Metode si tehnici utilizate in analiza economico-financiara

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

1

Curs 3 5.Metode si tehnici utilizate in analiza economico-financiara

Utilizarea metodelor si tehnicilor in analiza economico-financiara implica prelucrarea sub diverse modalitati a indicatorilor economico-financiari si prezentarea rezultatelor obtinute astfel incit in urma analizei acestora sa se poata oferii informatii suficiente dar si pertinente utilizatorului. In consecinta, se poate spune ca in fapt <materia prima> in utilizarea metodelor si tehnicilor de analiza o constituie indicatorii economico-financiari. Nu trebuie neglijat faptul ca un indicator este mai mult decit o simpla data, el devine util numai daca:

o ofera informatii suficiente, corespunzatoare ciclului pe care il caracterizeaza; o este prezentat corespunzator; o formula de calcul este facila celui interesat.

Regasim in literatura de specialitate gruparea indicatorilor economico-financiari dupa cum urmeaza: • indicatori ai resurselor

– materiale - umane

- financiare - informationale

• indicatori ai consumului de resurse (indicatori de efort) – cheltuieli, • indicatori de rezultate (efecte) • indicatori de eficienta

efect-e effort-E

efect-e e/e e/E

efort-E E/e E/E

Metodele si tehnicile utilizate in analiza economico- financiara pot fi structurate in doua mari categorii: • specifice analizei economico-financiare; • imprumutate de catre analiza economico- financiara sau comune cu alte stiinte. Acestea pot fi grupate în metode ale analizei cantitative, metode ale analizei calitative si alte metode si tehnici.

A. Metode cantitative Metodele analizei cantitative au rolul de a cuantifica contribuŃia elementelor componente şi a factorilor la formarea şi variaŃia fenomenului studiat, precum şi poziŃionarea firmei într-un mediu dat. Unele metode ale analizei cantitative diferă în funcŃie de tipul de legături funcŃional-cauzale, care pot fi de tip determinist sau de tip stocastic. Principalele metode ale analizei cantitative sunt:

1. metoda susbstitutiei 2. metoda balantiera 3. metoda ratelor 4. metoda scorurilor


2

1. Metoda substitutiei Această metodă se foloseşte în cazul în care între factorii fenomenului studiat există relaŃii de tip determinist de forma produsului sau a raportului (între fenomenul studiat şi factorii de influenŃă există proporŃionalitate directă sau inversă). Metoda substituirilor în lanŃ se bazează pe trei principii, respectiv:

a) ordonarea factorilor în cadrul modelului de analiză are în vedere condiŃionarea lor economică, şi anume: factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi;

b) substituirile se fac succesiv, avându-se în vedere ordinea menŃionată la principiul „a“;

c) un factor substituit se menŃine ca atare în operaŃiunile ulterioare. Aplicarea metodei se poate face pe bază de mărimi absolute şi pe bază de indici. Cazurile tipice de folosire a metodei substituirilor în lanŃ sunt: produs între factori şi raport între factori.

A) Cazul produsului între factori Modelul general al unui fenomen economic de acest tip este următorul:

F = a × b × c

Aplicarea metodei substituirilor în lanŃ pe bază de mărimi absolute se realizează astfel:

∆F = F1 – F0

unde: „1“ reprezintă informaŃia de stare; „0“ reprezintă baza de comparaŃie.

InfluenŃele factorilor asupra fenomenului studiat se stabilesc astfel:

1) ∆a(∆F) = a1b0c0 – a0b0c0 = (a1 – a0) b0c0

2) ∆b(∆F) = a1b1c0 – a1b0c0 = a1(b1 – b0) c0

3) ∆c(∆F) = a1b1c1 – a1b1c0 = a1b1 (c1 – c0)

∆F = ∆a(∆F) + ∆b(∆F) + ∆c(∆F)

Aplicarea metodei substituirilor în lanŃ pe bază de indici se prezintă astfel:

2000

111

0

1

100100100 cba

F

iii

cba

cba

F

FI =×=×=

100;100;1000

1

0

1

0

1 ×=×=×=c

ci

b

bi

a

ai cba

∆IF = IF – 100

InfluenŃele variaŃiei relative a factorilor asupra modificării relative a fenomenului studiat se calculează astfel:

1) 100)(−= a

I

a ii F∆∆


3

2) abaI

b iii

i F −×

=100

)(∆∆

3) 1001002

)( bacbaI

c

iiiiii F

×−

××=

∆∆

)()()( FFF I

c

I

b

I

aF iiiI∆∆∆

∆∆∆∆ ++=

Indicele unui fenomen oarecare „N“, influenŃat de n factori, se determină astfel:

2;100 1

21 ≥×

=−

niii

In

nN

K

InfluenŃa unui factor oarecare „K“ se stabileşte astfel:

;100100 2

1211

21)(−

−

−

×−

×=

K

K

K

KI

K

iiiiiii N

KK∆∆ 1 < K < n

B) Cazul raportului între factori Modelul general al unui fenomen economic de acest fel este următorul:

b

aP =

Stabilirea influenŃelor factorilor se face diferit, după locul unde este situat factorul cantitativ (numitor sau numărător).

