„Fără libertate nue cu putință cul-tura, iar cultura

fiecărui popor astăzi estemăsura fericirii și

securității lui”simion bărnuțiu

În condițiile de astăzi, când, înînvățământul economic superiorromânesc, cu precădere, semarginalizează discipline economicefundamentale de tipul „EconomieiPolitice” (Micro și Macroeconomie) șiaproape lipsesc disciplinele de istorieeconomică, în speță Istoria economiei(naționale și – cât se poate – univer-

sale) precum și Istoria gândirii eco-nomice (românești și universale),obiecte de studiu care în învățământuleconomic superior european de bunăcalitate păstrează un loc important,care chiar se amplifică, asemeneadiscipline fiind considerate esențialeîn formarea culturii economice, în for-marea unor economiști moderni șivizionari, se poate discuta desprețintele acțiunilor de la noi și, mai ales,despre cine sunt promotorii și profitoriilor. Despre ce se pierde astfel, înopinia mea enorm de mult, și desprece se câștigă, de fapt, tot reducând.În opinia mea, aproape nimic.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Sfânta nelinişte sub careeşti dator să trăieşti, dacănu-ţi iei în deşert viaţa şi

înzestrarea.“Constantin Noica

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 435 anul XII vineri, 12 februarie 2016 1 RONPUNCTUL PE EUROPA

Chestiunea complexă și dificilăa învățării

– examinări în timp și spațiu –

Dan POPescu

22. români în americaMOttO

“Nimic nu poate clintisau întuneca senina

strălucire a uneimeserii bine făcute.”

jean negulesco

constantin corduneanuNascut la 26 iulie 1928 înIași, a urmat școalaprimară în satul Potân-geni, com. Movileni,județul Iași, unde parințiisăi erau învățători. Studi-ile liceale le-a făcut laLiceul Militar (Iași și Pre-deal) în perioada 1940—1947 și într-un interviu pecare l-a acordat ziarului"Curierul Românesc"menționa că:

Conf. Univ. Dr. Cornel jucan, uLbs

continuare in pag. 2

Realităţi “in glissando”(I)

continuare ^n pag. 4-5

Așa cum în fiecare an, în lunaianuarie, cinefilii așteaptă cunerăbdare Premiile Globul deAur, sau la sfârșitul lunii febru-arie, Premiile Academiei Amer-icane de Film (Oscar),decernarea premiilor OMTpentru Excelenţă şi Inovaţie înTurism (UNWTO AWARDS)sunt concepute pentru a onora

pe cei care lucrează zilnic pentru binele comunităţiigazdă, contribuind la consolidarea mijloacelor de traiale populaţiei şi la protecţia mediului şi culturii pentrugeneraţiile viitoare. Finaliştii sunt, cu toții, un exemplude modele în care principiile Codului Global de Eticăpentru Turism al OMT şi aspiraţiile prevăzute înObiectivele de Dezvoltare Sustenabilă (ODS) pot fisursa de inspiraţie pentru turismul durabil.

Sectorul hotelier în anul2020

- previziuni şi incertitudini -

conf. univ. dr. VirgilnIcuLa, uLbs

- continuare in pag. 3,6 -

În lucrarea defaţă, ne prop-unem săp r e z e n t ă mc â t e v aconsideraţ i i

cu privirela ecuațiaBlack -Scholes.

Ecuația Black – Scholes a fostelaborată în anul 1969 și au trecutcâțiva ani pâna la momentul în careaceasta a fost publicată (1973),perioadă în care cei doi cercetătoriau justificat modelul matematic.

Modelul matematic, elaborat decătre Fisher Black și Myron Scholesși dezvoltat ulterior de către RobertMerton, avea să schimbesubstanțial lumea finanțelor, iarpentru doi dintre acești cercetărori,Myron Scholes, respectiv RobertMerton, anul 1997 avea să le aducăPremiu Nobel pentru Economie.Unul dintre acești cercetători,Fisher Black, nu mai era în viață lamomentul decernării premiului, darcontribuția sa a fost reliefată decătre Academia Suedeză de Științe.

Cercetări economiceDespre ecuaţia Black - Scholes

- continuare în paginila 6 -

stellenbosch, africa de sud

conf. univ. dr. VasilebrătIan, uLbs

Marele istoricromân NicolaeIorga1 , spunea de-spre păstoritultranshumant că

acesta reprezintă„unul dintre factoriide bază ai unității

neamului, limbii și culturii românești”. Nevom axa în expunerea noastră la zonaMărginimii Sibiului.

Mărginimea Sibiului, în urmă cu secolese limita la câteva localități din ScaunulSăliștei, respectiv la Săliște, Galeș, Vale, Si-biel și Cacova (astăzi Fântânele). „Țara” s-aextins ulterior, fiind constituită acum dinlocalitățile: Săliște, Boița, Tălmăcel, Sadu,Râul Sadului, Rășinari, Poplaca, Gura Râu-lui, Orlat, Fântânele, Sibiel, Vale, Galeș,Tilișca, Rod, Poiana și Jina, la care se maipoate adăuga sub raport etnografic și local-itatea din vecinătate, Cristian.

Prof. Dr. GheorghePreda

Pagini de istorie şi viaţă economicăTRANHUMANȚA ȘI EMIGRAȚIA

MĂRGINENILORAJUNȘI ÎN DOBROGEA, CRIMEEA ȘI

SIBERIA (I)

Ceea ce şi-aupropus de labun începutComunităţileE c o n o m i c eE u r o p e n e(CEE) a fostr e a l i z a r e aunei Pieţe Co-mune, carer e p r e z i n t ăp u n c t u l

esenţial al unificării europene.Datorită "pieţei comune", statele CEEau reuşit să realizeze un spaţiu eco-nomic omogen, în care barierele va-male şi comerciale au fost suprimate.La baza Pieţei Comune se află oserie de libertăţi fundamentale: liberacirculaţie a mărfurilor, persoanelor,

serviciilor şi capitalurilor. Încă dinprimele rânduri ale Tratatului de laRoma acest lucru este exprimat întermeni specifici: "Comunitatea areca misiune, prin realizarea unei PieţeComune şi prin apropierea treptată apoliticilor economice ale statelormembre, să promoveze o dezvoltarearmonioasă a activităţilor economiceîn ansamblul Comunităţii, o expansi-une continuă şi echilibrată, o stabili-tate crescută, ridicarea accelerată anivelului de viaţă şi stabilirea unorrelaţii mult mai apropiate între ţărilecare o formează". Decepţia înregis-trata la începutul anilor '80, referitorla evoluţia procesului de integrareeconomică, se explică prin nere-alizarea acestui ambiţios obiectiv.

UE: Libera circulaţie amărfurilor şi persoanelor

- continuare în paginile 7 -

conf. univ. dr. PaulLucIan, uLbs

In memoriamÎncet, încet, generaţii importante din mari familii sibiene trec în lumeacelor drepţi. Săptămâna din urmă şi-a pierdut mama colaboratorul distins al revistei şi prietenul nostru drag, Corneliu V. Mihail (LuckyVulcu). Născută Chiravola, nume cu frumoasă rezonanţă bizantină şigreacă, doamna Vulcu a parcurs în viaţă aproape un secol, ani deosebitde frământaţi, uneori foarte grei. Alaturi de sotul ei a ştiut însă să-şi protejeze familia... Au plâns-o atât cei trei copii, cât şi nepoţii răspândiţiîn zările lumii: Statele Unite, Germania, Viena, dar şi la Sibiu. Avea şistrănepoţi... Dumnezeu să o odihnească! D.P.

continuare in pag. 8

AmericA, AmericA2 VINERI 12 FEBRUARIE 2016

urmare din pagina 1

- "Am avut șansa de a studia în aceașcoală de elită, unde profesorul de isto-rie era doctor la Oxford, cel de chimie erade asemenea doctor în chimie și inginerchimist, cel de geografie era simultan șiasistent universitar, cel de franceză eradoctor în filologie, cu stagiu de spe-cializare în Franța, devenind apoi șefulcatedrei de limbă franceză la Universi-tatea din Iași. Profesorul de matematicăfusese și el cadru universitar(conferențiar suplinitor). Când am pășitpragul universității ieșene opțiunile melede viitor erau deja clare." În clasa a VII-a de liceu, în anul 1947, aluat premiul I (pe țară) la concursulanual, pe care îl organiza atunci Gazetamatematică. După trecerea cu succes a examenelorde bacalaureat, în anul 1947, se înscriela secția de matematică a Facultății deȘtiințe din Iași, promovând primii doi anide studii într-un singur an. Și astfel, înanul 1950 era declarat absolvent. Șifiind un student eminent, în ultimul an defacultate a fost deja numit preparator. A urcat apoi cu rapiditate treptele ier-arhiei universitare, în anul 1965 fiind dejaprofesor titular. Nu trebuie trecut cu vedere faptul căîntre anii 1954—1968, a fost, în paralel,cercetator principal și apoi șef de sectorla Institutul de Matematică al Academiei,filiala Iași. De asemenea, în anul 1961 afost distins cu premiul Ministerului Edu-catiei și Învățământului, iar în anul 1964primea premiul "Gh. Lazar" al Acade-miei Române.A ocupat fotoliul de Rector al InstitutuluiPedagogic din Suceava (1964—1967),cel de Decan al Facultății. deMatematică din Iași (1968—1972) pre-cum și de Prorector al Universității "Al. I.Cuza" (1972—1977). În anul 1974, a fost ales membru core-spondent al Academiei Române (secțiamatematică). Desființarea Institutului de Matematicăprecum și deteriorarea continuă a cli-matului politic, social și cultural din țaranoastra l-au determinat să emigreze înstrăinătate în anul 1977. După un an petrecut la Universitatea dinKingston (Rhode Island) și încă unul laUniversitatea din Knoxville (Tennessee),se transferă definitiv la University ofTexas at Arlington, unde a funcționatpână la pensionare. Îi plăcea să spună că a avut 4000 destudenți în România și aproximativ 3000în America, perioada activității sale uni-versitare fiind de 47 ani.Alte câteva postulate enunțate de ilus-trul savant își dovedesc valabilitatea și înzilele noastre: - Trenul de la Iaşi la Bucureşti face şapteore. Asta, în timp ce atunci când aveamautomotoarele Malaxa, se făceau cinciore şi 20 de minute... Malaxa a plecat şiel din ţară, și Nixon l-a făcut cavaler al in-dustriei. Dar, înainte a făcut aici, (n.a.București) în premieră europeană, turn-area ţevilor prin extrudare. Prin anul1930 şi ceva!.. Noi ne-am descotorositde toţi oamenii care puteau să facăRomânia să meargă înainte, ca să-i în-locuim cu nişte oameni care nu aveauhabar decât cum să pună mâna pe put-ere. După aceea, potopul!- Am fost întrebat... ce-ai realizat c-ai ple-cat? Şi-am spus că am realizat faptul căsunt în viaţă, că pot călători şi pot lucra.Dacă eram aici,(n.a. România), fiinddintr-o familie cu multe cazuri de cancer,probabil că nu mai existam, aşa cum numai există fratele meu, mai mic decâtmine. Eu sunt supravieţuitor de cancer!- America este o ţară în care ţi se oferăcondiţii ca să te ridici. Numai dacă nu eştiun om suficient de determinat şi suficientde talentat poţi să rămâi pe dinafară.

