----

De ziua Na]ional@ a Rom$niei,

1 Decembrie,^ntreaga echip@ a revistei “Euroeconomia XXI”

v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!

„Financiarii nu fac bine afacerilor lor decât atunci când statul le face rău”

TalleyrandÎntr-un timp de incertitudini, un lucruvădeşte, totuşi, un grad relativ ridicatde certitu dine. Anume, că suntem lafi nalul unui ciclu în care exage rări însfera liberului-schimb, cu precădere înaproape ab so lutizarea speculaţiei, aufă cut ca Occidentul să abando neze, în

bună măsură, apara tul său productiv. Cu excepţia - mai puţinsemnificativă din perspectiva ocupării forţei de muncă - a ra -murilor de înaltă tehnicitate şi străpungeri. De aici, salarii multmai puţine şi mai mici, acumulări bugetare mai reduse. De aici,prevederi sociale mai mult sau mai puţin “colaterale”, dar aco -perite, într-o anume măsură, prin creşterea îndatorării statale,proces care a fost şi este capabil să erodeze temelia unorinstituţii statale.

Când spui Răşinari, tre-buie să te raportezi la douămari personalităţi: OctavianGoga şi Emil Cioranu. Puţiniştiu însă că pe lângă marelecărturar şi filozof Emil, fami -lia a dat şi economişti, pro -fesori universitari, care au lu -crat şi în Banca Na ţională.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Prostia constituie adeseaornamentul frumuseţii”

Charles de Baudelaire

c my b

c my b

De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,De ziua Na]ional@ a Rom$niei,

v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!v@ ureaz@ un c@lduros La Mul]i Ani!

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 403 anul IX vineri, 29 noiembrie 2013 1 RON

26 noiembrie 1620. Debarcarea “Părinţilor pelerini”, colonişti englezi,

puritani, plecaţi din Anglia, de la Mayflower,pe coasta viitorului Massachusetts.

IMPERIA DE CUGNATIS(1485 - 1511)

Aşa cum oamenii despirit greci căutau com -pania hetairelor, şi ita -lienii bogaţi şi elita in -telectuală din timpul Re -naşterii căutau compa -nia curtezane lor, mere tri -ces onestae, le res pec -tau şi le păstrau amin -tiri frumoase. Aces tea

erau însemnate în registre oficiale. Nu mai înRoma, în anul 1490, se spune că erau 6.800de curtezane. Una dintre curtezanele celebre dinRoma, şi cea mai frumoasă, a fost IMPERIA,născută în Ferrara. Ea a trăit în perioada agi-tată a dominaţiei familiei Borgia, a şi fost încar -ce rată la ordinul lui Cesare Borgia şi în perioa-da pontificatului papei Iuliu al II-lea (1503-1513).

Istorie economic@

continuare ^n pag. 8

Imperiul Roman a fost şi este con-siderat unul dintre cele mai mari im -pe rii ale istoriei omenirii. Acum aproxi -mativ 2000 de ani, Imperiul Romanalcătuit din Europa Occidentală, Orien-tul Mijlociu şi Africa de Nord, prin

intermediul unei armateexemplare şi prin in -frastructură a reuşit sămenţină pacea îmbră -ţişand şi unind sub ace-laşi nume zeci de cul -turi diferite.

Dan POPESCU

Imperia de Cugnatis

Lumea de azi, lumea de mâinePUNCTULPE EUROPA

master. Ionela MădălinaIAGĂRU, ULBS

Evoluţia economiei mondiale în pri -mul deceniu interbelic a fost determina-ta în mod decisiv de consecinţele răz -bo iului mondial. Problemele economiceextrem de complicate apărute după răz -boi au fost urmarea dezechilibrului eco -nomiei mondiale, rezultat din mutaţiile pro-funde în producţia, în comerţul mondial,în sistemul valutar, şi de credit dezor-ganizat. master. Damaris

BORZA, ULBS

Puncte de vedere. Tineri masteranzi cu identitate european@

Puncte de vedere. Tineri masteranzi cu identitate european@

Potenta]i/mizeri: fractur@cu efecte letale

– de la o „fericire interzis@” spreo „fericire posibil@”? –

prof. univ. dr. Elena

MACAVEI

Cauzele care au generat c@dereaRomei }i cauze care submineaz@

civiliza]ia noastr@

Primul R@zboi Mondial }i posibileleefecte economice ale acestuia

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

Ludwig von Mises şi Friedrich vonHayek subliniau în operele lor că numaiacţiunea neîngrădită de nimeni a mecanis-mului preţurilor, funcţionând pe o piaţăliberă, este cea care permite satisfacereamaximă a nevoilor şi rolul statului tre-buie să se limiteze numai la asigurareacadrului juridic corect pentru toţi agenţiieconomici în ceea ce priveşte aspectelegate de proprietate, contracte sau con-curenţă.

Friedrich August von Hayek}i monetarismul austriac (II)

continuare ^n pag. 6

Nicolae DĂDÂRLAT

Familia Cioranu, R@}inarul}i Banca Na]ional@

După cum afirma şi istoricul german Spengler, căderea unui popor esteun fenomen ciclic care se repetă în ca drul istoriei, fiecare imperiu cunoscândo perioadă de început, una de dezvoltare şi una de decădere. Roma nu a fostdintot deauna un imperiu. În primă fază a fost regat, apoi repu blică scla vagistă,ca în cele din urmă să-şi ex tindă teritoriile şi să devină imperiu, care în anul395 d.H, puternic slăbit din interior, din cauza crizei puterii imperiale şi difi -cultăţilor eco nomice şi sociocultu rale, ce cuprindeau o demografie cu reflux,lipsa din ce în ce mai accentuată a monedei şi o cre dinţă scăzută în valo-rile religiei civice, nu mai era în stare să-şi cimenteze suficient societatea.

Erotismul interesat}i reu}ita social@ (IV)

- Curtezane italiene -

master. Răzvan BACY, ULBS

C@derea Romei }i dec@derea actualei noastre civiliza]ii- un process repetitiv?

continuare ^n pag. 4-5

continuare ^n pag. 2- 3

continuare ^n pag. 3

continuare ^n pag. 7

continuare ^n pag. 7 Vedere din Răşinari

Bătălia de la Somme

Wall-Street

Roma - Capitoliul

TINERI CERCET~TORI2 VINERI 29 NOIEMBRIE 2013

C@derea Romei }i dec@derea actualei noastre civiliza]ii- un process repetitiv?

urmare din pagina 1Imperiul Roman făcea tot mai greu

faţă invaziilor barbare ce s-au instalatla frontierele sale. Din această cauză,în anul menţionat mai sus, imperiuleste divizat de către Theodosius I înImperiul Roman de Apus şi ImperiulRoman de Răsărit. Însă, acestă divizi -une nu a fost una uniformă, deoarecepartea orientală, grupată în jurul Con-stantinopolului, era mai prosperă încomparaţie cu cea occidentală gru-pată în jurul Romei.

Imperiul Roman de Răsărit intră în-tr-o nouă fază de dezvoltare sub aporteconomic, social, politic, şi cultural, ofază mult mai deosebită decât existaseîn timpul Imperiului Roman, care vaduce la formarea Imperiului Bizantin.În acelaşi timp, Imperiul Roman deApus continuă criza politică, care acontribuit la adâncirea crizei social-economice, ale cărei semne apăruserăîncă din secolul II d.H.

Dezvoltarea forţelor de producţieîn societate se realiză foarte încet, ni -velul agricultorilor evoluând puţin peparcursul secolelor. În atelierele meş -teşugăreşti, din lipsa diviziunii munciipredomină simpla reproducere. Muncascalvilor a fost productivă atâta timpcât aceştia puteau fi uşor achiziţionaţi,însă atunci când numărul lor a scăzut,şi producţia agricolă a stagnat. Mulţidintre sclavi au fost transformaţi încoloni, care aveau datoria de a furnizao parte din produse proprietarilor depământ. Munca lor era folosită pedomeniile imperiale, ale bisericii şiale marilor proprietari.

Marii propietari de pământ au ob -ţinut din partea conducerii de stat anu-mite drepturi şi privilegii, devenindaproape independenţi. Folosind tot maimult în locul sclavilor munca colo -nilor şi a ţăranilor liberi, propietariilatifundiilor au format treptat o clasăsocială nouă, deosebită de a proprie -tarilor de sclavi. Puterea magnaţilorcrescuse mult, ei judecau populaţia lo -cală, strângeau impozitele, dispuneaude detaşamente înarmate. Creştereapro prietăţii funciare a magnaţilor aconstituit baza tendinţelor separatistea aristocraţiei provinciale puţin intere-sate de menţinerea unităţii imperiului.

