c my b

c my b

conferință înaula magna aa c a d e m i e iromâne, încadrul p r o g r a m u l u iPoSdrU „mod-ele culturale eu-ropene –sincronizare –durabilitate”,

reuniune internațională, 1-2 octombrie 2014Stimate domnule Președinte acade-mician Eugen Simion, stimațidomni și doamne academicieni,stimați domni profesori, stimați colegi,

Problema modelelor culturale eu-ropene este eminamente pasionantăpentru cercetători. Pentru acei

cercetători doritori să ofere concepteși aplicații de cea mai buna calitate șiprofitabilitate socială. În opinia mea, oasemenea problemă se impunedesprinsă dintr-un cadru îngust, limi-tat de cerințe și obligativități. Ea tre-buie să reflecteze o mare diversitateculturală, bine înrădăcinată printradiții și cutume. Diversitate,păstrând principii fundamentale însă,deschisă continuu spre nou, spreîmbogățire. Cu alte cuvinte, modelelepot fi considerate ca un cadru, în timpnu imuabil, ci, dimpotrivă, în schim-bare. Iar modelele economice, într-obună măsură componente ale mod-elelor culturale, de regulă mult mai re-strânse și tehnicizate în raport cuacestea, nu au cum să nu urmezeasemenea evoluții.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„O nefericire să fii întagma victimelor. Dar

ce fericire să nu fiiprintre călăi!”

F. Aderca

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 416 anul X vineri, 17 octombrie 2014 1 RONPUNCTUL PE EUROPA Modele culturale (economice) europene:

Reverberații ale iluminismului într-o lume globalizată (I)

Anul acesta s-au împlinit 45de ani de la momentul încare la lista premiilor Nobels-a adăugat Premiul Nobelîn Economie, creat inițialpentru a celebra a 300-aaniversare a Băncii Suediei,prima bancă centrală dinlume. Pe lista câștigătorilorsunt 74 de nume, dar sunt25 de ani de când un econo-mist francez nu a maicâștigat premiul Nobel șieste pentru prima dată din1999 când un american nuse numără printre câștigători.Mai mult, Jean Tirole a fost al

doilea francez care a câștigatNobelul anul acesta –Patrick Modiano este celcare a luat Premiul Nobelpentru literatură.Surprinzător pentru unii, deașteptat pentru alții, premiulse pare că l-a luat penepregătite pe cercetător.Pe site-ul Premiului Nobel,Jean Tirole declara într-un in-terviu înregistrat că i-a cerutmamei sale în vârstă de 90de ani să se așeze pentru a-i da vestea, și că el însuși aavut nevoie de 30 de minutepentru a-și reveni.

continuare ^n pag. 4 şi 6

prof. Dan PoPeScU,

Nobelul pentruEconomie, 2014

Migrația populației și capacitatea reală de ocupare

a economiei românești (I)

prof. DanPoPeScU

Conf. Univ. Dr. Silvia marGinean, ULBS

Corespondenţă din Shanghai, China

Confucius citat de cătrepreşedintele Xi Jinping, drept unexemplu pozitiv pentru naţiuneamodernă

Preşedintele Xi Jinping nupăstrează secretă dragostea sapentru cultura tradiţională chineză,citând frecvent din literaturaclasică, ca un argument pentrupăstrarea poemelor şi eseelorchinezeşti clasice în manualele de

liceu. Astfel, Xi Jinping a devenit primul preşedinte chinezcare a vorbit public, în cadrul unei reuniuni internaţionale,despre marele filozof Confucius (551-479 î.Hr.). Acest ultimdemers la nivel înalt de a promova cultura ar putea fi unrăspuns la problemele unei Chine în ascensiune, în specialla capitolul guvernanţă şi moralitate, spun observatorii.

lector univ. dr. DanAlexandru PoPeScU,ULBS

Premier cercle des professeurs du royaume(miniatures de Giovanni di Paolo, XVe siècle)

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

rezumat: Creştereaeconomică şiî m b u n ă t ă ţ i r e a

structurii şip e r f o r m a n ţ e l o reconomiei pentru adeveni competitivă

în contextul globalizării afacerilor și internaționalizărifirmelor, precum și pentru ieșirea din criză, recuperareadecalajelor care ne despart de țările avansate ale Eu-ropei și în general și din marasmul existent, este singurașansă pentru România. Pentru a asigura creșterea economică și performanțelearătate, și pentru a realiza scopurile la care ne-amreferit, trebuie angrenate toate mijloacele, pârghiile șiinstrumentele, care pot să ducă la atingerea acestorținte. Între aceste instrumente și mijloace, cu certitudine,trebuie inclus și sistemul de management, dar nu un sis-tem oarecare, ci unul performant, aliniat la cerințeleevoluției lumii contemporane.

Prof. univ. dr. DHCIoan boGdan,ULBS

Creștereaeconomică şi

managementul- din perspectivaevoluţiilor lumii contemporane - ● comunicare la şedinţa

comisiei de economie şi istorie economică a academiei române

30 septembrie 2014 ●Populația, atât ca nivel absolut cât și castructuri, a fost și rămâne un factoresențial, și cantitativ, dar și calitativ, în pro-cesul dezvoltării, al evoluției, al progresu-lui economico-social al unei țări. Tocmaidintr-o astfel de perspectivă complexă,politicile demografice, felul în care aces-tea sunt concepute, efectele lor, prob-lemele de creștere demografică, depregătire profesională și de valorificare aacesteia, de emigrație și de imigrație – încazul României, intraeuropene, dar și într-un cadru global –, de ocupare a forței demuncă pot contribui, răspunzândcerințelor dezvoltării, la realizareaprosperității, la dezvoltarea, la consoli-darea personalității și identității unor indi-vizi, familii în concertul național, europeanși mondial.

continuare pag. 3

doctorand Georgiana an-dronic, ULBS

continuare ^n pag. 8

continuare ^n pag. 2

Ne trăim „vieţile” înminţile noastre într-o

asemenea măsurăîncât ele sunt de fapt

profeţii care se îm-plinesc singure. Sun-tem ceea ce gândim.

Sue KniGHTTatăl Ceresc şi-a alespentru CreaţiaSupremă o planetăideală ca mărime pre-cum şi o cale demişcare specialăprintre multitudinea destele, astfel

Conf. Univ. Dr. Cornel jUcan , ULBS

continuare in pag. 7

Realităţi “in glissando”

A încetat dinviață brusc, neașteptat,precumpănind mâhnire, tristețe înmintea și inimile celor care l-au

cunoscut, Medicul, Prof. Univ. Dr.Ioan Baier.

Prof. Univ. Dr. Ioan baier

Noapte bună, domnuleProfesor

continuare in pag. 6

continuare in pag. 5

professeurJean Tirole

Un teoretician francezprofund interesat deproblemele lumii reale

Dezvoltare2 VINERI 17 OCTOMBRIE 2014

CREștEREA ECoNoMICă şI MANAgEMENtul

urmare din pagina 1

În abordarea pe care o facem,după un studiu al acestor evoluții,am reținut opinii de importanțăfundamentală, fără echivoc, aleunor specialiști de notorietatemondială în management șieconomie.Abordarea pe care o facem, deci,este, o încercare de sinteză, înlimita spațiului tipografic disponi-bil, a acestor opinii.Pentru a sublinia importanța șirelatia lor nemijlocită cu creștereaeconomică, redăm două dintreaceste opinii, care tind să se gen-eralizeze, fără să fie contestatede nimeni, potrivit cărora: “Nuexistă ţări bogate şi ţări sărace cinumai ţări bine conduse şi ţăriprost conduse”, (Peter Drucker,considerat de către The Econo-mist ca fiind ,, Cel mai mare gân-ditor pe care ştiinţamanagementului l-a creatvreodată”) precum și faptul că“Importul de cunoștinţe de man-agement, tinde să devină mai im-portant decât importul detehnologie”.(Richard Farmer)Aceasta este motivația alegeriitemei, pe care o vom dezvolta înlimita spațiului tipografic disponi-bil.1. Locul și rolul managementuluiîn științele economiceFacem precizarea, fără echivoc,că managementul, face parte dincategoria știinţelor economice, șică prin disponibilităţile salemetodologice şi aplicative, poateasigura creşterea economică. Nesusținem această opinie tot cuconcepția lui Peter Drucker, carearăta, că managementul esteprincipala cale de creștereeconomică.Managementul, deci, prinperformanțele care le are, poateduce la creșterea performanțelorpe toate planurile economiei. Managementul este o disciplinărelativ recentă dar nu mai recentăde prima parte a secolului trecut.De apariţia lui ţine industri-alizarea şi dezvoltarea economi-ilor moderne, mai ales în ţăriledezvoltate ale lumii, care, de faptau şi cel mai performant sistemde management ( SUA, Japonia,Marea Britanie, Germania etc).În esenţă, rolul managementuluiîn economie, este de a asiguraresursele necesare dezvoltăriieconomice şi sociale, stabilireastrategiilor şi programelor de dez-voltare, a obiectivelor strategiceși tactice, a resurselor necesarepentru fiecare obiectiv, aexecutanţilor, a termenelor şirezultatelor, a responsabilităţiilorşi motivaţiilor, iar prin coordonare,a efectului de sinergie.Lumea contemporană, cuevoluțiile care o caracterizează,își pune amprenta pe toate com-ponentele existenţei umane, iarîn centrul lor este economia, casuport al acestora şi, manage-mentul, ca instrument de opti-mizare a utilizării resurselor şi