jean negulescoPersonalitate complexă a lumii teatrului,televiziunii și filmului a trecut prin maitoate stadiile și a exercitat profesii multi-ple în aceste domenii. Regizor, scenar-ist, pictor, asistent de regie, asistent deproducţie, actor, gigolo, decorator, dese-nator, caricaturist şi spălător de vasesunt numai câteva din meseriile exerci-tate în cei 93 de ani de viaţă.S-a născut la 26 februarie 1900 laCraiova şi a avut o fire aventuroasă şigalantă (imprimată de cele patru suroricu care a crescut, el fiind singurul băiat). La 12 ani a plecat să-şi caute norocul înlume. A încercat la Viena, dar i-a plăcutmai mult Parisul, unde, având talent ladesen, a intrat în contact cu marii pictoriai epocii: H. Matisse, A. Modigliani etc.Anul 1919 îl găsește pictor cu domiciliulBucuresti. În anul 1927 are prima expoziţie depictură în America (New York), care sebucura de un imens succes.Începând cu anul 1932 lucrează ca dec-orator şi desenator la studiourile Para-mount din Hollywood. Din acel moment, cariera lui Negulesco explodează ful-minant, ajungând în final unul dintremonștrii sacrii ai regiei de film de la Hol-lywood. A regizat filme în care au jucat:Peter Lorre (The Mask of Dimitrios,1944), Joan Crawford, John Garfield(Humoresque, 1946), Clifton Web, Bar-bara Stanwyck (Titanic, 1953), MarilynMonroe, Lauren Bacal (How to marry amillionaire, 1953), Maurice Chevalier,Angie Dickinson (Jessica, 1962) şi mulţialţii.Pentru filmul Johnny Belinda deţine unnumăr record de nominalizări Oscar (12)pentru un film! Din păcate, marele pre-miu l-a primit numai Jane Wyman pen-tru "cea mai bună actriţă".După ce și-a încheiat prodigioasacarieră se stabilește în Spania, unde, laMarabella, se stingea la 18 iulie 1993 .Așadar, Jean Negulesco şi-a cucerit no-torietatea la Hollywood cu pelicul care audevenit clasice, precum "How to Marry aMillionaire" şi "Three Coins in a Foun-taine". În intervalul 1940-1950 a realizatmelodrame romantice, a regizat şi "Hu-moresque" cu Joan Crawford şi a lucratcu mari vedete ale cetăţii filmului ameri-can.Are o stea pentru întreaga sa contribuțiela cinematografia americană, în parteade sud, aria 6200, pe Bulevardul Walkof Fame din Hollywood.Pentru Jean, cinematografia a reprezen-tat „cel mai formidabil vis de libertate cucare a fost vreodată binecuvantatăomenirea”, iar „Ochiul minţii este cel maiextraordinar proiector din câte există pelume. […] Nimic nu poate clinti sau în-tuneca senina strălucire a unei meseriibine făcute. Fericirea deplină ţi-o dauharul autentic şi iubirea curată pentruceea ce cu adevărat iubeşti mai mult.Trebuie să mulţumeşti cerului pentru căai fost ales să ai un talent, care este undar dumnezeiesc. Dar numai tu eştirăspunzător de acest dar. Tu şi truda ta.Rodul trudei de zi cu zi preschimbă oînzestrare normală într-un talent cu totulspecial, oferindu-ţi supremă fericire şisatisfacţie. Doar aşa găseşti răspunsul,răspunsul cerut fiecăruia dintre cei aleşisă îşi lase paşii întipăriţi în pulberea denisip a miracolului vieţii. Viaţa mea a fostun miracol.” Nu pot să trec sub tăcere principalelemomente ale vieții descrise în Volumulautobiografic: Things I Deed...andThings I Think I Deed- 1984, în traduc-ere românească Drum printre stele-1989.Jean Negulesco era poreclit „Ianculeţ cupărul creţ”, fiind cel de-al cincilea copil alunei familii de negustori înstăriţi dinCraiova. Încă din copilărie, Iancu esteconsiderat de către tatăl său ca fiinddemn de a-l urma atât în ale afacerii, câtşi prin localurile din Craiova. Astfel, lacinci-şase ani, tatăl său îl ia cu el laBerăria Bazilescu, unde va avea săvadă pentru prima oară fotografii care se

mişcă pe perete (imaginile cine-matografice ale vremii). Mai apoi, tatăl şifiul ajung să viziteze destul de desgrădina de vară Minerva, unde rulauspectacole cinematografice. Într-una dinserile de după spectacol, întors în cam-era sa, tânărul Ianculeţ va schiţa pe hâr-tie câteva scene din filmul tocmai văzut.Se dovedeşte a avea un real talent ladesen, iar pasiunea sa pentru filme vaavea să-l ducă în anii maturităţii spre oglorioasă carieră în cinematografie.Pe timpul liceului (Carol I, din Craiova),este un elev model, premiant la toatemateriile şi excelează, la vârsta de 12ani, în cadrul unui concurs naţional dedesen, unde câştigă premiul întâi.S-a înrolat în primul război mondial înserviciile de sănătate şi ajuns în Iaşi l-aîntâlnit pe George Enescu, caresusţinea recitaluri pentru armată şirefugiaţi.„Sunetele viorii lui răscoleau sufletele. Întimp ce îl ascultam, i-am schiţat siluetape o foaie de hârtie. Desenul meu, în-cadrat într-o simplă ramă neagră, aveasă aibă onoarea să fie expus în vitrinaunei librării. Ceasuri în şir am patrulat prinfaţa ei ca să pot trage cu urechea la co-mentariile trecătorilor. „Cine e?” -„Enescu, cine altul!” – „Da? Şi cinesemnează desenul?” – Ion (pseudon-imul meu) – „Ion? N-am auzit de el”. –„O să auziţi! Mi-am spus. Destinul mi-afost pecetluit pe loc, atunci şi acolo:aveam să fiu pictor, un pictor celebru.”(Jean Negulesco, Manuela Cernat, Ed-itura alo, Bucureşti!, Bucureşti, pag. 11;Drum printre stele Amintiri europene şihollywoodiene, Jean Negulesco, EdituraMeridiane, Bucureşti, 1989, pag. 18/Things I Did... and Things I Think I Did,Jean Negulesco, Linden Press/ Simon& Schuster, New York, 1984) Încântatde reprezentarea grafică, Enescu i-aoferit o sumă însemnată pentru desenulfăcut.După război, reîntors la Craiova, a ter-minat liceul şi a avut un atelier de picturăspecial amenajat de tatăl său. Aici a or-ganizat o mică expoziţie, foarte reuşită,cu lucrările realizate în Craiova.În primăvara anului 1919, Jean Negule-sco primeşte o bursă la Academia deArte Plastice, din Bucureşti (sprenemulţumirea părinţilor săi care ar fipreferat să-l vadă studiind dreptul saueconomia), la care renunţă după oscurtă perioadă pentru a se muta cu iu-bita sa de la acea vreme. Pentru a-ldespărţi de iubita cu doi ani mai mare şiconsiderată nepotrivită pentru el,..., tatălsău îi oferă „ocazia” de a călători înFranţa şi Italia. Astfel, abandonânddragostea pentru a descoperi noi ori-zonturi, în ianurie 1921, va pleca încălătoria spre Europa. După două luni încare a văzut Atena, Veneţia, Florenţa şiRoma, ajunge la Paris unde îi va aveaca prieteni pe Brâncuşi, Picasso, Ma-tisse, Giacometti, Tristan Tzara şi JeanCocteau. Astfel, i se vor deschide porţilecătre înaltele cercuri de personalităţi alevremii. Se va instala în Paris, ca urmarea hotărârii sale de a studia pictura. El lepromite părinţilor săi că va studia şieconomia politică, urmând să primeascăde la tatăl său cinci mii de lei lunar. Seînscrie la celebra Académie Julian, unde„nimănui nu-i păsa dacă erai bun sauprost, de tine depinzând să te faci re-marcat sau să rămâi ignorat pe vecie”(Jean Negulesco, Manuela Cernat, Ed-itura alo, Bucuresti!, Bucuresti, pag. 16;volumul autobiografic :Drum printre steleAmintiri europene si hollywoodiene,Jean Negulesco, Editura Meridiane,Bucureşti, 1989, pag. 27/ Things I Did...and Things I Think I Did, Jean Negule-sco, Linden Press/ Simon & Schuster,New York, 1984) şi lucrează intens latehnica sa, astfel încât directorulAcadémiei Julian alege unul dintre de-senele sale şi „îl expune pe peretele ate-lierului la locul de onoare rezervat celeimai bune lucrări a săptămânii.”

jean neguLescO

Conf. Univ. Dr. Cornel jucan,uLbs

- va urma -

cOnstantIn cOrduneanu

unIversItatea dIn kIngstOn

3VINERI 12 FEBRUARIE 2016 Turism

urmare din pagina 1

Numele câştigătorilor celei de-adouăsprezecea ediţii a OMT pentruExcelenţă si Inovaţie în Turism, care re-cunosc inovaţia în patru categorii(Politici Publice şi Guvernare, Com-panii, ONG şi Cercetare şi Inovaţie) aufost anunţate în cadrul ceremoniei deacordare a Premiilor OMT 2016, carea avut loc la Fitur, Madrid.

Câştigătorii Premiilor OMT pentruInovare în Politici Publice şi Guvernare,au fost: Reinventarea managementu-lui în turism, Pemkab Banyuwangi, In-donezia (câştigător) și Platforma deTurism a Africii de Est, Kenya; Progra-mul de Certificare Verde, Compania deTurism din Puerto Rico; Turism re-sponsabil şi fără delicte în Medellin,Primăria din Medellin, Columbia(finalişti).

Câştigătorii Premiilor OMT pentruInovare în Companii au fost: Plimbareprin bolta pădurii, Administrarea Par-cului Regional din Anyksciai, Lituania(câştigător) și Curăţenia plajelor în Bali,Garuda, Indonezia; Primul autobuz tur-istic 100% electric din lume, Switzer-land Explorer Tours, Elveţia; ProjetoFartura, Brazilia, Prima ExperienţăProfesională; Melia Hotels Interna-tional, Spania (finalişti).

Câştigătorii Premiilor OMT pentruInovarea în Organizaţiile Non - Guver-namentale (ONG) au fost: ProgramulFrăţiei Supravieţuitorilor, SamrakshakSamuha Nepal (câştigător); Regener-area recifului de coral, Yayasan KarangLestari, Indonezia; Mişcarea pentruSiguranţa Copilăriei, Friends - Interna-tional, Cambodgia; Copii în natură,Africa de Sud (finalişti).

Câştigătorii Premiilor OMT pentruInovare în Cercetare şi Tehnologie aufost: Parcul Tehnologic Itaipu, Fun-daçao Parque Tecnologico, Brazilia(câştigător); Aplicaţia pentru telefoanemobile Bike Rijeka, Biroul de Turismdin Croaţia; Platforma de turism med-ical online, Organizaţia de Turism dinCoreea (finalişti).

Premiul OMT pentru ÎntreagaCarieră a fost acordat post-mortem luiArthur Haulot, fondatorul OrganizaţieiInternaţionale de Turism, pentrucontribuţia sa la promovarea turismuluisocial şi dreptului universal la turism.

Premiul Ulises al OMT pentruExcelenţă în Crearea şi DifuzareaCunoştinţelor în Turism a fost acordatDr. Richard Butler, autorul unuia dintrecele mai influente teorii despre turism:ciclul de viaţă al zonelor turistice. Unproiect care promovează turismul in-tern în Peru, o iniţiativă de cufundare acălătorilor în comunitatea Masai dinTanzania, un proiect inovator de mar-keting din Amsterdam şi o aplicaţiecare promovează turismului europeanau fost câștigătorii Premiilor Ulises2015 ale OMT pentru Excelenţă şi In-

ovare în Turism. Premiile au fost acor-date în timpul târgului de turism de laMadrid, Fitur, din 2015, câștigătoriioferind exemple remarcabile deiniţiative cu viziune de perspectivă îndomeniul sustenabilităţii, incluziunii so-ciale şi tehnologiei în sectorul turismu-lui.