În timp ce se crease această situa -ţie internă complicată, triburile barba -rilor continuau să invadeze teritoriile

Imperiului Roman de Apus. În anul410 Roma este prădată de vizigoţi, apoiîn 455 de vandali. Imperiul Occidentalîşi pierde treptat toate provinciile: maiîntâi provinciile Dunărene şi apoi pecele de la Rin, apoi Gallia, Hispania,Britannia. Tot în acest ritm va avealoc şi fuziunea instituţiilor germanicecu cele romane. Oraşele încep să de -cadă, să se depopuleze din cauza ame-ninţărilor atacurilor barbare, pierzân-du-şi caracterul comercial şi meşte -şugăresc. Are loc destrămarea modu -lui de producţie antic şi ruralizarea Eu -ropei. Mulţi locuitori urbani s-au re -tras în zonele rurale. Marii proprietariau acaparat pământurile celor săraci şiale datornicilor. Pe marile proprietăţifunciare, atelierele meşteşugăreşti pro -duceau tot ce era necesar pentru con -sumul intern, se prelucrau metale, seconfecţionau arme, unelte, tesuturi, po -doabe. Are loc trecerea de la econo-mia de schimb la economia naturala.Lipsa monedei se simtea tot mai acut,deoarece împăraţii au stabilit prin legeca dările şi retribuirea funcţionarilorsă fie plătite în natură. Are loc decli -nul comerţului internaţional. Din punctde vedere etimologic, migraţile popoa-relor barbare au provocat declinulculturii Greco-romane, mai ales subimpactul creştinismului. Pe parcurs,

unei mari părţi din cultura clasică nui-a fost acordată importanţă. Barbariiau preluat de la ea doar partea carea vizat realităţile practice şi concrete,ştiinţe precum arhitectura şi medicina.

Cauzele căderii Imperiului Romanau aparut în sec. III. Prima cauză esteameninţarea barbarilor, apoi întreţine -rea curţii, administraţia care au făcutsă crească cheltuielile Statului, apoirăzboaiele civile, anarhia, un guvernprea opresiv, etc.

Primele invazii barbare, au avut caşi consecinţă faptul că Imperiul seapăra tot mai greu. În plus, acestşoc uriaş a paralizat comerţul, ceea cea antrenat depopularea satelor.

Scăderea comerţului a antrenat însăcreşterea impozitelor, pentru că statulavea nevoie de foarte mulţi bani caşi înainte, dacă nu şi mai mulţi. Dar,creşterea impozitelor a diminuat veni -turile persoanelor. În scopul de a pre -veni orice formă de agitaţie, Statul adistribuit sistematic hrană, banii, şi me -dicamentele, făcând astfel să suporteun nou efort din bugetul imperial careera deja greu. Numai că statul nu pu-tea să facă faţă tuturor exigenţelor carese ridicau în acele moment cruciale.

Inflaţia monetară a zguduit Impe -riul Roman. Moneda Romană s-a de -valorizat constant, în pofida încercări -

lor pe care le-a făcut împăratul Cons -tantin de a micşora inflaţia. Pentru aevita deci o creştere exacerbată a ni -velului preţurilor, Statul a recurs laimpozite în natură, în scopul de a leputa oferi armatelor sale.

După Comodus, nici un alt împă -rat nu a putut opri haosul monetar,încât economia s-a aflat într-o con-tinuă cădere. Valoarea argintului s-adiminuat din ce în ce mai mult. Nicimăcar edictele date de Diocleţian şiConstantin nu au putut opri deterio-rarea economică a imperiului. Totuşi,economia nu este singura cauză acăderii Romei.

Cândva mare şi sclipitor, oraşul numai era acum decât un simbol. De -cli nul său a fost accelerat când, în324, Împăratul Constantin a decis dea construi o nouă capitală în orient. Înacelaşi timp, tetrahia pe care a insta-lat-o Diocleţian a fost falimentară.

Dar o altă cauză se datorează, fi -reşte, războaielor civile. Statul a fostnevoit să întreţină e enormă birocra -ţie, în loc de a se ocupa de amenin -ţarea tot mai evdentă exercitată debarbari. În acelaşi timp, guvernul ro -man a devenit din ce în ce mai auto-cratic “ca niciodată”. După moartealui Severus, în anul 352, Imperiul Ro -man a căzut într-o adevărată anarhie.

Pe măsură ce timpul trecea, deve-nea din ce în ce mai dificil de a leface faţă barbarilor (în special celorde origine germanică). În anul 376,câteva triburi germanice au ameninţatfrontiera Dunării, urmate imediat dealtele. Vizigoţii, suevii şi vandalii şi-auedificat propriile regate în interiorulImperiului. Ceea ce nu au putut facerăzboaiele civile, au reuşit barbarii.Când barbarii au traversat Italia, popu -laţia romană s-a arătat dezolată iarfemeile fugeau terorizate. Roma a fostcucerită de vizigoţi în 410, apoi devandali în 455.

Curând Imperiul roman de Apuss-a dislocat. Vandalii au luat Africade Nord, au ocupat Sardinia şi Corsica.Francii au înaintau până la Somme,iar burgunzii până la Saone. În 476,un mercernar barbar, Odoacru, a intratîn Ravenna şi l-a detronat pe Romu -lus Augustus, ultimul împărat din Oc -cident. În acest timp, Roma nu puteafi distrusă. Ea a continuat să trăiascăca fief al Bisericii şi ca un mare mo -nument. Chiar în ruine, Roma a con-tinuat să exercite o mare influenţăasupra oraşelor Europei.

Pentru mulţi, căderea acestui edi-

ficiu milenar a reprezentat o enigmă.Deşi Imperiul s-a prăbuşit, civilizaţiaromană a continuat. Barbarii au fost,în parte, romanizaţi şi au acceptatmodul de viaţă roman.

Multe dintre cauzele care au dusla căderea imperiului Roman par săse repete şi pentru declinul actualeinoastre civilizaţi.

În aria problemelor cu care seconfruntă omenirea din zilele noastreexistă unele care sunt provocate demanifestarea unor dezastre naturaleşi altele care derivă din acţiunea facto -rilor umani. Sărăcia este una dintrecele mai grave probleme ale umanită -ţii, cu rădăcini adânci în istorie. Sema nifestă în toată lumea şi are efectedramatice asupra viieţii anumitor cate -gorii de populaţie. Aceasta este aso-ciată cu subdezvoltarea economică, sa-lariul precar, malnutriţia, somajul, exclu-ziunea socială, abandonul şcolar şianalfabetismul, eşecul social, infracţio-nalitatea. Este întâlnită nu numai în ţă-rile subdezvoltate ci şi în cele indus-trializate, diferenţele fiind doar de am -plitudine şi de nivelul de manifestare.

Seceta şi dezastrele naturale conti -nuă să rămână calamităţi înspăimân-tătoare pentru ţările cele mai săracedin lume. Istoria atestă că ţările celemai dependente de agricultură suntşi cele mai flămânde. Catastrofele pro -duse de forţele stihinice ale naturii înteritoriile celor mai săraci le fac viaţaun iad şi se află la originea exoduluipopulaţiei în ţăriile învecimate ori ladistanţe mai îndepartate. Sărăcia şilipsa de speranţă îndeamnă la emigra -re, de regulă spre cele mai apropiatestate dezvoltate. Perpetuarea sărăcieiîn ţările din emisfera sudică va ampli -fica trendul migraţiei colective spre ţă-rile avansate din emisfera nordică. Deja,în ţări precum Germania, Spania, Anglia,Italia ş.a. se află grupuri masive deemigranţi, veniţi inclusiv din ţări fostcomuniste în număr foarte mare.

Civilizaţia actuală se confruntă cuo serie de probleme grave care nupot fi ignorate şi care necesită soluţiiviabile şi rapide .- explozia demografică din ţările sudului- probabilitatea unor schimbări şi per -turbări profunde ale climei planetei- precaritatea siguranţei alimentare globale- dubiile privind disponibilităţiile deenergie- conflictele militare- problemele mediului (probleme eco -lo gice, ameninţarea distrugerii nucleare)

continuare în pagina 3

master. Răzvan BACY, ULBS

Ruini ale Romei antice

Africa. Accra, capitala Ghanei

3VINERI 29 NOIEMBRIE 2013 TINERI CERCET~TORI

Primul R@zboi Mondial }i posibilele efecte economice ale acestuia

urmare din pagina 1De asemenea, Primul Război Mondial

a generat complicaţii în domeniile ener-giei, resurselor, întrucât au avut loc con-fruntari pe exploatarea lor, care erau înbeneficiul unor magnaţi, dar şi timidita -tea cu care era şi este încă abordat con -ceptul dezvoltării sustenabile şi durabile.

Pe lângă pierderile imense de vieţiomeneşti între 1914-1918 (aproximativnouă milioane de decedaţi, 15 milioanede răniţi, cinci milioane de dispăruţi şişapte milioane de invalizi, dintre careaproximativ 300.000 cu 100% grad de in -validitate), s-au înregistrat numeroasepierderi materiale, pierderi în industrie,agricultură, transport, comerţ, de fondlocativ; jafuri ale trupelor germane şi“prădăciuni” în ţări precum România şiBulgaria, dar şi violenţe şi brutalităţi. Deasemenea, mizeria a produs epidemiide gripă, care a provocat mai multe de -cese decât războiul în sine.

Implicaţiile economice ale acestorpierderi umane considerabile sunt evi-

dente. În primul rând, toate ţările euro-pene antrenate în război, învinse sau învin-gătoare au prezentat o structură dezechi -librată a forţei de muncă active. Pe planeuropean s-a înregistrat în cursul pe -rioadei interbelice o continuă scăderea ratei natalităţii, consecinţa directă adiminuării numărului populaţiei mascu-line (la scăderea ratei natalităţii a contri -buit într-o oarecare măsură şi modifica -rea mentalităţii, în special în anii ’20, înprivinţa valorilor familiei tradiţionale, pro -ces care a continuat de-a lungul între -gului secol).