maximizării rezultatelor. Aceste evoluţii sunt în generalştiute, dar li se cunoaşte neper-mis de puţin modul de mani-festare, de abordare, deadaptare, de soluţionare a prob-lemelor, din perspectiva noilorcerinţe. Este una dintre prob-lemele cele mai grave şi maistringente ale managementului înlumea contemporană –adaptarea la aceste evoluţii şitransformarea lor în avantaj eco-nomic şi social.Rolul managementului înadaptare a organizaţiilor şi aeconomiei la impactul lumii con-temporane este indubitabil, iarevoluțiile la care ne referim suntdoar trei, din lipsă de spațiu.a. Noua Economie (Economia bazata pe cunoaștere)Conceptul a fost definit şi dez-voltat de către Factultatea deManagement a Academiei deStudii Economice, Bucureşti, înlucrarea “ Abordări moderne înmanagementul şi economiaorganizaţiei”, 4 volume, circa3000 de pagini, EdituraEconomică, Bucureşti, 2005, co-ordonator general Ovidiu Nico-lescu, alături de care au lucratpeste 50 de cadre didactice aleAcademiei de Studii Economice,Bucureşti.Lucrarea are mii de trimiteri înpagină la lucrări de importanţăactuală şi perspectivă în man-agement, preponderent la autoristrăini. Lucrarea este bazaconceptuală a întregii noastreabordări.2. Globalizarea afacerilor şiinternaționalizarea firmelor,fenomene, care, trebuie tratateca reacţii de la cauză la efect.Globalizarea este fenomenul princare o modificare care are locîntr-o parte a lumii se transmite şiare efecte rapide şi greu decuantificat în alte părţi. Esteconsecinţa Noii Economii, celmai complex şi greu de gestionatfenomen, generator de noi riscuriîn afaceri, care schimbă şiconotaţia riscurilor tradiţionale.Globalizarea trebuie, deci,abordată ca un fenomen carac-teristic şi dominant al lumii con-temporane, deoarece stările delucruri locale, naţionale, regionaleiradiază şi formează acestfenomen care impune modifi-carea percepţiei şi filozofiei gen-erale despre existenţă şidezvoltare, în toate domeniile şisferele activităţii umane.Internaţionalizarea firmelorînseamnă trecerea firmei cuafaceri peste graniţa naţională.Este un fenomen ireversibil, gen-erat de lipsa de pieţe, de resurseşi cunoştinţe. Din punct devedere managerial,internaţionalizarea firmei estecea mai importantă şi maiîncărcată de riscuri, decizie man-ageriala. Internaţionalizareafirmei înseamnă întâlnirea cu cul-turi diferite şi similare, carenecesită o abordare profundă, cuprofesionalism şi cu perspec-tivele şi viziunea în management,pe care le impune.Culturile trebuie să se abordezedin 2 perspective:- culturi la care te poţiadapta şi trebuie să o faci repede

şi să o transformi rapid în avantajcompetitiv;- culturi la care nu te poţiadapta, care impun o cercetarecu totul deosebită pentru a de-cela: daca e posibil să faci afac-eri, adaptându-te, într-un fel saualtul, sau nu poti face afaceri, şitrebuie sa te retragi.3. SchimbareaSchimbarea vizează toateorganizaţiile, indiferent de tipolo-gia lor, deci şi organizaţiile guver-namentale, neguvernamentale,instituţiile publice, etc.Toate suntsisteme în schimbare, iar au-toreglarea lor se face prin man-agement. Numai unmanagement adaptat la schim-bare poate să se ridice lapotențialul arătat de PeterDrucker.În legatură cu schimbarea și curolul și periculozitatea neluării eiîn seamă, ne mărginim la un dia-log între specialistul menționat șiun interlocutor al său:Interlocutorul zice: „Opreşte-te cămi-ai tăiat respiraţia”Reacția savantului: „Învaţă-te sărespiri altfel, dacă vrei să ne maivedem”Interlocutorul, revine şi zice: „Ex-agerezi”Savantul, revine şi el şi îlatenţioneaza, ferm:” Schimbă-tesau mori”.Este deci, fenomenul cel maicomplex, contradictoriu, pericu-los, dacă nu e gestionat corect şipreventiv. Este ireversibil şi nu ealtă alternativă decât: adaptarea (care impune obligatoriu creaţia). Pentru a face faţă schimbarii șimanagementul să aibă impactulnecesar în creșterea economică,trebuie integrat noul conceptapărut: „Strategii de rezervă”.Viteza cu care se producfenomenele, trebuie să găseascafirma pregătită pentru schimbare,ori, această pregătire devineimposibilă făra existenţa acestuitip de strategie.Amplitudinea schimbarii duce lademolarea tuturor structurilororganizaționale create de ştiinţăpână acum. Este fenomenul celmai grav şi cel mai mult scăpatdin vedere de către manageri.Specialiştii care abordeazaschimbarea, spun, că,organizaţiile, managerii acestora,trebuie să îşi creeze structuri or-ganizatorice proprii, în funcţie deoamenii pe care îi au, de scop-urile urmărite şi de resursele decare dispun. Este cel mai alar-mant semnal pentru manageri.Toate acestea, devin nerealiz-abile, daca nu se implementeazădin sistemul metodologic al man-agementului, cele mai perfor-mante metode, ca, spreexemplu:- Analiza Valorii ( Ingineria Val-orii), impusă de orientarea cătreclient, principala consecinţă aglobalizării şi a economiei bazatape cunoaștere.- Metoda Drumului Critic, potrivitcăreia operaţiile prin care serealizează produsele şi serviciilese împart în 2 mari categorii:-operații pe drumul critic, puține

la număr, care nu pot fi modifi-cate și operații care se pot facealături de drumul critic, care suntmajoritatea și se pot amplasa

după criterii practic nelimitate, pecare, firmele numai cu aceastămetodă pot aduce performanță.- Legea lui Pareto ( metodaABC), pentru stabilireapriorităților, specialiștii la carefacem referire având opiniiunanime, că resursele nu maitrebuie alocate rezolvării prob-lemelor, ci valorificăriioportunitățiilor.Este un lucru arhicunoscut căeconomia, creșterea economică,performanțele economiei, de-pind, nemijlocit, de resurse –resursele au fost și au rămasprincipala criză a lumii contem-porane.Între aceste resurse, un loc fun-damental îl au resursele umane,care potrivit specialiștiilor la carene referim sunt principaleleresurse strategice aleorganizației, iar în resurseleumane, organizațiile fac cele maiimportante investiții strategice,dar și cele mai riscante. Evident,în asigurarea și utilizareaperformantă a resurselor, man-agementul are un rol fundamen-tal.ConcluziiPrincipala concluzie oformulează Paul Hawken, șianume, că, în lumeacontemporană, managementulperformant este: ,,arta prin careproblemele devin atât de intere-sante şi soluţiile lor atât de con-structive încât toţi să îşi doreascăsă lucreze asupra lor să le re-zolve”. Acest citat, împreună cucel al lui Peter Drucker, respectivopinia acestuia, că managemen-tul este principala cale decreștere economică – formeazăconcluzia fundamentală aabordării noastre.Pe acest fond, tot pentru a sub-linia concluzia fundamentală, nesimțim obligați, să semnalăm fap-tul că este un mare decalaj între

aceste cerinţe şi modul lor decunoaştere şi operaţionalizare,decalaj, care crează unul dintreriscurile majore în toateorganizaţiile.Ne propunem să adâncim cerc-etarea ştiinţifică pe aceste as-pecte deficitare, colaborând cuorice ofertă ni se face, pentru acontribui la soluţionarea acestorprobleme fundamentale.BibliografieBogdan Ioan., Managementuleficienței investițiilor, EdituraUnivrsitară, București, 2004.Bogdan Ioan, ManagementulAfacerilor Internaţionale, EdituraUniversităţii „Lucian Blaga”,Sibiu, 2007;Bogdan Ioan, Managementulgrupurilor de munca, Editura Uni-versitatii Româno- Germane,Sibiu, 2010;Prof. univ.dr. Ioan Bogdan,lu-crarea Citate pe care o oferă,Domnia Sa, cursanţilor, la cur-surile predate la ULB Sibiu.Covey Rudolf, ManagementulTimpului,Efitura Alfa, București,1994Peter Drucker, Will the entreprisesurvive, The Economist, 2001.Peter Drucker, Organizaţia vi-itorului şi Management strategic,Editura TEORA, 2000 şi re-spectiv 2001Peter Drucker, Management theNon – Profit, Butterworth –Heine-mann,1990.Dumitrascu Dan: Managementulproiectelor, Editura ULBS, 2005,Richard Farmer, Advances ininternaţional comparative man-agement, Jai Press, 1988Nicolescu O., Economia, firma șimanagementul bazate pecunoștințe, Editura Economică,București, 2005. Tuţurea Moise, Dumitraşcu Dan,Management – Elemente funda-mentale, Editura Ulbs, 2000

Prof. univ. dr. DHCIoan boGdandoctorand Georgiana andronic

ULbS

3VINERI 17 OCTOMBRIE 2014 populaţie

urmare din pagina 1Nu doar dinăuntru, din perspectivafactorilor endogeni, ci și exogeni –ultim aspect relativ inedit. Cu atâtmai mult cu cât, actualmente, nu depuține ori, dezvoltarea națională însensul clasic revigorează, iar lumeaintegrată cât și lumea globală, înpofida unor prezumții optimiste pen-tru viitor, manifestă nu puține„slăbiciuni” 1.

