pune să îi apere fata în acea noapte; la miezul nopţii ea se transformă in pasăre si zboară insă Păsărilă cu Ochilă o prind.- ultimul test pentru protagonist este chiar ghicirea fetei, când aceasta este alături de sora ei- el cere ajutorul crăiesei albinelor care îl ajută şi îi arată care este aceea; împăratul i-o dă, dar fata are şi ea un test; calul lui Harap-Alb si turturica fetei se iau la întrecere, car va aduce prima oara trei smicele de măr, apa moartă şi apă vie- calul o păcăleşte pe turturică şi îi fură cele cerute, iar apoi ajunge primul la stăpânul său; pleacă spre împărăţie, iar ajutoarele lui le lasă pe drum, mulţumindu-le; toată lumea îi aşteaptă, iar fata împaratului Roş spune ca Harap-Alb este adevăratul fiu al împăratului Verde- atunci Spânul îi taie capul, dar fata reuşeşte sa-l învie, cu smicelele de mar, cu apa moarta si cu cea vie; calul protagonistului îl omoară pe Spân; se face o nuntă fastuoasă, care ţine până azi

destoinic= vrednic, merituos ialoviţă= vacă mare si grasăprimineală= schimbare de rufe (curaţire) buştihan= buşteanzăbavă= intârziere, încetineală a se iţi= a se ivi, a se arăta puţina chiti= a socoti, a crede buratec= broască micăsagă= miros urât podină= pardoseală de scânduri la casăhobot= văl (de mireasă) haraba= căruţă mare pt grânecăpăstru= frânghie/curea pentru îmhămare bâhlită= stătut, clocitcolbăit= prăfuit calic= foarte săracsfarogit= scorojit pripor= pantă abruptă, coastăclin= bucată de stofă sau pânză a se deprinde= a se obisnui, ase învăţaa se oţeri= a strica gustul zăticneală= împiedicare, stânjenirezabala= parte a căpăstrului care se introduce în gura caluluia mistui= a distruge prin ardere, a evaporta, a dispăreagherghiriu= ciochin= partea din spate a şeii de călărie harabală=

Moara cu noroc - Ioan Slavici

Leutre= Carmajin= Codorişte=Ghiunturi=

Laiţa= A se deprinde=

Năpăstuit=

- Ghiţă, un simplu cizmar, a cărui soţie se chema Ana, vrea să ia în arendă o cârciumă de lângă Ineu; el se sfătuieşte cu soacra lui, adică cu mama Anei, care spune că va merge cu ei unde se vor duce, însă nu va decide pentru ei- pentru ca toţi drumeţii se opreau la ea, moara a ieşit din funcţiune şi a devenit mai degrabă un loc pentru adapost, mâncat si băut; cârciuma propriu-zisă se afla la cateva sute de metri de moara părăsită; după câteva luni de la Sfântu Gheorghe, drumeţii au început sa numească locul « la Ghiţă » fiind foarte primitor; sâmbăta şi duminica erau zilele lor de odihnă, când numărau banii, se pregăteau pentru cealaltă săptămână, se duceau la biserica (bătrâna); împrejurimile acelei cârciumi erau destul de pustii dar asta se simţea doar în acele zile- într-o zi de luni, au venit 3 porcari la cârciumă, care lui Ghiţă nu-i păreau a oameni buni; ei au întrebat dacă nu era pe acolo sămădăul (un fel de stăpân al porcilor) şi au pus caii la adăpat; ei au băut fără să plăteasc, însă Ghiţă spuse ca se înţelese cu ei- peste puţin timp a venit şi sămădăul, vestitul Lică Sămădăul care a întrebat dacă nu veniseră pe acolo 3 porcari, care erau oamenii lui; Ghiţă spuse că nu îşi aduce aminte, dar soacra sa spune că da, fuseseră pe acolo; atunci pe cârciumar îl trecu un fior (probabil facuse o înţelegere, el însuşi, cu porcarii, pe care Lică nu o ar fi trebuit să o cunoască)- Lică vorbeşte cu Ghiţă, se înţeleg împreună si Lică îl sfătuieşte să nu creadă ce spune lumea despre el; cârciumarul, Ana si mama ei s-au hotărât ca de atunci încolo să nu mai dea informaţii altora despre cine trecuse pe acolo- Ghiţă s-a dus la Arad, a cumpărat două pistoale şi încă o slugă, Marţi (un ungur), mai apoi a cumpărat din altă parte doi căţei flocoşi- Ana se supără ca de o vreme soţul ei s-a schimbat, îi păsa foarte mult numai de câinii lui, era cu totul altfel (în comportament); într-o zis câţiva porcari veniţi la cârciumă i-au promis lui Ghiţă ca pentru tot ce vor manca si vor bea ei, va plăti Lică- încălcându-şi promisiunea, şi văzând că nu mai poposesc alte turme pe la cârciumă, el le zice ca Lică iî spuse lui să-şi ia 5 porci din turma lor; el înţelese ca acele drumuri precum si cârciuma lui erau într-un fel si ale lui Lică, iar cei ce stăteau la Moara cu noroc trebuiau sa fie oamenii lui Lică şi se gândeşte ce mulţi bani ar putea face cu Lică, dar îşi aduce aminte de familia lui, de copii ; cu toate acestea e gata să se pună bine pe lângă Lică- Ana nu era de acord cu ce gândea soţul ei, dar nu avea ce face; Ghiţă l-a învăţat pe copilul său să călărescă, prima dată pe un câine cu toate că Ana nu era de acord, apoi acesta îşi indeamnă soţia să plece de acolo, la St. Dimitrie, pe motiv că nu-i place singurătatea de acolo, dar Ana nu vrea; când protagonistul dezvăluie motivul că îşi face întotdeauna griji pentru ziua de mâine, Ana spune ca este de acord sa plece; discuţia se încheie deoarece ei nu se pot hotărî

- Lică vine la cârciumă împreună cu alţi 2 oameni si vb cu Ghiţă; acesta îi spune ca nu-i place acolo, dar Lică îl ameninţă că poate să găsească pe altcineva şi se împrumută cu bani de la cârciumar; cei doi se ceartă, se ameninţă şi îşi stabilesc « rangurile », unul faţă de celălalt, dar totul se încheie când cei doi hotărăsc că trebuie să fie prieteni şi să se pună la învoială- cei doi ajunseră buni prieteni, deoarece Lică făcea vizite dese la cârciumă, iar Ana care îl ura tot mai mult pe Lică se îndepărta tot mai mult de soţul ei- iarna a adus foarte mulţi oameni la Moarca cu noroc, si multă voie bună, însă relaţia dintre cei doi soţi nu se îmbunătăţeşte; oamenii spuneau ca o dată cu venirea lui Ghiţă la cârciumă, acele drumuri, cunoscute mai demult a fi periculoase acum sunt paşnice si primitoare; jandarmii umblau însă mereu, chiar şi pe la Moară, unde soţul Anei le făcea pe plac intotdeauna; printre acei jandarmi era si unul, care ieşea in evidenţă, pe nume Pintea- deodată pe Ghiţă l-au cuprins toate gândurile rele, gândindu-se doar la ce ar putea păţi, dormind sub acelaşi acoperiş cu Lică, gândindu-se la porcii cu semn străin primiţi de la el, la banii datoraţi … şi nu mai ştie în cine să aibă încredere; în acea noapte au venit 2 oameni straini însă Ghita nu-şi făcea griji, pentru că ştia că şi Lică e jos.- Ana îl vede pe Lică pe fereastră venind de la Fundureni şi se îngrijorează- Ghiţă era gata ca după plecarea lui Lică să meargă să-l caute pe Pintea,însă, după ce plecă Lică, jandarmii veniră ei la cârciumă; Pintea încerca să afle de la Ghiţă ce oameni veniseră in ziua precedentă, însa acesta zise că nu va răspunde niciodată la astfel de întrebări; Pintea mai mărturiseşte că el fusese închis cu Lică şi îl cunoaşte foarte bine; el spune că îi va aduce acolo la cârciumă o slujnică lui Lică, şi îi dezvăluie singura slăbiciune a lui (aceea de a se grozavi, de a se lauda si de a rade de oricine); Ghiţă refuză însă să-i dea informaţii jandarmului şi află că arândaşul a fost bătut (se presupune că de Lică)- Pintea il ia pe Ghiţă la Ineu, cu slugile, iar Ana poartă o discuţie depsre statul lor acolo şi despre soţul ei, cu mama ei, dar ea spune să nu îşi facă griji; poposesc la cârciumă o domniţă tânără, cu copilul său şi birjarul; Ana află ca doamna era supărată pt ca sotul ei se sinucise cu ceva vreme inainte; vizitiul si feciorul se întreabă de unde are femeia aşa mulţi bani  ; chiar şi pe acea vreme urâtă, ei aleg să plece în loc să rămână peste noapte- pe drumul către Ineu, Ghiţă se gândi să-i spună lui Pintea toate lucrurile pe care le ştia, apropos de Lică, însă nu apucă, iar jandarmul refuză; Laie, sluga marturiseşte în faţa comisarului că intr-o seara a venit Lică cu înca 2 oameni şi l-au trezit cu câteva ghionturi. Ghiţă îl trimise la popa din Fundureni însă el se ascunse (Laie); Lică îl mai ameninţase o data cu bătaia pe Laie; sluga, Marţi, care nu ştia nimic despre evenimentul propriu-zis îi informase pe jandarmi si pe ofiţer cu ceea ce se întâmplase (Ghiţă statuse de poveşti cu Lică, Buză-ruptă, Răuţ şi Săilă), Lica petrecuse noaptea acolo, iar ceilalţi plecaseră- Pintea bănuieşte că Ghiţă este tovarăş cu Lică şi că îi face servicii, însă nu vrea să se înşele, aşa că cel care urmează să fie interogat era Ghiţă; acesta neagă faptul ca Lică îi este chiar un prieten însă spune că nu ar dori sa-şi strice relaţiile cu el; el mai spune ca Lică plateşte bine, după ce bea şi mânâncă, dar dacă nu are bani, îi dă porci; se ajunge la problema procilor furaţi, pe care Ghiţă o recunoaşte- privind lucrurile care se întâmplaseră in acea seară, Ghiţă nu îşi amintea multe dar reuşeşte cumva să pună cap la cap nişte lucruri (când a venit Lică, cand au venit ceilalţi doi, daca a stat singur toată noaptea…)

- Pintea si comisarul încearcă să afle cine l-a bătut pe arândaş (cine l-a călcat); Lică îi spusese cârciumarului ca are o vorbă cu arândaşul; el pleacă în calitate om de chezăşie şi mergând să-şi caute oameni de chezăşie- Preotul i-a făcut hârtia de chezăşie şi Ghiţă înainte să plece este rugat de Uţa, noua slujnică promisă de Pintea ??? să îl aştepte şi pe jandarm; Pintea avea poruncă să caute casa lui Ghiţă, însă pe protagonist îl cuprinde un sentiment, un gând de mângâiere, faptul că tot ceea ce a făcut a făcut din dragoste pentru Ana, şi nu-i mai păsa de nimic- pe drum ei întâlnesc o căruţă în care era doar un copil mort si o iapă însângerată- G, P şi Laie încearcă să caute urmele din pădure, iar Uţa rămâne in căruţă; Ghiţă îl convinge pe P sa-l lase să se intoarca la nevastă şi la copii iar el îl lasa; G. încearcă să afle de la sotia sa cine a trecut in acea zi pe acolo si îi spune toate cate s-au intamplat; Ana se supără că Ghiţă a adus o slujnică la cârciumă; G spune că nu asta trebuie sa fie grija ei, când atâţia oameni au fost omorâţi, dar Ana spune că şi ea crede că el împreună cu Lică l-au călcat pe arândaşul- Pintea caută în pădure urme, şi găseşte o altă femeie moartă, sufocată, se sperie însă crezând că e urmărit şi fuge- Laie nu stă lângă căruţă şi merge la Moară, unde îi trimite pe ceilalţi 2 jandarmi după Pintea- când Pintea s-a întâlnit cu colegii lui, Hanţ (unul dintre ei) era apropae mort, injunghiat- biciul găsit acolo (ştia Pintea) era a lui Lică, iar alţi jandarmi găsiseră in casa lui Buză-ruptă o parte din argintăria arândaşului- Pintea il aduce pe Lică la Ineu, la comisar, şi trimite pe altcineva să-l aducă şi pe Ghiţă- Lică roaga pe cineva să-i zică lui Vermeşy Arpad că i-au disparut 70 de porci, iar acesta vine la Ineu şi reuşeşte (cunoscându-l pe judecător) să-l elibereze pe Lică ca să-i caute porcii- ceilalţi oameni banuiţi sunt prinşi iar procesul se judecă, toţi neagă toate cele intâmplate (din posibila lor vină) si nu comentează probele, în timp ce Pintea se pierde şi nu mai ştie pe cine să acuze, însă ei se încurcă în afirmaţii, iar Săilă si Buză-ruptă spun în final că ei sunt vrăjmaşi cu Lică si că nu le puteau ei face pe toate în înţelegere cu el- decizia, dupa marturiile lui Ghiţă: G si Lică scapă, Săilă si Buză-ruptă osândiţi pe viaţă- Ghiţă se împacă cu Ana şi se schimbă, e mult mai înţelegător, vrea un viitor mai bun, e mulţumit, Lică îi plăteşte înapoi cârciumarului nişte bani furaţi de la arândaş şi de la femeie şi îi spune lui Ghiţă de ce i-a omorât (are încredere în Ghiţă)- Lică mai spune că el mai are nevoie de Ghiţă, pentru ca nici un om nu a murit la Moara cu noroc de când e el acolo…… ?????? NU !!!??- L îşi recunoaşte singura slăbiciune, faţă de femei, iar Ghiţă îşi spune sieşi că îl va duce pe Lică la spânzurătoare; G cercetează banii, şi îşi dă seama că nu erau obişnuiţi însă crede că el a muncit pentru ei şi i se cuvin; când numară banii, Ana îşi dă seama ca ceva nu e in regulă cu unele bacnote, iar apoi seara le cercetează şi îl întreabă pe G de unde le are; el spune ca nu mai ştie, iar Ana e îngrijorată; apoi spune că stie de la cine le are, şi o sa-i zică şi ei, dar în acea noapte trebuie să plece şi ea să nu zică la nimeni ca a fost plecat; Ana ştie că bacnotele împunse in mijloc sunt de la femeia văduvă care trecuse pe acolo (şi pe care Lică o omorâse)- G merge la Pintea şi fac un plan pentru a-l prinde pe sămădău; ei se hotărăsc să încerce să-l prindă pe Lică când are la el aurul sau argintul oamenilor omorâţi; Lică vine la han şi este foarte fericit, se poartă frumos cu Ana şi îi dă lui Ghiţă bacnote, dar « cu semne »; G duce bacnotele la Ineu, la Pintea, dar nu-i spune că jumătate din ei sunt ai lui (precum promise Lică)