B1) În cazul în care factorul cantitativ este la numitor, atunci influenŃele

factorilor se stabilesc astfel: - pe bază de mărimi totale:

∆P = P1 – P0

1. 0

0

1

0)(

b

a

b

ab P

−=∆

∆

2. 1

0

1

1)(

b

a

b

aa P

−=∆

∆

∆P = ∆b(∆P) + ∆a(∆P)

- pe bază de indici:

1001000

1 ×=×=b

aP

i

i

P

PI

∆IP = IP – 100


4

1. 100100100)(

−×=b

I

bi

i P∆∆

2. 100100

100)(×−×=

bb

aI

aii

ii P∆

∆

)()( PP I

a

I

bP iiI∆∆

∆∆∆ +=

B2) În cazul în care factorul cantitativ se află la numărător, influenŃele factorilor se separă astfel:

- pe bază de mărimi totale:

1. 2. 0

1

1

1)(

b

a

b

ab P

−=∆

∆

- pe bază de indici:

1. 100)(−= a

I

a ii P∆∆

2. a

b

aI

b ii

ii P −⋅= 100)(∆

∆

În cazul în care numărătorul şi/sau numitorul se dezvoltă după relaŃii de tip produs, raport şi balanŃier, pentru stabilirea influenŃelor factorilor indirecŃi se aplică principiile metodei substituirilor în lanŃ. În literatura de specialitate se întâlneşte şi metoda substituirii izolate a factorilor. În cazul utilizării acestei metode se aplică un singur principiu dintre cele menŃionate la metoda substituirilor în lanŃ, şi anume cel al substituirilor succesive. Suma influenŃelor factorilor nu mai este egală cu modificarea totală a fenomenului analizat, ca în cazul aplicării metodei substituirilor în lanŃ, apărând restul nedescompus, pentru care s-au emis diferite ipoteze de alocare pe factori.

2. Metoda balantelor

Metoda balanŃieră se utilizează atunci când între elementele fenomenului studiat sunt relaŃii de tip determinist de forma sumei şi/sau a diferenŃei. Modelul general al unui fenomen care presupune aplicarea metodei balanŃiere este următorul:

M = a + b – c

Pentru stabilirea influenŃei modificării unui element asupra variaŃiei fenomenului analizat se aplică următoarea regulă: se calculează diferenŃa dintre valoarea efectivă (informaŃia de stare) şi valoarea luată ca bază de comparaŃie, Ńinându-se seama de semnul cu care elementul respectiv figurează în model. Suma influenŃelor elementelor componente trebuie să fie egală cu variaŃia totală a fenomenului studiat. În cazul modelului general „M“, cuantificarea influenŃelor variaŃiei elementelor componente se prezintă astfel:


5

∆M = M1 – M0

1) ∆a(∆M) = a1 – a0

2) ∆b(∆M) = b1 – b0

3) ∆c(∆M) = – (c1 – c0)

∆a(∆M) + ∆b(∆M) + ∆c(∆M) = ∆M

3. Metoda ratelor

Ratele sunt date de rapoarte intre marimi comparabile din punct de vedere logico-

economic, cu o mare capacitate informationala in caracterizarea fenomenelor economico-

financiare. Principalele categorii de rate utilizate in procesul de analiza economico-

financiara sunt:

• rate de lichiditate si solvabilitate, ce caracterizeaza capacitatea intreprinderii de a-si

onora obligatiile

• rate de gestiune, prin care se prezinta eficienta utilizarii resurselor

• rate de rentabilitate, ca expresie a rentabilitatii in forma relativa

• rate de echilibru financiar ce caracterizeaza fluxurile financiare rezultate prin

activitatea desfasurata de intreprindere

4. Metoda scorurilor

Metoda scorurilor este folosita in special in evaluarea riscului de faliment al

intreprinderilor. Aceasta metoda este bazata pe un sistem de grupare a unor indicatori

aflati in corelatie cu starea de sanatate sau slabiciune a intreprinderilor. Metodele de

analiza a riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care

grupeaza caracteristicile financiare ale intreprinderilor cu functionare normala si a celor

cu dificultati in activitatea de gestionare economico–financiara. Prin combinarea in

anumite proportii a unor indicatori se incearca departajarea intreprinderilor in situatie de

faliment de intreprinderile aflate in stare de incertitudine sau cu situatie considerate

normala. Combinatia liniara a unor indicatori, numita functie scor, realizeaza

aproximarea (dar cu un anumit grad de probabilitate ) a riscului de faliment.