Câştigătorii la cele patru categorii aufost: pentru Inovare în Politici Publice şiInovare: Iniţiativa pentru promovareaturismului intern: ¿Y tu qué planes? (Şitu ce planuri?), Comisia de PromovarePeru pentru Export şi Turism –PromPeru; pentru Inovarea în Com-panii: Campingul Isoitok în Manyara,The African Footprint Co. ltd. (Tanza-nia); pentru Inovarea în OrganizaţiileNeguvernamentale: Vizitează Amster-dam, descoperă Olanda, AmsterdamMarketing; pentru Inovarea în Cerc-etare şi Tehnologie: Aplicaţie pentruiPad “Visite Europa”, ComisiaEuropeană pentru Turism.

Unde se va afla sectorul hotelier în2020? Aceasta este întrebarea care afost adresată la Hotel Data Conferencespecialiștilor în domeniu, Matt Page -directorul asociat al SB Arhitects, IsaacCollazo - vicepreşedinte de strategie şiplanificare la InterContinental HotelsGroup, Ron Swidler - director al GettysGroup şi Patrick Bosworth, co-fonda-torul şi CEO-ul Duetto.

Iată câteva dintre previziunile lor cuprivire la cum va fi industria hotelieră şice aspecte se vor schimba în următoriipatru ani. Realitatea virtuală, recuper-area identității de brand şi renovareaprogramelor de loialitatea sunt uneledin provocările sectorului pentru 2020.

Referitor la întrebarea care va fiurmătoare mare schimbare?, Swidlermenționa: “Călătoria virtuală. Ochelariide realitate virtuală oferă experienţe in-credibile. Virtualizarea va crea oplatformă complet diferită pentru noi caindustrie. Există o mare oportunitatepentru ca industria hotelieră să sediferenţieze, unindu-se cu alte industrii.Imaginaţi-vă, de exemplu, unirea dintreospitalitate şi îngrijirea sănătăţii şi cumo clădire poate avea două scopuri, saucomerţul cu amănuntul şi hotelărie.Vom vedea o schimbare în aşteptărileclientului, care va dori ca hotelul să îiofere ce-i mai bun pe piaţa locală, ceeace este o oportunitate pentrudiferenţiere”.

În opinia lui Collazo, schimbarea vaconsta în: “confruntarea cu perturbăritehnologice. Noi trebuie să începem săadoptăm practicile de consum pe carecompaniile de tehnologie ni le-auarătat”.

Page crede că schimbarea va ficoncretizata în “socializarea şi person-alizarea experienţelor, astfel încât aces-tea să fie întotdeauna ceva unic allocului în care mergi şi să fie cuadevărat legate de cultura destinaţiei,indiferent care ar fi aceasta. Este foartedificil să ştii unde va ajunge tehnologiaîn următorii cinci ani, dar ceea ce esteclar este că personalizarea va fi cheia,întotdeauna din punctul de vedere alunei experienţe optimizate. Mobilul sau

tableta vor fi forţa motrice. Atunci cândpui ceva într-un hotel aflat înconstrucție, acesta rămâne învechit încâţiva ani, astfel că vei dori să profiţi dedispozitivul personal al unei persoane,deoarece datele sunt actualizate con-stant. În timpul sejururilor la hoteluri şiresort-urilor de lux, clientul va dori săstea în lobby, dar acest spaţiu va fidiferit. Cineva îl va întâmpina cu uniPad atunci când va face check-in-ul,iar cardul său de credit va fi în telefonulsău. Atunci când va apăsa butonul lif-tului, acesta va şti camera sa şi vaaprinde luminile şi va alege muzica pegustul său, bazându-se pe preferinţelemenţionate pe telefonul său mobil”.

Conform unui studiu realizat de So-cietatea Internaţională deTelecomunicaţii Aeronautice (SITA) înrândul celor mai importanţi operatori,82% din companii vor investi în per-sonalizarea serviciilor până în 2018,comparativ 20% din companii care auimplementat deja aceste măsuri, pen-tru a oferi pasagerilor un serviciu maipersonalizat, iar peste 75% din com-paniile aeriene vor fi prezente pesmartphone-uri şi 64% vor avea deja o

aplicaţie în acest scop. În următorii treiani, 22% din utilizatori vor putea să seinformeze cu privire la îmbarcareazborului lor de pe un dispozitiv mobil. Înmomentul de faţă, 9% din călătorii carealeg să călătorească cu avionulutilizează check-in-ul de pe telefonulmobil, de două ori mai mulți decât cuun an în urmă. Este de aşteptat ca, în2018, acest serviciu să ajungă la 24%,comparativ cu 20% care vor facecheck-in-ul de pe laptop sau de pe uncomputer. De fapt, utilizatorii de check-in pe mobil reprezintă deja 23% pentrucompaniile low cost, foarte aproapedeja de previziunile pentru toate com-paniile aeriene în 2018, iar unul dinpatru pasageri va face check-in-ul depe smartphone, în 2020.

În prezent, 22% din companiileaeriene utilizează deja îmbarcareaautomată şi în 2018 este estimat căaceastă pondere va ajunge la 68%,ceea ce ar însemna deja 10% din to-talul pasagerilor. Cardul de îmbarcarepe smartphone va putea fi sincronizatcu un smartwatch.

Mobilul a transformat în mod clarvieţile noastre şi joacă un rol important

în ele, ca parte integrantă a stilului nos-tru de viaţă multiscreen. În anumitesegmente ale cererii, mobilul este în-totdeauna prima opţiune, creând noicomportamente pe care, în viitor, nicinu ni le imaginăm, cum ar fi rezervareaspontană sau de ultimul minut, unfenomen în creştere în toate sec-toarele, de la închirierea de maşini lahoteluri şi restaurante.

Escapadele last minute suntcălătoriile perfecte pentru următorii ani,potrivit unui studiu realizat de Pricelinepe piaţa din SUA, tendinţă exacerbatăîn cazul turiştilor millennials (tineri), dincare 73% afirmă că ar alege aceastăopţiune în următoarea perioadă.

În prezent, aproximativ 20% dincăutările de călătorii se fac de pe unsmartphone şi acest procent creşterapid. Prin urmare, este momentul caindustria hotelieră să includă acestcomerţ mobil (m-commerce), dar fărăa neglija utilizarea profesională areţelelor sociale. Lanţurile hoteliere carevor pune în aplicare o strategie pentrutelefoanele mobile vor câştiga unavantaj enorm.

Conf. Univ. Dr. Virgil nIcuLa,uLbs

continuare în pagina 6

dubaI

dubaI

ÎnvăţAre VINERI 12 FEBRUARIE 20164

urmare din pagina 1

Dar se poate discuta și despre cetrebuie făcut pentru a repune pelocul cuvenit disciplinelemenționate, atât în învățământulde licență, cât și la masterate șidoctorate. Atât în specializările caatare, cât și pentru alte doctoratecare au însă nevoie de o bazăsolidă de fundamentare. Esteaceasta, de altfel, o dezbatere maiamplă, întâlnită și în mariuniversități europene, care acordătotuși, cum spuneam, mai multesemestre și Economiei Politice șidisciplinelor de istorie economică. Cu o experiență didactică șiștiințifică europeană destul devastă, cu siguranță printre cele maiimportante din România, și cucirca 5 decenii de învățământ eco-nomic superior românesc,avansez în acest sens câtevapuncte de vedere. Cele mai multeau constituit obiectul a 3 conferințeținute în finalul anului 2015, încadrul unui POSDRU privind „Uni-versitatea ca Școală de DidacticăUniversitară și Cercetare ȘtiințificăAvansată”, la 3 mari universități alețării, respectiv ASE București, Uni-versitatea „Lucian Blaga” din Sibiuși Universitatea de Vest dinTimișoara. Cum sunt și profesorasociat al Universității dinBucurești, este vorba de un cuar-tet, de deprinderi care spun ceva...Pentru început, câteva elementeprivind tema „A gândi Europa dinperspectiva universitară. Locuri«fierbinți» în documentarea șicercetarea economică”. Cuexperiența pe care o am, cummenționam de circa 50 de ani înînvățământul economic, în țară,dar și de peste 20 de ani în cerc-etarea economică internațională,printre altele în calitate depreședinte de secțiune la marileCongrese Internaționale Econom-ice desfășurate sub egida IEHA(International Economic HistoryAssociation) și a Academiilor dinfiecare țară participantă, de la Mi-lano (1994), Madrid (1998),Buenos Aires (2002), Helsinki(2006), Utrecht (2009), Stellen-bosch (Africa de Sud 2012), departicipant cu comunicări însem-nate la Conferința EBES (EurasiaBusiness and Economics Society)de la Veneția, octombrie 2015, ș.a.–, titular de curs, 15 ani, în Franța,la Universitatea din Rennes 1, IUT– GEA, Economie generală, co-municare economică, „Journald′entreprinse”, formațiunile destudii fiind formate cu precăderedin studenți francezi, dar și ger-mani, spanioli, italieni, magrebieni,britanici, irlandezi, având cursuripredate la Universitatea „GabrielleDʹAnnunzio” din Pescara, Italia, laÎnalta Școală Economică dinPraga, Cehia, la Tralle, în Irlanda,conducător de doctorate de peste20 de ani în România dar și în Re-publica Moldova, etc., am sesizatcâteva locuri „fierbinți” pentru doc-umentarea și cercetareaeconomică și care pot fi mereu înatenția noastră profesională înscopul realizării unor cursuri decalitate. 1. Iată, în primul rând este vorba,fundamental, de cercetarea și ex-plicarea fenomenelor și proceseloreconomice în evoluția lor. Cu altecuvinte, buna cunoaștere a istorieieconomice naționale, dar și eu-ropene, a Statelor Unite, a Americiide Sud, a unor mari țări –economii din Asia – China, India,ș.a., dar și din Africa – Africa de

