----

A început scăderea.Datele de la Institutul destatistică pe luna octom-brie confirmă încă o datăcă scăderea economicăa început. Încă cifreleatât în privinŃa comen-zilor din industrie cât şia cifrelor de afaceri dinindustrie sunt uşor su -perioare celor de acumun an, dar faŃă de sep-

tembrie scăderea e abruptă, deci certă. Încămai există un dram de speranŃă că datele penoiembrie nu vor confirma unghiul abrupt alsăcderii, dar e mai mult o speranŃă decât oprognoză.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Un om care nu are niciun defect este un prost sauun ipocrit de care trebuiesă te temi.”

Joseph Joubert

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 330 anul 7 vineri, 9 decembrie 2011 1 RON

Legea Bugetului de Stat pe2012, croită de experŃii FMI şisemnată de Guvernul Boc a in -trat pe ultima turnantă. Indica -torii macroeconomici sunt bătuŃiîn cuie şi nu sunt semne că unparlament obedient ca al nostruar putea schimba vreo virgulă sauvreo zecimală. Va rămâne, deci,cum s-a stabilit: creştere econo -mică – 2,8 la sută, deficit buge-tar – 1,9 la sută, inflaŃie – 3,4

la sută. În plus, ni se promit fonduri de investiŃii record.Luând act de aceste Ńinte superambiŃioase, parcă nici

n-ai crede că România se pregăteşte să păşească în celde-al patrulea an de criză.

Bun@starea – nu la anul,ci peste mul]i ani!

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Ruina apropiatului place şi amicilor şi inamicilor”La Rochefoucauld

Sunt destul de multe veşti economice pe careni le-au adus şi ni le aduc – ele continuă, dinpăcate –, aceste ultime săptămâni ale anului pesfârşite. Iată, o criză, nu doar economică ci şi dementalităŃi economice, persistentă şi chiar înamplificare care pune imens „în valoare” marilevulnerabilităŃi ale economiei noastre de tranziŃie.Printre care „autodistrugerea” cu consecvenŃă apotenŃialului economic naŃional, o corupŃie insti-

tuŃionalizată, investiŃii cu eficienŃă socială nulă dar cu o mare adresabili-tate politică şi câştig pecuniar ca atare, diminuării drastice, dramatice,spre mizerie şi cimitir, ale standingului de viaŃă pentru partea covârşi-toare a populaŃiei, în vreme ce alŃii, puŃini, este drept, îşi amplifică spec-taculos averile în urma perpetuării aceluiaşi tip de afaceri oneroase cufactorul public, lipsa grotească a puniŃiei, etc.

Precaritatea muncii semnifică sub-ordonarea strictă a acesteia in faŃacapitalului.

Incă din timpul mercantiliştilor, acelcurent de gândire economică care con -sideră că pentru un stat, bogăŃia constăîn posesia metalelor preŃi oase existentein aceea Ńară, munca era considera tă cănu are în sine valoare economică.

Iluminiştii vor fi cei care vor rea -bilita statutul muncii chiar dacă înpractică astfel de opŃinuni nu se re -gaseau, nu erau aplicate. Acestia afir-mau ca munca este o sursă de plăce -re: plăcerea crea Ńiei cu propiile mâini,autorealizarea de sine în producŃiabunurilor.

7 decembrie 1941 - AviaŃia japoneză bombardează, surprinzător, fără nici odeclaraŃie de război, baza americană de la Pearl Harbor, determinând

intrarea Statelor Unite, de partea AliaŃilor, în cel de al Doilea Război Mondial.

continuare ^n pag. 4-5

master Anca DRUCHEmaster Laura MITRIS

Dan POPESCU

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

Emil DAVID

Dan SUCIU

Precaritatea muncii în condi]iileglobaliz@rii pie]elor financiare

- Opinii -

continuare ^n pag. 7

continuare ^n pag. 7

Arta plastic@ a germanilor depe meleagurilesibiene. (II)

Căderea Bastiliei, 14 iulie 1789

Liniile de demarcaŃie aleacestei doctrine au la bază ideicare prezintă solidaritatea eco-nomică în contradicŃie cusolidaritatea naturală care estede seori nedreaptă faŃă desemenii nostri. Astfel, unii ben-eficiază de „avantaje pe care nu

le-au meritat deloc, iar alŃiisuferă pre judicii pe care le-aumeritat tot atât de puŃin”. Înaceste con diŃii trebuie creat

acel context economic si social în care fiecare să ben-eficieze de drepturi egale, pentru că „îmbogaŃirea cuivaîn paguba altcuiva.... ce mare generatoare de inegali-tate este aceasta”. continuare ^n pag. 2

Enciclopedistul J. D'Alembert

Bucureşti, Palatul Victoriei, Sediul guvernului României

Globalizare }i institu]ii (II)

master. Ileana-SânzianaCIUNCAN, Univ. Bucure}ti

Cum cre}tem în 2012

Prin cenu}a imperiilor...

SOLIDARITATE2 VINERI 9 DECEMBRIE 2011

urmare din pagina 1Iată cum, într-un mod extrem de

economic, Leon Bourgeois spune cădatoriile create trebuie plătite de toŃicei care „au făcut avere şi a căroravere nu a putut fi realizată decâtgraŃie miilor de cooperatori anonimi,trecuŃi şi prezenŃi”. Astfel proprie -tatea individuală va fi liberă şi res -pectată doar după achitarea datoriilorsociale.

Potrivit lui Leon Bourgeois, doc-trina solidaritaŃii are la bază respec-tul proprietăŃii şi al libertăŃii indivi -duale. O altă caracteristică a solida -ritaŃii economice aduce în discuŃieîncercarea de a preveni o împărŃire aoamenilor în puŃini bogaŃi şi mulŃisăraci, ceea ce ar genera o diviziuneneconformă a muncii şi proteste so -ciale de anvergură. Potrivit cercetăto-rilor, calea unor negocieri, a unorposibile renunŃări de ambele părŃi arfi mult mai benefică în planul evo -luŃiei solidarităŃii economice. Totuşi,într-o lume în care inegalităŃile fra-pante sunt de multe ori contestate,sunt oferite destule argumente pen-tru a credita acest concept valo rosde „solidaritate economică”, chiardacă el a atras după sine şinumeroase critici.