În completarea deficitului de forţăde muncă creat de război guvernele aufacut apel la munca femeilor, copiilor,bătrânilor şi, în unele state, şi la forţade muncă din colonii. Pierderile sufe -rite în rândul forţei de muncă calificateşi utilizarea categoriilor de forţă de muncăenumerate mai sus au determinat, în -tr-o oarecare măsură, diminuarea cali -tăţii, productivităţii şi implicit a profita -bilităţii procesului de producţie, în eco-nomiile interbelice.

Războiul mondial a produs în Europanumeroase pierderi economice. Numai

Franţa a pierdut peste 300.000 de case,3 milioane ha pământ arabil, o parte dinminele de fier şi cărbune din nord. Poten-ţialul agricol s-a diminuat aproape lajumătate. Germania şi-a văzut redusăproducţia de cărbune cu 45%, iar produc -ţia agricolă cu 50%. Practic la scara în-tregului continent, potenţialul agricol alEuropei s-a diminuat cu 35%, iar celindustrial cu 40%.

În timpul războiului emisiunile mo -netare exagerate şi lipsa alimentelor şibunurilor de consum au dus la creş -terea inflaţiei şi a preţurilor. Acesteaau crescut în timpul războiului de 5 oriîn Franţa şi mai mult de 12 ori în Ger -mania. În 1919 deprecierea principa -lelor monede europene, fenomen pânăatunci necunoscut, a atins cote deose -bit de înalte – francul a pierdut 50%din valoarea sa, lira sterlină 10%, iarmarca, aproape 90%.

Pe de altă parte, imediat după conflicts-a pus problema reparaţiilor datorate deînvinşi statelor învingătoare. Ministrulde finanţe francez Klotz afirma în 1918:„Germania va plăti” şi concepea buge-tul Franţei luând în calcul şi reparaţiile

datorate de Germania. Principalul învinsal Primului Război Mondial nu avea însăcum să plătească sumele uriaşe şi apus în dificultate trezoreriile învingători -lor care contau pentru a-şi plăti propri-ile datorii de război. Rezultatul a fosto criză financiara care a destabilizat şimai mult monedele europene, depreciin -du-le şi ducând la o creştere vertiginoa -

să a preţurilor.Paul Kennedy aprecia că avansul eco -nomiei europene luată ca ansamblu afost întârziat prin conflagraţie cu opt ani,aceasta însemnând că volumul produc -ţiei din 1929 a totalizat ce s-ar fi reali -zat în 1921 dacă n-ar fi fost războiulşi dacă ratele de creştere anterioare lui1913 s-ar fi menţinut.

master. Damaris BORZA, ULBS

Soldaţi români angajaţi în Bătălia de la Mărăşeşti din 1917.

C@derea Romei }i dec@derea actualei noastre civiliza]ii- un process repetitiv?

urmare din pagina 2Şomajul este o altă problemă ma -

joră a economiei mondiale. La finelesec. XX şomajul a devenit una dintrecele mai grave probleme cu care seconfruntă economia mondială. Şoma-jul a apărut chiar şi în ţările dezvol -tate ale lumii deoarece multe com-panii din SUA şi Europa au ales să-şi transfere activităţiile de producţieîn ţările mai puţin dezvoltate care auun cost mai redus al forţei de muncă.

Problema energetică - prin natură,caracterul şi mai ales implicaţiile sale,criza energetică - a constituit un fenomenmondial, o problemă globală a omenirii.

Problema lichidării decalajelor eco -nomico-sociale dintre statele dezvol -ta te şi cele slab dezvoltate.

Problema menţinerii păcii.Pentru ca civilizaţia actuală să nu

aibă aceeaşi soartă ca a ImperiuluiRoman trebuie luate o serie de măsuriradicale despre care ne vorbeşte şiLester Brown în cartea sa intitulată“Lumea pe marginea prăpastiei”: edifi -carea unei economii globale eficienteenergetic; valorificarea energiei eoliene,solare şi geotermale; refacerea siste -melor naturale de susţinere a econo -miei, eradicarea sărăciei, stabilizareapopulaţiei şi salvarea "statelor eşuate“şi, în fine, asigurarea hranei pentruopt miliarde de locuitori ai planetei.

Lester Brown semnalează că, peparcursul celor 6.000 de ani de cânda început civilizaţia, omenirea a trăit pebaza productivităţii sustenabile a sis-temelor naturale ale pământului. Dar,în ultimele decenii, societatea umanăa depăşit nivelul consumului de resur-

se pe care aceste sisteme îl pot susţine(adică a devenit nesustenabil). Cerereadepăşeşte, deci, oferta în mai toatesistemele naturale!

Lester Brown semnalează un stu -diu din 2002 al unui colectiv de savanţicoordonat de Mathis Wackerwegel(de la Academia Naţională de Ştiinţea S.U.A.), care a introdus conceptulde “amprentă ecologică”, exprimândsintetic efectele însumate ale tuturorproceselor care duc la uzura bogăţi-ilor naturale ale pământului, inclusivsuprasarcina de bioxid de carbon dinatmosferă. Ei au ajuns la concluzia căsolicitările colective ale omenirii audepăşit pentru prima oară capacitateade regenerare a pământului în jurulanului 1980. În 1999, solicitările globaleau depăşit productivitatea sustenabilăa sistemelor naturale cu 20%; iar cal-culele în curs vorbesc de faptul că, în

2007, acest indicator a ajuns la 50%.Adică, acum, ne aflăm în situaţie deavarie, când avem nevoie de o plane -tă şi jumătate pentru a susţine consu -mul actual al omenirii!

Declinul global al sistemelor natu-rale de susţinere a economiei, declinul,deci, ecologic care va conduce ladeclin economic şi social este deja înplină desfăşurare. Managementul actu-al al economiei globale, bazată pe me -canismele pieţei, este la ananghie. Şiasta pentru că gândirea economică şipolitică modernă acordă puţină atenţiepragurilor sustenabile de productivitateale sistemelor naturale ale Pământului,fiind puţin sincronizată cu ecosiste -mul de care depinde şi care se apro -pie de colaps.

Colapsul economic şi social a fostîntotdeauna precedat de o perioadăde declin al mediului înconjurător. Avemacum o economie care îşi distrugesistemele naturale de susţinere şi carene-a dus pe calea declinului şi a co -lapsului, ne aflăm periculos de aproapepe marginea prăpastiei!

Lester Brown reia în această lucrarepropunerile enunţate deja în volumelesale anterioare privind Planul B –pentru salvarea civilizaţiei.

Ideea Planului B este de a determ -na inversarea actualelor tendinţe ale eco -nomiei mondiale care împing omenireaspre distrugerea suporturilor naturaleale economiei şi dezagregarea sistemu-lui climatic, până la marginea prăpas -tiei. El comportă 4 componente:- o masivă reducere a emisiilor decarbon cu 80% până în anul 2020;- stabilizarea populaţiei la maximum8 miliarde, până în anul 2040;- eradicarea sărăciei;- refacerea pădurilor, a solurilor, apelorfreatice şi a bancurilor piscicole.

“A existat un decalaj în gândireanoastră. Noi continuăm să conside -răm că ameninţarea principală esterăzboiul, dar, de fapt, creşterea popu -laţiei, foametea şi schimbările climaticesunt principalele probleme”

Pentru salvarea civilizaţiei este nece -sară, deci, o schimbare radicală a în -ţelegerii pericolelor reale cu care seconfruntă omenirea, la început de secol

şi adaptarea la nivelul factorilor de de-cizie politică atât în plan naţional, câtşi al organismelor mondiale a măsurilornecesare pentru evitarea colapsului şia prăbuşirii civilizaţiei

Noi lichidăm avuţia naturală a Pă -mântului pentru a ne alimenta consu -mul. Dacă folosim indicatori de mediupentru evaluarea situaţiei în care negăsim, atunci declinul global al siste -melor naturale de susţinere a econo -miei – declinul ecologic care va conducela declin economic şi colaps social –este deja în plină desfăşurare.

Moartea civilizaţiei noastre nu maieste teorie sau o posbilitatea economi -că, este drumul pe care mergem.

Ne trebuie o economie pentru secolulXXI, una sincronă cu Pământul şisistemele sale naturale de susţinere,nu una care să le distrugă. Economiarisipei, bazată pe combustibili fosilişi centrată pe automobil nu mai esteun model viabil. Pe scurt, trebuie săedificăm o nouă economie, una alimen -tată de surse energetice fără emisiide carbon – eoliană, solară şi geoter -mală – una care să dispună de unsistem de transport diversificat, unacare refoloseşte şi reciclează totul.

Prin Planul B putem schimba direc-ţia şi putem avansa pe o cale a pro-gresului durabil, dar numai cu preţulunei mobilizări masive, înfăptuite cuviteza operaţiunilor de război.

Stabilizarea climei, stabilizarea popu-laţiei, eradicarea sărăciei şi refacreasistemelor naturale de susţinere a eco-nomiei – sunt reciproc dependente.Toate sunt esenţiale pentru a hrănipopulaţia. A scoate economia globalăde pe calea declinului şi a prăbuşiriidepinde de realizarea tuturor acestor4 obiective.

