FISCALITATEA IN SPANIA

1 Impozitul pe profit

Spania aplica un sistem partial de impozitare. Actionarii individuali rezidenti sunt

indreptatiti la un credit fiscal de impozitare. Pentru actionarii rezidenti de tip corporatii

pozitia este diferita. Lor nu li se acorda un asemenea credit fiscal de impozitare, dar

primesc un credit fiscal egal cu 50% sau 100% din impozitul pe dividendele brute.

Aceasta suma nu este returnata actionarului, dar este reportata pe sapte ani viitori.

Impozitul pe profit se aseaza asupra tuturor entitatilor legale rezidente, din sau

care au un sediu permanent in Spania. In acest sens, contribuabilii rezidenti corporatii

includ toate tipurile de companii comerciale, cele mai importante fiind societatile pe

actiuni si cele cu raspundere limitata. Alti subiecti sunt fondurile de investitii, fondurile

de pensii si fondurile de capital speculativ.

O companie este rezidenta in Spania daca intruneste una din urmatoarele conditii:

este inregistrata sub legea spaniola, sediul social sau locul managementului este pe

teritoriul acestei tari.

Companiile rezidente sunt impuse asupra veniturilor obtinute din intreaga lume,

precum si asupra castigurilor 515f55f de capital. Venitul impozabile este, in general,

calculat folosind o metoda directa de evaluare, bazata pe inregistrarile contabile ale

contribuabilului, Altfel legea autorizeaza utilizarea metodelor bazate pe estimatie

(metode forfetare). De asemenea, cu titlu de exceptie, se poate folosi de catre autoritatile

fiscale si o metoda indirecta, bazata pe evidente circumstantiale.

Anumite articole de venituri sunt exceptate de la impunere, in anumite situatii.

Cheltuielile in legatura cu afacerile sunt deductibile. Articolele nedeductibile

includ: dividendele si distributiile similare; impozitul pe profit; penalitatile, amenzile si

dobanzile de intarziere; anumite cheltuieli platite rezidentilor in zonele considerate

„paradis fiscal”; toate cadourile, cu exceptia celor considerate donate.

Activele sunt evaluate in scop fiscal, ca regula generala, la minimul dintre costul

istoric de achizitie sau productie si pretul pietei. Sarcinile financiare nu sunt considerate

parte a costului. In practica, activele sunt, de regula, evaluate dupa metoda costului mediu

ponderat, dar metodele FIFO, LIFO si altele asemenea sunt permise.

Deprecierea este permisa in legatura cu toate activele fixe tangibile (cu exceptia

terenului) si a activelor fixe intangibile, in baza perioadei normale de folosinta.

Amortizarea poate fi calculata conform metodei liniare, metodei degresive (cu exceptia

cladirilor, mobilierului s.a.) sau metodei analizei numarului de ani („sum of the years’

digits method”). Ratele pentru amortizare sunt precizate expres in legislatie. Deprecierea

se aplica incepand cu data in care activul intra efectiv in functiune si trebuie calculata

separat pe fiecare activ si nu pe grupuri de active, cu exceptia in care acestea sunt atasate

in instalatii specializate complexe. Prezentam in continuare cateva exemple de rate

liniare, minime si maxime, de amortizare: intre 1,47% si 3%, pentru cladiri industriale si

depozite; intre 1% si 2%, pentru cladirile comerciale si rezidentiale; intre 4% si 8%,

pentru retelele electrice; intre 5,55% si 12%, pentru instalatii de aer conditionat, incalzire,

racire, echipament de incarcare-descarcare s.a; intre 5% si 10%, pentru elevatoare si

lifturi, mobilierul de birou; intre 12,5% si 25%, pentru hardul computerelor; intre 12,5%

si 30%, pentru uneltele obisnuite; intre 7,14% si 16%, pentru automobile si camioane.

