INTRODUCERE

Contabilitatea a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a socetăţii omeneşti, din nevoia de a cunoaşte volumul de muncă vie şi materializată cheltuită şi rezultatele producţiei şi a schimbului. Ea a izvorât din cerinţele activităţii practice şi s-a perfecţionat continuu ca o consecinţă firească a dezvoltării relaţiilor economice de producţie şi de schimb.

Prima definiţie dată contabilităţii apartine italianului Luca Paciolo, fiind formulată în lucrarea sa “Summa de Arittmetica, Geometria, Propotioni et Proportionalita’’ care a apărut în Veneţia în anul 1494. Autorul analizează contabilitatea ca un ansamblu de principii şi reguli privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce aparţine unui negustor, precum şi la toate ce aparţin acestuia, în ordinea în care au loc. În concepţia sa, partida dublă este definită prin prisma ecuaţiei de schimb dintre avere şi capital. Fiecare mişcare sau tranzacţie intervenită în masa averi implicid a capitalului este reprezentată ca un raport dintre primire şi dare , respective între debitor , cel care primeşte valoarea şi creditor , cel care o avansează .

Contabilitatea este astăzi o ştiinţă economică specializată în gestiunea valorilor separate patrimonial inclusă în familia ştiinţelor sociale. De aceea, împreună cu alte ştiinţe de aceeaşi vocaţie, sunt tratate ca o grupă distinctă de ştiinţele economice generale.

Obiectul contabilităţii constă în evidenţa , calculul ; analiza şi controlul raporturilor de schimb dintre alocarea şi finanţarea , destinaţia şi provenienţa , utilizarea şi reproducţia valorilor economice separate patrimonial , cu dezvăluirea situaţiei nete şi financiare a patrimoniului , precum şi a rezultatelor obţinute. Pentru entităţile economice evoluţia sistemului contabil a cunoscut schimbări structurale importante marcate prin:

- Legea contabilităţii nr.82/1991, modificată şi completată prin Legea nr.259/2007;

-H.G. nr.704/1994 – odată cu aprobarea Regulamentului de aplicare aLegii Contabilităţii a apărut şi planul de conturi aplicabil tuturor entităţilor economice;

-O.M.F.P. nr.94/2001 – aprobă Reglementările contabile cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate aplicabile unităţilor economice care îndeplinesc criteriile de marime menţionate în actul normativ;

-O.M.F.P.nr.306/2002 – aprobă reglementările contabile simplificate, armonizate cu Directivele Europene aplicabile unităţilor economice care se situează sub limita stabilită, considerate că fac parte din întreprinderile mici şi mijlocii care au intrat în vigoare la 1ianuarie 2003.Se poate afirma că o dată cu aplicarea ultimelor două acte normative , sistemul contabil românesc al entităţilor ecomomice a fost reformat răspunzând atât necesităţilor de informare a utilizatorilor cât şi cerinţelor de armonizare cu Directivele Europene şi cu Standardele internaţionale de Contabilitate.

Începând cu 1.01.2006 toate entităţile economice din România aplică Reglementări conforme cu Directivele Europene aprobate prin OMFP nr. 1752/2005, publicat în M.O. 1080/29.11.2005, modificat şi completat prin OMEF nr. 2374/2007, publicat în M.O. nr. 25/14.01.2008

1

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL DE CAPITAL DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC

1.1. Cadrul general privind capitalurile unei entităţi economice

Sub aspect economic, capitalul cuprinde totalitatea resurselor materiale care, prin asociere cu ceilalţi factori de producţie ( munca, ştiinţa, informaţia, pământul ), participă la producerea de bunuri în scopul obţinerii unui profit.

Din punct de vedere contabil, capitalurile deţinute de entităţile economice reprezintă surse stabile şi permanente de finanţare a activului patrimonial.Cu ajutorul capitalurilor, societatea îşi procură mijloacele economice necesare: utilaje, clădiri, mijloace de transport, stocuri de materii prime şi materiale, obiecte de inventar , etc.

Din punct de vedere patrimonial, capitalurile sunt elemente de pasiv.Capitalurile se formează la înfiinţarea entităţii, iar pe parcursul desfăşurării

activităţii ele se majorează sau diminuează, după caz, iar la încetarea activităţii se lichidează.

Conturile de capitaluri cuprind totalitatea resurselor de finanţare stabile, aflate la dispoziţia unităţii patrimoniale formate din:

-capitalurile proprii;-provizioane pentru riscuri şi cheltuieli asimilate capitalurilor proprii;-împrumuturile pe termen scutrt, mediu şi lung şi alte surse cu durata de finanţare

mai mare de un an.

Privite din punctul de vedere financiar-contabil, capitalurile aflate în posesia

entităţile economice, oricare ar fi cadrul lor organizatoric şi forma juridică, reprezintă

componenţe ale pasivului patrimonial, resurse destinate a finanţa, într-o manieră durabilă

activul patrimonial.

Capitaluri permanente

Din punct de vedere contabil, capitalurile reprezintă o structură contabilă, prin

care se delimitează sursele de finanţare stabile ale valorii economice, constituite ca activ

patrimonial al entităţii. Acesta indică faptul că se află la dispoziţia entităţii pe o perioadă

mai mică de un an. Astfel, acesta structură contabilă se regăseste sub denumirea de

capitaluri permanente, fiind componenţa de bază a panoului bilanţier, destinat a finanţa

într-o manieră durabilă activitatea entităţii.

2

Capitalurile permenente finanţează toate valorile imobilizate şi partea structurală

a necesarului de fond de rulment (activul circulant de exploatare diminuat cu datoriile de

exploatare). Determinarea mărimii optime a capitalurilor permanente este o problemă de

o maximă importanţă în gestiunea financiară a entităţii, întrucât o eventuală ineficienţă a

resurselor de lungă durată influenţează solvabilitatea, lichiditatea si rentabilitatea entităţii.

În funcţie de provenienţa şi apartenenţa sa, capitalul poate fi structurat astfel:

- capitaluri proprii;

- provizioane;

- datorii pe termen lung.

Capitalul propriu.

Reprezintă totalitatea capitalurilor proprietate individuală sau ale

asociaţilor/acţionarilor care se înscriu în pasivul bilanţier şi reprezentintă dreptul

acţionarilor în activele entităţii după deducerea tuturor datoriilor.

Capitalul propriu este partea de capital pusă la dispoziţia entităţii de către

proprietari (întreprinzători individuali, asociaţi sau acţionari). Acesta aparţine de drept

proprietarilor, deci nu este exigibil (rambursabil).

În structura capitalului propriu se includ următoarele elemente:

- capital subscris (nevărsat, vărsat)

- prime de capital;

- rezerve din reevaluare;

- rezerve;

- rezultatul reportat;

- rezultatul exerciţiului.

O entitate nu poate să funcţioneze fără existenţa capitalurilor proprii, ele sunt necesare pentru a suporta riscul economic pe care creditorii, altfel, nu vor accepta să şi-l asume.

Capitalurile proprii (sau activul net) se calculează ca diferenţă între totalul activelor şi totalul pasivelor externe.

Capital propriu (Activul net) = Active - Datorii

Ele corespund drepturilor propietarilor asupra activului entităţii, după deducerea datoriilor şi reprezintă valoarea contabilă a entităţii. Într-o optică funcţională, capitalurile proprii sunt alături de pasivul extern, surse de finantare a entităţii.

3

Provizioanele au ca obiect acoperirea pierderilor sau cheltuielilor viitoare care la

data încheierii exerciţiului financiar sunt posibile dar nedeterminate. Fiind reversibile nu

modifică valoarea elementelor de activ la care se referă.

Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt1:- litigii, amenzi şi penalităţi, desppgubiri, daune şi alte datorii incerte;

- Cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte

cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;

- acţiunile de restructurare;

- pensii şi obligaţii similare;

- impozite;

- alte provizioane.

Provizioanele nu trebuie confundate cu rezervele. Se constituie prin afectarea cheltuielilor nefiind dependente de rezultatul activităţii iar când devin fără obiect se anulează transferându-se la venituri. Sunt reprezentate prin datorii probabile.

Datoriile pe termen lung

Resurse externe atrase pentru finanţarea activităţii pe termen lung, mai mare de 12 luni. Componente:

- împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni;

- împrumuturile bancare pe termen lung;

- datorii ce privesc imobilizările financiare;

- dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor pe termen lung.

1.2. Evaluarea capitalului social

Capitalul social este divizat în acţiuni la societăţile de capitaluri în părţi sociale la societăţile de personae Acţiunile sau părţile sociale se pot evalua la următoarele valori:

a) Valoarea nominală (VN.) este dată de raportul dintre capitalului social al entităţii şi numărul de acţiuni sau părţi sociale (titluri) emise şi reprezintă valoarea de referinţă care dă posibilitatea evaluări capitlului unui entităţi astfel:

VN = Capitalul social/ numărul de acţiuni sau părţi socialeb) Valoarea de piaţă sau cotaţia titlurilor este valoarea de vânzare-cumpărare a

titlurilor, care se stabileşte, de regulă, prin negociere la bursa de valori, pe baza raportului dintre cerere şi ofertă.

1 OMFP nr. 1752/2005, modificat şi completat prin OMEF nr. 2374/2007, publicat în M.O. nr. 25/14.01.2008

4

c. Preţul de emisiune sau cursul acţiunilor este preşul care trebuie plătit de către persoanele care subscriu acţiunile sau părţile sociale. Preţul de emisiune poate fi mai mare decât valoarea nominală.

d. Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzător capitalizării dividendului annual pe o acţiune la o rată medie a dobânzii pe piaţă. Valoarea financiară = dividendul distribuitpe acţiune/rata medie a dobânzii pe piaţă

e. Valoarea de randament este valoarea corespumnzătoare profitului net pe o acţiune care se poate capitalize în cursul exerciţiului financiar la o rată medie a dobânzii pe piaţă. Venitul titlurilor este egal cu dividendele plus profitul incorporate în reserve.

f. Valoarea contabilă sau bilanţieră se calculează ca un raport între activul net contabil şi numărul de titluri.

Activ nrt contabil = Total active – Datorii – Active fictive2; sau Activ net contabil = Capitaluri proprii – Active fictive

1.3. Structura conturilor de capitaluri proprii

Capitalurile proprii reprezintă dreptul titularilor de patrimoniu (acţionari asociaţi) asupra activelor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor.

Capitalul propriu se constituie din aportul proprietarilor, din profit şi din alte surse proprii conform relaţiei:

CAPITALURI PROPRII = ACTIVE – DATORIIÎn contabilitatea financiară, capitalurile proprii se structurează în două categorii:1. capital propriu nominalizat, reprezentat de capitalul social, careînregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire şi a documentelor justificative privind vărăsmintele de capital;2. capitaluri proprii nenominalizate, reprezintă capitalul acumulat decătre entitate ca urmare a unei actviităţi economice profitabile, în care se include: preimele de capital, rezervele, rezultatul exerciţiului financiar şi rezultatul reportat.

Capitalurile proprii se formează la începutul activităţii entităţii şi se modifică, prin creştere sau diminuare, pe parcursul existenţei entităţii.

În structura planului de conturi , clasa I este destinată conturilor de capitaluri , în care se regăsesc pe grupe conturile sintetice de gradul I şi , unde este cazul , conturile sintetice de gradul II , elementele componente ale capitalurilor .

Grupa 10 ”Capital şi rezerve”, cuprinde următoarele conturi de gradul I:Conturi de pasiv:*101 “Capital social”*104 “Prime de capital”*105 “Rezerve din reevaluare”*106 “Rezerve

Contul de active 109 “Acţiuni proprii”Grupa 11,, Rezultatul reportat” cuprinde:*Contul bifuncţional 117 “Rezultatul reportat”.

2 Activele fictive sunt formate din cheltuieli de constituire, active de regularizare.

5

Acest cont reflectă rezultatele exerciţiilor financiare precedente care n-au fost încă repartizate pe destinaţii legale de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, precum şi rezultatele provenite din corectarea erorilor contabile.

Grupa 12 “Rezultatul exerciţiului financiar”, are în componenţa sa: contul bifuncţional 121 “Profit şi pierdere”, care ţine evidenţa profitului sau

pierderii realizate în cursul exerciţiului financiar. contul de active 129 “Repartizarea profitului”, reflectă profitul exerciţiului

financiar în curs, repartizat pe destinaţii legale.care reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită din anii precedenţii.

1.4. Constituirea capitalului social. Majorărţi şi diminuări ale acestuia

În structura capitalurilor proprii, capitalul individual sau social are un rol hotărâtor în

începerea funcţionării entităţii economice. El se constituie, la înfiinţarea entităţii, fiind o

condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia. La entităţile individuale constituirea capitalului are

loc pa calea aportului personal al proprietarului, iar la societăţile comerciale, prin aportul în

numerar şi/sau în natură al societăţilor, după caz.

Mărimea minimă a capitalului social depinde de tipul de societate3:

- pentru societăţile pe acţiuni capitalul social nu poate fi mai mic de 25.000 euro, în

echivalent lei iar valoarea nominală minimă a unei acţiuni este de 0,10 lei şi trebuie să

fie minim 5 acţionari;

-pentru societăţi cu răspundere limitată capitalul social minim este de 200 lei şi se divide

în părţi sociale egale a căror valoare nominală nu poate fi mai mică de 10 lei cu maxim

50 de asociaţi;

- pentrusocietăţile în nume colectiv şi în comandită simplă nu este stabilită o limită

minimă a capitalului social.

Constituirea capitalului social ca principală sursă a societăţii comerciale, presupune

parcurgerea a două etape:

- subscrierea capitalului social;

- vărsarea capitalului social.

Subscrierea capitalului reprezintă angajamentul scris al asociaţilor/acţionarilor de a

participa cu aporturi la constituirea capitalului social. O societate comercială poate fi constituită,

3 Legea nr.31/1990 privind sopcietăţile comercial, modificată şi completată prin Legea nr.441/2006

6

numai dacă întregul ei capital a fost subscris.

Vărsarea capitalului reprezintă aducerea efectivă a aporturilor promise (subscrise) de

către acţionari/asociaţi şi punerea acestora la dispoziţia societăţii.

Practic, prin cele două operaţiuni, societatea emite acţiunile, pe care le vinde

acţionarilor, în schimbul unei sume de bani sau bunuri.

Pe parcursul funcţionării entităţii capitaluli acesteia se modifică. Astfel au loc operaţiuni

de creşteri şi micşorări.

1. Majorarea capitalului social

Necesitatea măririi caoitalului social poate să apară atunci când entitatea întâmpină

dificultăţi financiare, dar şi atunci când ea este într-o situaţie prosperăî şi vrea să-şi

extindă activitatea. În ambele situaţii entitatea are nevoie de resurse băneşti suplimentare sau de

anumite bunuri, pe care preferă să şi le procure prin majorare de capital decât să recurgă la

împrumuturi, care implică un effort financiar considerabil.

Există trei căi de majorare a capitalului social:

a. Majorarea capitalului prin noi aporturi în natură sau în numerarr de vechii

acţionari sau de acţionarii noi.

În această situaţie, pe de o parte societatea trebuie să emită un număr de acţiuni noi, iar

pe de altă parte, datorită noilor aporturi, creşte averea societăţii.

Aceste acţiuni noi se emit la un ,, preţ de emisiune” care este mai mare decât valoarea

nominală. Diferenţa dintre preţul de emisiune, mai mare şi valoarea nominală, mai mică, se

numeşte primă legată de capital (primă de emisiune şi aport).

b. Majorarea capitalului prin operaţunii interne

În această situaţie, entitatea dispune de surse (structuri de capital propriu) pe care le

utilizează pentru majorarea capitalului social (prime de emisiune, rezerve din reevaluare,

rezerve, rezultatul reportat).

Fiind vorba de majorare în ,,acte”, fară ca acţionarii să aducă noi aporturi , averea reală

asocietăţii se modifică.

c. Majorarea capitalului prin conversia unor datorii ale entităţii în acţiuni

Pe această cale, entitatea a a primit anterior, un împrumut pe bază de obligaţiuni, iar la

scadenţă, cu acordul creditorului devenind acţionar la societate (posesorul unui număr de acţiuni

în valoare egală cu suma îmrumutată şi nerestituită).

7

2. Diminuarea capitalului social

Entitatea recurge la diminuarea capitalului social, de regulă, în situaţii nefavorabile când

o parte din acţionari se retrag, când înregistrează pierderi sau când volumul de activitate este

redus în raport cu capitalul existent.

Există trei căi de reducere (diminuare) a capitalului social:

1. Reducerea capitalului prin retragerea acţionarilor/asociaţilor

Aceştia solicită restituirea aporturilr proprii anterior aduse.

2. Reducerea capitalului prin acoperirea pierderilor precedente (din anii anteriori)

Această operaţiune este necesară pentru a restabili echivalenţa dintre activul real şi

capitalul social nominal ca şi între valoarea nominală şi valoarea de piaţă a acţinilor. Această

operaţiune îi avantajează pe asociaţi şi acţionari, întrucât existenţa unor pierderi cronice este o

piedică în distribuirea de dividente, care au ca sursă beneficiile reale. Micşorarea capitalului prin

acoperirea pierderilor se poate face numai în cazul în care au fost epuizate toate rezervele

constituite.

3. Reducerea capitalului prin răscumpărarea de la acţionari şi anularea acţiunilor

proprii

Dacă la constituirea capitalului social, societatea a vândut acţionarilor acţiuni proprii,

prinind de la aceştia o sumă de bani (la valoarea nominală a acţinilor), acum, societatea primeşte

acţiunile înapoi şi restituie acţionarilor sumele de bani.

Această operaţiune se numeşte răscumpărare şi are loc la un preţ de răscumpărare egal,

mai mare sau mai mic decât valoare nominală a acţiuni.

Acţiunile proprii răscumpărate se anulează, determinând diminuarea capitalului social.

8

CAPITOLUL 2

CONTABILITATEA ŞI FISCALITATEA CAPITALURILOR

2.1. Reflectarea şi înregistrarea în contabilitate a capitalurilor unei entităţi

Contabilitatea capitalurilor se conduce cu ajutorul contului 101 – „Capital”; cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa capitalului subscris şi vărsat în natură şi/sau numerar de către acţionarii/asociaţii unei societăţi, precum şi evidenţa majorării sau reducerii capitalului.

