c my b

c my b

Industria turis-mului a cunoscutîn ultimele douădecenii o accel-erare istoricăfără precedentcare a schimbatpentru totdeaunamodelele deafaceri care aufost valabile

timp de decenii. Tot acest procespoate fi rezumat în o serie defenomene, inovaţii, produse şi con-cepte care au schimbat istoria turis-mului, printre care se numără:globalizarea, introducerea Euro, acor-dul Schengen, terorismul, primăvaraarabă, turismul sustenabil,schimbările climatice, acronimulBRIC, directiva Bolkenstein, interne-tul şi motoarele de căutare genGoogle, Smartphone–ul şi reţelele so-

ciale, liberalizarea transportului aerianşi companiile low cost, boom-ul de tipcity breaks, criza creditelor ipotecare,Online Travel Agencies (OTA) şi re-ducerea comisioanelor sauschimbările în domeniul intermedieriituristice.Căderea zidului Berlinului în 1989,deschiderea ulterioară a ţărilor dinblocul sovietic, extinderea uniunii Eu-ropene spre est şi emergenţa Chineica o nouă putere economică globală,reprezintă o serie de factori care auaccelerat procesul de globalizare înultimele două decenii, fenomen carea afectat din plin şi industria turismu-lui. Forţele de globalizare au efectereale asupra creşterii numărului decălătorii, care în prezent se cifrează lapeste 1.080 milioane, iar estimărilepentru anul 2030 ţintesc spre 1.800milioane de sosiri.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Dumnezeu este sprijinitorulpricinilor drepte şi cine se luptăpentru dreptate se luptă pentru

Dumnezeu”

N. Bălcescu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 419 anul X vineri, 19 decembrie 2014 1 RONPUNCTUL PE EUROPA Fenomene, inovaţii, cuvinte care au

schimbat istoria turismului

Este cunoscut faptul călumea înconjurătoare, fieea fizică sau socială, estepreponderent neliniară şica urmare, în mod evident,este o necesitate logică dea se renunţa la principiulsuperpoziţiei pentru

cunoaşterea şi descriereaacestor fenomene gener-ate în cadrul acestor lumi.Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secoluluiXX a fost o perioadă ex-trem de fructuoasă în ceeace priveşte realizările înştiinţă. Amintesc aici doardouă dintre teoriile dinfizică, care au schimbatmodul nostru de percepţieasupra lumii şi anume teo-ria relativităţii (speciale şigeneralizate), respectivteoria cuantică, dar nu potsă nu amintesc contribuţiaesenţială a lui Henry Poin-care`, o minte sclipitoare,în domeniul matematicii,fondator al dinamiciineliniare.

continuare ^n pag. 4-5

Despre spargerea simetriilor

Implicaţii social-economice şi politice

ale domeniului tehnoeconomia nucleară(II)

Conf. univ. Dr. Virgil niCULa

alte state care aspiră sădevină membre ale Uniunii europene

uniunea Europeană este deschisăoricărui stat european careîndeplineşte criteriile democratice,politice şi economice pentrudobândirea calităţii de membru.Condiţiile de bază pentru extin-

derea uniunii Europene au fost stip-ulate prin Tratatul privind uniuneaEuropeană care prevede că „orice

stat european poate cere să devină membru al uniunii Eu-ropene.”Teoretic, în tratatele fundamentale de constituire nu existanici o limită pentru extinderea modelului comunitar, însăpractica extinderiilor succesive a demonstrat ambiguităţi şidificultăţi în desfăşurarea acestui proces. Începând cu anul 1989, politica externă a uniunii Europenes-a orientat în special asupra fostelor ţări socialiste eu-ropene, ţări considerate o adevărată piaţă de desfacerepentru produsele economiilor ţărilor dezvoltate ale uniuniiEuropene. Dovadă sunt balanţele comerciale din ultimiledecenii, mereu în favoarea ţărilor membre şi fluxurilor decapital unidirecţionale dinspre uniunea Europeană spre Eu-ropa Centrală şi de Est, astfel că a avut loc o expansiuneeconomică fără precedent a acestei organizaţii cu caractervădit supranaţional.

Conf. univ. Dr. PaulLUCian

noiembrie 1989, oamenii spulberă zidul berlinului

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

P r o p u n e r e amea a fostreținută dec o n d u c e r e aM i n i s t e r u l u iÎnvățământuluiși sunt investitcu organizareasimpozionuluipe care-l pro-p u s e s e m .Aveam însăun fel de con-

trolor în minister, care provenea dela Institutul Politehnic din București,respectiv pe prof. Racoveanu,care, în anul 1963, a fost membruîn comisia mea de doctorat.

continuare pag. 2

continuare ^n pag. 3

7. În LUMEa nOUĂ...

Realizarea visului arde-leanului de a vedeaAmerica mi s-a împlinit,întreit. Am trăit fericireade a străbate ţinuturile„Lumii noi”, de pe coastade Est la „Vestul sălbatic”megaindustrializat şidezvoltat, trecând prin„patria jazzului”şiscăldându-mi trupul înapele Golfului Mexic,îmbătat de razele soare-lui pe plajele cu nisipurica zahărul de la Pen-sacola - Mobile, Florida.Sau, clătindu-mi privirile,visând la facereaPământului şi la scurg-erea timpului, în MareleCanion, Deşertul Ne-vada sau Miraj-ele LasVegas-ului.

Conf. univ. Dr. Cornel jUCan

continuare in pag. 7

realităţi “in glissando”

continuare in pag. 8

Conf. univ. Dr.Vasile brĂtian

Prof. Dr. GheorghePrEda

in memoriamDouă decenii şi jumătate au trecut de la RevoluţiaRomână din decembrie 1989. În memoria aceloracare şi-au dat viaţa să fim noi astăzi.

“EuroeconomiaXXI”

Cu prilejul sărbătorilor Crăciunului şi ale Anului Nou 2015, “Euroeconomia XXI”urează tuturor cititorilor şi colaboratorilor eimultă sănătate, bucurii, succese, fericire !

LA MuLţI ANI !

(următorul număr al revistei va apărea în luna ianuarie-februarie 2015-redacţia)

rOUbini

Din nou despre NapoleoNBoNaparte

„Marii oameni își fac propriul lorsoclu. Viitorul se ocupă de statui”

Victor Hugo„Napoleon: gloria și rușinea”. Ast-fel abordează, la două secole dela căderea sa, mai mulți istorici,cariera, evoluția în timpul vieții amarelui împărat. „Gloria șirușinea”, fascinație și detestare,admirație și ură.

continuare pag. 6-7

Dan POPESCU

tehnoeconomia nucleară2 VINERI 19 DECEMBRIE 2014

urmare din pagina 1

Întocmesc o ciornă cu listacomunicărilor care s-ar preta laun asemenea simpozion, sta-bilesc autorii care știam că potelabora comunicări de calitate șicare erau receptivi la sugestilemele. Prezint ciorna programu-lui rectorului Gh. Dolgu, cunos-cut la O.N.u. ca un specialist îndomeniul dezarmării, precum șiMinisterului Învățământului.Programul simpozionului esteaprobat și trec la înfăptuireaacestuia. Intuiam totuși că vaveni furtuna. Nu știam de unde,când, amplitudinea șiconsecințele acesteia. Bănuiam, fapt care s-a adeveritpână la urmă, că va veni dinpartea Comitetului de Stat pen-tru Energia Nucleară (CSEN),care nu putea privi liniștit imix-tiunea unui străin în ”lumea lornucleară”!

Cu o zi înainte de sim-pozion, sunt căutat la telefon,acasă, dis de dimineață, desecretara prorectorului careavea în sarcină cercetareaștiințifică, dar și altele! Xenia,secretara, îmi spune că prorec-torul este foarte supărat pemine și că trebuie să mă prezintimediat la el. Intuiam eu deunde-i vine supărarea! Îl caut peprorector, numai că acesta ple-case între timp. La MinisterulÎnvățământului eram așteptatde conducere. Mi-am zis”amdat de dracu cu ăștia, acum peunde scot cămașa!”, a începutsă-mi fie teamă. Ajuns la minis-ter, o secretară cu o priviredușmănoasă mă invită în biroulministrului adjunct, prof. A.Popescu, un cunoscut chimistromân, birou în care se afla șisecretarul general al ministeru-lui, prof. G. Ciucu, la rându-i uncunoscut matematician proba-bilist român. Nu fusesemniciodată în acel birou. Nu mi serăspunde la bună ziua și nici nusunt invitat să iau loc. Semneproaste, dar voi vedea. ”Con-ducerea” avea fețele căzute deparcă li se scufundaserăcorăbiile. Tăcerea a fostîntreruptă brusc de prof. G.Ciucu, care mi se adreseazărăstit:”V-am ajutat să participațila Conferința internaționalăONu de la Geneva și dreptrecunoștință uite ce problemene creați”. Stam în picioare cala judecată!

Îi răspund că nu înțelegdespre ce e vorba, am făcutdoar o propunere în scris pen-tru a valorifica cele învățate laconferință, propunere care mi-afost aprobată de conducereaMinisterului Învățământului, dincare făcea parte, de fapt, și per-sonajul care-mi vorbea, orga-nizând manifestarea înconformitate cu aprobarea dată.Mi se răspunde tot așa de tăios:

– De ce nu ați obținut și apro-barea de la CSEN?– Nu am știut că trebuie să ceraprobare și de la CSEN, com-pletând neinspirat că ”poate amacordat o atenție mai mareproblemei de fond și mai puținlaturii formale”. Îmi răspundesupărat:

– Cum formale, acum să des-curci dumneata lucrurile cu tov.Manea Mănescu, care ne-aspus că mari probleme îi creem!

Mă pregăteam săpărăsesc biroul ministrului, îmidădusem seama despre ce estevorba, era clar mâna celor de laCSEN. Sună telefonul scurt, latelefon nimeni altul decât profe-sorul I. ursu, despre care unînalt funcționar de la CSEN,prof. Mânzatu, îmi spusese cucâteva zile înainte că este ple-cat la Dubna și că nu se știecând se întoarce. ”Sosise, sevede, mai devreme”!. Prof. G.Ciucu mi-l dă la telefon, suntluat la rost vorbindu-mi de parcăi-aș fi fost servitor, reproșându-mi, între altele:

– Cum mi-am permis, cine mi-a dat voie, mi-a dat un referatpozitiv la teza de doctorat, m-aajutat la cea de a IV-aConferință Internațională ONude la Geneva și șirulreproșurilor a continuat,spunându-mi, în final, că CSENrăspunde de tot ce este nuclearîn această țară și că nimeni nupoate să facă ce vrea. Eu oțineam una și bună că am avutaprobarea conducerii Ministeru-lui Învățământului și că nu amcrezut că domeniul economiei,politicii și managementului nu-clear interesează așa de multpe fizicieni.

Prin explicațiile meleam reușit să-l înfurii și mai tarepe prof. I. ursu. Prof. A.Popescu, dându-și seama desituația în care mă aflam, îmispune, pe un ton mai liniștit:

– ” Vă rog să luați măsuri pen-tru amânarea simpozionului la odată asupra căreia se va con-veni”. Moralul meu era la cotazero.

Cei de la CSEN erauderanjați și de faptul că pe cop-erta programului simpozionului,pe care îl tipărisem și îl difuza-sem în țară și în străinătate,apăruse cuvântul ”tehnoecono-mia nucleară”, conceptul meu,pe care-l prezentasem laConferința Internațională ONude la Geneva.

Renunț la ideea de amai merge la C.C. la ManeaMănescu, riscam să mai în-casez și acolo un perdaf sau șimai rău, dacă aflau nebunii dincapul satului! În Piața Romană,în dreptul rectoratului, staționao limuzină neagră, care adispărut imediat după ce amanunțat amânarea simpozionu-lui. Le spun colaboratorilor meide amânare. Toți erau cătrăniți,își dădeau seama de fapt dedecesul simpozionului, con-ceput și organizat atât de greu.

Îl caut pe prorector,care venise între timp și caremă ia și el la rost de la ușă,spunându-mi:– De această manifestare seocupă acum un general, ce,dumneata nu știai că domeniulnuclear intră sub incidențaPactului de la Varșovia?– Nu știam, i-am răspuns.

Am plecat acasăabătut, două zile nu am maiputu ieși din casă, pur și simpluam zăcut. Locuiam undeva înBalta Albă, nu mi-a mai trebuitmâncare și nu am mai răspuns

la telefon. Am realizat că suntsingur, că nimeni nu-mi iaapărarea, ci din contră, ca săscape ei de cea mai micărăspundere, erau dispuși să măsacrifice, eram de fapt ”acarulPăun”.