Activele achizitionate second-hand pot fi amortizate la rate duble fata de cele stabilite

pentru activele similare noi. Activele care se utilizeaza intensiv (mai mult decat un

schimb zilnic) se depreciaza la rata maxima, crescuta cu 33%, pentru fiecare schimb

suplimentar. Prin metoda degresiva, ratele de depreciere anuale sunt crescute cu 50%

(daca durata de viata este mai mica de 5 ani), cu 100% (daca durata de viata este mai

mica de 8 ani) sau cu 150% (la durate mai mari de 8 ani). Autoritatile fiscale pot accepta

planuri speciale de amortizare, cu rate anuale mai mari pentru activele noi.

Pentru pierderile nerecuperate se constituie urmatoarele provizioane: un provizion

pentru riscuri majore, daca datoria este mai veche de 6 luni, daca debitorul este acuzat de

bancruta frauduloasa, daca este declarat falimentar in mod legal sau este intr-o situatie

financiara similara ori daca plata debitului depinde de un proces judiciar sau de arbitraj

comercial; un provizion pentru deprecierea titlurilor cotate, cu o suma egala cu diferenta

dintre valoarea de piata a activelor si valoarea contabila la sfarsitul anului fiscal; un

provizion pentru deprecierea titlurilor necotate, cu o suma egala cu diferenta dintre

valoarea titlurilor la inceputul si la sfarsitul anului de referinta. De asemenea, se

constituie un provizion pentru datorii, egal cu suma in care acestea nu au fost definitiv

recuperate (cand se denunta un contract, la executia garantiilor etc.). Pentru revizii

generale si pentru repararea avioanelor si navelor se poate constitui un provizion. Cand

valoarea de piata a activelor la sfarsitul anului financiar este mai scazuta decat costul de

achizitie, regulile contabile obliga compania sa constituie provizioane cu suma

corespunzatoare. Aceasta suma este deductibila in scopuri fiscale.

Castigurile de capital sunt tratate ca venit ordinar si sunt, in general, incluse in

venitul din afaceri, fiind impozitate astfel la rate generale. Conceptul de „castiguri de

capital” include castigul realizat din vanzarea activelor, dar si din transferul acestora cu

titlu gratuit. In general, castigul este suma veniturilor ce depaseste costurile de achizitie.

In cazul unor castiguri de capital se acorda credite fiscale.

Pierderile ordinare si cele de capital sunt tratate de aceeasi maniera si pot fi

recuperate din venitul total al aceleiasi perioade financiare. Orice pierdere nerecuperata

se reporteaza asupra profiturilor exercitiilor viitoare, pe o perioada de 15 ani. Reportarea

in trecut nu este admisa.

Profitul impozabile este impozitat la o rata generala procentuala proportionala de

35%. Companiile cu un profit anual de pana la 5 milioane de euro sunt impuse cu o rata

de 30%, pentru prima portiune de 90 151,81 euro, iar ceea ce depaseste este supus ratei

generale. Holdingurile sunt impozitate cu o rata de 15% asupra castigurilor de capital pe

termen lung (mai mari de un an de zile) si cu o rata de 40% asupra tuturor celorlalte

venituri si castiguri. Impozitul pe profit este majorat de o suprataxa, cuprinsa intre 0,01%

si 0,75%, deductibila, instituita de Camera de Comert, Industrie si Navigatie. In

perspectiva se urmareste reducerea ratei normale de impunere a profiturilor in doua etape:

in prima la 30%, iar in cea de-a doua la 25%.

Dividendele si alte distributii de profit sunt impuse la o rata de 15%. Pentru

dobanzi, rata standard este tot 15%. Sunt si unele categorii de dobanda, putine la numar,

care sunt scutite (de exemplu dobanda primita pentru bonurile de tezaur, certificate de

trezorerie). Drepturile de autor sunt impuse cu o rata similara de 15%.

Subiectii impozitului pe profit beneficiaza de o multitudine de credite de investitii

si deduceri, acordate in anumite conditii si limite, potrivit legislatiei in vigoare. Acestea

sunt pentru: investitii pentru export; cercetare, dezvoltare si inovatii tehnologice; costuri

personale; bunuri culturale; mediul inconjurator; Internet si comert electronic;

reinvestirea castigului de capital; promovarea investitiilor speculative; pentru investitii

straine; pentru venitul provenit din enclavele spaniole din nordul Africii, Ceuta si Melilla.

