A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE emil gherasim · A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE. 458 uarie 2018 1...

8
S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC “A te mândri cu relațiile tale înseamnă a recunoaște cât valorezi fără ele.“ Emil Gherasim DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE nr. 458 anul XIV vineri, 16 februarie 2018 1 RON Trăim într-o lume care a fost în mare măsură formată de industriași, dar care este din ce în ce mai mult transformată de tehnologi. Inovațiile devin tot mai rapide și mai eficiente, tehnologia devine din ce în ce mai interconectată și începem să vedem o fuzionare a domeniilor noastre digitale și fizice. Acum, la începutul celei de-a patra revoluții in- dustriale, pare a fi un moment bun... Conf. Univ Dr. Cornel JUCAN, ULBS Noi tehnologii capabile să remedieze problemele de mediu create de revoluțiile industriale - continuare in pag. 2 - Uniunea Europeană este un sistem politic în continuă evoluţie, ale cărei reguli şi proceduri decizionale s-au schimbat considerabil în timp. Cu toate acestea, în Tratatul CECO regăsim os- atura primară a ceea ce reprezintă astăzi arhitec- tura instituţională a UE, prin cele patru principale instituţii, Înalta Autoritate (actuala Comisie Europeană), Consiliul de Miniştri, Adunarea (predecesorul Parlamentului European) şi Curtea de Justiţie. Instituţiile Uniunii Europene au fost create pentru a da expresie unei apropieri din ce în ce mai reale între ţările membre într-un proces mai strâns de cooper- are. Pe măsură ce resposabilităţile UE s-au lărgit, instituţiile s-au dezvoltat devenind mai numeroase. În primii ani de existenţă a UE procesul decizional a fost mai simplu: Comisia Europeană propunea, Par- lamentul aviza, Consiliul de Miniştri decidea, iar Curtea Europeană de Justiţie interpreta legalitatea actelor decizionale. CONSILIUL EUROPEAN Conf. Univ. Dr. Paul LUCIAN De ce ar fi necesare institu- tiile publice? Ținând cont de criticile care se aduc permanent administraţiei publice privind eficienţa scăzută comparativ cu sec- torul privat, este o între- bare legitimă. Au devenit cliseice afirmaţii precum „trebuie eliminăm birocraţia” sau „ar trebui să lăsăm sectorul privat să rezolve prob- lemele. Cu siguranţa ar face-o mai eficient”. În reali- tate, lucrurile sunt mult mai complicate, iar problemele pe care sunt chemate să le rezolve organizaţiile pub- lice nu sunt atât de simple precum par 1 . Înainte de toate ne interesează semnificaţia termenului de insti- tutie. Instituţiile publice reprezintă ansamblul structurilor or- ganizate, create în societate pentru gestionarea afac- erilor publice. În sensul birocratic pe care îl au în zilele noastre, instituțiile publice fac referire la singurul mod de organizare social-economică a statului care poate face față provocrărilor modernității, cum ar fi : diversi- tatea și complexitatea nevoilor umane ce se cer satisfăcute, numărul mare al populației 2 . Astfel, se ajunge la idee conform căreia, obiectivul unei instituţii publice este servirea interesului public. Institutiile pub- lice mai pot fi definite ca entitati patrimoniale ce des- fasoara activitați, de regulă, sociale, în folosul comunitații, activitați care nu produc venituri sau pro- duc venituri evaluate la prețul factorilor și care nu sunt suficiente acoperirii cheltuielilor proprii, fiind necesara alocarea de la buget de surse pentru completarea acestor cheltuieli 3. - continuare in pag. 6,7,8 - PREVALENȚA INSTITUȚIILOR PUBLICE ASUPRA PIEȚEI - CINE ȘI CUM STABILEȘTE REGLEMENTăRILE?- - EXEMPLE, SECVENȚE, SEMNIFICAȚII - - continuare în pag. 3 - arhitect Roger POP, MASTERAND APESA, FAC. DE AD. șI AFACERI, UNIV. BUCUREșTI „Omul care trăieşte în mizerie şi n- are spirit revoluţionar este ultimul imbecil al Pământului” Emil Cioran 1. Vrem nu vrem s-o recunoaştem – totuşi, din ce în ce mai mulţi oameni o recunosc – trăim într-o lume globală. Este drept, o lume cu frontiere, dar unică, deseori, ca interese şi acţiuni. O lume în care oamenii au devenit, în bună măsură, cetăţeni ai Terrei. Prob- lemele care năvălesc mereu mai aspru sunt globale. Măsurile ce le-ar putea stăvili sunt – mai bine spus, tre- buie să fie – tot globale. Nu au cum să fie altfel. Ele se impun concepute şi declanşate de instituţii globale, cu au- toritate global recunoscută, oficială. Instituţii cu relevanţă în spaţiile naţionale, cu autoritate şi naţională, prevalând, chiar dacă, prin negocieri repetate, asupra altor tipuri de măsuri. UITAREA UCIGAşă - ENDEMIILE, EPIDEMIILE şI PANDEMIILE: UN PERICOL IMINENT – (I) - continuare în pag. 4-5 - PRINCETON UNIVERSITY Dan POPESCU 24 FEBRUARIE 1870. ROMâNIA. A FOST ÎNFIINțATă MONETăRIA STATULUI

Transcript of A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE emil gherasim · A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE. 458 uarie 2018 1...

Page 1: A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE emil gherasim · A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE. 458 uarie 2018 1 RON Trăim într-o lume care a fost în mare măsură formată de industriași, dar

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“A te mândri cu relațiile

tale înseamnă a recunoaște

cât valorezi fără ele.“

emil gherasim

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 458 anul XIV vineri, 16 februarie 2018 1 RON

Trăim într-o lume care afost în mare măsurăformată de industriași,dar care este din ce în cemai mult transformată detehnologi.Inovațiile devin tot mairapide și mai eficiente,tehnologia devine din ceîn ce mai interconectatăși începem să vedem ofuzionare a domeniilornoastre digitale și fizice. Acum, la începutul celeide-a patra revoluții in-dustriale, pare a fi unmoment bun...

Conf. Univ Dr. Cornel jucan, ulbs

noi tehnologii capabile să remedieze

problemele demediu create de

revoluțiile industriale

- continuare in pag. 2 -

Uniunea Europeană esteun sistem politic în continuăevoluţie, ale cărei reguli şiproceduri decizionale s-auschimbat considerabil întimp. Cu toate acestea, înTratatul CECO regăsim os-atura primară a ceea cereprezintă astăzi arhitec-tura instituţională a UE, prin

cele patru principale instituţii,Înalta Autoritate (actuala

Comisie Europeană), Consiliul de Miniştri, Adunarea(predecesorul Parlamentului European) şi Curtea deJustiţie.Instituţiile Uniunii Europene au fost create pentru ada expresie unei apropieri din ce în ce mai reale întreţările membre într-un proces mai strâns de cooper-are. Pe măsură ce resposabilităţile UE s-au lărgit,instituţiile s-au dezvoltat devenind mai numeroase.În primii ani de existenţă a UE procesul decizional afost mai simplu: Comisia Europeană propunea, Par-lamentul aviza, Consiliul de Miniştri decidea, iarCurtea Europeană de Justiţie interpreta legalitateaactelor decizionale.

conSiliUl eUropean

Conf. Univ. Dr. Paul lucian

De ce ar fi necesare institu-tiile publice? Ținând contde criticile care se aducpermanent administraţieipublice privind eficienţascăzută comparativ cu sec-

torul privat, este o între-bare legitimă. Audevenit cliseice afirmaţiiprecum „trebuie săeliminăm birocraţia” sau

„ar trebui să lăsăm sectorul privat să rezolve prob-lemele. Cu siguranţa ar face-o mai eficient”. În reali-tate, lucrurile sunt mult mai complicate, iar problemelepe care sunt chemate să le rezolve organizaţiile pub-lice nu sunt atât de simple precum par 1. Înainte detoate ne interesează semnificaţia termenului de insti-tutie.

Instituţiile publice reprezintă ansamblul structurilor or-ganizate, create în societate pentru gestionarea afac-erilor publice. În sensul birocratic pe care îl au în zilelenoastre, instituțiile publice fac referire la singurul modde organizare social-economică a statului care poateface față provocrărilor modernității, cum ar fi : diversi-tatea și complexitatea nevoilor umane ce se cersatisfăcute, numărul mare al populației2 . Astfel, seajunge la idee conform căreia, obiectivul unei instituţiipublice este servirea interesului public. Institutiile pub-lice mai pot fi definite ca entitati patrimoniale ce des-fasoara activitați, de regulă, sociale, în folosulcomunitații, activitați care nu produc venituri sau pro-duc venituri evaluate la prețul factorilor și care nu suntsuficiente acoperirii cheltuielilor proprii, fiind necesaraalocarea de la buget de surse pentru completareaacestor cheltuieli3.

- continuare in pag. 6,7,8 -

preValenȚa inStitUȚiilor pUBlice aSUprapieȚei

- cine Și cUm StaBileȘte reglementările?-- eXemple, SecVenȚe, SemniFicaȚii -

- continuare în pag. 3 -

PUNCTUL PE EUROPA

arhitect Roger pop, masterand apesa,fac. de ad. și afaceri,univ. bucurești

„Omul care

trăieşte în

mizerie şi n-

are spirit

revoluţionar

este ultimul

imbecil al

Pământului”

emil cioran1. Vrem nu vrem s-o recunoaştem –totuşi, din ce în ce mai mulţi oameni orecunosc – trăim într-o lume globală.Este drept, o lume cu frontiere, darunică, deseori, ca interese şi acţiuni.

O lume în care oamenii au devenit, înbună măsură, cetăţeni ai Terrei. Prob-lemele care năvălesc mereu maiaspru sunt globale. Măsurile ce le-arputea stăvili sunt – mai bine spus, tre-buie să fie – tot globale. Nu au cum săfie altfel. Ele se impun concepute şideclanşate de instituţii globale, cu au-toritate global recunoscută, oficială.Instituţii cu relevanţă în spaţiilenaţionale, cu autoritate şi naţională,prevalând, chiar dacă, prin negocierirepetate, asupra altor tipuri de măsuri.

Uitarea Ucigaşă- endemiile, epidemiile şipandemiile: Un pericol

iminent – (i)

- continuare în pag. 4-5 -

princeton university

Dan popescu24 februarie 1870. românia. afost Înființată monetăria statului

Page 2: A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE emil gherasim · A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE. 458 uarie 2018 1 RON Trăim într-o lume care a fost în mare măsură formată de industriași, dar

Noile tehNologii2 VINERI 16 FEBRUARIE 2018

urmare din pagina 1

...să ne întrebăm dacă repetămgreșelile din trecut și permitemca această revoluție să ni se în-tâmple sau dacă o vom modelaîn mod deliberat pentru a creaviitorul pe care îl dorim?Aceasta nu este doar o între-bare filosofică, ci unapragmatică. Inovațiile îndomenii precum inteligențaartificială, biologia sintetică și in-ternetul vor reproiecta multedomenii ale vieții noastre. Artrebui să ne punem serios între-barea dacă a fost acordată oatenție deosebită modului încare aceasta va perturba și vaschimba locurile de muncădisponibile pentru noi, sis-temele noastre de transport șimodul în care producem șiconsumăm bunuri și servicii. Șidacă ar putea, de asemenea,să perturbe întregul sistem deabordarea noastră față delumea naturală.Este clar pentru majoritateaspecialiștilor că primele treirevoluții industriale au condus lamulte dintre problemele actualede mediu. Între care cele maisemnificative subliniez:-Nivelurile nesigure de poluareaaerului pentru mai mult de 92%din populația lumii -Schimbările climatice -Epuizarea stocurilor de pescuit-Toxinele în râuri și soluri -Nivelurile de degradare adeșeurilor pe uscat și în ocean - Defrișările și disparițiapădurilor.Acum avem o ocazie unică dea valorifica a patra revoluțieindustrială pentru a ajuta la re-zolvarea acestor probleme șipentru a reproiecta modul încare gestionăm mediul nostruglobal comun.Rețeaua de servicii profesion-ale PwC având oficii în peste158 de țări și cu venituri brute,relizate numai in anul fiscal2016/2017 de peste 37,7 mil-iarde dolari USA, ajutăorganizațiile și indivizii să-șicreeze valoarea pentru caresunt interesați prin furnizareade calitate în asigurări, taxe șiservicii de consultanță.Un raport al PwC, lansat în lunaianuarie din anul ce a trecut,prezenta o listă cu primele zecetehnologii ale celei de a patrarevoluții industriale care au ca-pacitatea de a abordaprovocările Pământului :1. materialele avansate: mate-riale cu o funcționalitateîmbunătățită semnificativ, inclu-siv mai ușoare în greutate, mairezistente, mai conductive, cade exemplu nano-materi-aleTehn.2. tehnologia cloud, inclusivbig data: permite furnizarea deaplicații în domeniul comput-erelor și servicii pe internet, re-ducerea stocării și nevoilor dealimentare a calculatorului. Bigdata activate de cloud permitformarea unor relații predictivecare stau la baza optimizării3. vehiculele autonome, in-clusiv dronele: activate deroboți, aceste vehicule potopera și/sau naviga cu puținsau deloc control din parteaomului. Dronele zboară sau sedeplasează fără pilot și pot, deasemenea, opera autonom.4. biologia sintetică: ramură a