Contul 101 „Capital (capital social, patrimoniul regiei, etc) este cont de pasiv.În credit se înregistrează:

- capitalul subscris în natură şi/sau numerar, capitalul majorat prin subscripţie sau emisiune de noi acţiuni, precum şi capitalul preluat în urma operaţiei de fuziune prin absorbţie cu alte persoane juridice prin debitul contului 456 - rezervele destinate majorării capitalului prin debitul contului 106 - primele legate de capital încorporate în acesta prin debitul contului 104

În debit se înregistrează:- capitalul retras de acţionari/asociaţi, precum şi capitalul lichidat cu ocazia fuziunii sau lichidării prin creditul contului 456- pierderile realizate în exerciţiile precedente care reduc capitalul prin creditul contului 117- reducerea capitalului ca urmare a anulării acţiunilor proprii răscumpărate prin creditul contului 502

Soldul contului reprezintă capitalul subscris vărsat sau nevărsat. % = 101 101 = % 456 456

106 117104 502

502 = 5121 1012 = 502

Contul 101 se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II operaţionale:1011 – „Capital subscris nevărsat”1012 – „Capital subscris vărsat”1015 – „Patrimoniul regiei”1016 – „Patrimoniul public”

Schema generală de înregistrare a operaţiilor privind constituirea capitalului este următoarea:

1. SUBSCRIEREA CAPITALULUI 4561 = 1011 valoarea aporturilor (în natură şi/sau numerar)(pe baza actului constitutiv)

2. VĂRSAREA sau DEPUNEREA APORTURILOR % = 4561

20.,21., 30.,37. 5121,5311

3. REALIZAREA EFECTIVĂ A CAPITALULUI

9

1011 = 1012 valoarea aportului vărsat/depus

Constituirea capitalului la societăţi de persoane şi capital (S.R.L.)1. Schema generală2. Operaţii de constituire pentru cazul dificultăţilor în realizarea aportului la

capitalul subscrisConstituirea capitalului poate să întâmpine dificultăţi datorită faptului că unii

acţionari/asociaţi nu respectă termenul de depunere a capitalului, alţii nu depun integral capitalul subscris, iar alţii nu îl depun în totalitate. Pentru a urmări şi soluţiona în contabilitate relaţia societăţii cu acţionarii/asociaţii pe parcursul depunerii capitalului subscris contul 456 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul” se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II:4561 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul subscris”4564 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul vărsat anticipat”4565 – „Decontări cu asociaţii aflaţi în dificultate”4567 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul de rambursat”a) Cazul întârzierilor în vărsarea capitalului

În acest caz, societatea efectuează anumite cheltuieli cu înştiinţarea în vederea depunerii aporturilor şi calculează dobânzi de întârziere pe care asociatul subscriitor trebuie să le plătească odată cu depunerea aporturilor. Astfel, la depunerea aportului vor fi înregistrate şi venituri din recuperarea cheltuielilor şi din dobânzi penalizatoare. 5311 (5121) = %

4561 valoarea aportului758 valoarea cheltuielilor de avizare recuperate768 valoarea dobânzilor penalizatoare

b) Cazul imposibilităţii depunerii aportuluiÎn cazul în care un asociat este în imposibilitatea de a mai depune aportul la

capitalul subscris, dreptul de creanţă aferent împreună cu veniturile din recuperarea cheltuielilor şi din dobânzi penalizatoare sunt transferate asupra debitului contului 4565.

4565/A = % 4561/A aportul 758 768

Astfel, părţile sociale sunt puse la dispoziţia celorlalţi asociaţi conform dreptului de preempţiune (ceilalţi asociaţi au prioritate).

4561/B = 4565/A

5311 (5121) = 4561/B 1011 = 1012 valoarea aportului

aportul + veniturilec) Cazul depunerii aportului cu anticipaţie

5121 = 45644564 = 45611011 = 1012

Constituirea capitalului la societăţi de capital (S.A.)

10

Societatea pe acţiuni poate fi constituită de către membri fondatori care subscriu în totalitate capitalul social sau prin lansarea unor prospecte de subscripţie publică. Acţiunile deţinute de fiecare acţionar exprimă dreptul de proprietate asupra unei părţi din capitalul unei societăţi.

Deţinerea de acţiuni oferă următoarele avantaje:- venituri sub formă de dividende- participarea la gestionarea societăţii şi la emisiunea de noi acţiuni- drept de vot în adunarea generală a acţionarilor- drept de atribuire în cazul creşterii capitalului prin încorporarea rezervelor- drept de subscripţie în situaţia creşterii capitalului prin emisiune de noi

acţiuniÎn procesul constituirii şi gestionării capitalului este importantă şi modalitatea de

lansare pe piaţă a acţiunilor din punct de vedere al valorii acestora. Astfel, acţiunile pot fi emise în SISTEM PARI (valoarea de emisiune = valoarea nominală) sau în SISTEM SUPRAPARI (valoarea de emisiune valoarea nominală), situaţie în care intervine prima de emisiune ca fiind diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală. Suma obţinută din prima de emisiune poate fi utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune iar diferenţa neutilizată poate fi înglobată în rezerve. Contabilitatea primelor legate de capital

Primele legate de capital, ca element al capitalurilor proprii, rezultă în urma operaţiunii de constituire a capitalului prin emisiunea de acţiuni în sistem suprapari şi ulterior prin majorarea capitalului, fie ca urmare a emisiunii de noi acţiuni, fie ca urmare a diferenţei de aport în cazul aporturilor în natură la capital, precum şi în urma fuzionării a două sau mai multe societăţi sau prin conversia de obligaţiuni în acţiuni.

Contabilitatea acestor prime se realizează cu ajutorul contului 104 – „Prime legate de capital, cont de pasiv

În credit se înregistrează:- valoarea primelor stabilite cu ocazia emisiunii, fuziunii, aportului la capital şi din conversia obligaţiunilor în acţiuni prin debitul contului 456

În debit se înregistrează:- primele legate de capital încorporate în capitalul propriu-zis prin creditul contului 101 (1012)- primele de capital transferate la rezerve prin creditul contului 106

Soldul contului reprezintă primele de capital netransferate la capitalul propriu-zis sau la rezerve. 456 = 104 104 = % 101 106

Contul 104 se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II:1041 – „Prime de emisiune”1042 – „Prime de fuziune”1043 – „Prime de aport”1044 – „Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni”a) Prime de emisiune Val emisiune Val nominală V.e. – V.n. = P.e.

11

- operaţiuni care au loc:1. SUBSCRIEREA CAPITALULUI 4561 = % valoarea de aport + prima (V.e.)

1011 valoarea nominală (V.n.)1041 prima de emisiune (P.e.)

2. DEPUNEREA APORTULUI 5121 = 4561 V.e.3. REALIZAREA CAPITALULUI 1011 = 1012 V.n.4. CHELTUIELI DE EMISIUNE 201 = 4045. ACOPERIREA CHELTUIELILOR de EMISIUNE din prima de emisiune 1041 = 2016. DIFERENŢA 1041 = % 1012 106b) Prime de aport

Prima de aport intervine atunci când acţionarii/asociaţii aduc în natură aportul la capitalul subscris. Valoarea bunurilor aduse ca aport este stabilită potrivit legilor societăţii comerciale de către experţi evaluatori printr-un raport de evaluare. Această valoare poate să fie, în raport cu suma valorii acţiunilor subscrise, mai mică (situaţie în care diferenţa este depusă în numerar) sau mai mare (situaţie în care rezultă prima de aport). P.a. = valoarea aportului – valoarea nominală1. SUBSCRIEREA CAPITALULUI

4561 = % valoarea aportului1011 valoarea nominală1043 P.a.

2. DEPUNEREA APORTURILOR212 = 4561 valoarea aportului

3. REALIZAREA CAPITALULUI

2.1.1. Rezerve din reevaluare

Reprezintă contrapartida plusului de valoare degajat asupra imobilizărilor, în cazul operaţiei de reevaluare. Aceasta operaţie se efectuează asupra ansamblului imobilizărilor corporale şi financiare. Sunt excluse imobilizările necorporale, cu excepţia cazului operaţiilor de fuziune.

Diferenţele din reevaluare pot fi utilizate, parţial sau total, pentru creşterea capitalului, atunci când legea solicită ca marimea acestuia să atingă un minim determinat (de exemplu, reducerea capitalului la maximum jumatate, ca urmare a acoperirii financiare a pierderilor).

Odată constituite, diferenţele din reevaluare sunt menţinute ca structura de capitaluri prorii atât timp cât bunurile la care se referă nu au fost amortizate sau

12

realizate. Pe masura realizării sau amortizării bunurilor, plus valoarea este utilizată pentru creşterea capitalului sau este transferată la rezerve (plusvaloarea aferentă imobilizărilor).

De remarcat este faptul că diferenţele din reevaluare nu pot fi utilizate direct pentru compensarea pierderilor. Acestea din urma pot fi, mai întâi, imputate capitalului social, după care se procedează la reintregirea (creşterea) capitalului social, prin utilizarea diferentelor de reevaluare.

În activitatea firmei există situaţii când anumite elemente nu mai corespund valorilor actuale şi este nevoie de o reevaluare periodică.

Obiectivul principal al reevaluării îl reprezintă constatarea valorii reale, având în vedere preţul pieţei, starea şi utilitatea activelor.

Când nu există posibilitatea determinării valorii de piaţa, imobilizările se evaluează la costul de înlocuire din care se deduce amortizarea cumulată.

Prin reevaluare se întelege substituirea valorii contabile de înregistrare a unei imobilizări cu valoarea de utilitate stabilită la o anumită dată.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă, determinată de regulă de evluatori autorizaţi.

Plusul din reevaluare se tratează astfel:- ca o creştere a rezervei din reevaluare dacă nu a existat o descreştere

anterioară recunoscută ca o cheltuială;

- ca un venit care să compenseze o cheltuială cu descreşterea recunoscută

anterior la acelaşi element.

Minusul de valoare se tratează astfel:- ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrat un surplus din reevaluare aferent aceluiaşi activ;- ca o scadere a rezervei din reevaluare cu minusul dintre valoarea rezervei şi valoarea reducerii, iar diferenţa rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.Rezervele din reevaluare se pot utiliza pentru majorarea rezervelor obţinute

din profit sau alte sume.Reflectarea în contabilitate a rezervelor din reevaluare se face cu ajutorul

contului 105 “Rezerve din reevaluare”

% = 105 212 Rezerve din reevaluare Construcţii 213Instalaţii tehnice, mijloace de transport 214Mobilier, aparatura birotică

13

Transfer la rezerve: 105 = 106Rezerve din reevaluare Rezerve

Pentru determinarea rezervei din reevaluare se pot utiliza două metode:- metoda valorii brute – când se recalculează amortizarea cumulată

proporţional cu modificarea valorii contabile brute;

- metoda valorii nete – când se elimină amortizarea din valoarea contabilă

brută.

2.1.3. Rezervele constituite din profit şi alte surse

Rezervele reprezintă structuri de capitaluri proprii create prin

capitalizarea durabilă a profitului şi din alte surse. Ele pot fi constituite şi din alte

elemente ale situaţie nete, ca urmare a unor dispoziţii legale şi reglementare.

În contabilitatea românească, rezervele apar sub forma de rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale, rezerve de valoare justă, rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerva din reevaluare şi alte rezerve.

Rezerva legală se constituie în conformitate cu prevederile legii şi contribuie la asigurarea unei autofinanţări continue, anulând astfel tendinţa asociaţilor de a-şi însuşi în întregime beneficiile.

În ţara noastră, rezerva legală se constituie prin aplicarea unui procent de cel puţin 5% asupra beneficiilor societăţii. Acest fenomen încetează în momentul când suma rezervei legale atinge 20% din capitalul social al societăţilor comerciale şi regiilor autonome înfiinţate în baza legii 31/1990 sau 25% din capitalul social al firmelor cu participare de capital străin.

Rezervele legale constituite sunt utilizate pentru protecţia capitalului social, în cazul în care exerciţiile financiare s-au încheiat cu pierderi.

- rezerve legale constituite din profitul brut la sfârşitul exerciţiului

financiar:

129 = 1061Repartizarea profitului Rezerve legale

Rezervele statutare se constituie anual din beneficii nete ale unităţilor patrimoniale, comform prevederilor din statutul acestora.

14

Rezervele statutare pot fi folosite în exclusivitate pentru acoperirea financiara a pierderilor sau pentru a fi încorporate în masa capitalului social (creştere de capital), în cazul în care statutul nu prevede dispoziţii contrare.

Alte rezerve pot fi constituite facultativ prin repartizarea profitului net. Ele sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii Adunarii Generale a Acţionarilor sau Asociaţilor cu respectarea prevederilor legale.

Rezerve constituite din profitul nerepartizat din anii precedenţi:

117 “Profitul reportat”= 106“Rezerve”

Prime de capital trecute la rezerve:

104“Prime de capital” = 1068“Alte Rezerve”

Rezerve destinate majorării capitalului:

106“Rezerve” = 1012 “Capital subscris varsat”

Rezerve destinate acoperirii pierderilor:

106“Rezerve” = 117 “Profitul reportat”

2.1.4. Rezervele din conversie

Reflectă diferenţele de curs valutar rezultate din conversia elementelor

monetare legate de o investiţie netă. Diferenţa de curs valutar poate rezulta dintr-o

devalorizare sau depreciere accentuată a unui activ facturat în valută. Diferenţele

trebuie incluse în valoare contabilă a activului respectiv, cu condiţia ca aceasta să

nu depăşească minimul dintre costul de înlocuire şi suma recuperabilă prin

vânzarea sau utilizarea activului.

O tranzacţie în valută este o tranzacţie care este exprimată valută.

- diferenţe favorabile rezultate din conversia elementelor legate de entitatile

externe:

% = 107 “Rezerve din conversie”

167“Alte împrumuturi şi datorii asimilate”

267“Creante imobilizate”

15

- diferenţe nefavorabile recunoscute drept cheltuială

665 “Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”= 107 “Rezerve din conversie”

- diferenţe favorabile recunoscute drept venit

107 “Rezerve din conversie” = 765 “Venituri din diferenţe de curs valutar”

2.1.5. Rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului

Rezultatul reportat se regăseşte în structura capitalurilor proprii. La

închiderea bilanţului contabil există şi situaţii când Adunarea Generală a

Acţionarilor sau Asociaţilor hotărăste ca o parte din totalul profitului să fie

reportat în sensul de nerepartizare a acestuia pe destinaţii (fond de dezvoltare,

dividende, etc.). În contabilitate se impune a se cunoaste destinaţia profitului (dacă

a fost repartizat sau nu), deoarece la închiderea bilanţului contabil este necesară să

se înregistreze în contabilitate operaţiunile de repartizare a profitului.

Destinaţia rezultatului reportat se stabileşte în exerciţiile următoare, constituindu-se astfel într-o sursă de finanţare la dispoziţia întreprinderii, în cazul în care rezultatul reportat este creditor (profit), sau într-o pierdere rămasă neacoperită în cazul unui rezultat reportat debitor.

Profitul nerepartizat din anii precedenţi, utilizat pentru creşterea capitalului:

117“Rezultatul Reportat” = 1012 “Capital subscris vărsat”

Pierderi contabile înregistrate în exerciţiul încheiat:

117“Rezultatul Reportat” = 121 “Profit şi pierderi”

Profitul net înregistrate în exerciţiul încheiat:

121 “Profit şi pierderi” = 117“Rezultatul Reportat”

Repartizarea profitului la sfârşitul exerciţiului:

129“Repartizarea profitului” = 117“Rezultatul Reportat”

16

Rezultatul exerciţiului se determină fie prin calculul variaţiei

situaţiei nete, între sfârşitul şi începutul exerciţiului, fie ca diferenţa între venituri

şi cheltuieli. El poate fi favorabil, caz în care reprezintă un profit, sau nefavorabil,

cazul în care reprezintă o pierdere.

Profitul este considerat ca sursa de finanţare pâna în momentul distibuirii sale pe destinaţiile stabilite prin lege şi statutul întreprinderii, iar pierderea pâna la acoperirea sa din rezultatul exerciţiului următor sau din rezervele destinate în acest sens.

Profitul de la sfârşitul anului destinat majorării capitalului : 129“Repartizarea profitului” = 1012 “Capital subscris vărsat”

2.1.6. Contabilitatea primelor legate de capital

Primele de capital sunt elemente de capital propriu, deci surse, constituite în cazul

emisiunii de noi acţiuni, cu ocazia aducerii de noi aporturi sau fuziuni cu alteentităţi. În ambele

cazuri, se produce creşterea capitalului social.

În funcţie de modul de constituire, acestea se grupează astfel:

a.) Primele de emisiune se determină prin diferenţa dintre valoarea de emisiune a noilor

acţiuni sau părţi sociale (mai mare) şi valoare nominală a acestora (mai mică). Primele de

emisiune au o dublă funcţie:

- să acopere cheltuielile de emisiune;

- să egaleze drepturile acţionarilor noi cu cele ale vechilor acţionari, prin

compensarea diferenţei dintre valoarea nominală şi valoarea contabilă a vechilor acţiuni.

b.) Primele de fuziune apar în cazul fuzionării mai multor entităţi, operaţiune care

presupune emisiunea de noi acţiuni. Se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor primite

prin fuziune şi suma cu care a crescut capitalul social al entităţii absorbante.

c.) Primele de aport apar în cazul creşterii capitalului social prin aport în natură. După

evaluarea acestui aport se calculează numărul de acţiuni noi care trebuie emise. Primele de aport

se determină ca diferenţă între valoarea matematică-contabilă a acţiunilor şi valoarea lor

nominală.

17

Pentru entităţile care emit acţiuni, primele legate de capital reprezintă o resursă proprie

permanentă de finanţare a activelor.

2.1.6. Contabilitatea diferenţelor din reevaluare

Rezervele din reevaluare reprezintă surse constituite cu ocazia reevaluării imobilizărilor

din patrimoniu, pe bază de reglementări legale.

Reevaluările au loc în perioadele de inflaţie şi constau în actualizarea valorii de

înregistrare a activelor imobilizate (terenuri, mijloace fixe, titluri de valoare imobilizate).

Reevaluarea trebuie efectată sufucient de regulat pentru ca în bilanţ activele respective

să fie evaluate cât mai aproape de valoarea lor justă (exemplu: la fiecare 3 sau 5 anii).