“Alegerea ne aparţine. Putem contin-ua să procedăm ca şi până acum,dirijând o economie care continuă sădistrugă sistemele ei naturale desuţinere până când se va autodistruge,sau putem fi generaţia care schimbădirecţia, mutând lumea pe un făgaşal progresului susţinut. Alegerea va fifăcută de către generaţia noastră, darva afecta viaţa pe Pământ a tuturorgeneraţiilor viitoare”.

master. Răzvan BACY, ULBS

Lester Brown

FRACTUR~ LETAL~ VINERI 29 NOIEMBRIE 20134

c my b

c my b

c my b

c my b

urmare din pagina 1De aici, o veritabilă explozie a

unor inegalităţi de viaţă ce au făcutatât de mult rău în trecut, o ampli-ficare notabilă a sărăciei, a indivizilormizeri, dar şi a cinismului multor bo -gaţi, multor decidenţi şi politicieni faţăde cei aflaţi în nevoie. Referindu-nela România, dar nu numai, este prac-tic imposibil de a crea, în general, prinperformanţe şi productivitate înaltămari averi, atunci când economia, in -dustria, agricultura au regresat sen-sibil şi regresează în continuare laproducţii, potenţial, organizare. Şi atun-ci cum? Cu precădere, prin afaceriveroase cu statul, cu banii publici, ceiîn „proble mă” nefiind capabili să facăbani, ave re, altcumva. Vom reveni,însă, la si tuaţia din România.

Or, după cum demonstrează istoriaeconomică a lumii, aceasta a generatşi generează – uneori brusc – amplemişcări sociale abrupt revendicative,deseori violente şi chiar puternic sân -geroase. În general, sunt imens de mulţicei care cer şi foarte, foarte puţini ceicare vor să dea. Să dea, de multeori, din ceea ce au acumulat chiar perelaţiile cu banii publici. Este nevoiesă intervină justiţia, care însă intervineadesea timid şi selectiv. Ne putem,dar, întoarce nevoit într-un timp aldebitorilor mai mici sau mai mari, atot-puternici, şi al unor mari creditorislabi, ceea ce, de fapt, este contraperformant din perspectiva unor cri-terii importante ale pieţei.

În astfel de circumstanţe, de celemai multe ori statele se retranşează,se repliază, se recentrează asupra lorînseşi, protecţionismul, „Inevitabilul pro-tecţionism” – cum scriau în 2012 în -tr-o interesantă lucrare cu acelaşi nume(Edition Gallimard) trei cercetători –economişti francezi, doi dintre ei maicunoscuţii Franck Dedieu şi BenjaminMasse-Stramberger, jurnalişti la „L'Ex-pansion” – face mari paşi înainte iarmondializarea dă înapoi. Desigur, estevorba de un protecţionism inteligent,

limitat, european, stimulând relocaliza -rea multor firme în mari state indus-triale, firme plecate de-acolo pe cri-terii stricte şi extrem de temporare,de debile, ale profitului de firmă -fără internalizarea unor externalităţi şifără a lua în calcul şi perspectiva, cumult mai amplă, a profitului social,deşi parte din acesta revine, directsau indirect, chiar firmelor ca atare.Se pare că va fi, sub toate aceste as -pecte, un timp de tranziţie menit săprevină sau să elimine, pe cât posi-bil, – dacă va putea - mari neajunsuri.Un timp de tranziţie bazat pe evi-denţa că mai ales capitalismul finan-ciar, doar el, este, din păcate, inca-pabil să corijeze inegalităţile funda-mentale pe care le poartă în sine şicu sine. Ceea ce impune o regândirea relaţiilor şi valorilor sociale, a valo -

rilor de întreprindere, a unor valoriinstituţionale demonstrate de evoluţiieconomice – şi chiar revoluţii – îndecursul veacurilor ca fiind foartenecesare şi care ar putea reveni…

O lume întreagă de cercetători, deîntreprinzători, de bancheri, de finan -ţişti, de economişti de dezvoltare, degazetari de specialitate, practic un ve -ritabil univers, pândesc atent, şi, dese-ori, chiar luptă, luptă acerb, consecvent,pentru desfăşurarea unor mutaţii îneconomie în sensurile deja arătate.Eu cred că soluţiile nu sunt în afaraUniunii Europene, ci chiar înăuntrulei. Desigur, nu în condiţiile în care po-litica europeană, monetară în speţă,s-a decis şi se decide la Washington.Oricum, trebuie ţinut seama că fiecarecriză bancară amplifică probabilitateadeclanşării celei următoare. Dar şi de

faptul că prea multă ordine împiedicăadaptarea. Poate transpare în prea maremăsură ideea – falsă – că o domesti -cire a hazardului generează un anumeconfort teoretic şi practic, când de fapteste vorba de un confort pseudoştiin -ţific. Progresul înseamnă şi fundamen -tare, dar şi risc, şi imaginaţie, origina -litate, sunt noţiuni care se conjugă şinu se exclud. Iată, de exemplu, o ră -dăcină a fragilităţii de care vorbeameste tocmai datoria externă sau ceapublică, în speţă rău făcute şi rău acu -mulate. Urmărind situaţia economicădin Uniunea Europeană ne dăm seamacă europenii, şi mai ales germanii,dar şi francezii, au înţeles mai repedeacest lucru comparativ cu americaniicare îl clamează, dar nu-l respectă.Chiar dacă productivitatea a crescutconsistent faţă de cea de acum 100

de ani, inegalităţile sociale – demons -trate prin parametrii validaţi, însuşiţi deautorităţile economice – din păcate,s-au menţinut aproape de nivelul deatunci. Infirmând, totuşi, dogma rigoriibugetare privită ca motor de creştereeconomică. Şi confirmând inflaţia caun impozit pe „capitalul” săracului.

O speţă. Iată, se pare că, prin loca-lizări, fără costurile reduse ale mâiniide lucru din România ca şi din alteeconomii de pe acelaşi palier, maimulte subindustrii, respectiv întreprin -deri, din economiile dezvoltate – aicirămânând concepţia, mărcile, etc. –ar fi dat faliment. Şi dacă, iniţial, în pri -mele economii amintite se realizau,totuşi, mai puţine operaţii, acum nu -mărul lor este mult mai mare, nu de pu-ţine ori obţinându-se în spaţiile es ticede care vorbim întregul produs. Iar,faţă de costurile de la noi, produseleres pective le vând vesticii la preţuride 4–5 ori mai mari şi chiar mai mult,cum spuneam, aproape fără să lemai adauge nimic. În aceste condiţii,realizându-se la noi productele respec-tive, nu le-ar putea vinde, prin nego -cieri inteligente cu firmele „mamă”,aceleaşi ţări, economii, firme unde pro -dusele se fabrică, obţinându-se profi -turi mai bune, speranţe efective pentruprosperitate şi pe partea lor? Opiniezcă, în confruntare cu o astfel de ca -zu istică, încă nu suntem suficient pre -gătiţi pentru a face faţă cu succes,cu bani mai mulţi pe partea noastră,noilor traiectorii pe care le are actual -mente competiţia pe plan mondial. Săne pregătim mai mult, dar. Unde China,India, Taiwan-ul, Coreea de Sud, şi nunumai, reuşesc, nu văd de ce nu amavea şi noi capacitatea să o facem…

Cine a obţinut în ultimii ani imenseprofituri, prin speculaţie şi plătite înbună măsură de mulţimi „globale” totmai nemulţumite, gălăgioase, revendi -cative chiar, în condiţiile actualei crizeeconomico-financiare mondiale „coboară”greu de pe metereze. Totuşi, pentru apreveni „mai răul”, modificări se pe -trec atât în concepţii cât şi în acţiuni.Cum aminteam, un ciclu istoric, care nua durat, însă, prea mult, este pe punc-tul de a se încheia: cel al “triumfului”li beralismului dereglementat, de dreap-tă pronunţată. Se pare că se încheie

Dan POPESCU

Potenta]i/mizeri: fractur@ cu efecte letale– de la o „fericire interzis@” spre o „fericire posibil@”? –

Mexic, debut târziu de secol XX. Revoltele conduse de Emiliano Zapata.

Bangladesh: un furnicar uman, cu lux dar mai mult cu foamete, mizerie, boli.

Emiliano Zapata

VINERI 29 NOIEMBRIE 2013 5

c my b

c my b

c my b

FRACTUR~ LETAL~

c my b

însă şi ciclul „statului providenţă” imua -bil şi imobil, de stângă pronunţată.Dar dacă – se întreabă profesorul fran-cez Thomas Chalumeau –, viitorul nuva aparţine unei căi de mijloc, „acestui„ordoliberalism” de esenţă germană,cu tendinţă de conciliere, în câmpuleconomic, a concurenţei şi a legilorpieţei cu un stat „regulator” mai multdecât protector, ordonând societateaîn jurul regulilor stabilite de instituţiişi definind minuţios libertatea şi res -ponsabilitate fiecărui actor în dome-niul social? Întrebarea este corectă,concepţia „ordoliberală” având şi vir-tuţi, dar şi limite. Fără a neglija limi -tele, înclin mai degrabă spre virtuţi,întrucât se acceptă atât amprenta pie-ţei asupra concurenţei şi a liberei cir-culaţii, dar şi o anume recunoaşterea rolului statului pentru a „ordona”piaţa şi a stabili regulile jocului deconcurenţă. Acest „ordoliberalism”, pri -vit iniţial ca o critică a „statului provi -denţial”, finalizează, de fapt, în teore -tizarea „economiei sociale de piaţă”,recunoscând rolul redistribuirii şi alunor instituţii sociale puternice într-o„ordonanţare” a societăţii.