biologiei care aplică principiileingineriei sistemelor biologice.Piața biotehnologiei depășeștedeja 80 de miliarde de dolari pean.5. realitatea virtuală șiaugmentată/îmbunătățită:simulare generată de computera unei imagini tridimensionalesuprapusă lumii fizice (AR –augmented reality) sau unuimediu complex (VR - virtual re-ality)6. inteligența artificială: algo-ritmi de software capabili să re-alizeze sarcini care necesită înmod normal inteligența umană.De ex.: Percepția vizuală,recunoașterea limbajului, lu-area deciziilor, etc.7. roboții: mașini electro-mecanice sau agenți virtualicare automatizează,îmbunătățesc sau asistăactivitățile umane, autonom sauîn baza unui set de instrucțiuni.8. tehnologia blockchain:registre electronice distribuitecare utilizează algoritmii desoftware pentru a înregistra șiconfirma tranzacțiile însiguranță, cu mare fiabilitate șipastrând anonimatul.9. tipărirea 3d: tehnici de fab-ricare utilizate pentru a creaobiecte tridimensionale printipărirea succesivă a straturilorde materiale10. internetul lucrurilor (inter-net of things): rețea deobiecte încorporate cu senzori,software, conectivitate la rețeași capabilități ale computeruluicare pot colecta și schimbadate pe internet și dau posibil-tatea unor soluții inteligente.

Exemple tangibile privind modulîn care aceste tehnologii potajuta la rezolvarea problemelornoastre de mediu sunt deja încurs de dezvoltare. Labora-toarele de tip "Energy-Blockchain" și IBM au creat oplatformă bazată pe blocuricare gestionează activele verzi,cum ar fi creditele de carboneste utilizată de piața din China.Alții au sugerat că tehnologia deblocare pe o zi ar putea permiteo piață mondială a carbonului,care să permită persoanelor cuamprente reduse de carbon să-și vândă drepturile de poluarepentru poluatori mai mari.Dronele sunt utilizate pentru aajuta la monitorizareaschimbărilor în mediile locale, laurmărirea braconierilor și la log-gerii ilegali, la îmbunătățireatehnicilor agricole, lamenținerea energiei regenera-bile și la asistența în eforturilede recuperare din cauza dezas-trelor naturale. Deoarecedronele sunt conectate din ce înce mai mult la date mari și lasisteme automatizate de ges-tionare (de la irigații laproducția de energie pentruclădiri), beneficiile de mediupotențiale vor crește în contin-uare.Tehnologia avansată prin satelitschimbă, de asemenea, fațaobservării pământului și a man-agementului de mediu. În ul-timele luni, nu numai că GoogleEarth a primit un facelift, dar șisatelitul NASA - GOES 16 atrimis primele imagini pepământ și lansarea Planet Labs(care a achiziționat recent uni-tatea Google de imagini prinsatelit) și a lansat 88 de sateliținano care împreună oferă oimagine globală a pământului în

fiecare zi la rezoluții de aproxi-mativ 5 metri. Între timp,satelitul Digital Globe poate săprezinte imagini la rezoluții de30 cm la fiecare 4-5 zile.Pe măsură ce rezoluția șifrecvența imaginilor cresc șieste conectată cu noile sistemede inteligență artificială AI,teledetecție și date mari, vomputea monitoriza mai bine totul,de la schimbarea destinațieiterenurilor, disponibilitateaapelor subterane și mișcărileanimalelor sălbatice până laeficiența sistemelor de trafic ter-estru, maritim sau aerian .Aplicațiile și platformele, cum arfi Global Fishing Watch șiGlobal Forest Watch, permit, deasemenea, tuturor celor care auun smartphone în buzunar săfacă parte din sistemul globalde management de mediu...* * * Oportunitățile sunt incitante șiimense, însă riscurile de ges-tionare defectuoasă sunt, deasemenea, semnificative.Într-o lume în care datele suntnoul ,,combustibil universal,, ,una dintre cele mai mariîntrebări va fi cine deține șigestionează datele?...De exemplu, datele sunt cap-

tate de drone sau satelițideținute de compania care alansat satelitul, cel care a fabri-cat senzorii, cel carecontrolează baza de date, pro-prietarul aplicației telefonului pecare utilizatorul acceseazăinformațiile, agențiaguvernamentală care a finanțatparțial riscul sau agricultorulcare a lansat drona deasuprapământului?!Datele despre mediu pot fi "de-mocratizate" astfel încât să nufie în proprietatea nimănui, darsă fie disponibile tuturor? Existămodele viabile de finanțare șide funcționare pentru a faceacest lucru posibil? Putem chiarsă convenim asupra a ceea ceconstituie "date de mediu" înprimul rând?... Acestea suntîntrebări cu răspunsuri com-plexe!...Un al doilea risc este acela cănoile tehnologii sunt folositepentru a accelera deteriorareamediului înconjurător, nu pentrua-l repara. Senzorii inteligenți,imaginile satelitareîmbunătățite, analizele de date

mari și navele cu bombe arputea fi folosite pentru a accel-era viteza și amploarea pescuit-ului ilegal, ceea ce reprezintădeja un furt. Începând cu osumă totală deja de pesteaproximativ 26 de milioane detone, pâna la cca 23 de miliardede dolari pe an !.. Și discutămaici nu doar despre pești, ci șidespre oameni.. Căci aproxi-mativ 1 miliard de oameni seestimează că se bazează pepește ca o sursă critică de pro-teine dietetice, în timp ce aprox-imativ 200 de milioane suntangajați direct sau indirect în in-dustriile de pește și fructe demare.În cele din urmă, hub-urile dedezvoltare a tehnologiei, cum arfi Silicon Valley, riscă să devinăbule izolate, în care driverii prin-cipali ai tehnologiei R & D devinpiețele sau tehnologia în sine.Cu alte cuvinte, dezvoltatoriiîncearcă fie să plătească bani,fie doresc să împingă limitele aceea ce este posibil, doar pen-tru că pot. La fel ca în revoluțiileindustriale anterioare, modelelede finanțare întăresc adeseaacești driveri, lăsând puțin locpentru dezvoltarea tehnologiilorpublice. În mod ironic, interne-tul în sine a fost tehnologiafinală a bunului public - unadevărat "schimbător de joc"care a respins modelele, ser-viciile și industriile întregi noi,împreună cu creștereaproductivității și a eficienței.Pentru a gestiona aceste riscuriși pentru a valorifica cu succesinovațiile celei de-a patrarevoluții industriale pentrubinele mediului, avem nevoiede un nou sistem de operare. Oabordare nouă, mai incluzivă șimai deliberată.Experții în domeniul mediuluiînțeleg problemele. Dezvolta-torii de tehnologii au rezolvattehnic și material tot ce esteposibil din punct de vederetehnologic. În timp cefinanțatorii, guvernele și soci-etatea civilă vor defini "mediulfavorabil" care ar putea vedeacă astfel de inovații reușesc saunu. Unele inovații carebeneficiază de mediulînconjurător vor avea o atracțiecomercială puternică; altele vorfi în interes public și se vordovedi a fi bunuri publice (cum

ar fi internetul). Avem însănevoie de abordări de finanțare,incubatoare, acceleratoare șimentalități care să sprijine o va-rietate de modele care să pros-pere și să dezvoltesustenabilitatea.Proiectarea și construirea aces-tui nou concept nu poate filăsată în sarcina niciunui grup,sau riscă să fie distorsionată deprejudecățile lor și fie să sufereprogresul, fie să-și dea ben-eficiile doar unui număr re-strâns.Forumul Economic Mondial, înparteneriat cu Institutul StanfordWoods pentru Mediu, PwC șiFundația Mava, a lansat o nouăinițiativă pentru a remedia acestdecalaj. Invită toate părțile in-teresate să contribuie laaceastă conversație și să con-tribuie la crearea unui nou sis-tem de operare pentru mediu.Sunt gazde primitoare pentru oserie de dialoguri (face-to-faceși online), realizând o serie derapoarte de introspecție careinovează inovațiile din cadrulcelei de-a patra revoluții indus-triale (de la idee până lasfârșitul etapei). Caută soluțiipentru rezolvarea celor maimari probleme de mediu dinlume și oferă finanțare nouluicentru pentru cea de-a patrarevoluție industrială din SanFrancisco, ca punct focal pen-tru părțile interesate care pot șivor să modeleze acest viitorprin toate mijloacele.Ca parte a inițiativei, seconstruiește, de asemenea, oplatformă de accelerare în careaceste conversații pot fi trans-formate într-o colaboraretangibilă și cuprinzătoare caresă contribuie la dezvoltareainovațiilor și să garanteze că apatra revoluție industrială estebună pentru planeta noastră șipentru oamenii ei, nu doar pen-tru roboți.BibliografieJahda Swanborough , (2017),The previous industrial revolu-tions broke the environment.Can the current one fix it?,W E F ,https://www.weforum.org/agenda/2017/04/fix-the-environment-there-s-an-app-for-thatPwC, (2017), About us,https://www.pwc.com/gx/en/about.html

Conf. Univ. Dr. Cornel jucan, ulbs

institutul de tehnologie din massachusetts

Page 3: A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE emil gherasim · A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE. 458 uarie 2018 1 RON Trăim într-o lume care a fost în mare măsură formată de industriași, dar

3VINERI 16 FEBRUARIE 2018 UNiUNea eUropeaNă

urmare din pagina 1

Activitatea decizională a UniuniiEuropene se bazează pe o or-ganizare tripartită, care nurespectă principiul separaţieiputerilor, ci un principiu specificdreptului comunitar, alrespectării intereselor. Conformacestui principiu, Consiliul UEera garantul intereselor statelormembre, Parlamentul Europeanprotejează interesele popoarelorstatelor membre, iar ComisiaEuropeană reprezintă interesulgeneral fiind independentă faţăde ţările membre ale UE.Comisia Europeană este oinstituţie europeană, deinspiraţie supranaţională, careserveşte interesele Uniunii Eu-ropene şi nu ale statelor mem-bre. Comisia Europeană, încolaborare cu Consiliul UE,susţin şi impulsionează extin-derea şi adâncirea integrării eco-nomice europene.

Consiliul Europeanreprezintă instanţa politicăsupremă în care statele membresunt reprezentate de şefi destate sau guverne, asistaţi deminiştrii de externe. Prin preved-erile Tratatului de la Lisabona2007, Consiliul European faceparte din structura instituţionalăa Uniunii Europene, alături deParlamentul European, Consiliulde Miniştrii, Comisia Europeanăşi Curtea de Justiţie.

Consiliul de Miniştri, princi-palul organ de decizie, reuneşteminiştrii statelor membre, pentrufiecare din formaţiunile sale,acest organism este singurulcompetent să reprezinte statulmembru respective şi să-şi ex-ercite dreptul de vot. Consiliuleste ajutat în activitatea sa deComitetul ReprezentanţilorPermanenţi.

Comisia Europeană areiniţiativa proiectelor legislative,pune în aplicare aceste decizii şiveghează la respectarea dreptu-lui comunitar. De asemeneaComisia îşi exercită atribuţiile îndeplină independenţă.