Pe un alt palier al economiei po -litice aducem în discuŃie doctrinaperonistă, doctrină ce are ca funda-ment ideile şi programele asociatefostului preşedinte Juan Peron şi asoŃiei sale Eva Peron. Din punct devedere politic, peronismul este dificilde clasificat datorită faptului că înevoluŃia lui au existat mai multe fazede dezvoltare, fiind produsul unorinfluenŃe multiple care variau de lanaŃionalismul catolic la fascism şisocialism. Fluxul masiv de populaŃierurală către marile oraşe ca urmarea schimbărilor economice dă naştereunei clase sociale care va constitui

fundamentul mişcarii peroniste.Generalul Juan Domingo Peron a

fost ales de trei ori preşedinte alArgentinei, însă primul său mandatcare a început în anul 1946 a inau-gurat o eră de profunde reforme so -ciale. Industrializarea fără precedent,stimularea producŃiei, marile naŃiona -lizări precum şi consolidarea puteriisindicale reflectă forŃa statului autori-tar. Măsurile iniŃiate de preşedintesunt simptomatice pentru un regimnaŃionalist-populist având la bază în -curajarea dezvoltării mişcării sindica -le şi ameliorarea condiŃiilor de viaŃăa clasei proletare. Interpretarea eco-nomică şi socială a doctrinei pero-niste este şi discutată şi controver-sată. Astfel, profiturile imense ale ma -rilor proprietari agricoli au fost trans -ferate în scopul dezvoltării potenŃia -lului industrial al Ńării.

De asemenea, un instrument im -portant al peronismului a fost şi In -stitutul Argentinian de Promovare şiSchimb care deŃinea monopolul co -merŃului exterior. Politica promovatăse baza pe cumpărarea de produseagricole la preŃuri de producător şirevinderea lor la un preŃ mult mairidicat pe piaŃa mondială, evident lapreŃul pieŃei respective. Surplusul debani era astfel direcŃionat în benefi-ciul naŃional, la Banca Industrială,care îl utiliza ca sursă de credit cudobândă mică pentru industria micăşi mijlocie, fiind asigurată, astfel, ex -pansiunea unei burghezii naŃionale,dependentă de creditele de stat.

Copleşit de o popularitate fărăprecedent în America Latină, preşe -dintele Peron alege o metodă propa-gandistică unică: implicarea politicăşi socială a soŃiei sale, Eva Duarte,care va rămâne în amintirea argen-tinienilor ca o figura emblematică aepocii respective.

„JustiŃianismul” rămâne unul din-tre termenii consacraŃi ai peronismu-lui, menŃinându-se până în ziua deazi în inventarul social al mentalului

colectiv. Iată, aşadar, că la sfârşitulprimului deceniu din anii 2000, per-onismul ocupă locul cel mai privile-giat în istoria politicii argentiniene,deşi nenumaratele lui antagonisme pre -cum şi noile realităŃi politice îl înde-părtează de rolul definit de coordo-natele genezei sale.

Făcând o extrapolare a situaŃiilorprezentate iată că solidaritatea natu-rală defineşte genul proxim: îmbo -găŃirea cuiva în paguba altcuiva iardiferentele specifice constau în faptulcă alŃii ajung să sufere prejudicii pecare nu le-au meritat niciodată. Aiciva trebui să devină vizibilă adevăra-ta solidaritate economică pentru ca

acei care au beneficiat de „fatali -tăŃile” solidarităŃii să se achite faŃăde cei care au suferit „fără cauză”.Altfel spus, este necesar ca toatedatoriile să fie plătite de către toŃiacei care au beneficiat de fapt prinsolidaritate naturală, de către toŃiacei care au făcut avere şi a căroravere nu a putut fi realizată - aşa cumam mai precizat - decât graŃie miilorde cooperatori anonimi trecuŃi şiprezenŃi.

Iată aşadar, că plaja de exprimareşi variaŃie a solidarităŃii economiceeste imensă şi va impune mereuspre decantare analize spaŃiale şi tem-porale distincte.

Bibliografie:Dan Popescu, “Amurgul lumilor pa -

ralele”, Editura Continent, Sibiu-Bu -cu reşti.

Bibliografie on-line:http://www.scribd.com/doc/16618597/Doctrine-Economice Curs-Universitar

http://www.ronduldesibiu.ro/afaceri-economie/Solidaritatea-economica-(II)-evolutii,-secvente,-semnificatii/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Suedia

http://suediainfo.freediscussions.net/t40-modelul-suedez

Globalizare }i institu]ii (II)master. Ileana-Sânziana CIUNCAN,Universitatea Bucure}ti

Parisul la începutul secolului trecut

Sibiu. PiaŃa Mare în aşteptarea minunatelor sărbători de iarnă

3CRIZA FINANCIAR~VINERI 9 DECEMBRIE 2011

urmare din pagina 1Asemenea Ńinte strategice pre cum

cele de mai sus se potrivesc maicurând unei Ńări în plină expansiuneeconomică. Să-Ńi propui o creştere aprodusului intern brut cu 2,8 la sută,când media plani ficată a Uniunii Euro-pene este abia de 0,5 la sută şi să-Ńi reduci deficitul bugetar sub douăprocente când Europa întreagă se în -doaie sub povara datoriilor, şi totul,practic, când nu dispui de propriilestructuri industriale şi de propriulsistem bancar, când exporturile de -pind exclusiv de starea de sănătatea ComunităŃii Europene, iar agricul-tura de ploile şi de soarele date deDumnezeu – ei bine, toate acesteasunt ori dovada unor trăiri paralelecu reali tatea, ori semnele unei binecalculate exuberanŃe pre-electorale.