Cum se proiectează, dar, încâteva dimensiuni concrete și în ceprivește urmările, consecințele re-spective, asemenea procese? Maiales fenomenele de emigrație șiimigrație, pentru economiaromânească de după 1989 și înstrânsă legătură cu capacitateareală și „atractivă” de ocupare aeconomiei, ce pierde și ce câștigăeconomia românească astfel?1. Procesul migrației populației înlume nu este deloc nou. Încă din an-tichitate, populația migra dintr-un statîn altul în căutarea unui mai bunacces la ocupație, la hrană. Desigur,în termenii timpului de atunci. În vre-mea feudalismului, prin iobagii legațide mari proprietăți funciare, dimen-siunile migrației au fost ceva mai re-duse, rămânând efectivă migrațiaspecialiștilor și a meșteșugarilor deun tip sau altul, cea a studențilorcare, cel mai adesea, potrivit unoraranjamente universitare, mergeau,de regulă, pe perioade determinate,de la o universitate la alta în marileinstituții respective ale vestului șicentrului european. Migrau dintr-unloc în altul mercenarii, ce nu arareori,după lupte, se împământeneau într-o altă țară decât a lor de origine, etc2. Odată cu revoluțiile industriale,prefațate de marile descoperiri ge-ografice, de Renaștere în artă șicivilizație, migrația, abordată în gen-eral, internă și externă, a populației,a celor fără de lucru dar cu speranțe,cu așteptări a devenit mult maievidentă, ceea ce a făcut și face, deexemplu, în prezent, să avemgeneză primordial europeană înStatele Unite, în America Latină și în

general în America de Sud, în Aus-tralia, în Asia, în Africa – este drept,uneori în proporții mai reduse – etc.3În întreg acest cadru, migrațiaintraeuropeană a avut și are un rolprecumpănitor, generat de progreseeconomice și sociale, de nașterea șievoluția aspirațiilor, de un fel saualtul, de legislații permisive și stimu-lative de educație, de mai multe el-emente vădite în cadrul numitoruluicomun al „omului european”, etc...După Al Doilea Război Mondial șichiar înaintea sa, în anii atât defurtunoși 1930, dar mai ales după cerepublicanii au pierdut Războiul civildin Spania, am avut de-a-face cusute și sute de mii de spanioli „destânga” ce s-au refugiat mai ales înFranța, stabilindu-se acolo. Germa-nia hitleristă înfrântă și cu pierdericovârșitoare de populație militară șicivilă, populație tânără dar nu numai,Germania, deci, aflată într-un procesde înlăturare cât mai operativă aprimelor ruine ale războiului, oferindpe piața europeană a muncii unnumăr mare de locuri de muncă, arecepționat un prim val de imigranțidin Italia din partea de sud mai ales.Apoi în Germania au venit mulțiturci, preluând o serie de activități„eliberate” de germanii ocupați înalte domenii ceva mai atrăgătoare.Mai departe, dar fără să epuizămamploarea migrației din acei ani,dezmembrarea și prăbușirea sis-temului colonial, cel puțin dupăcâțiva ani numiți în fostele colonii „dedezmeticire” – și în condiții econom-ice pe care nu le mai detaliez –, auprovocat un flux migratoriu relativ in-vers celui așteptat, respectiv alpopulației din fostele colonii spre fos-tele metropole, aceasta sperând săafle acolo, chiar pentru muncimărginașe, un trai mai bun pe carenu îl aveau în locurile de baștină,iată, devenite independente. Aurevenit „la matcă” însă și foșticoloniști, cu resurse importante careau profitat metropolelor. 42. Trebuie să spunem că însușispațiul economic și social al UniuniiEuropene relevă disparități interne

notabile: un centru și periferii.5 Cen-trul (sau „dorsala europeană”), put-ernic populat și urbanizat,concentrează esențialul activității in-dustriale – în general, de tehnică devârf – și principalele nuclee de de-cizie. „Acest spațiu se întinde dinbazinul Londrei până în nordul Italiei,urmând axa Rinului. Periferiile nusunt omogene. Dinamismul lor, vari-abil, depinde de nivelul lor de dez-voltare și de depărtarea lor în raportcu regiunile dorsalei europene”6 .Dar care sunt aceste periferii? Dupăcum subliniază cercetători ai UE,este vorba de „o periferie dinamicăși integrată” – în speță spații apropi-ate de dorsala europeană, respectivceva din Marea Britanie, din Franța,din Italia, din Germania, Austria, peurmă Danemarca, ceva din Olanda,etc. Cea de a doua periferie este „operiferie marginalizată”, în spețăregiunile mai depărtate de centru,mai puțin dense ca populație, mairurale, mai puțin dezvoltate, maipuțin bogate. Se integrează astfelmai ales economiile statelor care s-au adăugat în 3 etape UE: („15+10”,„25+2”, „27+1”), printre care, firește,România.Desigur că nu putem releva chiar pecele trei structuri – dorsalaeuropeană și cele două periferii – oomogenitate evidentă de dez-voltare: în zona dorsală, mai ales înnordul Angliei, s-a vădit și sevădește un anume declin al indus-triei grele, iar periferii, de exempluCatalunia, în Spania, dar și altezone, în Cehia, Polonia, chiar înRomânia, se relevă bogate și di-namice. Ce să mai vorbim de sudulItaliei – țară semnatară a Tratatuluide la Roma, în 1957, cu „insulemari” de mizerie cruntă și care iată,în aproape șase decenii de dez-voltare europeană nu a reușit elim-inarea acestor grave discrepanțe. Afost și este cât se poate de firesc,așadar, ca „populația europeană”,beneficiind de legi și reglementăristimulative (cetățenia europeană,dreptul de regrupare familială, posi-bilitatea de a dobândi cetățenia unuistat membru al UE, Cartea verdeprivind gestiunea migrației econom-ice, ș.a.) să migreze intraeuropeanși nu doar, urmărindu-se împlinirea

celor mai importante așteptări pen-tru fiecare individ.3. Căderea regimurilor prosovieticedin Europa de Centru și Est a provo-cat – folosindu-se înlesnirile UniuniiEuropene, legislația permisivă ast-fel, vădindu-se speranța pentru oviață mai bună a cetățenilor din fos-tele state satelit –, noi valuri migra-torii mai ales intra dar șiextraeuropene. Din perspectivaromânească, de asemenea prob-leme urmează să ne ocupăm pemai departe. Efect al liberei circulații și al crizeieconomice, mobilitatea geograficăsensibil amplificată în UE mai alesdupă primirea în 2004 și 2007 astatelor din Europa Centrală și deEst a accelerat fluxurile migratoriiîntre Est și Vest cât și emergențaunor noi fluxuri, între Sudul și NordulEuropei. În acest sens, după cumrelevă statistica europeană șiinternațională (vezi Eurostat), Ger-mania a atras și atrage din ce în cemai mulți europeni care vin dinRomânia și Polonia. Spania, Italia,Franța, Canada, Statele Uniterămânând, la rândul lor, pentruimigrație, repere de seamă.7 Faptulse explică prin aceea că economiagermană, de exemplu, potrivit indi-cilor de sinteză, este primaeconomie din zona euro și care, prindinamicile și structurile sale esteobligată să facă față unei pronunțatepenurii de mână de lucru mai ales înBavaria și Baden-Wurtenberg.8 Petermen mai lung însă, ca și RegatulUnit al Marii Britanii, dar și Italia, Bel-gia, ș.a., rămâne cu rezolvareaesențială a unei probleme de-mografice, cea a îmbătrâniriipopulației – proces cu efecte nega-tive în ce privește producțiile și pro-ductivitatea, socialul.Oricum, migrația (emigrația)europeană, nu doar către Germa-nia, ci și către alte state amintite aleUniunii Europene se vădește înprimul rând din România și Polonia.Potrivit cifrelor, în 2011, peste 307mii de români și aproape 270 miipolonezi au emigrat în UniuneaEuropeană, cifre, după unele cal-cule, de dimensiuni relativasemănătoare pentru 2012 și cutendințe de repetabilitate în 2013.

Sunt de departe nivelurile cele mairidicate comparativ cu chinezii și in-dienii – 127 mii și 114 mii –, cu bul-garii – 90 mii, etc. Este interesant șiperfect explicabil – solicitări pentrucalificări mai înalte – că în UE auemigrat în 2011 (avem date pentruacest an) și 100 mii germani, cei maimulți atrași de salarii și perspectivesuperioare celor din Germania. Darproporțiile amintite nu s-au modificatsemnificativ nici în condițiile în caredin Spania, Grecia, Italia și Portu-galia (unde au emigrat milioane deromâni) au plecat spre state din nor-dul și centrul UE mai multe sute demii de oameni. 9Șirul statisticilor ar putea continua.Oricum, el ne relevă din perspectivaunor argumentații economiceirefutabile care, desigur, trebuie de-taliate, că procesul migrativ din statemai puțin dezvoltate spre țăriavansate, acoperind nevoiledezvoltării ale țărilor respective, lasădescoperite alte nevoi, inclusivîmbătrânirea de populație și reduc-erea numărului acesteia, în țările deunde se emigrează. Tocmai în acestcadru se vădește, în bună măsură,ampla responsabilitate a guvernelordin aceste state, a mediului de afac-eri, de a se crea chiar la fața loculuicondiții pentru ocuparea forței demuncă naționale. Să detaliem, însăce credem că este bine și ce cre-dem că nu este bine astfel.

1 Dan Popescu, Criza indecentă,Edit. Continent, Sibiu-București,20142 Dan Popescu. Cataclismele eco-nomice care zguduie lumea, Edit.Continent, Sibiu-București, 20103 idem4 Dan Popescu, Criza indecentă,

loc.cit.5 Vezi, printre altele, Sandine Bris-sot, LʹUnion europeenne... un defiau XXI-eme siècle, Foucher, Paris,2004, pp.14-156 idem7 Le Figaro, 20.01.2014, „Europe:l immigration, un outil contre chô-mage”8 idem9 Vezi Eurostat, Statistiques sur lamigration et la population migrante,Statistics Explained, 2014

- va urma -

Migrația populațieiDan PoPeScU

Semnarea TraTaTULUi de La roma, 1957

c my b

c my b

istorie şi actualitate economică VINERI 17 OCTOMBRIE 20144

urmare din pagina 1Deopotrivă, modelele vădesc,de multe ori, o arie decuprindere amplă, ele suntgeneza din care – cum binearăta colegul profesor francezSerge Fauchereau – izvorăște,cel mai adesea, moda. Moda„Coca-Cola” sau cea a unorfilme cu pistolari izvorăsc,amândouă, dintr-un anumemodel. Oricum, este cert că, înmare – referindu-ne acum laeconomie, chestiune însăvalabilă pentru modelele cultur-ale în general –, în destul demulte modele se merge spredeschidere, spre cunoașterelargă, profundă, detaliată, spreunivers, spre „lumină”... Este odistanță apreciabilă și fireascădintre cei doi cercetători români– dr. Iosif Anghel și dr. TiberiuSchatteles, care, pentru econo-mia românească, în urmă cucirca 5 decenii, avansau, foartemeritoriu, teoria modelelor eco-nomice și ceea ce cercetătoriieconomiști de acum produc îndomeniu. Și este un merit înacest sens că, în mare, înRomânia nu au fost preluateaidoma, otova modele din altăparte. Încă o precizare: fireștecă, de-a lungul mileniilor și sec-olelor, Asia, America Latină –vezi India, China, Japonia,Mexic, Bolivia, maya, aztecii,ș.a., și chiar Africa, într-oanumită privință – au reprezen-tat considerabil în câmpulcercetării și al practicii, princivilizațiile lor, prin activitățile re-spective. Ne vom referi însă lamodele culturale, economice cuprecădere din unghi european.