... Modelul german este aproapede cel actual francez care, şi el, sus -ţine ideea unui stat centralizat şi pu -ternic, cam tot pe aceleaşi coordonateamintite şi ca „o forţă prescriptivă înfaţa accelerării mondializării” de tipuldictaturii sacrosancte a pieţelor carene poate duce spre mari neajunsuri.Dealtfel, examinând cele două mod-ele clasice de economie de piaţă, cel“vest-european” şi cel al „economieisociale de piaţă”, asemănările mi separ mai puternice, iar deosebirile destulde timide, în ambele modele, în func-ţie de circumstanţe concrete, acţionândmăsuri şi pe partea asemănărilor, darşi a deosebirilor. Se „reinventează”dar, rolul statului în Europa? Mi s-arpărea un lucru bun astfel, vădindu-se activul unui stat flexibil, care săştie şi să poată regla jocurile eco-nomice fără a deturna esenţial regu -lile în dezavantajul notabil al unuiprofit pe termen scurt şi în avantajulînsemnat al său, respectiv al unuiexcesiv profit social încurajând nuatât munca, ci opusul ei. România areastfel un bun exemplu de urmat, nuatât în vorbele clamate, ci în fapte,în rezultate ca atare...

Chestiunile nu se vădesc nici pedeparte doar la nivelul conceptelor,

ci şi al economiilor concrete. „Luptade clasă” relevată atât de patetic şideloc fără unele motive reale de KarlMarx, a devenit acum o veritabilăconfruntare pentru locuri de muncă.Ceea ce permite patronatelor, de unfel sau altul, „beneficiind” şi de repli-cile deseori „mute” ale sindicatelor,să impună niveluri mai reduse de sa -larizare. „Armata de rezervă dezvol -tând o concurenţă acerbă între salaria -ţi pentru a obţine locurile de muncădisponibile”, exercită, la rândul ei, pre-siuni în ce priveşte acceptarea unorsalarii reduse, de unde degradareacondiţiilor de muncă acolo unde serealizează producţie, precum şi dezvol -tarea, în mai mare măsură, a „preca -rităţii”. De unde fracţionarea munciişi multiplicarea contractelor precare –este drept, deseori necesare firmelorpentru a putea supravieţui. În aseme-nea împrejurări, se adânceşte diviziu -nea internaţională a muncii – am amintitastfel – amplificându-se exploatareamuncitorilor din economiile perifericepentru a creşte pe această cale pro-ductivitatea şi profiturile.

Sunt clamate asemenea procese, ală-turi, fireşte, de altele care genereazăinstabilitate la nivel de sistem mon-dial, iar crizele devin din ce în cemai frecvente şi de o amploare cres-cută, soluţiile de ieşire fiind aproape„invizibile” sau greu de acceptat so -cial fără un cost imens de posibilăviolenţă. Oricum, sistemul global a de -venit instabil la un asemenea punctîncât, iată, o problemă legată de uncomportament financiar – deloc celmai important – din Statele Unite s-atransformat rapid într-o criză econo -mică mondială. O criză în care s-aintrat extrem de uşor şi din care –iată – se iese foarte greu. Perspec -tive există, fireşte, dar ele sunt le -gate, în mare măsură, de flexibilitateîn raport cu modelele sacrosancte şide acceptarea imperativului profituluisocial. Altminteri...

Câteva detalii, acum, privind eco -nomia românească. În general doarfuncţionari la stat, chiar în funcţiidintre cele mai înalte, politicieni şidecidenţi din România au făcut averiimense pe care, la o cercetare aten-tă, obiectivă, nu le-ar putea explicadintr-o perspectivă a onestităţii şicorectitudinii, a unui serviciu publiccinstit. Ci altfel, cupid, penal, împăr -ţind câştigul cu unii aşa zişi între-

prizători care pe această cale, "bene -ficiind" de corupţie, de bani publiciacordaţi cu largheţe şi fără controlulnecesar, şi-au constituit şi ei averiimense. De multe ori sunt palieretranspartinice. În astfel de circum-stanţe, instituţiile statului aproape cănu mai funcţionează, aproape că numai au forţă decât să mobilizezeresurse luând câte ceva de la fiecaredin cei mulţi. Este vorba de o fiscali -tate împovărătoare, de alte tipuri detaxe ridicate, pentru milioane de oa -meni, aflaţi la nivelul pragului de să -răcie sau sub el (calculat, desigur, laparametrii scăzuţi), oameni care ade-sea nu mai au nimic, nici măcar spe -ranţe... Economia ca atare este prac-tic sufocată, fondurile europene au o

slabă absorbţie, obligaţiile de plată,inclusiv cele internaţionale, sunt mariîn condiţiile în care banii nu au fostcheltuiţi cu eficienţa socială necesarăşi aşteptată. Ginerele lui Nicolae Ma -laxa, marele industriaş interbelic, anumeGeorge Emil Palade, a fost laureat alPremiului Nobel. Acum,menţinând obi -ceiurile de “beizadele” încă din vre-mea comunismului, rude şi încrengă-turi de rude,sub protecţia “marilor pă -rinţi”, multe infatuate, semidocte, ajungîn funcţii înalte şi snopesc bani pu -blici ca lăcustele, călcând în picioareorice “minima moralia”. Prin toate aces-tea şansele de redresare se întreză -resc cu greu.

....Nu sistemul este rău în sine,nici vorbă, ci pecinginea corupţiei in -

stituţionalizate, acumulată de pestedouă decenii, şi mai bine, îl face săfuncţioneze astfel. De cele mai multeori, fără "motoare pozitive". Avem, şi nudoar în mediul privat, întreprinzătorideosebiţi, de mare talent şi anver-gură. Avem profesori, medici, intelec-tuali, nu puţini tehnicieni. Avem, printoţi aceştia, “bugetari”remarcabili, darcu salariul de 7-10 ori mai mic decâtîn Vest. Avem tineri plini de calităţi.Însă sistemul amintit nu are cum să-ipună în valoare. Nici măcar în pro-moţia universitară, „cenzurată” finan-ciar dar şi de relaţii clientelare, derudenie. Adevăratul merit de multeori nu este băgat în seamă. Se petreceo adevărată bejenie, valorile pleacăafară, promovarea se face cel maiadesea, “de regulă” chiar, funcţie decriterii clientelare sau de “iubiri”. Me -diul de afaceri nu este stimulat îndea-juns. Se des tramă familii, populaţia ţăriiscade în ritmuri abrubte. Dezorgani -zare instituţională, puţini bogaţi, po -ten taţi, pri vilegiaţi şi restul, cei mulţi,mizeri. "Sus", opulenţă, lux inima -ginabil, ”desfătări” de tot felul … "Jos",mizerie, boli grave, anxietăţi sociale,chiar foamete. Este o stare, este ostuctură econo mico-socială aproapede cea a repu blicilor bananiere. De -sigur, vorbe există. Promisiunile abundă.Cu tragerea la răsundere în justiţie amarilor vinovaţi şi returnarea banilorîn economie este, însă, "mai greu". Demulte ori, soluţiile, atunci când sunt,se vădesc doar paleative. Altele nicinu au fost, iar faptele se prescriu.Abia se aşteaptă asta, se întârzie ju -decăţi pentu a ajunge aici... Cu fap -tele şi realităţile, deci, este problema.Va că dea ”Roma”? Va cădea. Iată se -chele nocive, şi nu sunt toate, pe ra -dio grafia societăţii româneşti actuale...Să sperăm totuşi. Economia nu func -ţionează? Funcţionează, dar rău, ane -voie, cu o eficienţă redusă, nemulţu-mind şi salariaţii şi, în mare parte,personalul, nemulţumind aproape toţicetăţenii. Vestea bună ar fi că infor ma -tizarea, biologia, ecologia, politologia,transdisciplinaritatea, digitalizarea, etc. –aşezate pe primul plan – ar putea gene -ra în lume alţi „treizeci de ani glorioşi”.

New-York. Marea criză din 1929-1933. Supa săracilor.

Walter Eucken, părinte aleconomiei sociale de piaţă.

Berlin

CERCETARE VINERI 29 NOIEMBRIE 20136

Apari]ii editoriale

Friedrich August von Hayek }i monetarismul austriac (II)

urmare din pagina 1Şcoala austriacă realizează, în ana-

liza ciclului, o izolare a relaţiei logicecare explică numărul considerabil deerori comise de înterprinzători. (Po -pescu, D., 1999)

Ca exponent de seamă al şcoliiaustriece Hayek a împărtăşit ideileacestei şcoli, le-a amplificat şi le-a ra-finat, căutând totodată să atenueze for -malizarea extremă, deşi perfectă logicşi matematic, dar neoperaţională în eco -nomia reală. Hayek gândea universuleconomiei în termeni de conjuncturi,de procese şi instituţii. Pentru Hayek,economistul trebuie în mod invariabilsă opteze pentru o analiză în termenide piaţă. O caracteristică esenţială aconcepţiei lui Hayek este aceea că no -ţiunea de piaţă are o valoare epistemo -logică. Piaţa nu este numai ceea ceîn mod obişnuit cred oamenii, ea esteo construcţie a ordinii comerţului şi amonedei, rezultată deopotrivă dintr-otradiţie economică şi dintr-o moştenireintelectuală comună. De alfel, preocu pă -rile epistemologice ale lui Hayek suntparte integrantă a discursului său deeco nomist. El nu a abandonat nicio-dată ideile de la care a plecat, dar me -reu s-a întrebat, întrebări care revin caun laitmotiv în opera sa: ce putem aş-tepta şi ce trebuie să aşteptăm de laştiinţa economică? În opinia lui Hayek,opinie îmbrăţişată şi de adepţii săi,ştiinţa economică este un tip de cu -noaştere economică şi în acest modtrebuie abordată metodologia economi -că. Într-o idee mai largă, Hayek susţinecă metodologia economică îşi asumăsarcina complexă de reflecţie asupralimitelor iminente ale ştiintei economi -ce. (Mureşan, D.)