Suma tuturor (cumulata) acestor credite si deduceri este limitata la 35% (45% in cazuri

exceptionale) din valoarea impozitului anual pe profit. Orice credit nefolosit poate fi

reportat pe o perioada de 10 ani.

Un regim de impunere particular se aplica pentru companiile de transport maritim,

care efectueaza in special transport international. Totodata un sistem fiscal special este

operational in Insulele Canare. Si Tara Bascilor asigura contribuabililor o serie de

facilitati fiscale particulare.

Perioada impozabila este de regula anul calendaristic, dar companiile pot

completa declaratii de impunere pentru un an financiar diferit de cel calendaristic.

Oricum, un an fiscal nu trebuie sa depaseasca 12 luni. Impozitul pe profit trebuie calculat

si platit de contribuabil prin metoda autoevaluarii.

Contribuabilii trebuie sa aprobe bilantul contabil anual in termen de sase luni de

la incheierea anului financiar. In 25 de zile de la data aprobarii bilantului acestia sunt

obligati sa depuna la organele fiscale declaratia anuala de impozit pe profit.

In timpul anului fiscal subiectii impozitului achita plati in avans, in trei rate, la

datele de 20 aprilie, 20 octombrie si 20 decembrie. Fiecare plata anticipata se determina,

in functie de optiunea contribuabilului, fie in raport de obligatia fiscala finala din anul

anterior (fiind un procent din aceasta, respectiv 18%), fie pe baze reale, in raport de

profitul impozabil realizat pe 3 luni, 6 luni si 9 luni din anul curent. Companiile cu un

profit anual peste o suma data sunt obligate sa utilizeze ultima varianta de calcul si sa

efectueze platile prin Internet. Pentru diferentele ramase de achitat, data platii este ziua in

care se depune declaratia anuala de impunere. Sumele platite in exces se restituie

contribuabilului.

Finalitatea politicii fiscale in domeniul impozitului pe profit poate fi apreciata

prin intermediul volumului de resurse financiare publice pe care acesta il mobilizeaza la

bugetul statului. Un indicator util pentru comparatii nationale, in timp, dar si

internationale este ponderea detinuta de impozitul pe profit in produsul intern brut. In

cazul Spaniei, in perioada

Impozitul pe venit

.

Un individ este rezident in Spania, in scopuri fiscale, daca sta in aceasta tara peste

183 de zile dintr-un an calendaristic sau daca centrul sau de interese vitale (de exemplu

interesul sau economic sau activitatile de afaceri sau profesionale) este in acest stat. O

persoana casatorita se considera a fi rezident spaniol daca locuinta permanenta a sotului

sau si copilul minor sunt in aceasta tara.

Rezidentii sunt subiecti ai impunerii venitului realizai in intreaga lume.

Nerezidentii sunt impusi numai asupra venitului din surse spaniole. Venitul impozabil

este clasificat in cinci categorii, dupa sursa de origine, astfel:

◑ venitul din angajare;

◑ venitul din investitii (venitul din proprietatea mobila si imobila);

◑ venitul din afaceri;

◑ castigurile de capital;

◑ alte venituri impozabile.

Ca regula generala, venitul este impozabil si cheltuielile efectuate sunt deductibile

in anul realizarii lor, indiferent de momentul in care aceste operatiuni (incasarea si

platile) se efectueaza.

Daca sotii completeaza declaratii separate de impunere, in determinarea venitului

si cheltuielilor deductibile, atribuibile fiecaruia, se ia in calculul fiecare categorie (sursa)

de venit. In mod corespunzator, venitul din angajare (altele decat pensiile) si deducerile

aferente sunt atribuite exclusiv celui care il realizeaza; pensiile sunt, in general, atribuite

beneficiarului individual; venitul din investitii si castigurile de capital sunt atribuite

proprietarului principalelor articole de avere, in functie de tipul de regim marital al

proprietatii; venitul din afaceri este atribuit individului care, in mod regulat si direct,

conduce afacerea sau exercita profesia independenta sau activitatea artistica, in cauza.