Trebuie să spunem că îneconomie, de regulă, distingemdiferit, atât școli de gândireeconomică cât și modele eco-nomice. Pentru Europa, dupășcoala de gândire economicădin Grecia Antică – mai alesPlaton, Aristotel – și dupășcoala respectivă din RomaAntică – Cato cel Bătrân, Cic-ero, frații Gracchi –, cu accentpe economie agrară de exem-plu – avansând o serie de ideidintre cele mai valoroase s-aafirmat strălucitor școala degândire economică din EvulMediu – cadru în care au iradiatînțelepciune și povețe FericitulAugustin, Sfântul TomaD'Aquino, Erasmus din Rotter-dam, Nicolaus Olahus, ș.a.Aproape în paralel, ereziile aumers chiar mai departe. Ca peurmă să se desfășoare la para-metrii din ce în ce mai ridicați,mai cuprinzători, școlilemercantilistă, fiziocrată – „Lais-sez faire, laissez passer, lemonde va de lui même” –școala de gândire economicăclasică, cu englezii AdamSmith, D. Ricardo, Th.R.Malthus, dar și francezul JeanBaptiste Say, primul titular alunui curs de Economie Politicăla o universitate franceză. Apoi,au fost încă numeroase școli,printre care amintim socialiștiiutopici, pe urmă marginaliștii –cu profesorul vienez CarlMenger–, revoluționarii – cuMarx și Engels – școlile istorice

și noile școli istorice, școalakeynesistă – cu marele săumentor englezul lord John May-nard Keynes –, școalaeconomiei sociale și solidare –germanul F.W. Raiffeisen,francezii Leon Bourgeois,Charles Gide, ș.a. În sfârșit, dardeparte de a epuiza enumer-area, școala „noilor economiștiliberali”, respectiv libertarianis-mul, școala de gândire adezvoltării durabile și susten-abile, cea care abordează îngeneral, lumea economicăintegrată și globală, etc. S-apornit, deci, de la individ – carea rămas celulă de bază decunoaștere, de comportament,de atitudini – spre Europa, spreglobal. Ceea ce mai trebuiesemnalat este și faptul că în ac-tualele condiții ale crizei eco-nomico-financiare mondiale –care, uneori diminuează, fără aînceta, alteori se amplifică,amenințând mai puternic – sevădește o anumerecrudescență a naționalismuluieconomic – în sensul celuiînțeles spre anii 1940 deromânul Ion Veverca – dupăcum se vădesc semnale de„surdină” ridicate acelora carepun, uneori, interesul comunitarsau global înaintea celuinațional. Ar trebui, totuși, in-vers. Totodată, nu de puține ori,diferențele dintre anumitetrăsături ale unor școli sevădesc relativ mai puțin semni-ficative. Astfel, dacă CarlMenger explică valoareamărfurilor prin utilitatea lor, eletotuși reprezentând produse devaloare ale activităților umane,Karl Marx pune accentul pe val-oarea mărfurilor ca produse alemuncii umane, dar verificată ex-clusiv prin cererea de piață, re-spectiv prin realizarea valorilorde întrebuințare. Și desigur, amputea continua... Or, toate aceste școli, într-un felsau altul, într-o măsură maimică sau mai mare, seregăsesc prin tezele și ideile lorîn modelele economice, înmodele de dezvoltareeconomică, respectiv cel anglo-saxon, cel vest-european, cel aleconomiei sociale de piață, celnord-european, cel nipon, cel alțărilor foste colonii care și-audobândit independența de stat– de cea economică, de regulă,din păcate nu poate fi vorba –începând cu mijlocul deceniului5 al secolului trecut, modeluleconomiilor actualmente emer-gente, cel al țărilor care au tre-cut de la economiastrict-centralizată la economiade piață, insuficient însă definităîn trăsăturile ei, etc. Uneori, fărăa ține seama de conținutul caatare al unor modele, reflectândrealități concrete, sunt avansateîn acest cadru, în uneleeconomii, recomandări fierbințide a prelua un model sau altul.Și în România, pe la începutulanilor 1990, s-au făcut astfel detrimiteri, respectiv să preluămmodelul suedez. Eronat. Nu seținea seama de diferențe, deceea ce au adus nou JeanBernadotte și urmașii săi înacest model. Nu s-a ținut

seama de faptul că suedezii auconstruit, industrie, infrastruc-turi, comerț, agricultură, învreme ce noi „ne-am străduit”să distrugem. Și încă. Cumspuneam, de multe ori, îneconomie, spre deosebire decultură, modelele propuse suntconsistent mai tehnice, dobân-desc, deopotrivă, un rol de in-strument de evaluare,investigație, de concluzionare,etc., ceea ce le reduce relativdin însemnătate, audiență,comparativ cu modelele cultur-ale considerate de o amplitu-dine mai mare. De asemenea,uneori, ca o consecință ainfluențelor celor puternicidinafară sau dinăuntru, a unorinterese punctuale, ca oconsecință a corupției,endemică în anumite limite,modelele economice pot con-cretiza eronat, fiind necesar caastfel de chestiuni să fie exam-inate foarte atent. Dar sărevenim.

Problema pe care o ridicacum este aceasta: există pen-tru aceste modele, există pen-tru școlile de gândireeconomică care le-au nutrit, unizvor general de alimentare? Șidacă da, care este acela și dece? Răspunsul pe care îl ofereste pozitiv. În plan european,dar cu reverberații în întreagalume constituită, deseori, dinEurope mai mici – neîndoielnic,vezi Statele Unite, statele dinAmerica Latină, etc. – acestizvor poate fi consideratRenașterea, abordată ca unproces larg, reflectând anumitetrăsături ale spiritului umanvădite încă din antichitate. Săne gândim la „Capitalismulantic” cu splendide edificii, darși, apoi, la Veneția și Florențași mai ales la ceea ce, nu lamult timp, a urmat Renașterii –Iluminismul. Cu alte cuvinte, el-emente însemnate ale unei cul-turi europene comune,strălucind prin conținutul lor val-oros. Să explicăm, concen-trându-ne cu precădere peIluminism.

Iluminismul este, îndeobșterecunoscut, termenul folositpentru a denumi o perioadăistorică captivantă, situată întresfârșitul secolului XVII șiRevoluția franceză (vezi și prof.

Dorinda Outram, RochesterUniversity, New York,„Panorama Iluminismului”, Edit.

ALL, 2008, București; vezi,deasemenea, Dan Popescu,Amenințări pentru secolul XXI,capit. Economie și cultură, Edit.Continent, Sibiu-București,2014). Iluminismul a fost (șieste) epoca raționalismului,epoca toleranței, „o eră acuriozității neîngrădite careavea ca obiect universul fizic șinatura minții umane, respin-gerea superstițiilor și o în-credere sporită în observație șiexperiment pentru a ajunge laadevăr”. A fost, de fapt, epocaîn care s-au pus temeliile lumiiîn care trăim. „Iluminismul sevădește asemenea unui oceanîn care un adevărat sistem devânturi și maree se mișcă îndirecții diferite”. Iluminiștii, J.J.Rousseau, enciclopediștii,Lock, Kant, Herder, ș.a., chiardacă și-au asumat cu greutatefaptul că în epoca lor era încăacceptată sclavia, ei au promo-vat mărinimia și au construit obună conviețuire între religie șirațiune.

Și încă. Iluminismul estelegat de globalitate. Dar și de oglobalizare generată dupăepoca Imperiului Roman (oprimă și esențială etapă aglobalizării), de marile de-scoperiri geografice și,neapărat, de zorii Revoluțiilorindustriale. Temele intelectualeclasice preluate din filozofia,printre altele, economică și

imaginarul Greciei și Romei im-periale conferă tradiții iluminis-mului. Iar examinarea istorică și

deopotrivă a prezentului șiprivirea spre viitor, disiparea ilu-minismului la nivelul oamenilor,îi conferă acestuia nu doarlegimitate, ci și o perspectivă cutotul remarcabilă. Uneori s-aafirmat că Newton l-a exclus peDumnezeu din univers. Eu con-sider, mai degrabă, că a coabi-tat și a colaborat astfel. Maideparte, marele raționalistcartezian Descartes anunța de-sprinderea de scolastică, clari-ficând răspunsuri dreptadevăruri demonstrate. Ca ur-mare, filozofia lui Descartes nuapare ca un sistem rigid, ci caun sistem bazat pe o experiențăpersonală, rămânând la lati-tudinea cititorului dacă-lacceptă sau nu. Descartes a re-comandat adepților săi o atitu-dine de permanentă îndoială,de critică, de optimism dar și descepticism în raport cu lumea,în raport cu ei înșiși, cu propriilelor opinii, păreri, construcții filo-zofice sau practice. Dintr-o ast-fel de perspectivă, Descartes asusținut că adevărul matematic,singura formă de adevărrămasă după respingereadovezilor furnizate de trup,rezidă în sine însuși. Că nuprea există natură umană, cinumai gândire, rațiune,raționalitate. Iată doar câtevapunți de legătură deosebite cueconomia.

