ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR DE

LECTURĂ DUPĂ IMAGINI.

Lectura după imagini este un mijloc prin care se realizează

obiectivele educaţionale în mod sistematic, organizat în detaliu, la care

participă toţi copiii grupei. Ele se pot organiza pe grupuri mici sau frontal,

pe baza unor teme de interes comun şi se pot desfăşura fie sub forma lor

tradiţională, pe un singur domeniu, fie sub formă de activităţi integrate, cu

caracter interdiscilplinar.1

Forma de lectură, cea mai accesibilă unui copil din grădiniţă este lectura după imagini.

În grădiniţă copilul dobândeşte prima experienţă a vieţii colective şi,

deşi libertatea sa este dirijată, canalizată, el întâlneşte mai puţine

constrângeri decât în mediul familial şi se exprimă cu mai multă încredere

şi naturaleţe.

Izolat, copilul realizează o lectură a imaginii, rezultată din alegeri

succesive, aleatorii, neţinând seama de alţii iar creaţia sa este folosită

personal şi nu are sens decât pentru el. În grup, copilul realizează o

lectură propriu-zisă a imaginii, iar creaţia sa dobândeşte un sens mai larg

pentru că o poate comunica. Împărtăşind colegilor săi bogăţia

descoperirilor sale, el are nevoie de prezenţa acestora pentru a-şi

confirma ceea ce el percepe, simte şi gândeşte, pentru că o activitate

creatoare autentică nu poate fi realizată dacă eşti izolat de lumea

înconjurătoare, închis în tine. Aceasta nu se poate realiza decât în

colectiv, în situaţii de comunicare şi de schimb între indivizi angajaţi într-o

activitate comună, îndreptată către obiective comune.

Rolul important în dirijarea activităţii copiilor îl are educatoarea prin

modul de concepere, proiectare şi conducere a lecturilor după imagini.

Cu tact, cu răbdare şi pricepere, educatoarea va dirija copilul nu numai

spre intuirea şi expunerea verbală a celor ilustrate, ci spre interpretarea 1Damşa , I., Toma-Damşa, M., Ivănuş,Z. Dezvoltarea vorbirii în grădiniţa de copii şi în clasa I, Editura Didactică şi Pedagogică,R.A. Bucureşti, 1996, pag.68.

lor, solicitând procesele gândirii: analiza, sinteza, generalizarea,

abstractizarea.

Imaginile prezentate copiilor oferă diferite posibilităţi în privinţa

dezvoltării gândirii şi vorbirii:

Stabileşte legături între elementele compoziţionale, între

acţiunile redate.

Se ştie că la vârsta preşcolară apar interesele intelectuale propriu-

zise, copilul este preocupat de legătura dintre lucruri, de alcătuirea lor.

Imaginea (tabloul) are calitatea de a prezenta copilului elemente

compoziţionale în strânsă legătură între ele, cum ar fi în lectura după

imagini „Jocurile copiilor iarna”, care înfăţişează un grup de copii făcând

un om de zăpadă.

Pentru a se ajunge la forma finală, copiii au intuit acţiunile şi

personajele separat (un copil face bulgărele de zăpadă, altul

construieşte omul de zăpadă). Deşi au fiecare sarcini diferite, personajele

au acelaşi scop - construirea unui om de zăpadă, ceea ce favorizează

legătura între elementele compoziţionale. Acelaşi lucru se poate spune şi

despre celelalte personaje din tablou, care printr-o trăsătură comună se

integrează în aceeaşi temă (se dau cu sania, patinează, schiază, se

bulgăresc), jocurile de iarnă.

Stabileşte legături între conţinutul tabloului şi experienţa de

viaţă a copilului.

În lectura după imagini „Activitatea copiilor la colţul naturii”, copiii

au reuşit să asocieze acţiunile din tablou – îngrijirea plantelor, hrănirea

peştilor din acvariu – cu activitatea lor de la colţul viu. Bogăţia experienţei

lor s-a reflectat într-o lecturare amănunţită a tabloului şi mai mult, analiza

tabloului a fost completată cu acţiuni reale de îngrijire şi de îmbogăţire a

colţului naturii.