Din ratiuni fiscale, venitul contribuabilului din diverse surse este impartit in baza

de impunere speciala si baza de impunere ordinara. Baza impozabila speciala cuprinde

castigurile de capital si pierderile din vanzarea activelor detinute mai mult decat un an,

precum si drepturile de preemtiune la subscrierea de actiuni, detinute mai mult de un an.

Baza impozabila ordinara inglobeaza valoarea neta a venitului ordinar (soldul dintre

intrarile si iesirile de venit din categoriile enumerate anterior, plus soldul pozitiv al

castigurilor de capital, minus pierderile de active detinute mai putin de un an). Baza

impozabila ordinara se diminueaza prin aplicarea deducerilor si alocatiilor (reducerilor).

Rezultatul astfel obtinut se supune ratelor de impunere.

Cele mai importante tipuri de venit exceptat sunt: indemnizatiile platite pentru

daune fizice sau psihice, pana la suma maxima stabilita de lege sau de o sentinta

judecatoreasca ori de un contract de asigurare; compensatiile obligatorii primite ca plati

separate pentru incheierea perioadei de angajare, pana la maximul legal admis; pensiile

platite de catre sistemul de asigurari sociale contribuabililor cu dizabilitati severe; platile

efectuate pentru copii pe baza unui ordin judecatoresc.

Salariile castigate din munca efectuata intr-o tara straina, cu un regim de

impunere comparabil cu cel spaniol, sunt scutite pana la o anumita suma.

Venitul din angajare este subiect al impunerii la rate normale. Daca venitul a fost

generat pe o perioada mai mare de doi ani numai 60% din acesta este impozabil, cu

anumite restrictii. Cheltuielile in legatura cu angajarea sunt, in general, nedeductibile.

Alocatiile de calatorie, sumele platite de angajator angajatilor in compensatie pentru

calatorii sau cheltuielile de deplasare pot fi scutite, daca sunt intrunite anumite conditii.

Numai urmatoarele cheltuieli sunt deductibile: contributiile de asigurari sociale;

onorariile la organizatiile de comert; indemnizatiile obligatorii platite asociatiilor

profesionale, pana la o suma prestabilita; cheltuielile legale in legatura cu terminarea

angajarii, pana la o anumita suma.

Venitul din angajare este obiect al impunerii lunare, impozitul fiind retinut la

sursa.

Beneficiile in natura sunt integral impozabile. Sunt evaluate la costul platit de

angajator (inclusiv taxele aferente, de exemplu TVA) sau la valoarea de piata, cu

urmatoarele exceptii: folosinta gratuita a rezidentei este evaluata la minimul dintre 10%

din valoarea cadastrala si 10% din remuneratia salariatului; utilizarea gratuita a masinii

companiei este evaluata la 20% din valoarea de achizitie (daca angajatorul este

proprietarul) sau la valoarea de piata anuala (daca e concesionata); beneficiul unui

imprumut purtator de dobanda sub rata pietei este evaluat ca diferenta dintre rata pietei si

rata practicata. Daca o companie acorda actiuni (ale sale sau ale grupului mama)

angajatilor, in mod gratuit sau la un pret redus, beneficiul angajatului este scutit pana la o

valoare anuala a actiunilor de 12 000 de euro, in anumite conditii.

De regula, pensiile sunt tratate ca venit din angajare. Oricum, pensiile platite de

sistemul de asigurari sociale contribuabililor cu dizabilitati severe sunt scutite. Anumitor

sume globale de pensii li se poate acorda o reducere de pana la 75%, daca unele conditii

speciale sunt indeplinite.

Onorariile si alte remuneratii castigate de indivizi rezidenti, in calitate de membri

ai boardului directorilor sau ai altor structuri de management, sunt tratate ca venit din

angajare si sunt supuse impunerii la o rata de 35%, suma fiind retinuta in contul

impozitului final. Remuneratiile castigate de un director care este angajat pe durata

nedeterminata ca manager sunt obiect al impunerii la rate generale.