Sud, etc.,pentru a putea înțelegemai bine prezentul economic, so-cial, politic chiar, cultural, totodată,dar și a putea prefigura cât de câtviitorul. Un prim exemplu: cum s-au afirmat oare titanii capitalismu-lui american, „marii căpitani deindustrie” din SUA făcând gloriaAmericii de astăzi și statutul dețară atât de avansată economic alStatelor Unite? S-au afirmat prinproducție sau prin speculație?(ospeculație în care ne afundăm totmai mult?) Prin producție, firește,și mă gândesc la Vanderbilt, laPullman, la Carnegie, la Ford, laRockefeller, la Guggenheim, la ceidin zilele noastre. Ce are în comunmarele Henry Ford, părinte al in-dustriei automobilistice a lumii, cuspeculatorul, de acum, chiar dacăeste foarte isteț, George Soroș?Nimic, cred eu, primul a creat, iaraltul se străduie să distrugă,îmbogățindu-se el și sărăcind pealții. Sunt toate acestea, precum și alteexemple europene, în speță LigaHanseatică, germanul JacobFüger și urmașii săi, francezulJacques Coeur, pe urmăRotschild-izi, etc., foarte bunestudii de caz de analizat la cursuride Economie Generală și pentruMicro și pentru Macroeconomie.Dar confruntarea din Franța sec-olului XVII dintre ministrul deFinanțe Nicolas Fouçquet, cheltu-itor, petrecăreț foarte, epicurianconvins, generos la extrem, dinbanii țării, cu prietenii și doamnele,și J.B. Colbert, controlor incorupt-ibil de finanțe, mai mereu poso-morât dar aproape deloc doritor săfacă bani pentru el, ci vroind doarbogăția țării sale? Nu este în actu-alitate – și nu doar la noi – o astfelde perspectivă? Eu am scrisprimul în România, și cred că doareu, despre asemeneapersonalități. Mai am în vedere,deopotrivă, în aceeași logică, unstudiu aparte al excelentei lucrăria francezului Jacques Attali „Evreii,lumea și banii”, volum care explicăpertinent multe din realitățile noas-tre. Dar la noi, la români, cât aufost și sunt de interesanteconfruntările ideatice dintreprincipele Nicolae Șuțu, adept alagrarianismului și fiind mai mereuîmpotriva reformelor, fanariot in-teligent și cultivat, și marele PSAurelian, de obârșie de prin părțileTransilvaniei, păstor și învățător,promotor al dezvoltării industrialea României, devenit Președinte alAcademiei Române. Actualitate cuA mare. Și în acest cadru, numerită pedepsele cele mai aspretoți cei care au devalizat industriași economia națională, sărăcindțara, generând drame cumplite lamilioane de oameni, trecând baniiîn propriile conturi? Nu merităoprobiul public toți acești escroci,criminali, indiferent de pozițiile pecare le-au ocupat și le ocupă înstatul român? Cu siguranță. Nudoar bombele aduc disperare...Mai departe. Nu este oareancorată „în prezent”, maniera atâtde inteligentă, deseorii, prin carePrincipatele Române reușeau săsupraviețuiască între „suzerani-tatea” otomană și așa-numitul„protectorat rusesc”? Cum să nu.Dar ce ne spunea, în 1906, naro-dnicul C.D. Gherea devenit „cârci-umar socialist”, cu fiul trimis maitârziu la moarte de Stalin, în„Neoiobăgia”, privitor la starea țării:„o stare de drept prefăcută în iluzieși mnciună”, nu este importantastăzi? Firește că este. Mă mai gândesc, totodată, laînțelegerea mai bună a globalizării

de astăzi, ce-și află, în parte,geneza în Imperiul Roman, înmarile descoperiri geografice, și,mai ales, în revoluțiile industriale,prima revoluție industrială din An-glia, Franța, Belgia, Statele Unite,Germania și mai apoi în toatălumea, având forța unei veritabileRenașteri în economie. Totodată,este greu astăzi să te referi corectla probleme ale dezvoltării ca atarefără să cunoști doctrina cu atâteasemnificații a lui MihailManoilescu, teoria costurilor afer-ente la Mihai Eminescu, ș.a. Cuatât mai mult cu cât astfel dechestiuni proiectate mai larg serelevă în dezbaterile de la nivelulU.E. Cu atât mai mult cu cât avemde-a-face cu o lume tot maiglobalizată în care trebuie concu-binate interesele țărilor și nu im-puse interesele unor țări, altora.Dar iluminismul? Cum a contribuitoare la progresul ca atare al lumiinoastre economice? O temăabordată, de altfel, de mine într-oamplă conferință pentru studențiipostdoctoranzi, anul trecut, la Ac-ademia Română, etc. Suntsecvențe dar și viziuni anume pebaza cărora putem desluși maibine lumea de astăzi, putem intuimai bine lumea de mâine, lumeace va veni.Alte probleme sunt legate de sin-dromul de criză globală careamenință actuala noastrăcivilizație, respectiv o crizăclimatică, poluarea, despăduririle,o criză a apei, o criză de identitatea indivizilor și chiar a unor țări,economii, o criză a păcii și destin-derii și riscul reîntoarcerii la un„război rece”, terorismul global,riscul unor războaie religioase, ocriză alimentară, etc. Suntfenomene, procese, evoluții carenu au cum să nu influențeze dez-voltarea economică, ridicând laniveluri uriașe costurile ameliorăriiunor stări de fapt. Ce se între-prinde și ce întreprindem dar?... Îndetalii, desigur, cum a influențatoare omul climatul? În timp șispațiu? Cum putem asocia, cât decât cu precizie, ascensiuneaamenințătoare a bioxidului de car-bon – și nu doar a bioxidului decarbon – în atmosferă o dată cuevoluțiile industriale, dar, mai ales,o dată cu anumite dezvoltărianapoda, deformate de o piațăaproape fără instituții și de o sete,mai mult decât normal,bolnăvicioasă, de mari profituri cuorice risc? Cum a evoluat și cumevoluează „mixul energetic”?Asemenea probleme sunt, de alt-fel, obiectul de studiu și metoda decercetare a „Antropoceniei”, onouă disciplină economică șisociologică pe cale de a se naște.

Iată alte întrebări ale cărorrăspunsuri ar fi apte să dezvoltenoi orizonturi de reflecțiestudenților economiști, master-anzilor, doctoranzilor, doctorilor,etc. Și nu am făcut decât să ridicun colț al cortinei...2. Aproape privim cu indiferențăce loc ocupă în cadrul economieide piață, economia socială șisolidară. Mare eroare. Care suntînsă originile acesteia, cum s-a re-alizat și se realizează concubina-rea cu profitul înalt? Pe urmă, careeste geneza, care este istoriculmarilor societăți pe acțiuni? Ce lococupă astfel celebra societate a luiJohn Law? Ce deznodământ aavut și ce efecte are în timp? Cumau putut și cum pot fi prevenite, învarii situații, efectele nedorite?Cum au influențat și influențeazămarile escrocherii financiare – șicare sunt acestea – destinul lumii?Un tip de escrocherii care serăspândește amplu... Cum luptămîmpotriva mărcilor contrafăcute?Desigur că nu putem neglija niciun studiu mai atent și critic aleconomiei de tranziție pe exemplulRomâniei. Nu putem neglija oblig-ativitatea înapoierii marilor sumefurate și care ar putea relansaeconomia națională. Nu putemneglija probleme legate de rolulcapitalului străin... Ceea ce ammenționat constituie, desigur,teme dificile, abordarea lorcomportă alcătuirea și consultareaîn detaliu a unor bibliografii con-sistente din literatura anglo-saxonă, franceză, germană,europeană, asiatică, din Americade Sud, chiar africană. Comportăpreocupări constante, pe termenlung, studii publicate, recunoscutede specialiști în domeniu. Dar, înopinia mea, merită efortul.Nu putem neglija nici ce a adusrău, dar și ce a adus bun, chiarfoarte bun, colonialismul. Cum seexplică oare că milioane și mil-ioane de oameni din fostele coloniice și-au dobândit independența auca speranță fundamentală emi-grarea în fostele metropole? Însfârșit, dar deloc în ultimul rând, sevădește de mare actualitate glob-alizarea terorismului, examinatămai în detaliu, pornind, desigur, dela un studiu atent al anarhismului:din antichitate și până la Bakunin,Kropotkin, Jean Grave, EliséeReclus, la teroriștii de astăzi.Soluțiile la fenomenul acesta teribilse află, neapărat, și în examinareaevoluției în timp și spațiu. Alt-minteri, despre ce management șimarketing vorbim când gesturileunor dezaxați – care sunt mai mulțica înainte și nu toți par dezaxați, cimai degrabă fanatici – aproape căpot paraliza economii naționale,

comunitare, economia globală? Mai departe, emigrarea și imi-grarea, în speță migrația populațieisunt procese ce comportă în Vestdiscipline de 1-2 semestre, disci-pline precum „Economia emigrării”și „Economia imigrării”. Dacă nuvom rezolva în acest sens -la noiasemenea teme sunt de multe oriignorate- suntem în măsură, astăzi, să aruncăm în aer multe dinrealizările civilizației noastre. Tre-buie să ne ocupăm obligatoriu şide crearea de locuri de muncă, nuneapărat emigrarea. Și acestea,deci, sunt chestiuni care nefrământă și referitor la care, dinpăcate, în speță abordarea șireflecția lor, este, de cele maimulte ori, lăsată în afara pro-gramelor analitice, a curriculeloruniversitare. Iar dezbaterile sunt,cel mai adesea, la nivelul preseicotidiene. Sunt elemente ce tre-buie grabnic remediate.3. Oricum, în pofida unor tendințede uniformizare, învățământul su-perior economic în general, încazul în speță din România, sevădește prea diversificat, cuprecădere din punct de vederecalitativ. Sunt și „bune” dar și nupuține „rele”. Această diversificareeste pronunțată mai ales pepartea calității profesorilor, a celorcare predau. Cum predau? Seștie, după manuale relativasemănătoare și păstrând uncadru general, integrând relativ rarelemente noi, ale lor, în cursuri,seminarii și colorându-le astfel.Chiar cei care o fac poposesc, un-eori, mai puțin pe elemente de-sprinse din documentări proprii șiasidue, din cercetări proprii și orig-inale, verificate în întâlniri și con-grese naționale și internaționale, înconferințe de cea mai bună cali-tate, acreditate din perspectivăuniversală: ISI, Elsevier, Ebsco,Scopus, etc. Deopotrivă în acestcadru sunt deosebit de importantecâștigarea unor concursuriinternaționale la mari universitățieuropene și americane, astfelîncât profesorul, în efortul său depredare, să se confrunte cu un altunivers comparativ cu cel cu carea fost obișnuit în propria sa țară, înpropria sa universitate. Sigur că, înacest sens, cu greu putem fi deacord cu cei care, în dorințaprecipitată și neacoperită de efor-turile trebuincioase, de a dobândigrade universitare mai înalte,acceptă publicarea articolelor lorde economie – și chiar plătind banigrei astfel – în reviste străine dardin cu totul alte domenii decât celeeconomice, de pildă din chimie,siderurgie, metalurgie, etc., doarpentru că aceste reviste sunt ISI,...

Dan POPescu

Midwest united states

new YOrk, 11 sePteMbrIe 2001

VINERI 12 FEBRUARIE 2016 5ÎnvăţAre

urmare din pagina 4

În fapt, referindu-mă la mine, doarlecturile ample de cultură generală,dar și de cultură de specialitate mi-au permis să fiu interesant pentrustudenți, care, în străinătate, de ex-emplu, deseori 200-300 de studențila cursuri magistrale, nu mi-aupărăsit niciodată amfiteatrele în tim-pul predării (practică, cum am aflat,uneori evidentă la alți profesori).Menționez că studenții francezi –vreo 5000-6000 – au dat examencu mine obținând note de la 12 la18, respectiv de la bune la foartebune. Au fost, desigur, și restanțe...Aceeași „cheie” mi-a deschis ușa încei cinci ani în care am predat, câtedouă săptămâni pe an, la Universi-tatea „Gabrielle d′Annunzio” dinPescara, Italia, în anii în care ampredat la Academia de Studii Eco-nomice a Moldovei din Chișinău, la„Tralle Regional College” din Re-publia Irlanda, în conferințele ținutela Înalta Școală Economică dinPraga, etc. Am predat, amconferențiat, nu m-am dus în „plim-bare”. Şi continui. Desigur că ele-mentele de originalitate trebuie bineintegrate în cursuri, fiind de aseme-nea necesar ca situațiile locale, ex-emplele locale să însoțeascăconsiderațiile cu o arie mai mare degeneralitate. Printre altele, în acestsens, este însemnată, repet, partic-iparea efectivă, activă la mari eveni-mente științifice internaționalerecunoscute amplu.În conducerea de doctorat la Uni-versitatea „Lucian Blaga” din Sibiu,la Academia de Studii Economice aMoldovei din Chișinău, pentrulucrările de licență din Franța – decare adesea m-am ocupat – etc, încondițiile unor comisii selecționatepe criterii de exigență, de calitate,ești ascultat și respectat doar dacănu te ancorezi în „lucruri prăfuite”, ciîn probleme noi, „proaspete”, dar câtse poate de riguroase. O dimensi-une imperativ necesară pentru cur-suri este dimensiunea „timp” – ampledat, astfel –, respectiv abordareaproceselor în evoluția lor firească, peinterval nu neapărat de 1, 2...10 ani,ci pe decenii, secole și pentru uneleprobleme chiar milenii. Estenecesară „abordarea secvențială”,din prezent, dar ea nu poate înlocuitotul. Altminteri nu devii credibil abor-dând o lume ce se modifică funda-mental chiar de la o lună la alta. Casă înțelegi și să expui sensurile îțitrebuie intervale lungi de analiză, îțitrebuie de asemenea spații largi. Înlipsa lor există riscul de a nu înțelegenici tu și, la fel de dureros, de a nu fiînțeles nici de alți...Tot timpul trebuiesă fii în comparație cu alte cursuriale unor colegi din străinătate, dinspații geografice diferite, intuind ele-mente comune cât și diferențelespecifice. Pentru că există și unele șialtele. Desigur că trebuie să rămânăpronunțat elementul național, com-pletat însă cu o viziune integrativă șichiar mondialistă. O astfel demetodă te situează într-un continuudialog, vital, cu studenții, cu master-anzii, cu doctoranzii, cu cei din altegenerații. Ceea ce nu facilitează, cidimpotrivă, procesul de „armo-nizare”, de care trebuie, totuși, avutgrijă. Glume potrivite, dar și dic-toane, „ziceri”, din înțelepciuneauniversală, din filozofia unversală îțipot adesea rezolva situații, care,până la folosirea lor, se vădeau greurezolvabile. Evident, sunt multe ele-mente de amănunt dar și cele re-latate sunt suficiente pentru afundamenta direcțiile unor strădaniicare trebuie să se afle la baza unorcursuri de calitate.