Lucrurile s-au mailiniștit în zilele următoare. Mi-am revenit și mi-am reluat activ-itatea obișnuită la facultate.Mi-am zis: ”cine o face ca mine,ca mine să pățească”. Mi-a fosttotuși greu să renunț la idee, mi-am zis: ”m-ați învins voi acumpe mine, dar vom vedea noipână la urmă, propunerea meaeste prea importantă și numerită să moară din cauzavoastră!”

După vreo doi ani de laeșec, Ministerul Comerțului Ex-terior și al Cooperării Econom-ice Internaționale organizează,prin intermediul asociației ARO-MAR, care depindea de acestminister, o altă manifestareștiințifică cu tema ”Aspecte alecomerțului și cooperării eco-nomice internaționale în dome-niul nuclear”. Nota defundamentare la care lucrasemfusese însușită de ministrulNicolae Nicolae, dar mai întâide vicepreședintele AROMAR,de faimosul Dr. C. Fota. Evit,este adevărat, să fac referire înnotă la manifestarea științificăratată. Se trimit adrese de spri-jin și de colaborare la câtevaministere, inclusiv la CSEN.Tematica manifestării științificeîn cauză era, de fapt, ”identicăcu cea a manifestării ratate”,reprezentanții CSEN nu și-audat însă seama de aceasta.Manifestarea s-a ținut în sala defestivități, plină până la refuz, aMinisterului Comerțului Exteriorși al Cooperării EconomiceInternaționale, unde, în afară destudenții mei, erau și specialiștide la CSEN, care deveniserăacum extrem de cooperanți.

Scriu un scurt articoldespre manifestarea științificăîn cauză, articol care urma săapară în ziarul România Liberă.Conform obiceiului, credeam căarticolul va fi semnat de min-istru, dar acesta a refuzat,spunând că articolul trebuie săfie semnat de cel care l-a scris.M-a mirat faptul, deoarece obi-ceiurile erau altele! Poate dinprudență procedase așa min-istrul!

Deschid lucrările și invitsă ia cuvântul pe ministrul ad-

junct de la Ministerul EnergieiElectrice, Adrian Georgescu, uncunoscut inginer care în ultimultimp era cam nervos, fiind, nuștiu din ce motive, marginalizatde partid, invit la cuvânt apoi pevicepreședintele CSEN, E.Rodeanu, ulterior ambasador alRomâniei în Canada, unde s-aocupat și de construirea cen-tralei nuclearo-electrice de laCernavodă și care a dat și uninterviu la radio despre mani-festarea științifică în cauză, pecare a lăudat-o chiar. Acestaridica în slăvi performanța reac-toarelor canadiene CANDu.

Nu am pierdut ocaziasă nu-i reamintescvicepreședintelui, care mi-a îmispusese cu câțiva ani în urmă,când încercam să organizezmanifestarea ratată:

– Porțile CSEN sunt închisepentru dumneata. Am profitatde ocazie și i-am spus:– Cred că acum porțile CSENnu mai sunt închise pentrumine. S-a făcut că nu ma audeși că nu a înțeles ce i-am trans-mis.

Sunt invitat în S.u.A. înanul 1979 la The Alabama uni-versity în Birmingham. În pro-gramul vizitei mele erauprevăzute: the Institute for En-ergy Analisis (IEA), The CoalElectric Plant ”Bull Run” dincadrul Tennessee Valley Au-thority (TVA), unde m-am docu-mentat. La IEA am fost invitat săparticip la un seminar la careparticipanții erau cercetători dincadrul IEA, cât și câțiva invitați,între care și subsemnatul.

Alvin M. Weinberg, di-rectorul IEA, pe care-lcunoscusem în 1971, la cea de-a IV-a Conferință InternaționalăONu de la Geneva, conduceaseminarul. În cadrul seminaru-lui, discuții aprinse, se avizaamplasarea unei centrale nu-clearo-electrice (CNE/N.P.P.) înu.S.A. În cadrul discuțiilor sefăcea cu referire la conceptul decogenerare nucleară, iau cu-vântul bazându-mi expunereape exemplul Ågesta, Stock-holm, Suedia, pe care-lcunoșteam bine, arătând avan-tajele și limitele cogenerării nu-cleare.Înainte de a pleca spre Româ-nia, prof. dr. Henry N. McCarl,care mă însoțea, îmi cere cheilede la servietă. Am rămas sur-prins, mă așteptam la în-

credere. Arătam eu oare caomul care se ocupa de sustrassecrete? Probabil că sefripseseră înainte și nu maiaveau încredere în nimeni.România făcea parte din zonaPactului de la Varșovia. Ofuncționară americană l-a luat larost pe prof. H.N. McCarl, caremă însoțea, spunându-i că nuaveam dreptul să intru la I.E.A.Înainte de vizita de la I.E.A., amvizitat centrul de cercetărispațiale de la Nashville, careera deschis publicului larg.Vizita a început trecând printr-oserie de încăperi în care erauexpuse diplomele marelui spe-cialist în domeniul rachetelor in-tercontinentale, germanul H.von Brown.

După întâmplarea cuorganizarea simpozionului, dedata aceasta reușit, sunt invitatîntr-o seară de un coleg la COȘ,coleg despre care în 2008 amaflat, după ce am obținut ocopie de pe dosarul meu deurmărire de la securitate, că eraunul dintre ”turnătorii mei”. Amaflat însă prea târziu ca să mămai pot apăra, deși nu știam dece să mă apăr!

La o masă vecină eraacad. Alexandru C. Rosetti, pecare-l salut, nu același lucruface și colegul meu, m-a miratfaptul, am aflat însă că între eiavusese loc o discuțieneplăcută. Într-o zi aglomerată,acad. îl refuzase pe colegulmeu să ia loc la masa lui. Nudeparte la o altă masă, se aflaun clujean important, cu maimulți colaboratori, la un ”șpriț”,era vorba de prof. I. ursu,președinte pe atunci al CSEN,care, atunci când m-a văzut, s-a făcut negru la față, întor-cându-și scaunul, stând încontinuare cu spatele la mine.Colegul meu de masă nucunoștea însă cauzele atitudiniiprofesorului, clar la mijloc era oranchiună, nu uitaseîndrăzneala mea de a fi încer-cat să organizez, ocolindu-l, nufără motive, un simpozion dindomeniul nuclear.

I. ursu spunea că acad.H. Hulubei i-a fost mentor și căși-a susținut doctoratul cuacesta, după absolvirea”Facultății de Fizică Atomică șiNucleară” de la universitatea”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, deși lucrurile nustăteau chiar așa...

CEntraLa nUCLEara dE La CErnaVOda

Prof. Dr. Gheorghe PrEda

3VINERI 19 DECEMBRIE 2014 alte state care aspiră să devină membre ale uniunii europene

urmare din pagina 1Turcia a fost una dintre primeleţări care a dorit colaborarea cuComunitatea Europeană, încădin anul 1959. Această colabo-rare s-a concretizat sub formaunui Acord de Asociere, numitAcordul de la Ankara, semnat înseptembrie 1963. Principalulobiectiv era acela de a crea ouniune Vamală pentru pro-dusele agricole, în vedereaîmbunătăţirii condiţiilor de viaţăale cetăţenilor turci şi reducereadecalajelor dintre Turcia şi ţărilemembre ale comunităţilor eu-ropene.Candidatura oficială a Turciei dea adera la construcţiaeuropeană a fost înregistrată ladata de 14 aprilie 1987, con-ducând la instaurarea unei uni-uni Vamale între uE şi aceastala 1 ianuarie 1996. Consiliul Eu-ropean de la Helsinki din de-cembrie 1999 a acordat Turcieistatutul de ţară candidată, pebaza recomandărilor ComisieiEuropene. De la acordareastatutului de ţară candidată, Tur-cia a început un proces intensde reformă politică. Şi-a modifi-cat Constituţia, introducând re-forme esenţiale ale sistemuluisău politic şi juridic, careabordează o serie de priorităţi îndomeniul juridic şi al drepturilorfundamentale. Reformelelimitează competenţainstanţelor militare,restructurează CurteaConstituţională, oferă baza pen-tru adoptarea de măsuri spe-ciale de protejare a drepturilorfemeilor şi ale copiilor,garantează protecţia datelor cucaracter personal. Turcia a im-plementat reforme permanenteîn privinţa drepturilor omului, aabolit pedeapsa cu moartea, aoferit drepturi culturaleminorităţii kurde şi a avansat înrezolvarea diferendului cipriot.

Negocierile pentru aderareau început în anul 2005, însăpână în acest moment au fostdeschise doar 13 capitole şi în-chis temporar numai unul(Ştiinţă şi cercetare), în plus,Consiliul European a decis căpână când Turcia nu va aplicaprevederile Acordului de laAnkara şi faţă de Cipru, optcapitole de negociere nu vor fideschise şi nici un altul nu va ficonsiderat temporar închis. Ne-gocierile turco-europene aucunoscut o nouă stagnare în adoua jumătate a anului 2012,când Turcia a decis să „îngheţe"relaţiile cu Consiliul European şisă nu participe la şedinţeleacestuia pe perioadapreşedinţiei cipriote (1 iulie-31decembrie 2012). Această atitu-dine faţă de o instituţiefundamentală a uniunii Eu-ropene a ridicat mari semne deîntrebare. cu privire la capaci-tatea Turciei de a se conformacerinţelor comunitare. În plus,datorită diferenţelor religioase şiculturale, Turcia se loveşte de oopoziţie puternică din partea gu-vernelor conservatoare alestatelor membre, în specialFranţa, Germania, Austria, Gre-cia, Cipru şi Slovenia.Celelalte ţări din Balcanii deVest - Albania, Bosnia şi

Herţegovina, Muntenegru şiSerbia inclusiv Kosovo, conformRezoluţiei nr. 1244 a Consiliuluide Securitate al Naţiunilor unite- au primit promisiuni cu privirela perspectiva de a deveni statemembre ale uE, de îndată cevor fi pregătite. Acestea suntcunoscute sub denumirea deţări potenţial candidate.Procesul de stabilizare şiasociere este un proces stabilitde uE cu toate ţările din Balcaniide Vest, care are drept obiectivapropierea progresivă a aces-tora de uE. Datorită acestui pro-ces, aceste ţări se bucură dejade acces liber la Piaţa unică auE pentru aproape toate expor-turile lor, precum şi de sprijin fi-nanciar din partea uE pentrueforturile depuse în direcţiarealizării reformelor. Piesacentrală a procesului constă înîncheierea unui Acord de Stabi-lizare şi Asociere carereprezintă o relaţie contractualăîntre uE şi fiecare ţară din Bal-canii de Vest şi care stabileştedrepturi şi obligaţii reciproce.Acordurile de stabilizare şiasociere se concentreazăasupra respectării principiilordemocratice esenţiale şi a prin-cipalelor elemente centrale alepieţei unice europene. Prin in-stituirea unei zone de liberschimb cu uE şi existenţa reg-ulilor (în materie de concurenţă,ajutor de stat, proprietateintelectuală etc.) şi a avantajelorconexe (de exemplu, dreptul destabilire) precum şi reformele in-troduse pentru a realizaadoptarea standardelor, acestproces va permite economiilordin această regiune să înceapăsă se integreze în uE. Dacăaceste criterii sunt îndeplinite,Acordurile de Stabilizare şiAsociere pot fi finalizate cu toateţările din Balcanii de Vest.

Fosta Republică Iugoslavă aMacedoniei a solicitat aderareala uE în martie 2004 şi a primitopinia favorabilă a Comisiei Eu-ropene în noiembrie 2005. La 9 noiembrie 2005, ComisiaEuropeană a recomandat acor-darea statutului de candidatMacedoniei, aceasta devenindastfel cea de a treia republicăex-iugoslavă care câştigă aceststatut. Prin urmare, o lună maitârziu, Consiliul European adecis să acorde acestei ţăristatutul de ţară candidată.

Ca urmare a reformelor con-siderabile din 2009, s-au înreg-istrat noi progrese din parteaacestei ţări în ceea ce priveştereforma Parlamentului, a poliţiei,a sistemului judiciar, aadministraţiei publice şi aprotecţiei minorităţilor. FostaRepublică Iugoslavă a Mace-doniei trebuie să continue să în-registreze progrese referitor ladialogul dintre actorii politici, lareforma sistemului judiciar şi aadministraţiei publice, la com-baterea corupţiei, la libertateade exprimare şi la îmbunătăţireamediului de afaceri.