- până la Paşti lucrurile se aşează, dar G incă vrea să-l prindă pe Lică; ei decid să meargă la nişte rude la Ineu, de Paşti; când Ana si mama ei trebuiau sa plece la Ineu, G îl aşteaptă pe L să-i schimbe nişte bani; Ana e supărata foarte rău pt că G nu mai vine cu ei şi decide să rămână acasă; Lică vine, dar e nemulţumit că e şi Ana în preajmă şi începe să facă glume (de dragoste) cu ea); Lică o joacă (dansează) pe Ana, cu forţa, iar Ghiţă se gândeşte să plece la Ineu să-l caute pe Pintea să-l aducă; L îl convinge pe G ca Ana il iubeste pe el si ca G trebuie sa plece; Lică rămâne singur cu Ana la cârciumă, însă pleacă după scurt timp- Ana spune că vine si ea cu el, pentru că nu mai voia să-şi vadă soţul- furtuna îl prinde pe Lică pe drum, dar el se ascunde într-o biserică; el acoperă calul cu acoperământul altarului, iar când să tragă perdeaua să se acopere cu ea, el aude un sunet foarte straniu facut de ea, şi îşi dă seama că trebuie să-i fie recunoscător lui Dumnezeu pentru că l-a scăpat de multe; el se sperie de puterea pe care o simte, fuge şi se duce la părinte, în sat, întrebând de Răuţ; părintele îi spune că nu îl văzuse pe acolo, iar Lică pleacă, lăsând calul să meargă către Moara cu noroc- Ghiţă îl găseşte pe Marţi aproape de Ineu, iar cei trei (cu Pintea) pleacă spre Moară ca să-l prindă pe Lică; Lică fuge însă şi in timp ce Marţi, Pitea şi alţi doi jandarmi pleacă să-l caute , G se întoarce la Moară, pentru a discuta cu Ana şi pentru a-i spune că ea fusese doar momeala pentru a-l prinde pe Lică- G vrea să-şi omoare soţia, dar nu apucă decât să o rănească pentru că Răuţ îl împuşcă pe G.....Ana moare lângă soţul ei; Lică îşi pune complicii să caute banii şi să dea foc la cârciuma, în timp ce el îşi ucide calul pentru că nu-l asculta, apoi pleacă pe jos către Ineu, intră în râu, dar apele învolburate îl sperie aşa că se întoarce la Moara ca să ia calul cârciumarului- Lică este prins de Pintea şi se sinucide, (aruncându-se într-un copac), iar acesta aruncă cadavrul în râu, toată lumea crede că cârciuma a ars din cauza unui fulger, bătrâna plânge, şi rămâne cu copiii

ţarini= câmpuri cultivate, ogoare pripor=coastă, pantăteleagă= căruţă mică, pentru persoane arin= arborepripăşit= adăpostit osie= ax, bară de metal, la roţicerdac= mic pridvor boitar= ajutor de păstornăzuroasă= care face necazuri, mofturos daraveră= bucluc, încurcăturăa tăgădui= a contesta, a nu recunoaşte galeş= drăgastos, duios, melancoliczăcaş= care zace bolnav în pat, fără putere chezăşie= garanţiemreajă= unealtă de pescuit, plasă zoală= trudă, ostenealăsimbrie= salariu, răsplată caier= mănunchi de lână, in, cânepăsarbede= fară gust, nesărat, fad (searbăd) a zăpsi= a surpinde, a prinde pe cinevaa primeni= a se îmbrăca cu alte haine, curate, a se aranja (, a se coace)a se răfui= a cauza un rău, a cere socotealăbuiguit= ?i

Tudor ArgheziCuvântPoezia prezintă puntea de legătura dintre poet şi cititor, cartea, ca dar simbolic. Din lumea micilor vieţuitoare a ales imagini reprezentative pentru a ilustra această relaţie, dar şi efortul depus de poet. Muzica este şi ea prezentă şi creează o ambianţă liniştită, prin numeroasele asemănări din lumea animalelor, cu sunete, instrumente…). Pentru acest dar, autorul este dispus chiar să facă farmece

(Farmece as fi voit sa fac …)

În ultimele două strofe, eul liric prezintă lumea ideală, infinitul imaginat şi dorinţa de a căuta « nimicul nepipăit », reprezentând tainele care nu pot fi cunoscute (pipăite) cu mintea omenească, în timp ce ultimul vers relevă încă o data munca, efortul autorului pentru a-i face acest dar citirorului.

(Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar, ..)

Rugă de searăAceastă poezie reprezintă o rugăciune către “demonicul infinit”, în care autorul cere, cu autoritatea vocii sale, să poată schimba această lume, şi să creeze una nouă, prin puterea cuvintelor lui. El recunoaşte că nu este decât “praf” în această lume şi de aceea cere infinitului să coboare în el şi să-i dea putere. “cuvântul lui să fie plug”, iar verbul lui să distrugă aşa cum fac flăcările sau şerpii, aceasta fiind dorinţa supremă. Vrea să scufunde o lume “vagă, lâncezândă” şi să scoată la lumină, să creeze “o alta, limpede şi blândă”. Iar după ce toate acestea s-ar întâmpla, el ar fi mulţumit, ar permite infinitului să-l “înghită în haos“, dar ar lăsa totodată o foaie de adaos, ca cineva să poată continua viziunea lui, şi visul său “zrobit”.

(Infinit! Infinit / Adună-ţi bolţile deodată / În sunet prelungit)tenebre= întunecimi vlăstar= ramură nouăschit= mănăstire mică lâncezândă= slăbităzenit= soarele sus (la amiază) răsplămădit= frământat (fig)bram= ?

Autorul realizează numeroase antiteze, pentru a arăta atât sentimentele contradictorii pe care le încearcă, precum şi diferenţele dintre această lume şi universul lui imaginar

Tenebre-schit…cupolă-zenit (adăpost)…slavă-miligram…

Spunând în final că visul lui strivit este asemenea unui vlăstar de mărgărit, el se referă probabil la fragilitatea celor două.

Ex libris

Această operă este un omagiu adus cărţii precum şi autorului. În prima strofă cartea este comparată cu o floare, înflorită tocmai pentru cel care o citeşte. Apoi este asemănată cu o vioară care cântă întreaga iubire pe un fir de păr (reprezintă uşurimea, fragilitatea ei), iar paginile sale, « adevăr » au fost tipărite cu o literă « sfântă ». A doua parte a poeziei îi este dedicată autorului, privit ca un simplu om, care reuşeşte să creeze din noroi (adică din nimic, sau chiar din propria lui mizerie), marea lui fantomă (creaţia) şi să o pogoare vie printre noi. Jertfa lui (pentru cititor) se pare însă că e fără folos, pentru că, deşi « ghiersul e frumos », cartea « nu răspunde la nicio întrebare ». (ea nu poate ajuta cititorul în privinţa întrebărilor esenţiale …)

reverie= stare de visare (prin analogie este şi o piesă muzicală scurtă)

TestamentPoezia debutează cu ceea ce semnifică, explicit, chiar titlul, adică testamentul său. Acest testament se rezumă la o carte, influenţată de efortul depus de atâtea generaţii până la el. Autorul îl asigură pe cel căruia îi este destinat testamentul ca acea carte este o treaptă, pentru a urca spre desăvârşire, şi reprezintă totodată hrisovul lor, adică documentul care le dă putere. Urmează o caracteristică enumerare de antiteze care simbolizează reuşitele excepţionale ale autorului, care a reuşit să facă din venin - miere, din zdrenţe - muguri si coroane etc. (lucruri imposibile, magnifice). A făcut chiar şi « un Dumnezeu de piatră », un idol.Strămoşii, care au participat şi ei la creare acestei opere, prin trudă, muncă grea (« rodul durerii de vecii întregi »)Ultima strofă este simbolul combinaţiei slovei de foc şi a celei făurite (adică a muncii şi a inspiraţiei), cartea fiind realizată de un rob, urmând ca Domnul să o citească.

brazdă= fâşie îngustă de pământplăvan= cu părul alb gălbui (numai despre boi şi vaci)sarică= mantie ţărănească lungăocară= vorbă sau faptă care mustră, ceartă

Ion PillatAci sosi pe vremuriÎn debutul poeziei, eul liric prezintă o lume îndepărtată, la o casă părăsită demult, lume care a aparţinut şi idilei bunicilor săi, descrisă în amănunt. Revenind în trecutul îndepărtat, eul liric îşi imaginează scene şi momente din relaţia bunicilor, povestite probabil de unul dintre ei. Apoi, primul moment de relativ suspans este indus de sunetul unui clopot « de nuntă sau de moarte » care îi desparte pe cei doi…iubirea lor rămânând veşnică. El cugetă asupra vieţii şi aspura faptului că aceasta este efemeră, iar apoi, într-o paralelă vizuală cu imaginea bunicii lui, apare în peisaj iubita lui, iar cei doi se plimbă pe lac, îşi recită versuri (exact ca bunicii lui), dar finalul este acelaşi sunet trist, de clopot, la turnul vechi din sat, « de nuntă sau de moarte ». Acesta fiind firul vieţii pentru toţi oamenii.

Cămara de fructeÎn mod oarecum surprinzător, această operă este chiar despre o cămară de fructe, privită de eul liric ca o comoară, un lucru nepreţuit. În prima strofă el menţionează teama cu care a pătruns în acel loc, precum şi simţirile de care a fost invadat o dată cu vederea interiorului. Strofele a doua şi a treia au rolul de a descrie cu mare exactitate fructele aflate acolo şi sentimentul fiinţei poetice de a fi un rob înaintea comorii.Ultima strofă încheie descrierea şi înfăţişează eul liric plecând de la cămară şi încuind « rodul vrajitoriei ».

Casa amintiriiO casă stranie, cu pridvor şi bârne, cu tablouri de sfinţi morţi pe pereţi (strămoşi), cu un drum plin de plopi, sperie şi şochează un grup de copii, printre care şi eul liric. Miresmele de fân, ale casei, pare că îi fură, iar seara încă mai aud sunete liniştitoare de strună, acompaniate de o stare terifiantă, iar somnul, populat de vise cu stafii şi gânduri te schimbă, ieşind apoi în lume « cu-atâţia morţi în mine ».

FloricaEste descrisă înmormântare a unei fetiţe, care trăise doar o zi. Un mormânt ferit de viscol, vânt şi arşiţă, pe un deal, care o dată zâmbetul florilor de pe el, amintesc eului liric de fetiţa care se numea Florica. Tristeţe, melancolie şi îngrijorare cuprind inima acestuia, pe de o parte plângând pentru fetiţă, iar pe cealaltă arătându-se uimit de ofrandele cerute de natură.

Poeme într-un versSunt, precum sugerează şi titlul principal al acestei secţiuni, mai multe poezii, alcătuite dintr-un singur vers fiecare, cu câte un titlu propriu şi care au în acelaşi timp aproape un fir narativ. În egală măsură, prezintă metafore, care alcătuiesc o relaţie strânsă între titlul fiecărei poezii şi versul respectiv. Pot fi considerate chiar maxime, desigur stilizate, cu ajutorul unor figuri artistice de exprimare, sau pot fi luate drept explicaţii sau definiţii în unele cazuri (de asemenea stilizate). Ex : « Portret

Durere cu ochi negri sub părul azi mai alb »George Bacovia-PlumbPlumbO poezie care în aparenţă semnifică durerea morţii, dificultatea înfruntării ei, sau simbolistica ei, reprezintă, la o a doua lectură, opinia eului liric despre societatea care nu-l înţelege, care nu-l apreciază şi astfel îl îngroapă, de viu. Plumbul semnifica greutăţile pe care le simte fiinţa poetică, iar amorul pe care îl strigă, poate simboliza creaţia sa.

PastelEste imaginea clasică a unei toamne, melancolice, care agonizează în stingeri, în singurătate… Planul morţii se îmbină cu planul vieţii, pentru a sugera că acesta e momentul stingerii « şi tare-i târziu/ şi n-am mai murit ». Corbii, păsărelele se ascund sau « cad », câmpul devenind cimitirul acestui anotimp. O atmosferă sumbră domină pe parcursul celor patru catrene, iar la aceasta contribuie şi numeroase sunete grave, triste, precum talăngile, ploaia care ţârâie sau răgetele lungi ale animalelor.

DecorAvem aici un adevărat decor, aproape scenografic, dominat de un constrast puternic între alb şi negru (păsări, copaci, pene). În această atmosferă sumbră « parcul solitar », « fantomele apar » etc. « Decorul de doliu funerar » este amintit de mai multe ori pe parcursul versurilor, idee care sugerează moartea, aceeaşi moarte pe care o întâlnim într-o mare parte a poeziilor lui Bacovia. De data aceasta, moartea este simbolizată de înclinarea copacilor, căci urmează iarna.

AmurgO îmbinare de imagini de seară, într-un sat, cu cer care poartă nori de aramă, vecini, mese etc. şi divinitatea, căreia îi este închinată această poezie, dar care este menţionată explicit doar în ultimul vers “o fiinţă supremă dintre noi, ne cunoaşte”. Divinitate mai apare şi în alte versuri, reprezentată prin norul violet şi de aramă sau prin « coincidenţe aranjate ».