Iluminismul într-o lume globalizată (I) Dan PoPeScU,

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

rene deScarTeS

o modăsau unmodel?

continuare în pagina 6

c my b

c my b

VINERI 17 OCTOMBRIE 2014 5premiul nobel pentru economie, 2014

urmare din pagina 1Unul dintre economiștii importanțiai vremurilor noastre, Tirole ainfluențat deopotrivă teoria și prac-tica economică, aplicarea teorieijocurilor și teoria informației îneconomia industrială și regle-mentarea concurenței. Intereselesale de cercetare includ deasemenea finanțele, macroecono-mia, economia și finanțeleinternaționale, sau economia șipsihologia. Cercetător prolific și cu interese îndomenii variate ale economiei,Jean Tirole a primit felicitări de laun număr mare de cercetători șipracticieni. Impactul cercetărilorsale asupra teoriei și politiciiconcurenței a fost semnificativ,printre cei care au luat poziții ofi-ciale aflându-se atât fostul econo-mist șef al diviziei antimonopol alDepartamentului de Justiție alStatelor Unite în anii 1980, cât șiJoaquin Almunia, comisar euro-pean pentru concurență.Contribuțiile teoretice aduse deJean Tirole au stat la bazareglementărilor UE în domeniulpoliticii concurenței, în situații pre-cum comisioanele pentru carduribancare sau politicile de preț alecompaniilor din domeniultehnologiilor avansate. Almunia,cel care a făcut presiuni pentru ase realiza investigații cu privire laputerea de piață a Google și cuprivire la politicile de preț alebăncilor a declarat „îi datoram atâtde multe lui Tirole”. Mulțieconomiști au afirmat că premiulde anul acesta nu este controver-sat. Majoritatea credeau că J. Ti-role îl va obține, la un moment dat.Mark Amstrong, profesor la Oxfordsurprinde esențialul - un teoreti-cian profund interesat de prob-lemele lumii reale. Paul Kempler, Oxford: a fost ofigură dominantă în organizareaindustrială. El ne-a învățat cum săînțelegem industriile reglementate,în care nu există o rețetă universalvalabilă.

Tirole este cunoscut pentru colab-orarea sa cu Jean Jaques Laffont,care a murit cu 10 ani în urmă.După ce a aflat despre câștigareapremiului, Tirole a vorbit despreLaffont ca fiind „mentor și prietendrag” care ar fi meritat să-i steaacum alături la câștigarea premiu-lui pentru analiza concurenței și areglementării acesteia.Alegerea d-lui Tirole, profesor laToulouse School of Economics,este în opinia multora legată decriza din 2008 care a arătat cât deimportantă este lipsareglementărilor adecvate în dome-niul bancar și financiar, și a crescutatenția, cu precădere în Europa,față de puterea de piață a unorcompanii. Este pentru a doua oară consecu-tiv în 2014 când comitetul de acor-dare a premiului alege uneconomist a cărui muncă pre-supune în esență că piețele suntineficiente, constituind o provocarefață de opinia generalăreprezentată prin Școala de laChicago, adeptă a principiuluiautoreglării și nonintervenției. Așadar, cine este laureatul premi-ului Nobel în economie de anulacesta? Jean Tirole este profesorla Universitatea de Economie dinToulouse (Toulouse University ofEconomics), președintele comite-tului executiv al Institutului de StudiiAvansate din Toulouse (Institutefor Advanced Studies in Toulouse– IAST). Este visiting professor laMassachussetts Institute of Tech-nology (MIT) la Departamentul deEconomie, în care a activat ca pro-fesor vreme de 8 ani, înainte de ase muta în Toulouse, în 1992. Tirole a susținut peste 70 deconferințe și a publicat peste 200de articole în economie și finanțe,fiind autorul a 11 cărți. În 2013, TheReview of Economic Studies a se-lectat articolul lui Tirole (și RolandBernabou) – „Intrinsic and Extrin-sic Motivation” ( Motivațiaintrinsecă și extrinsecă) drept unuldintre cele 11 cele mai influente ar-ticole din istoria de 80 de ani a re-vistei. În același an, a primitpremiul Stephen A. Ross în dome-

niul Economiei Financiare,împreună cu colegul său BengtHolstrom pentru articolul „Privateand Public Supply of Liquidity”(Oferta privată și publică delichidități) publicat în Journal of Po-litical Economy. Recunoaștereacolegilor de breaslă poate fiexemplificată cu numeroase altepremii și distincții - Doctor HonorisCausa a 8 universități, premiul Eu-ropean Economic Association în2001, etc.Născut în 9 august 1953 în Franța,Jean Tirole a obținut titlul de doctorîn economie în anul 1981 la Mass-achussetts Institute of Technologycu teza ”Essays in Economic The-ory” (Eseuri în Teoria Economică).Cu 3 ani înainte de aceasta,obținuse titlul de doctor înmatematică la Paris IX –Dauphine. Pregătirea universitarăinițială nu a fost însă nici dematematician, nici de economist,ci de inginer, titlu obținut în urmaabsolvirii în 1976 a Ecole Poly-technique și în 1978 a ȘcoliiNaționale de Poduri și Șosele(Ecole Nationale des Ponts etChaussees). Tot în 1976 obținea șio diplomă de studii aprofundate înmatematică la Paris IX – Dauphineunde după 2 ani își susținea șiprimul doctorat – în matematică. Deși evoluția lui academică estelegată în esență de 2 universități –MIT și Universitatea de Economiedin Toulouse, a predat în calitatede profesor invitat la Harvard,Standford, Princeton, etc. Care sunt principalele luicontribuții?Economistul francez Jean Tirole și-a petrecut ani lungi disecând nu-meroase industrii în careconcurența nu îndeplineștecondițiile teoretice care ar asiguraprețuri mici pentru bunuri de cali-tate ridicată. Monopolurile și oli-gopolurile sunt structuri prezente înmod frecvent în economiile depiață contemporane. Ele au put-erea de a-și ține prețurile artificialmari, și adesea le lipseștemotivația pentru a inova sau pen-tru a îmbunătăți calitatea.Economiștii au recunoscut de

multă vreme că reglementareaguvernamentală pe asemeneapiețe poate produce rezultate maibune pentru societate. Jean Tiroleeste unul dintre pionierii aplicăriimatematicii, inclusiv a teorieijocurilor, în domeniul concurențeiși al piețelor imperfecte, și a utilizataceste instrumente pentru ademonstra și explica mecanismeși reguli de funcționare. Opera saeste în cea mai mare parteteoretică dar a fost folosită cuușurință în practică. J. Tirole a aju-tat guvernele să îmbunătățeascăserviciile de televiziune prin cablu,să restricționeze comisioanelepentru carduri și să limitezemonopolurile nefavorabile.Contribuțiile lui au arătat ce tip dereglementare ar trebui să avemastfel încât firmele mari săacționeze în favoarea societății. Opera sa, scrisă începând cu anii1980, a fost în parte un răspuns lanevoia de noi reguli din moment ceguvernele din Europa au renunțatla monopolurile de stat, încercândsă încurajeze investițiile șiinovațiile, în timp ce preveneauprofiturile excepționale. Jean Tirole nu a oferit un nou setcomplet de reguli sau o nouăteorie. Mai degrabă putem spunecă el a aplicat un set de principiigenerale condițiilor specifice dinfiecare industrie, cu scopul de asugera politicile adecvate, adeseareflectând o balanță nuanțată acosturilor și beneficiilor. Joshua Gans, un economist de laUniversitatea din Toronto, l-a com-parat pe Tirole cu Louis Pasteur cafiind unul dintre rarele exemple delaureați a căror muncă a reprezen-tat în același timp progresulînțelegerii teoretice și au afectat di-rect viața de zi cu zi. J. Gans asubliniat cu precădere munca luiJean Tirole în dereglementarearețelelor de telecomunicații. Un ex-emplu în acest sens: locuințelesunt în general conectate la rețeleprintr-o singură linie, aflată în pro-prietatea unei singure companii.Guvernele, în încercarea de astimula concurența pot obligacompania să vândă dreptul deacces concurenților săi. Dar prețuleste crucial. Dacă e prea mare,consumatorii vor avea parte depuțină concurență. Prea mic, com-pania însăși nu va putea obțineprofit din serviciile pe care le oferăconsumatorilor. În concluzie, ofirmă poate vinde atât fier, cât șibunuri făcute din fier, dar rămâneîntrebarea cât să ceară pe fier.Contribuția lui Tirole se referă ladouă aspecte: pe de o parte ademonstrat că nu întotdeauna in-tegrarea verticală are efecte nega-tive asupra concurenței dintr-unsector de activitate (concluziaaceasta a fost ulterior utilizată deautoritățile de concurență din SUA,ce au permis fuziuni și achiziții înbaza ei); pe de altă parte elemen-tul fundamental este prețul ca in-strument de luptă concurențială, șiîn acest domeniu Tirole a dezvoltatîmpreună cu Jean Jaques Laffontun model de stabilire a prețurilor pepiețele de monopol și oligopol,

model ce stă la baza legislațieicurente din Europa, NouaZeelandă, Australia, și alte țări. În domeniul piețelor financiareinternaționale, Jean Tirole a fost cumult înaintea altor economiști înfavoarea creșterii reglementării,contribuind cu lucrările sale timpuriila ideea de a asigura accesul facilla fonduri a instituțiilor financiare întimpul crizelor. Într-un interviu în-registrat luni, imediat dupăanunțarea premiului, Tirole aaplaudat eforturile recente de a im-pune reglementări cu privire lalichiditățile companiilor financiare,dar a avertizat că „băncile sunt ex-trem de greu de reglementat”. El aafirmat că cei ce reglemneteazătrebuie să acorde atențielegăturilor între companiile finan-ciare reglementate, precumbăncile, și companiile financiarenereglementate. Acesta este unaspect pe care l-am uitat sau l-amneglijat înainte de criză. Comitetul de decernare a Premiu-lui Nobel l-a numit pe Tirole unuldintre cei mai influenți economiștiai vremurilor noastre. Încă dinanunț s-a spus că J. Tirole este uneconomist francez care a încercatîncă din anii 1980 să găseascămodalități de a reduce dominațiamarilor companii. Comitetul a aleso ramură a economiei care a de-venit tot mai importantă datorităfaptului că guvernele au privatizatfoste companii publice aflate însituații de monopol precum apa,electricitatea și telecomunicațiile iarcontribuțiile lui Tirole au fost adop-tate de autoritățile carereglementează concurența dinlumea întreagă. Juriul a afirmat că „Tirole și-a aduscontribuțiile teoretice în nu-meroase arii, dar majoritatea seîncadrează în categoria celor careau clarificat cum să înțelegem și săreglementăm industriile dominatede câteva firme puternice”. A sub-liniat de asemenea, că Tirole aarătat influențele profunde șiesențiale între diferitele sectoare,precum companiile detelecomunicații și bănci. El a arătatcă impunerea unor plafoane deprețuri pot reduce influențamonopolurilor în anumite sectoare,dar în altele nu, sublinia juriul,arătând că Tirole a utilizat teoriajocurilor și a contractelor în dez-voltarea analizei concurenței. În discursul său de anunțare acâștigătorului, Staffan Normark,secretarul permanent al AcademieiRegale de Științe a Suediei a spus:„premiul de anul acesta în dome-niul științelor economice este de-spre îmblânzirea firmelorputernice”. Rezultatele lui Jean Tirole sereferă la scris prolific, gândirecreativă, ce acoperă numeroasedomenii și adăugând nuanțe im-portante în multe arii. Putem con-cluziona cu afirmația lui Tirole carea spus că este mândru de primireapremiului dar a adăugat că e vorbaaici și de a fi la momentul potrivit,alături de persoanele potrivite, lalocul potrivit.

Conf. Univ. Dr. Silvia mărGinean, ULBS

un teoretician francez profund interesat de problemele lumii reale

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

Toulouse

urmare din pagina 4

Arhetipurile iluminismului con-verg, practic, toate, într-oasemenea direcție. Nu atâtsfinții și cavalerii medievali, nuatât personaje fie ele cât de put-ernice, ci mai ales promovareamodelelor destinate emulației,promovarea unor potențialesoluții pentru a ieși din situații di-ficile. Pe urmă, politicianul, înviziune iluministă alcătuindîmpreună cu omul de știință șigânditorul o singură ființă (câtde departe este însă aceastăviziune iluministă de politicieniiignoranți și corupți din zilelenoastre). Pe urmă femeiasavantă, cititorul în ideea lecturiica modalitate de trăire a uneivieți luminate, filozoful, desigur,filantropul, deloc în ultimul rând.Dar și monahul liberal, biro-cratul, tehnicianul, inventatorul,simplitatea, introspecțiadătătoare de speranțe dar șicritică, mai ales critică, în sfârșittoleranța și încă multe altele.Într-o astfel de lumină putemspune că iluminismul a fost din-totdeauna prezent în multe dinceea ce a avut și are bunomenirea în ea. Putem spune,deasemenea, că iluminismul nuare un sfârșit, fiind o filozofiedeschisă, promotoare,generoasă, promovând atitudinipe potrivă. Nu întâmplător, enci-clopedismul, universalismulconstituie trăsături ale iluminis-mului. Este, dar, firesc ca școli degândire economică și, în speță,modele de dezvoltare șicreștere economică mai ales dinunghiul finalităților lor, să serevendice de la iluminism.Mercantiliștii au fost oameni,cercetători cu multă carte. Așași-au dat seama de piață, in-tuind unele procese – chiardacă considerabil incomplet –de creare a bogăției. Fiziocrațiiau fost filozofi, medici, Modelulreproducției al doctorului Fr.Quesnay este semnificativ ast-fel, Adam Smith a fost întâi pro-fesor universitar de literatură șimorală engleză și pe urmă a

studiat temeinic economia, J.B.Say a dovedit un amplu orizontcultural. Carl Menger încerca săînțeleagă lumea, să obținărezultate economice mai bune.Românul mare economist MihaiManoilescu, cel care emina-mente a răsturnat teoriacomerțului internațional și a ra-porturilor protecționism – liberal-ism, a fost inginer și apoiautodidact în economie, autodi-dact cum de altfel a fost, multînaintea sa, și P.J. Proudhome.Iată, dar, argumente delocneînsemnate care susțin ilumin-ismul ca albie de formare așcolilor și modelelor economice.Reverberații care au rezistat șirezistă în timp tocmai princonsistența lor științifică,umană. Mai sunt însă elementece trebuie adăugate astfel.Mai mulți alți factori sunt înmăsură să completeze și săconfere realism unui astfel detablou al genezei, al legăturilordintre iluminism – fără să ocolimdeloc reprezentarea sa în planuleconomic ca atare – și școlile,modelele de gândireeconomică. Pe de o parte,gândirea economică de pe altecontinente, pe măsură ce lumeaa devenit „mai mică”, Europa s-a extins pe Terra și deopotrivă s-a nutrit, într-un fel sau altul, și dela alții, s-a dezvoltat sensibil.Deci, gândirea respectivă de pealte continente o putem regăsi,mai pronunțat sau mai palid, îngândirea economică europeanăși, adeseori, și invers. Estevorba, opiniez, de principii, dedescoperiri în știință și efecteleîn plan ideatic și în practică aleacestor descoperiri în condițiileîn care nu erau cunoscute înEuropa. Este vorba de oanumită solidaritate de colectiv-itate, de o anume înțelegere aaberației castelor. Este vorba șide modestie, de umilință, aces-tea câștigând teren în raport cuinfatuarea seniorială sau de unalt tip. Este vorba dereverberațiile unor alte religii,credințe decât cele catolice,ortodoxe, protestante șiînțelegerea și a altor filozofii și

principii economice. Este vorbade o mai bună comunicare.Sunt multe de spus...

Este drept că, în condițiile încare continente, teritorii, state,formațiuni, popoare, indivizi,colectivități cu care vecheastrălucitoarea, structurata,somptuoasa civilizațieeuropeană s-a interferat, dese-ori puternic, mai multe precepteeuropene devenind izbândi-toare, la fel noile noțiuni capital-iste deși vizibile încă dinantichitate – precum piață,buget, cheltuieli, profit, manage-ment, investiții, recuperarea lor,ș.a. – acestea au vădit șivădesc în decursul a 1- 2 secoleenergii însemnate. Energii maipuțin consumate, mai puțin ero-date, mai puțin „obosite”. Unasemenea dinamism,prospețime actualmente leplasează, deseori și deloc pen-tru timpuri nereprezentative, pelocuri de frunte în economiamondială, în cea globală, aflateacestea din urmă pe drumulunei noi revoluții industrialecaracterizată, la bază, deexcelența informaticii. Negândim, alăturându-i-seJaponiei cu astfel de state deserviciu ceva mai vechi, laChina, la India, la Brazilia,Mexic, Argentina, la stateleemergente din Asia de Sud-Est,la Rusia chiar, etc. Exempluleconomiei Chinei care zilele tre-cute, după cum anunțau statisti-cile internaționale și marileagenții de presă, a depășitStatele Unite în postura deprimă forță economică a lumii,este elocvent. Desigur, rământehnicile de vârf, destrăpungere, unde StateleUnite, Europa au poziții greu declintit, dar și în acest sens seproduc și, se pare, că se va pro-duce mutații în sensul celorarătate. Potențialul financiarpoate rezolva astfel de prob-leme.Faptul că universitățile ameri-cane, au performanțe bazate înbună măsură pe importul deinteligență mai ales din țărilemenționate, după Europa sau

înaintea ei, spune mult. De ex-emplu, numeroși șefi de catedrăde informatică, din instituțiile deînvățământ amintite, provin dinChina, India, din Japonia, selucrează pe bază de contracteferme cu Indonezia, cu Singa-pore, cu Shanghai sau Beijing,etc. Desigur că avem de-a-faceastfel cu o expresie meritorie,însemnată a globalizării cu stim-ularea, și pe această cale, ainteligenței și performanțelor dinSUA și țări europene dezvoltate.Dar, deopotrivă, avem de-a-faceși cu un detaliu, deloc neînsem-nat, al zdruncinării unui anumitmonopol deținut până nu cumultă vreme în urmă, din punctde vedere național, de StateleUnite, de câteva state europeneprecum Germania, Franța, Re-gatul Unit, Olanda, Belgia, ș.a.Iar examinările în acest para-metru, prospecțiile legate de oanumită forță financiară în de-clin în unele din ultimele țărisemnalate comparativ cu altețări din Asia și America Latină arputea continua, sprijinind, înbună măsură, iminența și a unoralte mutații de tipul celor arătate.Oricum, se vădesc desueteunele modele europene sauamericane de a diminua real-mente sărăcia în lume prindiminuarea expiativă anumărului celor săraci, acțiunide tip malthusian.„Când vormuri săracii, vom scăpa desărăcie”... Sărăcia în lume poatefi diminuată esențial, cuprecădere, prin creareacondițiilor și prin efortul lor pro-priu, ca săracii să muncească șisă câștige mai mult, să fie utili,să-și părăsească un astfel destatut damnat. Cât de multădreptate avea marele lʹAbbéPierre. Și tot oricum, ca oproblemă care trebuie rezolvată,reiterându-l pe marele demograffrancez de acum câteva decenii,Alfred Sauy, este tot mai dificildialogul, este tot mai greu decomunicat, unei populații deregulă, tinere, de pe alte conti-nente, având alte cutume, mod-ele, filozofii, deprinderi, principii,cu populația relativ tot maiîmbătrânită din Marea Europă șidin „produsul” ei începând deacum câteva veacuri (din 1493)

care este SUA.Ce ne rezervă astfel viitorul? Separe că nici forța, de o parte,sau sălbăticia uneori de cealaltăparte, nu reușesc să rezolveprobleme de acest tip sau dealtul, vădindu-se mereu aspectecare realmente înspăimântă. Săne referim la propagarea bolilor,de exemplu chiar Ebola, într-olume globală, intens circulată,propagare care, de fapt, nucunoaște granițe? Să negândim la cât costă eforturile deizolare și la câtă vreme ele potfi susținute ca atare? Să negândim la posibilitățilerepetabilității fenomenului? Săne gândim la “Statul Islamic”?Cred că și în acest sens, pre-cum în multe altele, iluminismul,cu trăsăturile sale amintite,poate „lumina”, prevenindnenorociri și catastrofe, ilumin-ism care, de altfel, se integreazăîn modelul dezvoltării durabile șisustenabile.O speță în acest cadru și carecrează probleme este ceea cese numește „Lumea rusă”. Săvedem.

istorie şi actualitate economică VINERI 17 OCTOMBRIE 20146

Iluminismul într-o lume globalizată (I)

Prof. Univ. Dr. Ioan baier

Pierdem o mare valoaresibiană, națională, oevidentă valoareeuropeană amplurecunoscută. Pierdem unmare chirurg al ortopediei,un creator de Școală îndomeniu. Pierdem un ex-celent director medical,atât de aproape de profe-sie și nevoile ei, al unui spi-tal care a crescut an de anși cu aportul fundamentalal Domniei Sale. Pierdemun medic care se aplecacu nobilă dăruire asuprabolnavilor alinându-lesuferințe, identificându-secu ei. Profesorul IoanBaier exprima astfelstrălucit înalta profesie șiîndatorire de medic. Nu în-totdeauna – uneoristimulați de legi strâmbe,de fapte mărunte – , știmsă prețuim pe creatorii deșcoală, de facultate, deuniversitate, pe marii oa-meni pe care îi avem.Suntem uneori indiferenți,chiar nerecunoscători.Când ne dumirim, este, demulte ori, prea târziu. Șieste dureros aceasta......Oricum, iubite domnuledoctor și profesor, liniștemai multă în eternitatea ceni te-a răpit atât de tragic.Întregii familii atât de încer-cate și nouă tuturor, sin-cere condoleanțe.