În practică se reevaluează cel mai adesea clădirile, care datorită funcţionării îndelungate,

suferă cel mai puternic impact în perioadele caracterizate prin variaţia preţurilor.

Diferenţele din reevaluare se stabilesc prin compararea valori actuale (mai mari) cu

valoarea de intrare (mai mică) a elementelor de activ supuse reevaluării.

Diferenţele din reevaluare se încorporează ulterior în rezerve, sau se pot transfera la

capital social. De asemenea, cu diferenţele din reevaluare se pot acoperi pierdele din exerciţiile

anterioare.

2.1.6.1. Contabilitatea rezervelor

Rezervele sunt surse proprii care pot fi constituite din: profit, prime legate de capital,

diferenţe din reevaluare etc. Ele se constituie de regulă la sfârşitul exerciţiului financiar.

Rezervele consolidează baza materială a unităţii, sporind capacitatea acesteia de a face

faţă unor conjuncturi nefavorabile şi a eventualelor pierderi. Sunt într-un fel ,,bani albi pentru

zile negre”, adică o expresie a spiritului de prevedere. În principal rezervele se pot utiliza pentru

acoperirea pierderilor sau pentru majorarea capitalului social.

După modul de constituire şi utilizare, rezervele se grupează astfel:

a) Rezervele legale care se constituie la sfârşitul anului, obligatoriu, în cotă de 5% din

profitul brut contabil, anual, până când ating 20% din capitalul social. Se utilizează

pentru acoperirea pierderilor precedente.

18

b) Rezervele statutare se aseamănă cu rezervele legale, cu deosebirea că modul de

constituire nu este stabilit prin lege, ci este prevăzut de statutul societăţii comerciale

şi prin contractul dintre asociaţi sau acţionari. Aceste rezerve nu pot fi modificate

decât după modificarea statutului societăţii comerciale. Procentul de statut se aplică

asupra profitului net. Se utilizează mai ales pentru a fi în capital cu scopul majorării

acestuia.

c) Alte rezerve sunt prevăzute de lege sau de statut şi pot fi constituite facultativ din

profitul net obţinut (rămas după deducerea impozitului pe profit), fiind destinate

acoperiri pierderilor, creşteri capitalului social, acordări de dividente şi în anii de

exerciţiu financiar care se încheie cu pierderi, pentru răscumpărarea propriilor acţiuni

de către entitate şi alte destinaţii stabilite prin hotărârea generală a asociaţilor.

2.1.7. Contabilitatea rezultatului reportat

Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită din anii

precedenţii. Cu ajutorul lui se ţine evidenţa rezultatului sau părţii din rezultatul exerciţiului

precedent a căror repartizare a fost amânată de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor.

a) Profitul nerepartizat – contul 117. Are rol de pasiv. Profitul reprezintă o sursă

proprie de finanţare până în momentul distribuirii sale pe destinaţii stabilite prin lege

sau prin statutul societăţii comerciale. Profitul reportat se poate repartiza în

exerciţiile următoare pentru constituirea de rezerve, creştere de capital social,

dividente de plată către acţionari.

b) Pierderea neacoperită – contul 117. Are rol de activ.Pierderea neacoperită se poate

acoperi din exerciţiile următoare din: profitul curent, rezerva legală, alte rezerve, sau

din capitalul social.

Conform legii, pierderea neacoperită din anii precedenţi se poate scade din profitul brut

înainte de impozitare, pe o perioadă de 5 anii. Deci, permite diminuarea profitului şi plata unui

impozit pe profit mai mic.

2.1.8. Contabilitatea rezultatului exerciţiului

19

Sub aspect financiar-contabil rezultatul exerciţiului (R) reprezintă diferenţa dintre

venituri (V) şi cheltuieli (C), care poate fi profit sau pierdere.

R = V - C

Rezultatul exerciţiului reprezintă o sursă proprie de finanţare a activelor (bunurilor)

economice.

Rezultatul se determină cu ocazia închideri conturilor de venituri şi cheltuieli, operaţie

care în ţara noastă se face la sfârşitul fiecărei luni, când veniturile se transferă în creditului

contului 121, iar cheltuielile în debitul contului.

Profitul are rol de pasiv şi apare în cazul în care veniturile sunt mai mari decât

cheltuielile (V>C), exerciţiu având rezultat favorabil.

Pierderea are rol de activ şi apare în cazul în care cheltuielile sunt mai mari decât

veniturile (C>V), exerciţiul având rezultat nefavorabil.

Repartizarea profitului curent se mai poate face, în afara destinaţiilor de exemplu, pentru:

rezerve statutare, alte rezerve, fonduri proprii, creştere de capital social, acoperirea de pierderi

precedente etc.

2.1.9. Contabilitatea subvenţiilor pentru investiţii

Subvenţiile pentru investiţii sunt sume primite cu titlu gratuit de la buget sau din partea

diferitelor persoane fizice sau juridice, în scopul finanţării unor investiţii care depăşesc puterea

financiară a unui agent economic.

Conform Legii Contabilităţii nr. 82/1991, se asimilează subvenţiilor pentru investiţii

următoarele elemente:

- valoarea imobilizărilor primite cu titlu gratuit;

- valoarea imobilizărilor constatate în plus la inventar.

Cu toate că, practic, subvenţiile reprezintă venituri excepţionale, acestea se includ iniţial

în categoria capitalurilor proprii, cea ce reprezintă un avantj fiscal pentru beneficiarul investiţiei.

Valoarea subvenţiei se va include în mod eşalonat în venituri astfel:

- trecerea la venituri a unei sume egale cu mărimea amortizării, dacă investiţia rezultzată

din subvenţie este amortizabilă;

- trecerea la venituri a unei sume anuale calculate prin împărţirea valorii investiţiei la

anii, dacă investiţia respectivă este neamortizată.

De asemenea în această categorie a capitalurilor proprii sunt incluse donaţiile sub forma

20

imobilizărilor şi plusurilor la inventar.

Conform IAS 20 subvenţiile nu vor fi recunoscute decât în momentul în care există o

,,garanţie rezonabilă” că entitatea va îndeplini condiţiile solicitate pentru acordarea subvenţiei şi

că aceasta va fi primită. Aceasta înseamnă că în unele situaţii recunoaşterea subvenţiei se va

realiza înaintea îndepliniri condiţiilor sociale şi prin urmare, subvenţia poate deveni

rambursabilă.

În momentul în care o subvenţie urmează a fi rambursabilă, atunci ea trebuie

contabilizată ca o modificare de estimare contabilă. Rambursarea trebuie recunoscută în contul

de profit şi pierdere în anul în care se ştie că se v-a trebui efectuată rambursarea şi nu în anul în

care se v-a efecta plata propriu-zisă.

Capitalurile unei entităţi economice pot fi capitaluri proprii şi împrumutate. Prin

însumarea capitalurilor proprii cu datoriile pe termen mediu şi lung se obţine capitalul

permanent.

Capitalurile proprii – se formează din surse sau contribuţii interne, dar si

externe.Contribuţiile externe includ aportul proprietarilor şi eventual unele aporturi ale statului,

cele ale unor organizaţii specializate, iar sursele interne provin în special din capitalul de

autofinanţare al entităţii.

1.2.1. Contribuţii externe

a) Contribuţia proprietarilor

Orice întreprindere individuală sau sub formă de societate nu poate fi înfiinţată dacă nu dispune de un nivel minim de capital propriu. Proprietarii trebuie să angajeze un minim de aport care să constituie capitalul social al entităţii.

Fiecare asociat în schimbul aportului său va primi un număr de părţi sociale/acţiuni care reprezintă dreptul lor asupra capitalului.

Acţiunea – titlu de participare care conferă posesorului sau calitatea de asociat/acţionar dându-i dreptul la o parte proporţională din beneficiile nete distribuite. Acţionarul primeşte un dividend, după ce din beneficiile brute s-au efectuat scăzăminte pentru plata impozitelor şi constituirea rezervelor legale. În caz de lichidare a entităţii, acţionarul va primi sumele cu care a contribuit la crearea capitalului, însă numai după ce au fost achitate datoriile către ceilalţi creditori. Deţinătorul unei acţiuni care doreşte să-şi recapete fondurile imobilizate nu poate să ceară entităţii contravaloarea lor, dar le poate negocia pe pieţele de acţiuni.

21

Schimburile care au loc pe piaţă se fac în funcţie de cererea şi oferta de acţiuni potrivit unor estimrăi subiective ale pieţei asupra valorii entităţii. Cursul actiunilor poate fluctua peste sau sub valoarea nominală, în funcţie de rezultatul economicio-financiar al entităţii, rezultatele care sunt obţinute din bilanţurile şi conturile de profit şi pierdere care trebuie să fie publicate.

Acţiunile nu aduc în principiu venituri certe. În unele ţări occidentale acţiunile pot fi de două feluri : comune şi preferenţiale.

Acţiunile comune reprezintă o asociere deplină şi fără nici o rezervă la castigurile sau pierderile entităţii. Dividendele se dimensionează corespunzător rezultatului financiar din fiecare an fiscal. Cei care au acţiuni comune sunt proprietarii reali ai entităţii care controlează conducerea acesteia, au drept de vot şi îşi asumă riscul în caz de pierderi sau lichidare. Ei vor beneficia cel mai mult de rezultatele pozitive obţinute.

Deţinătorilor de acţiuni comune nu li se vor garanta dividendele care sunt condiţionate de obţinerea de profit.

Acţiunile preferenţiale conferă o serie de privilegii, cum sunt stabilirea nivelului dividendelor în momentul emiterii acţiunilor, posibilitatea ulterioară de convertire a acestora în acţiuni comune, răscumpararea prioritară de către entitate a acestor acţiuni, dreptul prioritar la răscumpararea capitalului în caz de lichidare a entităţii.

Pe parcursul activităţii entităţii se pot emite acţiuni noi, în vederea sporirii capitalului social, cu menţiunea ca aceste acţiuni le conferă posesorilor aceleaşi drepturi ca în cazul acţiunilor vechi.

Vechii acţionari au un drept preferenţial la subscriere, atunci când se procedează la creşterea capitalului social. Capitalul suplimentar va fi egal cu numărul acţiunilor de înmulţit cu preţul (valoarea) de emisiune. Preţul emisiunii este de obicei inferior acţiunilor la bursă pentru a se asigura că vor exista suficienţi subscriitori pentru emisiunea respectivă. Dacă preţul emisiunii este mai mare decât preţul acţiunilor la bursă, acestea ar fi neatrăgătoare pentru posibilii cumpărtăori.

b) Contribuţia statului, a colectivităţii locale sau ale unor organe specializate.

Statul şi unele colectivităţi publice pot acorda entităţii în anumite situaţii subvenţii sau prime nerambursabile. Subvenţiile pot fi : de echipament şi de exploatare, cu precizarea ca cele de echipament se înscriu în bilanţ constituind fonduri proprii, iar cele de exploatare se inscriu în contul 121, reprezentând încasări. Unele instituţii sau organizaţii specializate pot furniza fonduri proprii cu titlu temporar sau permanent. Poate fi vorba de o participaţie de capital care urmăreşte o rentabilitate ridicată sau poate fi o operaţiune care îşi propune sprijinirea unor entităţi aflate în dificultate.

Băncile de afaceri sau de investiţii pot aduce fonduri proprii pentru dezvoltarea entităţii. Obiectivul lor este ca entitatea să cunoască o dezvoltare şi o rentabilitate care

22

să-i permită să tranzacţioneze acţiuni la bursă, după un anumit interval. Astfel banca poate să-şi retragă fondurile imobilizate.

1.2.2. Contribuţii sau surse interne

Contribuşiile interne se formează din resursele care se degaja din propria activitate pe care o desfasoară entitatea. Astfel, se înregistrează un proces de autofinantare cu importanţă deosebită asupra structurii financiare şi a capitalului de a atrage fonduri pentru entitatea respectivă.

Pentru desfăsurarea activităţii entitatea face o serie de cheltuieli, obţinând concomitent nişte încasări din vânzarea produselor executate, precum şi din venituri financiare (dobânzi, titluri de participare, venituri din lichidarea unor active, etc.). Cheltuielile se referă la sarcinile curente ale exploatării (materii prime, salarii, impozite, etc.) precum si cheltuieli financiare şi cheltuieli excepţionale.

Diferenţa dintre încasări şi cheltuieli (fără amortizare) va căpăta destinaţii diferite (impozitul pe profit, dividende, participarea salariaţilor la profit). Partea rămasă se va aloca entităţii, mai exact se formează fondul de amortizare a povizioanelor şi rezervele. Sursele cuvenite entităţii şi păstrate de către aceasta, formează autofinanţarea totală (globală sau brută) care e alcatuită din autofinanţarea de mentinere şi netă.

a) Autofinanţarea de menţinere

Se refera la acele sume puse în aşteptare urmând ca din ele să fie efectuate în viitor cheltuieli prin care se va păstra nivelul atins al patrimoniului net. Între sursele de constituire a autofinanţării de menţinere, ponderea principală o deţin amortizările normale care corespund pierderii reale de evaluare a imobilizărilor, alături de amortizările cu caracter special şi de provizioane, în special cele constituite pentru acoperirea cresterilor de preţuri.

b) Autofinanţarea netă

Este constituită ca parte a autofinanţării brute care depăşeşte necesarul cerut de refacere a capitalurilor imobilizate şi uzate integral şi care au ca efect o creştere a patrimoniului şi o creştere a avuţiei acţionarilor. Autofinanţarea netă se constituie în principal din profitul constituit pentru rezerve, adică din acele beneficii care rămân după deducerea impozitului, a dividendelor, a stimulentelor salariale.

O altă sursă a acestei autofinanţări este şi partea din fondul de amortizare care depăşeşte deprecierea reală a capitalurilor imobilizate.

Alături de noţiunea de autofinanţare se mai utilizeaza şi noţiunea de CASH–FLOW care este foarte apropiată de prima, cu diferenţa ca autofinanţarea brută nu cuprinde profitul distribuit acţionarilor şi eventual salariaţilor sub forma de participare la profit.

23

Astfel CASH-FLOW-ul reprezintă o autofinanţare brută înainte de repartizarea profitului pe destinaţiile menţionate.

Autofinanţarea prezinta pentru entitatea aflată într-o economie de piaţă o serie de avantaje : mijloc sigur de finanţare, liberă acţiune a entităţii (independentă acesteia).

1.4. Fluxul capitalurilor proprii a unei entităţi economice

1.4.1. Operaţiuni legate de capital

S.C. Agrina S.A. este o societate pe acţiuni cu un capital social de

3.098.900 lei şi o cifră de afaceri de 50.136.265 lei, indicatori care o situează pe

primele locuri din ţară în producţia şi desfacerea băuturilor spirtoase.

AGRINA S.A. este cotată la Bursa de Valori Bucureşti din anul 1997. Ca urmare a îmbunătăţirii indicatorilor economico-financiari din ultimii ani, cotaţia acţiunilor AGRINA la bursă a înregistrat o evoluţie constantă.

Societatea produce şi comercializează, conform obiectului de activitate, vin, produse pe bază de vin, rachiuri şi alte băuturi spirtoase şi derivate, subproduse ale acestora.

S.C. Agrina îşi propune să-şi lărgească gama produselor prin introducerea în fabricaţie de noi produse.

Cererile pieţei obligă întreprinderea să-şi diversifice mereu producţia prin introducerea de noi tehnici, tehnologii şi să-şi adapteze continuu produsele pentru ca acestea să corespundă cerinţelor pieţei.

Capitalul social al SC “AGRINA” SA În valoare de 3.098.900 lei este împărţit în 30.989.000 acţiuni, de 0,1 lei nominal.

Capitalul social este subscris de către acţionari astfel:- 6.000.000 acţiuni cu aport în natura reprezentând terenuri;

- 6.000.000 acţiuni cu aport în natura reprezentând cladiri;

- 5.000.000 de acţiuni aport în natura reprezentând utilaje;

- 2.000.000 acţiuni cu aport în natura ca stoc de mărfuri;

- 689.000 acţiuni cu aport în natura ca stoc de materii prime;

- 6.400.000 acţiuni cu aport în disponibilităţi băneşti.

Capitalului social 4561 = 1011 Decontări cu asociaţii Capital subscris vărsat pentru capitalul subscris

3.098.900

24

1. Depunerea aporturilor în natură şi vărsămintele corespunzătoare

% = 4561 211 Terenuri şi amenajări de terenuri 212 Construcţii 213 Instalaţii tehnice, mijloace de transport 371 Mărfuri 301 Materii prime 5121 Conturi la bănci în lei

3.098.900600.000

600.000500.000

200.00068.900640.000

2. Realizarea capitalului subscris vărsat.

1011 = 1012 Capital subscris Capital subscris nevărsat vărsat

3.098.900

Societatea comercială “AGRINA” S.A. are un capital propriu constituit din:- capital social 3.098.900- rezerve, prime de capital, acţiuni 13.741.790- rezultatul exerciţiului 84.361Capitaluri proprii 16.924.051Înainte de creşterea capitalului existau 30.989.000 acţiuni cu o valoarea

nominală de 0,1 lei pe acţiune. Valoarea contabilă este de 0,71 lei.Adunarea Generală a Acţionarilor hotărăşte o creşterea a capitalului social

de 28.500 lei pentru care vor fi emise 285.000 de acţiuni cu o valoare nominală de 0,1 lei. Preţul de emisiune este de 0,20 lei.- Creşterea capitalului propriu = 285.000 acţiuni x 0,71 lei = 202.350 lei din care: creşterea capitalului social =285.000 actiuni x 0,1 lei = 28.500 lei

prime de emisiune (285.000 actiuni x 0,61 lei) = 173.850 lei

- Valoarea matematică contabilă nouă (14.924.051 + 28.500)/21.274.000 = 0,70 lei)

456 = %Decontări cu asociaţii 1011 privind capitalul Capital subscris nevărsat 1041 Prime de emisiune

202.35028.500

173.850

25

Se încorporează în capitalul social 20.000 lei, pentru care se emit 200.000 acţiuni noi.