În 1929 publică în germană, tra -

dusă apoi în engleză, prima sa carte,Monetary Theory and the Trade Cycle,unde face o retrospectivă critică ateoriilor monetariste şi non-moneta -riste ale fluctuaţiilor ciclice, susţinândcă intervenţiile monetariste crează dis-torsiuni în preţurile relative, conducândla o proastă alocare a resurselor. Înaceastă carte, Hayek condamnă politi -cile de luptă contra depresiunii econo -mice prin extinderea creditului. El aatras atenţia în stilul său bine cunos-cut, că asemenea politici nu făceaudecât să agraveze depresiunea.

Un impact major pe care l-a avutHayek asupra evoluţiei gândirii econo -mici şi asupra dezvoltării economiceeste reprezentat de faptul că a reuşitîn lucrarea sa Price and Production(1931) integrarea teoriei monetare înteoria austriacă a capitalului. Întrucâttimpul de producţie variază direct pro-poţional cu salariul real şi invers pro-porţional cu rata dobânzii, politica mo-netară poate, prin efectul ei asupraratei dobânzii, să inducă schimbări înstructura producţiei. Factorii monetaricauzează ciclul economic, dar feno me -nele reale sunt cele care îl determină.În 1931, când a apărut pentru primadată în engleză lucrarea Prices andProduction, structura analitică repre -zentată de acest studiu, precum şi înlucrarea sa Profits, Interest and Invest -ment s-au bucurat de un larg succes,neegalat de alte lucrări strict teoreti -ce care au eşuat tocmai prin rigoarea lorincluzând planuri şi recomandări de poli -tica economică. (Stoica, Deaconu, 2003)

Interacţiunea dintre bani şi preţu -rile relative este în monetarismul mo -dern de astăzi mai mult un detaliudecât un capitol aparte, cum s-ar cu -veni. Presupunând că sistemul esteîn echilibru, atunci când intervine omodificare în cantitatea banilor se

produc deviaţii între relaţiile dintre pre-ţurile individuale, ceea ce conduce, înmod necesar, la modificări în structuraproducţiei. Aceste deviaţii produc otulburare a echilibrului sistemului, adicăînseamnă îndepărtarea de la poziţianecesară pentru a menţine întregul sis-tem în echilibru. Pe scurt, schimbărilemonetare tulbură echilibrul preţurilor,ceea ce conduce la modificări în struc-tura producţiei. Toată această dinami -că depinde de momentul în care banii

sunt introduşi în sistemul economic.Aceste aspecte sunt descrise de Friedrichvon Hayek în Monetary Trade and theTrade Cycle (1929).

Două lucruri sunt importante aici:primul, evidenţierea nonneutralităţii ba-nilor de către Hayek, ceea ce îl diferen-ţiază de teoreticienii monetarismului,iar al doilea, la Hayek nu există unsistem de verigi direct între structuraproducţiei şi bani, aşa cum întâlnimîn paradigma neoclasică. Între credit

şi rata dobânzii există o relaţie inversă.De aici şi cauzele ciclului economicenunţate de Hayek: schimbările în cre-ditul acordat depind de modificărileratelor dobânzii şi numai în cazul uneirate scăzute a dobânzii va fi posibilîmprumutul fondurilor existente, furni -zarea fondurilor iar scăderea ratei do -bânzii va depinde de cantitatea defonduri suplimentare apărute şi deaşteptăriile agenţilor economici legatede profit.

asistent univ. dr.Alin OPREANA, ULBSViena la începutul secolului XX

ROMA B~NCIVINERI 29 NOIEMBRIE 2013 7

Familia Cioranu, R@}inarul }i Banca Na]ional@

urmare din pagina 1Despre aceştia am aflat de la un

fost director al Suc. Sibiu a BNR,dom nul Mitrea Cornel, care după pen-sionare a redactat în anul 1980 niştenote privind universitarii şi econo -miştii din familia Cioranu (dânsul ascris Cioranu şi nu Cioran) pe caremi le-a dat să le scrie la maşină odactilografă din bancă. Doresc să îifac cunoscuţi celor de azi şi mai alescelor care lucrează în domeniul ban-car şi nu numai:

SABIN CIORANU (1894-1960) aurmat cursuri economice de speciali -tate în Leipzig, Mannenheim, Heidel -berg şi la Academia de înalte studiicomerciale şi industriale din Bucu -reşti unde în anul 1927 susţine tezade doctorat "Probleme valutare şi or -

ganizarea băncilor de emisiune dinGermania, Polonia, Ungaria şi Aus -tria" obţinând calificativul "Foarte binecu laude". În perioada 1922-1950 a

fost profesor titular la Academia deînalte studii comerciale şi industrialedin Cluj şi după Dictatul de la Viena,în Braşov, unde s-a refugiat şi aca-

demia respectivă. Împreună cu alteca dre didactice, între care şi săliş -teanul Onisifor Ghibu, a contribuit laînfiinţarea universităţii Daciei Supe -rioare din Cluj. Pe lângă teza de doc-torat a mai scris şi alte lucrări despecialitate, ca: "Probleme valutare şiorganizare a Băncii Naţionale Cehos -lo vace", "Banca Naţională a României"şi "Bănci de emisiune de stat şi par-ticulare". A fost director al Suc.Clujşi Braşov a BNR. În anul 1944 a ţi -nut în Sibiu conferinţa "Rolul Băn -cilor Româneşti din Ardeal în pregă -tirea Unirii", în care a arătat că aces-te bănci şi în mod deosebit Albinadin Sibiu, au cumpărat de la grofiiun guri 197 mii de iugăre de pământ(cca.90 mii de hectare) pe care le-aparcelat şi vândut ţăranilor româniprin creditul ipotecar cu dobânzi mo -dice. Acest lucru nu a scăpat preseimaghiare din Budapesta, ziarul Pesti

Hirlap scriind: "Băncile Româneşti dinTransilvania şi Ungaria sunt un rea -zăm al intereselor de rasă, cum -părând pământuri maghiare". Un altmaghiar a scris o carte intitulată"Ţara de vânzare".

CORNELIU CIORANU (1858-1937)cu studii economice la Viena, a func -ţionat ca director în centrala BănciiNaţionale şi membru în Consiliul deadministraţie între 1921-1937, pre-cum şi cenzor şi preşedintele Comi -tetului de cenzori.

LUCIAN CIORANU - director alSuc. Sibiu a BNR.

Domnul Cornel Mitrea (o mintestrălucită), doctor în ştiinţe econom-ice, văr primar cu Emil Cioranu acălcat pe urmele celor de mai susfiind şi el director adjunct la Suc.BNR Stalin (Braşov) şi director la Suc.BNR Sibiu, om deosebit de apreciatde centrala BNR Bucureşti.

Nicolae DĂDÂRLAT

urmare din pagina 1Imperiul Roman este cel mai vast

şi compact imperiu al antichităţii, unadin cele mai unitare şi durabile ma -cro formaţiuni statale din istoria ome -nirii. Imperiul Roman s-a extins prinnumeroasele cuceriri, unind pentruprima şi singura dată toate hotarelelimitrofe ale Mării Mediterane.

Cauzele căderii Imperiului romanau apărut în secolul al III-lea, crizamanifestându-se în toate sferele acti -vităţii umane: politice, economice, so -ciale şi culturale. Printre cauzele că -derii Imperiului Roman, se numără:ameninţarea barbarilor, întreţinereacurţii - administraţia care a făcut săcrească cheltuielile statului, războaielecivile, anarhia, un guvern prea ob -sesiv, etc. Primele invazii barbare auavut drept consecinţă faptul că Im -periul nu a mai putut fi la fel de pu -ternic, apărarea acestuia fiind din ceîn ce mai complicată. În plus, acestşoc uriaş a paralizat comerţul, ceeace a antrenat depopularea satelor.

Scăderea comerţului a antrenatînsă creşterea impozitelor, pentru căstatul avea nevoie de foarte mulţibani. Dar, creşterea impozitelor a di -minuat veniturile persoanelor. În sco -pul de a preveni orice forma de agi-taţie, Statul a distribuit sistematichrană, bani şi medicamente, făcândastfel să suporte un nou efort dinbugetul imperial, care era deja greu.Numai că Statul nu putea să facăfaţă tuturor exigenţelor care se ridi-cau în acele momente cruciale.