Parlamentul Europeanexercită alături de Consiliul deMiniştri, funcţiile legislative şibugetare, precum şi pe cele decontrol politic şi consultative.Prima reuniune a şefilor de statsau de guvern din ţările membreale Comunităţii Europene s-aderulat la Paris, în perioada 10 –11 februarie 1961, pentru a anal-iza Planul Fouchet de aprofun-dare a integrării europene.Capitala Franţei a devenit loculde consacrare a Consiliului Eu-ropean şi de aprofundare aintegrării europene, deoarecereuniunea din 10 decembrie1974, de la Paris, a şefilor destat sau guvern din ţările mem-bre ale Comunităţii Europene adecis crearea Consiliului Euro-pean.Consacrarea juridică a Consiliu-lui European s-a realizat prinActul Unic European, intrat învigoare la 1 ianuarie 1986,atunci când el a fost legal re-cunoscut.Tratatul de la Maastricht 1993îiconferă Consiliului Europeanstatutul oficial şi îi precizeazăcompetenţele.Obiectivul său este acela de ada Uniunii Europene impulsulnecesar pentru dezvoltarea vi-itoare şi pentru definirea liniilor

directoare generale ale politi-cilor: ,,Consiliul European dăUniunii Europene impulsurilenecesare dezvoltării sale,defineşte orientările politice gen-erale şi dezbate asupra marilororientări de politici economiceale statelor membre şi defineşteprincipiile şi orientările generalede politică externă şi de securi-tate comună”.Principalele funcţii ale Consiliu-lui European sunt:-definirea şi stabilirea marilororientări şi priorităţi de politicăgenerală a UE;-coordonarea şi asigurareacoerenţei între politicile comu-nitare şi cele naţionale alestatelor membre; -relansarea politică a procesuluiintegrativ, prin soluţionareasituaţiilor de criză şi de blocaj amecanismelor comunitare;-luarea de decizii privind lărgireaintegrării în noi domenii.Din punct de vedere juridic, Con-siliul European nu a reprezentato instituţie a UE aşa cum sunt:Parlamentul European, ComisiaEuropeană, Consiliul Uniunii Eu-ropene, Curtea de JustiţieEuropeană şi Curtea de Conturi. Reuniunile Consiliului Europeanau loc de două ori pe an, în gen-eral în lunile iunie şi decembrie.Lucrările sale ţin o singură zi,fiind precedate de o întâlnire aşefilor de state sau guverne cuPreşedintele Comisiei Eu-ropene.Preşedinţia Consiliului Europeanera asigurată de către şeful destat sau de guvern care asigurăşi Preşedinţia Consiliului UE.Şedinţele cu reprezentanţiiţărilor terţe sunt permise doar însituaţii excepţionale. Concluziilevor fi cât mai concise şi vorreprezenta liniile directoare şideciziile asupra cărora s-a con-venit.Consiliul European este ter-menul folosit pentru descriereaşedinţelor periodice ale şefilorde stat sau guverne din statelemembre UE. Reprezentanţiistatelor membre reuniţi în Con-siliul European se pot constitui înConferinţă Interguvernamentală(CIG) pentru revizuireaTratatelor, aşa cum s-a întâm-plat în martie 1996 – iunie 1997pentru revizuirea Tratatului de laMaastricht, în anul 2000, pentrurevizuirea Tratatului de la Ams-terdam, şi cum s-a întâmplat în2004 pentru revizuirea Tratatu-lui de la Nisa. Conferinţa Interguvernamentală(CIG) este de o importanţămajoră pentru integrareaeuropeană, dat fiind faptul căschimbările structurilorinstituţionale şi juridice saumodificările Tratatelor au fostrezultatul Conferinţelor Intergu-vernamentale .Responsabilitatea politică a CIGrevine Consiliului pentru AfaceriGenerale. Documentelepregătitoare sunt elaborate dereprezentanţi, câte unul dinfiecare stat membru, iar unreprezentant al Comisieiparticipă la toate şedinţelepolitice şi pregătitoare.Parlamentul European este aso-ciat cu CIG în manieraurmătoare: doi observatori par-lamentari participă la şedinţelepregătitoare, iar fiecare şedinţăa CIG la nivel ministerial esteprecedată de discuţii cuPreşedintele Parlamentului Eu-ropean.Ţările candidate trebuiesă fie la curent cu progreselediscuţiilor, putând fi invitate să-şi

exprime punctul de vedere încadrul CIG.Organizarea CIG cade în re-sponsabilitatea SecretariatuluiGeneral al Consiliului. În istoriaComunităţii Europene au existatmai multe Conferinţe Interguver-namentale, în perioada martie1996 - iunie 1997, a avut locConsiliul European de la Ams-terdam. După Conferinţă a fostadoptat un proiect de Tratat,care a intrat în vigoare în toateStatele Membre la 1 mai 1999(Tratatul de la Amsterdam).Deoarece Tratatul de la Amster-dam nu introduce toate re-formele instituţionale cerutepentru a garanta eficienţaactivităţii instituţiilor după extin-dere, Consiliul European de laCologne, din iunie 1999, a decislansarea unei noi CIG în anul2000, în cadrul căreia să seajungă la un acord în ceea cepriveşte aspectele nerezolvateîn Tratatul de la Amsterdam: di-mensiunea şi componenţaComisiei, ponderarea voturilor înConsiliu, posibila extindere a vo-tului cu majoritate calificată înConsiliul UE.Această ConferinţăInterguvernamentală a fostlansată la 15 februarie 2000,după consultări formale cuComisia şi Parlamentul Euro-pean, s-a încheiat prinsemnarea Tratatului de la Nisa,la 26 februarie 2001. Tratatulmarchează o nouă etapă înpregătirile pentru aderarea denoi state membre, a intrat învigoare după ratificarea sa decătre toate Statele Membre aleUniunii.La Tratatul de la Nisa a fostanexată o declaraţie cu privire laviitorul Uniunii Europene. Dez-baterile cu privire la viitorul UE,lansate după Nisa, se referă la:-simplificarea Tratatelor, reorga-nizarea prevederilor de bază alecelor patru Tratate într-un singurTratat, cu formă mai clară şi maiuşor de parcurs;-demarcarea responsabilităţilorîn Uniune;-statutul Cartei Europene aDrepturilor Fundamentaleprevăzut în Tratate;-rolul parlamentelor naţionale înarhitectura instituţională a Uniu-nii.În anul 2004 s-a lansat o nouăCIG, care să rezolve toateaceste aspecte. Această CIG nua împiedicat procesul extinderii,iar ţările candidate care auîncheiat negocierile de extinderevor fi invitate să ia parte laConferinţă, în timp ce celelalte

ţări candidate vor participa încalitate de observatori.Prin prevederile Tratatului de laLisabona2007, Consiliul Euro-pean face parte din structurainstituţională a Uniunii Eu-ropene, alături de ParlamentulEuropean, Consiliul de Miniştrii,Comisia Europeană şi Curtea deJustiţie. El se întruneşte înfiecare trimestru la convocareapreşedintelui său, iar în cazul încare situaţia o impune,preşedintele poate convoca şireuniuni extraordinare. Reuniu-nile Consiliului European au locla Bruxelles.În Tratatul de la Lisabona suntformulate competenţele Consili-ului European, menţionându-seurmătoarele: Consiliul Europeanva da Uniunii impulsurile nece-sare dezvoltării şi îi va definiorientările şi priorităţile politicegenerale. Acest Consiliu nu arefuncţii legislative. Sistemul devot aplicat atunci când iau deciziipoate fi cu majoritate simplă,unanimitate şi majoritatecalificată. De regulă, ConsiliulEuropean adoptă decizii în una-nimitate sau în funcţie dedipoziţiile tratatelor constitutive.Prin Tratatul de la Lisabona s-aînfiinţat funcţia permanentă depreşedinte al Consiliului Euro-pean. Acesta este ales de mem-brii Consiliului European prin votcu majoritate calificată, pentruun mandat de 2 ani şi 6 luni, cuposibilitatea reînnoirii o singurădată.Preşedintele nu are puteri de-cizionale extinse, ci doar de fa-cilitare a consensului întrestatele membre, de asigurare adialogului cu alte instituţii eu-ropene şi reprezentarea UniuniiEuropene în plan extern, fără aaduce atingere atribuţiilor noucreate de Înaltul Reprezentant alUniunii pentru Afaceri Externe şiPolitică de Securitate. ConsiliulEuropean propune preşedinteleComisiei Europene şi numeşteÎnaltul Reprezentant al Uniuniipentru Afaceri Externe şi Politicăde Securitate. Acesta este numitpentru un mandat de 5 ani, decătre Consiliul European cu ma-joritate calificată şi cu acordulpreşedintelui Comisiei Eu-ropene.În unele sectoare, statele mem-bre au renunţat la suveranitatealor naţională în schimbul unuimecanism de vot bazat pe o ma-joritate calificată şi în schimbulunui Parlament European multmai puternic, însă în alteprivinţe, dreptul de decizie alUniunii rămâne foarte limitat.

Cea mai mare parte a deciziilorConsiliului European pot fi adop-tate cu voturile, reprezentând 55la sută dintre statele membresau 65 la sută din populaţia Uni-unii. Însă, deciziile ConsiliuluiEuropean trebuie aprobate şi decătre Parlamentul European. Pede altă parte, în chestiuni impor-tante precum politica externă,fiscală sau de apărare, statelemembre îşi menţin în continuaredreptul de veto

Consiliul European stabileştepriorităţile şi calendarulconstrucţiei europene, cum ar fide exemplu reforma TratatelorUniunii sau finanţările din buge-tul Uniunii, poziţia Uniunii pescenă internaţională, având rolesenţial pe plan internaţionalprin Politica Europeană de Se-curitate Comună

Deși Consiliul European nuare puteri legislative, sub proce-dura de urgență, un stat învins lavot în Consiliul de Miniștri poatetransmite spre votare legislațiacătre Consiliul European. Avândputere peste organismele exec-utive supranaționale ale UE,alături de alte puteri, ConsiliulEuropean a fost deschis de uniica fiind „cea mai mare autori-tate” a Uniunii..

Consiliul European nu trebuieconfundat cu Consiliul Europei,care este o organizaţiei n t e r g u v e r n a m e n t a l ăcontinentală ce acţionează înprincipal în domeniul drepturiloromului şi nici cu Consiliul UniuniiEuropene, care reuneştereprezentanţii celor 28 la nivelministerial.bibliografie:1. Liviu C. Andrei, Economieeuropeană, Editura Economică,Bucureşti, 20112.Gabriela Drăgan, MihaelaCristina Drăgoi, UniuneaEuropeană. Etape, Instituţii,Mecanisme, Editura ASE,Bucureşti, 20133. Dumitru Miron (coord),Economia Uniunii Europene,Editura Luceafărul, Bucureşti,20064 .www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/0042423726/Tratatul-de-la-Lisabona.html5. www.europa.eu/about-eu/in-s t i tu t ions-bodies/counc i l -eu/index_ro.htm6 .www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/configurations/ecofin.7.www.europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0008_ro.htm

Conf. Univ. Dr. Paul lucian

bruxelles

Page 4: A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE emil gherasim · A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE. 458 uarie 2018 1 RON Trăim într-o lume care a fost în mare măsură formată de industriași, dar

epidemii si paNdemii VINERI 16 FEBRUARIE 20184

urmare din pagina 1

Dacă ne gândim la poluare, lasupraîncălzirea Terrei, la arma-ment, la înarmări, la eforturilede a prezerva pacea, dacă negândim la marile riscuri ex-plozive ale mizeriei şi sărăciei,ne va veni greu să judecăm alt-fel. Degeaba rezolvi într-o ţară,într-o comunitate, dacă nu re-zolvi în cadrul global, dacă nueşti ascultat astfel. Aceasta nuînseamnă, fireşte, ca un astfelde sistem să fie folosit în ben-eficiul doar al unora, în benefi-ciul statelor şi economiilorputernice, în beneficiul marilorpotentaţi, cu sau fără perdea, aicapitalului internaţional, cu in-dicii însă de apartenenţăconcretă, fie din est, fie din vest.Sistemul trebuie să producă, săgenereze avantaje pentru toţi,săraci sau bogaţi. Cu atât maimult cu cât, în sistem global –aceasta este situaţia –, devenimtot mai mult dependenţi unii dealţii, poate nu chiar pe termenscurt, dar pe termen mediu şilung cu siguranţă. Nu estevorba, aici, de o nivelare a vieţii,de o „naţionalizare” sau de o di-fuziune de proprietate, deindiferenţa faţă de valori şi oanume licitare sau supralicitarea egalitarismului. De o licitare aunor idealuri utopice şi de oîndepărtare de realităţile caatare, de realităţile pieţii.Dimpotrivă, este vorba de con-servarea a ceea ce viaţa aremai bun, de solidaritateeconomică şi socială în avanta-jul tuturor. Nu văd altă posibili-tate de a ieşi la liman.O demonstrează, alături de alteprocese indubitabile, una dintrecele mai mari, una dintre celemai acute şi mai dureameninţări – ameninţare nudoar teoretică, ci, devenită, de-seori, realitate şi pentru careplătim imens – cu care seconfruntă efectiv lumea deastăzi. Cu care se va confruntalumea de mâine. Ne gândim, înacest sens, la „maladiile lascară”, la endemii dar mai alesla epidemii şi pandemii1. De-sigur, progresele în medicină,capacitatea terapeutică amedicamentelor noi, linia deluptă în ce priveşte amplificareaimunităţii, a rezistenţei umaneîn faţa bolilor, a viruşilor şi bac-teriilor - înmulțite, consolidate larândul lor - progresele în planuldezvoltării şi civilizaţiei, „con-tagiunea” lor, toate acestea suntrealităţi incontestabile. Razarecentă de soare în ce priveştelupta cu cancerul este şi ea re-alitate. Chestiunea, însă, a epi-demiilor şi pandemiilor esteceva mai complicată. Oîntreagă istorie a acestora, cumult dinainte de era noastră,scoate la suprafaţă cauzele înacest cadru, cadru în care aumurit, cumulativ, zeci şi zeci demilioane, dacă nu chiar sute şisute de milioane de oameni(miliarde nu, nu are nimeni ostatistică exactă, dar astfel nuse elimină fenomenul). Aseme-nea cauze nu le-am înlăturatastăzi. Locurile călduţe şi„grase” de unde s-au nutrit,chiar şi endemiile, şi oricum epi-demiile şi pandemiile sunt – aufost şi sunt – cu precădere miz-eria, sărăcia, lipsurile uriaşe detoate felurile. Au fost şi suntignoranţa, lipsa de igienă,