LacustraPrecum sugerează şi titlul (lacustra denumeşte o locuinţă înălţată pe apă, adică nesigură şi instabilă), poezia evidenţiază sentimentele specifice liricii bacoviene, acelea de singurătate, izolare şi ideea că societatea nu-l înţelege şi nu-l apreciază. Această societate reprezintă un cerc, care se întinde în jurul eului liric şi din care acesta încearcă să iasă "De-atatea nopţi aud plouand,/ Aud materia plângând �/ Sunt singur şi mă duce-un gând / Spre locuinţele lacustre."(strofă care se repetă la începutul şi sfârşitul poeziei).

Valul îl izbeşte, tresare din somn, un somn pe scânduri ude, iar piloţii, (probabil oameni ca şi el) doborâţi de atâta ploaie (de societate).

GriSentimentul foarte puternic de singurătate transformă totul într-o povară, încât până şi ploaia ajunge să fie gri, în viziunea poetului. Plumbul apare din nou, sugerând poverile îndurate de eul liric, iar „tristeţea”, „gândul înnegrit” sau „tot mai singur mai barbar” sunt lucruri recunoscute şi zise pe faţă, în timp ce stă singur, cu pana în mână.

SonetLumea în declin devine în aceste versuri, un tărâm al pierzaniei, fără scopuri, ieşiri sau scăpări. O noapte udă, grea, apasă omenirea, în timp ce decorul este completat de felinare triste, ceaţă, întuneric. Cu toate acestea, există alinare pentru eul liric, anume poezia, darul de a scrie, şi „a da din gură”. Per ansamblu, e un tablou trist, dominat de aceeaşi greutate a plumbului, material cu mare densitate, de întuneric şi de singurătate.

Amurg de toamnăAceeaşi singurătate, redată acum de imagini mult mai concrete şi în mare parte vizuale şi auditive: plopii aplecaţi, noapte care se lasă încet, şoapte sinistre, amorul meu gemând. Finalul prezintă sentimente adunate şi încurcate în mintea eului liric, în urma cărora geme, plânge şi râde.

Tablou de iarnăUn alt tablou sumbru, poate chiar sadic (masochist !?), realizat pe baza contrastului viaţă-moarte (alb-roşu) cu imaginea unui abator, un câmp de execuţie, cu corbi care beau sânge, într-o culoare de alb imaculat, prin care noaptea se instalează rapid, iar în final un semn de umanitate, chemarea iubitei, care îl „salvează” din acest decor.

În grădinăTablou de toamnă acompaniat de scârţâituri în grădină, în timp ce o „palidă fată” îşi aşteaptă noul iubit. Imaginea crengilor ostenite sau al gardurilor bătrâne, în liniştea toamnei, creează un alt tablou sinistru, specific liricii Bacoviene.

Nichita Stănescu – O viziunea a sentimentelorEdictAceastă operă poate fi interpretată, în opinia mea, în două moduri. Ea poate simboliza ideea eului liric că ceea ce este fizic nu contează, omul nu înseamnă doar aspect material, adică două mâini şi două picioare, şi că acest fizic reprezintă de fapt doar o mască, un înveliş. În acelaşi timp, fiinţa poetică poate fi suprinsă înainte morţii, atunci când face o concesie vieţii şi merge spre „lumină”.

VitraliuRegretul că umbra ei s-a spart lovindu-se de ziduri, trece repede, pentru ca eul liric realizează din toate acele cioburi, colorate, un vitraliu, pentru a atinge fericirea şi pentru a îmbrăţişa soarele.

PoemO poezie de numai un catren, în care eul liric îşi întreabă iubita, dacă sărutul lui oferit pe talpa ei, nu ar face-o să şchiopăteze, având grijă să nu-i strivească sărutul. (imagine superbă, de iubire)

InimaÎnchinată acestei forţe care ne menţine viaţa, poezia surprinde eul liric care priveşte cu mirare mişcările acseteia, care fac sângele să circule şi să hrănească trupul, precum şi asupra faptului că nimeni n-a văzut-o, ascunsă în interiorul trupului. Inima devine astfel o minune, dar care, în plus, se poate opri, fără veste, oprind (încremenind în moarte) „blocul de piatră” (care suntem noi).

PoeziaCreaţia (invenţia) reprezintă, în opinia eului liric, un sacrificiu, o lacrimă sau chiar plânsul, care schimbă starea unui individ, în bine sau în rău.

RugăciuneaEul liric se roagă să scape de fiinţă rea din sine, de omul negru care-i apasă şi-i schimbă caracterul şi îşi doreşte mai presus de toate să poată schimba sau măcar influenţa lumea cu opera sa, iar el să se întoarcă cu faţa către lume.

Grigore Alexandrescu – Fabule Boul şi viţelulO satirizare a societăţii de azi, în care un om neînsemnat, ajunge, prin noroc, nu prin merite personale, într-o poziţie socială înaltă şi devine, brusc, un infatuat, plin de sine şi de importanţa lui (boul). Viţelul, care îl reprezintă pe omul simplu şi cunoscut de cel „mare”, vine la el, să-i solicite un ajutor (ceară fân), dar rămâne surprins că acesta şi-a schimbat comportamentul şi îl ignoră, refuzând să-l primească, afirmând, în plus, că niic nu îl cunoaşte.

Ursul şi vulpeaUrsul îi spune unei vulpi, că lucrurile vor merge mult mai bine atunci când ei îl vor răsturna pe regele tigru, din poziţia lui de conducător, pentru că ei, după ce vor ajunge în locul lui, înainte de a-i judeca pe criminali, ei îi vor sugruma, si nu invers, cum se făcea până acum (adică aşa cum este normal, să nu condamni înainte de a judeca). Totuşi, oricine ar ajunge la putere, va face abuzuri, de orice manieră, pentru că puterea corupe.

Câinele şi măgarulCâinele, foarte supărat, umbla căutând un nou stăpân. Întâlnindu-l pe măgar, acesta îi spune că a fost slugă la leu, dar n-a rezistat din cauza comportamentului lui. Măgarul spune să vină la el, să fie slugă, pentru că nu va avea griji, dar el refuză pe motiv că a fi slugă e la fel de rău, dar la măgar este chiar mai umilitor.

Câinele şi căţelulToţi ne dorim egalitate, dar numai cu cei mai mari, precum şi căţelul Samurache voia egalitate cu câinele Samson. Câinele ştie că mândria nu e bună, urăşte leii, tigrii şi cei care se mândresc, afirmă că vrea şi el să fie elgalitate egalitate, dar nu „pentru căţei”.

Privighetoarea şi măgarulCei doi se întâlnesc în pădure, în timp ce pasărea cânta o melodie de jale, de despărţire, iar măgarul spune sincer că nu-i place cântecul ei şi dorind să-i dea un sfat, (povaţă) începe el să cânte. Toată pădurea se îngrozeşte, iar privighetoare spune că ea n-are cum să cânte ca şi el.

Mihai EminescuFloare albastrăO poezie de dragoste, bine cunoscută, începe cu monologul iubitei, care îşi roagă partenerul să renunţe la lumea îndepărtată, imaginară în care s-a cufundat şi să o vadă pe ea. Subiectul liric acceptă în sinea sa că ea are dreptate, iar ea îl invită la un joc de-a iubirea, prin natură, un joc romantic, în care să se afle doar ei doi. Finalul prezintă regretul iubitului că nu a reuşit să guste această iubire şi că „floare lui albastră” a plecat.

DorinţaEste un vis al eului liric, în care el şi partenera sa, se află în pădure, poartă un dialog romantic, acompaniat de gesturi pe măsură, într-o atmosferă liniştită, de visare. Finalul visului este somnul, unul în braţele celuilalt, sărbătorind astfel iubirea lor.

Sara pe dealO combinaţie a planurilor terestre şi astrale, a căror intersecţie se găseşte în salcâm, adăpostul imaginar al celor doi îndrăgostiţi, care petrec o seară împreună, spunându-şi unul altuia că se iubesc, în vreme ce luminile din sat se sting şi întunericul se lasă,

LaculUn alt peisaj de seară, romantic, pe un lac, cu mulţi nuferi, unde partenerul îşi aşteaptă iubita, anticipând în vis întâlnirea lor şi timpul pe care îl vor petrece împreună,. Iubita întârzie, iar poezia se încheie cu regretul eului liric.

Călin, file din poveste???????????????????

Ion – Liviu Rebreanu

- romanul începe cu prezentarea unui drum, de la Cârlibaba, de-a lungul Someşului, pe lângă Cluj şi mai departe, către Bistriţa, până în satul Pripas- la marginea satului se poate zări o troiţă de hotar cu Iisus crucificat şi ruginit de nenumărate ploi (cruce care aici are semnficaţia de graniţă de teritoriu al satului) şi casa învăţătorului, om respectat în sat- satul însă pare că trăieşte doar la cârciuma lui Avram, de unde întotdeauna se aud hohote, strigăte, muzică; duminica este horă mare în sat (la văduva lui Maxim Oprea), iar toată lumea e veselă, se distrează şi dansează; se prezintă obiceiurile tinerilor, ale copiilor, femeilor şi bărbaţilor- printre bărbaţii, care stau şi beau rachiu se află Macedon, Trifon, Simion Butunoiu, etc.- Savista, oloaga satului, vine şi ea, doar ca să o informeze pe nevasta lui Trifon că s-au bătut doi oameni, iar apoi rămâne, bucurându-se de petrecere- apare Ion cu Ana (lui Vasile Baciu), care joacă pe muzica lui Briceag şi a celorlalţi doi muzicieni- persj:Trifon Tătaru, Ştefan Hotnog, Simion Butunoiu, Macedon Cercetaşu, Simion Lungu, Toader Burlacu...- muzicienii (ţiganii) se opresc pe motiv că nu mai pot şi toată lumea îi apostrofează- Ion o cheamă pe Ana deoparte şi o strânge în braţe- merg împreună la rădăcina unui copac, un loc ferit şi vorbesc- Ana zice că tatăl ei vrea să o mărite cu George al Tomii, iar Ion îşi dă seama că nu-i e foarte dragă Ana, că el a iubit numai pe Florica (dar ea era mai săracă decât el şi A mai bogată)- cei doi se sărută, dar Ilie Onu le strică momentul strigând „noroc, ioane” (Ilie era frate de cruce cu George şi-i dorea răul lui Ion)- primarul, preotul Belciug şi nevasta învăţătorului, personalităţi, vin să participe la sărbătoarea ţăranilor- Ilie spune tuturor unde sunt Ana şi Ion şi George se întristează, se gândeşte să meargă să-i întrerupă dar nu vrea să pornească o bătaie şi se decide să se dea la Florica, doar pentru a-l enerva pe Ion-Vasile Baciu, tatăl Anei vine beat în lume, la preot si vorbeşte cu el, apoi vorbeşte cu George, care era supărat şi îi spune ca el se va căsători cu fiica lui- Vasile îi prinde pe cei doi venind din doua părţi diferite sare la Ana, dar aceasta fuge şi Ion e gata să sară la bătaie cu tatăl ei.- lăutarii sunt de partea lui Ion, chiar dacă George le dă arvună (bani?)- George şi ai lui, tot satul aproape, merg la cârciuma lui Avrum (şi fiul său Aizic)- acolo toţi beau, fiind în 2 tabere- Titu (v.i.p) vine să-şi ia tutun de la cârciumă dorind să afle ce s-a mai întâmplat, însă nu obţine nicio informaţie şi cinsteşte un păhărel cu Ion şi ai lui- Ion îi spune lui Titu că crede că George l-a întărâtat pe Vasile, autnci la încăierare, şi promite o bătaie în acea seară- Titu nu merge acasă, iar conflictul se porneşte din motivul plătirii ţiganilor (care au cântat)- George spune că nu lui i-au cântat şi că nu plăteşte- bătaia începe, Avrum reuşeşte să-i scoată afară, pe uliţă (ovreiul)

- Ion câştigă, iar Ana stând la poartă află despre încăierare şi este oarecum fericită- Ion merge acasă, biruitor- a doua zi de dimineaţă, Ion este trezit de Zenobia şi merge la cosit, unde se întâlneşte cu Simion Lungu- Glanetaşu, tatăl lui Ion merge la muncă, la notar şi îi spune fiului său că trebuie să păstreze bani pentru nişte plăţi- Glanetaşu – pt că cânta bine la fluier (trişcă)- Ion era ca Zenobia, harnic şi sprinten în timp ce Glanetaşu era un beţiv leneş- Ion era „îndrăgostit” de pământ, încă de mic şi dorea să-l obţină din ce în ce mai mult- Herdelea îi spusese Glanetaşului să-l dea pe Ion la şcoala mare din Armadia, dar după două luni, el renunţă şi se întoarce la treburi de ţărani- fiind la câmp, Ion se întâlneşte cu Ana şi are o discuţie scurta cu ea, apoi se întâlneşte cu Florica care se supără, Ion o pupă şi Zenobia le strică momentul şi cei doi se despart- Ana era al patrulea copil al lui Baciu, care voia mereu un băiat, dar nu a reuşit, încercând până când soţia sa nu mai era capabilă să nască- Ana vede că Ion o sărută pe Florica şi se întristează- Toma Bulbuc, tatăl lui George merge la preotul Belciug să-i spună să-l dojenească pe Ion, iar apoi iese la lucru cu fiul său- Titu Herdelea povesteşte Laurei şi lui Ghighi (cele mai mici din familie) despre bătaie iar apoi merge prin Jidoviţa să mai povestească lumii ceea ce s-a întâmplat- Titu era băiat deştept, care fusese la şcoala mare din Armadia, unde învaţă şi ungureşte („limba stăpânirii”) dar a renunţat din lipsa banilor tatălui său- în familie se decide ca Titu să se facă notar comunal- i se cerea însă bacalaureatul aşa că lucrează un timp ca ajutor de notar, iar apoi abandonează- el începe să scrie poezii, după ce citeşte mult şi este „consacrat” ca poetul satului- o iubea pe Lucreţia, fiica profesorului de matematica din Armadia, dar şi pe Roza, nevasta învăţătorului Lang din Jidoviţa- merge la Roza însă nu îl gaseşte decât pe soţul ei, învăţătorul- Simion Munteanu organizează piese de teatru în care se evidenţiază sentimentul patriotic- familia Herdelea obişnuia să cânte seara- George vine cu tatăl său pe acolo dar sunt alungaţi de Zenobia, care se răsteşte la ei- doamna Herdelea întră în conflict cu părintele Belciug şi cu Vasile Avram, iar după ce doamna H pleacă vine Ion, iar Belciug îl ceartă- Herdelea îşi dă seama că nu e benefic conflictul cu părintele şi vrea să remedieze lucrurile pentru că preotul îl aducea anumite ajutoare din când în când: o căruţă, bani...- Titu vine şi el acasă, în mijlocul discuţiei aprinse despre Belciug şi este de acord că trebuie să „i se taie din nas” dar că le trebuie trăsura lor pentru bal- Ion vine şi el şi are o scurtă discuţie cu Laura, după care se convinge pe sine că trebuie să se însoare cu Ana- Belciug era văduv, era un om foarte complicat, încăpăţânat, iritabil, bolnavicios- a fost foarte bolnav (se spune că i s-a scos un ficat), dare încă este energic şi o are pe Rodovica, slujnica lui- Ion şi George se împacă, dar Toma merge încă o dată la Belciug, iar acesta îl ceartă în biseică- a doua zi, trezindu-se din beţie se gândeşte din nou la Florica şi devine indecis