4. Să mă refer, acum, și la un studiude caz. Iată, tema „Raportul național– comunitar, respectiv raportulnațional – global în centrul dezba-terilor universitare” este o temă de-osebit de importantă și de fierbinteactualitate, tocmai de aceea eaaflându-se în centrul dezbateriloruniversitare. Recunosc cel puțin treidetalii, care susțin acest lucru, șianume: 1. Iată, Academia Română,respectiv grupul „Penser l′Europe”din care fac parte, având colegipersonalități europene – și nu numai– dintre cele mai prestigioase, adesfășurat ultimele două sesiuni petema: „Il y a-t-ill deux Europes? –Există două Europe?”, în 2014, re-spectiv, acum, în luna noiembrie2015: „La science, un élémentd′identité nationale? – Știința, un el-ement de identitate națională?”. Șipot continua... 2. La SesiuneaInternațională de comunicări „Es-pera”, care a avut și are loc la Insti-tutul Național de CercetăriEconomice, o comunicare a mea s-a intitulat: „Națiune, comunitarism,pace și globalizare: o relație cuvulnerabilități”. Avem o relație cuvulnerabilități, ceea ce, sigur, trebuiesă constituie un prilej de reflecție șitrebuie să acționăm de asemeneamanieră încât relația să rămână, iarvulnerabilitățile să fie diminuate șiapoi eliminate. Tot în acest cadru șicu aceleași finalități am avutcomunicări pe alte teme europene,veritabil europene, comunitare, deexemplu „Căderea Romei șidecăderea actualei noastre civilizații,un proces repetitiv?” și „Economiasocială și solidară de piață. Actuali-tatea lui Fr. Passy, Charles Gide șiLeon Bourgeois”. Construcția europeană, aceastăUniune Europeană, este oconstrucție mirifică, este oconstrucție din care România faceparte în mod direct și care neprefigurează, în foarte bunămăsură, prezentul și viitorul nostru.Eu nu sunt, nici pe departe, depărerea celor care susțin că aceastăconstrucție europeană are prob-leme fundamentale (Euro în praguldisoluției, zic unii; însăși instituțiile nuar fi teribile, zic alții, vezi migrația,etc.). Dimpotrivă, eu o consider oconstrucție solidă, o construcție carea rezultat din elemente și cerințefundamentale ale dezvoltării caatare în perioada imediat postbelicăși care a făcut pași înainte, așa cumspuneam, prefigurându-ne viitorul.Un viitor ce trebuie, însă, „îngrijit”...Uniunea Europeană este oconstrucție care a eliminat războiuldin lianturile respective și a promo-vat pacea. Altfel, ar trebui să facemtrimitere la Napoleon, ar trebui săfacem trimitere și la alții, dar, fiind oconstrucție realizată prin negocieri,prin asentimentul tuturor cetățenilor,prin pace, evident că fac trimiteremai degrabă la marele Victor Hugo,cu cunoscutul său citat de la Con-gresul Păcii din 29 august 1849: „Vaveni o zi în care ghiulele și obuzelevor fi înlocuite de către voturi, decătre sufragiul universal alpopoarelor, de către venerabilul ar-bitraj al unui Senat suveran, care vafi pentru Europa ceea ce Parlamen-tul este pentru Anglia, ceea ce Dietaeste pentru Germania și ceea ceAdunarea Legislativă este pentruFranța. O zi va veni, în care vomarăta un tun doar în muzee, așacum arătăm astăzi un instrument detortură, mirându-ne că așa ceva aputut exista. O zi va veni în care vomvedea aceste două grupuri imense:Statele Unite ale Americii și StateleUnite ale Europei așezate față înfață, ținându-se de mână pe dea-supra mărilor, schimbând produsele

lor, comerțul lor, industriile lor, artelelor, geniile lor”…5. Nu aș vrea să intru prea mult îndetalii în acest sens, dar, sigur,vorbind despre Franța trebuie săvorbim despre ceea ce s-a întâm-plat, despre această nenorocirecare s-a petrecut la Paris în noiem-brie anul trecut: cele șapte atentatede acolo, la Parc de Prince și încelelalte locuri, la teatru. Oricumcauzele sunt ceva mai profunde –deși pot să fie și sunt în legătură șicu refugiații care vin într-un numărfoarte mare din Siria, din Afganistan,din Irak, din Iran. Dar, aceste cauzesunt mult mai profunde decât sun-tem tentați să spunem la primavedere. Dealtfel, cred că, pentru adesluși cauzele respective, ar trebuisă avem în vedere că atentatorii aufost, cu precădere, cetățeni vest-eu-ropeni, au fost inițial de origine arabăsau de alte origini, dar care și-audobândit cetățenia franceză, unii,alții belgiană și alții ce vor mai relevacercetările ca atare. Nu cu foartemulți ani în urmă, Jacques Chirac,când era încă Președinte de Con-siliu în Franța, a dat o lege, aprobatăde Parlament, care a permis rudelorcelor care lucrau în Franța și erauproveniți din fostele colonii – ca oplată a unei „datorii” a Franței față decei din fostele colonii – să vină să-șireîntregească familiile în Franța. LaParis sau în alte orașe unde fiecareavea rudele respective. Aceștia auvenit, au fost foarte mulți și, practic,ei și cei la care au venit, în destul depuțină vreme au devenit, cu toții,cetățeni francezi. Cetățeni francezi,dar, nu întotdeauna, integrați caatare în societatea franceză,menținându-și – mulți fiind de originearabă, magrebiană mai degrabă, decult musulman – tradițiile mult maipronunțat decât era posibil fără aderanja pe alții. Dar și o anume ad-versitate care se manifestă – nuînțeleg de ce! – la nivelul religieimusulmane – nu religia în sine, cimai ales fundamentaliștii șiextremiștii – față de creștinătateaeuropeană, față de creștinătatealumii. Și, sigur că, în condiții de crizăeconomică, de vulnerabilități maiputernice, de lipsă de locuri demuncă, de posibilități dificile de inte-grare în societate, evident că acestelucruri s-au manifestat. A fost: „Char-lie Hebdo” la începutul anului 2015,unde erau cetățeni francezi care auacționat, de origine inițial străină, amavut, iată, acum, atentatele de laParis, am avut în Statele Unite în 11septembrie 2001 „TurnurileGemene” atacate de avioane, și nunumai „Turnurile Gemene”, erauiarăși orientali, dar de cetățenieamericană. Deci se vede aceastăproblemă, o problemă cu rădăciniadânci. Dacă vreți, într-un fel, ea sevede încă de pe vremea cruciadelor,încă de pe vremea Cidului... Evidentcă nu poți să stai de vorbă cu crimi-nalii, nu poți să negociezi, dar poți sănegociezi cu alții, nu din zona crimei,dar din zona negocierilor, cu carepoți aplana o serie întreagă de con-flicte, care, din păcate, există și carepot fi aplanate......Sunt de părere că, sub toateaceste aspecte, pierderile suntireparabile: oamenii care au murit,familii, durerea – și ne exprimăm în-treaga compasiune – dar, în timp lu-crurile trebuie rezolvate și trebuie săavem nu neapărat o lume arăzboiului – evident, crimele trebuieplătite – dar trebuie să avem o lumea păcii, pentru că, tot JacquesChirac spunea referitor la Franța, că:„La multiculturalité c′est la richessede France – Multiculturalitatea estebogăția Franței”. Pe undeva, lucruvalabil peste tot. Franța a oferit un

exemplu important în acest cadru șiel nu trebuie colorat în nuanțe palideci, dimpotrivă. Sigur că integrarea odată mai mult e un proces dificil,până la urmă e un proces euro-pean. Avem și noi probleme cu ceicare pleacă din România, emigranțiidin România – sunt nu puține prob-leme de integrare a lor, găsesc maigreu în Vest de lucru în meseriilepentru care s-au pregătit, dar îșigăsesc și, până la urmă, este înbună ordine. De altfel, Europa, Eu-ropa noastră pot să zic, trebuie săfie un leagăn, o familie pentru toți ceicare fac parte din ea și pentruromâni și pentru alții, să beneficiemcu toții de libertățile respective, dar,evident, să barăm cu hotărâre dru-mul spre actele fundamentaliste ex-treme, de crimă, de sânge, deomoruri, de gloanțe, de iatagane cucare sunt retezate capetele deaceastă organizație numită StatulIslamic. Și să mergem înainte cuhotărâre.O problemă pe care am remarcat-oîn mai multe comunicări ale mele încadru internațional, mai mult decâtîn cadru național, este ce seîntâmplă cu țările de unde refugiațiivin în Europa, în Franța, Germania,Italia, etc. Pentru că ele rămân cuteritorii întregi goale, teritorii caresunt ieșite de sub jurisdicțiaguvernamentală de acolo, teritoriicare, într-un fel sau altul, pot cădeapradă destul de ușoară Statului Is-lamic. Eu cred că, acolo, în sensulacesta trebuie lucrat, de așamanieră încât să nu existe locuri fărăputerea stabilă, centralizată a statu-lui, statul respectiv fiind responsabilpână la urmă de tot ce se petrece,de zonele care, altminteri, rămânpradă extremiștilor șifundamentaliștilor. În ce priveșteaceastă chestiune legată de aten-tatele de la Paris, eu m-aș opri aici.Ele ne-au întristat și ne-au îndurerartpe toți, dar îmi afirm, încă o dată, op-timismul vizavi de construcțiaeuropeană, optimismul vizavi defaptul că în construcția europeanănaționalul de bună calitate nu dis-pare, dimpotrivă, el rămâne în di-verse planuri, inclusiv în planeconomic. Totul se negociază, până