Oricum ar fi, cel mai recentEurobarometru ne punea un diagnos-tic prea puŃin măgulitor: avem, întoate privinŃele, un comportament„atipic” în comparaŃie cu europenii.Şi oricum, românii s-au obişnuit, vi -zavi de clasa lor politică, să audăuna şi să trăiască alta.

Adevărul este că, după ce li s-aservit austeritate pe pâine de-a lun-gul ultimilor trei ani, românii nu semai satură acum nici măcar cu cifremacroeconomice festiviste. Ei ar vreasă ştie, la urma-urmei, când se vaîncheia calvarul curbelor de sacrificiuşi când vor începe să trăiască şi eimai bine, dacă nu la nivelul nemŃilor,măcar la cel al grecilor falimentari,că doar asta li s-a spus că-i aşteap-tă odată cu intrarea în Uniunea Euro -peană.

Ei bine, aici veştile continuă să fiecât se poate de descurajatoare. Bună -starea minimală se amână sine die.Polarizarea societăŃii româneşti se vaadânci şi vom deveni „o societateplină de boli ale sărăciei”. Aceastapentru că, în 2012 „criza va conti -nua, suntem departe de apogeul ei;unii care se zbat acum în sărăcieriscă să nu mai iasă niciodată din

ea”. Noi nu inventăm nimic, am citatpur şi simplu din prognozele pesimis -te ale sociologilor din Institutul Românpentru Cercetarea CalităŃii VieŃii.

Nu există loc de întors în 2012.Guvernul decretează sec că la anulnu vor exista creşteri de pensii şisalarii decât dacă... Dacă vom aveao creştere economică sustenabilă. În -trebarea este de ce o creştere de 2,8la sută, prognozată prin Buget, nueste considerată sustenabilă?

Nu vom avea în 2012 nici reduce -ri de CAS, nici TVA diferenŃiat, deşiacestea erau promise prin programulde guvernare. Iată alte două veştiproaste care lovesc, simultan, clasapatronilor şi clasa angajaŃilor trăitoridin simbrie. Pe patroni, mai precis,pe micii patroni, că tot nu mai vor-bim de iluzoria clasă de mijloc –fiindcă fac faŃă din ce în ce mai greucheltuielilor de zi cu zi şi aduc banide acasă pentru a plăti salariile, încondiŃiile în care statul nu-i ajută cunimic. Pe salariaŃi – pentru că voravea de înfruntat în continuarescumpiri în lanŃ, cu salariile diminu-ate de doi ani. Pentru că, să nuuităm, chiar dacă cifrele Bugetuluiarată frumos cu o inflaŃie de 3,4 lasută în 2012, realitatea este cu totulalta: potrivit ultimelor date statistice,costurile de producŃie ale firmelorromâneşti au crescut cu 8,4 la sutăîn octombrie a.c. faŃă de aceeaşilună din 2010. Scumpirile se vorpropaga în lanŃ şi se vor transfera lapopulaŃie în cel mult şase luni. Şiatunci despre ce „recorduri” euro -pene de inflaŃie mai vorbim?

„Avem de înfruntat o criză careva face victime în continuare, iar oa -menii trebuie să fie pregătiŃi” – afirmăîn continuare sociologii de la Institu -tul pentru Cercetarea CalităŃii VieŃii.

Să-i pregătim pentru ce? Pe bu -getari, să se obişnuiască cu ideea căalŃi 120.000 vor intra de la anul înşomaj pe o piaŃă a muncii unde nuexistă de fapt oportunităŃi pentruabsorbŃie. Pe şomeri şi pe pensiona -ri să-i lămurim că va trebui să sedescurce cum pot şi să supra -

vieŃuiască la limita de subzistenŃă. Şiaşa Institutul NaŃional de StatisticăanunŃă că ponderea gospodăriilorpopulaŃiei care nu au putut plăti latimp facturile de întreŃinere a crescutde la 22 la sută în 2007, la 37 lasută în 2010. Iar în familiile de pen-sionari s-a ajuns la situaŃiadureroasă în acest început de iarnăca mai mult de trei sferturi din aces-te gospodării să nu-şi mai poatăpermite încălzirea adecvată a lo -cuinŃei.

Toate aceste sacrificii ne fac

„atipici” în ochii europenilor? Suntoare de vină românii pentru aştep-tările înşelate deopotrivă de proprianoastră clasă politică, dar şi de„visul european” al aderării inoculatde o Comunitate care ne promiteabunăstarea şi care acum se clatinăsub uraganul crizei? Suntem de con-damnat pentru că percepem corup -Ńia, sărăcia, criza economico – so -cială mai apăsat şi mai durerosdecât alŃii şi că avem o încrederemai mică decât media europeană înplanurile şi soluŃiile de salvare pro -

mi se de UE, FMI, BM?Cu siguranŃă, nu! Vina noastră

reală, a fiecăruia dintre noi, începedoar din momentul în care începemsă credem, cu naivitate reînnoită, înbasme politicianiste cu creşteri dePIB fără creşteri de venituri, cucurbe de sacrificiu numite eufemistic„atitudini prudente”. Vina noastrăadevărată, singura care merită să ne-o asumăm, constă în faptul că sun-tem o naŃie care se complace înautoamăgiri.

La anul şi la mulŃi ani!

Emil DAVID

Bun@starea – nu la anul, ci peste mul]i ani!