absenţa unor politici (astăzi lespunem) publice – iniţial la oscară mult mai redusă, însă înprezent la scară globală. Au fostşi sunt obscurantismul, fa-natismul şi alte motiveasemănătoare... Pornim, dar,într-un periplu, în examinarea întimp şi spaţiu a unor asemeneachestiuni extrem de complicate.Urmărim să desluşim câteva lu-cruri şi lucrări importante astfel2.Este o problemă economică?Sunt sigur că da. Fireşte că esteeconomie. Oricum esteeconomie, chiar dacă „şieconomie”. 2. … De multe ori, suntemtentaţi să credem că nu-meroase din procesele noi, poz-itive aparţin de acest secol, maibine spus de timpul ce a debu-tat cu anii 1950 şi 1960 şi pânăîn prezent. Incluzând, fireşte, şiperspectiva. Eminamenteeronat. Nu este vorba aici dedictonul înţeleptului regeSolomon al Israelului, „Nihilnove sub sole” („Nimic nou subsoare”), ci de procese ceva maiconcrete, şi pe care le avem şiîn prezent pe agendă. De ex-emplu, democratizarea, peurmă industrializarea la scară,globalizarea de asemenea, sec-ularizarea etc. Procese cu careoamenii de pretutindeni suntconfruntaţi – şi nu doar din per-spectiva „marilor civilizaţii” şi a„tendinţelor grele”. În acest sensse vădesc, global, nu doar pro-grese, ci şi, din păcate, absenţaschimbărilor şi chiar regrese,excluzând „parti-pris”-urilepolitice şi promovarea lor, dese-ori atât de penibile, exclusiviste,

lipsite de conţinut. Or, toateacestea s-au relevant, la scarădin ce în ce mai largă, esenţialîn secolul XIX şi chiar mult, multînainte. Era vorba, în fapt, denaşterea, de adolescenţa şitinereţea lumii moderne,desfăşurate nu doar în secole,ci chiar în milenii, pe care doar oistorie globală a oamenilor, o is-torie colectivă a lor3, le pot puneîn lumină. Istorii limitate, relativedoar la un continent sau altul, lao ţară sau alta, la un timp saualtul prezintă o vizibilitate cevamai mică în acest sens Sigur căne interesează regele francezLudovic al XIV-lea sau marelerevoluţionar englez Cromwell,tendinţele dezvoltate astfel. Dardintr-o perspectivă mai amplă,mai raţională, ne interesează ceera şi cu ţări sau regiuni dinAfrica sau Asia în acel timp sauînainte, cum au evoluat aicicivilizaţiile şi parametrii aces-tora, care putea fi viitorul.Numai în aşa fel putem înţelegeconexiunile de atunci şi cele ul-terioare, dar şi cele de astăzi.Iată, dar, optica din care ne-amaplecat asupra epidemiilor şipandemiilor. Când trăieşti într-ocruntă mizerie, cu organismulsubminat, vulnerabilizat, sensi-bilizat, nu te gândeşti în primulrând la ele. Abia le percepi caatare, deşi efectele sunt devas-tatoare. Iar când stai înreşedinţe luxoase, când ai untrai de huzur, toate acestea, maimult sau mai puţin, din baniprivaţi sau din bani publici, dinefort public, cu atât mai puţin.Te crezi intangibil. În acest ultimcaz, culoarea roz „acoperă”

totul. Şi, totuşi, şi endemiile, darmai ales epidemiile şi pandemi-ile i-au lovit şi îi lovesc pe toţi(chiar dacă mai mult pe ceidefavorizaţi), fără osebire. De-seori fără frontiere generate denivelul de viaţă, etc.3. … Printre cele mai mariflageluri care au zdruncinatomenirea, marcându-i esenţialistoria precum şi imaginarulnostru, de multe ori individual şioricum colectiv, se numără epi-demiile şi pandemiile de ciumă,holeră, dar şi de lepră – maladiece a avut în trecut o mare put-ere de contagiune, de sifilis, detuberculoză, de paludism, devariolă, de gripă spaniolă, degripă porcină, de gripă în gen-eral ş.a. Încă de la începuturi –după cum relevă în dosarulmenţionat în „Science et vie”autori precum Celine Lison,Marielle Mayo, Philippe Tes-tard-Vaillant, ChristopheMignon, Nicolas Chevassus,Fabienne Lemarchand, LionelCavicchioli, Arnaud Fontanetş.a. – oameni de pretutindeni aufost îngroziţi de astfel de boli.Ele au fost puse, cel mai ade-sea şi iniţial, pe seama unorcauze supranaturale, a pedep-sei divine, a fantasticului ceterifiază, a diavolilor cu sau fărăcorniţe etc. Oamenii mereu aufost „mici”, temători, „păcătoşi”,înspăimântaţi, ei au avut mereunevoie de un supranatural pecare să-l implore, să-l imploresă-i ajute, să-i protejeze, ex-plicând răul abătut asupra lorprin acţiunea unor forţerăuvoitoare. Nici în implorărilelor, nici imaginarul forţelor rele

nu au fost – şi nu sunt – departede adevăr. Dumnezeu îi poateapăra, iar ei trebuie să aibăcredinţă. Dar cum îi poateapăra? Cumulul conştient saunu, ignorant sau nu de fapte„rele” – inclusiv poluarea, per-petuarea şi accentuarea ei, miz-eria, debilităţile şi debilizările detoate felurile amplificate depseudomodernismul timpuluisau chiar de un modernism răuînţeles – le poate constitui voltarea care-i seduce pe un drum fi-nalmente şi socialmente greşit.Care nu este drumul credinţei...Epidemiile şi pandemiile decare vorbim au lovit puternic întimp – şi lovesc şi astăzi –România, teritoriile locuite deromâni. Ciumă, holeră, difterie,tuberculoză, tifos exantematic,febră tifoidă. Pelagra, iată,boală de matabolism, endemie,situaţie pe care o acuza profe-sorul univ. dr. de nutriţie IoanClaudian, mort în puşcăriile co-muniste şi care afirma cădatorită mizeriei crunte în caretrăia ţărănimea în preajma lui1907 (dar şi pe urmă), eraameninţată însăşi fibra vitală apoporului român4. Analizăsocială reluată apoi, direct sauindirect, de memorialiştii Primu-lui Război Mondial, români saustrăini – în acest ultim senscităm aici pe contele de Saint-Aulaire sau Marcel Fontaine5-care subliniau traiul cumplit alpopulaţiei ţării, în cea mai mareparte ajunsă la limita suporta-bilului şi a mizeriei, în pandantcu ghiftuiala unora dintre ceipuţini şi bogaţi, cinici şi insensi-bili la realităţile ţării.

Dan popescu

ciuma la londra În secolul xvi

Page 5: A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE emil gherasim · A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE. 458 uarie 2018 1 RON Trăim într-o lume care a fost în mare măsură formată de industriași, dar

VINERI 16 FEBRUARIE 2018 5

urmare din pagina 1

Să mai amintim pe Camil Petrescuşi Cezar Petrescu care, în cărţile lor,veritabile romane sociale, arătaucum în toamna-iarna lui 1916, unministru (şi nu doar el) a rechiziţionatmai multe vagoane să-şi ducă înrefugiu mobila, tablourile, bibelourile,în vreme ce bieţi cetăţeni erauînghesuiţi ca sardelele în 2-3vagoane, riscându-şi viaţa, într-ocălătorie spre Iaşi în care, în astfelde condiţii, mai mulţi mureau? Sămai amintim, de asemenea, căastăzi, în România, cu cele mai micivenituri pe locuitor din UE, cu celemai mici pensii, în cea mai mareparte a lor, practic nu se poate trăi –pentru cei mai mulţi – din astfel devenituri? Şi atunci pentru ce “dez-voltarea”, pentru nişte îmbogăţiţidupă Revoluţie, mai ales din banipublici, care trăiesc împărăteşte şicare sunt traşi la răspundere, înJustiţie, de multe ori selectiv politicsau la calendele greceşti sau pentrufapte minore? Ce să mai vorbim de-spre recuperarea prejudiciilor, o„rara avis”. Modelul este african su-damerican, nicidecum vest euro-pean sau american... Nu se atingenimeni, cel mai adesea, de escrociidin străinătate, din vest, dar şi dinest, pentru faptele lor complice cuescrocii români... În pofida progre-selor obţinute de România după1989, sunt lucruri care ne dau degândit. Piaţa, desigur, dar şiinstituţiile, inclusiv europene potavea un rol corectiv. Deocamdată,nu prea îl au... Dar să revenim.Percepţiile asupra epidemiilor auevoluat o dată cu vremea, cu eman-ciparea individului, a oamenilor, cuprogresele în dezvoltare. Chiardacă în Evul Mediu, bunăoară, sevădea înţelegerea primitivă a epi-demiei, a contagiunii, ne-cunoscându-se cauzele lor reale.„Pedeapsa lui Dumnezeu” era încăconsiderată ca motiv nemijlocit, di-rect al epidemiilor. Desigur că lu-crurile sunt relative. Cum am maispus, „Pedeapsa lui Dumnezeu”putea amenda murdăria, promis-cuitatea, mizeria, deasemeneaaerul lânced şi chiar aşa era în real-itate. Au fost situaţii în care nobili dela Curtea Franţei, a regelui Ludovical XIV-lea, îşi scărpinau cu beţigaşefine, păduchii de sub perucile stu-foase – spălatul, curăţenia, demulte ori, nu erau „obiceiuri aristo-cratice” –, aceasta, aristocrația,îmbolnăvindu-se, deseori, de fel defel de boli, în vreme ce oameni dinpopor se spălau în apa cristalină apârâurilor, unii conservându-şi şi peaceastă cale sănătatea şi aflându-se într-o formă fizică mult mai bună.Acțiunea și selecția naturală. Nudoar în Franţa era astfel…… Spre sfârşitul secolului al XIX-lea,însă, odată cu descoperirea micro-bilor şi a vectorilor de transmisie amaladiilor, dar şi odată cu amelio-rarea cât de cât a unor condiţiuni dehabitat (chiar şi în mediul rural s-auscos animalele din casă etc.) igienapersonală şi colectivă – întregulevantai de politici în acest sens –devin un factor important de luptăîmpotriva bolilor şi epidemiilor. Şimulte altele apoi, mai ales instituţiinaţionale, regionale şi globale con-cepute de cercetători şi medici re-marcabili care – în opinia mea – ei,în primul rând –, şi nu generalii em-fatici de pe câmpurile de luptă, aceicare pentru gloria personală sacrifi-cau zeci şi sute de mii de vieţi –,bine merită de la patrie… Încă unfapt: prin eforturile recente ale OMS-ului (Organizaţia Mondială a

Sănătăţii), epidemiile, cu efectegrave asupra fiinţei umane, nu maiprivesc numai bolile contagioase, cişi o serie de maladii cronice şinecontagioase. De pildă, obezi-tatea, generată, de cele mai multeori, de o alimentaţie proastă,poluată, de inactivitate, şi – de ce nu– de lipsa de conştiinţă civică, delipsa de ideal şi perspective. „Gras şifrumos” a devenit de mult o devizănu doar desuetă, ci eminamentenesănătoasă. Mizeria crasă, mân-catul din gunoaie – un fenomen maidemult mai puţin semnificativ, acumpe cale de extindere în România –nasc „graşii” lor, eminamente vul-nerabili pe dinăuntru.Dar cum s-au manifestat, ceimense pierderi de vieţi umane şisubstanţă economică au provocat,mai multe din bolile flagel care aulovit lumea? Şi asistăm oare, încondiţiile extinderii sărăciei – chiardacă uneori cu praguri relative – peglob la o anume recrudescenţă aacestora? Iată o altă întrebare. Săurmărim în acest sens câteva ele-mente.4. Ciuma, dar (am utilizat înacest sens datele din numărul am-intit din „Science et Vie”, vezi cuprecădere Marielle Mayo. Desigur,şi lucrările mele întrucât, încă din1984, în cartea mea „Cornulabundenţei, un miracol?”, Edit. Al-batros, Bucureşti, m-am referit laasemenea chestiuni. Şi pe urmăam continuat). Mai multe ipostaze.Una dintre ele, răspândită de o bac-teria, „yersimia pestis”. Aceasta areo emergenţă prezumată de 53 demii de ani, fiind semnalată în AsiaCentrală acum 28 de mii de ani, iarîn Europa şi alte locuri din Asia cevamai târziu. Ciuma, în general, afăcut pagube imense şi a dezechili-brat şi debalansat economiile de omanieră extrem de gravă.Populaţiile s-au împuţinat sensibil. Înantichitate, comerţul şi războaieleîntre Eurasia şi Africa au răspândit

diferite forme de ciumă, purtate maiales de şobolanii de pe corăbii (MusDecumanus), care însoţeau ar-matele ş.a. Din Evul Mediu , Occi-dentul va fi tot mai puternic lovit, învreme ce după secolul XVI, odatăcu descoperirea Noii Lumi, indienii,sclavii şi chiar colonii vor trebui săfacă faţă unor boli „necunoscute”.Secolul XIX, printre altele, înlocuindvasele cu pânze cu mult mai pro-ductivele vapoare cu abur, „va ac-celera unificarea microbiană alumii”. Oricum, ciuma, marea ciumăva însoţi, va urma oamenii,mergând pe jos, călare sau traver-sând căile fluvial şi mările.Câteva secvenţe. În secolul XIV,epidemii de ciumă la Constan-tinopol vor genera moartea a 30 demii de locuitori înlesnind apoi, şi peaceastă cale, căderea capitaleiBizanţului în mâinile otomane. ÎnRăzboiul de 100 de ani din Franţa,decesele ca urmare a ciumei, văditeîn deficitele de populaţie, vor între-rupe luptele pentru câţiva ani. Por-turile mediteraneene, porţi„generoase” de intrare ale flagelului,comerţul şi negoţul din zonele re-spective se vor prăbuşi pentru maimulţi ani, averile se vor concentra înmâinile supravieţuitorilor, mâna delucru se va rarefia sensibil,economiile vor stagna. Nordul, încondiţiile climatice respective, ocolitrelativ de ciumă, va lua cunoscutulavans economic asupra sudului.Ciuma va ataca în valuri successivela fiecare 9-10 ani, până târziu, spresecolul XVII, continuând însă şi maiapoi. Sute şi sute de mii de morţi.Vezi Italia, Spania, dar şi „Ciuma laLondra” („Jurnalul ciumei”), pseudo-jurnalul lui Daniel Defoe atât de re-alist, practic un „verité” denecontestat. Populaţiile ţărilor, aleprincipatelor, ducatelor, comitateloraproape se înjumătăţeau... Să neamintim şi de desele epidemii deciumă în ţările române, printre care„ciuma lui Caragea-Vodă”, ceva mai

târziu. Şi în Moldova, şi în Munteniaşi în Transilvania au fost epidemiicumplite de ciumă, abordate primi-tiv, cu tratamente primitive, bolniţele(spitalele), lazaretele unde se stăteaîn carantină sau se aflauconvalescenţi erau dezastruoase.Decedaţii, dar, deseori şi bolnaviiîncă muribunzi, erau aruncaţi deciocli în căruţe şi apoi descărcaţi înşanţuri şi cimitire improvizate, morţiisau viii, la un loc, generându-se alteşi alte focare de infecţie… „Impactulnu doar uman ca atare, ci psihological acestor hecatombe va fi profund:cum fiecare se aşteaptă să moară,interdicţiile legale se diluează iarinstituţiile religioase ele înseşi deci-mate de ciumă, devin neputin-cioase. Va fi un context propiceMarii Schisme (1389), exploziei an-tisemitismului (evreii fiind acuzaţi căpoartă cu ei şi generează la alţiiacest cumplit flagel), invocarea şiimplorarea supranaturalului devinuzuale, cât şi toate formele depenitenţă. Se vădeşte şi abandonulprogresiv al limbii latine, lipsind pro-fesorii”, erau destul de puţini iar de-cesele lor se cunoşteau, aveauefecte concrete mari, scrie MarielleMayo… Africa va fi şi ea lovită dur,o astfel de slăbiciune creind, de ex-emplu, posibilitatea ca europenii şiotomanii să se instaleze în Maghrebla sfârşitul secolului XVI. În Asiaasistăm la conjugarea ciumei cufoametea, ceea ce va determina,printre altele, sărăcirea Chinei şiscăderea populaţiei ei în 60 de ani,de la 125 de milioane la 90 de mil-ioane de locuitori, atât China cât şiimperiul mongol căzând subdominaţia Ming… Desigur, nu am făcut decât săridicăm un mic colţ al cortinei pentruo lume cu o zbatere dramaticincredibilă. Iată ce au făcut, în mareparte, şi purecii şi păduchii muşcândşobolanii şi transmiţând infecţia laoameni. De ciumă au murit şi oa-meni mari (Pericle şi Marc Aureliu,

bunăoară), dar şi oameni obişnuiţi,banali, sufocându-se veritabil lumeaca atare… Astăzi, declaratăeradicată (cine o ştie oare cuadevărat, în condiţiile lipsei de igienăcare reprezintă în prezent oproblemă universală, globală, încondiţiile mizeriei pentru o bunăparte a lumii), să sperăm, totuşi, căvom ştii să prevenim catastrofele deacest tip.referințe:1 Endemie:boală ivită repetat la oa-meni într-o anumită zonă. Epi-demie:apariţia rapidă a unei boli,într-o anumită zonă sau înmulţirearapidă într-o zonă a unei boli exis-tente. Pandemie:atunci când epi-demia atinge mai multe continente,chiar întreaga Planetă.2 Vezi, în mod deosebit, „Le Dosier”pe problema endemiilor, epidemi-ilor, pandemiilor etc., „Cahiers deScience et Vie”, Paris, octobre 20173 Vezi şi P. Singaravelou, S.Ve-nayre „Histoire du monde au XIX-esiècle”, Fayard, 2017 şi J.Oster-hammel „La transformation dumonde au XIX-e siècle”, NouveauMonde édition, 2017 etc. Vezi şiDan Popescu „Civilizaţie şi indus-trie”, Edit. Albatros, Bucureşti, 1981(o istorie a industrialismului),deasemenea Dan Popescu „Cornulabundenţei, un miracol”, Edit. Alba-tros, Bucureşti, 1984 (o istorie afoametei în lume) etc.4 Ioan Claudian, „Alimentaţiapoporului român”, Edit. Fundaţiapentru Literatură şi Artă RegeleCarol al II-lea, Bucureşti, 1939,vezişi Dan Popescu, „Istorie economică- Istoria economiei naţionale”, Edit.Continent, Sibiu-Bucureşti, 20045 Contele de Saint-Aulaire,„Însemnările unui diplomat dealtădată”, Edit. Humanitas,Bucureşti, 2017; Marcel Fontaine,„Jurnal de război-Misiuni în Româ-nia”, Edit. Humanitas,Bucureşti,2017 etc

epidemii si paNdemii

Dan popescu

bucurești, secolul xviii - continuare în pagina 8 -- va urma -

Page 6: A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE emil gherasim · A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE. 458 uarie 2018 1 RON Trăim într-o lume care a fost în mare măsură formată de industriași, dar

urmare din pagina 1

Pornind de la abordarea sistemică5

care la randul ei pleacă de lapremisa că instituția e un sistem de-schis (adică este angajat în schim-buri de materie, energie si informaţiecu mediul extern), de tip biologic(organizaţia are un moment clardefinit al apariţiei sale, evoluează,este capabilă de adaptare la mediusi în funcţie de context poate sădispară). Mai precis, institutia este(Robbins, 1987, p. 5) o entitatesocială, constient coordonată, cugraniţe relativ identificabile, carefuncţionează pe baze relativ con-tinue pentru atingerea unui scopcomun si constientizat de cătremembrii săi. Printr-un sistemînţelegem un ansamblu de ele-mente care prin interacţiunea dintreele sunt capabile să transformeinput-ul în output printr-un anumitmecanism intern care diferă de la unsistem la altul. Input-ul estereprezentat de energie, materie sauinformaţie si asigură existenţa sis-temului. Mecanismul de transfor-mare - process - se referă laactivităţile specifice ale organizaţieiprin care input-ul este transformat.Output-ul se referă la rezultateleobţinute în urma proceselor interneale organizaţiei.6Iată pe scurt care sunt motivele pen-tru care organizaţiile există (Bolman,Deal, 1997, Rainey, 1997):- organizaţiile există pentru aatinge scopuri si obiective presta-bilite;- organizaţiile funcţionează cel maibine atunci când raţionalitateaprevalează faţă de preferinţele per-sonale si presiunile externe;- structura organizaţiei trebuieconstruită în concordanţă cucircumstanţele organizaţionale(mediul extern al organizaţiei, scop-urile si obiectivele, resursele disponi-bile);- organizaţiile îsi crescperformanţa prin promovareaspecializării si a diviziunii muncii;- formele de coordonare si controlpentru cooperare între membriiorganizaţiei sunt indispensabile pen-tru atingerea scopurilor;- problemele care apar din cauzadeficienţelor structurale pot fi reme-diate prin acţiuni de schimbare si re-structurare organizaţională.Este de neconceput viaţa unui indi-vid fără sa aibă contact cu institutiile.Pe tot parcursul vieții, tot ceea ce în-treprindem intră în legătură directăsau indirectă cu lumea institutionala.Ne nastem într-o institutie, atestareaexistenţei noastre în mod formal(certificatul de nastere) se realizeazăprin intermediul unei alte instituţii, nedesăvârsim educaţia în cadrul insti-tutii de învăţământ, fie că pornimpropria afacere sau ne angajăm, încea mai mare măsură viaţa noastrăse desfăsoară cu precădere într-uncadru instituţional7. Institutiii publice vs. PiataPornind de la abordarea de mai susprivind organizaţiile, vom expune oserie de argumente si păreri care artrebui să contureze un răspuns câtmai clar la întrebarea – De ce existăinstitutiile publice? Putem căutarăspunsuri atât în sfera politică cât siîn domeniul economic. Robert Dahlsi Charles Lindblom (1953) au real-izat o analiză temeinică privind mo-tivul existenţei (raison d’etre)institutiilor publice în societate,pornind de la analiza alternativelorexistente pentru controlul resurseloreconomice si politice.În opinia acestora există două marialternative:1. piaţa liberă - free market -guvernată de principiul cererii si ofer-

tei, bunurile si servicile produseavând la bază această legeimuabilă;2. poliarhiile - termen utilizat pentrudemocraţia modernă - văzut ca unsistem administrativ complex, cu ocomponentă politică puternică, for-mat din instituţii publice, grupuri coin-teresate si agenţi privaţi care prinacţiunea lor concertată reusesc sădirecţioneze activităţile social-eco-nomice pe baza unei ierarhii care leconferă autoritate si legitimitate8. Conceptul de piaţăPornind de la conceptul general,piaţa este acel loc9 in care seîntâlneşte şi se confruntă cererea şioferta pentru un anumit produs10. Odefinire transantă a pieţei este dificilăatat din cauza elementelor caracter-istice cat si a complexităţii sidiversităţi sale. Astfel, cel maiaproape de conceptul general, con-form lui Virgil Balaure, piaţa poate fidefinită ca "sfera economică în careproducţia (de bunuri materiale şi ser-vicii) apare sub formă de ofertă demărfuri, iar nevoile (solvabile) deconsum sub formă de cerere demărfuri; piaţa reprezintă sferamanifestării şi confruntării ofertei şicererii, a realizării lor prin intermediulactelor de vânzare – cumpărare"11 ,iar dupa Philip Kotler, "piaţa estereprezentată de toţi clienţii potenţialicare au aceeaşi nevoie sau dorinţăşi care sunt dispuşi şi au capacitateade a se angaja într-o relaţie deschimb pentru satisfacerea aceleinevoi sau dorinţe”12 . Particularizand,"ca realitate economica si camecanism de alocare a resurselor,piata este o creatie sociala care, prinevolutiile in timp si spatiu si prinmodul de functionare, s-a doveditmecanismul de reglare a economieicel mai bun – desi imperfect"13,mecanism asupra caruia vomreveni pe în rândurile de mai jos.Modelul pieţei are la bază individulsi funcţionează deci pe baza schim-burilor voluntare dintre indivizi. Elporneste de la premisa că indiviziiîntotdeauna vor urmări maximizareaprofitului personal si că în acestsens, schimburile se realizează înmod voluntar, fiecare individ avândacces egal la resurse(informaţionale, financiare, umane,tehnologice etc.).Asadar instituțiile sunt definite înmare parte cu referire la bunafuncționare a pieței. Printre funcțiileacestora fiind reglementarea, stabi-lizarea și legitimarea pieței, precumși ordinea de piață. Instituțiile vor ficalificate ca fiind bune dacăgarantează aceste funcții14. Chiar dacă sistemul pieţei libere areo serie de avantaje – eficienţă,schimburi realizate voluntar, re-alizarea acelor bunuri si servicii pecare le cer consumatorii/cetăţenii,concurenţă care conduce lacresterea calităţii bunurilor si servici-ilor oferite, flexibilitate în utilizarearesurselor (nu avem planificarecentrală) – totusi există o serie desituaţii în care pieţele libere seblochează, si nu reusesc să iasă dinblocaj singure. Aceste situaţii au fostintitulate generic de diversi specialistieșecuri ale pieţei15 - market failure(Lindblom, 1977; Downs 1967,Stiglitz, 2000). Ele pot fi grupate con-form C. Hinţea16, pe cinci mari cate-gorii:1. bunurile publiceÎntreaga societate trebuie să benefi-cieze de anumite bunuri si servicii –educaţie, sănătate, apărare, drumuripublice etc. Astfel de bunuri nu pot fioferite doar unei anumite părţi asocietăţii – nu ne putem imagina osituaţie în care politica de apărare aRomâniei ar fi destinată doar anu-mitor zone, iar restul zonelor să nufie incluse. Oferirea acestui bun nueste condiţionată de numărul de uti-lizatori care plătesc pentru el – existăcategorii care sunt scutite de la platataxelor, dar beneficiază de aceste

bunuri publice – ex. persoanele cuhandicap, pensionari, cazurile so-ciale etc. Mai trebuie menţionat căspre deosebire de bunurile private,costurile pentru producereabunurilor publice rămân aceleasi in-diferent de numărul de utilizatori –spre exemplu costurile pentru ilumi-natul unei străzi sunt aceleasi in-diferent de numărul de indivizi caretraversează si beneficiază de ilumi-natul public. Astfel cele două carac-teristici distinctive ale bunurilorpublice (care le diferenţiază de celeprivate) sunt: (1) cost marginal zeropentru producerea bunului/serviciu-lui (costul pentru încă un utilizator alacelui bun este zero); (2) excludereaanumitor indivizi/grupuri de la uti-lizarea acestor bunuri este practicimposibilă (vezi exemplul cuapărarea).17

2. concurenţă imperfectăConcurenţa imperfectă se referă

la acele situaţii în care din diversemotive (naturale sau artificiale) anu-mite bunuri și servicii sunt oferite decătre un sigur agent – monopol –sau un număr redus de agenţi – oli-gopol. Este evident că în acestesituaţii, modelul pieţei libere bazat pecerere si ofertă nu mai funcţionează.Atunci când avem un singurproducător vorbim de o filierăinversă, si anume oferta dicteazăcererea – cetăţenii nu pot alege unalt bun similar deoarece nu există unalt producător si sunt obligaţi săopteze pentru singurul bun/serviciudisponibil. În aceste situaţii statul(prin intermediul organizaţiile publicede reglementare) este chemat săintervină si să creeze un cadru caresă permită concurenţa iar situaţiilede monopol să fie evitate. Statul estesingurul în măsură să reglementezeaceastă situaţie deoarece, spre de-osebire de organizaţiile private,instituţiile statului (instituţii publice)sunt înzestrate cu autoritate si legit-imitate (datorită procesului elec-toral).18

Monopolurile, cunoscute şi sub de-numirea de eşec al competiţiei, con-stituie una dintre cele maicontroversate probleme privindeşecul pieţei şi eficienţa acesteia.Paul Zai și coautorii lucrăriiEconomie și Finanțe Publice19,susțin că pentru a exista eficienţăpareto trebuie să existe competiţieperfectă, adică existenţa pe piaţă aunui număr suficient de mare defirme astfel încât nici una din acestefirme să nu aibă puterea de ainfluenţa preţurile de pe piaţă. Dar înanumite domenii (cel de producerea computerelor, a aluminiului, a tu-tunului), există puţine firme sau, unasau două firme deţine o mare partedin acea piaţă. Când există o

singură firmă pe piaţă în domeniulrespectiv avem monopol pe piaţă,iar când există câteva firme avemoligopol pe piaţă. În cazul în careexistă mai multe firme pe piaţă, darcare produc bunuri aproape simi-lare, înregistrând astfel o scădere acererii pentru produsul lor neconfruntăm cu o piaţă cu concurenţăde tip monopolist. În toate acestesituaţii nu există concurenţă perfectăîn care preţul să nu fie influenţat defirme. Eficienţa pareto cere anumitecondiţii cum ar fi: o anumităcompetiţie, schimbul, producţia, iaraceste condiţii pot fi întâlnite numaidacă fiecare din firmele careacţionează pe piaţă crede că nu arenici o influenţă asupra preţului.Pot exista mai multe motive dincauza cărora nu există o concurenţăperfectă. De exemplu, când costulde producţie creşte datorită creşteriivolumului producţiei, firmele maimari nu au un avantaj în faţa celormici. Poate exista un mare monopolnatural, o situaţie în care este maiieftin ca o firmă să producă întreagacantitate necesară dintr-un bun sauserviciu, decât mai multe firme. Cos-turile de transport au ca principalefect faptul că bunurile care suntvândute într-o anumită locaţie să nufie la fel de bine vândute în altălocaţie. De asemenea, firmele potîncerca anumite strategii pentru adescuraja competiţia. Pot exista an-umite înţelegeri între producătoripentru a reduce preţurile în cazul încare ar încerca să intre noiproducători pe piaţa respectivă, ast-fel că ei vor fi descurajaţi să intre peacea piaţă. Unele motive alecompetiţiei imperfecte reies dinacţiunile guvernului. De exemplu,brevetele de invenţii; deşiîncurajează inovaţiile, ele faccompetiţia pe pieţele pe care seacordă, mai puţin pe cea perfectă.Bineînţeles că şi fără acordareabrevetului de invenţie un inventatorare anumite cunoştinţe şi informaţiila care ceilalţi nu au acces liber.20

Concurenţa imperfectă duce laineficienţă economică. În cazulcompetiţiei perfecte, profitul marginalegalează costul marginal, în timp ceîn cazul competiţiei imperfectefirmele obţin un venit suplimentar,venit marginal, egal cu costul mar-ginal. Acest venit suplimentar, le dăun avantaj faţă de celelalte firmecare vor să intre pe acea piaţă, ast-fel că devin din ce în ce mai puter-nici, acoperind cu timpul un segmentde piaţă tot mai mare.Situaţia de monopol nu poate fi însăevitată. Există pe piaţă o serie debunuri care aşa cum am arătat maisus sunt mai eficient folosite de unsingur producător decât de mai

mulţi, chiar dacă acesta va aveaposibilitatea de a controla respectivulsegment de piaţă. De asemenea,situaţia de monopol este uneoricreată intenţionat pentru a puteacontrola un anumit sector al pieţei.Acest lucru nu trebuie privit întot-deauna ca un aspect negativ alfuncţionării pieţei; cea mai desîntâlnită situaţie de monopolintenţionat se referă la monopolulstatului asupra producerii anumitorbunuri şi servicii. Care este argu-mentul monopolului deţinut de statasupra unor bunuri şi servicii esteuşor de dedus din următorul exem-plu. Luăm astfel exemplul unei cen-trale termonucleare, producerii dearme: ce se poate întâmpla dacăbunurile şi serviciile de acest gen arfi produse şi oferite pe piaţă conformlegilor pieţei şi eficienţei? Bineînțelescă s-ar găsi pe piaţă întreprinzătoricare să dorească să ofere acest gende bunuri, care ar avea capacitateafinanciară de a intra pe o astfel depiaţă, care ar fi capabili să distrugămonopolul statului pe aceste pieţe,însă întrebarea se pune în cemăsură astfel de probleme delicatear trebui lăsate sau nu pe piaţaliberă. De asemenea, situaţia demonopol chiar şi în cazul altor bunuripoate avea şi efecte beneficeasupra economiei de piaţă. Faptulcă “un gigant” deţine monopolulasupra unui segment de piaţă, ce-idă posibilitatea de a controla preţul,cererea şi oferta de pe acea piaţăîncurajează inovaţia. Pentru ca ofirmă se intre pe o piaţă de monopoltrebuie să găsească noi tehnologii şimetode de lucru care să-i poată oferiun avantaj care să-l exploateze peviitor şi să-i ofere posibilitatea de aintra pe acea piaţă. Deoarecesituaţia de monopol de cele maimulte ori duce la creşterea preţurilorşi la apariţia unui sentiment deinsatisfacţie din partea consumato-rilor, acest lucru duce pe viitor laapariţia unor bunuri şi servicii substi-tuibile celor de pe piaţa demonopol.21

3. informaţie imperfectăAsimetria informaţională estereprezentată în principal dedisfuncţionalităţile care apar datorităfaptului că cei care acţionează pepiaţă au interese diferite şi, de multeori opuse, iar conţinutul uneiinformaţii, al unui mesaj este per-ceput diferit de cei care acţioneazăpe această piaţă şi îşi urmăresc pro-priul interes. Cele mai elocvente ex-emple de asimetrie informaţionalăsunt cele de pe piaţa asigurărilor şicea a pieţelor de capital.

piata si iNstitUtii VINERI 16 FEBRUARIE 20186

arhitect Roger pop, masterand apesa,fac. de ad. și afaceri,univ. bucurești

-continuare în paginaurmătoare -

stephen robbins joseph stiglitz

Page 7: A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE emil gherasim · A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE. 458 uarie 2018 1 RON Trăim într-o lume care a fost în mare măsură formată de industriași, dar

urmare din pagina 6

Pe pieţele de capital cei carecreditează sunt interesaţi să-şi re-cupereze împrumutul (plusdobânda aferentă). Aceştia însănu ştiu dinainte care din clienţii lorsunt capabili să plătească sumasolicitată (această problemă estedes întâlnită în SUA, mai ales încazul creditelor pentru taxele deşcolarizare). Băncile în general auurmătoarea dilemă: dacă crescrata dobânzii, cererea de creditede pe piaţă ar scădea, iar cei carear lua un credit la o rată a dobânziiridicată ar putea risca să nureuşească să înapoieze creditul.Dacă rata dobânzii este prearidicată, o bancă s-ar putea con-frunta cu situaţia în care clienţii depe piaţă să refuze să se împru-mute la o rată a dobânzii prearidicatăCând există anumite asimetriiinformaţionale şi probleme finan-ciare privind neexecutareaobligaţiilor financiare, pieţele re-spective s-ar putea să nu mai ex-iste. Motivele dispariţiei pieţelorinfluenţează modul în care guver-nul poate acţiona pentru a reme-dia aceste deficienţe. Şi statul sepoate confrunta cu probleme degenul asimetriei informaţionale acosturilor, cu toate că sunt diferitede cele din domeniul privat. Astfelîn privinţa programelor de împru-muturi sau a intervenţiilor pe piaţacapitalului, statul trebuie să ţinăcont de faptul că de cele maimulte ori este mai puţin informatdecât cel ce împrumută.22

4. externalităţileExistă cazuri în care acţiunile sauactivitatea unui individ sau a unuiagent influenţează acţiunilecelorlalţi indivizi sau agenţi careacţionează pe piaţă. Aceastăinfluenţă poate avea loc prin im-punerea celui care acţionează pepiaţă a unor costuri pentru ceilalţiparticipanţi sau a unor beneficii,costuri sau beneficii pe careceilalţi agenţi care acţionează pepiaţă nu le iau în calcul deoarecenu le pot previziona şi care nusunt internalizate de cel care legenerează. Astfel aparexternalităţile.O externalitate este un beneficiusau un cost economic care esteun subprodus “by-product” al uneiactivităţi economice, dar care estealocat în afara sistemului de piaţă.A internaliza o externalitate sereferă la schimbarea stimulentelorpărţilor implicate, astfel ca aceştiasă acţioneze ca şi cum ar exista opiaţă pentru costul sau beneficiulextern (Halcombre, 2006, pp.69-70). În situaţia în care avem de-aface cu generarea unor costuriasupra celorlalţi participanţi de pepiaţă, apar externalităţi negative(cum este cazul poluării apei sauaerului), iar în cazul în care segenerează beneficii aparexternalităţile pozitive (pol-enizarea, o floare plantată în faţaunei case, construirea unui drumde acces de către o firmă cătresediul său, de care beneficiază şialte firme din zonă etc.). Atâtatimp cât există externalităţi, alo-carea resurselor pe piaţă nu sepoate face eficient şi de aceeaeste necesară intervenţia statului.În această situaţie, statul trebuiesă intervină pentru a internalizacosturile, respectiv, beneficiilerezultate din aceste activităţiasupra celor care le generează.23

Vorbind de externalităţi, Batorspunea :”externalitatea arată oricesituaţie în care o serie de costuriParetiene şi beneficii rămân ex-

terne în a descentraliza calculareacostului venitului în relaţiile cupreţurile” (Bator, 1958, p. 72).Acesta dorea să clasifice tipurile şicauzele eşecurilor pieţei, şi nudorea să abordeze o problemăspecifică. Acesta se referea lalipsa proprietăţii private ca la unadin principalele cauze ale eșeculuipieţei. Ca şi cauze ale eşeculuipieţei, amintim (op.cit. Papan-dreou Andreas, 1994, p. 34):- „Externalităţile “ownership”:problemele apărând în acest sensdin acordurile instituţionale.- Externalităţile tehnice: problemareiese în acest caz din indivizibil-itate, aceasta ducând la noncon-vexitatea producţiei.- Externalităţile bunuri publice:natura bunurilor publice a fosttratată separat de factoriineplătitori”.Pe de altă parte, Howard aratăfaptul că externalităţile sunt inter-nalizate când valoarea marginalăa externalităţii se face prin indi-carea preţului (când costurile pri-vate marginale ale realizării uneiactivităţi sunt egale cu costul so-cial rezultat din această activitate).(Howard, 2001, p. 18)5. pieţele incomplete (Incom-plete markets) si alte deficienţeale sistemului pieţei (somaj,inflaţie)24 . Acest esec al modelu-lui pieţei se referă la acele domeniiîn care piaţa privată – organizaţiileprivate – nu sunt interesate săofere bunuri si servicii deoarecenu obţin profit. O astfel de situaţieeste cea a asigurărilor. Compani-ile private oferă servicii de asigu-rare în funcţie de gradul de risc pecare îl prezintă clientul, odatădepăsită această limită ele ne-maifiind interesate să ofere acestserviciu. Spre exemplu existăzone care sunt expuse intemperi-ilor pe o perioadă îndelungată detimp si unde riscul de a pierde di-verse bunuri (distrugerea casei, amasinii, a recoltei agricole etc.)este atât de ridicat (vezi Florida,zonă expusă uraganelor) încâtcompaniile private nu oferă ser-vicii de asigurare deoarece suntsanse mari să fie nevoite săplătească despăgubiri mai maridecât încasările realizate. Pentruca cetăţenii din astfel de zone săaibă aceleasi servicii ca restulpopulaţiei statul intervine – fieoferă direct asigurări, fie indirectprin subvenţii către firmele privatepentru a face asigurări si pentrulocuitorii zonelor respective. Deasemenea situaţiile de crizăeconomică care produc cresterisubstanţiale ale inflaţiei, cresc so-majul si scad puterea decumpărare nu pot fi rezolvate decătre organizaţiile private (vezicrizele din anii 20 si 30, sau ceamai recentă din 2007-2009).Statul joacă un rol activ în astfelde situaţii prin ajutoare financiaredirecte sau indirecte pentru agenţiieconomici, politici de susţineresocială si instrumente financiarecare să reducă povarafinanciară.25

Acestea sunt cele cinci esecuri alepieţei – situaţiile în careorganizaţiile private nu pot acţionaîn mod eficient astfel apărândnecesitatea intervenţiei statuluiprin institutiile. Toate cele de maisus sunt strâns legate de scopulurmărit de cele două tipuri deorganizaţii: dacă organizaţiile pri-vate urmăresc interese private –profitul – organizaţiile publice auca scop binele comun/binelecolectiv.Pe lângă esecurile de piaţă, un altrăspuns pentru critica privindineficienţa institutiilor publicecomparativ cu mediul privat, esteargumentul eficienţei colective,acele situaţii în care urmărireastrictă a interesului privat – asa

cum fac organizaţiile private –poate aduce efecte negativecomunităţii ca întreg.26

Instrumentele folosite de stat înscopul influenţării vieţii economicesunt următoarele:* impozitele prin intermediulcărora statul poate încuraja, saudimpotrivă descuraja o serie deactivităţi;*cheltuielile care oarecum fac caagenţii economici să producădoar o serie de bunuri şi servicii.Transferurile de la buget careasigură o parte din veniturilepopulaţiei;* reglementările care nu permitoamenilor să desfăşoare o seriede activităţi, sau să le desfăşoaredoar într-o anumită măsură.Dacă intervenţia este necesară,aceasta nu înseamnă obligatoriu,că amestecul statului în prob-lemele economice în mod au-tomat este şi corect. Într-o primăconcluzie, putem spune că atuncicând se hotărăşte intervenţia in-stitutiilor statului în piața, domeni-ile şi mijloacele potrivite, trebuiefăcut un compromis între eficienţaşi obiectivitatea sistemului depiaţă şi între comandamentele so-ciale ce ar reclama ştirbirea,iniţiativei şi a proprietăţii private.Comportamentul agenţilor eco-nomici este influenţat de diferitelevariabile care se manifestă pepiaţă, în viaţa economică apărândastfel o serie de fenomene şi pro-cese. Cei care participă la viaţaeconomică trebuie să respectelegile pieţei şi concurenţei atuncicând acţionează pe piaţă.Intervenţia statului se consideră afi binevenită pentru a stimulaeficienţa economică şi a realizaechitatea între agenţii economiciîn ceea ce priveşte procesul deproducţie şi cel de distribuţie.27

Totuşi, cea mai viabilă argu-mentare a intervenţiei institutiilor inpiață o constituie motivaţiaintervenţiei statului pentru acorecta eşecurile pieţei.Bunurile publice determină şi eleintervenţia statului prin institutiilesale pe piaţă. Deoarece piaţaprivată nu poate oferi anumitebunuri şi servicii sau chiar dacă arface-o ar face acest lucru într-ocantitate insuficientă comparativcu cererea existentă pentru acelebunuri şi servicii, iar acest lucruface ca statul să intervină din noupentru a oferi bunuri şi serviciipublice, dar nu numai; statul inter-vine şi pentru a completa piaţaprivată cu oferirea de anumite

bunuri care nu sunt bunuri publicepure ci bunuri care pot fi oferite şide piaţa privată însă nu într-o can-titate suficientă.Monopolurile, spre exemplu, oferăo raţionalitate a intervenţiei statu-lui datorită faptului că piaţa demonopol fiind o piaţă cuconcurenţă imperfectă, nu estecapabilă să ofere în mod eficientanumite bunuri şi servicii pe piaţă,astfel statul trebuie să intervinăpentru a remedia această situaţieprin politici antitrust (când nereferim la monopol includem şiacordurile secrete în care douăsau mai multe firme cu o anumităputere pe piaţă încheie acordurisecrete în privinţa păstrăriipreţurilor la un anumit nivel pentrua descuraja concurenţa şi a dom-ina segmentul respectiv de piaţă)şi antimonoplistice. Există însă şio altă faţă a intervenţiei statului înceea ce priveşte monopolurile şipieţele imperfecte şi anume faptulcă uneori statul prin acţiunile salede multe ori încurajeazămonopolul şi concurenţaimperfectă (acordarea de breveteşi acordarea de granturi pentrudiferite invenţii), şi de asemeneastatul este şi el la rândul lui undeţinător de monopol al unui anu-mit segment de piaţă.În ceea ce priveşte externalităţile,raţionalitatea intervenţiei statuluipentru a corecta acest tip de eşecal pieţei, constă în principal înnevoia de a internaliza costurilesau beneficiile pe care o firmă legenerează asupra altor firme prinactivitatea sa, către firma genera-toare.În ceea ce priveşte informațiaimperfectă și pieţele incomplete,sunt mai multe aspecte de discu-tat, nivelul în care ar trebui castatul să intervină sau nu fiind maipuțin evident. Pentru asimetriainformaţională, existăreglementări privind obligativitateaoferirii de anumite informaţii (deexemplu: rata dobânzii percepute,comisionul perceput, etichetareaunor produse etc.). Oponenţiiacestor reglementări afirmă căacestea sunt irelevante, costisi-toare şi nu sunt necesare. Pe dealtă parte, argumentele privindnecesitatea intervenţiei statului cuastfel de reglementări se bazeazăîn fapt pe ideea că dintr-o anumităperspectivă informaţia este unbun public (nu este exclusivă).Mai mult, chiar legea eficienţeicere ca informaţia să fie în mod

liber distribuită pe piaţă cu o câtmai mare acurateţe, iar singurataxă acceptată a se plăti pentru oinformaţie este aceea a costuluide transmisie, conţinutulinformaţiei trebuie să fie accesibiltuturor şi gratuit. Pentru pieţele in-complete de exemplu, trebuie maiîntâi înţeleasă motivaţia pentrucare piaţa asigurărilor şi cea acreditelor nu funcţionează eficient.Acelaşi autor (Stiglitz, 2000, p.82)consideră următoarele: un primmotiv ar fi dezvoltareatehnologică, şi anume inovaţia. Pezi ce trece apar noi şi noi produsedin ce în ce mai performante, ast-fel că şi pe piaţa asigurărilor aparinovaţii în ceea ce priveşte poliţelede asigurare.28

În ceea ce priveşte şomajul şidezechilibrele pieţei, doar institu-tiile statului sunt capabile să facăfaţă ciclurilor economice prinpolitici economice pe termen lung,care să fie capabile să micşorezeimpactul unei crize asupra pieţeişi societăţii în general. Faptul căeconomia privată este ineficientăoferă argumente pentru ca statulsă intervină pentru a regla acesteeşecuri ale economiei private.Totuşi, chiar dacă economiafuncţionează în mod eficient,există încă alte două argumentece fac necesară intervenţia statu-lui pe piaţă (Stiglitz, 2000, p.86):distribuția veniturilor (o piațăcompetitivă poate ridica problemeprecum o inegală distribuție aveniturilor; principala funcție astatului în acest caz este să asig-ure distribuția veniturilor), respec-tiv deciziile pe care le iauintreprinzătorii pe piață - chiardacă aceștia sunt foarte bineinformați, de multe ori aceștia iaudecizii greșite care contravin prin-cipiilor eficientei; apare astfel ocontroversă privind intervențiastatului de situații in care indiviziinu actionează in interesul lor și iaudecizii greșite. În acest caz,intervenția statului nu se rezumănumai la o simpla informare, ci laimpunerea unor reglementariclare (ex. purtarea centurii desigurantă, obligativitateainvățămantului primar etc); astfelde bunuri pe care statul prinintervenția sa ne obliga să le "con-sumam", se numesc "bunuri demerit".29

piata si iNstitUtiiVINERI 16 FEBRUARIE 2018 7

paris: sorbona

arhitect Roger pop, masterand apesa,fac. de ad. și afaceri,univ. bucurești

- continuare în paginaurmătoare -

Page 8: A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE emil gherasim · A FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE. 458 uarie 2018 1 RON Trăim într-o lume care a fost în mare măsură formată de industriași, dar

urmare din pagina 7

Ceea ce ar fi de subliniat prin acesteexemple este faptul că un motiv pen-tru existenţa si necesitatea institutiilorpublice este urmărirea binelui comunsi realizarea unor alegeri colective decare să beneficieze întreaga comu-nitate. Până acum am analizat dinpunct de vedere economic argu-mentele pentru existenţa acestora,însă există si motive de naturăpolitică pentru acest lucru. Cel maisemnificativ argument este căorganizaţiile publice există pentru amenţine sistemul statului de drept,pentru a garanta drepturile silibertăţile cetăţenesti si a crea un setde reguli colective care să garantezerespectarea anumitor valori comune(ex. libertate, egalitate, tratamentechitabil, responsabilitate,reprezentare etc.). Democraţiamodernă se bazează pe un set devalori care sunt garantate de cătreinstituţii publice, singurele legitimecapabile să sancţioneze acei indivizisau agenţi care nu respectă acestevalori (vezi definiţia statului a luiWeber).30

Pe scurt, raţiunile pentru existenţa șiacțiunile institutiilor publice pot fi rezu-mate astfel:- Existenţa unor esecuri ale pieţeicare necesită intervenţia statuluipentru a putea fi soluţionate;- Existenţa interesului comun (binelepublic) si a eficienţei colective (veziDilema comunităţilor, Dilema con-tributorilor si Dilema prizonierului);- Necesitatea de a stabili un set dereguli comun si protejarea unor val-ori care garantează funcţionareasocietăţii moderne (libertate, egali-tate, echitate, responsabilitate,reprezentare).31

Avand in vedere aceste elemente,putem rezuma că există o strânsălegătură între instituțiile statului, im-plicit instituțiile publice și piață, re-spectiv economia unui stat. Concret,un stat care are la bază instituții pub-lice bine conturate și conduse de oa-meni competenți, ajunge să îșiîndeplinească cu brio funcțiile. Maimult decât atât, procesele econom-ice în economia de piață, suntinfluențate de stat prin strategiile eco-nomico-financiare, utilizate în ved-erea corectării dezechilibrelor la nivelmacroeconomic. Astfel, se ajunge laidee conform căreia „instituțiiledetermină perfomanța economică” aunui stat. De asemenea, după cumafirmă însuși Douglass North,instituțiile capitaliste și cele aledemocrației liberale, precum piațaliberă, statul, justiția, sunt rezultatuleforturilor depuse în vedereaminimizării costurilor de tranzacție.32

Așadar intervenţia statului prin insti-tutiile sale în anumite sectoare aleeconomiei este benefică pentru aregla mecanismele pieţei imperfecte.Totodată am arătat că statul intervineşi pentru a furniza şi anumite bunurişi servicii care nu pot fi oferite depiaţa privată. Aceste bunuri şi serviciisunt cunoscute sub denumirea debunuri publice. Dar intervenţia insti-tutiilor prin furnizarea unor astfel debunuri nu este întotdeauna cea maibună soluţie pentru a completa inca-pacitatea pieţei private de a furnizaanumite bunuri. Astfel, în unelesituaţii chiar şi statul „eşuează” înfurnizarea acestor bunuri, el fiindnevoit să apeleze la piaţa privatăpentru a le furniza: este cazul unorservicii precum salubritatea,furnizarea apei potabile, infrastruc-tura, care deşi sunt considerate a fi

bunuri publice, ele sunt oferite pepiaţă de către companii private.Acest lucru se întâmplă deoarece serealizează o eficienţă mai ridicată înfurnizarea unor astfel de bunuridatorită creşterii competiţiei întrefirmele care acţionează pe piaţăpentru furnizarea acelui bun; astfelfirma care obţine acest avantaj are opoziţie favorizată pe piaţă. Deţinereaunui avantaj de către o firmă pe unanumit segment de piaţă nu este osituaţie favorabilă unei economii efi-ciente, ea este însă de preferat înlocul situaţiei în care statul deţinecomplet monopolul pe această piaţă.Această situaţie este de preferatdeoarece concesionarea de către ofirmă privată pentru a furniza acesttip de bunuri şi servicii se face pentruo anumită perioadă de timp şi printr-o licitaţie. Astfel, dacă firma care acâştigat licitaţia nu îşi respectă con-tractul prin furnizarea unor bunuri şiservicii de maximă calitate şi cueficienţă şi eficacitate, ea riscă cadupă expirarea termenului pentrucare a obţinut acest drept să nu-l maiobţină în continuare. Deci, încomparaţie cu situaţia în care dacădoar statul ar furniza aceste bunuri,acesta ar deţine monopolul perma-nent, însă prin furnizarea lor de cătreo companie privată acest monopolnu este garantat pe o perioadănelimitată, ci este condiţionat de oactivitate eficientă (Samuelson,Nordhaus, 2001, pp.319-335). Încazul bunurilor publice statul nu ţinecont întotdeauna de cerereaexistentă pe piaţă. Există o anumităcategorie de bunuri care sunt oferitede piaţa publică chiar dacă nu existăo cerere expresă pentru ele. Estecazul unor bunuri precum obligativi-tatea educaţiei, buletinele de identi-tate etc.33

De asemenea există o serie debunuri care la început sunt oferite depiaţa publică iar mai apoi datoritădiversificării nevoilor societăţii şi acreşterii cererii pentru aceste bunuri,intervine şi piaţa privată pentru a oferiaceste bunuri. Este cazul sistemuluide pensii din România. În Româniala ora actuală sistemul de pensii esteunul public care poate fi completat decătre cei care au posibilitateafinanciară de unul privat. Există totuşio propunere de trecere de la sis-temul public la sistemul privat depensii.34

Aşa cum am arătat mai sus, piaţapublică „eşuează” şi ea în furnizareaanumitor bunuri şi servicii. Societatease dezvoltă din ce în ce mai mult şidevine tot mai complexă, astfel că şinevoile sunt din ce în ce mai variateşi într-o continuă creştere. Piaţapublică oferă acele bunuri şi serviciicare satisfac o cât mai largă arie depiaţă. Este însă destul de dificil săstandardizezi toate nevoile din ce înce mai complexe ale oamenilor pen-tru a putea oferi bunul sau serviciulcorespunzător. Piaţa publică nu

poate satisface în egală măsurătoată cererea de bunuri şi servicii.Aceasta trebuie să prioritizezeaceste cereri şi să le includă în anu-mite categorii, să le uniformizeze.35 36

bibliografie1. Armenia ANDRON-ICEANU - Guvernarea orientataasupra pietei – opțiune strategică im-portanta în procesul reformei man-agementului public2. ASE Catedra deEconomie și Politic, Economice,Economie, ediția a opta, Ed. Eco-nomica, 20093. Gyorgy ATTILA, AndreeaSTOIAN, Lucian TÂŢU, Finanteleinstitutiilor publice, Ed Universitara,20094. Virgil BALAURE (coord.) –Marketing (Ediţia a II, revăzută şiadăugită), Ed. Uranus, Bucureşti,20025. Robert DAHL, CharlesLINDBLOM, Politics, Economicsand Welfare, Chicago, University ofChicago Press, 19536. Alberta Gisberto CHITU̧,Consilier – contabilitate pentru insti-tutii publice, Grup de editura si Con-sultanta in afaceri Rentrop & Straton,Bucuresti7. Vasile GÎRBU, Influențainstituțiilor asupra dezvoltării eco-nomice8. Cristina HINŢEA, Intro-ducere în administrația publicǎ, Clu-jNapoca, 20149. Luminița IONESCU, Con-tabilitatea instituțiilor din administrațiapublică, Ed. Economică, București,200110. Phillip KOTLER – Man-agementul marketingului, EdituraTeora, Bucureşti, 199711. Paul MARINESCU, Man-agementul institutiilor publice, EdituraUniversității din Bucuresti, 200312. Tatiana MOȘTEANU,Buget și Trezorerie Publică, Ed.DuStyle, București, 200013. Douglass C. NORTH, “In-stitutions”, Journal of Economic Per-spectives, American EconomicAssociation, Vol. 5, No. 1, Winter199114. David E. O’CONNO ,TheBasis of Economics, Westport, Con-necticut, London: Greenwood Press,200415. Guy PETERS, The futureof governing: four emerging models,University Press of Kansas, 199616. Dan POPESCU, Econo-mia socială de piață: coordonategermane din perspectivăeuropeană, Studii de IstorieEconomică și Istoria și Istoria GândiriiEconomice, Academia Română,vol. XVIII, pp. 89-9517. Dan POPESCU, Solidari-tatea Economică, ibidem pp. 150-158 18. Dan POPESCU, Istoriagândirii economice din antichitatepână la sfârșitul secolului XX, Edit.

Continent,Sibiu-București, 1999,pp.12019. Stephen P. ROBBINS, Or-ganization Theory: Structure, De-sign, and Application, Prentice-Hall,198720. Paul Anthony SAMUEL-SON, William D. NORDHAUS, Eco-nomics, 200121. Joseph E. STIGLITZ, Eco-nomics of the Public Sector 3rd edi-tion, W.W. Norton & Company, Inc,New York, 200022. Ciprian TRIPON, MariusDODU, Dezvoltare organizaţionalăşi managementul schimbării, UBB,Cluj-Napoca, 201623. Paul ZAI, Dan LAZĂR,Adrian INCEU, Economie și finanțepublice,UBB, Cluj-Napoca, 2012 24. Legea nr 500/2002 privindfinanţele publice, publicată în MO nr.597/2002Surse internet:http://www.doingbusiness.orghttp://www.gov.ro http://www.melchior.fr/etude-de-cas/les-institutions-et-lacroissancehttp://www.mfinante.ro,referințe:1 Cristina Hinţea, Introducere înadministrația publicǎ, UBB, ClujNapoca, 2014, p. 312 Paul Marinescu, Managementulinstitutiilor publice, Editura Universi-tatii din Bucuresti, 2003, cap. II3 Alberta Gisberto Chitu̧, Consilier –contabilitate pentru institutii publice,Grup de editura si Consultanta inafaceri Rentrop & Straton, Bucuresti,p10/001 4 G. Attila, L. Tatu, A. Stoian, Finan-tele institutiilor publice, Ed Universi-tara, 2009 5 Ludwig von Bertalanffy a fostprimul teoretician care a articulatprincipiile teoriei generale a sis-temelor în 1950. Conform definiţieisale, un sistem este un set de ele-mente care se află în relaţii deinteracţiune..6 Ciprian Tripon, Marius Dodu, Dez-voltare organizaţională şi manage-mentul schimbării, UBB,Cluj-Napoca, 2016, p. 5 7 Adaptare după Cristina Hinţea, In-troducere în administrația publicǎ,UBB, Cluj Napoca, 2014, p. 328 ibidem9 in sens abstract10 expresia tuturor bunurilor materi-ale sau serviciilor între care existăposibilitatea substituirii în consum11 Balaure,V. (coord.) – Marketing(Ediţia a II, revăzută şi adăugită), Ed.Uranus, Bucureşti, 2002, p. 83 12 Kotler, Ph. – Managementulmarketingului, Editura Teora,Bucureşti, 1997, p. 4013 Ilie Gavrila, Delia Tatu, Capitolul7 – Piete, concurenta, preturi /Economie, editia a opta, EdituraEconomica, Bucuresti, 2009, p. 9614 Les institutions et la crois-sance|Melchior, http://www.mel-chior.fr/etude-de-cas/les-institutions-

et-lacroissance15Eşec al pieţei - incapacitatea de ase satisface o anumită necesitateprin acţiunea pură şi simplă a forţelorpieţei; piaţa generează o alocare aresurselor ineficientă din perspectivainteresului public; Imperfecţiuni alepieţei - absenţa, într-o măsură maimare sau mai mică a condiţiilorconcurenţei perfecte16 Cristina Hinţea, Introducere înadministrația publicǎ, UBB, ClujNapoca, 2014, p. 3417 ibidem18 Cristina Hinţea, Introducere înadministrația publicǎ, UBB, ClujNapoca, 2014, p. 3419 Zai. P., Lazar D., Inceu A.,Economie si finante publice, Cluj-Napoca, 2012, cap. II, 2.220 ibidem, p. 4221 Zai. P., Lazar D., Inceu A.,Economie si finante publice, Cluj-Napoca, 2012, p. 4322 Zai. P., Lazar D., Inceu A.,Economie si finante publice, Cluj-Napoca, 2012, p. 4623 ibidem, p. 4524 Joseph Stiglitz este cel care in-troduce si această categorie deprobleme în sfera esecurilor pieţei25 Cristina Hinţea, Introducere înadministrația publicǎ, UBB, ClujNapoca, 2014, p. 3526 Ibidem, p. 3627 Zai. P., Lazar D., Inceu A.,Economie si finante publice, Cluj-Napoca, 2012, p. 5228 Zai. P., Lazar D., Inceu A.,Economie si finante publice, Cluj-Napoca, 2012, p. 5429 ibidem, p. 5530 Cristina Hinţea, Introducere înadministrația publicǎ, UBB, ClujNapoca, 2014, p. 3831 ibidem32 North, D.C. “Institutions”, Journalof Economic Perspectives, Ameri-can Economic Association Vol. 5, No. 1, Winter 1991.33 Zai. P., Lazar D., Inceu A.,Economie si finante publice, Cluj-Napoca, 2012, p. 5634 ibidem, p. 5735 ibidem36 Anumite nevoi speciale cum ar fiprotecţia copilului, a persoanelor cuhandicap nu pot fi oferite de cătresectorul public în măsura în caresunt cerute, astfel că este cazul săintervină sectorul neguvernamentalpentru completarea pieţei publice,deoarece cel privat nu oferă serviciicare nu sunt profitabile.

piata si iNstitUtii VINERI 16 FEBRUARIE 20188

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail [email protected]

Articole la: [email protected]

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

london city

arhitect Roger pop, masterand apesa,fac. de ad. și afaceri,univ. bucurești