O altă cauză care a zguduit Im -periul Roman a constituit-o inflaţiamonetară. Moneda romană s-a deva -lorizat constant, în profida încercări -lor pe care le-a făcut împăratul Con -stantin de a micşora inflaţia. Pentrua evita deci o creştere exacerbată anivelului preţurilor, Statul a recurs laimpozite în natură, în scopul să lepoată oferi armatelor sale.

După Comodus, nici un alt împă -rat nu a putut opri haosul monetar,încât economia s-a aflat într-o con-tinuă cădere. Valoarea argintului s-adiminuat din ce în ce mai mult. Nicimăcar edictele date de Diocleţian şiConstantin nu au putut opri deterio-rarea economică a Imperiului. Totuşi,economia nu este singura cauză acăderii Romei.

Cândva mare şi sclipitor, oraşulnu mai era acum decât un simbol.Declinul său a fost accelerat când, înanul 324, împăratul Constantin a de -cis constituirea unei noi capitale im -periale în Orient. În acelaşi timp,tetrarhia pe care a instaurat-o Dio -cleţian a fost falimentară.

Dar o altă cauză se datorează,fireşte, războaielor civile. Statul a fostnevoit să întreţina o enormă birocra -ţie, în loc să se ocupe de amenin -ţarea tot mai evidentă exercitată debarbari. În acelaşi timp, guvernul ro -man a devenit din ce în ce mai auto-cratic “ca niciodată”, faţă de locui -torii săi. După moartea lui Severus,în anul 352, Imperiul roman a căzutîntr-o adevarată anarhie.

Pe măsură ce timpul trecea, deve-nea din ce în ce mai dificil de a leface faţă barbarilor (în special celorde origine germanică). În anul 376,câteva triburi germanice au ameninţatfrontiera Dunării, urmate imediat dealtele. Vizigoţii, suevii şi vandalii şi-auedificat propriile regate în interiorulImperiului. Ceea ce nu au putut facerăzboaiele civile au reuşit barbarii.Când barbarii au traversat Italia, popu -laţia romană s-a arătat dezolată şifemeile fugeau terorizate. Roma a fostcucerită de vizigoţi în 410, apoi devandali în 455.

Curând, Imperiul roman de Apuss-a dislocat. Vandalii au luat Africade Nord, au ocupat Sardinia şi Corsica.Francii au înaintat până la Somme,iar burgunzii până la Saone. În 476,un mercenar barbar, Odoacru, aintrat în Ravenna şi l-a detronat peRomulus Augustus, ultimul împărat ro -man din Occident. În acest timp, Romanu putea fi distrusă. Ea a continuatsă trăiască ca fief al Bisericii şi caun mare monument. Chiar în ruine,Roma a continuat să exercite o mareinfluenţă asupra oraşelor Europei.

Pentru mulţi, căderea acestui uimi -tor edificiu milenar a reprezentat oenigmă. Declinul său nu s-a datoratînsă marilor invazii barbare. Roma afost macinată, în primul rând, din in -teriorul său. Deşi Imperiul s-a prăbu -şit, civilzaţia romană a continuat. Bar -barii au fost, în parte, romanizaţi şiau acceptat modul de viaţă roman.

Să nu uităm însă că doar parteaoccidentală a Imperiului s-a prăbuşit întimp ce cealaltă a supravieţuit aproapeo mie de ani (până în 1453), demon-strând că “sănătatea” sa monetară a

pus-o la adăpost de invazii: ”s-a cum-părat complicitatea barbarilor, aman-tele erau fidele deoarece erau bine plă-tite, administraţia era eficace, etc.”.

În concluzie, căderea Romei a fostinfluenţată de cauze politice, econo -mice, ideologice. Se repetă oare aces-te cauze în declinul actualei noastrecivilizaţii? Se pare că da.

Problemele globale ale actualei noas -tre civilizaţii sunt cauzate de activi-tatea nostră iraţională bazată pe osingură dorinţă – acumularea a uneicât mai multe avuţii prin orice mijloa-ce (acestea de obicei fiind nefaste pen-tru mediu) ignorând consecinţele cele au de suferit generaţiile următoare.

Astfel, în primul rând, problemaecologică este cauzată de introduce -rea noilor tehnologii folosite iraţional(bazate pe folosirea abundentă a petro-lului, gazului natural şi a cărbuneluiprecum şi a pesticidelor, ierbicidelorfolosite în cantităţi ce întrec cu multmăsura) care evident micşorează cos -tu rile şi măresc productivitatea, ast-fel spus măresc veniturile, însă, pe dealtă parte, poluează puternic mediulînconjurător. În orice ţară o economieînapoiată aduce după sine sărăcie,malnutriţie, analfabetism, etc.. Aceastaducând la apariţia decalajului econo -mic între ţările dezvoltate şi cele încurs de dezvoltare, inclusiv foamete,creşterea ratei şomajului, etc.

Criza mediului înconjurător este unsemn că ecosfera se află acum subo presiune atât de mare, încât păs-trarea echilibrului ei este ameninţată.Ea ne avertizează că trebuie să desco-

perim sursa acestei curse spre sinuci -dere şi să o lichidăm înainte ca ea sădistrugă mediul şi pe noi odată cu el.

Pe parcursul existenţei omenirii,în faţa ei apar permanent problemecare cer o soluţionare de neamânat.Unele din ele poartă un caracter lo -cal, altele din contră cuprind regiunimari sau omenirea în ansamblu. În bazamai multor cauze, astfel de problemecum sunt: prevenirea războiului şiconflictului nuclear mondial, asigura -rea suficientă a oamenilor cu apă po -tabilă, alimente, energie, materie primă,dirijarea proceselor demografice, păs-tratrea mediului natural şi folosirea înscopuri gospodăreşti a Oceanului Pla -netar şi a spaţiului cosmic, au căpă-tat în prezent un caracter global.

Ca urmare a globalizării lumea deastăzi a devenit vădit mai periculoasă,întâi de toate din cauză că omenireaa ajuns în situaţia când poate să seautodistrugă nu pe cale militară, ci pecale paşnică. În prezent, în prim plannu se află pericolul cataclismuluinuclear ce se produce la moment, ciperspectiva înfiorătoare a dispariţieichinuitoare, treptate a întregii omeniri.La apariţia şi actualizarea probleme -lor societăţii contemporane au con-tribuit esenţial creşterea bruscă şi nuîntotdeauna îndreptăţită a consu muluide resurse naturale, influenţa antropo -genă negativă asupra mediului natu-ral, înrăutăţirea condiţiilor ecologi cede viaţă ale oamenilor, decalajul încreştere dintre nivelul de dezvoltaresocial-economică al ţărilor industrialdezvoltate şi a celor în curs de dez-

voltare, crearea armei de nimicire înmasă care pune în pericol însăşi exis -tenţa civilizaţiei umane.

Istoria civilizaţiei umane evidenţiazăfaptul că problemele actualei civilizaţiiînainte de a fi rezolvate trebuie să fiedescoperite, localizate în timp şi spa ţiu, co-rect formulate cu ajutorul ştiinţei şi inte -gra te într-o strategie realistă de dezvoltare.

Printre problemele civilizaţiei noas-tre se numără: sprijinirea accesului laeducaţie, sprijinirea dezvoltării continuea ştiinţei şi punerea cuceririlor ei înslujba îmbunătăţirii vieţii oamenilor;criza alimentară, subdezvoltarea şi dez -voltarea accentuată; degradarea mediu-lui natural; creşterea rapidă a popula -ţiei şi extinderea necontrolată a urba -nizării; epuizarea resurselor (energia şimateriile prime); imensele cheltuielimilitare; asimilarea oceanului planetarpentru progresul şi bunăstarea popoa -relor; inflaţia şi crizele financiar-mo -netare şi economice.

Actuale tendinţe de creştere a po -pulaţiei globului, producţia de arma-ment, poluarea, industrializarea, epuiza-rea resurselor regenerabile vor conti nuaîn viitor şi se vor complica foarte mult.Evoluţia lor de până acum se înscrisesepe o curbă exponenţială ale cărei ca -racteristici de bază sunt rezulatele sur -prinzătoare determinate de timpul ne -cesar dublării efectelor negative în lume.Bibliografie:1. Euroeconomia XXI, Săptămânal finan-ciar-economic, nr. 400, 01.11.20132. www.descopera.org/caderea-imperiului-roman/3. dilemaveche.ro

master. Ionela Mădălina IAGĂRU,ULBS

Cauzele care au generat c@derea Romei }i cauze care submineaz@ civiliza]ia noastr@

Clădire ridicată în 1882 de Banca Albina drept sediu principalal celei mai importante bănci româneşti din Ardeal.

%NTRE FEMINISM {I FEMINITATE VINERI 29 NOIEMBRIE 20138

c my b

c my b

c my b

c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIUNOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707 Tel. 0269/21.81.33, fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

urmare din pagina 1Seducătoarea curtezană a atras şi

a menţinut interesul papei Alexandrual VI-lea Borgia, bărbaţilor bogaţi, in -fluenţi şi culţi prin frumuseţe, ele-ganţă, distincţie şi mod sofisticat deviaţă. Ambasadorii diferitelor ţări o vi -zitau. Cultivată, învăţase de la un cu -noscut cărturar al timpului, DomenicoCampani, să compună versuri, era şio excelentă muziciană. Avea toate ca -lităţile să trezească şi să menţină ad -miraţia bărbaţilor deosebiţi. Imperias-a remarcat prin rafinament artistic,în salonul ei primea intelectuali de vazăpe care-i încânta cu conversaţii spiri -tuale şi cu sensibile interpretări muzi -cale. Cardinalul şi umanistul JacopoSadolet, prieten cu Pietro Bembo, au -torul unui tratat de pedagogie, „Deliberis recte instituendis liber”, 1533,al unei lucrări de reflecţii, „De laudibusphilosophiae libri duo”, 1538, a cele -brat-o în scrierile sale.