ŞedinŃă de strategie BurlacŞcolerii

Desene şi caricaturi de Aurel Jiquidi

REFLEC[II VINERI 9 DECEMBRIE 20114

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Alături de asemenea semnale au

fost câteva veşti rele şi din domeni-ul cinematografiei naŃionale. S-ausfârşit din viaŃă doi monştrii sacri,doi mari regizori români de film, înspeŃă Liviu Ciulei (deopotrivă, unmare regizor de teatru, alături, iată,de remarcabilul şi mult mai tânărulAlexandru Tocilescu care a trecutprea grăbit, la rândul său, „dincolo”)şi Andrei Blaier. Împrejurările aufăcut să-i cunosc pe amândoi, nemij -locit sau mijlocit. Liviu Ciulei a fostelevul tatălui meu care, în tinereŃilesale, a fost subdirector al Liceului SpiruHaret din Bucureşti. Pe urmă, deve -nind părintele meu cu ceva avere darşi director la Poştă, la începutulanilor 1940, l-a ajutat pe Liviu cusubsidii culturale de care avea atâtanevoie în activi tăŃile sale. Iar LiviuCiulei, în perioadele foarte grele alefamiliei mele, care au urmat, ne tri -mitea deseori „bilete de favoare” lapiesele pe care le regiza şi la teatrulpe care în conducea. Pe Andrei Blaier,dincolo de filmele sale, nu puŃinedeosebite, l-am ştiut mai mult dinpoveştile sibianului IoniŃă Olteanu,şeful meu de la Institutul Central deCercetări Economice din Bucureşti,IoniŃă fiind bun prieten cu inginerulPopianoş şi cu fratele, tot, inginer, allui Andrei Blaier, deci, implicit, şi cumarele regizor de film. Ştiam, print-re altele, despre cele două persona -lităŃi, cât de mult citiseră şi munci -seră ca să poată face regie de film,să fie subtili, să aibe expertiză.Ştiam ce străluciri aveau, cât demult erau dedicaŃi profesiei – câtevaprocente talent şi restul eforturi du -re, devotament profesional. La LiviuCiulei se adăuga inteligenŃei, lec-turilor şi abnegaŃiei, un veritabil far -mec actoricesc, vecin, uneori, cuexercitarea unei veritabile fascinaŃii.Nu aveai cum să nu-l iubeşti, nuaveai cum să nu-i iubeşti...

... Amândoi aceşti mari regizoriau conceput şi elaborat esenŃial înzona crepusculelor imperiale din de -butul secolului XX, pe exemplul Im -periului Austro-Ungar de fapt. LiviuCiulei a făcut, după „Pădurea spân -zuraŃilor”, capodopera lui Liviu Re -breanu, filmul cu acelaşi nume carea luat Premiul pentru regie la Can -nes, prin anii 1960 (am caseta, decâte ori revăd filmul, o dramă, dealtfel, mă simt, totuşi, mai bine şimai puternic), iar Andrei Blaier a fă -cut „Prin cenuşa imperiului”, un ve -ritabil vârf al cinematografiei noastre,deşi filmul nu a fost laureat cu unpremiu de anvergura celui de la Can -nes. Am şi acest film, dramă şi el,

când îl revăd încercând aceleaşi sen-timente tonifiante. Aşadar, imperiilese constituie, se “ivesc” – nu credcă „se nasc” –, se consolidează, sedez voltă iar, în cele din urmă, con-sumându-şi potenŃialităŃile, sinergia,mor. Este un fel de leit-motiv alcelor două filme.

Dar mor oare, ele, imperiile, cuadevărat? Fără urme, fără vestigii,fără „testamente”, fără putinŃa de re -constituire, fără succesori şi fără “masesuccesorale”? Îndoielnic. În întreg acestcadru, clamându-se şi acredintându-se îndoiala, în spatele şi alături defaptele şi detaliile cele mai specta -culoase se află evoluŃii şi involuŃii,afirmări şi căderi ale factorului eco-

nomic. Se află cutume, atitudini,obiceiuri, tradiŃii, ideologii mai multsau mai puŃin vetuste dar şi mani-feste, educaŃie, ş.a. Secolul XX aasistat de taşat, imperturbabil, receca un Sfinx la căderea unor mariimperii. Era pe topogan şi s-a fina -lizat, mai ales după cele două răz -boaie balcanice, prăbuşirea multisec-ularului Imperiu Otoman, devenit oentitate fără forŃă şi coezi une eco-nomică reală. În vremea şi la finalulpri mului război mondial a că zut - şiel cu puŃină forŃă economi că şi fărăcoeziune naŃională - „im periul cu pi -cioare de lut” Austro-Ungar. S-a pră -buşit, apoi, al doilea Reich, un im -periu de un tip aparte. S-a păbuşit

şi datorită războiului, dar şi datoritămarilor contradicŃii care îl măcinau,imperiul Ńarist, etc.

Au dispărut oare, definitiv, constrân-gerile acolo şi în lume, s-au transfor -mat ele în libertăŃi? „Negativ” pentrutoate aceste imperii, fiecare însă cu„negativul” său ca atare. Şi „negativ”şi pentru lume întrucât poate existao dominaŃie de tip imperial pe zonemai mici, mult mai mici. Să revenim,însă... Imperiul Otoman nu s-a mairidicat, printre altele pe o arie mailargă, dar fundamentalismul de tipconfruntativ promovat în interiorulsău a rămas şi chiar a proliferat maimult sau mai puŃin specific.

continuare în pagina 5

Prin cenu}a imperiilor...Dan POPESCU

Liviu Ciulei

Andrei Blaier

Scenă din filmul “Pădurea SpânzuraŃilor”, regia Liviu Ciulei

Scenă din filmul “Prin cenuşa imperiului”, regia Andrei Blaier

St. Petersburg, 22 ianuarie 1905. Duminica Sângeroasă...