la urmă. În acest sens, sper și cred,își va afla rezolvare și problemaacută și gravă a „noilor emigranți” deacum.6. Să închei într-o notă mai veselă,într-o notă mai amuzantă toateaceste lucruri pentru că, de multeori, la cursuri, din experiența mea șila cursurile în străinătate și la cur-surile în România, caut sădeslușesc o serie de problemenodale cu câte o glumă. Iată, depildă, o glumă interesantă, referitorla așa-zisa democrație în dictaturăsau dictatura în democrație: era laKremlin, era înomienouăsutetreizeci și ceva, eraacolo o ședință a SovietuluiSuprem, la masă erau conducătoriiruși, sovietici, cu Stalin în frunte șiStalin vorbea, vorbea... Oameniierau așezați în Marea Sală a Krem-linului, un fel de amfiteatru, până înrîndurile de sus. La un moment dat,cineva strănută și îl întrerupe peStalin, iar Stalin întreabă: Cine astrănutat, tovarăși? Nu răspunde ni-meni. Erau toți înfricoșați că l-ar fi de-ranjat de tovarășul Stalin... Maiîntreabă o dată: Cine a strănutat,tovarăși? Nu răspunde nimeni.Atunci Stalin cheamă NKVD-ul,ridică rândul 1 în picioare și îiîmpușcă, pe urmă întreabă din nou:Tovarăși, cine a strănutat? Iar nurăspunde nimeni. Împușcă și rândul2, împușcă și rândul 3... În fine,ajunge până la rândul 56 sau maisus, iar unul, care era mai în spatelesălii și care el strănutase, s-a gândit:Tot mă omoară, în fond, hai să spuncă eu am strănutat și asta e situația.Și ridică mâna: eu am strănutat,tovarășe Stalin! Iar Stalin îi spune:Aaa, noroc, tovarășe, salut! Deci,iată o glumă cu foarte multesemnificații referitoare, așa cumspuneam, la democrația în dictaturăși dictatura în democrație.Sigur că sunt multe lucruri de spus.Este bine că dezbatem în plan uni-versitar, în plan academic, iată, depildă în reuniunile de bune practici,această problemă a naționalului, acomunitarului, a globalului și a păcii,pentru că se leagă toate și potinfluența, chiar influențează vital, vi-itorul lumii...

HenrY FOrd

cerceTAre Turism VINERI 12 FEBRUARIE 20166

urmare din pagina 1

Această ecuația a fostelaborată cu scopul de a creștegradul de raționalitate a piețeiproduselor derivate sau deriva-tivelor (una dintre ipotezeleteoriei financiare esteraționalitatea investitorului),având soluții explicite pentrucontracte pe opțiuni, iar formalaceasta are următoarea expre-sie:δV/δt+1/2 σ^2 S^2 (δ^2V)/(δS^2 )+r(S δV/δS-V)=0unde: t = timpul; S = prețul ac-tivului suport; V = prețul de-rivatei; r = rarta dobânzii fărărisc; σ = volatilitatea cursuluiactivului.Ecuația de mai sus este oecuație diferențială parțială,liniară, parabolică și aproapetoate ecuațiile parțialediferențiale din finanțe auformă similară, iar caracteris-tica parabolică înseamnă căele sunt strict legate deecuațiile căldurii din mecanică[Wilmott, 2002, pg. 94].În ecuația de mai sus, se poateobserva că, dacă nu ținem contde termenii care reprezintăprețul activului și rata variației,ceea ce rămâne este chiarecuația căldurii ( δu/δx=(δ^2u)/(δx^2 ) ), descriind modul încare prețul derivatei difuzeazăîn spațiul prețului activului.Luată în detaliu, semnificațiatermenilor din ecuației Black –Scholes este următoarea[Wilmott, 2002, pg. 102]: -expresia δV/δt+1/2 σ^2 S^2(δ^2 V)/(δS^2 ) semnifică fap-tul că avem de-a face cu o di-fuzie într-un mediu omogen;-expresia rS δV/δS este ter-menul de convecție; pentru unsistem fizic, termenul convec-tiv, s-ar datora brizei de vântcare împrăștie particulele defum într-o anumită direcție înatmosferă;-expresia -rV este termenul dereacție; prin echilibrarea aces-tui termen și a derivatei întâifuncție de timp se obține unmodel pentru prăbușirea unuicorp radioactiv.Ipotezele modelului Black – Sc-holes sunt destul de restrictive:-cursul activului suporturmează o evoluție aleatorielog-normală;-rata dobânzii fără risc este ofuncție cunoscută de timp;-nu se plătesc dividende pe ac-tivul suport;-nu există costuri detranzacționare ale activului su-port;-nu există oportunități de arbi-traj.Acestea fiind spuse, este de re-marcat faptul că instituțiile fi-nanciare au văzut în aceastăecuație o serie întreagă deavantaje și au rescris aceastăecuație folosind diferite ipotezeasociate unor noi tipuri de in-strumente financiare derivate.Ecuația Black – Scholes acreat o industrie de derivativeîn valoare de un milion de mil-iarde care, în cele din urmă,datorită folosirii ei fărăinteligență de către bancheri, acontribuit din plin la prăbușireafinanciară a economiilor capi-taliste din cea mai mare a lumiiîntre anii 2007-2009 [Stewart,2013, pg. 272].De asemenea, remarcăm fap-

tul că una dintre criticile aces-tei ecuații este realizată decătre Nassim Taleb în lucrareasa Lebăda neagră – impactulfoarte puțin probabilului, lu-crare apărută în ajunul crizei fi-nanciare din anul 2007 în SUA.Acesta face precizarea că Sc-holes și Merton nu au făcutdecât să îmbunătățească oveche formulă matematică carea devenit acceptabilă în comu-nitatea economică, fiindutilizabilă (au făcut ca formulasă depindă de gaussiană) șicare are în fapt o lungă listă deprecursori, printre care șimatematicianul și jucătorul EdThorp [Taleb, 2008, pg. 314].Nasim Taleb este un contes-tatar al folosirii probabilitățilorîn economie, afirmând că: ”Oa-menii găsesc date în care nuexistă salturi sau evenimenteextreme, arătându-mi dovadacă se poate folosi gaussiana ”.Referitor la gaussiană, putemspune că geometrul FriedrichGauss a fost cel care a realizatprin diferite măsurători distanțede pe Terra sau astronomice șia constatat faptul că acestease grupau în jurul unei valorimedii distribuite față deaceasta sub forma unui clopot,intuind că, dacă considerăcurba sub formă de clopot cape o consecință inevitabilă aerorilor, atunci putea folosiaceastă distribuție pentru esti-marea valorii datelor.În accepțiunea de mai sus, efi-cacitatea ecuației Black – Sc-holes are la bază faptul căpiețele nu sunt caracterizate deevenimente extreme (nu existăcozi lungi ale clopotului luiGauss), dar cei care foloseauaceastă ecuație, bancheri șiagenții de bursă, nu au maiținut cont de acest aspect.Ecuația nu numai că dă un prețrezonabil în condiții în caresunt excluse evenimentele ex-treme din economie (asigurăun mijloc sistematic de cal-cuare a unei opțiuni înainte descadență), ci oferă șiacoperirea riscului investiției,dar, în situațiile în care reali-tatea nu confirmă acest fapt, lu-crurile devin extrem de dificilepentru cei care dețin astfel deinstrumente și pentru societateîn ansamblul ei.Un semnal de alarmă cu privirela folosirea ecuațiilor îneconomie a fost tras la Con-gresul Internațional al de laBeijing, în anul 2002, de cătreprofesorul Mary Poovey (direc-tor al Institutului pentru produc-erea cunoașterii de laUniversitatea New York) în ex-punerea intitulată Pot nu-merele să asigure onestitatea?.Acesta descria recenta aparițiea unei noi axe de putere înafacerile mondiale astfel [Stew-art, 2013, pg. 269]: ”Aceastăaxă trece prin toate corporațiilemultinaționale mari, din caremulte evită impozitele naționaleînregistrându-se în paradisurifiscale cum ar fi Hong Kong.Trece prin bănci de investiții,prin organizații nonguverna-mentale cum este FMI, prinfondurile de pensii de stat șicorporatiste și prin portofeleleinvestitorilor obișnuiți. Aceastăaxă de putere financiară con-tribuie la catastrofe economicecum ar fi prăbușirea bursei dinJaponia în 1998 și insolvențaArgentinei în 2001 și își puneamprenta pe variațiile cotidiene

ale indicilor bursieri cum ar fiDow Jones Industrial și Finan-cial Tomes Stock Exchange100 Index de la Londra”.Conchidem spunând căecuația Black – Scholes a con-tribuit la criza financiarărecentă deoarece a fost folosităneadecvat, neținându-se contde limitele acesteia, iar în ceeace privește folosirea matem-aticii în economie, aceasta esteo necesitate (matematica faceca economia să aibă caracterștiințific).

bibliografie:Stewart, I., 17 Ecuații care auschimbat lumea, Ed. Paralela42, 2013Wilmott, P., Derivative – In-ginerie financiară, Ed.Economică, 2002Taleb, N., Lebăda Neagră – Im-pactul foarte puțin probabilului,Ed. Curtea Veche, 2008

conf. univ. dr. VasilebrătIan, uLbs

HOng kOng: un ParadIs FIscaL

continuare din pagina 3

Remy Merchx, directorul seniorde dezvoltare globală al e-Busi-ness al Carlson Rezidor HotelGroup, afirma că: “e-com-merce-ul nu este o activitate pecare directorul să o poatăadaugă la activităţile saleobişnuite, ci este o muncă însine. OTA (agențiile de turismon-line) sunt de 10 ani pe piaţă,iar Google ne cunoaşte maibine pentru că are toateinformaţiile despre obiceiurilenoastre de navigare. El necunoaşte mai bine decât oricealtă companie din lume. Estetimpul ca industria noastră săacţioneze investind în market-ing digital. Trebuie să aveminformaţii despre clienţii noştri şinu să lăsăm ca altă companiesă le aibă“.British Airways a venit cu noiidei de afaceri “imaginează-ţivacanţa”, unde clienţii pot alegeimagini din destinaţiile dorite,cum ar fi plaje cu nisip alb sauvederi făcute din zbor aleoraşelor şi munţilor. Acestea fo-tografii creează un tablou cucare compania aerianăsugerează vacanţe. Clienţii potîmpărtăşii ideile lor pe Face-book, Twitter, Google+ şi e-mail. O altă utilizare a acestoraplicaţii sunt privirile pe furiş alehotelurilor: mici tururi virtualeprin hotel sau printr-o camerăpersonalizată. O altă inovaţieeste partajarea pe reţelele so-ciale, cum ar fi Meet&Seat aKLM, unde poţi utiliza Face-book pentru a vedea persoaneinteresante care se află înacelaşi zbor cu tine. Acelaşilucru pot face hotelurile, pentrua şti cine se află în acelaşi hotelşi în aceleaşi zile cu tine, ceeaeste deosebit de interesantpentru persoanele carecălătoresc singure.

Tururile virtuale de 360ofacilitează rezervările online dehoteluri, ele devenind astfel ogaranţie pentru turist, carepoate astfel să ştie cum este unhotel înainte de a ajunge ladestinație. Într-o vizită virtuală,utilizatorul are control şi sepoate “plimba” liber prin hotel,cu sentimentul că este chiaracolo, oprindu-se asupra acelorlucruri care sunt decisive pentruel atunci când face o rezervare.Cum va arăta camera de hotel

a viitorului? După uniispecialiști, clienţii vor puteacontrola temperatura şi lumi-nozitatea camerei lor de petabletă, vor putea conectatehnologia Bluetooth la oglindadin baie, unde vor avea şi boxe;nu vor mai exista mese de lucruîn camere, pentru că cel maiprobabil turiștii tineri preferă sălucreze aşezați pe pat; hotelieriivor răspunde la creştereagradului de conştientizare aclienţilor lor pentru îngrijireapersonală, implementând încamere centre de fitness, carear putea include o saltea deyoga, o minge pentru exerciţii şigreutăţi etc.; nu va mai fi nevoienici de scaun, nici de masă,deoarece hotelurile nu vor maioferi room service; va existamai multă artă digitală încamere, probabil proiectată petelevizor, ceea ce va permitecrearea unei surse supli-mentare de energie în cameră;dulapul va fi mai deschis, pen-tru ca lucrurile să fie mai ex-puse, nu va mai fi nevoie săascunzi nimic; camerele voravea doar suprafeţe depardoseală rezistente,deoarece așa camera pare maicurată decât cu mochetă etc.