6

Metoda scorurilor, in aprecierea riscului de faliment al intreprinderilor, apeleaza si la

indicatorii de rentabilitate, alaturi de indicatori de structura ai activelor, indicatori de

lichiditate sau indicatori de eficienta. Conditia de selectie a indicatorilor care evidentiaza

performanta unei intreprinderi este relatia de independenta dintre acestia. Existenta unui

anumit grad de corelatie intre indicatori ar conduce la inregistrarea, in cadrul functiei

amintite, a unor influente repetate ale aceluiasi fenomen economico–financiar.

Scorul reflecta o functie liniara a unor variabile (indicatori), ponderate cu anumiti

coeficienti medii, determinate prin metoda celor mai mici patrate, pe baza observatiilor

asupra unui lot reprezentativ de intreprinderi:

nn RaRaRaZ *..............** 2211 +++=

unde:

=iR indicatori de rentabilitate si structura a capitalurilor

=ia coeficienti de corelatie cu functia scor Z, respectiv variabilitatea marginala a

scorului Z la o variatie de o unitate a ratei IR .

Selectia indicatorilor in cadrul metodei scorurilor se face pe baza rezultatelor inregistrate

atit de intreprinderile “sanatoase” cit si de intreprinderile aflate in dificultate, pe perioade

indelungate de timp: 20-30 ani. Aceasta conditie a facut practic imposibila elaborarea

unor functii scor reprezentative pentru intreprinderile din Romania dar nu excludem

folosirea metodei scorurilor in Romania in evidentierea demersurilor teoretico–

metodologice in evaluarea performantelor financiare ale intreprinderilor, in conditiile

specifice existente.

O buna perioada de timp metoda scorurilor a fost folosita de societatile bancare in

procesul de selectionare a intreprinderilor ca potentiali utilizatori de credite. Deficientele

aparute in timp ca urmare a aplicarii acestei metode, au condus la abandonarea totala a

acestei metode sau la utilizarea ei concomitent cu alte metode si tehnici de evaluare a

starii intreprinderilor.

Printre modelele bazate pe tehnica scorurilor amintim: modelul Altman, modelul Conan

si Holder, modelul Bancii Frantei etc. Intr-o forma sau alta rentabilitatea este prezenta in

caracterizarea riscului de faliment al intreprinderilor prin metoda scorurilor indiferent de

modelul utilizat.


7

B. Metode calitative

Principalele metode ale analizei calitative sunt: diviziunea şi descompunerea rezultatelor, modelarea, comparaŃia, gruparea.

a) Diviziunea sau descompunerea fenomenelor si rezultatelor

Rezultatele activităŃii întreprinderii sunt măsurate cu ajutorul unor indicatori economico-financiari care se divid şi se descompun pentru a permite studierea aprofundată a acestora. Se disting următoarele forme:

� Diviziunea după timpul de formare a rezultatelor (de exemplu: ritmicitatea producŃiei, livrărilor, încasărilor pe zile, decade, luni etc.) permite analiza abaterilor de la tendinŃa generală de desfăşurare în timp a rezultatului studiat.

� Diviziunea după locul de formare a rezultatelor are rolul de a prezenta contribuŃia structurilor organizatorice ale firmei, precum şi a abaterilor de la tendinŃa generală. (De exemplu: analiza producŃiei obŃinute pe secŃii şi pe zone geografice).

� Descompunerea pe elemente componente permite stabilirea contribuŃiei acestora la formarea şi modificarea rezultatului total (de exemplu: analiza cifrei de afaceri pe produse; analiza costurilor pe elemente de cheltuieli etc.).

b) Comparatia:

Pentru analiza fenomenelor economico-financiare nu este suficientă numai mărimea în sine la un moment dat, ci se impune şi existenŃa unei baze de comparaŃie (criteriu de referinŃă). În funcŃie de criteriul ales, se întâlnesc următoarele tipuri de comparaŃii:

a) comparaŃii în timp, ce presupun valorile fenomenului în diferite momente ale evoluŃiei sale;

b) comparaŃii în spaŃiu, respectiv cu media sectorului de activitate, cu firmele concurente etc.;

c) comparaŃii mixte, respectiv în timp şi spaŃiu; d) comparaŃii în funcŃie de un criteriu prestabilit (de exemplu: bugetul de venituri şi

cheltuieli, norme, normative, standarde, clauze contractuale, programe etc.); e) comparaŃii cu caracter special, pentru care intervin alte criterii decât cele

menŃionate mai sus (de exemplu: compararea unor variante în cazul unui studiu tehnico-economic, comparaŃii pe baza metodei scorurilor).

c) Gruparea, respectiv impartirea fenomenului in grupe relativ omogene,

care au la baza o caracteristica considerata comuna d) Modelarea fenomenelor economico-financiare

Modelul este un instrument de cercetare bazat pe reprezentarea simplificată a realităŃii. După modul de reprezentare a fenomenelor, modelele pot fi: imitative, analogice şi simbolice. În cazul modelelor imitative, fenomenul este reprezentat prin el însuşi, dar la o altă scară (exemplu: hărŃi, fotografii, machete etc.). Modelele analogice se caracterizează prin faptul că anumite proprietăŃi ale fenomenului studiat sunt reprezentate prin alte modalităŃi (de exemplu: grafice, diagrame etc.) folosite pentru vizualizarea fenomenelor economico-fina-


8

nciare. Modelele simbolice se caracterizează prin folosirea simbolurilor pentru a reprezenta fenomenele economico-financiare. Se regăsesc, de regulă, sub forma unor ecuaŃii. În analiza economico-financiară sunt folosite modelele simbolice şi analogice.

C. Alte metode si tehnici

a) Indici, sub cele doua forme ale sale:

• cu baza fixa : 100*0

0/F

FI nn =

• cu baza in lant: 100*1

1/−

−=

n

nnn

F

FI

b) ritmuri medii anuale

100*)1( 1

0

_

−= −nn

F

FR

c) coeficienti de sezonalitate,

m

sF

FK

_

=

unde: _

F =valoarea medie lunara sau trimestriala a fenomenului analizat mF =valoarea medie generala a fenomenului, calculata lunar sau trimestrial

d) marimi relative de structura

100*F

eg ii =

e) coeficienti de concentrare: • coeficientul Herfindhal:

2

1i

n

i

gH ∑=

=

• coeficientul Gini-Struck:

1

11

2

−

−

=

∑=

n

gn

G i

i

f) Metoda ABC este frecvent utilizata in analiza structurala a stocurilor, analiza structurala a cifrei de afaceri, analiza costurilor, analiza puterii de negociere a firmei cu clientii sau furnizorii.

Grupa %PRODUSE %CA

A 15% 65%B 25% 25%C 65% 15%


9

%CA

80%

65%

15% 40% %PRODUSE

g) metoda grilelor de evaluare, utilizata in diagnosticul global al activitatii

intreprinderii, in analiza potentialului intern dar si in caracterizarea pozitiei strategice a intreprinderii in cadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea. Principalele etape impuse in aplicarea acestei metode sunt:

-stabilirea criteriilor de evaluare

-stabilirea coeficientilor de semnificatie

-notarea criteriilor

-stabilirea notei ponderate .

In aplicarea metodei grilelor de evaluare, principalele dificultati intimpinate sunt legate

de stabilirea criteriilor de evaluare dar si a coeficientilor de semnificatie.

Ambro SA Temco SA Ambro SA Temco SAImaginea firmei pe piata 0,08 2 5 0,16 0,4Competente tehnologice 0,07 2 4 0,14 0,28Rata rentabilitatii comerciale 0,2 4 3 0,8 0,6Cota de piata relativa 0,25 5 3 1,25 0,75Productivitatea muncii 0,12 4 3 0,48 0,36Retea de distributie 0,05 4 2 0,2 0,1Situatie financiara 0,23 4 3 0,92 0,69Total 1 3,95 3,18

NotaCoeficient de semnificatie

Criterii de evaluareNota ponderata

h) tehnica profilelor presupune vizualizarea informatiilor furnizate de metoda grilelor de evaluare. Prin reprezentarea grafica a rezultatelor metodei grilelor de


10

evaluare, se doreste evidentierea intr-o mai mare masura a punctelor forte cit si a punctelor slabe depistate.

1 2 3 4 5Imaginea firmei pe piata ▪ ●

Competente tehnologice ▪ ●

Rata rentabilitatii comerciale ● ▪

Cota de piata relativa ● ▪

Productivitatea muncii ● ▪

Retea de distributie ● ▪

Situatie financiara ● ▪

Criterii de evaluareNota

LegendaAmbro SATemco SA

Metode si tehnici utilizate in analiza economico-financiara

Documents

Transcript of Metode si tehnici utilizate in analiza economico-financiara