- merge la muncă, ceea ce îl alină, dar începe să-şi pună probleme de copii, cu ce-i va hrăni, cum îi va educa etc.- în sat se vorbeşte că „Ana nu e de nasul lui Ion”, lucru care îl întristează pe protagonist- acesta renunţă oarecum la ea, aflând că George începe „să-i dea târcoale”- se duce la Florica, o sărută şi îi spune că o va lua de soţie- umilirea lui Ion în biserică a dus la mai multă ură a Herdelenilor faţă de preot- Herdelea a devenit învăţător cu ajutorul inspectorului Cernatony, a venit în Pripas şi şi-a construit casa pe un fost teren al bisericii, oferit de Belciug- învăţătorului îi era frică ca preotul să nu-i ia casa, deoarece cei doi nu aveau nimic scris- prin iulie, vara, cu un an înainte, Laura se dusese la un bal şi cunoscuse un student la teologie, George Pintea- Laura avea 19 ani, şi cei doi vorbeau (prin scrisori) destul de mult- ea se îndrăgostise însă în acelaşti timp şi de Aurel Ungureanu, un student la medicină, la balul studenţilor, iar apoi cei doi se mai întâlneau în vacanţe, atunci când el venea în Pripas- părinţii au văzut scrisorile teologului şi au început să îl îndrăgească, însă Laura îl iubea pe Aurel- Pintea scria în ulrima scrisoare, adresată bătrânilor, că doreşte mâna fiicei lor, fără zestre- părinţii se bucură, însă Laura împreună cu sora ei Ghighi încep să se certe, spunând că ea nu se va mărita cu Pintea- părinţii insistă, iar tot satul află, dar Laura spune că este dispusă să moară, dar nu să se căsăt.- în sat se răspândeşte veste că Ion a cerut-o pe Florica de nevastă, iar Zenobia se ceartă cu acesta, ocărându-l- Ion se întâlneşte mai târziu cu Ana, căreia îi mai dă speranţe- îl vede pe George că tot vizitează casa lui Vasile Baciu, dar nu se teme şi începe să-şi facă planuri referitoare la pământurile acestuia- fiind la lucru acestu „fură” o parte din vechiul pământ al tatălui său, care fusese al lui Dumitru Moarcăş, iar apoi al lui Simion Lungu- Simion îşi dă seama, cei doi se înjură, încep să se bată şi Lungu spune că îl va duce pe Ion la judecată- prietenele lui Laura, precum şi Ghighi fac numeroase pregătiri pentru că urma să vină Aurel- petrecerea începe, prietenele Laurei vin, se distrează, iar Elvira (care era îndrăgostită de Titu) întreabă de el- toate fetele aşteaptă venirea lui Aurel dar el vine doar într-un târziu- este primit ca un oaspete de calitate de către fete şi le anunţă că balul de la mijlocul lui octombrie a fost amânat pentru începutul lui noiembrie http://9gag.com/gag/790294 http://www.facebook.com/profile.php?id=100001699804755&ref=pymk#!/profile.php?id=100001576825068 - toţi pleacă, pentru că se înserase, iar Laura şi Aurel rămân singuri pentru câteva momente dar „apropierea lor parcă i-a depărtat”- Aurel spune cu jumătate de gură că o lasă pe Laura (să se căsătorească cu Pintea)??????- fetele se întâlniseră între timp şi cu Titu care plecă spre Jidoviţa ca să scape de ele- se întâlneşte pe drum cu Roza Lang, îi spune că o iubeşte şi o sărută

- Titu se întâlneşte şi cu Ion, când vine acasă şi îi spune că Simion şi preotul s-au pus împotriva lui şi vor să-l ducă la răcoare- Titu se hotărăşte să ţină partea lui Ion, şi află de la acesta şi despre încurcătura din sufletul lui, îi dă soluţia (să-l oblige pe Baciu să i-o dea pe Ana)- Laura începe să plângă venind de la Jidoviţa, cu Ghighi şi îi permite tatălui său să-i scrie lui Pintea- George mergea tot mai mult pe la Ana şi pe la Vasile Baciu de când aflase că Ion s-a depărtat de ea, însă nu era dispusă să-l uite pe Ion (merge la vrăjitor chiar- nu poate să-l uite, îl iubeşte)- Ana suferea foarte mult din pricna lui Ion şi începe să se gândească la moarte- o fărâmă de speranţă îi dă însă nădejde şi nu o lasă să se dea bătută- Ion vine într-o seară la Ana, iar ea se bucură şi îl invită să rămână dar el refuză- Ana se schimbă, era mult mai fericită şi mai energica, vioaie, ştiind că Ion nu a părăsit-o- vine „citaţia” de la judecătorie, iar Ion merge la judecată într-o joi, când era petrecere mare în Armadia- Ion merge la judecătorie, unde aşteaptă deschiderea cancelariei alături de alţi ţărani, vine şi Simion împreună cu Belciug- se discută problema lor, afară, iar un moşneag le dă ideea să se împace, şi să-şi retragă jalba- cei doi decid să se împace, iar când Belciug află, se enervează şi începe să-l certe pe Simion- oamenii se miră „ce fel de preot e ăsta”- judecata începe, dar când cei doi spun că s-au împăcat, judecătorul se întărâtă foarte tare, începe să strige, dar după ce vorbeşte cu Belciug, liniştit, în ungureşte, decide să-l ţină pe Ion 2 săpt. la răcoare- la familia Herdelea vine o telegramă, (adusă de o cunoştinţă a domnului Herdelea) de la Pintea care spune că vine sâmbătă- toată familia e foarte bucuroasă şi încep pregătirile pentru primirea peţitorului- masa de cină le este întreruptă de Glanetaşu, care vine să-l întrebe pe Herdelea ce să facă să-l scape pe Ion de temniţă, după ceea ce s-a întâmplat- în scurt timp veni Zenobia, cu Ion, ca să povestească mai clar întâmplarea de dimineaţă- Herdelea spune că va face jalbă la ministerul justiţiei (dar numai după bal, pt că aveau nevoie de trăsura lui Belciug) - Pintea vine seara, pe o ploaie teribilă şi este primit cu mult drag de familie (săruta mână Laurei, vorbeşte cu Ghighi...)- ei merg în casă, unde Pintea este asaltat cu întrebări, iar fetele o conving pe Laura ce frumos, elegant şi bun e băiatul- el pleacă într-un târziu, să doarmă la un cărăuş din Armadia, şi urmând să fie aşteptat la prânz a doua zi...Laura visează despre Aurel, că dansează cu el la bal- Titu merge la preot, să-i ceară brişca, iar acesta, fiind în toane bune, i-o dă (numai pentru Titu- Pintea vine la prânz, iar apoi este lăsat singur cu Laura, însă cei doi nu vorbesc despre iubire- el are şi o scurtă discuţie cu tatăl fetei, iar îi spune că ea va avea totuşi o zestre cât de mică- Ion este luat drept vizitiu, fără să ştie Belciug- Laura îşi uită evantaiul, însă nu se întoarce, iar fetele se opresc la Elvira, pentru a se aranja- petrecerea începe şi se desfăşoară fastuos, având loc dansuri, bufete, etc.- Titu îi cere cadrilul al doilea Lurceţiei, dar acesta îl refuză, dorind să i-l ofere lui Oprea- Pintea se apropie mai mult de Laura, o tutuieşte şi cei doi îşi declară iubirea

- Ion rămâne uimit de petrecerile oamenilor cu carte, şi începe să realizeze că şi el putea fi aşa- toată lumea îl compătimeşte pe Ion, aflând ce a păţit la judecătorie, unii sunt împotriva lui Belciug, alţii împotriva lui Simion- Ion avea impresia că dacă va fi închis două săpt. o va pierde pe Ana, pământurile şi George îi va lua locul- insistă ca Herdelea să-i facă o plângere, iar acesta cedează în final- Madarasy, Chiţu şi încă un om trec pe la Herdelea, şi cheamă pe el şi pe Titu la cârciuma lui Neumann, unde aceştia găsesc multă băutură şi oameni mai de calitate- Titu se gândeşte să meargă după Lang şi după Roza- Lang vine la petrecere, toţi se îmbată şi se naşte o ceartă când Spătaru/Chiţu?? Vrea să cânte Deşteaptă-te române- conflictul români unguri este discutat de toţi cei prezenţi, dar nu se ajunge la violenţă- Titu plecase cu vreo două ore înainte ca toată lumea să-şi dea seama- merge la Roza, iar cei doi petrec noaptea împreună (fiind o dată deranjaţi de Lang care bătând în geam spuse că se duce în Armadia cu ceilalţi beţivi)- Ion era foarte liniştit de când puse jalba la poştă şi mergea seara la Ana, după ce se culca Vasile Baciu şi se întâlnea cu aceasta în curte- urmărit de George într-o zi, Ion intră în casă şi se asează în pat cu Ana, dar fuge peste un timp, Baciu trezindu-se (George îl vede pe Ion, şi Ana îl vede pe George)- veneau sărbătorile de iarnă, iar familia lui Ion erau singurii care nu tăiau niciun porc- Glanetaşu era expert în tăierea porcilor şi mergea pe la toţi să li-i taie- Herdelea trebuia să taie doi porci şi pentru ceremonia Laurei cu Pintea din ianuarie- Ion şi Glanetaşu merg la familia Herdelea să taie porcii, dar nu cuteză să guste- toţi muncesc foarte mult deoarece era un proces foarte complicat după tăierea porcului(bojotaia)- Ion îi spune lui Titu despre întâmplarea cu Ana şi se întreabă dacă cumva a rămas însărcinată- Herdelea primeşte o scrisorar de la părinţii lui Pintea, în care se stabilea clar data căsătoriei (a doua duminică după Bobotează)- aşadar, sărbătorile erau mai vesele în familia Herdelea- colindătorii vin, primul este Ion, vin şi nişte fete, iar apoi domnul Lang cu soţia sa, corul colindătorilor de la liceul din Armadia, etc- apoi merg toţi la Belciug şi îi fac o surpriză cântându-i o colindă bătrânească- căsătoria Laurei cu Pintea este una simplă, fără fast şi fără mulţi invitaţi, iar în ziua logodnei, au venit părinţii lui Pintea şi mama lui Herdelea (neaşteptată)- Belciug îi cunună pe cei doi, toată lumea se simte foarte mişcată de acest eveniment iar totul se termină cu o masă festivă- părinţii se aşează împreună şi vorbesc despre copiii lor (în familia lui Pintea erau 11 copiii)- nunta se va face în Armadia - tatăl lui Pintea pare să fie dezamăgit şi îl ceartă pe fiul său, dar în familia H e mare bucurie, la care ia parte toată lumea în afară de Titu, care se gândea doar la o nouă poezie- în sat se răspândeşte vestea că Ana e însarcinată- Baciu presupune că George este cel care a lăsat-o însarcinată (o aude pe Ana că iese din casă seara) şi se poartă frumos cu el

- Ana aştepta ca Ion să o ceară de nevastă, dar acesta venea din ce în ce mai puţin pe la ea, începea să lipsească în fiecare noaptea, săptămâni bune, chiar- mai era puţin până la postul mare şi sarcina era tot mai evidentă- Vasile Baciu o cheamă pe Firoana, o expertă în descântece şi o căutată moaşă în acea zonă- ea spune că sarcina e probabil o fată şi tatăl Anei se întristează- Ghiţă Pop, singurul copist român de la judecătoria din Armadia vorbeşte cu Herdelea despre cazul lui Ion, care a născut multe scandaluri şi discuţii- el spune că judecătorul o să-l bage în temniţă pe cel care i-a făcut jalba lui Ion (Herdelea)- Herdelea îl pune pe Ion să spună că jalba i-a făcut-o un domn de la Bistriţa, nu-i ştie numele- Laura îşi dă seama că iubirea lor nu este una poetică, perfectă ci una normală (trebuie să se ocupe de treburile casei, are numeroase nelinişti), iar Titu este absorbit de „puterea” Rozei- UNDE STAU LAURA SI PINTEA????- domnul Herdelea pune presiune pe Titu, spunând că trebuie să se căsătorească, să-şi gasească o slujbă- vecinele familiei Lang începură să-i bănuie pe cei doi şi răspândesc vorba- Herdelea îl dă pe Titu ca ajutor de notar, la notarul din Gargalău- Roza îi spune să plece, pentru că lumea îi suspecta, dar să nu-l înşele- Herdelea se întâlneşte cu judecătorul la slujbă şi îi spune că nu el a făcut jalbă la minister- cununia urma să fie făcută in Duminica Tomii- Vasile era tot mai neliniştit cu privire la George aşa că hotărăşte să meargă la Toma, însă i se face ruşine şi vrea să renunţe...merge pe câmp, dar până la urmă merge la George- acesta îi spune că nici nu s-a atins de fiica lui şi a văzut pe altul cum a ieşit din casă noaptea- Baciu se enervează, merge acasă şi o bate pe Ana- Avrum, câteva femei şi soţii lor încearcă să-l oprească, dar nu reuşesc- Florica îl cheamă pe Herdelea, care nu face nimic deoarece bătaia se terminase deja- Ana a fost lăsată mai mult moartă decât vie şi Herdelea venind înapoi spune tuturor de A-Ion- a doua zi, Vasile merge la cârciumă, iar când vine acasă o bate din nou pe Ana- a treia zi, vorbeşte frumos cu ea şi îi spune să meargă la Ion să vorbească cu el- aceasta merge, dar Ion nu pare a o băga în seamă...Ana spune că a venit din obligaţie, ca să se întocmească cu ei- Glanetaşu spune că nu are ce să se înţeleagă cu ea şi să-i spuna lui Vasile să vina el- ajunsă acasă, Ana este bătută din nou- tatăl lui Ion se întâlneşte pe stradă cu acesta, care îi spune că nu vrea să o ia pe Ana, (atunci când a vrut, nu a vrut el, iar acum nu mai vrea)- lui Titu îi pare rău că a venit la Friedman, notarul din Gargalău,pt că nu se mai vedea cu Roza- de când era îndrăgostit de Roza, lui Titu a început să-i placă limba ungurească, dar în acest sat unguresc toată lumea vorbea româneşte- joia, însă, când Friedman trebuia să-l ducă pe Titu în Armadia, el spune că nu mai poate pentru că avea alte trebur- Titu este pus să meargă din casă în casă să adune bani de la oameni- merge la o babă, care spune că nu are ce plăti, plânge şi îi zice să-i ia sufletul- se întreabă de ce trebuie el să facă asta, crede că registrul este greşit- Friedman îi spune că este corect , iar Titu nu mai ştie ce să facă

- vede pe geamul primăriei un învăţător care îşi ceartă elevii (la şcoala ungurească) spunând că nu au voie să vorbească decât ungureşte, iar în inima lui Titu se naşte o ură cumplită- poartă o discuţie, după masă cu notarul şi cu fiul său despre conflictul dintre unguri şi români, având păreri opuse în favoarea celor două „tabere”- Titu, triumfător oarecum merge la preotul român al satului şi vorbeşte cu el- tot satul află între timp ca Ion nu vrea să o ia de nevastă pe Ana, iar familia Herdelea consideră acest gest fără rost şi încep să-i certe şi să-i privească urât pe Ion, Glanetaş, Zenobia- Ion se schimbă, este la început foarte fericit, dar apoi este iritabil, caută bătaie şi conflicte şi îşi bate tatăl pentru că a spus să încerce să se învoiască cu Vasile Baciu, pt ca îi va da zestre- Ion este chemat la Armadia, la judecătorie, unde din greşeală spune judecătorului că Herdelea i-a făcut jalba şi acum poate fi închis chiar două luni- Herdelea află că Ion nici măcar nu a vrut să discute cu Vasile Baciu şi nu-i mai ia partea- fetele spun că învăţătorul ar trebui să intervină, aşadar Ion este chemat acasă la Herdelea- el spune că nu vrea să o ia pe Ana, pentru că îi este urâtă şi în fond nu el este de vină pentru că ea a rămas însărcinată şi îi mai reproşează învăţătorului că jalba lui îl bagă acum la răcoare- familia Herdelea rămâne şocată de atitudinea lui Ion, iar învăţătorul se îngrijorează ca „nebunul” să nu-i fi spus cuiva că el i-a făcut jalba- Belciug, chemat şi el la judecătorie află că Herdelea i-a făcut plângerea lui Ion şi este hotărât să-i facă şi el rău învăţătorului --- începe să-i fie milă de Ion crezând că el nu are nicio vină- preotul se decide să-i împace pe Ana, Ion şi părinţii lor şi îi cheamă la el acasă pe toţi- Ana cu Vasile vin primii şi Belciug le spune să-l accepte pe Ion, iar tatăl fetei spune că el este de acord şi chiar a încercat să vorbească cu el, să-l convingă, da nu a reuşit- vine şi Glanetaşu, Ion şi Zenobia, iar preotul le spune că ar fi bine să se înţeleagă- Vasile spune că o dă pe Ana, Glanetaşu îl dă pe Ion, dar când Baciu pomeneşte de zestre, spune că doar după moartea lui vor avea tot ce are acum în proprietate- Ion se opune, spunând că el nu are avere ca dânsul şi nu vrea ca el şi Ana să ajunga pe drumuri, dar Baciu îi spune să muncească şi să-şi facă- Vasile este până la urmă hotărât să dea cinci locuri şi o pereche de boi, dar pe numele Anei- Ion spune să-i dea tot, pentru că el e bătrân şi nu le mai poate munci şi îi promite să-l asculte mereu, să aibă grijă de el să nu-i iasă niciodată din cuvânt- cei doi până la urmă se ceartă din nou şi se despart în acea seară fără să ajungă la o înţelegere, Ana este bătută încă o dată de tatăl său- Ion era sigur ca Vasile îi va da totul pt. că nu mai avea ce să facă, cum să se sustragă- s-au întâlnit din nou peste câteva zile, iar mai apoi încă o dată, dar fără rezultat- cu două săptămâni înainte de Paşti ei s-au înţeles, foarte repede (Baciu era îngăduitor) – toate pământurile şi ambele case, pe numele amândurora şi animale (porci, găini, boi, etc.) - merg la primărie, iar apoi la popă, nunta urmând să fie a doua duminică după Paşti- după ce a vorbit cu preotul român, în Titu se naşte un adevărat sentiment naţional, decide să nu mai vorbească cu ungurii şi nici ungureşte, ceea ce însemna şi să-şi lase meseria - se gândea să plece, să facă altceva şi se convinge că Roza nu e unguroaică şi o va învăţa rom.- Friedman îi povesteşte despre România, ca fiind o ţară mizerabilă, dar Titu nu vrea să creadă- Titu este pus să meargă să adune bani de la oameni dar vine doar cu zăloage de la unguri...cei doi hotărăsc să se despartă

- Macedon Cercetaşu îi spune lui Herdelea întrunirea din casa lui Belciug, iar învăţătorul crede că preotul vrea să-l întoarcă pe Ion împotriva lui- învăţătorul află că judecătorul a fost găsit nevinovat, deci el urma să plătească sau cel puţin să fie suspectat...el mai primeşte o scrisoare de la firma de mobilă prin care află că trebuie să plătească nişte rate mai vechi, neplătite şi pe cele viitoare, ceea ce era o sumă mare- decide să nu plătească, să nu meargă la judecată şi să nu spuna niciun cuvânt familiei- Titu vine acasă şi ceilalţi îl susţin în faptul că a plecat, Herdelea află că omul lui, Cernatony a ieşit la pensie, iar înlocuitorul său este Horvat (îi va fi mai greu)- H merge în Armadia ca să afle decizia în cazul său, iar Titu vine cu el, iar după ce hoinareşte prin Jidoviţa, nu o găseşte pe Roza şi merge la Lucreţia, se întâlneşte cu tatăl său la cârciumă- începe să-i povestească de experienţa lui cu Friedman, revelaţia sa, planurile sale- la cârciumă vine şi judecătorul care îi spune că ştie tot(a vrut să-i ruine cariera)şi nu va scăpa- avocatul ungur care era cu judecătorul (Lendvay) îi spune învăţătorului că era foarte supărat şi că avea sentinţa la el, dar urmau să se întâlnească joia după Paşti, ca să nu-i strice sărbătorile- merge acasă cu Titu unde toată familia începe să-l compătimească şi să plângă- înainte de vacanţa de Paşti vin Horvat să inspecteze la şcoală pe Herdelea şi îi spune să se ocupe mai serios de copii- în timpul cinei, vine Ion acasă la ei, iar toată lumea îi sare în cap, îl ceartă,dar el îşi cere scuze şi cere ca ei să fie naşii lor---cu greu şi după multă insistenţă, familia Herdelea acceptă- Titu merge la Jidoviţa dar o gaseşte pe Roza plângând din cauză ca Lang fusese suspendat atunci când Horvat a venit în inspecţie şi nu l-a găsit la şcoală, ci acasă, beat --- Titu îşi da seama că nu a iubit-o pe Roza, că a fost doar un foc de paie- doamna Herdelea,află că Rozica s-a „ţinut” şi cu practicantul notarului (Titu)- avocatul Lendvay vine cu sechestrul la învăţător, iar fetele merg să facă ultimele pregătiri pt. nunta Laurei- George vine şi el, stă la hotel în Armadia, dar vine în Pripas toată ziua...lui Laura începuse să-i fie foarte drag, iar lui Ghighi nu-i mai plăcea aşa mult de el- Pintea îi oferă miresei un inel superb, cercei şi lănţişoare fabuloase, iar în ziua cununiei vin şi părinţii mirelui împreuna că doi fraţi mai mici de-ai lui- merg toţi la notarul Stoessel din Jidoviţa, care face cununia civilă, iar apoi merg la biserica din Armadia şi la berăria Rahova unde se serbează cu o masă de zile mari- cei doi soţi pleacă cu trăsura către Bistriţa şi sunt nevoiţi să se despartă de familiile lor- are loc şi nunta lui Ion cu Ana, el îşi dă seama că nu o iubeşte pe fată ci îi pasă doar de pământuri şi de avere- dragostea pt Florica îl răscoleşte pe Ion,dar nu este dispus să renunţe la pământuri pt o femeie- merg la notar, apoi la slujbă preotului Belciug iar în final la cârciumă unde toţi se îmbată- Florica este „jucată pe bani” pt că Ana nu putea, iar când Ion joacă cu ea, o strânge în braţe şi îi spune că doar pe ea o iubeşte --- Ana vede acest lucru, devine foarte geloasă şi plânge, dar lui Ion nu-i pasă,,, a treia zi, petrecerea se mută la Glanetaşu

GLASUL IUBIRII- avocatul vine pentru îndeplinirea formalităţilor, iar H. Îl roagă pe Belciug să fie şi el acolo în caz că va avea nevoie...cei doi îl aşteaptă pe avocat şi inspectează mobilele învăţătorului

- Belciug spune că va lua o masă de la Herdelea, dare venind a două zi să o ia este dat afară de dăscăliţă care îl ceartă şi îl numeşte hoţ- Ion se simţea foarte bine, mândru de pământurile sale, iar Ana îl asculta totdeauna- cei doi decid să meargă la Baciu să ceară să le scrie pământurile pe numele lor- ei merg şi la târg în Armadia pentru a cumpăra un juncan din banii adunaţi la nuntă- Baciu spune că nu le dă pământurile doar după moartea lui, iar acum le dă numai cinci locuri- Titu rămâne confuz, nu mai ştie ce să facă cu viaţa lui, dar, ajuns la cârciumă în vremea alegerilor electorale, el este chemat de Grofşoru acasă la el, pentru a-i face un serviciu- este rugat ca tatăl său, învăţătorul să atragă mai multe voturi, să facă campanie pentru români- el este de acord însă dăscăliţa se opune şi se ceartă cu Titu spunându-i că trebuie să lucreze- Ion este supărat din cauza lui Baciu şi o obligă pe Ana să meargă la el să-l convingă, dar acesta în loc să vorbească cu ea, o bate din nou, iar fiul Glanetaşului crezând că soţia lui şi tatăl ei s-au aliat împotriva lui, o bate şi el- Titu, până să-l convingă pe Herdelea, mergea din casă în casă pentru a convinge oamenii să meargă la o întrunire a lui Grofşoru la Armadia, dar fără rezultate- Herdelea primeşte o citaţie, că chiar dacă judecătorul s-a mutat în Ungaria, sarcina lui s-a înrăutăţit, iar Ion, care primise se asemenea citaţie, nu-i păsa nici de el nici de învăţător- H. primeşte o scrisoare de la Horvat, în care spunea să adune oameni pentru a-l vota pe Beck- astfel, îşi adună oameni,le spune să voteze cu Beck şi aşteaptă recompensa promisă de Horvat- Titu se supără pe tatăl său...acasă ia Ion vine Dumitru Moarcăş care cere adăpost, fiind izgonit de Paraschiva- Ion îl roagă pe Herdelea să îl îmbuneze pe Baciu, iar învăţătorul îi cheamă duminică la el- cei doi nu se înţeleg nici acum şi încep să se bată în casa învăţătorului- Titu reuşeşte să-i dea afară, îşi mai cară câţiva pumni iar apoi încep să se înjure- Ion, venind pe drum cu Ana şi dorind să intre în casă, o izgoneşte, iar femeia mergând după tatăl său este izgonită şi de lângă el...după un timp este luată de Florea, soţia lui Macedon- a doua zi, lui Ion îi pare rău, o ia pe Ana acasă, iar după o săptămână urâtă, doar cu ploaie, merge la Belciug să-i ceară un sfat- preotul aştepta bani de la toată lumea pentru construirea noii biserici- îl sfătuieşte să vorbească cu un avocat şi să lase bătaia şi dreptatea făcută cu pumnul- acesta spune că aşa va fac, dar între timp o dă afară pe Ana, spunând că îi e greu şi tatăl ei are destulă avere să o ţină pentru o perioadă, iar ea îşi spune că nu are niciun rost în această lume- Herdelea se gândea că prin susţinerea deputatului ungur, va scăpa mai uşor la procesul lui- Titu încă visa măreţ, că Grofşoru va schimba Europa nu numai Ardealul, şi lucrând ca subnotat, îşi spune că după alegere, va pleca (răzbunare pentru tatăl său) care îl felicită însă- ziua cea mare veni, iar Armadia era agitată de mulţi oameni-mulţi îl susţineau pe Grofşoru- când apare Herdelea împreuna cu alţi câţiva oameni este înjurat şi huiduit de toată lumea- solgăbirăul Chiţu îl primeşte pe Herdelea ca pe unul din oamenii lor (unguri) şi votează- seara se declară ales deputatul Beck, cu un plus de 5 voturi (voturile lui Herdelea), iar toată lumea este dezamăgită, -- învăţătorul nu-şi mai face griji pentru proces, iar Titu pleacă- Ana se mută înapoi în casa tatălui său, iar Ion merge la Grofşoru, care îi spune să o ia înapoi pe soţia sa, iar după ce îi plăteşte, el îl asigură că îi va lua lui Ion ceea ce merită de la Baciu- Vasile află că Ion vrea să-l dea în judecată, iar Ion nu merge să o ia înapoi pe Ana

- peste 2-3 săptămâni, ca să o gonească, tatăl Anei se îmbată, merge la cârciumă şi vorbeşte cu Toma Bulbuc, după un timp vine şi Ion, care este nevoit de Toma să se înţeleagă cu Baciu la jumătate din locuri şi casa cealaltă, dar nu este dispus să renunţe la proces-Ion merge acasă cu Ana şi a doua zi merg la Jidoviţa să-şi scrie ce s-au înţeles, pe numele lor- Herdelenii primesc în sfârşit o scrisoare de la Laura, aflăm că Belciug şi H erau ca doi străini- în scrisoare Laura povesteşte săptămână ei de mieri cu George, cum s-au plimbat pe la Bistriţă, Cluj, Dej, Gherla şi au ajuns în Vireag (unde toată lumea vobeşte numai ungureşte) şi acolo şi-au contruit deja casă.Laura mai spune că îi este dor de familia ei,dar că va veni pe la ei- Ion era convins că Ana şi Baciu erau împotriva lui şi aşteptând procesul, o tot bătea pe Ana- ea trebuia într-o zi să aducă mâncare celor de la câmp, dar pe drum are dureri şi cade pe câmp, la rădăcina unui măr, (Zenobia o vede şi merge la ea)- Ana naşte, iar bărbaţii se adună în jurul ei ca să vadă noul născut iar apoi se întorc la muncă- Ion se întristează, ştiind că acum e legat de soţia sa pe veci şi Florica îi apare din nou în minte- Titu merge subnotar în satul Luşca, unde munceşte mult şi se întâlneşte cu doamna învăţătoare Virginia Gherman cu care se împrieteneşte, având amândoi aceleaşi vise şi idealuri- Eugenia, fiica lui Cântăreanu (notarul) îl plăcea pe Titu şi era geloasă, dar acesta o asigură că el şi Virginia sunt doar prieteni- copilul este botezat de Sfântul Petru, Petre şi se face bâlci mare, dar peste o săptămână, Ion începe din nou şi ea începe să-şi dea seama că bărbatul nu o iubeşte ci voia doar averea ei- Avrum se spânzură, iar Ana îl vede, chiar dacă Ion îi spune să meargă acasă şi se înfioară- Herdelea crede că el înca e viu şi încearcă să-l resusciteze, dar nu-l mai poate salva- Toma Bulbuc vine şi el, dar pleacă repede, crezând că es semn rău, iar H. vorbeşte cu Stoessel a cărui problemă era că nu are cui vinde Pădurea Domnului(care era şi a lui Avrum)- Avrum era pe cale să-şi piardă toată averea din cauza plăţii acelei păduri aşa că s-a spânzurat- H trimite scrisori lui Horvat şi lui Beck pentru a pune o vorbă bună la tribunal, dar află de la Lendvay, avocatul lui că treburile sunt serioase (H nu-l crede)- se duce cu Ion la Bistriţa şi îi spune ce să zică la tribunal ca totul să fie bine, H era sigur pe el- pe drum se întâlnesc şi cu Belciug care era martor în cazul învăţătorului- apropiindu-se de oraş cei doi încep să se teamă, dar Lendvay iar apoi privirea caldă a judecătorului linistiră pe Herdelea - Ion este condamnat la o lună închisoare şi amendă şi H. doar 8 zile şi amendă, dar fac apel- până la apel însă, cei doi merg acasă iar Herdelea este suspendat din funcţia de învăţător- doamna Herdelea este revoltată faţă de sentinţa soţului ei, iar lui Ghighi îi este ruşine- H. îşi pierde speranţa şi umblă prin Armadia să-şi caute de lucru---Laura vine o săpt. acasă- ea era însărcinată şi se schimbase foarte mult, află că tatăl său este numit renegat- pleacă însă peste câteva zile pt. că se plictisea,o ia şi pe Ghighi cu ea, şi rămân doar H şi soţia- Ion vine cu vestea că a primit sentinţa, şi se întreabă cum să ia asupra lui pedeapsa lui H- protagonistul se îngrijorează că se va întâmpla ceva până la proces şi astfel, începe să se poarte exemplar cu Ana, chiar dacă dragostea dintre cei doi aproape că nu mai exista- Ana stătea toată ziua acasă cu Dumitru Moarcăş şi avea grijă de copil- acesta începe să se radă şi vorbeşte cu Ana despre moarte, spunând că nu îi este frică- moare însă, în timp ce se rade, iar în scurt timp casa se umple de oameni care încearcă să se hotărască ce sa facă cu mortul---vine şi Paraschiva, care îl plânge, dar caută bani şi nu gaseşte numai 5 zloţi la Dumitru Moarcăş în şerpar

- Ion vine din Armadia, de unde este izgonit de Grofşoru şi când află că Dumitru a murit se întristează pentru ca trebuia să cheltuiască pentru înmormântare-Vasile vine la Ion, iar cei doi merg la Jidoviţa, la notarul Stoessel pentru a face un contract prin care protagonistul primea toată averea lui Baciu-cei doi merg la cârciumă, supăraţi,iar tatăl Anei se enervează pe Ion, Ion îl loveşte şi pleacă- Herdelea primeşte înştiinţare că este suspendat din funcţie, iar domnul Zăgreanu îl va înlocui- dăscăliţa plânge, gândindu-se că de acum nu o sa mai aibă ce mânca, iar H merge în Armadia pentru a găsi ceva de lucru şi vine cu nişte hârtii pe care trebuia să le facă pentru Stoessel- Herdelea merge cu Zăgreanu la şcoală, urmând să i-o „predea”- Ion vine la H. şi îl roagă să vină cu el la tribunal să spună ca nu mai trebuie proces şi că s-a înţeles cu Vasile Baciu- cei doi dau de Grofşoru, care îl primeşte foarte bine pe H şi îi oferă un post ca scriitor la el- el acceptă şi dăscăliţa este foarte fericită- Titu se ceartă cu Virginia din cauza unui plutonier ungur care îi făcea curte şi aflăm că în Luşca, sătenii erau în conflict cu saşii- plutonierul îl arestează pe Vasile Lupu şi bate mai mulţi oameni chiar şi în cancelarie, pentru că fusese împuşcat un bou săsesc- peste o săpt vine vine un locotenent şi ştiind că este un confilct în sat îl întreabă pe Titu dacă el este „agitatorul” şi poartă o discuţie cu el, spunându-i să nu se mai implice atât în lucruri care nu ar trebui să-l intereseze aşa de mult-Titu vrea să plece în România, dar îşi dă seama că nu va strânge destui bani pentru drum- află că în Măgura a fost ales notar Alexe Căldăraru, un fost coleg şi merge să lucreze la el- Titu merge însă întâi acasă, chiar când Herdelea se gândea ce să facă, dacă să se mute în Armadia sau nu, pentru că acolo urma să lucreze la Grofşoru...merge la Belciug să discute cu el, dar acesta spune că nu vrea să se bage în treaba pământului său, care era de fapt al bisericii- preotul şi H nu se împacă însă, Belciug nu vine cu crucea la Bobotează la familia învăţătorului acasă, iar H decide să facă plângere la episcopie – Titu pleacă la Măgura cu Ion- Ion îi povesteşte despre Vasile şi îi mulţumeşte pt sfatul de „a-l face pe Baciu să i-o dea pe Ana”- iarna trece, iar Ion, ieşind afară şi simţindu-se mândru de pământurile lui, sărută solul- Herdelea îşi găseşte o locuinţă în Armadia, în casa lui Ghiţă Pop şi se mută acolo cu dăscăliţa- Toma Bulbuc se logideşte cu Florica, multe lucruri se întâmplă în Pripas, lucruri de care celor doi le este dor- Grofşoru îl ocărăşte la proces pe Belciug, pentru H, iar acesta începe să fie privit mai bine- Ghighi vine înapoi din Vireag, unde Laura născuse o fată,Maria şi se înţelegea perfect cu Pnt.- când Ion află despre Florica şi George se întristează şi rămâne confuz, neştiind ce să facă- Nicolae, fiul lui Trifon Tătaru vine din armată foarte mândru şi se ţine după Florica, dar George reuşeşte să i-o „sufle”- nunta se face în casa nouă a lui George, Stoessel este naş, iar Ion şi Ana vin şi ei la ospăţ- Ion când o vede pe Florica îl apucă din nou „nebunia” şi toţi îşi dau seama de acest lucru- Ana, la capătul puterilor spune că se va omorî,dar Ion chiar o „încurajează”-„să scap de tine”- Belciug mergea şi el la şcoală să facă lecţii de religie şi avea o relaţie ciudată cu Zăgreanu- acesta îl ruga să nu mai lipsească de la lecţiile de religie, iar Z îi obliga pe copii să vorbească numai ungureşte

- preotul vinde biserica veche unor ţărani din Săşcuţa şi astfel îşi acoperă toate cheltuielile cu noua biserică şi îi rămân şi lui nişte bani- Titu muncea foarte mult, ca să strângă bani de drum şi chiar dacă notarul îl îndemna să-şi lase visele deoparte, pentru că sunt departe de el, acesta se încăpăţâna şi nu renunţa la idealul său- Titu primeşte o scrisoare de la Laura prin care află că în vară vor veni la Sângeorz cu rudele din România ale lui George- Ana se gândea tot mai mult la moarte, nu avea nicio bucurie în viaţă, vedea că Ion nu o iubeşte, copilul seamănă cu dânsul şi este doar o povară, iar toată lumea din sat spunea că „s-a smintit” pentru că nu vorbea cu nimeni, era confuză, mergea în fiecare zi pe la Baciu, fără rost- Ana o întâlneşte pe drum pe Savista, oloaga satului, care îi spune ceva despre un conflict între Ion, George, Florica, (Savista ştia acestea pentru că locuise după nuntă, cu Florica şi George) fuge acasă la Baciu, are grijă de copil şi îşi aminteşte că după nuntă, Ion se împrieteni foarte bine cu George, începu să meargă pe la el, să se sfătuiască cu el...- Ana merge acasă, unde Zenobia o ceartă pentru că nu mai are grijă de nimic în casă, caută în toată casa un ştreang, merge în grajd şi se spânzură...Zenobia o găseşte- când o vede Ion, se sperie, iar apoi are loc înmormântarea femeii, unde toată lumea este foarte tristă şi confuză- Ion se gândea încă la Florica, dar gândurile îi fugea prin minte, încurcate, iar o privire dură a lui Vasile Baciu îl controla- Ion îşi dă seama că doar prin propriul copil mai putea rămâne în proprietatea moşiilor aşa că începe să aibă mare grijă de el şi îi spune şi Zenobiei „să-l grijească ca ochii din cap” şi că este „viaţa mea”- Herdelea era tot mai speriat şi mai trist cu privire la apelul făcut, dar Grofşoru îl linişteşte- Ion vine la H. să-i scrie ceva ca să-şi ispăşească pedeapsa în Armadia şi nu în Bistriţa, din cauza morţii soţiei sale, iar acesta, după ce îi reproşează că i-a mai făcut o jalbă şi a ajuns rău, i-o face- Grofşoru pleacă la Târgu-Mureşului, la apel, fără Herdelea, pt. că el nu trebuia să se prezinte- cele două familii fac pregătiri mari, împreună şi speră la un rezultat bun (ajunează)- H, foarte emoţionat primeşte seara o telegramă, „Achitat – Ura” a scăpat - merge la doamna Grofşoru să-i comnunice vestea cea mare, iar apoi merge pe la toţi cunoscuţii să le spună şi lor- a doua zi, toţi merg la Jidoviţa să-l aştepte pe avocat, iar acesta, biruitor îl întâmpina pe H cu „uite ce poate face un român”- lui Ion i se acceptă cererea de a-şi ispăşi pedeapsa la închisoarea din Armadia- merge acolo, iar după ce i se ia mâncarea, briceagul şi cureaua (chimirul) este băgat într-o cămăruţă mică, unde prima dată, Ion se sperie, dar reuşeşte să se calmeze şi adoarme- este trezit brutal de un gardian care îl trimite, împreună cu alţi osândiţi să taie lemne la domnul judecător, iar mai apoi primeşte vizita Zenobiei, se gâdeşte tot mai mult la Florica şi la Baciu care ar putea să-i fure pământurile- visează că era prieten bun cu George şi chiar dacă nu vorbea cu ea, se simţea bine în preajma Floricăi – în 2 săpt devine slăbit şi obosit- inspectorul din Bistriţa îi trimite lui H. ordinul să-şi reînceapă activitatea la şcoala din Pripas