În 2011, Comisia Europeanăa recomandat pentru a treiaoară consecutiv începereadiscuţiilor de aderare cu Mace-donia, însă Grecia a blocatlansarea discuţiilor de aderaredin cauza disputei îndelungateasupra numelui dintre cele douăţări vecine.

Albania a fost un potenţialcandidat la aderarea în uniuneaEuropeană începând cu ian-uarie 2003 şi a aplicat în modoficial pentru aderarea la uE ladata de 28 aprilie 2009. În oc-tombrie 2012, ComisiaEuropeană a recomandat însăca, înainte de începerea ne-gocierilor şi declararea Albanieica stat candidat oficial, aceastasă dovedească progresesubstanţiale în domenii-cheie,precum reforma sistemului ad-ministrativ şi judiciar şi re-vizuirea procedurilorparlamentare.

Bosnia şi Herţegovina esteun posibil candidat la aderare înuE, angajat într-un proces denegocieri cu uniuneaEuropeană vizând, pe termenlung integrarea sa în cadrul uni-unii. Acest stat a făcut însă pro-grese limitate în ceea cepriveşte reformele-cheie. Nu aufost eliminate incompatibilităţiledintre Constituţia acestei ţări şiConvenţia europeană a drep-turilor omului, în ciuda hotărâriiîn acest sens a Curţii Europenea Drepturilor Omului. Singureleprogrese majore au vizat elim-inarea vizelor şi măsuri de liber-alizare a circulaţiei produselor.

Kosovo este un candidatpotenţial la aderarea în uniuneaEuropeană, dar cel puţindeocamdată aderarea estepusă sub semnul întrebăriidatorită faptului că o parte din-tre statele membre ale uE nu i-au recunoscut independenţa(România face şi ea parte dintreaceste state, alături de Spania,Slovacia, Cipru). În plus,Kosovo trebuie să răspundăunor provocări importante înceea ce priveşte reformaadministraţiei publice şi a sis-temului judiciar, fiind necesareeforturi suplimentare pentru acombate corupţia, crimaorganizată şi spălarea banilor.

Fără îndoială, contextul ac-tual, încă afectat de crizaeconomică, presupune eforturisemnificative atât din parteastatelor candidate şi potenţialcandidate, cât şi din partea uE.ţările candidate trebuie să fiemai riguroase în a demonstra căvor fi capabile să-şi asume în în-tregime rolul de membri ai uniu-nii, iar uniunea, la rândul ei, pelângă dialog şi supraveghere,trebuie să sprijine activ eforturilede redresare economică, stabi-lizare macroeconomică şi con-solidare fiscală a ţărilorimplicate în procesul de ader-are.

Parlamentul din Muntenegrua declarat independenţa faţă deuniunea statală Serbia şiMuntenegru în anul 2006. În2008, Muntenegru a depus cer-erea de aderare şi a primit acor-dul Comisiei Europene în anul2010. Negocierile propriu-ziseau început în iunie 2012, princi-palele puncte fierbinţi fiindreprezentate de implementareareformelor în domeniile statuluide drept şi drepturilor funda-mentale, în special în lupta îm-potriva corupţiei şi crimeiorganizate.

Serbia a fost identificată caun stat potenţial candidat pentruaderarea la uE cu ocazia Con-siliului European de la Salonicdin anul 2003. Aceasta a depus

cererea oficială de aderare înanul 2009 şi a primit acceptuluE în martie 2012. Deşi relaţiilecu Kosovo nu sunt încătranşate, Serbia a continuatpunerea în aplicare a agendeisale de reformă politică, fiindobţinute unele rezultate pozitiveîn ceea ce priveşte combatereacrimei organizate şi a corupţiei.Sunt însă necesare eforturi su-plimentare privind reforma sis-temului judiciar şi aadministraţiei publice, precum şiîn ceea ce priveşte reconciliereaîn regiune, în special cu Bosniaşi Herţegovina.

Islanda a primit avizul favora-bil al Comisiei Europene în feb-ruarie 2010, ca urmare adepunerii cererii de aderare îniulie 2009. Consiliul European adecis în iunie 2010 că pot în-cepe negocierile de aderare cuIslanda. Nivelul de integrare alIslandei în structura europeanăeste oricum ridicat prin inter-mediul participării acesteia laSpaţiul Economic European(SEE), Spaţiul Schengen, AELSşi NATO. Ca membru al SEE,Islanda participă deja la Piaţaunică şi contribuie din punct devedere financiar pentru coezi-unea economică şi socială aEuropei. De asemenea, o mareparte a legislaţiei comunitare seaplică în Islanda şi aceastaparticipă, fără drept de vot, lanumeroase programe ale uE, îndomenii legate de mediulînconjurător, educaţie şi cerc-etare. In calitate de membruAELS încă din 1970 şi în bazaunui acord de comerţ liber cuCEE din anul 1972, două treimiale exporturilor Islandei seîndreaptă către statele membreale uE.

În cadrul procesului de ne-gociere, au fost deschise 18capitole de negociere şi au fostînchise provizoriu 10 capitole,printre care: ştiinţă şi cercetare,educaţie şi cultură, libertatea decirculaţie a lucrătorilor, dreptulproprietăţii intelectuale, politicăindustrială, drepturi judiciare şifundamentale, protecţia şisănătatea consumatorilor, polit-ica externă de securitate şiapărare.

Raportul de progres alComisiei Europene din anul2012, arată că Islandaîndeplineşte criteriul politic învederea aderării, fiind odemocraţie funcţională cuinstituţii puternice. Sistemul judi-ciar al ţării funcţionează corectşi sunt luate în continuaremăsuri de întărire a nivelului şiaşa foarte ridicat al respectăriidrepturilor fundamentale aleomului. Parlamentul islandezanalizează propunerile primitede modificare a Constituţiei, iaradministraţia publică a fosteficientizată. Din punct devedere politic, Islanda mai arede luptat împotriva corupţiei,însă Comisia Europeană aapreciat eforturile acesteia înceea ce priveşte legislaţiaprivind codul de conduită şi con-flictul de interese pentrufuncţionarii publici şi guvernanţi.

In urma unei recesiuni se-vere, economia islandeză a în-ceput să se redreseze în 2011,înregistrând o creştere de 2,6%,ceea ce a condus şi la o reeval-uare a rating-ului de ţară, impul-

sionând astfel noi investiţii. Dinpunct de vedere economic, Is-landa este considerată a avea oeconomie de piaţă funcţională,însă restricţiile din calea libereicirculaţii a capitalului şi anumiteslăbiciuni ale sectorului financiartrebuie corectate pentru caaceasta să poată face faţă petermen mediu şi lung presiunilorconcurenţiale de pe Piaţa unicăa uE. De asemenea, se impunmăsuri de diminuare a ratelorinflaţiei şi şomajului, careînregistrează valori fără prece-dent de mari în istoria ţării.

Capacitatea de a implementaîn întregime acquis-ul comunitareste recunoscută de cătreComisia Europeană, însă pro-cesul de realizare recomandăeforturi sporite în imple-mentarea legislaţiei referitoarela agricultură, pescuit, liberacirculaţie a capitalurilor,siguranţa alimentară şi fiscali-tate. Cu toate acestea, progre-sele Islandei sunt remarcabile şieste doar o chestiune de timppână când aceasta va devenistat membru cu drepturi depline.

Relaţia Republicii Moldovacu uniunea Europeană a în-ceput odată cu semnarea la 28noiembrie 1994 a Acordului deCooperare şi Parteneriat care aintrat în vigoare la 1 iulie 1998.Conform acestui accord, uni-unea Europeană a dezvoltat orelaţie de colaborare maistrânsă pentru o viitoare inte-grare economică. Dialogulpolitic dintre Republica Moldovaşi uniunea Europeană serealizează prin intermediul re-uniunilor de forma Dialog PoliticuE – Moldova, unde se discutăsubiecte de interes comun.

Republica Moldova a fostinclusă în Politica europeană devecinătate, astfel la 25 februarie2005 s-a semnat Planul deacţiuni comune. În 2008 a fostlansat Parteneriatul de Mobili-tate Republica Moldova-u.E.

De asemnea, din 7 mai 2009Republica Moldova participa laParteneriatul estic. De la 1 ian-uarie 2010 Republica Moldovaeste membru al Comunităţii En-ergetice Europene. La 26 iunie2012 a semnat acordul de Ader-are la Spaţiul Aerian Comun cuuniunea Europeană.

În octombrie 2013, ConsiliulEuropean a anunţat liber-alizarea regimului de vize pen-tru cetăţenii moldoveni, astfel eiau primit aprobarea pentru a cir-cula fără vize pe teritoriul uniu-nii Europene, fapt realizat înmai 2014. La 29 noiembrie 2013Republica Moldova a semnatAcordul de asociere, inclusivpentru o zonă de liber schimb,acord, ratificat la sfârşitul luniiiunie 2014.

Cu privire la Republicaucraina, cei 28 de membrii aiuniunii Europene au semnat cupremierul ucrainei capitolele debază ale Acordului de Asociere.Acordul de Asociere se referă lao cooperare mai strânsă, însăRusia se opune acesteicooperări.

Atât expansiunea uniunii Eu-ropene, cît şi dorinţa ţărilor dinEuropa Centrală şi de Est suntelemente fundamentale ale pro-cesului politic general de inte-grare europeană.

Conf. univ. Dr. Paul LUCian

c my b

c my b

provocări VINERI 19 DECEMBRIE 20144

urmare din pagina 1La 1 ianuarie 2002 a intrat încirculaţie moneda Euro în 12ţări ale uniunii Europene,numărul acestora ajungând înprezent la 18 ţări, ceea ceînseamnă că peste 333 mil-ioane de europeni utilizeazăaceastă monedă internaţională.Introducerea Euro a contribuitsubstanţial la scăderea cheltu-ielilor pentru turiştii din ţărilecare au adoptat–o, prin elim-inarea comisioanelor aferenteschimburilor valutare în altemonede, permiţându-le,totodată, să comparediferenţele între ţara lor de orig-ine şi destinaţia pe care ovizitează. Cu toate acestea,criza economică care a afectatEuropa începând cu 2008 aagravat diferenţele dintre sudulşi nordul vechiului continent. Înacest sens, la sfârşitul anului2013, Fondul MonetarInternaţional a avertizat că,creşterea din zona euro vaîncetini din cauza “mariislăbiciuni a economiilor de laperiferie”.Acum, de la Bruxelles (sediulComisiei Europene) şi Frankfurt(sediul Băncii Centrale Eu-ropene) sunt impuse reţetele deausteritate economică pentruîntreaga uE. Dar, cu toate căexistă o bancă centrală, nuexistă încă un tezaur comun,astfel că guvernele nucontrolează moneda în careeste exprimată datorianaţională. Consecinţa,avertizează economiştii critici,constă în aceea că criza euro atransformat uE: relaţiavoluntară şi egalitară de statedispuse să cedeze o parte dinsuveranitate a fost înlocuită cuun nou tip de relaţii între ţăricreditoare şi debitoare, care nueste nici voluntară și niciegalitară, totul fiind legat deeuro.În 1995 a intrat în vigoare Acor-dul Schengen, care a implicatdispariţia frontierelor interneîntre mai multe ţări din Europa.Spaţiul Schengen s-a extins de-a lungul ultimelor două deceniişi, în prezent, include 26 de ţări.Potrivit unui studiu al firmei deconsultanţă Euromonitor, “înpofida austerităţii economice cucare s-a confruntat recent Eu-ropa, evoluţia turismului pe ter-men lung a beneficiat deintegrarea europeană maimare”. Promovând libertatea decirculaţie prin introducereazonei Schengen sau politicii co-mune de vize, au fost stimulatecălătoriile intraregionale precumşi sosirea turiştilor de pe pieţeleemergente. În 1994 s-au înreg-istrat 319 milioane de sosiri deturişti internaţionali în Europa,iar în anul 2013, numărul aces-tora a crescut la 563 de mil-ioane turişti. La polul opus, caefect al regimului de vize alspaţiului Schengen, în 2012 s-au pierdut un total de 6,6 mil-ioane de potenţiali turişti dinşase pieţe emitente (Rusia,ucraina, China, India, Arabia