Situaţia contabilă se prezintă astfel:- capital social 3.098.900- rezerve încorporate 20.000- rezerve încorporate, prime de capital, acţiuni 12.721.790- rezultatul exerciţiului 83.361Capitaluri proprii 15.924.051- valoare contabilă a vechilor acţiuni 0,71 lei

- valoarea contabilă în condiţiile emiterii de noi acţiuni =

15.924.051/21.189.000 = 0,70 lei

- DA = 0,71 – 0,70 = 0,01 lei

1061 = 1012 Rezerve legale Capital subscris vărsat

20.000

Societatea comercială “PRODVINALCO” S.A. a decis să emită 50.000 acţiuni a 0,1 lei, subscrise în întregime de furnizori de materii prime ai societăţii. Prima de emisiune se stabileşte pâna la nivelul obligaţiei către furnizorii subscriptori.Obligaţia către furnizori este de 5.500 lei.

- valoarea acţiunilor = 50.000 x 0.1 = 5.000 lei

- valoarea primei = 500 lei

Capitalul social va creşte cu 5.500 lei şi concomitent se vor achita datoriile către furnizori. subscrierea pentru aportul de creştere al capitalului

456 = % 1011 1041

5.5005.000500

stingerea obligaţiei

401 = 456 5.500

capitalizarea

% = 1012 1011 1041

5.5005.000500

Reducerea numărului de acţiuni cu 5% prin rambursarea către acţionari a 1.049.450 actiuni x 0.1 lei Înregistrarea contabilă este:

26

1012 = 456 Capital subscris Decontări cu asociaţi vărsat privind capitalul

104.945

Iar la rambursare: 456 = 512 Decontări cu asociaţi Conturi curente la privind capitalul bănci

104.945

SC AGRINA SA răscumpară şi se anulează 1% din numărul de acţiuni, deci 209.890 de acţiuni, preţul de răscumparare fiind de 0.4 lei209.890 x 0.4 = 83.956 răscumpararea acţiunilor proprii

109 = 512 Acţiuni proprii Conturi curente la bănci

83.956

anularea acţiunilor

% = 109 1012 Acţiuni propriiCapital subscris vărsat 664 Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate

83.95620.989

62.967

În cazul în care, preţul de răscumparare ar fi fost de 0,05 lei titlu, diferenţa de 209.890 titluri x 0.05 lei = 10.495 lei, se înregistrat în creditul contului 764 “Venituri din investiţii financiare cedate”.

În decursul timpului s-a constituit o rezervă destinată amortizarii capitalului de 9.000 lei. Adunarea Generală consideră şi decide că este momentul să amortizeze suma care s-a constituit pe rezervă în acest scop.MODALITATEA DE CALCUL:

- 90.000 acţiuni x 0.1 lei/acţiune = 9.000 lei

1068 = 456 Alte rezerve Decontări cu asociaţii privind capitalul

9000

27

achitarea sumei către acţionari

456 = 5121 9000

evidenţierea capitalului amortizat

1012 = 1013 Capital subscris vărsat Capital amortizat

9000

CAPITOLUL 2

CONTABILITATEA ŞI FISCALITATEA CAPITALURILOR

Contabilitatea şi fiscalitatea constituie două discipline adeseaindependente una de alta, or societăţile comerciale, regiile autonome şi alteinstituţii de stat prezintă un ansamblu de documente contabile si fiscale care

28

trebuie analizate în ansamblu şi nu independent unul de altul. Contabilitatea raspunde în plan informaţional şi decizional laproblematica gestiunii valorilor economice separate patrimonial. Entităţilepatrimoniale au constituit spaţiul de reprezentare şi acţiune al contabilităţii. Unul din interesele informaţionale onorate de contabilitate, considerat de unii autori principal, este cel fiscal. Din totdeauna pentru contabilitate a existat problema consilierii sale cu fiscalitatea. Cauza perpetua a unei asemenea situaţii a fost generată de faptul ca nu în toate cazurile principiile contabile privind evaluarea şi calculul economic sunt convergente cu cele fiscale, care nu se subordonează prezentării unei imagini fidele a operaţiilor ce au loc în entitate. Principiile fiscale urmăresc fie stimularea, fie inhibarea unor activităţi.

2.1. Reflectarea şi înregistrarea în contabilitate a capitalurilor unei entităţi

Contabilitatea capitalurilor se conduce cu ajutorul contului 101 – „Capital”; cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa capitalului subscris şi vărsat în natură şi/sau numerar de către acţionarii/asociaţii unei societăţi, precum şi evidenţa majorării sau reducerii capitalului.

Contul 101 (P)În credit se înregistrează:

- capitalul subscris în natură şi/sau numerar, capitalul majorat prin subscripţie sau emisiune de noi acţiuni, precum şi capitalul preluat în urma operaţiei de fuziune prin absorbţie cu alte persoane juridice prin debitul contului 456 - rezervele destinate majorării capitalului prin debitul contului 106 - primele legate de capital încorporate în acesta prin debitul contului 104

În debit se înregistrează:- capitalul retras de acţionari/asociaţi, precum şi capitalul lichidat cu ocazia fuziunii sau lichidării prin creditul contului 456- pierderile realizate în exerciţiile precedente care reduc capitalul prin creditul contului 117- reducerea capitalului ca urmare a anulării acţiunilor proprii răscumpărate prin creditul contului 502

Soldul contului reprezintă capitalul subscris vărsat sau nevărsat. % = 101 101 = % 456 456

106 117104 502

502 = 5121 1012 = 502

Contul 101 se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II operaţionale:1011 – „Capital subscris nevărsat”1012 – „Capital subscris vărsat”1015 – „Patrimoniul regiei”

29

1016 – „Patrimoniul public”Schema generală de înregistrare a operaţiilor privind constituirea capitalului este

următoarea:4. SUBSCRIEREA CAPITALULUI

4561 = 1011 valoarea aporturilor (în natură şi/sau numerar)(pe baza actului constitutiv)

5. VĂRSAREA sau DEPUNEREA APORTURILOR % = 4561

20.,21., 30.,37. 5121,5311

6. REALIZAREA EFECTIVĂ A CAPITALULUI 1011 = 1012 valoarea aportului vărsat/depus

Constituirea capitalului la societăţi de persoane şi capital (S.R.L.)3. Schema generală4. Operaţii de constituire pentru cazul dificultăţilor în realizarea aportului la

capitalul subscrisConstituirea capitalului poate să întâmpine dificultăţi datorită faptului că unii

acţionari/asociaţi nu respectă termenul de depunere a capitalului, alţii nu depun integral capitalul subscris, iar alţii nu îl depun în totalitate. Pentru a urmări şi soluţiona în contabilitate relaţia societăţii cu acţionarii/asociaţii pe parcursul depunerii capitalului subscris contul 456 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul” se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II:4561 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul subscris”4564 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul vărsat anticipat”4565 – „Decontări cu asociaţii aflaţi în dificultate”4567 – „Decontări cu asociaţii privind capitalul de rambursat”a) Cazul întârzierilor în vărsarea capitalului

În acest caz, societatea efectuează anumite cheltuieli cu înştiinţarea în vederea depunerii aporturilor şi calculează dobânzi de întârziere pe care asociatul subscriitor trebuie să le plătească odată cu depunerea aporturilor. Astfel, la depunerea aportului vor fi înregistrate şi venituri din recuperarea cheltuielilor şi din dobânzi penalizatoare. 5311 (5121) = %

4562 valoarea aportului759 valoarea cheltuielilor de avizare recuperate769 valoarea dobânzilor penalizatoare

b) Cazul imposibilităţii depunerii aportuluiÎn cazul în care un asociat este în imposibilitatea de a mai depune aportul la

capitalul subscris, dreptul de creanţă aferent împreună cu veniturile din recuperarea cheltuielilor şi din dobânzi penalizatoare sunt transferate asupra debitului contului 4565.

4565/A = % 4561/A aportul 758 768

30

Astfel, părţile sociale sunt puse la dispoziţia celorlalţi asociaţi conform dreptului de preempţiune (ceilalţi asociaţi au prioritate).

4561/B = 4565/A

5311 (5121) = 4561/B 1011 = 1012 valoarea aportului

aportul + veniturilec) Cazul depunerii aportului cu anticipaţie

5121 = 45644564 = 45611011 = 1012

Constituirea capitalului la societăţi de capital (S.A.)Societatea pe acţiuni poate fi constituită de către membri fondatori care subscriu

în totalitate capitalul social sau prin lansarea unor prospecte de subscripţie publică. Acţiunile deţinute de fiecare acţionar exprimă dreptul de proprietate asupra unei părţi din capitalul unei societăţi.

Deţinerea de acţiuni oferă următoarele avantaje:- venituri sub formă de dividende- participarea la gestionarea societăţii şi la emisiunea de noi acţiuni- drept de vot în adunarea generală a acţionarilor- drept de atribuire în cazul creşterii capitalului prin încorporarea rezervelor- drept de subscripţie în situaţia creşterii capitalului prin emisiune de noi

acţiuniÎn procesul constituirii şi gestionării capitalului este importantă şi modalitatea de

lansare pe piaţă a acţiunilor din punct de vedere al valorii acestora. Astfel, acţiunile pot fi emise în SISTEM PARI (valoarea de emisiune = valoarea nominală) sau în SISTEM SUPRAPARI (valoarea de emisiune valoarea nominală), situaţie în care intervine prima de emisiune ca fiind diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală. Suma obţinută din prima de emisiune poate fi utilizată pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune iar diferenţa neutilizată poate fi înglobată în rezerve. Contabilitatea primelor legate de capital

Primele legate de capital, ca element al capitalurilor proprii, rezultă în urma operaţiunii de constituire a capitalului prin emisiunea de acţiuni în sistem suprapari şi ulterior prin majorarea capitalului, fie ca urmare a emisiunii de noi acţiuni, fie ca urmare a diferenţei de aport în cazul aporturilor în natură la capital, precum şi în urma fuzionării a două sau mai multe societăţi sau prin conversia de obligaţiuni în acţiuni.

Contabilitatea acestor prime se realizează cu ajutorul contului 104 – „Prime legate de capital”.

Contul 104 (P)În credit se înregistrează:

- valoarea primelor stabilite cu ocazia emisiunii, fuziunii, aportului la capital şi din conversia obligaţiunilor în acţiuni prin debitul contului 456

În debit se înregistrează:- primele legate de capital încorporate în capitalul propriu-zis prin creditul contului 101 (1012)

31

- primele de capital transferate la rezerve prin creditul contului 106Soldul contului reprezintă primele de capital netransferate la capitalul propriu-zis

sau la rezerve. 456 = 104 104 = % 101 106

Contul 104 se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de gradul II:1041 – „Prime de emisiune”1042 – „Prime de fuziune”1043 – „Prime de aport”1044 – „Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni”a) Prime de emisiune Val emisiune Val nominală V.e. – V.n. = P.e.- operaţiuni care au loc:1. SUBSCRIEREA CAPITALULUI 4561 = % valoarea de aport + prima (V.e.)

1012 valoarea nominală (V.n.)1042 prima de emisiune (P.e.)

2. DEPUNEREA APORTULUI 5121 = 4561 V.e.3. REALIZAREA CAPITALULUI 1011 = 1012 V.n.4. CHELTUIELI DE EMISIUNE 201 = 4045. ACOPERIREA CHELTUIELILOR de EMISIUNE din prima de emisiune 1041 = 2016. DIFERENŢA 1041 = % 1012 106b) Prime de aport

Prima de aport intervine atunci când acţionarii/asociaţii aduc în natură aportul la capitalul subscris. Valoarea bunurilor aduse ca aport este stabilită potrivit legilor societăţii comerciale de către experţi evaluatori printr-un raport de evaluare. Această valoare poate să fie, în raport cu suma valorii acţiunilor subscrise, mai mică (situaţie în care diferenţa este depusă în numerar) sau mai mare (situaţie în care rezultă prima de aport). P.a. = valoarea aportului – valoarea nominală1. SUBSCRIEREA CAPITALULUI

4561 = % valoarea aportului1012 valoarea nominală1044 P.a.

2. DEPUNEREA APORTURILOR212 = 4561 valoarea aportului

3. REALIZAREA CAPITALULUI

32

2.1.1. Rezerve

2.1.1.1. Rezervele din reevaluare

Reprezintă contrapartida plusului de valoare degajat asupra imobilizărilor, în cazul operaţiei de reevaluare. Aceasta operaţie se efectuează asupra ansamblului imobilizărilor corporale şi financiare. Sunt excluse imobilizările necorporale, cu excepţia cazului operaţiilor de fuziune.

Diferenţele din reevaluare pot fi utilizate, parţial sau total, pentru creşterea capitalului, atunci când legea solicită ca marimea acestuia să atingă un minim determinat (de exemplu, reducerea capitalului la maximum jumatate, ca urmare a acoperirii financiare a pierderilor).

Odată constituite, diferenţele din reevaluare sunt menţinute ca structura de capitaluri prorii atât timp cât bunurile la care se referă nu au fost amortizate sau realizate. Pe masura realizării sau amortizării bunurilor, plus valoarea este utilizată pentru creşterea capitalului sau este transferată la rezerve (plusvaloarea aferentă imobilizărilor).

De remarcat este faptul că diferenţele din reevaluare nu pot fi utilizate direct pentru compensarea pierderilor. Acestea din urma pot fi, mai întâi, imputate capitalului social, după care se procedează la reintregirea (creşterea) capitalului social, prin utilizarea diferentelor de reevaluare.

În activitatea firmei există situaţii când anumite elemente nu mai corespund valorilor actuale şi este nevoie de o reevaluare periodică.

Obiectivul principal al reevaluării îl reprezintă constatarea valorii reale, având în vedere preţul pieţei, starea şi utilitatea activelor.

Când nu există posibilitatea determinării valorii de piaţa, imobilizările se evaluează la costul de înlocuire din care se deduce amortizarea cumulată.

Prin reevaluare se întelege substituirea valorii contabile de înregistrare a unei imobilizări cu valoarea de utilitate stabilită la o anumită dată.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă, determinată de regulă de evluatori autorizaţi.

Plusul din reevaluare se tratează astfel:- ca o creştere a rezervei din reevaluare dacă nu a existat o descreştere

anterioară recunoscută ca o cheltuială;

- ca un venit care să compenseze o cheltuială cu descreşterea recunoscută

anterior la acelaşi element.

Minusul de valoare se tratează astfel:

33

- ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrat un surplus din reevaluare aferent aceluiaşi activ;- ca o scadere a rezervei din reevaluare cu minusul dintre valoarea rezervei şi valoarea reducerii, iar diferenţa rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.Rezervele din reevaluare se pot utiliza pentru majorarea rezervelor obţinute

din profit sau alte sume.Reflectarea în contabilitate a rezervelor din reevaluare se face cu ajutorul

contului 105 “Rezerve din reevaluare”

% = 105 212 Rezerve din reevaluare Construcţii 213Instalaţii tehnice, mijloace de transport 214Mobilier, aparatura birotică

Transfer la rezerve: 105 = 106Rezerve din reevaluare Rezerve

Pentru determinarea rezervei din reevaluare se pot utiliza două metode:- metoda valorii brute – când se recalculează amortizarea cumulată

proporţional cu modificarea valorii contabile brute;

- metoda valorii nete – când se elimină amortizarea din valoarea contabilă

brută.

2.1.1.2. Rezervele constituite din profit şi alte surse

34

Rezervele reprezintă structuri de capitaluri proprii create prin

capitalizarea durabilă a profitului şi din alte surse. Ele pot fi constituite şi din alte

elemente ale situaţie nete, ca urmare a unor dispoziţii legale şi reglementare.

În contabilitatea românească, rezervele apar sub forma de rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale, rezerve de valoare justă, rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerva din reevaluare şi alte rezerve.

Rezerva legală se constituie în conformitate cu prevederile legii şi contribuie la asigurarea unei autofinanţări continue, anulând astfel tendinţa asociaţilor de a-şi însuşi în întregime beneficiile.

În ţara noastră, rezerva legală se constituie prin aplicarea unui procent de cel puţin 5% asupra beneficiilor societăţii. Acest fenomen încetează în momentul când suma rezervei legale atinge 20% din capitalul social al societăţilor comerciale şi regiilor autonome înfiinţate în baza legii 31/1990 sau 25% din capitalul social al firmelor cu participare de capital străin.

Rezervele legale constituite sunt utilizate pentru protecţia capitalului social, în cazul în care exerciţiile financiare s-au încheiat cu pierderi.

- rezerve legale constituite din profitul brut la sfârşitul exerciţiului

financiar:

129 = 1061Repartizarea profitului Rezerve legale

Rezervele statutare se constituie anual din beneficii nete ale unităţilor patrimoniale, comform prevederilor din statutul acestora.

Rezervele statutare pot fi folosite în exclusivitate pentru acoperirea financiara a pierderilor sau pentru a fi încorporate în masa capitalului social (creştere de capital), în cazul în care statutul nu prevede dispoziţii contrare.

Alte rezerve pot fi constituite facultativ prin repartizarea profitului net. Ele sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii Adunarii Generale a Acţionarilor sau Asociaţilor cu respectarea prevederilor legale.

Rezerve constituite din profitul nerepartizat din anii precedenţi:

117 “Profitul reportat”= 106“Rezerve”

Prime de capital trecute la rezerve:

104“Prime de capital” = 1068“Alte Rezerve”

Rezerve destinate majorării capitalului:

106“Rezerve” = 1012 “Capital subscris varsat”

35

Rezerve destinate acoperirii pierderilor:

106“Rezerve” = 117 “Profitul reportat”

2.1.1.3. Rezervele din conversie

Reflectă diferenţele de curs valutar rezultate din conversia elementelor

monetare legate de o investiţie netă. Diferenţa de curs valutar poate rezulta dintr-o

devalorizare sau depreciere accentuată a unui activ facturat în valută. Diferenţele

trebuie incluse în valoare contabilă a activului respectiv, cu condiţia ca aceasta să

nu depăşească minimul dintre costul de înlocuire şi suma recuperabilă prin

vânzarea sau utilizarea activului.

O tranzacţie în valută este o tranzacţie care este exprimată valută.

- diferenţe favorabile rezultate din conversia elementelor legate de entitatile

externe:

% = 107 “Rezerve din conversie”

167“Alte împrumuturi şi datorii asimilate”

267“Creante imobilizate”

- diferenţe nefavorabile recunoscute drept cheltuială

665 “Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”= 107 “Rezerve din conversie”

- diferenţe favorabile recunoscute drept venit

107 “Rezerve din conversie” = 765 “Venituri din diferenţe de curs valutar”

2.1.4. Contabilitatea provizioanelor

36

Provizioanele sunt datorii cu exigibiltate sau valoare incertă, destinate finanţării riscurilor şi cheltuielilor pe care evenimentre trecute sau actuale le fac probabile.