- ei se gândesc dacă să se mute înapoi în Pripas sau nu, deoarece H nu voia să părăsească postul oferit de Grofşoru, iar banii primiţi acum, pentru perioada în care a fost suspendat sunt cheltuiţi pe trusoul de mireasă al lui Ghighi, pentru când va avea nevoie- decid să stea în Armadia, iar H merge la şcoală, povesteşte întregului sat ceea ce i s-a întâmplat şi îi spune lui Zăgreanu că el este de acum în funcţie (el nu ştia)- H era foarte fericit, îi învăţa pe copii cu multă pasiune, iar ei erau de asemenea bucuroşi- apoi, învăţătorul se întâlneşte, întâmplător şi cu Belciug (care spune că „bine că a venit”)- Ion iese din închisoare şi merge fericit acasă unde aude însă răcnete groaznice ale copilului şi pe Zenobia care spune că s-a dus...Ion o bate pe Zenobia, crezând că ea este de vină- aceasta îşi continuă descântecul iar copilul încetează pe moment, dar Ion spune că site că va muri...vine şi H care îi sugerează flăcălui să se înţeleagă cu Baciu pentru că probabil, o dată cu moartea copilului, va vrea averea sa înapoi- vine şi Baciu, însă nu cere nimic- a 4-a zi vine doctorul Filipoiu care găseşte copilul mort şi spune că ar fi fost otrăvit cu ceva mâncaruri – îl înmormântează, iar Baciu îi cere lui Ion să-i dea înapoi pământurile, acesta râde şi îl refuză, iar tatăl Anei spune că va umbla pe la judecăţi şi că acum nu-l mai iartă- Herdelea era foarte nesigut şi foarte emoţionat cu privire la examenul de sfârşit de an, pentru că ştia că şi inspectorul va fi prezent, iar copiii nu ştiau foarte bine ungureşte (asta se cerea)- inspectorul îl vizitează pe H. în Armadia, chiar în ajunul examenului- acesta rămâne dezamăgit vazând că H nu locuieşte în Pripas,soţia şi fiica lui nu ştiu ungureşte- la examen îi critică pe copii, vazând că nu ştiu şi îl critică astfel şi pe H care îşi cere scuze- Horvat spune că vrea să audă un „Tatăl Nostru” în ungureşte, iar Belciug se revoltă, spunând că aşa ceva nu e posibil – inspectorul spune că va lua măsurile de cuviinţă şî îl sfătuieşte pe Herdelea să iasă la pensie, după ce află că a predat deja 32 de ani- Belciug şi Herdelea rămân speriaţi şi şocaţi de reacţiile şi de decizia inspectorului- vin Laura şi Pintea, cu fetiţa lor şi servitoarea Ilona- aflăm că Lucreţia se căsătorise cu profesorul Oprea- Laura şi Pintea voiau să meargă a doua zi, mai departe la Sângeorz, însă H insistă să mai stea- ei spun însă ca vor sta la întoarcere şi pleacă a doua zi împreună cu Herdelenii- se întâlnesc cu fraţii şi surorile lui Pintea, pe care nici el nu le văzuse de ani buni, (vila Mara)- se fac prezentările şi toţi glumesc, voioşi- se întâlnesc şi cu Aurel, din întâmplare, apoi vine Titu şi toată seara e plină de bună dispoziţie- dimineaţa, Titu se întâlneşte cu Ionel, care îi povesteşte cum e în Bucovina, mare mizerie şi corupţie, iar Titu este mişcat de acest adevăr- este însă apoi bucuros când Gogu, deputatul îi spune să vină la ei, că ii va găsi ceva de muncă- Ion este tot mai înflăcărat în ceea ce o priveşte pe Florica, merge la George doar ca să o vadă şi află că Vasile umblă la un avocat în Bistriţa ca să-şi ia pământurile înapoi- îl pune pe tatăl său să lucreze, pe câmp, dar după un timp începe şi el să lucreze mai cu spor- se întâlneşte cu Florica la câmp, o sărută şi spune că va fi a lui, chiar dacă va omorî pe cineva- Ion merge din ce în ce mai mult pe la George, dar numai Savista înţelege ce vrea Ion de fapt- o dată, Ion vine când George nu este acasă şi nu intră, aşa că Savista nu mai crede că Ion avea o relaţie cu Florica- dar, în altă zi, Ion intră, chiar dacă George nu era acasă şi Savista vrea să-i spună acestuia- George o crede şi îşi spune că îl va omorî pe Ion

- toată lumea îl sfătuieşte pe H să se pensioneze dar dăscăliţa şi Ghighi spun că ar fi o umilinţă- H voia să-i cedeze postul lui Zăgreanu, dacă acesta avea intenţii serioase cu Ghighi- Zăgreanu vine la H spunând că inspectorul vrea să-i dea Pripasul (şcoala) şi învăţătorul este de acord să iasă la pensie şi să-l lase pe el- Baciu a umblat pe la 3 avocaţi în Bistriţa însă niciunul nu-i dădea dreptate, dar cu toate acestea, el continua să-l sperie pe Ion cu judecata- tatăl Anei începe să creadă că soţul ei a omorât-o, pentru a rămâne cu averea- merge la Belciug care îi cheamă pe amândoi la el, Ion spune că îl lasă să trăiască în casă, dar cei doi tot nu se înţeleg- Ion mai lasă de la el, gândindu-se la viitoarea nevastă, iar după ce preotul le face morală, cei doi se înţeleg...Ion merge din nou la George- Titu trimite bilet la Tribuna Bistriţei cerând legitimaţie ca reprezentant la o întâlnire a intelectualilor, de la Sibiu- banii aproape ca nu-i ajungeau, dar Titu vine acasă, îşi ia rămas bun de la toată lumea, părinţii şi toată Armadia sunt mândrii de el- se face o adevărată serbare la berăria din Rahova, iar a doua zi, Titu merge pe la toţi cunoscuţii pentru a-şi lua rămas bun- merge la Belciug care îl îmbrăţişează călduros, discută cu Ion despre Florica, spunându-i să se calmeze, iar seara merge la Grofşoru cu familia- a doua zi pleacă la Monor, de unde avea să ia trenul până în Sibiu- după ce Savista îi deschise ochii lui George, acesta a început să înţeleagă totul- Ion venea în continuare la Florica atunci când George nu era acasă, iar Savista se făcea că doarme pentru a nu le strica planurile- George îi spune nevestei sale că pleacă duminică noaptea cu tatăl său şi cu nişte bărbaţi la tăiat de lemne în Pădurea Fulgerată- Ion vine la Florica, Savista din nou se face că doarme iar cei doi se înţeleg să se întâlnească după ce pleacă George la tăiat de lemne- Titu îndrăgea mult drumul cu trenul,având ocazia de a vedea peisajele frumoase din Ardeal- la Cluj schimbă trenul şi se întristează auzind cum toţi vorbeau numai ungureşte- conductorul vorbeşte ungureşte dar îi spune că şi el este român dar a fost nevoit să-şi schimbe numele- la Sibiu îl aşteaptă un frate de-al lui Pintea şi Titu rămâne şocat de câtă lume vorbeşte română- acest Virgil îl găzduieşte la el pe Titu şi îl duce la o întâlnire la o cafenea unde este prezentat unor oameni de seamă- Barbu Luca, poet şi el se împrieteneşte repede cu Titu- este prezentat şi căpitanului Pintea, fratele lui Virgil şi are un dialog aprins cu el- merge la o întâlnire ai apropiaţilor Tribunei Bistriţei dar rămâne supărat pentru că nimeni nu era practic pe acelaşi gând cu el dar încet încet „adoptă” ideile grupului şi se simte fericit- George merge la tăiat lemne, dar se întoarce pe motiv că nu-i e bine- se aşează în pat lângă Florica, iar cei doi aud că cineva era în curtea casei- George iese cu sapa şi loveşte în orb de 3 ori pe Ion- acesta se trezeşte dimineaţa într-o baltă de sânge şi se chinuie să se târască sub un nuc

- Paraschiva trece pe lângă casa lui George şi îl vede pe Ion mort, iar în scurt timp, ograda se umple de oameni – primarul Florea Tancu ordonă strajei Cosma Ciocănaş să plece la Jidoviţa să aducă pe notar- vin Stoessel şi judecătorul, iar George este arestat...doctorul analizează cadavrul şi se miră de ce puternic era Ion- Florica era pierdută, George este luat la închisoare în Bistriţa,iar cadavrul lui Ion este îngropat- Toma merge la Herdelea să-l întrebe ce să facă, apoi merg la Grofşoru care spune că îl va

scăpa în cel mai bun caz cu doi trei ani de închisoare- Belciug este bucuros pt că toată averea lui Ion avea să fie a bisericii- îi invită pe Herdeleni acasă la el, iar preotul este de acord să pună casa veche pe numele lor- vine şi Vasile Baciu, care cere pământurile lui înapoi, dar Belciug îi spune că i le dă doar dacă

o lase mai moale cu băutura şi se face om de treabă- Herdelenii îl plac tot mai mult pe Belciug, dar se îngrijorează cu privire la Titu care nu dădeanicio veste- Ghighi spunea că nu-l vrea pe Zăgreanu, iar casa din Pripas este pusă pe numele Ghighiţei (ca zestre- Belciug era mândru de noua biserică, cheamă pe episcopul de la Gherla- averea lui Ion se pune pe numele bisericii din Pripas,doamna H. îşi retrage plâgerea (Belciug)- ministerul încuviinţează ca invăţătorul să iasă la pensie- H merge la berăria Griviţa unde se întâlneşte cu Zăgreanu, noul învăţător- Zăgreanu vine a doua zi acasă la Herdelea şi o vede pe Ghighi, se ruşinează şi pleacă - Bălan, de la poştă îi dă Ghighiţei două scrisori, una de la Titu, de la Bucureşti în care acesta le povesteşte ce „paradis” e România, unde toată lumea vorbeşte româneşte, iar cealaltă de la Laura- ziua marii sfinţiri vine, se adună oameni de seamă de peste tot, protopopul din Armadia, episcopul din Bistriţa, Herdelenii, etc.- episcopul face slujba, ţine predica, dar pleacă repede, iar apoi începe petrecerea, ţinută în şcoală, unde Zăgreanu se apropie de Ghighi, Grofşoru ţine un toast pentru preotul Belciug, - se merge şi prin sat, pe la ţărani şi li se oferă băutură- la şcoală se dansează, este o petrecere mare şi fastuoasă- vine şi Baciu, beat din nou, iar preotul îl ceartă şi îi spune că nu-i mai dă pământul, iar acesta jură că nu va mai bea în viaţa lui- doamna Herdelea îşi ia soţul şi fata acasă chiar dacă asta supără pe Zăgreanu şi pe Belciug- Zăgreanu nu îndrăzneşte să îşi declare iubirea faţă de Ghighi, iar brişca pleacă

a ajuna= iredentist=suman= haine ţărănească, vestă (doar pe umeri)a sfredeli= honvezi= soroc= suman=

mascur= imaş= brici=cătănie= canalie=buiecie= zăloagă= şovinism=obijduit=a ostoi=copist=stânjen=iredentist=a se chercheli=nutreţ= gratulări= aprod= fedeleş= zăloagă=mierţă=plocon= sindrofie=sudalmă=becisnic=porumbişte= scoabă=zăduf=pârleaz=holircă=rachiustruţ=buchetgordună=contrabasciorovăială=şură=arvună—a arvuni=a se cărăbăni=zadie=catrinţăcheotoare=ciopor=a năpădi=lătunoi=firidă=ocinaşe= rugăciuni de dimineaţăgaliţe=tindă=

strajă=bir=polog=delniţă=a se sfădi=a trage brazde=delniţă=răzor=a pizmui=polog=sudalmă=înjurăturăşirag=a ticlui=eterică=ovreu=bufant=lavalieră=stupină=oblăduire=probozenie=a roboti=peţitor=

Ciocoii vechi şi noi

- naratorul este în căutarea unei clase sociale căreia să-i dedice nuvela (trece pe la boieri, apoi pe la negustori, pe la ţărani, pe la oamenii lui Dumnezeu, dar peste tot întâneşte tâlhării şi mârşăvii) şi se gândeşte să-şi ardă opera, dar ne-o dedica in final nouă- naratorul vorbeşte despre un ciocoi, cum este el şi cum se angajează la un boier pentru a creşte în grad şi a ajunge şi el boier până la urmă- dorinţa de a se face om cu stare este mai presus de altele şi astfel ciocoiul de vine „comunist”- ajunge bogat, îşi întemeiază o familie, are copii şi îi trimite la carte, dar are sentimente false, nu este capabil de sentimente umane şi este teroriazat de acţiuni din trecutul lui- Dinu Păturică stătea în faţa casei marelui postelnic Andronache Tuzluc- acest Dinu îi dă o scrisoare, de la tatăl său, care fusese în slujba postelnicului şi care îi cere să aiba grijă şi să-l educe pe capilul lui- postelnicul primeşte darul lui Dinu si al tatălui său şi îl face ciubucciu- el primeşte o cameră şi se simte extrem de bucuros şi mulţumit- acest Anrdronache este fanariot...copilăria lui, în Fanar, a fost cămăraş, s-a îndrăgostit de o principesă, a ajuns postelnic şi foarte bogat, furând- dorind să o ia de soţie pe Maria, tatăl ei îl refuză, iar A.T. merge să vorbească cu principele caragea- într-o zi, a venit la tatăl Mariei, banul C, un slujbaş la curtea domnească, cu o scrisoare de la Domnul Caragea prin care îl chema la curte- Banul presupune despre ce e vorba, merge la Maria şi îi spune despre Andronache- aceasta se supără, spunând că îl urăşte- Banul spun că se va împotrivi şi merge la curtea domnească unde este primit foarte bine- sărută mâna lui Caragea cu ură şi este invitat de acesta într-o cămăruţă mică, unde cei doi discută- Caragea o cere de soţie pe Maria, pentru Andronache, dar Banul refuză, spunând că îşi dă şi viaţa, dar pe Maria nu- Banul spune că Andronache este un ciocoi mârşav şi viclean, iar Caragea se calmează, spune că dacă aşa e îl va îndepărta de la curte, iar el să nu aibă nicio grijă (Banul)- modul de viaţă a lui A se schimbă şi chiar dacă era depravat, avea o fărâmă de amor în inimă- o vede pe Duduca la balcon, se îndrăgosteşte de ea şi printr-un servitor (Ion) intră „în posesia ei”- cei doi se mută împreună, însă ea îl înşeală, se preface că leşină şi îl sperie pe Andronache- Dinu avea 21 de ani, citea şi scria în limba română şi înepuse limba greacă, era însetat de bani- a doua zi după venirea lui, este chemat de Andronache- Dinu spune că ştie să facă „împliniri de bani”, că a fost cu vinăriciul, cu oieritul şi cu fumăritul (ştie să aduce banii, taxele) şi ştie şi puţină elinică (greacă veche?)- postelnicul îi promite că se va procopsi, va ajunge om- dacă îl va freca pe picioare dimineaţa, îl va ajuta să se îmbrace, să se spele şi îi va da dulceaţă şi ciubuc, apoi se va duce la şcoală să înveţe „carte grecească”- în doi ani se pune pe învăţat şi învaţă greaca