Saudită şi Africa de Sud), careau renunţat să călătorească înEuropa din cauzarestricţionărilor impuse.Impactul actelor de terorism

asupra opiniei publice la nivelmondial a crescut pe măsură celumea a devenit tot mai globalăşi interconectată. La mijloculanilor 1990, industria turismuluia fost pusă în centrul atenţiei anumeroase organizaţii teroristedatorită importanţei economicepe care sectorul l-a câştigat şivizibilităţii sale la nivelinternaţional. A comite atentateîmpotriva turiştilor asigură titluriîn presa din întreaga lume şipoate reduce drastic cererea înpieţele emitente, destabilizândîn întregime economia unei ţări.Această strategie teroristă s-areflectat în atacurile din Luxor(1997), Bali (2002) şi Sharm ElSheikh (2005). Atacurile teror-iste din 11 septembrie 2001 înStatele unite, pe lângă modifi-carea geostrategiei la nivelmondial, au avut şi o consecinţădirectă asupra industriei turis-mului: au dezlănţuit paranoia cuprivire la siguranţa persoaneifăcând, din acel moment, maidificile şi mai incomodecălătoriile cu avionul.Istoria multor ţări din lumeaarabă s-a schimbat la finele an-ului 2010, atunci când înTunisia s-a declanşat un val deproteste care s-au răspândit înalte ţări. Dar Primăvara arabă aurmat cursuri foarte diferite înţările în care s-a dezvoltat. Libiaşi Siria au suferit războaie civile,iar Liban şi Iordania sunt afec-tate, ca imagine, de eveni-mentele care devastează ţaravecină Siria. Egiptul, după ce adat jos o dictatură şi a ales unguvern islamist, a trecut printr-olovitură de stat în iulie 2013 şi aavut loc o renaştere a violenţeişi a atentatelor. Până înprezent, cele mai mari progresedemocratice au fost realizatedoar în Tunisia, tocmai în ţaraunde au început revoltele pop-ulare. Toată această instabili-tate din sudul Mediteranei aprovocat, din anul 2011, scăderiîn ceea ce priveşte sosirile deturişti în multe din aceste ţări.Deși sosirile de turiştiinternaţionali la nivel global aucrescut cu 5% anul trecut, înEgipt s-a înregistrat o scăderebruscă de -18%, în schimb altedestinaţii din Africa au înregis-trat rezultate pozitive: Tunisia+5,4% şi Maroc +10%.În orice caz, aşa cum subliniazăsecretarul general al OMT,Taleb Rifai, “multe dintreschimbările care au fost de-marate vor aduce transparenţă,progresul împotriva corupţiei şia monopolurilor, care vor fibenefice pentru creşterea afac-erilor în zonă”.Primele conferinţeinternaţionale pentru pro-movarea turismului sustenabilau avut loc în Lanzarote în 1995şi, de atunci, au fost dezvoltatemii de proiecte legate de dez-voltarea unei activităţi turisticemai prietenoase cu mediul şisocietatea. Acest concept desustenabilitate a fost incorporat

în totalitate în planificarea turis-mului în majoritateadestinaţiilor, deşi de multe orilipsesc indicatorii care să con-firme atingerea obiectivelor desustenabilitate. În prezent, 58%din destinaţiile urbane ale Eu-ropei dezvoltă proiecte speci-fice pentru a promova turismuldurabil, potrivit unui sondaj re-alizat în rândul oraşelor mem-bre ale asociaţiei EuropeanCities Marketing. Practic, unuldin două oraşe va face dinsustenabilitatea turismuluiavantajul său diferenţial. În Ger-mania, prima piaţă emitentă dinlume, “sustenabilitatea în turismnu mai este o nişă de piaţă“,aşa cum susţin autorii raportu-lui de tendinţe ReiseAnalyse.Astfel, în viitor, 36 de milioanede germani ar dori ca vacanţelelor să fie sustenabile, cumenţiunea că va fi necesar cavacanţele sustenabile să nu fiemai scumpe comparativ cu celeuzuale, iar nevoile de bază aleacestor tipuri de călătorii să fiesatisfăcute în conformitate cucerinţele în creştere aleclienţilor actuali.Dincolo de dezbaterea ştiințificăcu privire la identificareacauzelor şi consecinţele exacteale schimbărilor climatice,adevărul este că industria turis-mului trebuie să ţină cont din ceîn ce mai mult de acestea.Potrivit Organizaţiei Meteoro-logice Mondiale, Pământul a în-registrat situaţii climaticeextreme fără precedent în dece-niul 2001-2010, de tipul valo-rilor de căldură înregistrate întimpul verilor extrem de fierbinţiîn multe ţări europene în 2003şi în Rusia în 2010, sau intensi-ficarea ciclului de activitate aluraganelor în Oceanul Atlantic,începând cu anul 1995, datoratcreşterii temperaturii de lasuprafaţa oceanului şi a celeidin Marea Caraibelor, la care seadaugă valul de frig polar carea lovit SuA şi Canada, care auadus pierderi companiiloraeriene de peste 1.000 milioanede dolari. Pe termen mediu şilung, valurile de căldură dindestinaţiile mediteraneene suntun alt fenomen climatic extremcare s-ar putea intensifica. Acronimul BRIC a fost inventatde economistul Jim O’Neil,născut în 2001, ca un simbolpentru a referirea la blocul deţări format din Brazilia, Rusia,India şi China. Aceste patrueconomii emergente au fostcele care au înregistrat cele maimari creşteri de turism în ultimuldeceniu, datorită apariţiei noiiclase de mijloc, cu venituri sufi-ciente pentru a călători înstrăinătate în vacanţă. Datorităunei urbanizări rapide, creşteriiveniturilor disponibile şi o flexi-bilitate mai mare a normelorprivind călătoriile în străinătate,numărul de turişti internaţionalichinezi a crescut de la 10 mil-ioane în anul 2000 la 83 de mil-ioane în 2012. Potrivitspecialiştilor din industria turis-mului, analiştilor, companiilor destudii de piaţă şi instituţiilorinternaţionale, această creşterea ţărilor BRIC va continua cel

puţin până în 2017. Directiva Bolkenstein, care a in-trat în vigoare în decembrie2006, a stabilit libera circulaţiea serviciilor şi libertatea de sta-bilire între statele membre aleuniunii Europene. Implicaţiilesale în sectorul turismului auafectat mai ales agenţiile de tur-ism şi ghizii de turism. FritsBolkenstein a fost comisarul eu-ropean pentru piaţa internă carea creat această directivă, carepermite, de exemplu, ca unagent de turism din orice ţarăuE să se poată instala în oriceţară membră şi să-şi prestezeacolo serviciile. Pe termen lung,se prevede că această liber-alizare a serviciilor va favorizaconsumatorul, deoarece acestava avea acces la o gamă mailargă de aprovizionare.

Boom-ul de city breaks saucălătorii de scurtă durată înoraşe, atât din propria ţară câtşi în străinătate, a început în adoua jumătate a anilor 1990.Expansiunea rapidă a acesteiforme de turism a fostdeterminată de schimbările detendinţe socio-demografice şieconomice şi de liberalizareaspaţiului aerian european, carea dus la crearea de noi rute dela un punct la altul şi la tarifemai scăzute. Dar, în acelașitimp, turismul urban a devenitrapid un produs care este rez-ervat masiv online, fie prin in-

termediul agenţiilor online, careau lansat pachete dinamice, fieprin companiile aeriene low costsau site-urilor hotelurilor. Tren-dul este în creştere şi se ex-tinde la nivel global. Potrivitstudiului ITB World TravelTrends Report 2013/2014 elab-orat de firma de consultanţăIPK pentru târgul de turism dela Berlin, turismul urban a fostsegmentul de leisure care acrescut cel mai mult la nivelmondial în perioada 2009-2013,de patru ori mai rapid decâtvacanţele de soare şi plajă. Ast-fel, la începutul anului 2014,43% din populaţia germană şi-a exprimat interesul pentru aface o scurtă călătorie într-unoraş în următorii trei ani.Deceniul 1990 a fost martorulnaşterii şi extinderii Internetuluila nivel mondial. Astăzi, existăpeste 2.500 de milioane de per-soane care folosesc reţeaua şieste de aşteptat ca numărulacestora să ajungă la 5.000 demilioane până la finele anului2015. Industria turismului a fostuna dintre cele mai avansate înutilizarea Internetului, aşa cuma recunoscut Google. Conceptecum ar fi comercializarea înreţea, reputaţia online sau con-sumatorii conectaţi permanentla Internet prin intermediul dis-pozitivelor mobile de azi, facparte din realitate.

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

barCELOna

Conf. univ. Dr. Virgil niCULa

FeNomeNe, INovaţII, cUvINte care aU schImBat IstorIa tUrIsmUlUI

rEVOLUţia arabĂ

c my b

c my b

VINERI 19 DECEMBRIE 2014 5provocări

urmare din pagina 4Lycos, Altavista sau Excite aufost unele din primele motoarede căutare care în 1990 au fa-cilitat internauţilor căutarea deinformaţii pe Internet. Darcrearea lui Google in 1997 amarcat un pas înainte, datorităunui sistem de căutare multmai uşor de utilizat şi o tehnolo-gie mai avansată decât a ri-valilor săi. Astăzi, Google tindesă devină unul dintre cei maiputernici şi indispensabilijucători din industria turismuluila nivel mondial. Modelul săude afacere se bazează pe pub-licitate, link-uri sponsorizate şiredirecţionarea traficului spresite-urile companiilor de turismunde va fi încheiată vânzarea. Cu toate acestea, industria tur-ismului începe să fie speriatăde modul în care gigantul detehnologie penetrează în sec-tor, temându-se de monopol şide abuzul de poziţie dominantăde către motorul de căutare. Înprezent, motoarele de căutaresunt mult mai folosite de cătreutilizatori pentru rezervărilehoteliere decât pentru biletelede avion. Facebook (companie fondatăîn 2004), TripAdvisor (2004) şiTwitter (2006) sunt unele dintreplatformele cele mai cunoscutedin lume, unde proprii utilizatoricreează conţinutul şiinteracţionează într-un mediuvirtual. un studiu realizat deÉcole Hotèliere de Lausanne şicompania Rite Tiger a arătat căhotelierii şi-au pierdut interesulpentru aceste site-uri ca şicanal de vânzare şi le văd doarca instrumente de promovare.În orice caz, comentariile saufotografiile pe care utilizatorii lepostează pe Internet afecteazădirect reputaţia online a com-paniilor de turism. De fapt, maimulte studii confirmă faptul căcreşterea reputaţiei online aunui hotel poate conduce la ocreştere a preţului mediu al tar-ifelor de cazare ale hotelului.Anul 2008 poate fi consideratcel în care a început revoluţiamobilă odată cu lansareareţelelor 3G, apariţia iPhone-ului de la Apple, model care apus bazele Smartphone-ului şiprimelor aplicaţii (apps) decălătorie. De fapt, paradigmarezervărilor de călătorie seschimbă, în principal, ca ur-mare a creşterii comunicaţiilormobile, aşa cum indică Lee Mc-

Cabe, director global al strate-giei de turism a Facebook. “Oa-menii migrează de pecalculatoarele lor pe dispozi-tivele mobile în mare viteză,deşi rezervările de călătorii încănu corespund acestei tendinţe”,afirmă el. Dar, în orice caz,rezervările de călătorii lastminute prin intermediul smart-phone-urilor sau tabletelor suntcele care, pe moment, conducaceastă schimbare deparadigmă.Astfel, se estimează că pemăsură ce mai mulţi oamenivor utiliza smartphone-urile şitabletele pentru a se conecta,industria turismului va avea noioportunităţi de a influenţafiecare etapă a călătoriei turis-tului: de la a împărtăşi impresii,până la căutarea de oportunităţisau la etapa finală de rezervareşi cumpărare.

Anul trecut, Microsoft aachiziţionat afacerea de tele-foane mobile a companieiNokia cu 5.440 milioane deeuro, cu scopul de a câştigacotă în creştere pe internetulmobil şi de a nu pierde şi maimult teren în faţa Google (dez-voltatorul sistemului de operarepentru telefoane mobile An-droid) şi a Apple (iPhone).O nouă generaţie de intermedi-ari au început să rescrie istoriaturismului începând cu anul1996, an în care au luat naştereagenţiile de turism online Expe-dia (alimentate de Microsoft şiWorldspan) şi Travelocity(Sabre). Ambele au fost pio-nere în comercializarea pe In-ternet a biletelor de avion,rezervări hoteliere etc. OnlineTravel Agencies (OTA) audemonstrat că Internetul nu apus capăt intermedierii,alocând mai multe resurse pen-tru a creşte afacerile în Europaşi Asia, pentru a câştiga o cotăde piaţă mai ridicată decât ceaaferentă propriilor site-uri hote-liere. Potrivit analiştilor din in-dustria turismului, agenţii deturism online domină piaţadatorită capacităţii scăzute dereacţie a hotelurilor, iar efecteleacestui fenomen sunt: gradulde ocupare în creștere şiRevPar-ul în scădere.