Imperia a fost amanta unor impor-tante personalităţi ale timpului, printrecare şi cel mai mare bancher din Ro -ma, Agostino Chigi. Imperia era admi -rată pentru frumuseţea, inteligenţa şirafinamentul purtării ei. Era considera -tă cea mai frumoasă curtezană dinRoma. Era supranumită „împărăteasacurtezanelor”, i-a servit ca model pic-torului renascentist Rafael (1483-1520)pentru realizarea unui portret al zeiţeiVenus. A murit prin sinucidere (purtaun inel cu două capsule, într-una erasomnifer şi în cealaltă era otravă), s-aotrăvit la numai 26 de ani, dezamă -gită că iubitul ei, Angelo del Buf, cucare trebuia să se căsătorească, a alescăsătoria cu altă femeie, cu Fran -cesca. A fost regretată de locuitoriiRomei, a fost înmormântată cu fastîn capela familiei Chigi, după ce papaa absolvit-o de păcate. Despre ea sespune că a avut 1000 de amanţi şi ise atribuie butada: „Copilă, am iubit plinăde speranţă, adultă, am iubit plină depasiune”. Frumoasa curtezană este şieroina unui film actual în interpretareaactriţei italiene Manuela Arcuri.

TULLIA D’ARAGONA (1510 - 1550 / 1556)

Fiica unei curtezane din Roma, Giu-lia Ferrarese, şi a cardinalului Luigi

d’Aragona, TULLIA s-a născut în anul1510. A fost educată de mama ei cumsă fie şi să se menţină în atenţia băr-baţilor bogaţi capabili s-o întreţină, cumsă-i cucerească. La 18 ani a intrat pepiaţa ofertelor erotice. Nu era o frumu -seţe deosebită, nu se încadra în idea -lul de frumuseţe după modelul timpu -lui, era blondă şi cu forme voluptoase.În schimb, era extrem de inteligentăşi de cultivată. Atrăgea prin conversa -ţii sclipitoare, prin talent literar, surprin -dea prin reflecţiile filosofice, cucereaprin farmec, prin erotism rafinat.

Tullia a fost una dintre multele aman-te ale lui Rodrigo Borgia, devenit papaAlexandru al VI-lea, ale bancheruluiflorentin Filippo Strozzi, aflat în relaţiicu o altă curtezană cunoscută, CamillaPisana. În 1536 Tullia a locuit înFerrara, capitala artelor. Aici a cunos-cut doi mari literaţi: Girolamo Muzioşi Ercole Bentivoglio cărora le-a trezito admiraţie deosebită. La 30 de ani,s-a mutat în Veneţia unde, se spunecă erau 100000 de curtezane. Aici s-aîndrăgostit de ea poetul Bernardo Tasso,tatăl marelui scriitor renascentist Tor -quatto Tasso (1544-1595) - autorulnumeroaselor volume de poezii pas-torale, erotice, religioase, eseurilor, tra -gediilor şi epopeii „Ierusalimul eliberat”.Din dragoste şi admiraţie pentru ea,Emilio Orsini a întemeiat „SocietateaTullia”, cu şase cavaleri care să-i apereonoarea. În anul 1545/1546 Tullia s-aîntors în Florenţa, apoi a revenit laRoma. A murit în anul 1550, dupăunele surse, în 1556.

Spirituala curtezană a lăsat poste -rităţii versuri şi reflecţii despre dra -goste prin volumul „Dialogo della infi -nita d’Amore”/„Dialog despre infinita -tea iubirii”, în 1547, care l-a influen -ţat pe Marsilio Ficino, reputat umanist,fondator al Academiei Platonice dinFlorenţa (1459). A scris şi a publicat şiapreciate sonete. Supranumită „curte -zana intelectuală”, Tullia d’ Aragonaeste recunoscută postum, dovadăfiind prezenţa ei în dicţionare şi înstudii literare.

Reproducem un sonet: “Signor, pregio e onor di questa

etade, / cui tutte le virtù compagnefersi, / che con tante bell’opre e sidiversi / effetti gite al ciel per millestrade: / quai fien, che possan maltante, / doti vostre cantor prose, nè

versi? / In voi solo (e son parca)può vedersi / giunta a sommo valor,somma bontade. / Voi Saggio, voiclemente, voi cortese / onde nelprimo fior de’ più verd’ anni / vi fudato da Dio si grande impero, / perristorar tutti gli andati danni: / e, conpotere eguale al bel penssero, / porsempiterno fine a tante offese.

VERONICA FRANCO (1546 - 1591)De la mama ei, şi ea fostă curte -

zană, Veronica a învăţat să se ocupede trupul ei şi de mintea ei pentrua-şi pune în valoare abilităţile de acuceri oameni puternici, influenţi, dea-şi construi un mod confortabil deviaţă, de a accede, prin farmec şi am-biţie, la înalta societate. S-a căsătoritcu un fizician cu stare, dar căsătorianu a rezistat. A avut şase copii, treidintre ei au murit la vârste fragede.

VERONICA FRANCO s-a făcut res -pectată şi admirată prin frumuseţea,inteligenţa, farmecul şi cultura ei. Aexcelat prin arta conversaţiei, un modde seducţie care nu dă greş; învăţasede la mama ei că „dorinţa începe înminte”. A pătruns în cercurile înalteale nobilimii, era prezentă cu nume şiadresă în Registrul onoratelor curte -zane, aflat la centrul administrativ alVeneţiei pe care-l consultau bogaţiidoritori de relaţii erotice. I-au frecven-

tat salonul oameni importanţi ai vremii:bancheri, filosofi, poeţi. Spirituala şicultivata curtezană a fost modelul pic-torului renascentist Tintoretto (1518-1594), discipolul lui Tizian, care a lăsatposterităţii un portret al ei. Se spunecă a avut o scurtă relaţie cu regeleFranţei, Henric al III-lea (1574-1589)care, primind în dar registrul cu renu -mitele curtezane veneţiene, a ales-ope Veronica. Frumoasa veneţiană l-afermecat pe tânărul rege şi, se spune,l-a convins să fie aliatul italienilor încampania antiotomană.

Inteligenţa, cultura, sensibilitatea,farmecul, experienţa de viaţă le-a valo -rificat frumoasa Veronica Franco princrearea a două volume de versuri –„Terze rime”, publicate în 1575, şiun volum epistolar – „Lettere fami -liari a diversi”, publicat în1580. Unexemplar „Terze rime” i l-a oferit, cudedicaţie, filosofului francez Michelde Montaigne (1533-1592). În pos-teritate a rămas prin notorietatea cre-ată în protipendada veneţiană şi printalentul scriitoricesc, dovadă fiind intra-rea creaţiilor ei în antologii de poezieşi de literatură epistolară. Un filmcontemporan – Frumoasa veneţiană –a fost inspirat din viaţa curtezanei şiscriitoarei Veronica Franco.

În perioada ciumei din 1575, Ve -ronica şi-a pierdut averea şi a plecat

din Veneţia. A fost şi victima In -chiziţiei care se angajase să lupte cunecredinţa, blasfemia şi vrăjitoria. Penedrept a fost acuzată de vrăjitorie,incriminată fiind că a reuşit să cu -cerească bărbaţi importanţi şi să fieîntreţinută prin vrăjitorie şi farmece.Frumoasa curtezană s-a apărat printr-un discurs rămas celebru şi, cu acestprilej, a pledat în favoarea femeilorce au ales să trăiască din amorulplătit şi răsplătit. Mai mult, a susţinutînfiinţarea unui aşezământ pentruprostituate sărace şi pentru copiii lor,ceea ce s-a şi realizat. Pierzând pe unultim mare binefăcător prin deces, eaa trăit ultimii ani în sărăcie, tot ast-fel a intrat în lumea umbrelor.

Reproducem un sonet din „TerzeRime”: “E, qual essa si sia, la miabellezza, / quella che di lodar non setestanco, / spenderò poscia in vostracontentezza: / dolcemente congiuntaal vostro fianco, / le delizie d’ amorfarò gustavi, / guand’ egli è benappreso al lato manco; / e in ciòpotrei tal diletto recarvi, che chiamarvi potreste pur contento, / e d’ avan-taggio appresso innamorarvi: / Cosidolce e gustevole divento, / quandomi trovo con persona in letto, / dacui amata e gradita mi sento, / chequel mio piacer vince ogni diletto...”

(va urma)

prof. univ. dr. Elena MACAVEI

Erotismul interesat }i reu}ita social@ (IV) - Curtezane italiene -

Al Doilea Război Mondial. Episodul Dunkerque.

Imperia de Cugnatis Tullia D’Aragona Veronica Franco

30 noiembrie 1874. Naştereafostului prim ministru britanic

Winston Churchill.