- citeşte foarte mult din biblioteca fanariotului pentru a deveni perfect în arta ipocriziei şi a perfidiei- îşi executa treburile cu mare iuţeală şi salva mult timp pentru a învăţa şi a citi- este ales de postelnic să o păzească pe Duduca, amanta lui Andronache, să stea la ea şi sa vină în fiecare zi la el şi să-i spuna ce se întâmplă- Dinu are o criză morală dar îşi dă seama că prin ea el poate ajunge mare- D primeşte o scisoare de la tatăl său (în 17 mai 1816) prin care spune că este dezamăgit de el pt că nu a auzit de niciun progres şi îl roagă pe postelnic să-l puna în „vreun mansup” (slujbă)- fiul său îi răspunde că „a pus mâna pe cuţit şi pe pâine şi va ajunge om mare”- mergând la Duduca se întâlneşte cu un vătaf (Niculăiţă) al armaşului M- cei doi bârfesc, vătaful îi spune lui Dinu că A şi Duduca s-au certat pentru că ea era îndrăgostită de fiul căpitanului Gheorghe Basma de la Dorobănţie- Dinu află mai multe despre această încurcătură şi vrea să o dea pe faţă, însă este convins să nu o facă, de frica unei răzbunări a Dăducăi- ajunge la Duduca (se îngrijeşte bine, are grijă de frumuseţea ei, este vicleană)- îşi bate joc de ciocoi, îi testează limitele (spunându-i că îl supune la multe obligaţii)- apoi spune că doar a glumit şi că va trăi bine la casa ei- urmează un pasaj în care naratorul vorbeşte despre amor- D aude că vin nişte lăutari la stăpâna sa, coboară în curte ca să-i spioneze şi îl prinde pe amantul ei (calemgiul Iordache) însă este eliberat, iar Duduca îi spune că trebuie să se despartă- Duduca îl atrage pe Dinu, cei doi se sărută, făcându-l astfel un complice- îl întoarce împotriva postelnicului, dorind răzbunare şi averea lui- Duduca spune că mai au nevoie de un om, Dinu spune de chir Costea chiorul (un fel de negustor...vânzător----bogasier, dibaci, viclean, ciocoi)- Andronache se baza pe Dinu- vine într-o zi la A un slujitor care îl cunoştea bine pe Dinu şi îi spune că Duduca îl înseală cu Păturică- Andronache crede că sunt doar minciuni, Duduca vine la el spunându-i că Dinu este atras de ea şi o urmăreşte şi îi cere să îl scoată din casa ei.- Dinu devine vătaf de curte, este mulţumit şi pleacă de la casa Dăducei- D propune să nu se mai facă risipă, să nu se fure, să se inspecteze pământurile- Păturică pleacă cu Radu să inspecteze moşiile şi se întâlnesc în pădure cu nişte hoţi, pe care Radu îi cunoştea- ei mânâncă friptură în pădure, cu hoţii, apoi pleacă către Moşia Răsucita- sătenii se plâng că Andronache îi fură pe faţă...iar Dinu nu are ce să zică- 4 ţărani îi spun că arendaşul a dat foc la păduri, le-a vândut şi face mare risipă- Chir Cristodor (arendaşul) este pus să plătească paguba, de către Dinu- mai merge şi pe la alte moşii, ia mulţi bani (D)- faima lui Andronache creşte, el oferă postul de ispravnic pentru o sumă de bani cuiva, după ce altcineva a refuzat să plătească- acel cineva poartă o discuţie cu Dinu şi îi povesteşte cum a fugit cu familia, iar acum s-a întors (cel care este refuzat) Dinu îi cere bani, dar el refuză

- Caragea primeşte o scrisoare de la un amic credincios, Ahmet Kelalaili, care îi spune că a auzit că jefuieşte ţara şi trebuie să se oprească, ca să se păzească- A vine la Caragea să intrebe despre Maria, iar acesta îl respinge şi îi spune că ştie că este un hoţ şi că sărăceşte lumea- singura şansă de a scăpa, este ca A să meargă la banul C şi să-şi ceară scuze pentru Maria- el se duce la ban şi după ce încearcă se iasă din această situaţie neplătura, se face până la urmă de râs, implorând primirea scrisorii. O duce la Caragea şi devine mai influent la curte- Andronache ştia foarte bine să strice banii- dă o petrecere fastuoasă în cinstea patronului său, de Sfâtul Andrei, unde vin mulţi musafiri - se mânâncă şi se bea bine, se joacă cărţi, pe bani, iar totul se termină când musafirii pleacă acasă şi Andronache merge la Duduca- Păturică dă şi el o petrecere, cu prieteni apropiaţi, unde le dă o lecţie depsre ciocoism, îi învaţă cum să fure - vine şi Neculăiţă, iar mai apoi şi câteva doamne, petrecerea e completă- Gheroghe, care a fost data afară de la Andronache se face jălbar însă este în scurt timp luat la curtea banului C, ca şi grămătic- Gheorghe şi Maria se îndrăgostesc, iar Gheroghe îşi propune să plece de la curte dacă nu se va opri- Banul îşi dă seama, Gheorghe pleacă însa tatăl Mariei vrea să-i lase pe cei doi să se cunune- Păturică obţine bani din a face pe oameni ispravnici sau alte funcţii- o aşa numită Domniţă Ralu construieşte un teatru la Cişmeaua Roşie, iar numeorase piese sunt puse in scenă- se înfiinţează şi o societate filarmonică- teatrul se închide însă Aristia este însărcinat cu redeschiderea lui- Andronache îl cheamă pe Păturică la el, nemulţumit de numeroasele cheltuieli, dar Dinu îi arată catastiful şi îl convinge- vine Duduca, care îl seduce pe postelnic- Chir Costea vine şi el cu nişte haine, iar Duduca spune că nu mai are haine şi că îi trebuie unele noi- Andronache plăteşte bine pentru hainele noi, după ce Duduca spune că sunt prea scumpe- capitolul XXII – prezentare a teatrului (structură, arhitectură, încăperi, pentru slugi şi pentru băuturi, spaţii, scenă etc)- câţiva oameni comentează faptul că ceea ce se întâmplă în piesă este foarte asemănător cu ceea ce se întâmplă în casa postelnicului, iar Andronache aude toată discuţia- Slugile, cât timp stăpânii lor erau la spectacol, încep să vorbească despre problemele lor. Un fecior (slugă) se face remarcat prin faptul ca le spune tuturor celor de faţă că ştie tot ce se întâmplă în casa stăpânului lui.- le spune « tehnica » pe care o foloseşte: atunci când un boier străin intră în casa stăpânului ei, uneori se preface ca mută un scaun de la un loc la altul, alteori netezeste macaturile pe pat sau pune apă proaspătă în “caramfile” si astfel aude tot ce vorbesc boierii fără ca aceştia măcar să-şi dea seama- el le marturiseste slugilor si metoda prin care afla secretele celorlalte case boieresti: se duce in fiecare zi in pivniţa de la Zlătari. Acolo, cinsteste cu un pahar de vin celelalte slugi, iar el face pe filozoful:vorbeşte puţin şi ascultă mult.

- slugile iau hainele boierilor şi le îmbracă, iar când teatrul « se sparge » ei se dezbracă şi îşi încep treaba- după bileţelul pe care i-l trimisese Dinu lui Costea, cei doi se întâlnesc la casa postelnicului,, pentru răfuirea socotelilor dintre ei- se înţeleg la 40% şi zapisul moşiei (documentul)-Costea merge la o licitaţie şi cumpără cele 2 moşii cu banii lui Păturică (cei doi sunt complici)- Păturică îl fură pe un boier, la hătmănie, punându-i bani falşi între cei adevăraţi- ajuns acasă el află că Costea a reuşit să cumpere cele 2 moşii, iar Caragea fuge (ceea ce l-ar linişti)- el se tulbură totuşi gândindu-se că dacă Caragea nu a fugit, el şi Andronache l-ar putea trimite la ocnă- Caragea fuge într-adevăr, Andronache este distrus, iar Dinu este în toiul fericirii- Andronache este anunţat că vânzarea moşiilor nu este de ajuns ca să plătească datoriile şi trebuie să îşi vândă casa în care stă- este aşteptat la Cochii Vechi unde se va face vânzarea- este anunţat de singura slugă rămasă că toţi au părăsit curtea, Dinu le-a plătit simbria şi a fugit- Andronache merge la spătar, să facă plângere, însă i se spune că Dinu e în huzmetul ţării şi nu poate face nimic- el merge apoi la Duduca şi află că ea s-a mutat şi a fugit cu Pătu să se cunune- merge la biserică şi opreşte cununia celor doi, dar înnebuneşte, cade pe jos şi cere răzbunare- toată lumea vorbeşte despe înnebunirea lui Andronache, Dinu devine bogat-Şuţu devine domnitor, iar Dinu aflând oamenii lui merge des pe la curte şi prin linguşiri câştigă favoarea tuturor- Pătu invită mulţi fanarioţi la ei acasă, îi face să se simtă bine, le aduce de băut, mâncat şi le aduce doamne- într-o zi vine o căruţă cu tatăl său, dar Dinu cere să fie dat afară, spunând că el nu are tată- acesta pleacă, este dezamăgit şi îl blestemă- revoluţia lui Tudor Vladimirescu izbucneşte în a doua zi după moartea lui Şuţu, Pătu se gândeşte cum poate obţine foloase din această mişcare- trece de partea lui Ipsilanti, care îi propune să îl omoare pe Tudor, în schimbul unei nemaivăzute averi, prin convingerea oamenilor săi să facă lucruri necurate (să fure)- Gheorghe vine la baba care îl îngrijeşte pe Anrdronache, află ce s-a întâmpat dar este dat afară când postelnicul se trezeşte- Gherorghe era secretar al lui Mihai-vodă Şuţu din Moldova, dar se întoarce la Bucureşti şi alfă că Maria are o boală care îi pune viaţa în pericol şi este în continuare îndrăgostită- Tudor află că Ipsilanti a intrat în ţară şi îşi împarte armata-face un lagăr, unde Pătu merge din ce în ce mai mult, câştigând încrederea oamenilor lui Tudor, şi se aliază cu Năstase, Macedonski şi Prodan, pentru a-l omorî pe Tudor dacă mai spânzură pe cineva şi pentru a-i încuraja pe oamenii săi la nesupunere- Păturică se întoarce acasă, dar nu poate dormi- merge apoi la Ipsilanti pentru a-i spune că Tudor spânzură în continuare mulţi oameni şi îi cere înca doua sute de mii de arnauţi şi pe căpitanul Iordache- pleacă împreună cu Ghencea, Farmache şi Iordache către Goleşti pentru a-l prinde pe Tudor

- îl prind, iar el este asasinat la Târgovişte, iar mai apoi Dinu merge mândru la Ipsilanti şi îl înştiinţează- Ipsilanti îl face ispravnic pe două judeţe, iar Dinu le garantează oamenilor de acolo că va fi bun şi cinstit cu ei- Dinu îl luase ca ciocoi pe Neagu-Rupe-Piele, care începe şi el să sărăcească lumea, care nu are cu le plăti (le vinde animalele, îşi bate joc de ei)- Dinu se plânge că sunt puţini bani, şi primeşte o „ştafetă” de la Năstase că trebuie să-i dea două sute de mii lui Ipsilanti- îl pune pe Neagu să se gândească cum să-i ia înapoi, iar cei doi găsesc o soluţie- oamenii din cele două judeţe făceau jalbe neîncetat, dar nimeni nu le băga în seama, revoluţia era oprită, Ghica era domnitor şi turcii se retrăseseră- ţăranii, victime ale lui Păturică merg la domn, când acesta era în Divan, îi înaintează jalba şi Ghica pune pe cineva să meargă să-l prindă pe Dinu şi să-l ducă la ocnă- după trei luni de la închiderea lui Dinu în ocna părăsită doi foşti slujitori ai lui mergeau pe lângă ocnă- ei îşi amintesc de el şi li se face milă, dar îşi schimbă sentimentele după ce îşi amintesc de crimele şi jafurile lui- se întâlnesc cu Neagu care era un fel de mesager între Dinu şi câţiva oameni din Bucureşti care încercau să-l scape de ocnă- Dinu se simte foarte rău, îl cuprinde reumatismul, i se umflă ochii, începe să tuşească, şi primeşte două scrisori, prin care află că Duduca a luat tot din casă şi a fugit cu un turc, a lăsat copiii pe drumuri, terenurile lui au fost vândute pentru despăgubirea ţăranilor şi tatăl său a murit- în a două scrisoare află că Vodă nu-l va ierta de ocnă şi îl va lăsa să moară acolo- Dinu îşi pierde minţile şi moare, Costea este tras în ţeapă şi chinuit în văzul lumii, iar Andronache moare şi el- Duduca este descoperită de noul său bărbat, iar turcul o aruncă în valurile Dunării- Maria se cunună cu Gheorghe

teşcherea=fieritate=pitac=zvanţ=venetic=magherniţă=precupeţ=zarafi=fanfaroni=maloneşti=bogasier=băcan=rapiţă=cătună=proletar=pietate=ocna=venal=a eclata=lacheu=sofragiu=vătaf=samsar=incechitate=a se despoi=prodigalitate=depravare=anteriu=călămări=şamalagea=caravani=pantaloniiminei de saftian=fermenă de pambriu=bogasiu=arnăut=tătarcă=temene= complimente turceştistentor=butcă=fermenea= anteriu=cutnie=işlic=boier de protipendadă= de primă clasă

panevghenie=sameş=lude= individescutelnici= ilichie= vârstăcalemgiu= funţionar de cancelarieciubucciu= aprinde capătul narghilelei boieruluidesagi=trenţe=imam=feligene=zarfuri=chisele=tingiri=ciohodar=pitac=(vel)cămăraş=calem=vinărici=huzmet=ciohodar= slujbaş la curtea domneascăneramz=ciur= instrument de festonatsimizet=biniş=saftian=caretă=ciotlare=tumbelechiuri= instrm. muzicalmeterhanele= instrm. muzicalpadişah=topuz=huzmet=jelbi=cantilenă=tambură=stoic=letargie=ciohodar=cafaz=odaliscă=beizadea=chiot=jalbă=

catastiş=dajdie= impozit, taxăelinică= greaca (veche?) :-??prodigalitate=sofologiotatos=osebit=tartufism=asopism=pitar= resignaţiune=jude= pelin=catastif= a se spoi=dres=murse=benghiuri=scrutător=a se chivernisi=calem=ruşfet=colan=canavăţ=paftale=şimizet=grămătic=prieteşug=caramfile=ruşfet=zapis=hătmănie=simbrie=salariua molfuzi=a tălmăci=isnafuri=nezam=cadiu=