La nivel mondial, 55% dintreturiştii internaţionali ajung ladestinaţie cu avionul, potrivitOMT. Liberalizarea transportu-lui aerian în Europa, un procescare a început în 1994 şi a avut

diferite faze, a dus la intensifi-carea concurenţei, apariţia denoi rute şi tarife mai mici. Dinanul 1997, orice companieaeriană din uE a putut deja săopereze între două puncte dinspaţiul economic europeancomun. Acordurile de CeruriDeschise au fost aplicate, deasemenea, între uE şi Stateleunite din 2008, când au fostridicate cele mai multe dintrerestricţiile privind companiileaeriene care operau între celedouă maluri ale Atlanticului.Astfel, a fost stabilit un cadrude reglementare armonizatpentru transportul aerian, carea depăşit acordurile dindiferitele State membre ale uEcu SuA. Deşi companiile lowcost au luat naştere în anii1980 în Statele unite, cuSouthwest, apariţia şi extin-derea lor în Europa nu a avutloc până la mijlocul anului1990, fenomen care coincidecu liberalizarea transportuluiaerian şi acordurile de CeruriDeschise. Compania irlandezăRyanair şi compania britanicăEasyJet au fost printre primelecare s-au lansat în acestdomeniu. Consolidarea com-paniilor aeriene low cost dinEuropa a avut un impact şiasupra companiilor aerienetradiţionale, care au trebuit să-şi reorienteze modele de afac-eri. În plus, conceptul low cost,bazat pe o structură de costuricât mai scăzută, s-a răspânditşi la alte afaceri de turism, cumar fi intermedierea în hotelărie,ceea ce a dus la apariţia uneinoi generaţii de agenţii de tur-ism, turoperatori online şihoteluri low cost.La începutul aviaţiei comer-ciale, agenţiile de turismrămâneau cu un comision pen-tru fiecare bilet de avion pecare îl vindeau, care în anii1990 era de 10%. Dar în-cepând cu anul 1995, asaltatede creşterea constantă apreţului la petrol, supraofertade locuri şi războiul preţurilor,companiile aeriene din Stateleunite au decis să reducă cos-turile la maxim. Așa se face căacestea au început să scadăcomisioanele pe care le ofer-eau agenţiilor de turism,ajungând la implementareacomisionului zero în 2002, Eu-ropa cunoscând un proces sim-ilar începând cu anul 2007.Din acest moment, s-au de-

schis alte căi de plăţi pentruagenţiile de turism, cum ar fiacordurile de marketing, peobiective etc., care au permiscompaniilor aeriene să încura-jeze şi să recompensezediferențiat agenţiile de turism înfuncție de profitabilitatea afac-erilor.Sectorul intermedierii a suferit,de asemenea, o transformaresemnificativă în ultimii 20 deani, printre schimbările funda-mentale care au avut loc enu-merându-se: concurenţaputernică din partea agenţiiloronline pentru agenţiile toroper-atoare, adaptarea tehnologieila cerinţele actuale aleclienţilor, creşterea ponderiiactivităţii de consultanţă în rân-dul operatorilor turistici, popu-laritatea produsului decroaziere, apariţia pachetelordinamice și a noilor tehnologiicare necesită o formareprofesională bazată pestăpânirea acestora.Turoperatorii asistă în prezentla apariţia concurenţei puter-nice din partea agenţiilor on-line, la care au trebuit să seadapteze din mers, pentru a nupierde cota de piaţă câştigatăcu greu. Astfel, au implementatnoile tehnologii pentru a facefaţă noilor operatori carelucrează exclusiv prin inter-mediul acestora, fără a neglijaînsă vânzarea direct, care arămas activitatea de bază. Deasemenea, touroperatorii tre-buie să-şi adapteze tehnologiala cerinţele actuale ale clientu-lui, dezvoltând activitatea deconsultanţă în paralel cu ceade vânzare. În prezent, se im-pune o formare profesională aagenţilor de turism bazată pestăpânirea de noi tehnologii, acăror apariţie a adus o schim-bare în relaţia cu furnizorii tur-istici, unii din aceştia devenind,din simplii furnizori, concurenţiîn distribuţia de servicii.Clientul are acces la multeinformaţii şi nu poate fi ascunsnimic, el vine cu decizia decumpărare deja luată, așa încâtagenţii nu mai pot recomandaniciun serviciu care nu este ver-ificat minuţios cu mult timpînainte.

În urmă cu 20 de ani,croazierele erau un produscare se adresa unei categoriide clientelă superioară, cu ven-ituri mari, fiind puţin popular înEuropa (deşi popular în SuA).

În prezent însă, peste şasemilioane de europeni au alescroazierele pentru vacanţa lor.Dacă în anii precedenţi pro-dusul de croazieră era unul din-tre cele mai rentabile pentruagenţiile de turism, în ultimii ania devenit un produs accesibilunei mari mase de turişti, cumenţiunea că veniturileagenţiilor au scăzut în ceea cepriveşte comisionul încasat,ca urmare a războiuluipreţurilor dintre companiile decroazieră şi rolului pe care îl autaxele şi suplimentele, care nusunt comisionabile.

O altă tendinţă în domeniulintermedierii se referă la spe-cializarea continuă a agenţiilorde turism, în anumite destinaţiisau nişe de piaţă, cu produsespecifice. Apariţia pachetelordinamice au adus pe piaţă unprodus mai personalizat.Agenţiile şi turoperatorii au tre-buit să se adapteze la econo-mia low cost care predomină înpiaţa turistică, atât în cea deturism emiţător cât şi de recep-tor, pentru a putea opera cumarje foarte reduse. Vechilecompanii foarte structurate şisupradimensionate au un viitorfoarte nesigur.Sfârşitul parităţii preţurilor acomplicat relaţiile între interme-diari şi hotelieri. Agenţiile seplâng adesea că hotelurile punpreţuri mai mici pe site-urile lor,în schimb hotelierii se plâng căunele OTA oferă tarife mai micidecât le oferă ei în vânzareadirectă.

Agenţiile de turism mari şiIMM-urile, au găsit în reţelelesociale un nou instrument depromovare, considerându-ledeosebit de utile pentruapropierea de client şi fi-delizarea acestuia. La nivel eu-ropean, turoperatorii opteazăputernic pentru propriilehotelurile concept, ca produsediferenţiate oferite exclusivpentru clienţii lor.

Competiţia dintre turopera-tori este în creştere, la aceastaadăugându-se concurenţadeterminată de creşterea pieţeionline, mai ales cea a agenţiiloronline de turism (OTA), cum arfi Expedia sau Booking.com.Touroperatorii moderni vor tre-bui să acopere întreg lanţul decălătorie, de la rezervare pânăla pregătirea călătoriei, zborul,transferul, hotelul şi grija pentruclient la destinaţie. Valoareapentru client este contactul di-rect cu el, pentru a–i cunoaştedorinţele şi nevoile mai binedecât competitorii. Acestenevoi influenţează direct dez-voltarea produsului. Diferenţadintre touroperatorii cu vânzaredirectă şi cei care oferă serviciionline este că primii suntprezenţi şi după rezervareaserviciilor, realizând un schimbactiv între ei şi client. Distribuţiaserviciilor trebuie însă să fieprezentă pe smartphone-uri,tablete şi pe site-uri, pentru aavea soluţii eficiente pentruclienţi, care, tot mai mult,operează pe toate acestecanalele.

FeNomeNe, INovaţII, cUvINte care aU schImBat IstorIa tUrIsmUlUI

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

urmare din pagina 1

Eu consider că pe partea „glo-riei”, a fascinației, a admirațieise vădesc argumente maimulte, solide, „umbra viteazuluiîmpărat” – de multe ori preaambițios, depășind limite din-colo de care nu te mai puteaiopri – planând pozitiv asupraspiritelor. Pe partea cealaltă, a„detestării”, cred că motivațiilesunt ceva mai debile. Oricum,despre Napoleon s-au scrissute și sute de mii de lucrări(printre care cele ale buniculuimeu, general DumitruVrăjitoru). Și se mai scriu încă.S-au scris milioane și milioanede articole. Și se mai scriu încă.S-au făcut zeci și zeci de filme.Și se mai fac încă.Nu ai cum sănu ții seama de el. EsteNapoleon omul care a salvatRevoluția.Revoluția care, la unmoment dat, aluneca sprehaos. Este Napoleon omulcare, în mare măsură, a creatpolitic, administrativ, social, cul-tural, economic, Franțamodernă. Este Napoleon per-sonajul de dimensiuni univer-sale care a influențat și încăinfluențează viața civilă a celormai multe state ale lumii: Codulcivil, structuri administrative,legi, privire spre viitor. EsteNapoleon omul, generalul carea influențat viața militară a mul-tor state ale lumii: măiestria sa,campaniile sale cele multe bine„acoperite”, uniformele saleîncă în Argentina, Venezuela,etc. Mai mult. Este Napoleonomul care a instituitmeritocrația, într-o Franțădominată până la Revoluția din1789, de disprețul funciar fațăde popor al aristocrației„obosită”, în general sofisticată,de multe ori de mucava.Napoleon a numit ofițerinumeroși dar și în înalte funcțiiimperiale luptători viteji șiinteligenți pe câmpul de luptă,foarte buni organizatori,deveniți unii mareșali al Franței,chiar dacă erau fii de hangii șide servitori. Napoleon a numitîn funcții publice însemnatesavanți, medici, scriitori, artiști,dar și industriași sau manufac-turieri, chiar dacă, foarte mulțidintre aceștia, aveau origini din-tre cele mai obscure, dintre celemai mizere. Printre altele, pen-tru merite militare și administra-tive a înființat „Legiunea deOnoare”, conferită tuturor celormerituoși. Mai mult decât castrateg militar, Napoleon arămas însă în memoriaposterității drept creator de so-cietate civilă, Codul său civil decare am amintit precum șimaniera de organizare asocietății fiind astfel foarte im-portante... Era popular și iubitnu datorită unor gesturi și faptestudiate, minunate, cideoarece, cel mai adesea, seconfunda cu individul de rând,cu poporul său și în calități și îndefecte... Și multe altele deacest fel a mai inițiat și realizatNapoleon.

Dar „rușinea”? Dar „de-testarea”? Desigur, se vădescși acestea într-o anumită pon-

dere, deși eu nu le-aș numi ast-fel. Are Napoleon și ocomponentă de tiran, de cucer-itor violent. Așa erau timpurileînsă, nu erau în acea vreme„cuceritori pașnici”. Pe urmă,pentru mai multe momente a în-curajat, în afara Franței, încoloniile franceze, sclavia, darcâți nu au făcut-o în Franța și înlume chiar după el, deși regimulde cruntă mizerie nu s-a numit„sclavie”. A fost la un momentdat „antirepublican”, dar câți înlume nu sunt și astăzi, văzândîn puterile unor despoți luminațiposibilități de salvare acivilizației noastre...

Așadar, geniu sau „salaud”?Civilizator sau bădăran? Cumspuneam, mai mult intuitiv, eureduc sensibil partea a doua aconsiderațiilor, apăsând maimult pedala de „geniu” și de„civilizator”. Și utilizând cele ceștiu, dar și studiul excelent alprofesorului Pierre Branda,„Napoleon, le sauveur de l'é-conomie” („Napoleon, salva-torul economiei”), apărut înnumărul special al revisteifranceze „Historia”, numărul peianuarie/februarie 2014 consa-crat în întregime mareluiîmpărat și intitulat „Napoleon: lagloire et la honte”, voi încercasă relev de ce „economistul”Napoleon Bonaparte, de ce ast-fel mai multă glorie și maipuțină rușine. De altfel, chiar înrevista respectivă, paginile îngeneral consacrate „gloriei”(marele strateg al războiului,apostolul meritului, fondatorulstatului modern, arhitectul Co-dului civil, salvatorul economiei,reconciliatorul între biserică șistat, geniul comunicării) sunt46, față de cele consacrate„rușinii” (măcelarul de oameni,tiranul, mincinosul înveterat,adeptul sclaviei, manipulatorul,cel în afara legii) care sunt doar27. Evident, contează. În opiniamea, Napoleon, cu toate mi-nusurile lui, rămâne în eterni-tate un ilustru personaj.Rămâne o remarcabilă person-alitate universală. Dar sărevenim. EconomistulNapoleon Bonaparte „Salva-torul economiei”? De ce șicum?

2...Am scris de mai multe oridespre economia Franței însecolul al XVII-lea, al XVIII-leași începutul secolului al XIX-lea.„Afacerea colierului”, susținutăde slăbiciuni ale Franței. CazulNicolas Foucquet, un om in-teligent, un specialist destoinicdar în prea mare măsură obse-dat, posedat de lux, de măriri,de îmbogățire, în confruntărilesale cu marele finanțist JeanBaptiste Colbert, mult mai lucidși mai corect. Pe urmă, scan-dalul John Low, respectivapogeul și prăbușirea primeimari societăți de acțiuni dinlume, ceea ce a constituit pringravele sale urmări și în timp, ocauză majoră a Revoluțieifranceze de la 1789. Mă refer,de asemenea, la marele și inci-sivul gazetar al Revoluției,Camille Desmoulin, cu capul,alături de cel al lui Danton,retezat de ghilotină; au fost,firește, și aici cauze economice.Am în vedere expediția și cam-pania tânărului general Bona-

parte în Egipt, relevând o ca-pacitate managerială și de pre-viziune cu totul remarcabilă laviitorul mare împărat. Într-o altăordine de idei, episodul în țarafaraonilor cu frumoasa șinăvalnica Pauline Fourès, gen-erozitatea pecuniară, și nudoar, a împăratului față de fa-milia sa, față de amantele maimult sau mai puțin trecătoare, șigeneralii săi. În sfârșit, înfrân-gerea de la Waterloo cu maimulte din motivațiile sale eco-nomice, etc. Desigur că nu amputut neglija două episoadedramatice, incorecte laNapoleon, respectiv a plecatpeste noapte în Franțapărăsindu-și armata din Egipt,și a făcut același lucru în Rusia,nu mult timp după retragereadin Moscova, lăsând pradăfrigului cumplit, zăpezilor,degerăturilor și înghețului,lăsând pradă cazacilor, parti-zanilor ruși, o mare armată careatunci când începuse campaniarusească număra mai mult de400 de mii de soldați, din careau reușit să iasă din Rusia doar20 de mii. Este drept, Napoleona motivat ambele gesturi prin„situații tulburi” la Paris cefăceau necesară prezența sa,dar, în opinia mea, nu ajunge.Încerci să-ți salvezi tu cariera șilași să moară armata? Oricum,din punct de vedere economicau fost stări dintre cele maigrave...

3. Deci, Bonaparte „econo-mist”. Dar ce face economistul?Ia în considerare factorii deproducție, calculează,evaluează, prevede,finalizează, investește, mereuavând în vedere piața. Or, tot ceam arătat, până la Napoleon nucrea deloc o stare potrivităeconomiei franceze. Și, în fapt,nici economia din Europa nustătea prea bine în acea vreme.Revenind, dar, esențial laeconomia franceză de după1795, atunci când a dobânditputerea, în 1795 – 1796,aceasta era practic distrusă, iarcasele ei de bani erau, practic,goale. Cum scrie Pierre Brandaîn excelentul său studiu, în țarăerau doar 167 de mii de franci,în vreme ce numai funcționareanormală a statului, un stat înformare, cu aspirații, cusperanțe, dar și cu dușmanineînduplecați, solicita între unuși două milioane de franci pe zi.„Pentru Bonaparte, ce trebuiasă ducă o campanie militară îm-potriva Austriei (ce amenințagranițele Franței, n.n.) și săîntreprindă mari reforme,situația se înfățișa dramatică.Regimul său risca să nusupraviețuiască, precumregimurile care l-au precedat”.Evaluare corectă. Ce a făcut,dar, viitorul împărat?Ceea ce seface în astfel de situații. Înprimul rând, a reunit, deurgență, la Palatul Luxemburg,pe principalii bancheri ai Parisu-lui, ai Franței, cărora, după cummărturiseau chiar aceștia, le-aținut „un magnific discurs”. Le-aprezentat decepțiile sale, dar șiavantaje ce se puteau întrezări.Totuși, ca mai peste tot în lume,atunci și acum, aceștia,bancherii, au promis, ca împru-muturi, 12 milioane de franci,

din care, finalmente, nu au asig-urat decât 3 milioane, cu odobândă de circa 40% pe an.Mult prea puțin față de ce erade rezolvat. Așa cum am sub-liniat, deficiențele grave finan-ciare ale Vechiului Regim șiRevoluția lăsaseră urmeadânci. Trebuia cu mult maimult, regimul consular era efec-tiv obligat să facă dovadacapacității sale...

Napoleon, prin specialistulsău în finanțe, Martin MichelGaudin, dar și prin alțiprofesioniști ai domeniului, a în-ceput să recupereze masiv „dela cei în restanță, mare saumică, cu impozitele”. Pentru ceimai mulți, societăți sau privați,termenul de recuperare a fost olună. Pe urmă, mai multe cate-gorii de agenți publici, pentru a-și exersa, potrivit timpului,atribuțiile lor, au fost chemați săplătească „o cauțiune”, curândvărsată în Trezoreria publică.Apoi, arată P.B., un concurs:departamentul (regional) celmai prompt în a-și reglacontribuțiile financiare va aveanumele său conferit unora din-tre cele mai frumoase piețe,unora dintre cele mai frumoaselocuri din Paris. O competiție cea dat roade.

4. Au fost măsuri însemnate,dar ele nu au reușit să consti-tuie nici foarte mulți bani, nici sărestabilească încrederea pub-licului în finanțe. Trebuia, deci,umblat la organizarea, respec-tiv la structura fiscală, a Franței.Natura impozitelor nu era pusăsub semnul îndoielii, drepturilede înregistrare și timbrele fis-cale rămâneau în sarcina stat-ului. Dar cum Constituantavotase cu trei ani în urmă ca„foile de impozit”, respectivcontribuțiile directe să fie de re-sortul administrațiilor munici-pale, faptul producea gravedereglări vizavi de ceea ce seputea strânge față de ceea cefusese inițial hotărât. Corupțialocală și nu doar locală îșispunea, firește, cuvântul.Napoleon va rezolva. Va decidecrearea unei „Direcții decontribuții directe”, în 13 de-cembrie 1799, având ca misi-une „stabilirea și expediereamatricelor de impozit”. Era oDirecție exclusiv dincomponența MinisteruluiFinanțelor, realizându-se astfellegătura nemijlocită întreadministrație și contribuabil,eliminându-se mult din corupție.Iar banii au început să intre maimulți pe tipul noului sistem fis-cal. La doi ani după preluareaputerii de către Bonaparte,bugetul statului a început să seechilibreze. Prim consululBonaparte avea, deci, mijloacepentru realizarea și a altorobiective ale politicii sale:sănătatea economică a țării,dezvoltarea economică de cali-tate. „Dacă Franța seîmbogățea, spunea Bonaparte,statul se îmbogățea și el,datorită impozitelor. Trebuie,însă, asigurată dezvoltareaeconomică”. Ceea ce trecea, dela monedă, prin industrie, prinindustrie în mod deosebit, șimari lucrări publice. Au fostamplu promovate invenții,tehnologii, școli ce permiteau o

mult mai bună calificare a forțeide muncă, de exemplu, Con-servatorul Național de Arte șiMeserii. „Nimic nu era neglijat”,scrie profesorul Pierre Branda. Mai departe. Sistemul bancartrebuia și el revăzut, ceea ce arfi permis statului, dar și întregiieconomii, să se finanțeze pen-tru a realiza investițiile nece-sare. Comercianții aveau și einevoie de credit comercial și,de asemenea, de bilete debancă pentru a simplificatranzacțiile. Cum băncile, înspeță creditul bancar, fuseserătrecute la „index” în vremeaRevoluției, Revoluție ce confis-case, în bună măsură, averilenobiliare dar mai puțin realizacrearea de bogăție nouă, oprimă măsură astfel consta încrearea unei mari bănci pentruFranța. Două decrete din 18ianuarie 1800, vor consfințicrearea Băncii Franței. Capi-talul la origine era de 30 de mil-ioane de franci, adică 30 de miide acțiuni cu valoarea pefiecare acțiune de 1000 defranci. Aportul statului era de 10milioane de franci, respectiv„cauțiunea” perceptorilor gener-ali, de care am amintit.Deopotrivă, s-a realizat fuzi-unea cu Casa de ConturiCurente, care poseda oîntreagă rețea de birouri și per-sonal calificat... Banca Franțeiîși va începe activitatea la 20februarie 1800. Iar în 1803 îi vafi conferit privilegiul exclusiv alemisiunii de bilete, de monedă.Va stăpâni creditul și va facilitacirculația monetară. Ca urmare,circulația biletelor sale va urcade la 29 milioane franci în 1802,la 111 milioane de franci în1812. Era considerabil dar,totuși, nu destul...

Bonaparte, în curândÎmpăratul Napoleon, mai tre-buia să pună ordine în anarhiamonetară. Cum o putea face?Care era situația? Se știe că omare parte din piesele VechiuluiRegim, ludovicii de aur, ecu deargint și „sous”(bani, parale, decupru) au fost retrași mai alespentru a se recupera materialul.În vreme ce moneda falsă,provenind din Anglia sau dinateliere clandestine francezeera abundentă. De asemenea,încă din vremea războaielorrevoluționare, o mare cantitatede piese străine dobândiserărol de monedă pe teritoriu. Pen-tru a complica totul, scrie P.B.,„livra continua să fie monedă desocoteală în pofida trecerii lafranc ca unitate monetară, în ul-timele săptămâni aleConvenției. Altfel spus, acumpăra sau a vinde rămâneauoperațiuni complicate, ceea cedăuna renașterii economice”.un citat cât se poate de real. Defapt, între „laissez-faire” și a in-terveni, Bonaparte a lăsat untimp de circa 3 ani, înainte de a„ataca” frontal problema. Legeadin aprilie 1803 (germinal, anXI) va consacra o monedăforte, fidelă și sigură, franculnumit „germinal” – după numelelunii respective, aprilie, de dupăRevoluție. Avea aceastămonedă câteva avantaje: greu-tatea francului germinal era de5 grame de argint, apropiată decea a livrei din 1726.

napoleon VINERI 19 DECEMBRIE 20146

Prof. Dan POPESCU

napoleon - istorie şi actualitate economicăVINERI 19 DECEMBRIE 2014 7

O bună posibilitate de a reveni lao oarecare stabilitate dupăbulversările revoluționare, scriuspecialiștii. Mai mult, mulțumităraportului dintre aur și argint, sta-bilit la 15,5, „francul germinal”avea o putere de schimbadaptată poziției sale centrale înEuropa, chiar pentru țările undeaurul era privilegiat, respectiv An-glia și Olanda, dar și pentru țărilecare considerau argintul prioritar,respectiv Spania și Portugalia.Totodată, sistemul decimal eraconservat, respectiv diviziunile. Înplus, „francul germinal” era înacelași timp monedă reală și desocoteală. Se vădeau, dar,modificări esențiale ce au permisrevigorarea economiei.

5. Și încă. Bonaparte iubeaFranța în integralitatea compo-nentelor ei de un fel sau altul. Eraprotecționist? Era, în măsura încare, în epocă, regii și împărații,conducătorii de state erau toțiprotecționiști. Era liberal? Sigurcă era, dând, oferind credit ideilornoi, proaspete, recunoscând pa-ternitatea lor la cei îndrituiți și nuurmărind să și-o însușească pen-tru gloria sa. Blocada comercialăcu Anglia, care, într-o măsurăînsemnată, a fost instituită de en-glezi, i-a folosit lui Napoleondestul de mult pentru a revigoraenergiile franceze, inteligența șiacțiunea națională, folosind, însă,în interesul economiei franceze,

mai multe invenții și idei care îierau propuse de oameni străini.Oricum, avea privirea „largă” șinu îngustă. Napoleon a militatconsiderabil pentru a ameliorarelațiile dintre comercianți, dintrepatroni și salariați. Va ficonvingător aplecat spre social.Apoi, va da legi, va sfătui guver-nul în sensul creșterii prosperitățiieconomiei, industriei, agriculturii,comerțului. Va înființa Camerelede Comerț, cu funcțiile celor deastăzi de peste tot în lume. Valărgi consistent și va modernizarețeaua de canale și râuri navi-gabile. El este cel ce va imaginauniformele celor ce supraveg-heau, conferind și pe aceastăcale unicitate activităților respec-tive. Va construi numeroase po-duri, drumuri și șosele, creindchiar un Corp Imperial de Poduriși Șosele cu ingineri specialiști decea mai bună calitate. Potrivitstatisticilor, între 1804 și 1813statul va cheltui pentru lucrăripublice circa 860 milioane defranci (circa 20% din venitulnațional), fără a adăuga cheltu-ielile respective departamentaleși comunale. Va constituiNapoleon „Curtea de Conturi”, cuatribuții esențiale în controlulcheltuirii banilor publici. Controlulcheltuirii banilor publici: de multeori va fi neînduplecat astfel. Suntinstituții, acțiuni, măsuri care aufost adoptate apoi în toată lumea,

după modelul francez. Se par-curgea o etapă esențială amodernizării economiei, aceastaera emergentă, totul material-izând, înlesnind și favorizândmarea revoluție industrială cedeja începuse. Iată, doar una din-tre laturile lui Napoleon construc-tor de societate. Și au mai fostmulte altele. 6. Desigur, trebuie pus în balanțăcât au costat Franța și lumeaproiectele lui Napoleon, unele re-alizate, altele înfrânte. Cât au co-stat Franța proiectele luiNapoleon, uneori impulsiv,trecând chiar peste legile sale, și,în final, cât a costat Franțacăderea atât de precipitată aîmpăratului. Printre altele, însă,entuziasmul cu care a fost primitîn țară după evadarea din insulaElba și faptul că a parcurs pânăla Paris întregul hexagon fără sătragă un foc de armă, deși regeleîl declarase bandit, căpcăun,călău, mai mult, fiind mereu acla-mat de mulțime cu strigăte puter-nice de „Vive lʹempereur”, „ViveNapoleon”, fraternizareacovârșitoare a armatei și apoporului ne arată că el,Napoleon, s-a aflat mereu în su-fletul francezilor care erau dinnou gata să-și dea viața pentruîmpărat. Nu este puțin lucru. Pevremea sa, mulți ani, în pofidaunor imense sacrificii de sânge șimateriale, din care țara și-a

revenit cu greu, Franța și-adobândit o imensă glorie, chiarsub egida de „Liberté, Egalité,Fraternité”. Ea a rămas în eterni-tate, iar acest fapt, consider eu,nu are preț. De altfel, Napoleoneste un precursor al uniunii Eu-ropene, sub egida „Liberté, Egal-ité, Fraternité”. Dar el aconceput-o și a realizat-o princuceriri, mai ales, deși, deseori,și prin seducție. Ceea ce a făcutsă se năruie repede...

B i b l i o g r a f i eLt.col. Vrăjitoru D.„Alexandru cel Mare, Anibal,Cezar și Napoleon. Viața șifaptele lor”, Edit.Militară (StatulMajor), București, 1925G-ral Dumitru Vrăjitoru„Economie Națională și Prob-leme Militare. Normanapoleoniană” Curentul Româ-nesc, București, 1938Dan Popescu „Amurgul lu-milor paralele”, cap. NapoleonBonaparte, expediția în Egipt.Operațiune economicăperformantă, Edit. Continent,Sibiu-București, 2011Dan Popescu „ C r i z aindecentă”, cap.Memoria istorieieconomice. Tăișul sabiei regeluipe grumazul miniștrilor săi-Jacques Coeur și Nicolas Fou-quet, Edit. Continent,Sibiu-București, 2012Dan Popescu „Economia ca

spațiu deschis”, cap. Afacereacolierului, Edit. Continent, Sibiu-București, 2002Dan Popescu „O lumeagitată”, cap. În „Egiptul francez”Pauline Foures înlătură „depresi-ile” lui Bonaparte; ConteleNieperg a influențat mersul lumii?Edit. Continent, Sibiu-București,2 0 0 3Dan Popescu „Jurnal eco-nomic”, cap. CamilleDesmoulins: vinovat sau martir?Revoluția care-și devoreazăcopiii, Edit. Continent, Sibiu-București, 2007Dan Popescu „Cataclismeleeconomice care zguduie lumea”,cap. Napoleon, vremea sa și alt-fel; Secvențe europene:Napoleon, criza economică,universitățile, Edit. Continent,Sibiu-București, 2010Dan Popescu „Istoria gândiriieconomice din antichitate până lasfârșitul secolului XX”, cap. CazulNicolas Fouquet; Scandalul Law,Edit. Continent, Sibiu-Bucurști,,1 9 9 9Alain Pigeard, Thierry Lentz,Emanuelle Papot, Pierre Branda,Jacques-Olivier Boudon,Véronique Dumas, FrançoisMalye, Olivier Coquard, SergeCosseron,, Aurélien Lignetreux,Joëlle Chevé, Eric Pincas„Napoleon. La gloire et la honte”,Historia Special, nr.15, Janvier-Fevrier, 2014

urmare din pagina 1

Nu pot să trec nici astăzi pestefiorul ce-mi străbate trupul cândrememorez nenumăratele ocaziide a asista la înălţarea pe catarga drapelului uSA dimineaţa, saula ceremonialul la fel de impre-sionant al coborârii aceluiaşisteag la lăsarea nopţii. Aş fi mân-dru dacă cel puţin 20 la sută din-tre români ar manifesta aceeaşiveneraţie şi iubire faţă de tricolor.Şi azi sunt uimit, pur şi simplu, deputerea şi sentimentul de patri-otism şi conştiinţă civică pe care-l poate insufla şi implementasteagul cu dungi roşii şi steluţe al-bastre în inimile şi minţilecetăţenilor americani. Şi nunumai lor, ci tuturor sau aproapetuturor locuitorilor acestei „ţări atuturor posibilităţilor”...Revenirea mea în sistemul ban-car , privat de data aceasta, aflatîntr-o expansiune explozivă dupăanul 1992, mi-a prilejuit satisfacţii,realizări şi bucurii cu totul şi cutotul deosebite, remarcabile prinnumăr şi amploare...Punctul culminant l-a constituitprima deplasare în SuA în 1994într-o delegaţie guvernamentală,de afaceri şi cu un obiectivsurprinzător pentru toată lumea:deschiderea primei sucursale aunei bănci private româneşti dedupă război în uSA, respectiv,chiar în centrul financiar aloraşului pensionarilor milionariamericani, PHEONIX statul Ari-z o n a . . .Aventura, a început într-un sfârşit

superb de mai, cu o cursă char-ter, într-un bătrân (cam prea zgo-motos), robust şi majestuosavion tip IL 162, aflat în pragul„pensionării”, care a decolat depe aeroportul Otopeni cudestinaţia New-York.După un zbor cu o „uşoară”abatere de la ruta programată(de cca. 1000 de kilometri) pedeasupra Atlanticului, fără nici underanj din punctul de vedere alautonomiei de zbor (dupăspusele comandantului) am ater-izat pe pista 47, undeva la mar-ginea aeroportului J.F.Kennedy.Desigur această marginalizare şiatenţie periferică manifestată dinpartea autorităţilor americanechiar la sosire s-a datorat exclu-siv decibelilor emişi denăstruşnicul ILIuŞIN şi, nici nupot spune că ne-a produs vreunderanj. Chiar mai mult de atât...În tot răul există şi un bine, faptconfirmat şi în acest caz. Căciaterizarea pe o pistă secundarămi-a dat prilejul să văd şi săadmir de-aproape şi pentru primaoară, minunea industriei aero-nautice europene: cel mai rapidavion supersonic de pasageri,CONCORDE, despre careauzisem şi-l văzusem doar în re-viste, sau la televizor...Şi cum nu întotdeauna doarprima impresie contează, prim-irea oficială la hotelul Marriotte şicina cu susshi, servită într- unuldintre cele mai cunoscute restau-rante japoneze ale New-York-ului, oferită de vicepreşedintaCity Bank, m-a făcut să înţelegce înseamnă să te deplasezi încalitate de membru a uneidelegaţii oficiale (guvernamen-t a l e ) . . .

După o noapte albă, datoratădiferenţei de fus orar, a doua zi adebutat prin discuţiile de la bancaCity Bank , a continuat cu toro-peala unui tur de oraş ameţitor şicu nelipsitul shopping prin maga-zinele cele mai ieftine cunoscutede gazdele şi ghizii care se ocu-pau de organizarea sejurului nos-t r u . . .A doua noapte am dedicat-osomnului, care nu a fost tocmailiniştit, mai ales că ziuaurmătoare ne rezerva prilejulvizitării celebrelor MadisonSquare Garden, Statuia Libertăţiişi urcarea pe arhicunoscutul Em-pire State Building...În ziua a patra, am plecat, de-sigur tot cu avionul, spre LosAn-geles, destinaţia noastră debază, unde aveam să petrecemmai bine de trei săptămâni ...Dar să revin la motivaţiaprincipală a acestei deplasări: de-schiderea primei sucursale aunei bănci private româneşti înS u A . !Acest lucru se datora faptului căanul 1991 a constituit momentulîn care economia românească aînceput să-şi redefinească sensulşi să-şi regăsească echilibrul într-un cadru juridic şi instituţional re-structurat fundamental. Totodatăsistemul bancar, puternic implicatîn procesul de reorientare astructurilor sociale şi economice,a fost remodelat pe baze noicorespunzătoare cerinţeloreconomiei capitaliste.Rezultat al liberalizării gândiriieconomice, prin curajul diverşilorîntreprinzători şi necesităţilorstringente de finanţare a unuinumăr din ce în ce mai mare deagenţi economici particulari, a ex-plodat numărul de bănci noi, cucapital privat românesc sau mixt.

Astfel, putem spune că s-a reluattradiţia dinainte de război, cândîn România activau un număr im-portant de bănci private, cu capi-tal românesc şi străin, care aucontribuit nemijlocit la dez-voltarea economiei ţării şi la sta-bilitatea leului.Anul 1995 găsea în Româniapeste 29 de bănci, dintre carepatru de stat (inclusiv BNR), optcu capital mixt (de stat şi privat),zece cu capital privat şi şapteunităţi bancare - persoane ju-ridice străine.Prin prezenţa băncilor particulareşi mixte, în comunitatea băncilordin România s-a deschis o nouăperspectivă a concurenţei ban-care, bazată pe calitatea servici-ilor şi s-a asigurat, chiar dacă nuîn totalitate, necesarul de serviciibancare pentru întreprinderi şipersoane fizice.Operând într-un mediu economicşi financiar caracterizat prinschimbări rapide şi de substanţă,aceste bănci, prin sutele de fil-iale, sucursale şi agenţii, de-schise pe întreg teritoriul ţării, aucontinuat să îmbine tradiţia şispecificul unor vechi citadelebancare cu exigenţele strategiceimpuse de o economie modernă,acţionând concomitent pentrusporirea beneficiilor şi asigurareaunor servicii destinate tuturor cat-

egoriilor de clienţi.Ca şi continuatoare a Băncii deCredit Român, în decembrie1991 a fost autorizată BancaRenaşterea Creditului Româ-nesc - Credit Bank. Scopulactivităţii acestea era de a sprijiniiefectiv, sub formă de consultingşi servicii bancare, în principalprin credite, sectorul particular şiintreprinderile de stat în curs deprivatizare. Dar, pentru a materi-aliza aceste intenţii, banca aveanevoie de bani, mulţi bani şi ief-t i n i .Profitând de faptul căpreşedintele acţionarilor eraamericanul N. Bush s-a luathotărârea de a înfiinţa osucursală în America, pentruatragerea de noi surse. Şi undealtundeva decât în Pooenix,oraşul pensionarilor milionari şimiliardari americani, se puteaugăsi bani adevăraţi numai bunide pus în depozite bancare la ter-men?! Căci, trebuie să ream-intesc tuturor cititorilor că la aceadată banca bonifica dobânzi pen-tru depozitele în dolari, petermene între un an, trei şi cinciani, cu valori între 10 şi13 la sută.Concomitent, plasamentele princredite în dolari se „taxau” cudobânzi cu valori cuprinse între18-22 puncte procentuale.

realItăţI “IN glIssaNDo”

Conf. univ. Dr. Cornel jUCan

PHOEnix, arizOna

c my b

c my b

urmare din pagina 1

În cele ce urmează, ne vom opriatenţia asupra sistemelor cudinamică neliniară şi vomîncerca să surprindem prin in-termediul caracteristicii aces-tora, numite bifurcaţii, câtevaaspecte legate de fenomenelefinanciar bancare generate îneconomie. Mai precis, vom facereferire la evoluţia sistemuluibancar din SuA, care a generatcriza financiară la finele anului2006 în SuA şi care a depăşitgraniţele teritoriale ale acesteia,afectând o mare parte aeconomiilor lumii.Înainte de a întreprinde acestdemers, vom face câtevaprecizări cu privire la conceptulde bifurcaţie regăsit în evoluţiasistemelor cu dinamicăneliniară.Neliniaritatea implică bifurcaţii.Facem precizarea că teoriabifurcaţiilor este extrem dedificilă. În matematică, prin con-ceptul de bifurcaţie se înţelegeun proces de ramificare, pecare îl întâlnim atunci când as-pectul topologic al sistemului di-namic se modifică odată cuschimbarea cantitativă a unuiadintre parametrii de control decare el depinde [Bratian, 2012].În altă ordine de idei, dacăparametrii de control ai sis-temului sunt fixaţi ca valoare,portretul în spaţiul fazelor estebine definit, iar dacă valoareaacestor parametri se modifică,se va modifica şi portretul defază. Dacă această schimbaremenţionată apare brusc şistarea sistemului devine totaldiferită de starea lui iniţială,atunci se spune că în evoluţiasistemului a apărut o bifurcaţie[Luca; Stan, 2010].Referitor la conceptele folositeanterior:a) un sistem este descris la unmoment de timp t de un set devariabile xi. Aceste variabilepoartă denumirea de variabilede stare, iar spaţiul tuturor vari-abilelor poartă denumirea despaţiul stărilor sau spaţiulfazelor;b) dacă sistemul are ocomponentă deterministă,evoluţia acestuia poate fidescrisă de un set de ecuaţii demişcare de forma dxi/dt =fi (xi,t, ci), unde: fi reprezintă ofuncţie neliniară de coordonatexi, n şi m finiţi, de timp t şi de unset de parametri de control cj(spre exemplu parameriifuncţiei de producţie Cobb-Dou-glas, în domeniul economic).

Bifurcaţiile, care se produc înevoluţia sistemelor cu dinamicăneliniară, reprezintă factorulgenerator al ruperii spontane desimetrie. În lumea care neînconjoară, unele simetrii, con-siderate destul de simple, suntrupte. Se poate constata faptulcă scoicile au adesea o spi-ralizare preferenţială. Pasteur aafirmat fatul că ruperea sime-triei este chiar trăsăturacaracteristică a vieţii [Prigogine,1984].Acestea fiind spuse, în contin-uare vom încerca să surprin-dem în câteva paragrafebifurcaţia care s-a produs înevoluţia sistemului bancar dinSuA, care a generat crizafinanciară în anul 2007 şi cares-a extins, datorită efectului decontagiune şi globalizăriipieţelor financiare, în cea maimarea parte a lumii.

Sistemul bancar din zilele noas-tre, aşa cum sesizează Roubinişi Mihm, nu mai este format dinbancă centrală şi bănci comer-ciale, ci, complementar aces-tuia, sunt împrumutătoriipotecari nebancari, circuiteinvestiţionale, vehicule struc-turale de investiţii, asiguratoricu obiect unic, fonduri mutualede piaţă monetară, fonduri deacoperire, bănci de investiţieetc.. Acest sistem cuprindeinstituţii financiare care arată canişte bănci, se poartă ca niştebănci, dau şi iau bani cu împru-mut ca nişte bănci şi investescca nişte bănci, dar nu sunt re-glementate ca niştebănci[Roubini; Mihm, 2010] .Criza financiară de la sfârţitulanului 2006, începutul anului2007, din SuA a început cu unbalon speculativ pe piaţa imo-biliarelor. Într-un balon specula-tiv preţul unui activ creşte foartemult în raport cu valoarea safundamentală şi este alimentatde lăcomia investitorilor carepentru a profita de boom seîmprumută. O politică a banilorieftini realizată de către FED laînceputul anului 2001 a creatpremisele unui boom, iar deaceastă dată a fost vorba de unboom imobiliar. La un momentdat, boomul a devenit un balonspeculativ, iar băncile, con-sumatorii obişnuiţi, societăţi fi-nanciare nebancare, fondurietc. s-au împrumutat foarte multca să investească în sectorulimobiliar, mizând pe faptul căpreţul la locuinţe nu poate sămeargă decât în sus, „spre cer”. Alături de politica banilor ieftinipromovată de către FED, încădin 2001, inovarea financiară aavut un rol covârşitor în gener-area crizei. Creditele acordatede către băncile comerciale şiîmprumutătorii financiari neban-cari au fost securizate sautitrizate, adică transformate înactive lichide sub forma titlurilorde valoare garantate cu ipotecişi tranzacţionate pe piaţa decapital. Aceste titluri de valoarenu erau altceva decâtobligaţiuni ipotecare emise încontul ipotecilor. Rolul băncilorde investiţii în acest caz a fostcă tocmai acestea se ocupausă creeze portofolii deobligaţiuni ipotecare. Banca deinvestiţii, în colaborare cubanca sau un împrumutătoripotecar nebancar, organiza unvehicul cu scop special careemitea obligaţiuni ipotecare, pecare le vindea apoi diferiţilor in-vestitori. Ca urmare a acesteioperaţiuni, creditele ipotecaredin bilanţurile băncilor comer-ciale sau instituţii ipotecarenebancare se transformau dininvestiţii (în partea de activ) în

surse noi de finanţare (în parteade pasiv), pe care le acordau, înmarea lor parte, tot sub formacreditelor ipotecare. Costulacestor noi surse de finanţareurma să fie achitat dindobânzile percepute la crediteleacordate sub forma crediteloripotecare iniţial acordate. Acestui mecanism descris ante-rior, realizat de către bănci, i s-au adăugat instrumentelederivate. S-au inovat o serie deinstrumente derivate având labază aceste titluri, cum ar fiswap-uri, opţiuni, contracte latermen, pentru a da posibili-tatea investitorilor să seacopere împotriva riscurilor, iaracestea au fost din ce în ce maiutilizate, cu precădere swap-urile pe riscul de credit sau deneplată, generatoare de hazardmoral.Teoretic, toţi cei implicaţi înacest mecanism aveau numaide câştigat. Clientul obţinea uncredit de la bancă pentruconstrucţia casei, banca tran-forma creditul acordat, care erao investiţie pentru aceasta, într-o sursă de finanţare prin emisi-unea de obligaţiuni garantatecu ipoteca clientulu şi în acestfel nu trebuia să mai aştepte operioadă lungă de timp pentru aobţine un profit. Băncile deinvestiţii, evaluatorii şi brokeriide credit, obţineau şi ei comi-sioane grase, iar investitorul înobligaţiuni era remunerat princuponul obligaţiunii garantatecu ipotecă, plătit din dobândaclientului care luase credit.În opinia noastră, acest mecan-ism al creditelor imobiliare aîmpins sistemul bancar din ceîn ce mai departe de echilibru.La echilibru, rata de rentabilitatea capitalului =costul mediu pon-derat al capitalului. La un mo-ment dat, rata de rentabilitate acapitalului din bănci era maximăşi astfel s-a ajuns la pragulstabilităţii. Creşterea rateirentabiliţăţii capitalului dincolode pragul stabilităţii „ramuriibancare” generează un punctde bifurcaţie a sistemului finan-ciar bancar. Această creşteredincolo de pragul stabilităţii ra-murii bancare s-a datoratmajorării riscului investiţional pecare băncile erau dispuse să şi-l asume (în mare parte datorităhazardului moral). La punctulde bifurcaţie, ramura bancarădevine instabilă în ceea cepriveşte fluctuaţiile din sistem.Împingerea ratei rentabilităţiicapitalului peste pragulstabilităţii ramurii bancare, prinasumarea unui risc suplimentar,a determinat creştere în excesa ofertei de locuinţe, în condiţiileîn care, cererea pentru locuinţes-a stopat şi chiar s-a diminuat.

Această cerere pentru locuinţes-a stopat şi s-a diminuatdatorită preţurilor exagerat demari, nejustificate, pentru aces-tea şi datorită faptului că cer-erea mare pentru crediteleimobiliare a făcut să creascărata dobânzii bancare şi mulţidintre dezvoltatori nu au maireuşit să mai achite creditelecontractate.Ca urmare, în bilanţul băncilorcare au acordat credite imobil-iare, multe dintre activele pecare le deţineau au început să-şi piardă din valoare, situaţianetă corectată a băncilor a de-venit din ce în ce mai precară,evaporând practic capitalul pro-priu. La aceasta, se mai adaugăfaptul că levierul financiar,datorită mecanismului descrismai sus, se afla la cote extremde ridicate.În această situaţie, sistemul

bancar a devenit instabil şi pan-ica s-a instalat. Economiile dinbănci s-au diminuat prin re-trageri masive, banii au devenitscumpi, iar costurile împrumu-turilor realizate de către băncipentru finanţarea crediteloripotecare a atins culmi extremde mari în noile condiţii, faptcare le-au supus pe acestea lao presiune imensă în a-şi onoraobligaţiile faţă de creditori. Înpartea de activ a băncilor seaflau o serie întreagă de activeneperformante şi toxice cărorale-a scăzut valoarea de piaţă şinu mai produceau o rată derentabilitate necesară acopeririicostului mediu ponderat al cap-italului.Pentru a preveni generarea depuncte de bifurcaţie în cascadăşi trecerea la haos, guvernulSuA şi FED-ul au întreprinsmăsuri nemaiîntâlnite pânăatunci în situaţii de crizăfinanciară, cu scopul de a stabi-liza sistemul bancar [Roubini;Mihm, 2010]. Această stabili-tate, după Roubini şi Mihm, afost realizată cu costuri colos-ale. Trezoreria SuA a utilizatcea mai mare parte din cele700 de miliarde de dolari,aferenţi programului TARP, pen-tru a cumpăra participaţii labănci, injectând asfel capital înacestea pentru a putea recu-pera încrederea şi prevenireadeflaţiei, care este catastrofalăîn astfel de situaţii. FED-ul afolosit cu precădere trei măsuri(furnizarea de lichidităţi cătrebănci, instituţii financiare şichiar bănci centrale străine;achiziţionarea de datorii pe ter-men scurt - efecte comerciale;achiţionarea de datorii pe ter-men lung – tiluri ale băncilorgarantate cu active şi datorieguvernamentală), care au um-flat bilanţul acesuia în anul

2009 cu aproximativ 2,4 tril-ioane de dolari. Pondereacovârşitoare o deţineau activeleacumulate în timpul crizei. Viitorul o să ne demonstrezedacă această intervenţie prin in-termediul stabilizatorilor (fiscal-bugetari şi monetari)nonautomaţi a fost unainspirată, sau dimpotrivă haz-ardul moral creat de măsurileluate va înteţi lăcomia, iar încele din urmă vom ajunge într-osituaţie mult mai dificilă, dar,care, cu siguranţă, va face casistemul bancar să se autoor-ganizeze sau să fie stabilizatdin nou (evident, cu costuri su-portate în cele din urmă de con-tribuabili). Modul în care se vaautoorganiza sau stabiliza,rămâne, până la apariţia eveni-mentului, o necunoscută. unlucru este cert, gradul de com-plexitate al sistemelor este încontinuă creştere. Nucunoaştem viitorul, dar putemsă scădem incertitudinea cuprivire la acesta.

Bibliografie:

• Brătian, V., Economic Or-ganization and Paradigm of theLiving Logical System, Ed. LAP,Germany, 2012;• Luca, D; Stan, C., MecanicaClasică, 2010,http://newton.phys.uaic.ro/data/pdf/Mecanica clasica.pdf;• Prigogine, I; Stengers I.,Noua Alianţă – Metamorfozaştiinţei, Ed. Politică, Bucureşti,1984;• Roubini, N.; Mihm, S.,Economia Crizelor – Curs fulgerdespre viitorul finanţelor, Ed.Publica, Bucureşti, 2010;

despre spargerea simetriilor - eseistică economică VINERI 19 DECEMBRIE 20148

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, carepot fi diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la:

euroeconomiaxxi@gmail.com

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

Conf. univ. Dr. Vasile brĂtian

waSHingtOn