VINERI 9 DECEMBRIE 2011 5

c my bc my b

c my b

REFLEC[II

c my b

urare din pagina 4De la „Aus tro-Ungaria” au rămas

o administraŃie ordonată, benefică eco-nomic în multe zone cândva compo-nente ale imperiului, şi, ca excepŃii,câteva ideologii revanşarde, destul depuŃin însă. Imperiul Ńarist spulberat?Nici vorbă. O robie de tip modern, oamplă birocraŃie ineficantă şi nu cuefigia pravoslanică a Ńarului, „unsullui Dumnezeu pe pă mânt” care so -licita şi impunea supu nere desă -vârşită de la toŃi, ci cu efigia roşiede seceră şi ciocan a impu nerii biro-cratice de partid unic care cerea şiînfăptuia aceeaşi supunere generală.De fapt, un imperiu translatat pe altecoordonate care, dincolo de un ca -dru diferit, se vădeau, în bună parte,asemănătoare cu prime le. Al DoileaReich, confuz spre fina lul său previ -zibil şi suferind o pace nu teribil deonestă din perspectiva responsabi -lităŃilor, a devenit relativ uşor deapărat ideologic, mai ales din unghi-ul unor mari nemulŃumiri populare.„Al treilea Reich”, făcut, potrivit co -rifeului său Adolf Hitler „să dăinuie1000 de ani”, a trăit însă mai puŃinde 13 ani. Stăpânirea lumii pentru oGermanie hitleristă care exterminaoamenii în funcŃie de ce scria la ru -brica „nationalitate” în certificatul lorde naştere şi în actele lor de genezăs-a vădit o treabă mult prea compli-cată, o treabă imposibilă. Iar, preŃula fost cumplit...

În cele trei decenii de după pri -mul război mondial, lucrurile – pen-tru cei care ştiau să vadă – au evo -luat previzibil. Un imperiu sovietic, AlTreilea Reich, două mari imperiicoloniale – cel britanic şi cel francez,care s-au clătinat doar, nu preamult, în primul război mondial, unimperiu japonez şi cam atât. StateleUnite erau, oricum, altceva. Anii dedupă 1939-1945, pentru Al treilea Reich,dar şi cei de după 1945 pentru celedouă mari metropole, pentru Japoniaşi mai ales anii de după 1989 – pen-tru imperiul sovietic, vor readuce re -lativ, în faŃă, cel puŃin după princi -piul graniŃelor fireşti, statele compo-nente. Imperiile, cel puŃin în teorie,nu mai erau, nu mai sunt. Oricum a cres-cut gradul de democratizare a lumii, odirecŃie care nu are cum să fie con-

testată. Practic, o trăsătură fundamen -tală a secolului trecut o reprezintăfaptul că în deceniile sale de începuts-a constituit imperiul sovietic, iar înultimul său deceniu, acest imperiu s-a destrămat. Un sistem lipsit de sti -muli economici, care nu mai mergeaîn competiŃie. Şi mai sunt şi alteexemple. Ierarhiile economice ca ata -re nu se vor modifica însă esenŃial.Statele Unite, o democraŃie, poate,incompletă, dar fundamentată de sin-tagma „łara tuturor posibilităŃilorpentru toŃi”, prin eforturi economiceimense, inteligente, competitive, pro-tecŃioniste, încă de la începutul veac-ului XX vor detrona Marea Britaniede pe primul loc în clasamentul dez-voltării, loc pe care, până spre aniidin urmă şi l-au menŃinut şi şi-lmenŃin cu autoritate, dar şi cu iscu -sinŃă şi diplomaŃie. Pe urmă, chiardacă imperiul sovietic a căzut, po ten -Ńialul său economic nu s-a distrus –sau autodistrus – decât la cote ceva

mai mici, Rusia - şi asociaŃii săi –revendicând astăzi un loc de frunteîn ierarhiile dezvoltării. Marea Bri -tanie şi mai ales FranŃa, alături de oGermanie reînăscută şi prietenoasă(probabil că dacă nu ar fi pornit celedouă războaie mondiale, pe care le-a pierdut, această Ńară, prin muncăşi calitatea oamenilor ei, ar fi fost peprimul loc în lume) au pus bazeleunei Uniuni Europene. Ale unei Uni -uni Europene nici pe departe un im -periu, ci o reuniune de state avândŃinte economice comune, negociindpolitici economice comune şi spe -rând la o viitoare uniune şi politică,nu doar economică. Mari state efec-tiv independente, altădată foste co -lonii sau teritorii de influenŃă alemetropolelor, precum China, India,Brazilia, statele emergente din Asiade Sud – Est, ş.a., se afirmă tot maiputernic, constituind un real pol deprogres şi echilibru în lume. Astfel,grupul statelor care iau hotărâri eco-

nomice în comun a devenit de la „G7”, la „G 8”, iar acum „G 20”, in -cluzând şi Ńările amintite. Desigur,sunt linii generale ale unei schiŃemondiale, „trecând” peste – nu preamulte, însă – situaŃii şi detalii carene-ar putea contrazice...

Dar cum se relevă dintr-o astfelde perspectivă, mai multe coordo-nate ale viitorului? Putem fi sau nuputem fi optimişti? Criza economico-financiară - şi nu numai – mondialăîn curs anunŃă, potrivit istoriei, cla-sici ieşiri belicoase de un tip sau altuldin marile situaŃii constrictive depână acum, un desen al lumii multmai cenuşiu. Sau, poate, putem spe -ra? Şi dacă da, pentru când? Nu maiare rost să vorbim despre Ro mânia,despre economia ei, aflată în situaŃiimult mai grele decât alŃii... Desigurcă răspunsuri tranşante sunt greu dedat, dar încercarea de a contura câtevaelemente nu poate fi decât pozitivă.

Desigur, am arătat, lumea s-a mo-

dificat şi se modifică. Şi am văzutsensul. Rămâne oare acesta? Nu arecum să nu rămână. Măcar în apa -renŃă, deoarece în esenŃă, lucrurile s-au schimbat şi se schimbă. Imperiile– de tip naŃional sau metropolitan(tot naŃionale sunt şi acestea dinurmă, contând în măsură esenŃialănaŃiunea metropolei) - s-au dezagre-gat efectiv. Au fost însă înlocuite deun mare imperiu financiar, multina -Ńional şi transfrontalier din punct devedere al apartenenŃei capitalului şievoluŃiilor sale. Banii, capitalurile audominat mereu lumea, dar s-au izbit,uneori, de graniŃe, fapt ce a gene rat,în bună parte, războaie, excepŃiileconfirmând regula. Ceea ce, într-olume tot mai globalizată, nu mai estecazul. Dictează piaŃa... Uneori însă, opiaŃă distorsionată de interese punc-tuale altele decât cele ce sunt carac-teristice unei pieŃe aproape de cea“curată”...