Interpretează acţiuni.

În această idee trebuie să excludem educatorul care consideră că

adevărul este numai cel susţinut de el şi caută să-l impună copilului.

În lectura după imagini ”Toamna” există un grup compoziţional al

tabloului, format din doi şcolari, un băiat şi o fetiţă, care merg pe aleea

unui parc. Pentru stimularea gândirii divergente, educatoarea întreabă:

Unde credeţi că merg şcolarii?. Educatoarea putea să se limiteze la un

singur răspuns – „copiii merg la şcoală”, dar au existat şi alte răspunsuri

argumentate logic: „se întorc de la şcoală”, „se plimbă prin parc”, etc.

La întrebarea De ce sunt veseli copiii?, răspunsurile vor fi diferite:

„pentru că au luat nota 10”, „pentru că se plimbă prin parc”, „pentru că

merg acasă”.

Copiii au asociat expresia feţei cu anumite acţiuni, apar deci

raţionamente logice şi personale, referitoare la mesajul transmis prin

imagine. În această situaţie s-a mers în profunzime, urmărindu-se

înţelegerea de către copii a interdependenţei dintre general şi detaliu,

expresia fiind o reflectare a stării sufleteşti.

Eficienţa acestor activităţi se datorează, în mare măsură, modului

cum sunt formulate întrebările de către educatoare. Ele vizează tocmai

unele aspecte, sunt mai cuprinzătoare şi mai profunde, dau mai mult

câmp de gândire şi exprimare verbală copiilor, vizează mai mult aspectul

cauzal, explicativ, determină răspunsuri, atitudini critice, argumente în

susţinerea unui punct de vedere. Importanţa deosebită în înţelegerea şi

asimilarea cunoştinţelor o au întrebările pe care le adresăm copiilor, de

genul:

Caută răspuns la întrebări care:

a) stimulează capacitatea de a stabili diferite legături între

elementele tabloului şi realitatea obiectivă.

În lectura după imagini cu tema „Iarna”, după ce se stabilesc

elementele componente ale tabloului, se precizează că acţiunea se

petrece în timpul iernii, şi se adresează copiilor întrebarea: După ce se

vede că tabloul reprezintă anotimpul iarna?. Copiii reuşesc, pe baza

experienţei proprii să observe că: pe stradă se văd sănii, copiii se joacă

cu bulgări de zăpadă, casele sunt acoperite de zăpadă, la acoperişuri se

văd ţurţuri, etc

O situaţie similară se poate crea în aceeaşi activitate punând

întrebarea De unde a ajuns gheaţa la streşini?. Copiii vor răspunde că din

cauza frigului, că a pus-o iarna, etc.

b) cer copiilor să motiveze diferite acţiuni.

Copiii caută explicaţia fenomenelor observate sau analizate,

desprinzând legăturile cauzale, reale dintre fenomene şi acţiuni. Astfel

fenomenul creşterii şi dezvoltării plantelor este motivat de copii în lectura

după imagini „Activitatea copiilor la colţul naturii” – De ce udă copiii

plantele? – Ca să nu moară. De ce hrănesc copiii peştii? – Ca să crească

mari, etc.

Astfel copiii găsesc explicaţii, motivând acţiunile personajelor din

tablou, prin raţionamente simple, bazate pe experienţa lor de viaţă, sau

pe cunoştinţele însuşite anterior, găsind legături logice între acţiunea şi

scopul ei.

c) Întrebări care cer să fie presupuse consecinţele unor acţiuni

ale personajelor ilustrate – Ce s-ar întâmpla dacă n-am uda

florile, n-am hrăni peştii, am scoate peştii din apă?, etc.

Prin aceste întrebări, copiii sunt puşi în situaţia de a gândi, de se

exprima verbal, făcând abstracţie de suportul intuitiv şi bazându-se pe

experienţa proprie. Astfel se solicită gândirea divergentă iar copilul

trebuie să găsească mai multe soluţii la o anume problemă.

d) Întrebări care stimulează capacitatea copiilor de a sintetiza.

La întrebarea De ce vedem în tablou mai mult culoarea

albă?, Ce culori foloseşte pictorul în tabloul cu anotimpul

toamna?”, De ce crengile copacilor sunt aplecate, toate într-o

direcţie? copiii sunt puşi în situaţia de a observa fiecare

element din tablou şi de a găsi elementele semnificative care

să motiveze răspunsul şi să caracterizeze atmosfera sau

anotimpul (iarna este multă zăpadă, toamna întreaga natura

îngălbeneşte, bate vântul, etc).

e) Întrebări care solicită deducţii. Raţionamentul deductiv este

în general mai puţin accesibil preşcolarilor dar când cerinţa

nu are un caracter abstract, ei pot, cu ajutorul tabloului să

facă deducţii corecte. Analizând tabloul „Toamna, la cules de

vie”, la întrebarea „De unde ştim că au fost harnici copiii”?

copiii vor răspunde că sunt multe coşuri pline cu struguri, că

au rămas puţini struguri în vie, că sunt veseli, că aşa sunt toţi

copiii, etc. Legătura dintre cantitatea de struguri culeasă,

numărul de coşuri, lipsa strugurilor din vie sunt argumente

ale raţionamentelor, prezentate de copii.

Prezentând tabloul „Iarna”, copiii sunt întrebaţi după ce

cunosc că este frig. Ei vor răspunde că văd ţurţuri la streşini,

este zăpadă mare, apa râului este îngheţată, copiii sunt

îmbrăcaţi cu haine groase.

Un moment special şi foarte plăcut pentru copii este găsirea

unui titlu pentru tablou intuit.

Copiii se întrec în originalitate, găsind titluri mai mult sau mai puţin

semnificative pentru ceea ce le sugerează acţiunile sau imaginile din

tablou. Se va selecta împreună cu copiii titlul cel mai potrivit tabloului.

Pentru a evalua eficienţa unei activităţi şi pentru a pregăti

următoarele se utilizează diferite modalităţi de verificare, sistematizare

sau fixare a cunoştinţelor şi abilităţilor însuşite de copii.

În cazul lecturii după imagini, se pot utiliza diferite fişe, probe orale,

probe practice, caiete de muncă independentă, diferite alte auxiliare prin

care putem să apreciem nivelul de cunoştinţe asimilate, capacitatea

copiilor de a opera cu ele în contexte noi, nivelul lor de exprimare

verbală, de gândire.

De exemplu: la activitate cu tema „Toamna, la cules de vie”, copiii

vor opera pe fişe care vor avea ca sarcină didactică încercuirea fructelor

de toamnă dintr-o mulţime de fructe. O altă formă de evaluare poate fi

executarea unui peisaj, asemănător celui din tablou fie prin pictură,

desen, modelaj, fie printr-un colaj. Un procedeu de evaluare orală poate fi

sub formă de joc de rol, joc de creaţie sau dramatizare, în care copiii

îndeplinesc roluri diferite (gospodine, cumpărător şi vânzător în aprozar,

în piaţa de legume şi fructe, etc).

Se poate concluziona că lecturile după imagini sunt un mijloc de

dezvoltare multilaterală a copiilor, dar în primul rând ele constituie un

mijloc important de dezvoltare a capacităţii de cunoaştere, şi îndeosebi

a gândirii şi vorbirii clare, expresive.

Prin eşalonarea logică a activităţilor în planificarea calendaristică,

ţinând cont de nivelul grupei, interesele copiilor şi posibilităţile materiale,

copiii sunt stimulaţi să se angajeze direct în investigarea realităţii, în

aplicarea practică a cunoştinţelor dobândite.

Aurela SzaboGrădiniţa cu Program Normal Nr.3

Vişeu de Sus