Există mult entuziasm cuprivire la minunile tehnologicede nouă generaţie care, într-ozi, ar putea fi adoptate dehoteluri: sunetul direcțional (cuaceastă nouă tehnologie difu-zoarele pot direcţiona sunetuldirect la ascultător, dar nu celorcare se află în apropiere;restaurantele din hoteluri arputea avea acest sistem pefiecare masă sau, în sălile desport, pe fiecare bandă; Lifi(materialul extrem de conductorinstalat în camerele LivingLabale NH Collection Eurobuildingpermite încărcarea telefonuluimobil doar prin aşezarea lui pemasă), realitate virtuală(oferirea de ochelari inteligenţi),drone (utilizate pentru a realizaclipuri video şi fotografii, iarimplicaţiile pentru marketingsunt enorme, deşi utilizarea lorîn hotelurile urbane va fi mailimitată prin lege) şi impriman-tele 3D (imprimarea în 3D a an-umitor obiecte), orice dispozitivcare are un circuit electronicpoate fi conectat fie la televi-zoare, WiFi, încălzire, iluminat,uşi, uși de garaj, frigidere;mediul contextualizat în cazul încare, de exemplu, poţi face orezervare hotelieră prin inter-

mediul GPS-ului maşinii şi per-mite ca cheia maşinii să devinăşi cheia camerei etc. Acesteasunt doar câteva din inovaţiilecare aproape au ajuns în indus-tria hotelieră, potrivit experţilorIan Millar, profesor de Tehnolo-gia informaţiei la ÉcoleHôtelière de Lausanne (Elveţia)şi Richard Lewis, CEO-ul BestWesten în Marea Britanie.

O expoziţie mondială, denatura celei ce va avea loc inDubai în anul 2020, reprezintăo importantă oportunitate pen-tru ca destinaţiile să-şi poatăpromova realizările în domeniica tehnologia, cultura sau arhi-tectura şi, desigur, o oportuni-tate pentru sectorul turismului.Din acest motiv, se fac investiţiiuriaşe în îmbunătăţirea infra-structurii, cum ar fi celeanunţate de emiratul arab careorganizează ExpoziţiaUniversală din 2020, după ce s-a impus în faţa candidaturiioraşelor Sao Paulo (Brazilia),Ekaterinburg (Rusia) şi Izmir(Turcia).

Dubai devine astfel primuloraş din Orientul Mijlociu careorganizează un eveniment de oasemenea anvergură şi a în-ceput deja să lucreze pentru aavea totul gata în cinci ani. Subsloganul “Conectarea minţilor,crearea viitorului”, expoziţia seva concentra asupra durabilităţiişi necesității de a promovaproiecte inovatoare de energiesolară şi apă potabilă. Organi-zatorii se aşteaptă săprimească peste 25 de milioanede vizitatori şi să creeze peste277.000 de locuri de muncă.Printre infrastructurile planifi-cate, acest oraş stat din Golf îşiva dubla capacitatea hotelieră.Potrivit TopHotelsProjects, com-panie care colecteazăproiectele hoteliere din întreagalume într-o bază de date, existăpeste 60 de noi hoteluri high-end şi de lux în construcţie, cuaproximativ 29.000 de camere,care vor fi adăugate la celeaproximativ 89.000 de camerepe care le are deja disponibileîn acest moment. Dar cifra va fipoate chiar mai mare, deoareceîn următorii ani investiţia se vaconcentra pe hotelurile de cate-gorie medie, de 4 şi 3 stele. Ast-fel, potrivit datelor DubaiCorporation For Tourism andCommerce Marketing(DCTCM), oferta poate creştecu aproximativ 160.000 decamere până în 2020.

Conf. Univ. Dr. Virgil nIcuLa,uLbs

liberTăţiVINERI 12 FEBRUARIE 2016 7

urmare din pagina 1

Numai libera circulaţie amărfurilor, care urma să fierealizată între primele şase ţărimembre până la 31 decembrie1969 (sfârşitul perioadei tranz-itorii), a fost înfăptuită în avans,la 1 iulie 1968, în schimb, liberacirculaţie a serviciilor, a capi-talurilor şi a persoanelor seloveau în continuare de nu-meroase obstacole. Dificultăţise regăseau şi în ceea cepriveşte libera circulaţie a forţeide muncă, pe fondul creşteriişomajului datorită recesiuniieconomice.În acest context dificil a apărutActul Unic Vest-European, careaduce un nou calendar, extremde precis în procesul de inte-grare. Articolul 8 al acestui doc-ument stipulează:"Comunitatea va lua măsurilenecesare realizării progresive aPieţei Unice Interne în cursulunei perioade ce va expira la31 decembrie 1992", arătând şifaptul că "piaţa unică internăpresupune existenţa unuispaţiu fără frontiere interioare,în care libera circulaţie amărfurilor, persoanelor, ser-viciilor şi capitalurilor esteasigurată conform dispoziţiilorprezentului tratat".Cu privire la libera circulaţie a

mărfurilor, cele şase ţări fonda-toare au reuşit să creeze fun-damentele pieţei unice interneîn intervalul convenit, constru-ind Uniunea Vamală şi punândbazele unei politici comune îndomeniul circulaţiei produseloragricole.E cunoscut faptul, că realizareaUniunii Vamale presupunedesfiinţarea obstacolelor încalea schimburilor între ţărilemembre şi realizarea uneipolitici comerciale comune faţăde ţările terţe.Înainte de crearea CEE existauunele deosebiri între tarifelevamale exterioare ale statelormembre, tarife care erau mairidicate în Franţa, Italia şi maiscăzute în ţările Benelux-lui şiGermania. Dacă nu s-ar fi sta-bilit un tarif vamal comun faţăde terţi, s-ar fi putut întâmpla caun importator, pentru a evitatariful vamal sporit al ţării sale,să folosească în acest scopserviciile unui importator inter-mediar dintr-o altă ţară.Într-o piaţă comună, agenţiieconomici ai ţărilor membre potsă fabrice şi să vândă pro-dusele după regimul libereiconcurenţe; după suprimareabarierelor vamale se trece laeliminarea restricţiilor cantita-tive, a măsurilor luate pentru aîndepărta concurenţa pro-duselor străine, protejândproducţia naţională.În această direcţie se decide fieo interdicţie completă sau pen-tru o durată limitată a uneimărfuri date, fie o limitare acantităţii unor importuri. Înprezent nici o barieră de acestgen nu mai este prezentă înschimburile de mărfuri intraco-munitare. În decembrie 1984 s-a încheiat în Consiliul deMiniştri al CEE un acord cuprivire la simplificareaformalităţilor la frontiere. În-cepând cu 1 ianuarie 1988 afost introdus un document co-munitar unic ce înlocuieşte

multiplele formulare utilizatepentru extinderea mărfurilor îninteriorul Comunităţii. Libera circulaţie a mărfurilorreprezintă fundamentulintegrării economice.Cea mai mare realizare dinaceastă perioadă a fost elim-inarea tuturor barierelor fizice,tehnice şi fiscale.Eliminarea barierelor fizice aînsemnat suprimarea con-troalelor mărfurilor şi averificării paşapoartelor la fron-tierele interne, precum şi supri-marea legislaţiilor naţionaledepăşite din punctul de vedereal acestui obiectiv. Din CarteaAlbă s-a adoptat recoman-darea PrincipiuluiRecunoaşterii Reciproce (Mu-tuale) conform căruia se elim-inau obstacolele tehniceutilizate de către statele mem-bre pentru restrângerea impor-turilor. Exemple de barieretehnice: diferenţele de stan-darde la aparate şi instalaţii,criterii diferite de omologare aîntreprinderilor din orice statetc.Aplicarea PrincipiuluiRecunoaşterii Mutuale sedesfăşoară sub rezervarespectării normelor europenecu privire la concurenţaneloială şi protecţia consuma-torilor. În Piaţa Unică Internămai funcţiona şi regula preţuluiunic, după care două mărfurisau servicii identice nu potavea preţuri diferite o perioadăde timp prea lungă.Eliminarea barierelor fiscale anecesitat restructurarea întreg-ului sistem de percepere şicolectare a impozitelor indi-recte de genul TVA şi a ac-cizelor. Deşi nu a fost posibil înacest domeniu un acord com-plet până în anul 1993, sis-temul de TVA a fost armonizat,în sensul că s-au redus consid-erabil controalele la frontiere şidiferendele dintre statele mem-bre. S-a apreciat că în interiorulPieţei Unice Interne a avut loco scădere a costurilor deproducţie şi a preţurilor, ceeace a impus creştereacompetitivităţii locurilor demuncă.

Cu privire la libera circulaţiea persoanelor, la 14 ianuarie1985, Belgia, Franţa, Germa-nia, Luxemburg, Olanda ausemnat Acordurile de la Schen-gen, vizând abolirea totală acontroalelor la frontierele in-terne înainte de 1 ianuarie1990, fapt realizat numai înprivinţa circulaţiei mărfurilor. La19 iunie 1990, celor 5 statesemnatare li s-au mai adăugatItalia, Spania, Portugalia şiGrecia. În afară de abolireacontroalelor la frontierele inte-rioare, Acordurile maiprevedeau: recunoaştereamutuală a vizelor până la sta-bilirea unei vize comune; întra-jutorarea judiciară pentruinfracţiunile comise (TVA, ac-cize, etc.) supravegherea fron-tierelor exterioare, extrădarea,dreptul străinilor de a circula;instaurarea unui sistem deinformaţii unic, cooperare întrepoliţiile statelor membre; regimcomun pentru stupefiante şi cri-terii pentru stabilirea soţului.Pentru Parlamentul European,Acordurile de la Schengenaveau multe domenii impreciseşi nerealiste pentru aceaperioadă.Sub alt aspect, libera circulaţie

a persoanelor a însemNat mo-bilitatea forţei de muncă atâtpentru angajări de personal cuspecializări necesare, cât şi re-crutare de forţă de muncăieftină. Fluxurile încrucişate deforţă de muncă pot fi motivateşi de dislocarea activităţilorcompaniilor, care au determinatstrămutarea unei părţi a patri-moniului personal. Prevederilecomunitare îi protejează pemuncitorii migranţi, care suntobligaţi să cotizeze laasigurările sociale doar într-unul din statele membre. În ul-tima perioadă au avut loc marimigraţiuni de persoane dinSudul Europei spre Nordul Eu-ropei pentru a scăpa de şomajşi sărăcie.Abolirea controalelor lafrontieră a persoanelor nu e pedeplin înfăptuită în UE. Obiec-tivul a fost realizat doar decâteva state membre în bazaAcordurilor de la Schengen.Cetăţenii europeni beneficiazăde dreptul de a se deplasa şide a se stabili unde doresc.Efectele pozitive ale creăriiPieţei Unice Interne sunt:crearea unei pieţe europeneimense, ceea ce a determinat

creşterea competitivităţii şiproductivităţii muncii; s-auînfiinţat noi locuri de muncă încondiţii de competitivitatecrescută; s-a stimulat comerţulintracomunitar, a crescut volu-mul schimburilor comercialeîntre statele membre; au cres-cut considerabil veniturilepopulaţiei prin reducerea cos-turilor şi preţurilor şi a crescutcapacitatea de concurenţă acompaniilor europene încompetiţie cu companiile amer-icane şi japoneze.Crearea Pieţei Unice Interne agenerat o mare nelinişte în rân-dul partenerilor comerciali aiUniunii, care au considerat căs-a creat o “fortăreaţă”preocupată numai de schim-burile economice interne.Preşedintele Comisiei Eu-ropene din acea perioadă, areuşit să convingă parteneriiexterni ai Uniunii că PiaţaUnică Internă este deschisă tu-turor ţărilor terţe dar şi că ţărilecomunitare trebuie să aibăacces pe pieţe externe conformregulilor loiale de concurenţă.Actul Unic Vest-European,Acordul de la Schengen şiTratatul de la Maastricht

marchează momente decisiveîn realizarea a ceea ce vest -europenii numesc "Europacetăţenilor". Dar, urmare adisparităţilor naţionale încă ex-istente, se impune continuareaeforturilor de apropiere alegislaţiilor şi întărireacompetenţelor comunitare, înscopul constituirii unui veritabilspaţiu intern fără frontiere.

bibliografie:1.Liviu C. Andrei, EconomieEuropeană, EdituraEconomică, Bucureşti, 20112.Gabriela Drăgan, MihaelaCristina Drăgoi, UniuneaEuropeană. Etape, Instituţii,Mecanisme, Editura ASE,Bucureşti, 20133.Dumitru Miron, EconomiaUniunii Europene, EdituraLuceafărul, Bucureşti, 20064.“ Cartea Albă” reprezintă undocument al Comisiei Eu-ropene, prezentat ConsiliuluiEuropean în 1985, cu privire laîncheierea procesului de re-alizare a Pieţei Comune. Nutrebuie confundată cu “ CarteaAlbă”adoptată de Consiliul dela Essen 1994 privind aquis-ulcomunitar.

Conf. Univ. Dr. Paul LucIan,uLbs

anvers

TrAnshumAnţA VINERI 12 FEBRUARIE 20168

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

urmare din pagina 7

Roirile mărginene, sunt exten-sii ale localităților careformează Mărginimea Sibiului,în Oltenia și Muntenia, respec-tiv din: Jud. Vâlcea (Vaideeni ,Băbeni și Boișoara), Jud.Argeș (Corbi și Galeș com.Brăduleț) și Jud. Gorj (Novaci,Polovragi și Baia de Fier).

Prin emigrație seînțelege totalitatea per-soanelor emigrate din aceeașițară, în același loc, într-oanumită epocă.

Emigrația la rodeni afost privită ca o pribegietemporară menită săagonisească cele trebuin-cioase familiilor rămaseacasă. Idealul mărturisit eraacela de a aduce ruble saudolari pentru a face rânduialăacasă în Rod. De aici și per-manenta legătură a rodenilorcu familia, dorul reîntoarcerii lavatră, exprimat prin scrisori, fo-tografii, bani trimiși pentrunevoile celor de acasă.

Transhumanța poate fidefinită ca fiind migrațiaperiodică a păstorilor și aturmelor de oi, primăvara de lașes la munte sau de la sudspre nord și toamna de lamunte la șes sau de la nordspre sud, în vederea procurăriide hrană pentru animale. Încazul unor distanțe mai mari,transhumanța își pierde sen-sul, nemaiputându-se încadraîn definiția dată.

Păstoritul transhu-mant a fost un fenomen unicîn felul lui, care a marcat put-ernic esența câtorva generațiide mărgineni pe care uniicercetători istorici i-au numitvlașini.

Transhumanța i-a pur-tat pe oierii mărgineni pe dru-murile ei din partea maghiarăpână în Crimeea și porțileAdrianopolului, în Balcani.

Mărginenii, este nu-mele care poate fi aplicat în-tregii populații de români de pevechea frontieră austro-ungară din sudul Ardealului,respectiv din județele: Hune-

doara, Alba, Sibiu și Brașov.Cei care au ilustrat cel maibine numele de mărgineni aufost mai ales cei din localitățilede margine dintre râul Olt șirâul Sebeș.

Marea faimă amărginenilor a fost dată deoieritul transhumant cu toateactivitățile lui anexe.Mărginenii, răspândiți în toatezările au dus cu ei faimasatelor din Mărginime.

Aceștia au fost veacuride-a rândul mari călători,lăsând pe unde treceau urmeadânci și trainice, și legândprin drumurile străbătute,faimoasele drumuri ale oilor,toate regiunile dominate deCarpați și cele învecinate deele, până la Dunăre și dincolode Dunăre, spre Constan-tinopol, spre Adriatica, până laTisa și dincolo de Tisa, pânăspre Panonia, Moravia,Galiția, Panonia, până laMarea Neagră și dincolo deea, în Ucraina de sud, înCrimeea, în Caucaz până înMarea Caspică.

Trecerea turmelor deoi se făcea în virtutea dreptuluide folosire a drumurilor, caretreceau peste anumiteproprietăți, fără ca proprietariiterenurilor respective să poatăcere vreo despăgubire. De-alungul drumurilor străbătute,păstorii mărgineni au lăsat șinumeroase urme de cultură.Mulți păstori s-au așezat, atâtîn zonele subcarpatice aleOlteniei și Munteniei, cât și înDobrogea, întemeind așezărinoi sau părți distincte, în satelevechi, aceștia fiind numiți un-gureni.

Viața crescătorilor deoi nu a fost și nu este unaușoară, presupunând omuncă continuă, de zi șinoapte, cunoștințe privindcreșterea oilor, îngrijirea aces-tora, tratarea bolilor, valorifi-carea laptelui, lânii, pieilor,hrănirea lor în diferite perioadeale anului, mulsul oilor ș.a.

În Basarabia și sudulRusiei, oierii mărgineni auajuns după Războiul Crimeiidin anul 1856, când trei județedin sudul Basarabiei, respec-

tiv: Cahul, Ismail și CetateaAlbă, au revenit României înurma Păcii de la Paris. Atuncimulți oieri mărgineni care-șipășteau turmele în Dobrogea,au trecut Dunărea în Basara-bia, unde frații lor de acolo leacordau mai multe înlesniridecât Imperiul Otoman, în-lesniri care constau în: scutiride vamă și de impozite,pășuni întinse, drumuri maisigure ș.a. Din sudul Basara-biei oierii mărgineni au trecutcu ușurință în Ucraina, careavea stepe cu lacuri depășunat nemărginite.

Rușii fiind plugari nuștiau cum se obține brânza. În-trucât brânza de burduf,tradițională în MărginimeaSibiului nu rezista la căldură,oierii au învățat rețeta obțineriiunor sortimente mai rezistentela căldură, cazul telemelei, dela aromânii din Dobrogea șicașcavalului, de la grecii totdin Dobrogea. Au început săcrească și oi țigăi, care aveauo lână mai fină, precum și oiAstrahan pentru blana mieilor,crescându-le astfel veniturile.

Mulți păstori tineri ple-cau la oi ca strungari și boitari,iar când ajungeau la vârstapotrivită se însurau cu ru-soaice și mulți se statorniceauacolo departe de Mărginime.

Primii mărgineni careau trecut cu oile peste graniță,în stepele întinse ale Rusiei aufost rodenii. Aceștia au înain-tat apoi spre crimeea și Cau-caz, integrându-se în cadrulpopulației locale.

Alți mărgineni auajuns până în regiunea Astra-han, unde-și procurau oi deprăsilă din apreciata rasă„carocul”.

În drumurile lor,ciobanii mărginimii se opreaupe la mănăstiri, mulțicălugărindu-se. Aceștia auavut și un important rol culturalprin cărțile pe care le treceausau le aduceau de pesteCarpați. Unii au clăditmănăstiri, ca de exempluMănăstirea Cocoșu din Do-brogea a fost înființată de uncioban din Poiana, precum șibiserici, de exemplu o biserică

din Teleorman a fost construităde un oier din Săliște. Unsăliștean a ridicat o școală înlocalitatea Ciocârlia Mare dinDobrogea. Mulți oieri au făcutși importante donații unormănăstiri din Țările Române.

Vom enumera în celece urmează cauzele care austat la baza aparițieitranshumanței, acestea fiind:- O b i ș n u i n ț atranshumanței la oieriimărgineni, care frecventajungeau în Dobrogea șiMoldova;- Lipsa terenurilor depășunat în cazul unor sate caRod și Poiana, față de Jina;- Condiții favorabile peunde ajungeau oieriimărgineni, concretizate prinpășuni întinse și ieftine, piațăbună de desfacere a pro-duselor lor ș.a;- Guvernul țarist încu-raja pe oierii mărgineni, apreci-ind că aceștia contribuiau laimpulsionarea creșterii eco-nomice a Rusiei;- Multe secole„pământul cezaro-crăiesc”,aparținea regilor unguri,pământ administrat descaunele săsești, unde statu-tul țăranilor nu era de iobagi, ciunul de oameni liberi, careputeau pleca oricând și ori-unde;- Războiul vamal, de 10ani (1875-1885), dintre Austro-Ungaria și Principatele Unite,a împiedicat desfășurareanormală a schimburilor eco-nomice care aduseseră maribeneficii ambelor părți;- După ce strângeaubani, oierii se întorceau înmărginime, unde își făceaucasă ș.a;- Sporul natural alpopulației, care atinseseapogeul în a doua jumătate asec. al XIX-lea, s-a datoratcreșterii economice, spirituluide întreprinzători al locuitorilorcât și tranhumanței;- Dominația austro-ungară, care se găsea înspatele multor frustrări șiimposibilități de împliniresocială. Mulți păstorimărgineni plecau din satele lor

pentru a nu fi încorporați în ar-mata austro-ungară sau pen-tru că erau urmăriți deautorități, întrucât în uneleîmprejurări manifestaseră sen-timente proromânești. Astfelun tilișcan a avut oneînțelegere cu notarul co-munei, ocazie cu care a criti-cat autoritățile. Notarul l-areclamat, autoritățile începândsă-l urmărească pentruagitație împotriva statului.Tilișcanul a fost arestat, dar areușit să fugă de sub escortă,a trecut în Vechiul Regat șiapoi a ajuns în Crimeea. Larândul lui, un primar din Tilișcas-a opus predării cătreautorități a clopotului cel mareal bisericii ortodoxe din locali-tate, fapt care a supărat peacelași notar. Clopotul urmasă fie folosit la fabricarea demuniție. Temându-se deconsecințe a trecut în Româ-nia și s-a refugiat apoi înCrimeea, unde a stat până lasfârșitul războiului.Constantin Tipuriță, s-a născutîn anul 1881, în satul Vale delângă Săliște, unde a fost șiînvățător până în anul 1916,când a trecut munții în vechiulRegat, unde a primit în armataromână, gradul de sublocote-nent.După retragere s-a dus înMoldova și Basarabia, unde acolaborat cu profesorii Ghibuși Mateiu la organizarea șitipărirea ziarului „RomâniaNouă” din Chișinău. A trecutapoi în Rusia unde a începutorganizarea numeroșilor oieritransilvăneni de acolo într-osocietate a lor, obținândterenuri întinse pentrupășunat.La sfârșitul anului 1918 se în-toarce în țară prin Japonia.Pleacă din nou, revenind în1919 cu un lot mare de oieri șicu banii obținuți din vânzareaaverilor lor. Este trimis din noude Consiliul Diligent din Tran-silvania, ca să încerce săaducă acasă și restul oierilorîmpreună cu turmele și averilelor. A fost arestat și a dispărut,nemaiputând deci reveni înMărginime.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

prof. dr. Gheorghe Preda

- va urma -

crIMeea