(va urma)

Berlinul în ruine, mai 1945

Viena, banchet

MUNC~ VINERI 9 DECEMBRIE 20116

urmare din pagina 1În prezent în lumea muncii ame -

ninŃarea o reprezintă precaritatea.RelaŃia globalizări pieŃelor financia-

re şi funcŃionalitatea pieŃei muncii estemultidimensională şi tot mai complexă.

Factorii globalizării generează efec -te deopotrivă favorabile şi nefavora-bile asupra pieŃei muncii naŃionale.EducaŃia pe tot parcursul vieŃii şi mo-bilitatea faŃă de muncă sunt doi factoriesenŃiali ai ajustării politicilor pieŃeimuncii naŃionale.

Dimensiunea socială a globalizăriicreşte în importanŃă.Globalizarea nu acreat până în prezent oportunităŃi demuncă suficiente şi sustenabile în lume.

RelaŃia multidimensională dintreeducaŃie/învăŃare continuă şi creşte -rea economică devine nu doar totmai complexă, dar şi mai intensă.Viteza şi proporŃiile încorporării pro-gresului tehnic şi a aplicaŃiilor elec-tronice în activităŃi din ce în ce maicomune generează nevoia de actua -lizare a cunoştinŃelor.

Dintr-un lux şi un privilegiu alunor elite, învăŃarea pe tot parcursulvieŃii a devenit o componentă activăa menŃinerii ocupării şi, implicit, aperformanŃei în muncă.

De la simpla preocupare pentruun loc de muncă în stare să asigureveniturile pentru traiul de zi cu zi s-a ajuns la preocupări pentru împli -nire profesională şi dezvoltarea cari-erei, pentru o proporŃie covârşitoaredin populaŃia activă.

În plus, în prezent suntem nevoiŃi

să gândim global şi pe termen lungşi să acŃionăm individual şi pe ter -men scurt. Aceasta presupune cu -noştiinŃe şi o viziune largă şi inde-pendentă a dezvoltării umane.

Munca nu mai este privită ca opedeapsă, ea este civilizaŃia însăşi :este ocupaŃia zilnică la care omuleste condamnat de către nevoia saşi căreia îi datorează în acelaşi timpsănătatea sa, subzistenŃa şi sănătateasa, bunul simŃ şi vitutea sa.

Este necesar ca individul să poatănegocia cu un angajator condiŃiilevânzării forŃei sale de muncă, a cali -tăŃiilor sale astfel totul fiind stipulatîntr-un contract, într-o convenŃie liberă.

Karl Marx, economistul german,spunea că munca devine activitateacreatoare prin excelenŃă, ea esteesenŃa însăşi a omului. Pentru Marx,şi nu este deloc greşit, istoria uma -nităŃii este intrisec legată de muncă,este istoria implicării, domesticiirinaturii de către om, care a urmăritastfel să-şi satisfacă nevoile. Muncareprezintă întreaga activitate umană,ce a permis exprimarea individua -lităŃii celui ce o exercită.

Progresul şi procesul industrial,tehic, umane, amplificarea producŃieişi a producŃiilor, asigurarea resurselornecesare, înŃelegerea dintr-o perspec -tivă mult mai umanistă a noŃiunii decivilizaŃie, acŃiunea politică, sindicalăintr-o astfel de direcŃie, liberalismulşi socia lismul vestic şi poate relaŃiilesociale necesare pe direcŃia patronat-salariat au contribuit fundamental în

contri buirea unui alt statut al muncii.Acest statut s-a construit după al

doilea război mondial.Este încă ma -joritar astăzi: circa 60% din ocupărileîn FranŃa sunt cu contract de muncăpe durată nedeterminată.

Însă au apărut şi alte tipuri de con -tracte cu formă atipică precum contrac -tul de muncă pe perioadă de terminată,interimat, ocupare cu ajutoare, pres -tare de servicii cu indivizii aparte.

Cu grade de precaritate diferite:contractul de muncă pe durată deter-minată este mai protejat decât ser-viciile prestate persoanelor individua -le, de cele mai multe ori acestea re -prezentând doar câteva ore de lucru

pe săptămână. Cea ce arată viitorulşi mai nesigur este faptul că preca -ritatea caştigă tot mai mulŃi din di -plomaŃi şi licenŃiaŃi, o serie de cate-gorii de clasă mijlocie, fragilizândîntregul edificiu social.

Şomajul şi precaritatea se vădescmai agresive pe zi ce trece. Statu şiinstituŃiile sale cu rol central în insti-tuirea muncii protejate, în bunămăsură ieşind şi ele din scenă odatăcu capitalismul industrial nu prea aufost şi nu sunt înlocuite de nimic.

SusŃinerea ocupării ca sursă acreşterii economice şi a dezvoltăriiumane se bazează pe următorii fac-torii: pregătire profesională, dobân -

dire de noi competenŃe şi atitudineantreprenorială faŃă de propia capa -citate de muncă.

La nivel individual aceşti factorisusŃin ocuparea şi cresc capacitateade a ocupa un loc de muncă perfor-mant. La nivel de firmă, competen -Ńele şi clarificările forŃei de muncăangajate determină capacitatea enti -tăŃii de a crea şi de a se folosi deoportunităŃiile în afaceri apărute.

DorinŃa de a te pregăti şi muncaeste o speranŃă pe care nu trebuiasă o ia cineva. Speculatorii, trebuieexaminaŃi cu atenŃie. Guvernele, in -stituŃiile statului trebuie să veghezeîn acest sens.