Venitul din afaceri include venitul din activitati de afaceri si profesionale. Se

calculeaza dupa regulile aplicabile companiilor. In practica exista trei metode diferite de

calcul. Prin metoda directa normala, cheltuielile contabilizate, dovedite (inclusiv alocatii

pentru depreciere, datorii incerte s.a) corespunzatoare venitului pot fi deduse. Prin

metoda directa simplificata, venitul net al contribuabililor cu un profit sub o suma globala

prestabilita sau care sunt in primul an de activitate este profitul brut minus cheltuielile

forfetare. Activele tangibile trebuie depreciate numai prin metoda liniara si o suma de 5%

din profit poate fi dedusa ca si cheltuiala. Contribuabilii impusi astfel trebuie sa tina

numai registre contabile simplificate. Metoda prin obiective ofera posibilitatea

contribuabililor angajati in anumite activitati (de exemplu restaurante) sa determine

venitul net in functie de o serie de parametri (metri patrati, numar de angajati etc).

Indiferent, insa, de metoda folosita, daca venitul a fost generat pe o perioada mai mare de

doi ani numai 60% din acesta este impus.

Dividendele sunt impuse, in prima faza, prin retinere la sursa. Apoi indivizii

rezidenti trebuie sa includa in venitul impozabil suma (dinainte de calcularea impozitului

retinut) dividendelor brute primite de la o companie rezidenta. Suma trebuie crescuta cu

40%. Dupa aceea, un credit de impozitare de 40% din suma dividendelor brute se acorda

asupra datoriei sale fiscale. Comisioanele platite pentru custodia actiunilor de catre

persoane abilitate sunt deductibile. Dobanzile si drepturile de autor obtinute de indivizii

rezidenti sunt integral impozabile. Daca dividendele, dobanzile si drepturile de autor au

fost generate pe o perioada mai mare de doi ani numai 60% din suma lor este impozabila.

Proprietarul unei rezidente, alta decat cea principala, este subiect al unui impozit

de 2% din valoarea cadastrala. In locul acestuia, cand locuinta este inchiriata, venitul

obtinut sub forma de renta este impus asupra valorii nete, calculata ca diferenta intre

renta bruta si cheltuielile efectuate (taxele locale, deprecierea etc.). Venitul net astfel

determinat se reduce cu 50%.

Veniturile obtinute din politele de asigurare de viata sau dizabilitati sunt tratate ca

si venit din investitii, obiect al regulilor speciale de calcul, in functie de perioada in care

primele au fost platite. Regulile speciale pot reduce suma impozabila numai cu 25% din

profit. Partea impozabila determinata astfel este supusa unui impozit retinut la sursa.

Anuitatile primite pentru asigurarile de viata si pentru asigurarile la termen sunt, in

general, impuse ca venit din investitii. Oricum o parte din anuitatile amintite este

exonerata. In cazul anuitatilor de viata venitul scutit variaza intre 50% si 80% din total, in

functie de varsta beneficiarului, iar in cazul anuitatilor la termen scutirea cuprinde intre

58% si 85% din acestea, in functie de durata asigurarii.

Castigurile de capital (si pierderile) sunt clasificate ca si castiguri de capital pe

termen lung si pe termen scurt. Cele pe termen scurt includ; castigurile din transferul sau

din darul intre vii a proprietatii care a fost detinuta mai putin de un an; cresterile de

valoare neta care ar fi dificil de justificat prin prisma venitului declarat. Castigurile pe

termen lung provin din transferul proprietatii si drepturilor la subscrierea de actiuni

detinute mai mult de un an.