Au ca obiect acoperirea pierderilor sau cheltuielilor viitoare care la data încheierii exerciţiului financiar sunt posibile dar nedeterminate.

În ceea ce priveşte constituirea provizioanelor trebuie avute în vedere următoarele:

o să fie individualizate în funcţie de riscul şi cheltuiala elementelor avute

în vedere;

o să răspundă criterilui prudenţşi a bunei cuviinţe;

o mărimea lor să nu depindă de rezultatele financiare ale unităţii;

Cele mai importante categorii de provizioane sunt:- provizioane pentru litigii;

- provizioane pentru garanţii acordate clienţilor;

- provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni

similare legate de acestea;

- provizioane pentru restructuare;

- provizioane pentru pensii şi obligaţii similare;

- provizioane pentru impozite;

- alte provizioane.

Provizioanele pentru litigiiSe constituie la sfârşitul exerciţiului pentru litigiile aflate în curs. Nu sunt

deductibile fiscal. In cazul în care debitorul este declarat falimentar de tribunal atunci devin deductibile fiscal.

Provizioanele pentru garanţii acordate clienţilorAu ca obiect bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate pentru

care se acordă garanţii la nivelul cotelor prevăzute în contracte.Sunt deductibile fiscal, reducerea sau anularea lor incluzându-se în

veniturile impozabile.Provizioanele pentru dezafectarea imobilizărilor corporale şi alte acţiuni

similare legate de acestea - au în vedere cheltuielile ce privesc demontarea sau mutarea activelor.

% = 1513 “Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor corporale”

37

212 “Construcţii”

213 “Instalaţii tehnice, mijloace de transport”

Provizioanele pentru pensii şi obligaţii similare – au în vedere pensiile private şi alte obigaţii similare fiind constituite de entităţile ce le vor administra.

Provizioanele pentru restructuare – se constituie în cazul vânzării sau încetării activităţii unei părţi a afacerii, închiderea unor sedii, modificări în structura conducerii, reorganizări fundamentale care au un efect semnicativ.

Provizioanele pentru impozite – se constituie pentru impozite, amenzi, majorări viitoare de plată datorate bugetului de stat.

% = 151“Provizioane”681 “Cheltuieli de exploatareprivind amortizările şi provizioanele”686 “Cheltuieli financiareprivind amortizările şi provizioanele”

Provizioanele trebuie corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate iar valoarea recunoscută ca provizion să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei.

Provizioanele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:- există o obligaţie curentă generată de un evenument anterior

- este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea unor obligaţii

- poate fi realizată o bună estimare avalorii obligaţiei

Provizionul trebuie utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut, trebuie revizuit la data fiecărui bilanţ şi ajustat pentru a reflecta cea mai bună estimare.

In cazul în care stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă, provizionul trebuie anulat.

- Trecerea la venituri atunci când riscul sau cheltuiala nu s-a produs:

151“Provizioane” = %

781 “Venituri din provizioane pentru activitatea de exploatare”

786 “Venituri financiare din provizioane”- Diminuarea valorii activului dacă iniţial provizionul a fost inclus în costul

acestuia: 151“Provizioane” = %

212 “Construcţii”

38

213 “Instalaţii tehnice, mijloace de transport”

2.1.6. Standardele internaţionale de contabilitate

Obiect şi statut.Acest cadru general stabileşte conceptele ce stau la baza întocmirii şi

prezentării situaţiilor financiare, pentru utilizatorii externi. Obiectivul acestui cadru este:

sprijinirea Consiliului I.A.S.C în eleborarea Standardelor Internaţionale

de Contabilitate (I.A.S. – International Accounting Standards) si in

revizuirea celor existente;

spriijinirea Consiliului I.A.S.C în promovarea armonizării

reglementărilor, standardelor şi procedurilor de contabilitate referitoare

la prezentarea situaţiilor financiare prin realizarea unor concepte de

bază, care să reducă numărul tratamentelor contabile alternative permise

de I.A.S;

sprijinirea organismelor naţionale la elaborarea de standarde moderne şi

dezvoltarea standardelor naţionale;

sprijinirea celor care întocmesc situaţii financiare conform I.A.S. şi

pentru a face faţă problemelor care nu se regăsesc în acestea;

sprijinirea auditorilor la formarea unei opinii referitoare la

conformitatea situaţiilor finananciare cu I.A.S.;

sprijinirea utilizatorilor la înterpretarea informaţiilor prezentate în

situaţiile financiarea elaborate în conformitate cu I.A.S.;

furnizarea de informaţii celor interesaţi de activitatea I.A.S.C privind

modul de de elaborare a standardelor.

Cadrul general a fost creat astfel încât să poata fi aplicat unei serii de modele contabile şi de concepte privind capitalul şi menţinerea nivelului capitalului.

“Cadrul general” va fi revizuit periodic pe baza experienţei conducerii I.A.S.C în utilizarea acestuia.

Aria de aplicabilitate.

39

“Cadrul general” abordează: obiectivul situaţiilor financiare;

caracteristicile calitative care determină utilitatea informaţiilor din

situaţiile financiare;

definirea, recunoasterea şi evaluarea elementelor pe baza cărora sunt

întocmite situaţiile financiare;

conceptele de capital şi de menţinere a nivelului capitalului;

Definirea capitalului propriu.Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei

întreprinderi, după deducerea tuturor datoriilor sale.Deşi capitalul propriu este definit ca interes rezidual al acţionarilor, acesta

poate fi subclasificat în bilanţ.De exemplu, într-o întreprindere, fondurile cu care au contribuit acţionarii,

profitul capitalizat, rezervele ce reprezintă alocarea rezultatului reportat şi rezervele ce reprezintă ajustări pentru mentinerea nivelului capitalului pot fi prezentate separat. Asemenea clasificari pot fi relevante pentru procesul de luare a deciziilor, de catre utilizatorii situaţiilor financiare, când există restricţii legale sau de altă natură privind capacitatea entităţii de a distribui sau de a utiliza într-un alt mod capitalul propriu. De asemenea, ar putea reflecta faptul ca părtile care au interese în capitalul întreprinderii au drepturi diferite cu privire la primirea dividendelor sau rambursarea capitalului.

Conceptul de capital.În elaborarea situaţiilor financiare, majoritatea întreprinderilor adopta

conceptul financiar al capitalului.Conform acestui concept (de exemplu, bani investiţi sau puterea de

cumparare investită), capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalul propriu al entităţii. Conform conceptului fizic al capitalului, cum ar fi capacitatea de exploatare, capitalul reprezintă capacitatea de producţie a întreprinderii, exprimată, de exemplu, în unităţi de producţie pe zi.

Selectarea de către o întreprindere a celui mai potrivit concept privind capitalul trebuie să aiba la baza necesităţile utilizatorilor situaţiilor financiare. Astfel trebuie adoptat conceptul financiar al capitalului în cazul în care utilizatorii situaţiilor financiare sunt preocupaţi în primul rând de menţinerea capitalului nominal investit sau a puterii de cumparare a capitalului investit. Dacă principala preocupare a utilizatorilor o reprezintă capacitatea de exploatare a întrepinderii, trebuie utilizat conceptul fizic al capitalului. Conceptul ales indică obiectivul urmărit în determinarea profitului, deşi pot aparea anumite dificultăţi de evaluare la punerea în practica a conceptului.

Concepte de menţinere a nivelului capitalului şi de determinare a profitului.

40

Conceptele de menţinere a nivelului capitalului sunt următoarele:- menţinerea capitalului financiar.

Conform acestui concept, profitul se obtine doar dacă valoarea financiară (sau monetară) a activelor nete la sfârşitul perioadei, după excluderea oricărui distribuiri către propietari şi oricăror contribuţii din partea propietarilor în timpul perioadei analizate. Menţinerea capitalului financiar poate fi evaluata atât în unităţi monetare cât şi în unităţi de putere de cumparare constantă.

- menţinerea capitalului fizic.

Conform acestui concept, profitul se obţine doar atunci când capacitatea fizică productivă (sau capacitatea de exploatare) a întreprinderii (sau resursele, respectiv fondurile necesare atingerii acestei capacităţi) la sfârşitul perioadei depăşeşte capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei, după ce s-a exclus orice distribuire către propietăţi şi orice contribuţie din parte propietarilor în timpul perioadei analizate.

Conceptele de menţinere a nivelului capitalului ia în considerare modul în care într-o întreprindere defineste capitalul pe care doreşte să îl menţină. Aceasta asigură legatura între conceptele de capital şi cele de profit, deoarece oferă punctul de referinţă fără de care profitul nu poate fi măsurat.

Conceptul de menţinere a capitalului fizic necesită adoptarea costului curent ca baza de evaluare.

Diferenţa principală dintre cele două concepte referitoare la menţinerea capitalului, este reprezentată de tratamentul efectelor variaţiei preţurilor activelor şi datoriilor întreprinderii. În termeni generali o întreprindere şi-a menţinut capitalul dacă la sfârşitul perioadei are un capital egal cu cel de la începutul perioadei. Orice valoare în plus faţă de cea necesară pentru a menţine capitalul la nivelul de la începutul perioadei este considerat profit.

Conform conceptului de menţinere a capitalului financiar, unde capitalul este definit în termenii unităţilor monetare nominale, profitul reprezintă creşterea capitalului monetar nominal de-a lungul perioadei. Astfel, creşterile preţurilor activelor, care au loc de-a lungul perioadei, cunoscute sub numele de câştiguri din deţinerea de active, reprezintă profit.

Conform conceptului menţinerii capitalului fizic, unde capitalul este definit în termenii capacităţii fizice de producţie, profitul reprezintă creşterea acestui capital în cursul perioadei. Toate modificările de preţuri care afectează activele şi datoriile întreprinderi sunt privite ca modificări în măsurarea capacităţii productive fizice a acesteia; astfel ele sunt tratate ca ajustări de menţinere a nivelului capitalului, care fac parte din capitalul propriu, şi nu ca profit.

Alegerea bazelor de evaluare şi a conceptului de menţinere a nivelului vor determina modelul contabil utilizat pentru elaborarea situaţiilor financiare.

Exemple de calcul şi analiza a principalilor indicatori economico-financiari.

- indicatori de lichiditate:

41

indicatorul lichidităţii curente = Active curente/Datorii curente

indicatorul lichidităţii immediate = (Active curente – stocuri)/Datorii

curente;

- indicatori de risc:

indicatorul gradului de indatorare = Capital împrumutat/Capital propriu

X 100;

indicatorul privind acoperirea dobânzilor = profit înaintea plăţii

dobânzii şi a impozitului pe profit/cheltuieli cu dobânda;

– determină de câte ori societatea poate achită cheltuielilor cu dobânda.

Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât poziţia societăţii

este considerată mai riscantă

- indicatori de activitate (indicatori de gestiune) – furnizează informaţii

cu privire la: viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de numerar ale

întreprinderii; şi cu privire la capacitatea entităţii de a controla capitalul

circulant şi activitatile comerciale de bază ale întreprinderii.

Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor) = costul

vânzărilor/stocul mediu;

- aproximeaza de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exerciţiului

financiar.

Numărul de zile de stocare = stocul mediu/costul vânzărilor x 365.

- indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate;

viteza de rotaţie a debitelor = soldul mediu clienţi/cifra de afaceri x 365.

- calculează eficacitatea întreprinderii în colectarea creantelor sale şi

exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită datoriile

către întreprinderii.

O valoare în creştere a indicatorului poate arăta probleme legate de controlul creditului acordat clienţilor şi, în consecinţa, creanţe mai greu de încasat (clienţi rău-platnici). Viteza de rotaţie a creditelor = soldul mediu furnizori/achiziţii de bunuri

(fără servicii) x 365.

42

- aproximează numărul de zile de creditare pe care întreprinderea îl cere

de la furnizori săi.

Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = cifra de afaceri/active

imobilizate

- evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin

examinarea valorii cifrei de afaceri generată de o anumită cantitate de

active imobilizate.

Viteza de rotaţie a activelor totale = cifra de afaceri/total active.

- indicatori de profitabilitate – exprimă eficienţa entităşii în realizarea de

profit din resursele disponibile..

rentabilitatea capitalului angajat = profitul înaintea plăţii dobânzii şi

impozitului pe profit/capitalul angajat

- reprezintă profitul pe care îl obţine întreprinderea din banii investiţi în

afacere. Capitalul angajat se referă la banii investiţi în întreprindere, atat

de catre acţionari cât şi de creditorii pe termen lung, include capitalul

propriu şi datorii pe termen lung, sau active totale minus datorii curente.

Marja brută de vânzări = profitul din vânzări/cifra de afaceri x 100

- o scădere a procentului poate scoate în evidenţa faptul că societatea nu

este capabilă să-şi controleze costurile de producţie sau sa obţină preţul

de vânzare optim.

- indicatori privind rezultatul pe acţiune – se determină în conformitate

cu prevederile I.A.S. 33 şi au în vedere:

- rezultatul pe acţiune:

- profitul net atribuit acţiunilor comune.

- numarul de acţiuni luate în calcul.

- raportul dintre preţul de piaţă al acţiuni şi rezultatul pe acţiune.

43

2.2. Constituirea capitalurilor proprii a unei entităţi şi modul de reflectare în contabilitate

2.2.1. Structura capitalului social

Constituirea societăţilor comerciale presupune, în primul rând, crearea capitalului social ca element indispensabil al patrimoniului lor şi care le dă posibilitatea începerii desfăşurării activităţii. Atâta timp cât entitatea funcţionează, capitalul constituie un post de pasiv neeligibil, reprezentând garanţia pe care o oferă entitatea creditorilor săi. Se poate vorbi, deci, de principiul fixităţii capitalului, ceea ce înseamnă ca acest element patrimonial, constituind “gajul” creditorilor săi sociali, marcheaza limita responsabilităţii societăţii faţă de ei, şi care nu poate fi modificat prin operaţiile curente ale societăţii, din acelaşi motiv, capitalul social trebuie integrat subscris.

În schimb, capitalul poate fi modificat printr-un act de voinţa expres, exprimat în documentatia de constituire a entităţii (statut, contract de societate) sau printr-un act adiţional al acesteia.

Capitalul social şi patrimoniul societăţilor comerciale sunt două concepte strâns legate între ele, acestea însa nu trebuie confundate.

Capitalul social reprezintă expresia valorica a totalităţii aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii. Aceştia pot fi atât persoane fizice (asociaţi sau acţionari), cât şi persoane juridice (societăţi, fundaţii, instituţii sau statul). Aportul poate avea ca obiect fie o sumă de bani, fie un bun al asociatului, care prezintă interes pentru activitatea societăţii. Spre deosebire de capitalul social, patrimoniul cuprinde totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor cu valoare economică, care aparţin entităţii, inclusiv capitalul social prin care se suprapune iniţial. În comparaţie cu capitalul social, care nu are o existenţă reală, patrimoniul cuprinde elemente concrete, adică totalitatea bunurilor societăţii. În timp ce capitalul social este şi trebuie să rămână fix, patrimoniul societăţii poate să se modifice în funcţie de rezultatele entităţii. Capitalul social este reprezentat de valoarea nominala a acţiunilor sau părţilor sociale deţinute de acţionari sau asociaţi.

Se poate spune deci despre capital că este una din componentele de bază ale existenţei şi funcţionării societăţilor comerciale. El poate fi privit ca o resursă a activităţii întrepinderii, ca element fundamental de care depinde încadrarea entităţii în diferite grupe şi categorii, ca factor esenţial al responsabilităţii şi credibilităţii societăţii comerciale in relaţiile de afaceri.

44

Capitalul social este constituit iniţial de aporturi în natura şi în bani

ale asociaţilor. Pe parcursul vieţii entităţii, capitalul social poate fi modificat ca

urmare a operaţiilor de creştere şi de reducere de capital.

În structura capitalurilor proprii capitalul social are un caracter avansabil fiind constituit la înfiinţarea entităţii, prin aportul în natura şi/sau numerar al propietarilor sau asociaţilor. Fiind un capital investit, aşa cum se afirmă în modelul contabil anglo-saxon, capitalul social reprezintă creanţe reziduale, în sensul că la lichidarea unei societăţi comerciale se achită mai întâi drepturile creditorilor, iar ce rămâne după ce acestea sunt complet satisfăcute, revine proprietarilor sau asociaţilor.

Capitalul social se împarte in capital subscris nevărsat şi capital subscris vărsat.

În cadrul societăţilor comerciale pe acţiuni, pentru aporturile în numerar, constituirea capitalului social se realizează în trei etape succesive:

- subscrierea fara apelare, adică nominalizare la plată;

- subscrierea cu apelare fără vărsare;

- subscrierea cu apelare şi vărsare;

În mod corespunzător, capitalul subscris se diferenţiază în: capital subscris neapelat, capital subscris apelat şi nevărsat şi capital subscris apelat şi vărsat.

Capitalul social se împarte în acţiuni sau părti sociale, în raport cu natura juridică sau economico-financiară a societăţii comerciale.

Acţiunea reprezintă o fracţiune a capitalului, fiind un titlu de valoare negociabil, propriu societăţilor pe acţiuni şi în comandita pe acţiuni. Din punct de vedere juridic acţiunea este un titlu de credit constatator al drepturilor şi obligaţiilor care decurg din calitatea de acţionar.

Valoarea iniţială a acţiunilor sau părţilor sociale poartă numele de valoare nominală. Aceasta valoare nu se schimbă decât în cazuri foarte rare.

Părţile sau cotele sociale sunt reprezentate de un certificat eliberat fiecărui asociat.

Pe parcursul funcţionării entităţii capitalul social se poate majora prin emisiunea de acţiuni noi şi prin operaţiuni interne (încorporarea de rezerve, capitalizarea exerciţiului precedent, transformarea de obligaţiuni în acţiuni). Micşorarea capitalului se poate realiza prin rambursarea către asociaţi a unei părţi din capital, prin răscumpararea de acţiuni, prin acoperirea pierderilor provenite din exerciţiile precedente şi prin alte operaţii potrivit legii.

Capitalul social se determină prin produsul dintre numărul de acţiuni sau părţi sociale şi valoarea nominală a acestora

Cs = Nr. A x Vn

Pentru societăţile comerciale în nume colectiv sau în comandita simplă, legea nu impune un capital minim de constituire. În schimb, capitalul social al unei

45

societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200 lei şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei.

În cazul societăţilor pe acţiuni şi al societăţilor în comandita pe acţiuni, capitalul

social trebuie sa fie în valoare de minim 90.000 lei sau 25.000 euro, în echivalent lei,

calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data subscrierii,

iar valoarea nominală a unei acţiuni nu va putea fi mai mică de 0.1 lei..

2.2.2. Contabilitatea operaţiunilor privind constituirea de capital

Evidenţa constituirii şi micşorării capitalului social se realizeaza prin contul de pasiv 101 “Capital social”. În creditul contului se înregistrează constituirea şi creşterea capitalului prin aportul în bani şi/sau în natura al propietarilor, prin capitalizarea rezultatului şi prin operaţii interne, iar în debit, micşorarea capitalului prin rambursarea către asociaţi şi acoperirea de pierderi provenite din exerciţiile financiare precedente. Soldul contului este creditor şi reprezintă capitalul propriu ca sursă permanentă de finanţare a activelor întreprinderii.

Contabilitatea capitalului social se realizeaza cu ajutorul contului “Capital social”. Prin rolul său, contul are menirea de a controla vărsarea efectivă a capitalului subscris, în raport cu termenele angajate de asociaţi sau acţionari prin documentele de subscriere.

Contul sintetic de gradul I, 101 “Capital social” se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II – 1011 “Capital subscris nevărsat” şi 1012 “Capital subscris vărsat”. Aceasta dezvoltare a conturilor se realizează în funcţie de cei doi paşi ce trebuie realizaţi la constituirea capitalului social, subscriere şi vărsare.

Contul 1011 “Capital subscris nevărsat” are rolul de a înregistra, urmări şi a controla capitalul subscris de asociaţi conform documentaţiei de constituire a societăţii pâna la vărsarea sa efectivă.

Contul 1012 “Capital subscris vărsat” are rolul de a înregistra, urmări şi controla capitalul social subscris şi vărsat de asociaţi, precum şi marirea, respectiv reducerea capitalului social.

Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numarul şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale subscrise şi vărsate.

Contul 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” evidenţiază aporturile subscrise de asociaţi pentru constituirea şi creşterea capitalului social. În debitul acestui cont, se înregistrează capitalul subscris de asociaţi, respectiv sumele achitate acestora cu ocazia retragerii capitalului; în creditul contului se reflectă valoarea aporturilor vărsate în numerar şi/sau în natură, precum şi capitalul retras de asociaţi. Soldul debitor al contului reprezintă capitalul subscris nevărsat de

46

asociaţi, iar cel creditor datoria din capitalul de rambursat. Evidenţa analitică a contului se dezvoltă pe fiecare actionar sau asociat în calitatea sa de subscriptor sau beneficiar la rambursarea capitalului.

În relaţiile de decontare cu asociaţii privind capitalul se pot ivi o serie de ipostaze care trebuie delimitate şi evidenţiate în contabilitate: asociaţii în dificultate care nu efectuează la termen vărsămintele la capitalul social subscris şi vărsarea în avans a capitalului social subscris. Pentru a elimina acest neajuns în cadrul contului 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” s-au creat urmatoarele conturi sintetice de gradul II.

În acest fel, se asigură respectarea principiului noncompensării, prin delimitarea conturilor de creanţe faţă de asociaţi, de cele care exprimă obligaţii existând posibilitatea controlului şi urmăririi distincte a efectelor fiecărui tip de operaţii legate de capitalul social subscris şi care implică relaţii ale societăţii comerciale cu asociaţii (actionarii) săi.

Capitalul social subscris.

Societatea comercială se poate constitui numai dacă întregul capital social a

fost subscris şi fiecare acceptant a vărsat în numerar jumatate din valoarea

acţiunilor subscrise. Restul de capital social subscris va trebui vărsat în termen de

12 luni de la înmatricularea societăţii comerciale. În cazul acţiunilor ce reprezintă

aporturi în natură, acestea vor trebui acoperite integral.

Dacă subscrierile publice depăşesc capitalul social prevăzut în prospectul

de emisiune sau sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligaţi să supună

aprobării adunării constitutive majoritare, reducerea capitalului social la nivelul

subscripţiei.

Subscrierea capitalului este o operaţie prin care subscriptorul declară şi

semnează pentru suma de bani şi valoarea bunurilor cu care se angajează să

participe la constituirea societăţii. Aportul în natura trebuie adus integral la

constituirea societăţii, iar cel în numerar se depune parţial la constituire.

456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” = 1011“Capital subscris nevărsat”

Capitalul social vărsat.

47

Ca urmare a modificării şi completării Legii nr. 31/1990, cerinţa este ca fiecare acţionar să verse minim 30% din capitalul social pe care l-a subscris.

Vărsarea capitalului:

1011“Capital subscris nevărsat” = 1012 “Capital subscris vărsat”

Depunerea efectivă:

% = 456 “Decontari cu asociatii privind capitalul”

512 “Conturi curente la bănci”

21 “Imobilizări corporale”

20 “Imobilizări necorporale”

30 “Stocuri”

37 “Mărfuri” etc.Capitalul subscris vărsat este capital aportat (depus, liberat, capitalizat,

realizat) efectiv prin depunerea, vărsarea sumelor de bani promise sau prin

depunerea aportului în natură.

Vărsarea capitalului este operaţia de punere la dispoziţia societăţii a

aporturilor subscrise.

La capitalurile proprii se mai adaugă pe parcursul funcţionării societăţii şi

alte elemente, realizate prin autofinanţare, cum sunt: primele legate de capital,

rezerve, diferenţe din reevaluare, rezultatul reportat, fondurile, subvenţiile pentru

investiţii şi provizioanele.

Capitalul subscris nevărsat este capitalul pe care asociaţii/acţionarii s-au angajat să-l pună la dispoziţia întreprinderii, iar în masură în care capitalul este eliberat sau capitalizat efectiv în bani şi/sau natura, el devine capital subscris vărsat.

O societate comercială se poate constitui numai în cazul în care capitalul social a fost subscris integral. Totodată la constituire trebuie respectate urmatoarela reglementări:

- Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de

societate. La subscrierea capitalului, acest aport trebuie vărsat în

48

proporţie de 30% la fiecare acceptant al acţiunilor, restul de 70% trebuie

vărsat într-un termen de 12 luni potrivit hotărârii Adunarii Generale a

Actionarilor. Sumele vărsate pot fi consemnate în conturile de la CEC

sau în contul de la bancă.

- Aporturile în natură sunt admise la toate formele de societăţi comerciale

şi trebuie depus integral la subscriere. Ele reprezintă cel mult 60% din

capitalul social. În cazul societaţilor pe acţiuni întreprinderea societară

se poate constitui numai dacă intregul capital a fost subscris şi fiecare

acceptant a vărsat în numerar jumatate din valoarea acţiunilor subscrise.

În subscrierea capitalului social se pot întalni cazuri particulare cum sunt:- Subscrierile publice depăşesc capitalul social prevăzut în prospectul de

emisiune sau sunt mai mici decât acesta. Fondatorii sunt obligaţi să

supună adunării constitutive mărirea sau, după caz, micşorarea

capitalului social la nivelul subscripţiei. Dacă adunarea constitutivă nu

aprobă cresterea capitalului social, se procedează la reducerea

subscrierilor la nivelul capitalului statutar. Surplusul se inapoiază

subscriptorilor. Dacă se aprobă sumele care depasesc valoarea nominală

se folosesc pentru acoperirea cheltuielilor de înfiintare a societăţi,

emisiunii de acţiuni, de lansarea a prospectului de subscriere, ca prime

de emisiune.

În cazul în care există aporturi în natură, adunarea constitutivă numeşte

unul sau mai mulţi experţi care îşi vor da avizul asupra evaluărilor.

Pentru evaluare se va avea în vedere titlul juridic cu care sunt aduse

bunurile în patrimoniul societăţii, starea bunurilor, precum şi preţurile

lor.

Cea mai reprezentativă formă juridică o reprezintă societatea pe acţiuni (S.A.).

Societatea pe acţiuni poate fi constituită de către membrii fondatori, care semnează şi documentaţia de constituire a societăţii şi subscriu în totalitate capitalul social sau prin prospecte de subscripţie publică, numite şi prospecte de emisiune, în baza cărora cei care iau cunoştinţă de caracterul activităţii, limitele

49

participării la capitalul social şi de remunerarea a capitalului social îţi anunţă in scris acceptul de a subscrie.

Fondatorii unei societăţii pe acţiuni sunt semnatarii contractului de societate şi a statului, răspunzând de conţinutul prospectului de emisiune privind constituirea societăţii şi a capitalului.

În urma înregistrărilor, întreg capitalul subscris este vărsat, fiind reprezentat de soldul creditor al contului 1012, iar contul 456 este soldat, ceea ce demonstrează ca relaţiile stabilite de societate cu acţionarul privind promisiunile de aport la capitalul social subscris au fost soluţionate.

Dacă acţionarii nu fac la termen vărsamintele la capitalul social subscris, ei sunt obligaţi la plata dobânzii legale pentru durata întârzierii. Plata dobânzii nu exclude răspunderea acţionarului pentru daunele cauzate societăţii.

Aşa cu se arată în Legea nr. 31 a societăţilor comerciale, art. 66, cănd acţionarii nu au efectuat plata vărsamintelor ce le datorează, societatea îl va invita să-şi îndeplinească această obligaţie printr-o somaţie colectivă, publicată de două ori, la interval de 15 zile în Monitorul Oficial şi într-un ziar răspândit. Când nici în urma acestei condiţii acţionarii nu vor efectua vărsamintele, consiliul de administraţie va putea decide fie urmarirea acţionarilor pentru vărsamintele retrase, fie anularea acelor acţiuni nominative.

Dacă acţiunile sunt anulate, în locul lor vor fi emise noi acţiuni purtând acelaşi număr, care vor fi vândute.

La vănzarea acţiunilor noi emise se face înregistrarea la preţul de vânzare.Dacă în urma îndeplinirii formalităţilor de anulare şi vănzare nu s-au

realizat sumele datorate societăţii, se procedează la reducerea capitalului proportional cu diferenţa dintre capitalul existent şi capitalul social.

2.2.4 Contabilitatea creşterii capitalului social

2.2.4.1 Contabilitatea creşterii capitalului social prin aporturi noi în natură

şi/sau în numerar

Creşterea capitalului prin aporturi în numerar şi/sau natura se poate efectua teoretic, prin două metode:

- creşterea valorii nominale a acţiunilor existente;

- emiterea de noi acţiuni;

Prima metoda se aplică prin consimţământul unanim al acţionarilor şi evită modificarea echilibrului între acţionari.

50

În cazul emiterii de noi acţiuni, întreprinderea trebuie să stabilească preţul de emisiune. Acest preţ de emisiune, trebuie să fie cuprins între valoarea nominală a acţiunilor vechi (limita minimă) şi valoarea matematică contabilă a acestor acţiuni.Situaţia în care preţul de emisiune al acţiunilor noi este mai mic decât valoarea matematică contabilă a acţiunilor vechi, antrenează o pierdere pentru acţionarii “vechi” care nu participă la subscrierea de noi acţiuni.Soluţia acestor acţiuni este realizată prin drepturile preferenţiale de subsriere (DS). Aceste drepturi sunt titluri de valoare negociabile care intră în paritate cu acţiunile vechi. Subscriptorii noilor acţiuni pot fi: vechi acţionari care utilizează drepturile lor sau, noii acţionari care cumpără DS-uri la nivelul parităţii necesare.

Mărimea drepturilor de subscriere se calculează ca diferenţă între valoarea matematică contabilă veche şi valoarea nouă a unei acţiuni.

Vechii acţionari au dreptul preferenţial de subscripţie a noilor acţiuni potrivit cadrului legal în vigoare. Aplicarea dreptului preferenţial de subscripţie presupune existenţa urmatoarelor situaţii:

- dreptul de subscripţie cu titlu ireductibil;

- dreptul de subscripţie cu titlu reductibil;

- dreptul de subscripţie negociabil;

Dreptul de subscripţie cu titlu ireductibil permite tuturor acţionarilor vechi care vor subscrie la cresterea capitalului să-şi păstreze cota-parte din capitalul societăţii. Deci, acţionarul vechi care deţine 10% din capitalul vechi are dreptul să subscrie 10% din creşterea de capital.

Dreptul de subscripţie cu titlu reductibil apare atunci când vechii acţionari nu uzează de dreptul lor de subscripţie cu titlu ireductibil. Acţiunile noi emise considerate disponibile sunt atribuite cu titlu reductibil acţionarilor vechi care au subscris un număr de acţiuni superior celui la care au dreptul, însă în concordanţa cu drepturile lor şi cu limitele cererilor lor. Dreptul de subscripţie cu titlu reductibil trebuie să fie hotărât expres de Adunarea Generală a Acţionarilor.

Dreptul de subscripţie negociabil se caracterizează prin faptul că este negociabil pe toată durată subscripţiei. El este materializată într-un cupon care are o valoare de piaţă pentru care se poate calcula o valoare teoretică care are ca punct de plecare valoarea contabilă veche.

Raţionamentul calculării valorii teoretice a unui DS se prezintă astfel:

• Capitalul propriu înaintea creşterii prin aporturi noi Q × V

• Creşterea Q * × E

• Capitalul propriu rezultat în urma creşterii (Q × V) + (Q * × E)

51

• Valoarea matematică contabilă a unei acţiuni după creşterea capitalului

propriu

(Q × V) + (Q * × E)

(Q + Q *)

• Valoarea teoretică a dreptului de subscriere (DS)

Q * × (V – E)

(Q + Q *)

unde:

Q - reprezintă numărul acţiunilor vechi

Q * - numărul acţiunilor noi

V - valoarea matematică contabilă a vechilor acţiuni

E - preţul de emisiune al noilor acţiuni

Înregistrarea în contabilitate se face astfel: 456 = %Decontări cu asociaţii 1011 privind capitalul Capital subscris nevărsat 1041 Prime de emisiune

2.2.4.2 Încorporarea rezervelor, a primelor de emisiune şi a beneficiilor în masa capitalului social

Creşterea are loc prin încorporarea rezervelor, a profitului, a rezervelor din

reevaluare şi a primelor de capital. Motivul creşterii este cel al întăririi

credibilităţii societăţii asigurând acţionarii de disponibilitatea unei mari părţi a

fondurilor proprii.

Procedural, creşterea de capital se poate realiza prin crearea de noi titluri

atribuite gratuit vechilor acţionari sau prin creşterea valorii nominale a vechilor

acţiuni. Se precizează că în condiţiile unui astfel de mod de majorare de capital,

averea reală a societăţii nu se modifică.

52

Protecţia financiară a vechilor acţionari, în condiţiile în care se emit noi

acţiuni, este asigurată prin deţinerea de către aceştia a drepturilor de atribuire (DA)

ca titluri negociabile. Subscriptorii noilor acţiuni pot fi atât vechii acţionari care

utilizează drepturile lor, cât şi noii acţionari cu condiţia ca aceştia să cumpere DA-

uri la paritatea necesară.

Mecanismul de calcul şi funcţionare a DA - urilor este în principiu similar

cu cel al DS - urilor.

Relaţia de calcul pentru valoarea teoretică a unui drept de atribuire este:

Ci × V

Ci+ C

unde:

C - numărul de acţiuni vechi

C' - numărul de acţiuni noi de emis

V - valoarea contabilă sau cotaţia la bursă a vechilor acţiuni

Înregistrarea contabilă privind încorporarea rezervelor în capital este:

Primele de capital reprezintă plusvalori sau capital adiţional creat

sub forma diferenţelor între pretul de emisiune, valoarea de aport în natura,

valoarea de aport a întreprinderii absorbite în urma fuziunii, pe de o parte şi

valoarea nominală a acţiunilor emise, de remunerarea aportului sau de

remunerarea întreprinderii absorbite pe de altă parte. În mod concret, primele de

capital se împart în: prime de emisiune, de aport şi de fuziune.

Prima de emisiune reprezintă diferenţa dintre preţul de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale

1061 = 1012 Rezerve legale Capital subscris vărsat

53

Numărul de acţiuni noi emise X Valorea contabilă (cotaţia bursieră) a vechilor acţiuniNumărul de acţiuni vechi + Numărul de acţiuni noi

Prima de aport apare în cazul creşterii de capital prin aport în natura şi se calculează ca diferenţă între valoarea matematică-contabilă a acţiunii sau părţii sociale şi valoarea nominală.

Prima de fuziune apare în cazul fuziunii a două sau mai multe societăţi. Aceasta se calculează ca diferenţă dintre valoarea matematică sau intrinsecă a acţiunilor sau părţilor sociale şi valoarea lor nominală. Prima de fuziune este, în acelaşi timp, dreptul de intrare al noilor asociaţi ai societăţii absorbante. Majorarea capitalului pe seama primelor de capital:

104 “Prime de capital” = 1012 “Capital subscris vărsat”

Subventii pentru investitii sunt surse de finanţare alocate de la

bugetul statului sau pe alte căi, de care beneficiază o întreprindere, pentru

procurarea sau producerea de echipamente sau a altor bunuri de natura

imobilizărilor, pentru realizarea unor activităţi pe termen lung sau pentru

acoperirea altor cheltuieli de natura investiţiilor.

Pe masură amortizării bunurilor respective, subvenţia pentru investiţii este virată la venituri excepţionale.

Din punct de vedere al prelucrării contabile şi prezentării în documentele de sinteză, pot fi reţinute două metode de tratare a subvenţiilor pentru investiţii.

Prima soluţie ia în considerare încorporarea eşalonată în timp a subvenţiilor în contul de profit şi pierdere. O a doua conduce la inregistrarea subvenţiilor pentru investiţii la capitaluri proprii, fiind asemănătoare rezervelor.

Inspirată din modelul francez, contabilitatea românească a recurs la o soluţie intermediară, a asimilat subvenţiile capitalurilor proprii şi le-a virat la venituri pe masură ce acestea îşi îndeplinesc obiectivul pentru care au fost acordate.

Pentru contabilitatea întreprinderilor din România, s-a adoptat soluţia contabilizării subvenţiilor ca un rezultat amânat. Ea figurează ca o componenţă a capitalurilor proprii în momentul constituirii, fiind transferată în cote raţionale asupra veniturilor pe masură amortizării, imobilizărilor finanţate sau realizării activelor imobilizate. Dacă subvenţia a servit la finanţarea imobilizărilor neamortizabile, cota parte anuală este determinată raportând suma subvenţiilor la numărul de ani stabiliţi pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în contract. De exemplu, subvenţia acordată pentru achiziţia unui teren poate fi alocată în condiţia construirii pe acestă a unui imobil, în consecinţă este etalată în timp în raport de durata de viaţă a imobilului construit.

54

Legatura mai puţin puternică a subvenţiilor pentru investiţii cu capitalurile proprii, precum şi puternicele lor incidente fiscale (angajarea de către aceste elemente a unui impozit viitor asupra beneficiilor, deci a unei datorii viitoare) conduc analiştii la interpretarea lor, în studiile financiare, ca surse proprii, pentru jumatate din valoare, şi ca datorii, pentru cealaltă jumatate.

2.2.4.1.Alte modalităţi de creştere a capitalului social

a) Creşterea capitalului prin dubla mărire

Dubla mărire de capital social se realizează prin capitalizarea rezervelor,

primelor de capital sau rezervelor din reevaluare şi prin aporturi în numerar. Ea

poate avea loc simultan sau succesiv. În ipoteza în care creşterile sunt simultane,

drepturile de subscripţie şi cele de atribuire sunt rezervate în mod exclusiv

vechilor acţionari.

b) Creşterea capitalului prin conversia obligaţiunilor în titluri de capital

Pe această cale se asigură creşterea capitalului social prin diminuarea

datoriilor fără a apela direct la trezorerie. Această conversie trebuie să fie dorită şi

motivată de obligatari pentru a deveni acţionari. Purtatorul de obligaţiuni ca titluri

de valoare cu dobândă fixă trebuie să fie interesat să le transforme în titluri cu

venit variabil (dividende). În acest scop, acţiunile emise trebuie să aibă o valoare

teoretică apropiată de cea a obligaţiunilor.

Diferenţa dintre valoarea nominală totală a obligaţiunilor convertite şi

valoarea totală a acţiunilor noi emise ca echivalent se înregistreazî ca prime de

conversie.

Nu se ridică problema protecţiei financiare a vechilor acţionari deoarece

obligatarii ca subscriptori ai noilor acţiuni sunt creditorii societăţii comerciale.

Înregistrarea împrumutului din emisiunea de obligaţiuni

5121“Conturi la bănci în lei” = 161 “Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni”

Subscrierea aporturilor

55

456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” = %

1011 “Capital subscris nevărsat” 1044 “Prime de conversie”

Conversia obligaţiunilor în acţiuni

161 “Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni” = 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul”

Transferul aporturilor subscrise la valoarea nominală – la capitalul vărsat

1011“Capital subscris nevărsat” = 1012 “Capital subscris vărsat”

Transferul primelor de conversie la capital

1044 “Prime de conversie”= 1012 “Capital subscris vărsat”

c) Conversia creanţelor în acţiuni.

Această creştere de capital este fictivă, deoarece nu aduce nici un aport nou la capital. Situaţia în sine se produce atunci când societatea are datorii către terţi, furnizori creditori, etc. şi nu are disponibilităţi băneşti să le achite. De comun acord cu aceşti terţi, li se va achita datoriile de către societate, prin emiterea de acţiuni şi înmanarea lor în locul datoriei. Astfel, se stinge obligaţia faţă de terţi, iar terţii, la rândul lor, devin acţionari ai societăţii. In contabilitate crearea si stingerea obligatiei se realizeaza astfel: subscrierea pentru aportul de crestere al capitalului

456 = % “Decontări cu asociaţii privind capitalul” 1011 “Capital subscris nevărsat” 1041 “Prime de emisiune”

stingerea obligaţiei

401 “Furnizori” = 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” capitalizarea

% = 1012 “Capital subscris vărsat”1011 “Capital subscris nevărsat”1041 “Prime de emisiune”

56

2.2.5 Contabilitatea operaţiunilor privind micşorarea capitalului

Sunt situaţii în care societăţile, fie în mod fortuit, fie în mod voit, vor efectua operaţii de reducere de capital. Aceste operaţii, la fel ca şi creşterea de capital presupune modificări în viaţa societăţii de ordin financiar şi contabil.

Reducerea de capital are la bază două situaţii, şi anume:

- atunci când o parte din capitalul societăţii nu este folosit, deci cifra

statutară a devenit prea mare în raport de scopul societăţii se hotărăşte

reduce capitalul şi rambursarea părţii reduse către acţionari (asociaţi).

- pierderi importante şi repetate ale societăţii care obligă pe

asociaţi/acţionari să se limiteze la un capital mai mic.

Din punct de vedere financiar, reducerea capitalului social este determinată de: anularea unor investiţii, realizarea unor active, acoperirea unor pierderi acumulate pe tot parcursul exerciţiilor în cazul în care s-au epuizat celelalte posibilităţi prevăzute de lege, răscumpararea propriilor acţiuni pentru a fi anulate şi rambursarea către acţionari sau asociaţi a capitalului vărsat în cazul în care capitalul devine supraevaluat în raport cu volumul acţiunilor desfăşurate.

Dacă acionarii (asociaţii) hotărăsc reducerea de capital, trebuie să aiba la bază raportul unui expert contabil şi aprobarea Adunarii Generale a Acţionarilor.

Reducerea de capital nu trebuie să afecteze relaţiile de datorii faţă de terţi.

Ca orice modificare de capital, aceasta reducere trebuie facută publică, prin

anunţuri în mass-media.

2.2.5.1 Micşorarea capitalului prin rambursarea unei părţi către asociaţi

Reducerea pe această cale are loc în cazul în care capitalul este

supraproporţionat faţă de activitatea sa, atunci când se reduc investiţiile dintr-un

sector de activitate sau când se decide realizarea (vânzarea) unei părţi din activul

societăţii care nu este necesar activităţii sale.

Diminuarea capitalului social se realizeaza prin: reducerea numarului de

acţiuni, reducerea valorii nominale a acţiunilor şi prin răscumpararea acţiunilor de

către societate şi anularea lor.

57

În cazul în care se reduce valoarea nominală a acţiunilor sau numărul de

acţiuni prin rambursarea către acţionari, fiecare acţionar primeşte o suma

proporţională cu numărul de acţiuni pe care îl deţine.

Această cale de reducere este mai puţin practicată, deoarece nu afectează pe toţi acţionarii sau nu-i afectează în aceeaşi proporţie. În societăţile pe acţiuni apar două situaţii de operare a unei astfel de reduceri:

- dacă acţiunile nu pot fi în întregime eliberate, reducerea de capital va

afecta numai pe acei acţionari care au subscris nu au vărsat capitalul

subscris.

- dacă o parte a activului social este atribuit la mai mulţi acţionari cu

anularea acţiunilor corespunzătoare este necesar acordul de voinţă al

acţionarilor.

Reducerea capitalului :-retragere acţionari şi plata acţiunilor

1012 “Capital subscris vărsat”= 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul”

456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

Modalitatea de afectare a acţionarilor este diferita, conform procedeului care se aplică la reducerea capitalului:

- reducerea capitalului se realizează prin rambursarea legală a unei sume

pentru fiecare acţiune şi respectiv diminuarea valorii nominale; acest

procedeu este foarte comod deoarece permite respectarea principiului de

egalitate între acţionari;

- a doua variantă a rambursării constă în calculul valorii de rambursat

pentru fiecare acţionar a unei părţi, proporţional cu acţiunile pe care le

posedă. După rambursare, numărul acţiunilor se reduce.

- Reducerea valorii nominale

1012 = 456 Capital subscris Decontări cu asociaţi vărsat privind capitalul

58

Iar la rambursare: 456 = 512 Decontări cu asociaţi Conturi curente la privind capitalul bănci

- Reducerea numarului de acţiuni - înregistrarea contabilă este identică cu cea de mai sus.

1.2.5.2 Micşorarea capitalului prin acoperirea pierderilor

Acoperirea pierderilor exercitiului din capitalul social are loc numai în

cazul în care nu există o altă modalitate de finanţare. În principiu, acoperirea

pierderilor se face prin report la noul exerciţiu, din rezervele legale constituite în

acest sens şi prin vărsăminte noi pentru reîntregirea capitalului.

Practic, apelul la capitalul social intervine în cazul în care se constată că

bilanţul prezintă un nivel al pierderilor reportate prea important pentru a putea fi

absorbit rapid de beneficiile exerciţiilor viitoare.

Modalităţile contabile şi financiare folosite pentru finanţarea pierderilor direct din

capitalul social sunt cea a reducerii valorii nominale a acţiunilor şi cea a anulării

numărului de acţiuni. Indiferent de soluţia reţinută, se debitează contul 1012

“Capital subscris vărsat” şi se creditează contul 117

”Rezultatul reportat”.

1012 “Capital subscris vărsat”= 117 “Rezultatul Reportat”

Motivul reducerii este dat de necesitatea însănătoşirii situaţiei financiare prin absorbţia pierderii.

În principiu, pierderile constatate la închiderea exerciţiului financiar pe

baza de bilanţ contabil se reportează pentru exerciţiul următor, spre a fi acoperite

ulterior din rezultatul pozitiv obţinut. De asemenea, potrivit Legii 31/1990 privind

59

societatile comerciale, se constituie rezerve legale pentru protecţia capitalului

social împotriva pierderilor.

Se pot ivi situaţii în care cele două modalităţi – rezultatul reportat şi

rezervele legale – în condiţiile în care nu există şi alte structuri de capitaluri

proprii pentru acoperirea pierderilor nu sunt suficiente şi se apelează astfel la

micşorarea capitalului social.

Practic, apelul la capitalul social intervine în cazul în care se constată că

bilanţul reprezintă un nivel al pierderilor reportate prea important pentru a putea fi

absorbit rapid de beneficiile exerciţiilor viitoare.

Se pot folosi două metode pentru diminuarea capitalului social: cea a

reducerii valorii nominale a acţiunilor şi cea a anulării numărului de acţiuni.

Indiferent de soluţia reţinută, se debitează contul 1012 “Capitalul subscris vărsat”

şi se creditează contul 117 “Rezultatul reportat”.

Operaţia produce modificări numai în masa capitalurilor proprii: diminuarea capitalului (- P) şi anularea pierderii (- A sau – ( - P)).

Prin modificarea în minus a capitalului social, încrederea terţilor în

posibilitatea achitării obligaţiilor societăţii sau a livrării de mărfuri, efectuării de

lucrări, prestaţiei de servicii are şanse de stabilizare. De asemenea, atât vechii

acţionari cât şi noii acţionari pot spera în redresarea societăţii şi obţinerea unor

dividende în viitor.

După reducerea de capital poate urma o creştere a capitalului, cu menţiunea

că în acest caz valoarea de vânzare a acţiunii poate fi mai mică decât valoarea

nominală. De obicei, reducerea de capital are loc la o cifră mai mică decât

jumatatea capitalului social.

Reducerea capitalului se poate face fie la nivelul pierderii înregistrate de

societate, fie la o cifră mai mare. În acest caz diferenţa dintre pierdere şi valoarea

reducerii se contabilizează într-un cont de prima de emisiune.

% = 117 Rezultatul reportat

1068 Alte rezerve

60

1012 Capital subscris vărsat

2.2.5.3. Răscumpararea propriilor acţiuni

Este o modalitate de micşorare a capitalului social în cazul sistării unor investiţii sau în cazul în care se constată că mărimea sa este supradimensionată în raport cu volumul de activitate desfasurat.

În pricipiu nu este admisă cumpărarea de către societate a propriilor sale acţiuni. Totuşi, în anumite cazuri legislaţia admite răscumpararea propriilor acţiuni cu scopul de a fi anulate, atribuite salariaţiilor sau vândute terţilor.

În anumite cazuri societăţile pe acţiuni sunt interesate să-şi răscumpere acţiunile proprii şi să le anuleze producând pe aceasta cale o reducere de capital.

- răscumpărare acţiuni proprii şi anulare

109 “Acţiuni proprii” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

1012 “Capital subscris vărsat”= 109 “Acţiuni proprii”

Diferenţele se înregistrează între valoarea de răscumpărăre şi valoarea de emisiune se înregistrează în conturile 664”Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate” sau 764 “Venituri din investiţii financiare cedate”. anularea acţiunilor

% = 109 1012 Acţiuni propriiCapital subscris vărsat 664 Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate

În cazul în care, preţul de răscumparare ar fi fost de mai mic, diferenţa se înregistra în creditul contului 764 “Venituri din investiţii financiare cedate”.

2.2.3. Contabilitatea amortizării capitalului.

Amortizarea capitalului este operaţiunea prin care se rambursează acţionarilor o parte (sau în întregime) contribuţia acestora, fără a se efectua reducerea de capital. Amortizarea capitalului nu aduce modificări în capitalul

61

social, ci modifică numai dreptul acţionarilor, prin afectarea unei părţi a beneficiului, sau a rambursării unor acţiuni.

Amortizarea capitalului este posibil de realizat în primul rând atunci când beneficiile şi rezervele societăţii sunt suficiente ca să asigure activitatea financiară a societăţii. Amortizarea are efecte asupra societăţii ca şi asupra acţionarilor, atât în ceea ce priveşte avantajele, care decurg din această operaţiune, cât şi în privinţă dezavantajelor.

Pentru că amortizara capitalului se poată avea loc este necesar ca elementele patrimoniale de activ să existe în realitate, nu să apară în situaţia de a fi fără valoare.

Alte condiţii de realizare a amortizării capitalului sunt:- decizia de amortizare să fie luată de Adunarea Generală.

- societatea să dispună de beneficii sau de rezerve, în aceaşi mărime cu

amortizarea capitalului.

rambursarea părţii amortizate din capital

1068 = 456 Alte rezerve Decontări cu asociaţii privind capitalul

achitarea sumei către acţionari

456 = 5121 Decontări cu asociaţii Conturi la bănci în lei privind capitalul

evidenţierea capitalului amortizat

1012 = 1013 Capital subscris vărsat Capital amortizat

2.3. Reflectarea capitalurilor proprii în situaţiile financiare anuale

Entităţile economice conform OMFP nr. 1752/2005, modificat şi completat prinOMEF nr. 2374/2007, care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre criteriile de mărime specificate în actul normativ amintit mai sus, întocmesc situaţii financiare anuale compuse din :

1. Bilanţ;2. Cont de profit şi pierdere;3. Situaţia modificărilor capitalurilor proprii;4. Situaţia fluxurilor de trezorerie;5. Note explicative la situaţiile financiare anuale.

62

Capitalurile proprii ale entităţii analizate sunt reflectate în bilanţ (formular 10),mai precis în partea de capitaluri şi rezerve (rând 64 din formular). Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele entităţii analizate, după deducerea tuturor datoriilor sale. Capitlurile proprii fac parte din categoria elementelor de pasiv fiind grupate în bilanţ după natură (capital şi rezerve), după provenienţă (datorii faţă de acţionari sau asociaţi care include capitalurile şi rezervele), după exigibilitate (capitalul şi rezervele care reprezintă datorii faţă de acşionari sau asociaţi pe operioadă de timp nedeterminată).

Formularul 30 „Situaţia modificărilor capitalurilor proprii” include o reconciliere a soldurilor fiecărei clase de capital social, prime, rezultat reportat şi a fiecărei rezerve de la începutul şi sfârşitul fiecărei perioade, cu detalii privind provenienţa modificărilor. Modificările capitalului rezultate din tranzacţilke cu acţionarii (emisiunile de acţiuni, dividendele, răscumpărările) şi alte mişcări în cadrul capitalurilor proprii trebuie să fie incluse în Note.

În cadrul entităţii economice structura modificărilor capitalului propriu este întocmită după următoare structură:

1. Capital social subscris2. Prime de capital3. Rezerve din reevaluare4. Rezerve legale5. Rezerve statutare sau contractuale6. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezervele din reevaluare7. Alte rezerve8. Acţiuni proprii9. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat (sold creditor cont 117)10. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puţin

IAS 294 (acest cont apare numai la entităţile economice care au aplicat regelementări contabile aprobate prin OMFP nr. 94/2001 şi până la închiderea avcestui cont-sold creditor 117 analitic sau sold debitor 117 analitic)

11. Rezultatul reportat provenit din trecerea l aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a Comunităţii Economice Europene – sold creditor cont 117 – analitic)

12. Profitul exerciţiului financiar sold creditor cont 11713. Repartizarea profitului14. Total capitaluri proprii

Menţionăm faptul că, toate aceste elemente sunt prezentate începând cusoldul conturilor corespunzătoare la începutul exerciţiului financiar la care se adaugă creşterile acestora menţionându-se valorile lor prin transfer separat din care se scad reducerile acestora rezultând astfel soldul la sfârşitul exerciţiului financiar.

Din punct de vedere al formatului acestei situaţii putem spune că toate modificările care generează câştiguri sau cheltuielile care nu tranzitează contul de profit şi pierdere, ci sunt recunoscute direct în capitalurile proprii afectează doar rezultatul reportat şi care nu apar în situaţia modificării capitalurilor proprii.

Modioficările capitalului propriu sunt prezntate pentru exerciţiile financiare precedent şi curent. Prezentările cifrice sunt însoţite de informaţii referitoare

4 Raportarea financiară în economii hiperinflaţioniste.

63

la: natura modificărilor, tratamentul fiscal aplicat acolo unde este cazul, natura şi scopul pentru care au fost constituite rezervele şi orice alte informaţii semnificative, toate acestea fiind prezentate în Notele explicative la situaţiile financiare anuale.

CAPITALUL 3. STUDIU DE CAZ

3.1.1. Prezentarea entităţii SC AGRINA SA

Societatea comercială “ AGRINA” S.A. Cluj are o existenţă de peste 65 ani, fiind înfiinţată în anul 1932 sub denumirea de “ Depozitul judeţean Malt” , care avea ca obiect de activitate depozitarea, îmbutelierea şi desfacerea alcoolului şi a băuturilor spirtoase.