Precaritatea muncii în condi]iile globaliz@rii pie]elor financiare- Opinii -

master Laura MITRIS master Anca DRUCHE

3 decembrie 1967. Marele profesor medicChristian Barnard va realiza, la spitalul dinCap (Africa de Sud), prima grefă de inimă,implantând la un bărbat, de 55 de ani, inimaunei femei de 25 de ani.

5 decembrie 1791: moartea, la doar 35de ani, a marelui compozitor austriacWolfgand Amadeus Mozart.

9 decembrie 1905, FranŃa, garantând libertateaconştiinŃei şi a cultelor, va promova celebra Legede separare a Bisericii de Stat. Pe muchia mo -nedelor franceze nu se va mai scrie “Que Dieu pro-teje la France”, ci “Republique Française”.

Evenimente - Decembrie

CRE{TEREVINERI 9 DECEMBRIE 2011 7

urmare din pagina 1Cu cifrele în faŃă şi cu criza care

bîntuie deja prin Europa în spate,nimic mai bun decât o scădere mo -derată este ceea ce se poate aşteptapentru lunile ultime ale acestui an înceea ce priveşte industria şi speranŃade creştere pe care o aduce pentruperioada urmatoare. Aşadar, în pri -vinŃa industriei lucrurile sunt destulde clare: dacă se reuşeşte păstrareaactualului nivel al producŃiei industri-ale ar fi o mare performanŃă pentrueconomia românească. Pe aceastălinie, trebuie văzut dacă prognoza decreştere de 2% pentru anul viitoreste în acest context realistă. Răs -punsul se conturează mai mult cafiind unul negativ. În privinŃa indus-triei, datele deja sunt destul de eloc -vente. Industria, în contextul în carerecesiunea se va aşeza într-o bunăparte a continentului european, nupoate fi motor de creştere pentruperioada care va urma. Nu că ar ficontat extrem de mult, dar a fostacel element de valoare adăugatăextrem de important nu doar pentruconsolidarea cifrelor pozitive de pânăacum, dar mai ales pentru faptul căa produs şi susŃinut locuri de muncăşi prin ele a dus la susŃinerea con-dumului. Industria este bine fiscaliza-tă, taxele şi impozitele se plătescîntr-o mult mai mare măsură decâtîn oricare alt domeniu. Din acestpunct de vedere, performanŃa abso-lută a agriculturii în trimestrul al treial acestui an, nu este eficientă pen-tru buget. Gradul redus de fiscalizarea agriculturii face ca din cresterea cupeste 20% a producŃiei agricole înacest trimestru faŃă de acum un ansă nu ajungă mare lucru în plus labuget. Adică degeaba, din punct devedere bugetar, avem un an agricolbun, că nu se poate obŃine marelucru de pe urma acestei creşteri. Deaici şi ideea cu care a venit în aces-

te zile Ministerul de FinanŃe de aimpozita inclusiv micii producători.Pentru ca în alŃi ani în care agricul-tura ar ieşi triumfătoare, să aibă şibugetul parte de încasări suplimenta-re. Cum se va aplica acestă impo -zitare completă de 16% - o ideecorectă şi bună - nu prea este clar,dacă nu cumva aproape imposibil.Dar detaliile se vor elabora până în2012. În schimb, pentru anul viitornici nu se poate aştepta un nouaport al agriculturii. Nu am văzut niciun specialist care să susŃină altcevadecât că anul acesta a fost unul cuadevărat excepŃional pe producŃia de

cereale şi a ridica ştecheta la acestnivel este imposibil pentru anul viitorŃinând cont de debutul prost al se -zonului agricol 2011, cu prea puŃineploi şi, iata, secetă. A miza aşadarpe agricultură pentru 2012 este dinnou o miză greşită. Şanse slabe pein dustrie, prea puŃin pe exporturi,aproape sigur agricultura pe deficit,aşa arată anul 2012. Ce mai rămânesă puncteze la capitolul creştereposibilă anul viitor? Serviciile! Darasta e o glumă. Chiar dacă avem ouşoară creştere pe consum după anide cifre negative, serviciile nu aucum să fie prea productive. În finan-

ciar, piaŃa a luat-o concret înapoi, peretail, cine mai poate conta, pe ser-vicii „clasice” pentru creştere eco-nomică atunci când salariile mediisunt în scădere de jumătate de anîncoace? Din persepectivă statistică,investiŃiile publice şi private, ca va -loare adăugată, pot aduce puncte încreşterea economică. Guvernul vreasă fie şi anul acesta generos. Darpot cele aproape 10 mld de euro pecare le pregăteşte guvernul să sus -Ńină creşterea economică? Ele sin-gure, nu. Dacă mai putem pune 6mld. euro din fondurile structurale şiinvestiŃii private ceva mai multe de -

cât anul acesta, avem o şansa. Cre -dem în ea? Nu prea. ExperienŃele depână acum ne îndeamnă mai mult lascepticism. În plus, doar a miza peinvestiŃii - cu ritmul lor încet de me -tabolizare - pentru a atinge o creş -tere economică de 2% e prea puŃin.Una peste alta, creşterea economicăpentru 2012 nu mai este sustenabilăavând în vedere contextul economicinternaŃional şi capacitatea limitată aeconomiei de a menŃine micul avânt pecare l-a luat în trimestrul al treilea.ConsecinŃele neatingerii acestei cifre nusunt doar statistice. Sunt mai pro-funde şi grave pentru tot anul 2012.

Cum cre}tem în 2012Dan SUCIU

A fost, demult, “La belle époque”

Dependente de arhitectură şi ur -banism, artele plasice precum pic-tura, sculptura, grafica, dar şi arteledecorative, în perioada feudală au avutcu preponderenŃă un profund carac-ter religios. Arhitectura edificiilor re -ligioase (bisericile fortificate din Tran -silvania, 300 la număr) din care înprezent mai sunt 150, sunt cel maielocvent martor al gradului de gân -dire arhitetectonică de la aceea vre -me. Colonizarea Transilvaniei de cătrepopulaŃii germanice, în zona SibiuluicunoscuŃi sub denumirea de saşi,iniŃiată de regele ungur Geza al II-lea, cu toate că erau supuşi acestu-ia, şi-au păstrat drepturile cutumiaregermane o bună perioadă timp încare îşi alegeau liber juzii.