Castigul de capital se calculeaza ca diferenta intre pretul de achizitie (care include si

costul imbunatatirilor aduse proprietatii) si pretul de transfer. Pretul de achizitie este

ajustat, in functie de rata inflatie, numai in cazul proprietatii imobile. Oricum, reguli

speciale se pot aplica in unele cazuri, ca de exemplu pentru castigurile provenite din

dizolvarea unei companii. Reduceri totale sau partiale se aplica asupra castigurilor

515f55f provenite de la locuinta principala si din vanzarea participatiilor la institutii

colective de investitii, cu conditia ca aceste reduceri sa fie reinvestite in obiective

similare. Scutiri de la impunere se acorda pentru castigurile de capital provenind din

daruri de la donatori calificati (Crucea Rosie Spaniola, universitati publice s.a.) si pentru

castigurile de capital obtinute de persoanele de peste 65 de ani din vanzarea rezidentei

principale.

Baza ordinara impozabila este redusa cu alocatiile personale si familiale, precum

si de o multitudine de deduceri. Aceste deduceri vizeaza contributiile la societatile

mutuale de asigurare pentru deces, vaduvie, pierderea unui parinte, pensionare, accidente,

boala sau dizabilitate profesionala, primele pentru casatorie, maternitate, nastere sau

moarte si sunt acordate in anumite conditii si pentru anumite categorii de contribuabili

(de exemplu pentru avocatii ce nu au ales sa fie acoperiti de sistemul de asigurari

sociale). In completare, contributiile la schemele private de pensii sunt deductibile

limitat.

Alocatia personala este o suma fixa de care beneficiaza fiecare contribuabil,

diferentiata in raport de varsta si de starea civila a acestuia. Alocatiile familiale depind de

numarul persoanelor aflate in intretinerea contribuabilului, de varsta si de venitul

individual obtinut de acestia.

Dupa reducerea bazei ordinare de impozitare de catre alocatiile personale si

familiale si de catre deducerile personale, aceasta este diminuata si de alocatiile

suplimentare (alocatia pentru angajare, alocatia pentru asistenta si alocatia pentru

dizabilitate). Acestea sunt sume fixe stabilite diferentiat in functie de o serie de factori:

venitul net salarial, varsta contribuabilului, gradul de invaliditate s.a.

Contribuabilii primesc un credit fiscal pentru achizitionarea sau renovarea

locuintei principale, diferentiat in raport de sursa fondurilor utilizate pentru aceasta

(proprii sau imprumutate), dar intr-un cuantum limitat. De asemenea un credit fiscal se

acorda pentru donatiile efectuate catre donatori calificati, precum si pentru impozitul

asupra veniturile obtinute din enclavele spaniole din nordul Africii, Ceuta si Melilla.

Pierderile aferente bazei impozabile ordinare sunt reportate asupra exercitiilor

viitoare, pe o perioada de patru ani, putand fi recuperate numai din venituri cuprinse in

baza ordinara. Reportarea in trecut a pierderilor nu este permisa. Pentru pierderile de

capital se aplica un tratament distinct.

Impozitul asezat asupra bazei impozabile ordinare este determinat prin aplicarea

urmatoarelor rate progresive:

Venitul

impozabil (EURO)

Rata (%)

pana la 4 000

4 000 – 13 800

13 800 – 25 800

25 800 – 45 000

peste 45 000

15

600 euro + 24% pentru ce depaseste 4 000 euro

2 952 euro + 28% pentru ce depaseste 13 800 euro

6 312 euro + 37% pentru ce depaseste 25 800 euro

13 416 euro + 45% pentru ce depaseste 45 000 euro

Impozitul asezat asupra bazei impozabile speciale este stabilit prin aplicarea unei

rate de 15% (9,06% pentru stat si 5,94% pentru regiunile autonome).

Venitul din surse spaniole din angajare, afaceri, investitii si castigurile de capital

obtinute de indivizii rezidenti pot fi obiect al unui impozit retinut la sursa. Aceste retineri

sunt, in general, tratate ca plati in avans si sunt regularizate la momentul determinarii

impozitului anual.