În anul 1951 şi-a schimbat numele în “Întreprinderea de Vin şi Băuturi Alcoolice Vinalcool” completându-şi profilul de activitate prin condiţionarea vinului şi a rachiurilor naturale, prepararea şi îmbutelierea vinului şi a băuturilor alcoolice din fructe.

În anul 1985 societatea a devenit “ Întreprinderea de Vinificaţie şi Produse Spirtoase” funcţionând sub această denumire până în anul 1991 când în baza H.G. 1353 a luat fiinţă societatea comercială pe acţiuni S.C. Prodvinalco S.A. cu sediul central în strada Traian 36, Cluj-Napoca.

Un moment remarcabil s-a produs în anul 1991 când S.C. Prodvinalco S.A. a fuzionat cu Fabrica de Spirt Gherla, ca urmare fiind posibilă o procesare completă de la cereale până la produsele finite materializate în băuturi alcoolice spirtoase.

Din 1998 compania este integral privata, actiunile fiind detinute de asociatia salariatilor, dar si de actionarii care au subscris în oferta publica de privatizare.

3.1.2. Obiectul de activitate

S.C. Prodvinalco S.A are ca obiect de activitate producţia şi desfacerea băuturilor spirtoase.

Este inregistrata la Registrul Comertului din judetul Cluj sub numarul J12/68/08.02/1991 iar codul de înregistrare fiscală este RO 199222.

Sediul central al firmei este in str. Traian nr. 36, Cluj-Napoca, iar în

localităţile Gherla şi Baciu sunt sedii secundare.

Desfacerea producţiei se face prin depozitele ( Cluj, Turda, Dej, Gherla, Mociu), magazinele şi punctele de vânzări din Paşcani şi Bucureşti.

64

S.C. Prodvinalco S.A. are în prezent un număr de 530 angajaţi repartizaţi în toate domeniile în care îşi desfăşoară firma activitatea.

Alcoolul etilic rafinat, care este materia primă de bază, este fabricat în exclusivitate din cereale ( porumb şi secară ), având o calitate ireproşabilă. Acest aspect coroborat cu procurarea celorlalte materii prime şi materiale de cea mai bună calitate, asigură produselor societăţii un nivel calitativ care poate să satisfacă cele mai exigente pretenţii. Adăugând la cele arătate mai sus preocuparea permanentă pentru prezentarea produselor societăţii ( sticle, etichete, capsule, ambalaje individuale şi colective ) la cele mai înalte standarde, se crează o imagine completă a produselor care poartă marca: PRODVINALCO.

Societatea este interesată în promovarea acestei mărci pe piată, având în vedere evoluţia viitoare a societăţii cât şi a pieţei pe care activează societatea; marca este înregistrată la OSIM şi la Oficiul Registrului Comerţului ca o emblemă a societăţii.

In obiectul de activitate a S.C. Prodvinalco S.A, în cadrul activităţilor direct productive sunt cuprinse:

- fabricarea alcoolului rafinat;

- cupajare, tratare, îmbuteliere vin;

- fabricarea şi îmbutelierea ţuicilor, rachiurilor naturale;

- fabricarea şi îmbutelierea băuturilor alcoolice.

In toate unităţile sale se utilizează tehnologiile specifice, adaptate caracteristicilor specifice fiecărei linii de fabricaţie, precum şi grupei de sortimente propuse a se realiza.

În prezent în cadrul societăţii se realizează următoarele tehnologii: producerea alcoolului din cereale prin fluidificare şi zaharificare la cald;

producerea rachiurilor din fructe;

producerea băuturilor alcoolice din alcool etilic rafinat ( vodcă, rachiu,

rom, brandy, alcool sanitar );

producerea specialităţilor spirtoase ( bitter, florio, vermouth, lichioruri,

aperitive, creme );

îmbutelierea produselor exemplificate mai sus.

3.3. Aspecte contabile şi fiscale ale capitalurilor la entitatea studiată

3.3.1. Analiza indicatorilor din bilanţ la SC PRODVINALCO S.A.

65

Pentru a analiza rolul si ponderea capitalului social, in cazul surselor proprii de finantare ale intreprinderii, este necesara o analiza a structurii patrimoniale a intreprinderii.

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv dinamica acestuia, precum si a raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale si a schimbarilor intervenite in situatia mijloacelor si a resurselor, determinate de activitatea desfasurata in cadrul exercitiului.

In acest scop, se utilizeaza ultimul bilant al firmei:an 2007:

Indicatori din BILANT lei

Active imobilizate TOTAL 7137522

Active circulante TOTAL, din care 33431644

Stocuri (materiale, productie in curs de executie, semifabricate, produse finite, marfuri etc.)

6341291

Casa si conturi la banci 6353182

Creante 20737171

Capitaluri - Total, din care 14924051

Capital social subscris si varsat 2098901

Datorii Total 26088465

Indicatori din CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Cifra de afaceri 40136265

Venituri totale 41405538

Cheltuieli totale 41228861

Profitul brut al exercitiului 176677

Profitul net al exercitiului 83361

an 2006:Indicatori din BILANT lei

Active imobilizate TOTAL 7719484

Active circulante TOTAL, din care 33282342

Stocuri (materiale, productie in curs de executie, semifabricate, produse finite, marfuri etc.)

5186916

Disponibilitati banesti 9263958

Creante 18831468

Capitaluri - Total, din care 14840690

Capital social subscris si varsat 2098901

Datorii Total 26267113

Indicatori din CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Cifra de afaceri 86621903

Venituri totale 87982820

66

Cheltuieli totale 86318425

Profitul brut al exercitiului 1664395

Profitul net al exercitiului 1422182

Analizand marimea si ponderea elementelor bilantiere de activ si pasiv in anul 2007 în comparaţie cu anul 2006, se desprind urmatoarele informatii referitoare la situatia financiar-patrimoniala a societatii comerciale “PRODVINALCO” S.A.:

diminuarea marimii profitului cu 94,14%,

profitul desi modest reprezinta si el un indicator al solvabilitatii si

prosperitatii firmei

o scădere mică a datoriilor firmei fata de terti cu 0.68%

scaderea ponderii capitalului social in cadrul surselor totale de finantare

ale intreprinderii de la 14,14 %, in 2006 la 14.06%, in 2007.

astfel, prin prisma analizei activului net si a surselor de finantare,

situatia intreprinderii in anul 2007 fata de anul 2006 se înrăutăţeşte.

1.4.2. Operaţiuni legate de capitalla entitatea analizată

S.C. Agrina S.A. este o societate pe acţiuni cu un capital social de

3.098.900 lei şi o cifră de afaceri de 50.136.265 lei, indicatori care o situează pe

primele locuri din ţară în producţia şi desfacerea băuturilor spirtoase.

AGRINA S.A. este cotată la Bursa de Valori Bucureşti din anul 1997. Ca urmare a îmbunătăţirii indicatorilor economico-financiari din ultimii ani, cotaţia acţiunilor AGRINA la bursă a înregistrat o evoluţie constantă.

Societatea produce şi comercializează, conform obiectului de activitate, vin, produse pe bază de vin, rachiuri şi alte băuturi spirtoase şi derivate, subproduse ale acestora.

S.C. Agrina îşi propune să-şi lărgească gama produselor prin introducerea în fabricaţie de noi produse.

Cererile pieţei obligă întreprinderea să-şi diversifice mereu producţia prin introducerea de noi tehnici, tehnologii şi să-şi adapteze continuu produsele pentru ca acestea să corespundă cerinţelor pieţei.

Capitalul social al SC “AGRINA” SA În valoare de 3.098.900 lei este împărţit în 30.989.000 acţiuni, de 0,1 lei nominal.

67

Capitalul social este subscris de către acţionari astfel:- 6.000.000 acţiuni cu aport în natura reprezentând terenuri;

- 6.000.000 acţiuni cu aport în natura reprezentând cladiri;

- 5.000.000 de acţiuni aport în natura reprezentând utilaje;

- 2.000.000 acţiuni cu aport în natura ca stoc de mărfuri;

- 689.000 acţiuni cu aport în natura ca stoc de materii prime;

- 6.400.000 acţiuni cu aport în disponibilităţi băneşti.

Capitalului social 4561 = 1011 Decontări cu asociaţii Capital subscris vărsat pentru capitalul subscris

3.098.900

3. Depunerea aporturilor în natură şi vărsămintele corespunzătoare

% = 4561 211 Terenuri şi amenajări de terenuri 212 Construcţii 213 Instalaţii tehnice, mijloace de transport 371 Mărfuri 301 Materii prime 5121 Conturi la bănci în lei

3.098.900600.000

600.000500.000

200.00068.900640.000

4. Realizarea capitalului subscris vărsat.

1011 = 1012 Capital subscris Capital subscris nevărsat vărsat

3.098.900

Societatea comercială “AGRINA” S.A. are un capital propriu constituit din:- capital social 3.098.900- rezerve, prime de capital, acţiuni 13.741.790- rezultatul exerciţiului 84.361Capitaluri proprii 16.924.051Înainte de creşterea capitalului existau 30.989.000 acţiuni cu o valoarea

nominală de 0,1 lei pe acţiune. Valoarea contabilă este de 0,71 lei.Adunarea Generală a Acţionarilor hotărăşte o creşterea a capitalului social

de 28.500 lei pentru care vor fi emise 285.000 de acţiuni cu o valoare nominală de 0,1 lei. Preţul de emisiune este de 0,20 lei.- Creşterea capitalului propriu = 285.000 acţiuni x 0,71 lei = 202.350 lei din care: creşterea capitalului social =285.000 actiuni x 0,1 lei = 28.500 lei

68

prime de emisiune (285.000 actiuni x 0,61 lei) = 173.850 lei

- Valoarea matematică contabilă nouă (14.924.051 + 28.500)/21.274.000 = 0,70 lei)

456 = %Decontări cu asociaţii 1011 privind capitalul Capital subscris nevărsat 1041 Prime de emisiune

202.35028.500

173.850

Se încorporează în capitalul social 20.000 lei, pentru care se emit 200.000 acţiuni noi.

Situaţia contabilă se prezintă astfel:- capital social 3.098.900- rezerve încorporate 20.000- rezerve încorporate, prime de capital, acţiuni 12.721.790- rezultatul exerciţiului 83.361Capitaluri proprii 15.924.051- valoare contabilă a vechilor acţiuni 0,71 lei

- valoarea contabilă în condiţiile emiterii de noi acţiuni =

15.924.051/21.189.000 = 0,70 lei

- DA = 0,71 – 0,70 = 0,01 lei

1061 = 1012 Rezerve legale Capital subscris vărsat

20.000

Societatea comercială “PRODVINALCO” S.A. a decis să emită 50.000 acţiuni a 0,1 lei, subscrise în întregime de furnizori de materii prime ai societăţii. Prima de emisiune se stabileşte pâna la nivelul obligaţiei către furnizorii subscriptori.Obligaţia către furnizori este de 5.500 lei.

- valoarea acţiunilor = 50.000 x 0.1 = 5.000 lei

- valoarea primei = 500 lei

Capitalul social va creşte cu 5.500 lei şi concomitent se vor achita datoriile către furnizori. subscrierea pentru aportul de creştere al capitalului

456 = % 1011 1041

5.5005.000500

69

stingerea obligaţiei

401 = 456 5.500

capitalizarea

% = 1012 1011 1041

5.5005.000500

Reducerea numărului de acţiuni cu 5% prin rambursarea către acţionari a 1.049.450 actiuni x 0.1 lei Înregistrarea contabilă este:

1012 = 456 Capital subscris Decontări cu asociaţi vărsat privind capitalul

104.945

Iar la rambursare: 456 = 512 Decontări cu asociaţi Conturi curente la privind capitalul bănci

104.945

SC AGRINA SA răscumpară şi se anulează 1% din numărul de acţiuni, deci 209.890 de acţiuni, preţul de răscumparare fiind de 0.4 lei209.890 x 0.4 = 83.956 răscumpararea acţiunilor proprii

109 = 512 Acţiuni proprii Conturi curente la bănci

83.956

anularea acţiunilor

% = 109 1012 Acţiuni propriiCapital subscris vărsat 664 Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate

83.95620.989

62.967

70

În cazul în care, preţul de răscumparare ar fi fost de 0,05 lei titlu, diferenţa de 209.890 titluri x 0.05 lei = 10.495 lei, se înregistrat în creditul contului 764 “Venituri din investiţii financiare cedate”.

În decursul timpului s-a constituit o rezervă destinată amortizarii capitalului de 9.000 lei. Adunarea Generală consideră şi decide că este momentul să amortizeze suma care s-a constituit pe rezervă în acest scop.MODALITATEA DE CALCUL:

- 90.000 acţiuni x 0.1 lei/acţiune = 9.000 lei

1068 = 456 Alte rezerve Decontări cu asociaţii privind capitalul

9000

achitarea sumei către acţionari

456 = 5121 9000

evidenţierea capitalului amortizat

1012 = 1013 Capital subscris vărsat Capital amortizat

9000

Rezervele societăţii comerciale PRODVINALCO SA

Rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale ale firmei: % = 105 212 Rezerve din reevaluare Construcţii 213Instalaţii tehnice, mijloace de transport 214Mobilier, aparatura birotică

4.5003.000

1.000

500Transfer la rezerve:

105 = 106Rezerve din reevaluare Rezerve

4.500

SC PRODVINALCO SA a constituit rezerve legale în valoare de 9.000 lei 129 = 1061Repartizarea profitului Rezerve legale

9.000

71

3.4.Valorificarea informaţiilor privind capitalurile entităţii studiate

CAPITOLUL 4.CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Începand cu anul 1990, in structura sistemului economic romanesc s-au produs modificari impuse de necesitatea organizarii economiei romanesti pe baza princiilor economiei de piata. Prin aceste modificari, in cadrul sistemului economic, s-a dorit si o manifestare pregnanta democratiei, in primul rand, prin structura organizatorica, prin impartirea deciziei.

Prin aceasta redistribuire rationala a puterii decizionale, societatea comerciala reprezinta cel mai bun exemplu de descentralizare. Societatea

72

comerciala reprezinta un organism al vietii economice, fara de care nu ar fi posibila functionarea sistemului economic. Iar functionarea unei societati comerciale este conditionata de existenta capitalului. Capitalul societatii apare si dispare odata cu societatea comerciala. Capitalul poate fi privit ca o sursa sau o resursa a activitatii societatii, poate fi privit ca factor in functie de care este incadrata societatea, poate fi privit ca factor esential al responsabilitatii si credibilitatii societatii comerciale in relatiile de afaceri.

Capitalul social si patrimoniul unitatii economice nu trebuie confundate, desi sunt doua concepte strans legate intre ele. Desi initial patrimoniul unei unitati economice se suprapune peste capitalul social, acesta se modifica pe masura functionarii societatii comerciale, ajungand sa includa capitalul social.

Constituirea, organizarea, functionarea si relatiile desfasurate de societatile comerciale impun crearea si utilizarea informatiei economice. In cadrul informatiei economice, o importanta deosebita o are informatia contabila. Prin informatia contabila, ne formam o imagine depre succesul activitatii unei societatii comerciale si despre perspectivele acesteia.

Inregistrarea miscarii capitalului pe parcursul existentei societatii comerciale, dinamica capitalului si efectele acesteia asupra vietii societatii, se regasesc numai prin cifrele oferite de contabilitate.

In Romania, procesul de constituire a societatilor comerciale este reglementat prin Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, modernizata ulterior prin armonizarea reglementarilor continute in dispozitiile Legii privind valorile mobiliare si bursele de valori nr. 52/1994 si prin resistematizarea taxelor. La aceasta lege s-au adus si modificari si completari substantiale prin Ordonanta de Urgenta nr. 32/1997, intrata in vigoare la 28 iulie 1997. Prin aceste reglementari se precizeaza clar in cazul fiecarei forme de societate comerciala, actele de constituire, restrictiile legate de marimea minima a capitalului social, natura aporturilor aduse la capitalul social, marimea minima a capitalului varsat la constituire etc. Deci, se poate spune ca exista baza legala corespunzatoare pentru a organiza judicios un sistem de documente, pe baza carora sa se poata reflecta in contabilitate clar, fara ambiguitati, operatiile legate de constituirea capitalului social.

Capitalul social nu poate fi modificat prin operatii curente, se poate vorbi despre un principiu al “fixitatii capitalului social”. Insa, sunt situatii in care, in mod voit sau din necesitati, capitalul social este supus unor modificari (de majorare, de micsorare, amortizare, fuzionare). In unele din aceste situatii, se poate spune ca societatea comerciala apeleaza la posibilitatile de supravietuire legala, procedand la o adaptare a marimii capitalului propriu la situatia nou creata (datorita unor factori interni si externi, de natura economica, financiara, modificari ale legislatiei de specialitate etc).

Modificarile capitalului social trebuie reflectate corespunzator in contabilitate, tinand cont de particularitatile fiecarei situatii de modificare a capitalului social.

73

De asemenea in plan contabil, isi pun amprenta si numeroasele contradictii si modificari din domeniul fiscal, acestea ca o consecinta a accentuatei dependente contabilitate – fiscalitate.

Legislatia neclara si contradictorie, de multe ori, numeroasele formulare, documente si aprobari necesare pot constitui una din cauzele cae au determinat un ritm scazut al privatizarii prin atragerea investitorilor straini.

Tinand cont de reglementarile contabile in vigoare si de forma actuala a planului de conturi, se poate spune ca reflectarea in contabilitate a operatiilor legate de capitalul social, este satisfacatoare.

Insa, desi bine diferentiate prin natura lor, operatiile privind capitalul social reprezinta o parte componenta a ansamblului de operatii economice, generate de desfasurarea activitatii intr-o unitate economica, si care trebuie inregistrate in contabilitate. Iar inregistrarea acestor operatii in contabilitate si pe baza lor intocmirea situatiilor financiare, astfel incat acestea sa reflecte in mod fidel activitatea si situatia unitatilor economice respective, ridica unele probleme a caror solutionare contabila trebuie sa se faca prin norme contabile adecvate si o solida baza conceptuala.

Astfel spus, pentru a putea reflecta activitatea intreprinderilor romanesti, sistemul contabil din tara noastra trebuie sa devina un sistem contabil performant, care sa fie in acord cu tendintele de evolutie pe plan european si international, dar care sa tina seama si de trasaturile societatii romanesti.

74