ChemaŃi de către Coroană, saşiitrebuiau să plătească acesteia im -pozite substanŃiale din veniturile lor,să presteze serviciul militar obligato-riu. De la sfârşitul secolului al XIII-lea, autonomia administraŃiei săseştis-a extins până în 1486 când regeleMatei Corvin a dispus unirea tuturorsaşilor aflaŃi pe „pământ crăiesc” în„Universitatea săsească” ( UniversitasSaxonum), după dreptul sibian.

Acest eveniment a marcat unimportant pas din istoria saşilor înprocesul devenirii ca naŃiune politicăîn Transilvania. Alături de unguri şisecui, au format cele trei Stări dinDieta Transilvaniei, care a determinatşi condus secole întregi destinele aces-tei importante provincii a României.

Al doilea moment marcant în via -Ńa saşilor a fost înnoirea bisericii lu -terane. Prin separarea de biserica

catolică, saşii au dobândit o viaŃăreligioasă proprie, care alături de ceaeconomică şi politică a determinat osporire a puterii sale.

Reforma şi umanismul, dezvolta -rea oraşelor şi implicit a breslelormeş teşugăreşti, a artelor a condusla formarea unei spiritualităŃi speci-fice proprii.

În prima perioadă, după realizareaşi definitivarea vetrelor comunităŃiilorsăteşti şi orăşeneşti, proaspeŃii co -lonişti preocupaŃi în primul rând cuasigurarea celor necesare traiului dezi cu zi, nu au avut timpul şi bazamaterială necesară de a construi edi-ficii din material durabil. Până la rea -lizarea redutabilelor biserici fortifica -te, au trecut în viaŃa harnicilor co -lonişti mai bine de două generaŃii.

După opiniile unor istorici specia -lişti în arhitectura Transilvaniei, pre-cum Walther Horvarth, prima etapă acolonizării s-a desfăşurat pe liniaorăştie – Sibiu – Drăuşeni. În susŃi -

nerea acestei afirmaŃii în cartea Sie -benbőrgisch - sächsische Kirchen -burgen din 1931, se demonstrează căcele mai vechi monumente, cele ro -manice, stil preponderent în secolulXII, au fost cartate pe văile râurilorSecaş, Cibin, Hârtibaci şi Olt.

O cercetare şi o clasificare subraport stilistic au scos la iveală douătipuri de bazilici romanice. Prima:bazilici fără turn, a doua: baziliciînzestrate cu turn ridicat deasupraprimei a navei centrale. Din primafac parte aşa zisele bazilici scurtede pe cursul inferior al Hârtibaciului,( Daia, Roşia, Vurpăr), apoi urmeazăcele cu o dezvoltare longitudinalămai amplă cum ar fi bisericile dinAlŃâna, Şura Mare, GuşteriŃa, Veseud,Dealul Frumos şi altele.

Corul la mai toate este pătraturmat de absidă, fiind diferite launele de modul de rezolvare a părŃiiestice a colateralelor. Aceste monu-mente se disting prin austeritate fiind

lipsite de prea multe detalii ornamen-tale. Cu strictă parcimonie sunt am -plasate sculpturi ornamentale în zonaportalului, sau la capitelurile coloa -nelor. O biserică etalon pentru aceas -tă perioadă austeritate este cea dinCisnădioara al cărei portal de vest,prevăzut cu o ambrazură cu câte pa -tru colonete cu baze atice şi capi -teluri cubice, îi sporesc sobriatea.

Elementele de plastică arhitectura -lă şi mobilier, din perioada de mijloca secolului XII, din punct de vedereartistic se rezumă la un minimum derepertoriu de forme, în care funcŃiautilitară o surclasează pe cea artisti -că, fiind realizate din lemn şi piatră. Monumentele ecleziastice fortificate,ridicate de populaŃia săsească, con-stituie o caracteritică specifică a arhi-tecturii medievale din România.

Fortificarea bisericilor s-a generali -zat după desele şi terifiantele invaziiale tătarilor (1264) şi turcilor (1421)în scopul apărării bunurilor şi ale vie-Ńilor omeneşti din comunităŃile săseşti.

Această fortificare nu era suficientă,şi nu constituia un scop în sine.

Pentru a fi cât mai eficiente, sa -şii au găsit soluŃii ingenioase de con -strucŃii. Amintesc câteva dintre aces-tea care, dincolo de funcŃia de apă -rare, aveau şi un aspect arhitectonicşi edilitar deosebit.

Aproape toate bisericile aveau tu -rnuri ridicate pe latura de vest, deformă prizmatică, poligonală, cu aco -periş în formă de pupitru; turnuri deflancare deasupra acceselor lateraleîn biserică (Cisnădie, Moşna, ValeaViilor); bastioane circulare şi semi-circulare, (Ighişul Nou, Prejmer); bar -bacane ale porŃilor de cetate (Slim -nic, Dobârca, Buneşti); centură dublăşi triplă de ziduri; metereze de di -ferite forme pentru diverse arme defoc; guri de păcură scoase în con-solă, (Biertan, Pelişor, Miercurea, Hăr-man); coridoare externe din lemnacoperite; grilaje glisante deasupraporŃilor, şanŃuri cu apă etc...

va urma

ART~ ECONOMIE VINERI 9 DECEMBRIE 20118

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~Arta plastic@ a germanilor

de pe meleagurile sibiene. (II)

4 decembrie 1922. Se naşte, la Cannes, marele actor francez de teatru şi de film, Gerard Philipe (m. 1959).

Altarul biserici din Biertan

Biserica fortificată Valea Viilor