Antreprenorii, profesionistii, artistii si atletii trebuie sa faca plati in avans la o rata

de 15%. De asemenea, urmatoarele tipuri de venituri din investitii, sunt supuse unui

impozit retinut la o rata de 15%: dividendele, dobanzile (mai putin dobanzile din bonurile

de Trezorerie si titluri emise de Trezorerie si de Banca Centrala, care sunt scutite),

drepturile de autor, partea impozabila a profiturilor din asigurari de viata si dizabilitati,

castigurile de capital din participatiile la fondurile de investitii.

Pentru contribuabilii persoane fizice, perioada impozabila este anul calendaristic.

Ca regula generala, autoevaluarea obligatiei fiscale este obligatorie. Toti

antreprenorii si profesionistii trebuie sa completeze declaratii de impunere trimestriale si

sa efectueze plati in avans in datele de 20 aprilie, 20 iulie, 20 octombrie si 30 ianuarie,

anul urmator, in contul impozitului anual aferent anului curent. Cuantumul acestor plati

in avans este stabilit in raport de metoda de evaluare a materiei impozabile utilizata.

Subiectii impozitului pe venit au obligatia de a completa si depune la organele fiscale o

declaratie anuala de impunere si de a plati diferentele din impozitul datorat intre 1 mai si

30 iunie din anul urmator. De asemenea, exista posibilitatea de a achita diferentele de

impozit in doua rate: 60% pana la data de 20 iunie a anului viitor si restul pana la data de

5 noiembrie. Sumele platite in plus se restituie contribuabilului.

Ca element pe baza caruia se pot emite judecati de valoarea cu privire la

randamentul impozitului pe venit, ponderea detinuta de acesta in produsul intern brut in

perioada 1995 – 2005 este prezentata in tabelul urmator:

3 Taxa pe valoarea adaugata

Spania impune o taxa pe valoarea adaugata in legatura cu oferta impozabila de

bunuri si servicii in teritoriul Spaniei si in Insulele Baleare, excluzandu-se astfel Insulele

Canare si enclavele spaniole Ceuta si Melilla din Nordul Africii, la fel ca si importul de

bunuri in acele teritorii.

Insulele Canare aseaza o taxa pe valoarea adaugata proprie asupra ofertelor

taxabile de bunuri si servicii din aceste teritorii.

Persoanele impozabile sunt indivizii si antreprenorii corporationali care fac oferte

taxabile de bunuri si servicii. In legatura cu importurile de bunuri, persoanele taxabile

sunt toti subiectii care desfasoara importuri.

In categoria operatiunilor impozabile includem:

- oferta de bunuri taxabile sau servicii, in teritoriul de impozitare, achizitionate in

scopul afacerii;

- achizitionarea intra-comunitara de bunuri;

- importul de bunuri taxabile in teritoriul de impozitare de catre orice persoana.

Suma taxabila este intreaga consideratie (pretul) calculata. In legatura cu bunurile

importate, este valoare acestor bunuri pentru scopurile impunerii, majorata cu orice taxa

referitoare la import (altele decat TVA) si cu toate cheltuielile aferente acestuia.

In calcularea datoriei fiscale, TVA deductibila poate fi scazuta din TVA colectata

astfel incat in practica numai valoarea adaugata la ofertele antreprenorului este taxata.

Urmatoarele elemente sunt cele mai importante tranzactii scutite (fara deducerea

TVA de intrare):

=>  serviciile medicale si sociale;

=> serviciile educationale si de sport;

=> operatiunile financiare si contractele de asigurare;

=> inchirierea proprietatii imobile.

Cotele taxei pe valoarea adaugata utilizate in teritoriul Spaniei si in Insulele

Baleare sunt urmatoarele:

Tipul de rata Rata (%)

Rata standard 16

Rata redusa

(alimente, locuinte, transport, turism, etc)7

Rata redusa (necesitati de baza) 4

Rata zero

(numai bunurile in legatura cu exportul si

serviciile)

0

Cotele taxei pe valoarea adaugata la care aceasta este asezata in Insulele Canare,

considerate de teoria de specialitate ca fiind „oaze ale fiscalitatii” sau „paradisuri fiscale”,

sunt:

Tipul de rata Rata (%)