D.P.

urmare din pagina 1

reflecţiiVINERI 17 OCTOMBRIE 2014 7

urmare din pagina 1

încât să i se permită a lua vari-ate forme de relief mirifice şicondiţii ideale pentru viaţă .P e r c e p t e l ebiblice(Biblia,GBV,1989,1990,p.1-58) arată cum s-au creatcerurile, apele şi munţii,gheţurile şi pădurile. Apoi dupăchipul şi asemănarea Sa, din lutmoale, l-a făcut pe OM, iar dincoasta lui a zămislit femeia.Adam şi Eva au fost hărăziţi săse împreune şi să seînmulţească pentru a populapământul...Sunt convins că la început aintenţionat ca toţi oamenii sătrăiască laolaltă în pace şi bunăînţelegere, în prietenie şi iu-bire... Împărţindu-şi bucuriile şigrijile, înfruntând natura şinecazurile cu talentul şi putereacomunităţii.Forţele răului însă nu au stat cumâinile în sân ci au lucrat cusârg contra Voinţeidumnezeieşti.În lungul şir al veacurilor aureuşit să-i deosebească şi să-iînvrăjbească pe oameni. Şi întimp ce unii au rămas în voinţaDivină continuând perpetuareafrumuseţii şi înţelepciunii, alţii şi-au schimbat atât înfăţişareatrupească cât şi, mai ales,făptura sufletească alunecândîn urât, arţag, grotesc şi fari-seism.Precum oamenii şi pământul şi-a modificat înfăţişarea diversi-ficându-şi formele. Munţii s-aumutat în locul apelor, deşerturileau luat locul câmpiilormănoase, pădurile şi floriletransformându-se în spini şivolbură.La toate aceste schimbări ouriaşă contribuţie şi-a adus-omintea neobosită a omenirii.Cumulat sau la nivelul fiecăruiindivid, prin acţiuni necugetatesau, mai grav, rău intenţionate,multe locuri şi întregi regiuni aleglobului au fost secătuite debogăţiile naturale (minerale,vegetale, etc.) şi de resurseledătătoare şi întreţinătoare avieţii.Pentru majoritatea oamenilor,existenţa universală secomprimă la o dimensiune mi-cronic omenească,pământeană, sută la sută,efemeră şi trecătoare, îngustăşi absolutistă. Eu şi numai eu trebuie sătrăiesc şi să depăşesc cât maimulte dintre obstacolele ivite îndrumul vieţii...Să supravieţuiescpentru mine şi pentru cei caredepind de mine direct sau indi-rect. Din cele de mai sus rezultăideea că singura problemă a in-dividului este aceea de a-şi re-zolva propriile dificultăţi,necazuri, neajunsuri şinemulţumiri! Nu cataclismelelumii... Nu deficienţele sistemu-lui economico-social... Nuîncălzirea globală sau amarti-zarea şi popularea planeteiMarte. Mă consider un participant actival transformărilor şi schimbărilor

lumii şi vieţii sfârşitului de veacXX şi al începutului mileniuluitrei şi mă alătur celor caresusţin că am intrat în „ultimulceas al omenirii”.Acum,” în a douăzeci şi cinceaoră”, suntem obligaţi săregândim şi să ne revizum pede-a întregul modul de-a trăi şimuncii. Dacă vrem sărespectăm postulatul potrivitcăruia „planeta pământ nu esteo moştenire primită de la părinţici doar un teritoriu luat cu îm-prumut de la copiii noştrii”. Trebuie cu toţii să ne punemminţile să gândească la „terito-riul vital” ca fiind neinfinit înspaţiu şi timp, dar mai ales lafaptul că resursele naturaleconvenţionale se apropie deepuizare.Dacă nu vom proceda astfel,urmaşii urmaşilor noştrii nu-şivor mai putea fericii ochii cu mi-nunatele privelişti ale „planeteialbastre”...

La Trei VÂnTUri„Nu zice niciodată nu se poate,

ci începe cu să vedem”nicolae iorga

Tălmaciul, localitate săseascăa cărei primă atestaredocumentară apare în anul1318, a fost, după cel de aldoilea război mondial, un im-portant centru industrial. Potențialul economic allocalității atrăgea ca un mag-net oameni din Moldova șiOltenia, care întemeindu-șigospodării au rămas perma-nent aici. Urmare a fenomenu-lui emigrării numărul sașilor ascăzut în permanenţă și, ast-fel, dintr-o localitate majoritargermană a devenit, aproapetotalitar românească. „Pe aici au trecut romanii întimpul războaielor daco-ro-mane. Multe incursiuniotomane spre Transilvania s-au derulat pe aceeași rută.Lânga Tălmaciu s-au regrupattrupele lui Mihai Viteazul, în1599, înaintea Bătăliei de laȘelimbăr. În 1848, lângăTălmaciu, au avut loc lupteîntre trupele țariste și armatageneralului Bem, pentru con-trolul defileului, iar în 1916 teri-toriul localității a fost teatruloperațiunilor militare ale Ar-matei Române în Bătălia Sibiu-lui”. (Maria Spătaru, Tribuna,2011)Fabrica Romanofir din Tal-maciu activa încă din anul1923, când produceapostavuri. În 1926 a fostcumparată de un investitorgerman fiind transformată într-o fabrică de aţă. Aceasta afost cumpărată în anul 1935de un englez, mai precisscoţian (Baldowin) care atransformat-o în lider national,pe acest segment. S-amenţinut în top până în anul1948, când a fost naţionalizatăşi a primit numele de FirulRoşu. A cotinuat să fie port-drapelul industriei uşoare deprofil din România până înanul 2000 când societatea s-aprivatizat. Situaţia şi starea încare se află astăzi esteidentică cu cea a întregii

economii postdecembriste... În Tălmaciu se întâl-

nesc şi trei dintre cele maiputernice vânturi care bat înpodişul transilvănean. Ele„mătură” teritoriul cuprins întrerîurile Olt, Cibin şi Rîul Sadu-lui. Locul de întâlnire al celor treivântoase era marcat şi însem-nat, în vremea copilăriei mele,printr-o cârciumă, care se şinumea „LA TREI VÂNTURI”!Era construită din lemn, cu oterasă suspendată desupraunuia dintre cele două braţeale Rîului Sadu. Pe lîngă eatrecea, din două în două ore,câte o garnitură a „trenuleţuluicu ecartament îngust” plină debuşteni nedecojiţi. Mocăniţa !Trunchiurile imperiale erautăiate din pădurile Fertrinelli dela Sadu, Sădurel şi GâtulBerbecului şi intrau în fabricade cherestea din apropiere.Cele 8-10 vagonete erau„trase” de locomotivesforăitoare şi din cale-afară denervoase. Ele salutau cu treişuierături (două scurte şi unaprelungă) muşteriii ce umpleau„crâşma” cu fum, vociferări şicântece de pahar şi inimăalbastră. Iar acordurile deşuchiate, cândvesele, când mai duioase, darveşnic pline de speranţe alearmonicii unui veteran derăzboi cu un picior de lemn, cunumele CIOCEA şi ale vioriicamaradului său PURICĂ,căruia numai ochiul drept îi eravalid (stângul fiind înlocuit cuunul din sticlă) îi acompaniaupe comeseni.Aceşti menestreli de ocaziedistrau şi împlineau dorinţelemuzicale ale celor care ieşeaudin turele de muncă de la fab-rica de aţă „FIRUL ROŞU” şiale celor de la gaterele intre-prinderii „ FORESTA”. Într-un scurt popas la birt, pen-tru o „mătrăgună-mică”, eifăceau politică proletară şipuneau „ţara la cale”. Cuaceastă ocazie mai aflau ce afăcut Gheorghe Gheorghiu Dej„cel care-a băgat spaima-nburgheji” . Îşi cântau mulţumirea şisperanţa că Cel de Sus îl vaduce „mai repede” în Rai pePetru Groza (Primul-ministru),care le-a dat ţăranilor „căruţeşi cai”. Şi nu de puţine ori, ceidoi lăutari încercau, desigur înglumă, să-i tachineze cu ver-surile unui alt cântec foartepopular al vremii, intitulat „cene facem măi ţigane dacă vinamericanii”, „că ne scoate dinservice şi dau iama prin gag-ice”... Şi atunci când mărinimiaclienţilor în recompensareaprestaţiei „artiştilor” se situasub pretenţiile bahice,suprasaturate deja, aceştiaplusau cota de distracţie prinscoaterea la vânzare abunurilor proprii. Se puneau la mezat fel şi felde obiecte, iar cele mai val-oroase, adică piciorul de lemna lui Ciocea şi ochiul de sticlăa lui Purică, îi făceau pe toţidin jur să se amuze copios,ajungându-se de multe ori

până în vecinătatea delirului. Lăsând gluma deoparte, nupot să nu fac următoarearemarcă legată de eficienţatransporului materiei prime,lemnul, de la sursă, respectivsectoarele de exploatare dinvârful munţior, până la locul deprelucrare, Tălmaciu. Mai exact, vreau să subliniezcă locomotivele, la vremeaaceea, nu aveau decât rolul dea conduce şi manevravagonetele încărcate pe liniilede producţie şi depozitare. Deasemenea reglau viteza garni-turilor, pline de buşteni, cecoborau din munte la vale, maimult din inerţia aliniamentuluipantei căii de rulare.Iar „mocăniţele” (mini-locomo-tivele) alimentate cu rumeguş,coajă de lemn şi căzături(deşeuri) rezultate din prelu-crarea trunchiurilor de brad,fag şi stejar, nu făceau apel lacăluţii putere ai motoarelor cuaburi. Motoarele se foloseaudor pentru a duce vagonetelegoale la deal spre parchetelede exploatare!Cu vremea, însă, cârciuma s-atransformat în restaurant, carela rândul său a fost modernizatşi dezvoltat într-un „Complex-comercial (de tip) Universal-Sătesc” şi mocăniţa a dispărutcu totul. Ecartamentul, tra-versele, şinele, semnalele,boghiurile şi toate celelalte aufost aruncate la „fier vechi”.Transportul buştenilor s-a făcutîn totalitate cu „răcoanţe”,adică autovehicule rutiere cuşa, mărcile „Steagul Roşu”,„Zis”-uri, „Tatra sau Praga”, iarmai târziu cu „DAC şiROMAN”. Şi cum acestemaşini aveau motoarele ali-mentate cu benzină şimotorină, costurile de trans-port au devenit din ce în cemai mari. Căci preţurile com-bustibililor a crescut mereu.Nu cred că mai trebuie săreamintesc situaţia din zilelenoastre când maşinile sunt„regine” ale transporturilor demărfuri şi persoane...Revenind la vânturi, trebuie săarăt că primul dintre vântoasebătea din vest, dinspre Sadu şiRâul Sadului, în rafale cu in-tensitate variabilă. El aduceauscăciune şi deprimare ori decâte ori mătura loturile de po-rumb şi de cartofi ale„sădenilor şi tălmăcenilor” dela apus şi din sud. Al doilea şi cel mai friguros îşifăcea simţită prezenţa dinspresud, de la „Caput Stenarum”

azi comuna Boiţa.Ieşit din gura trecătorii, vis-colea şi aduna zăpada întroiene ce nu de puţine oridepăşau în înălţime gardurilece împrejmuiau caseletălmăcenilor. Unele îşi păstrauverticalitatea, dar cele maislabe (în majoritate), încă de laprimele „adieri”, erau culcate lapământ. În sfârşit, cel de-al treilea vânt,care era cel mai aşteptat şiiubit de localnici, era VântulMare, sau „Mâncătorul dezăpadă”. Venea de la est, din-spre vârful Suru, odată cuprimăvara şi în numai 24 deore topea toată zăpada. Oricât de gros ar fi fost stratulde omăt şi oricât de îngheţateşi înalte troienele, dispăreau.Ca în basme, o baghetăfermecată prefăcea ţinutulargintiu în teritoriu maroniu-verzui vestitor al primăverii ...Să nu creadă cineva că amuitat vreunul dintre elementelede bază ale acestui fenomenmeteorologic:- Durata sau duratelefiecăruia dintre acestevânturi...Nu vreau să insist pentru căacest element este arhicunos-cut şi a dobândit, peste ani,valoare de postulat :- La TĂLMACIU vântul batede două ori într-un an, mai pre-cis, din ianuarie până în iunieşi din iulie până în decembrie!

Am prezentat aceste aspectelegate de un fenomen mete-orogolic mai ales din motiveeconomice, energetice.Deoarece nu există nici oiniţiativă investiţională care săvalorifice această sursăinepuizabilă de energie (verde)ecologică nepoluantă.Arhiva meteo aflată în posesiastaţiei meteorologice din inc-inta „Cetăţii Maria Tereza”,poate asigura date referitoarela viteza şi puterea vântului îndecursul ultimilor 60-70 de ani. Pe baza acestor elemente şinu numai, se poate uşor real-iza un studiu de fezabilitate şide impact care să justifice re-alizarea unui adevărat „câmpde generatoare eoliene de en-ergie electrică”. Folosind drept „combustibil”forţa vântului care nu seopreşte, practic, niciodată (elschimbându-şi doar direcţia),investiţia s-ar putea amortizaîntr-o perioadă foarte scurtă. Cu ce profit şi câte beneficii!...

REAlItăŢI „ IN glISSANDo”Conf. Univ. Dr. Cornel jUcan , ULBS

vedere din ciudad de mexico

TaLmaciU

c my b

c my b

„China trebuie să-şi conserve şisă-şi dezvolte cultura, pro-movând schimburile dintrecivilizaţii, pentru a face lumeaun loc mai bun”, a declarat, re-cent, preşedintele Xi. „Culturaeste sufletul unei naţiuni” sedoreşte mesajul său, adresatcelor câteva sute departicipanţi, sosiţi din China şide peste hotare, la ceremoniade deschidere a Conferinţeiinternaţionale comemorând ceade-a 2565-a aniversare anaşterii lui Confucius. „Dacă oţară nu-şi preţuieşte propriilevalori şi propria cultura, dacăpoporul îşi pierde sufletul, in-diferent despre ce ţară saunaţiune vorbim, nu va puteasupravieţui în istorie”. Observa-torii mai spun că susţinerea cul-turii tradiţionale de către noulleadership de la Beijing a atinsun nivel fără precedent, de lapunerea bazelor noii Chine, în1949. Iar confucianismul, doct-rina mult veneratului gânditor,rezonează în mod evident cusocietatea chineză de astăzi. Confucianismul pune accent pedeschidere şi armonie, iarpreşedintele Xi a reiterat astfelde idei, asigurând, de fapt,lumea că ţara sa, aflată într-ocontinuă evoluţie, nu caută sase extinda sau sa generezeconflicte, afirmă Zhan Jian, ex-pert al Asociaţiei internaţionalea Confucianismului (Interna-tional Confucian Association) şiprofesor la Renmin University ofChina. În ciuda legăturilor în-cordate dintre China şi unii din-tre vecinii săi, pe fonduldisputelor teritoriale, Xi Jinpinga subliniat nevoia şi angaja-mentul Chinei pentru pace.Confucianismul, în viziunea luiZhan Jian, ar putea, de aseme-nea, ajuta autorităţile în cam-paniile demarate de luptăîmpotriva corupţiei, eliminare a

birocraţiei şi stopare a cheltuiriiexcesive a fondurilor publice. Yan Binggang, vice-preşedinteal Institutului de studii avansateconfucianiste (Advanced Insti-tute of Confucian Studies) laShandong University [a douacea mai veche universitate dinChina, după cea din Beijing,fondată în anul 1901] crede cădoctrina confucianistă ar puteafi una dintre cele mai bunesoluţii pentru a ajuta poporulchinez să-şi reconstruiască val-orile subminate de-a lungulcelor trei decenii de creştereeconomică accelerată.Totodată, Yan spune că aceastăcale ar putea genera şi uneleprobleme, de vreme ce o mareparte dintre chinezii cu vârsteîntre 40 şi 60 de ani au fostcrescuţi în spirituldesconsiderării culturiitradiţionale.Pledând pentru dreptatemorală, armonie şi pace, ideileconfucianiste au fost, în gen-eral, venerate de către vechii

împăraţi, dar denunţate, acumun secol, de către unii intelectu-ali, care au învinuit gândireaconfucianistă pentru declinulChinei de la acea vreme.

Zhao Shengnan, China Daily,September 25, 2014

Introducerea tranzacţionării di-recte între yuan şi euroOdată cu sfârşitul lunii septem-brie, China a demarattranzacţiile directe între mon-eda sa naţională şi euro –potrivit operatorului naţional deschimburi valutare –, Beijingulcăutând astfel să crească uti-lizarea globală a yuan-ului.Conform unui comunicat oficial,China Foreign Exchange TradeSystem (CFETS, Divizia detranzacţionare interbancară şischimb valutar a Băncii Cen-trale a Chinei) oferea deja oplatformă pentru schimburileyuan-euro, însă aceastătranzacţionare directă, proaspătintrodusă, pune capăt practic

utilizării dolarului american camonedă intermediară la calcu-larea ratelor de schimb. Opera-torul de piaţă spune că aceastăacţiune vizează în principal pro-movarea schimburilor bilateraleşi a investiţiilor, facilitândtotodată folosirea yuan-ului încomerţul transfrontalier şi pro-ducând efecte la capitolulmicşorării costurilor de conver-sie. În luna iunie, China a începutschimburile directe între yuan şilira sterlină, una dintre valutelecare urmează să fie incluse într-un regim simplificat de schimb.De foarte mult timp, Chinaefectuează tranzacţii monetaredirecte cu Statele Unite,adaugând în cadrul acestorregimuri simplificate, în ultimiiani, yenul, dolarul australian,dolarul neo-zeerlandez şi mon-eda naţională malaeziana –ringgit. Guvernul de la Beijingîncearcă să nu scape din mânăcontul de capital – mai degrabăcu referire la investiţiile şi

tranzacţiile financiare, decât laoperaţiunile legate de comerţ –, fiind îngrijorat de eventualeintrări şi ieşiri neprevăzute delichidităţi, care ar putea dăunaeconomiei naţionale. China doreşte o utilizare pescară mai largă a yuan-ului –cunoscut si sub numele deRenminbi –, afirmă analiştii,odată cu dobândirea statutuluide a doua mare economie alumii, dar şi pentru a provocadolarul american. Aceste schim-buri directe aduc RMB alăturide a doua cea maitranzacţionată monedă la nivelmondial, decizia reprezentândun pas semnificativ în procesulde globalizare a monedeinaţionale chineze, declarăRyan Song, Head of marketsfor China HSBC Bank, acestaacţionând ca market makerpentru noua „pereche”.Legăturile comerciale şiinvestiţiile dintre China şi Uni-unea Europeană, ambeleaflându-se in topul celor maiputernice economii ale planetei,vor fi, pe viitor, întărite prinoportunităţile pe care le oferăschimbul direct dintre cele douămonede, se mai arată într-uncomunicat al HSBC.

Xinhua, China Daily, September30, 2014

Traducere şi adaptare dinlimba engleză: dan-alexandru Popescu, andreea-doina călbează

china VINERI 17 OCTOMBRIE 20148

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, carepot fi diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la:

euroeconomiaxxi@gmail.com

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

lector univ. dr. Dan AlexandruPoPeScU

Corespondenţă din Shanghai