Rata standard 5

Ratele crescute

(insemnand mijloace de transport cu motoare

de putere mica)

9

Ratele crescute

(bunurile de lux, vehiculele cu motor pentru

pasageri, anumite produse pentru placere,

filmele X)

13

Rate reduse

(energie, ulei, alimente, textile)2

Rata zero

(apa, medicamente, carti, jurnale, transportul

in Insulele Canare, exportul catre o tara

straina sau catre teritoriul Spaniei, Insulele

Baleare, Ceuta si Melilla)

0

Antreprenorii non rezidenti, cu exceptia rezidentilor in state membre ale Uniunii

Europene, sunt obligati sa contacteze un reprezentant fiscal si sa comunice numele

acestuia autoritatii fiscale.

Antreprenorii straini care sunt subiecti ai taxei pe valoarea adaugata sub legea

spaniola pot aplica schema generala de rambursare pentru recuperarea TVA de intrare.

O schema speciala de rambursare se aplica daca:

◑ antreprenorul este un rezident al statelor membre ale Uniunii Europene sau al

unei tari care acorda un tratament similar, pe baze de reciprocitate antreprenorilor

spanioli;

◑ antreprenorul a desfasurat numai tranzactii de transport scutite sau oferte de

bunuri sau servicii pentru care se aplica mecanismul de impunere.

Ponderea taxei pe valoarea adaugata in produsul intern brut in intervalul 1995 –

2004 este urmatoarea:

Anul Ponderea in PIB (%)

1995 5,2

1996 5,3

1997 5,5

1998 5,6

1999 6,1

2000 6,1

2001 5,9

2002 5,8

2003 6,0

2004 6,1

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, trendul evolutiv este surprins in continuare:

4 Contributiile de asigurari sociale

Exista, in Spania, un sistem general de asigurari sociale si sunt, in acelasi timp,

scheme generale; daca nu se aplica o schema speciala, angajatorul si angajati sunt

subiecti ai sistemului asigurarilor sociale generale. In cadrul acestui sistem contributiile

suportate, atat de angajato, cat si de angajati iau in considerare categoria profesionala a

angajatului. Fiecare categorie are o baza minima si maxima lunara pentru determinarea

sumei contributiei. Acestea sunt indexate anual.

Baza lunara maxima este de 2 813,40 de euro. Baza lunara minima difera pe

categorii de salariati si ca exemple putem mentiona:

- pentru chelneri si mesageri: 526,50 de euro;

- pentru tehnicieni calificati si asistenti: 650,70 de euro;

- pentru ingineri si alti absolventi: 784,20 de euro.

Pentru determinarea contributiei angajatorului, cotele de impunere utilizate sunt

urmatoarele:

Contributia pentru Rata (%)

Risc general 23,6

Asigurarea de somaj 6,2

Fondul de garantare a salariilor 0,4

Educatia profesionala si training 0,6

Total 30,8

In completare, angajatorii trebuie sa plateasca o asigurare de accident (rata

efectiva variaza in functie de tipul afacerii; de exemplu 0,99% pentru munca de birou,

7,6% pentru constructii, 13,5% pentru transporturi aeriene).

O rata aditionala de 14% sau 28,3% se aplica separat oricarei plati peste program,

platita de angajator pentru munca absolut necesara sau pentru munca suplimentara.

Reduceri ale contributiilor de asigurari sociale se acorda angajatorilor pentru

incadrarea in munca a femeilor neangajate pe termen lung, a persoanelor cu dizabilitate

severa si pentru transformarea contractelor de munca pe perioada determinata in

contracte de munca pe perioada nedeterminata.

La randul lor, toti angajatii rezidenti si indivizii profesionisti trebuie sa plateasca

contributii lunare sistemului de asigurari sociale, care constau din contributiile sistemului

general si special de scheme de impunere.

Contributiile de asigurari sociale obligatorii ale angajatilor sunt deductibile din

venitul impozabil.

Ponderea contributiilor de asigurari sociale in produsul intern brut a evoluat

astfel: