CAPITOLUL 1: FUNDAMENTELE ETICII IN AFACERI

Etica in afaceri este un domeniu academic si un subiect de dezbatere publica foarte recenta. Este o inventie Americana iar originea transatlantica a noii discipline garanteaza pentru unii calitate, seriozitate si performanta iar pentru altii inseamna ceva superficial sau rudimentar.

Ce este etica in afaceri?Etica in afaceri este o expresie compusa din 2 cuv: “etica” respectiv “afaceri”. Termenul de etica are cel putin 2 semnificatii diferite:

- in primul rand “etica” se refera la asa numitele moravuri cutune si obiceiuri traditionale specifice diferitelor culturi.

- in al doilea rand, prin termenul de “etica” se intelege ansamblul de valori, norme care definesc intr-o anumita societate OMUL DE CARACTER si regulile de comportare justa, demna si vrednica de respect. In aceasta acceptiune etica promoveaza anumite valori precum cinstea, curajul, dreptatea, marinimia, altruismul.

Ansamblul acestor reguli de buna purtare se numeste MORALA iar conditia omului care aspira sa traiasca potrivit unor idealuri si principii cat mai inalte se numeste MORALITATE.

De ce este importanta etica in afaceri?In prezent, puterea si influenta firmelor provate asupra intregii societati sunt considerabile, iar politicile imorale frecvent intalnite in mediul de afaceri pot provoca daune si prejudicii indivizilor comunitatilor si mediului. O data cu retragerea totala sau partiala a administratiei de stat din anumite sectoare de activitate se pune tot mai mult problema daca firmele private ar trebui sa preia din responsabilitatile pe care le-a avut statul? Sunt sperante ca oamnii de afaceri sa sustina financiar dezvoltarea artelor, stiintei sau a educatiei?

Este suficient ca investitorii sa ofere pe piata produse tot mai bune si mai accesibile sau trebuie sa salveze speciile biologice in pericol de disparitie, sa protejeze momentele istorice sau sa se implice in eradicarea saraciei pe intreaga planeta ?

Pe masura ce a crescut influenta sectorului privat asupra vietii economice si sociale a sporit si interesul canalelor mediatice fata de lumea afacerilor. Termenul englezesc “stakeholders” desemneaza toate grupurile sociale afectate direct sau indirect de activitatea firmelor comerciale; aceste grupuri iau de multe ori parte la respectiva activitate in calitate de perticipanti activi. Printre ceke mai importante categorii de “stakeholders” se numara: salariatii, consumatorii si comunitatile locale.

Care este rolul comunitatilor locale in dezvoltarea afacerilor?Cresterea interesului fata de etica in afaceri este determinata de schimbarea naturii afacerilor in contextul ultimilor decenii in care procesul de globalizare a luat o amploare evidenta. Firmele comerciale devin tot mai transfrontaliere mai complexe si mai dinamice. De aceea apar probleme noi iar vechile valori sunt inlocuite cu altele in care critriile corectitudinii difera si se modifica rapid datorita contextului multinational si multicultural.

Nu toata lumea este convinsa de oportunitatea eticii in afaceri. Exista sceptici care contesta fie capacitatea, fie dreptul etciii in afaceri de a se pronunta aupra conditiei agentilor economici.

1

Bunul simt si scandalurile mediatice

In cea mai mare parte ceea ce stim despre lumea afacerilor nu rezulta dintr-o experienta directa ci din surse alternative de informatie, dintre cei care au in rol important il are massmedia. Presa scrisa si televiziunea ne bombardeaza nu numai cu personaje fictive de film sau serial ci si cu o multime de exemple reale de oameni de afaceri cel putin dubiosi. Repetitia obsedanta a acestor clisee are un efect puternic insa asupra opiniei publice. Desi insistenta mediatica are trebui sa sporeasca importanta eticii in afacrei, aceasta prins candalurile mediatice face un dublu deserviciu eticii. In primul rand publicului i se prezinta aproape exclusiv comportamente imorale in afaceri si multi oameni ajung sa creada ca intre afaceri si moralitate apar incompatibilitati. In al doilea rand scandalurile de prima pagina sugereaza ca etica in afaceri priveste numai activitatea marilor corporatii cand de fapt aceasta priveste toate categoriile de afaceri.

Campul tematic al eticii in afaceri

Obligatiile fata de societate cuprind datorii morale fata de comunitatea locala, fata de natiune si poate fata de intreaga omenire. Utilizarea unor termeni precum “datorie” (obligatie) poate fi derutanta intrucat sugereaza o strigenta rareori intalnita in mediul de afaceri. O afacere trebuie sa supravietuiasca si cateodata un intreprinzator este nevoit sa concedieze nu numai un angajat incompetent ci si unul muncitor.

Obligatiile morale ale unei firme pot fi: obligatii interne (ivite din anumite interese comune, care se manifesta fata de actionari sau salariati) si obligatii externe (fata de consumatori, furnizori, creditori sau competitori ivite din recunoasterea legimitatii intereselor altora).

Normele morale sau strandardele morale – sunt enunturi ce au caracter imperativ prin care se indica ce trebuie sa faca sau sa nu faca un individ constient de comportamentul sau pentru a fi apreciat ca bun de catre semeni.

Aceste norme morale pot fi: norme generale - care sunt prezente in toate tipurile de comunitati umane, au durabilitate in timp si influenteaza intreaga gama de relatii ce apar in cadrul comunitatii CINSTEA, DEMNITATEA, GENEROZITATEA, BUNA CREDINTA)

norme particulare - se adreseaza unor comunitati umane ce desfasoara o anumita categorie de activitati aici putem include si normele vietii de familie sar mai ales normele specifice unor colectivitati profesionale.

norme speciale – care se manifesta in cadrulunor grupuri restranse sau cu anumite ocazii.

Unele dintre aceste norme au caracter formalist si de aceea vom lua in considerare un set de reguli care sa ne indice ce norme ar trebui respectate mai intai:

normele clar definite au prioritate in fata celor generale cand sunt aplicate mai multe norme conflictuale prioritare sunt cele care prezinta o mai

mare consistenta in comunitatea globala cu cat comunitatea sursa a normelor este mai mare cu atat mai mare ar trebui sa fie

prioritatea acordata acestor norme normele prioritare ale comunitatii ar trebui aplicate atat timp cat nu vor avea efecte

adverse semnificative asupra altor oameni sau altor comunitati

2

Prticularitatile eticii afacerilor

1. “SA FII SINCER SI CORECT” → Sinceritatea si corectitudinea sunt fundamentale si se afla in stransa legatura cu legalitatea veniturilor si cu armonia in afaceri.

2. “STIMEAZA PUTEREA STATALA (RESPECT-O)” 3. “STIMEAZA DREPTURILE ASUPRA PROPRIETATII PRIVATE” → Agentul

economic este liber sa-si aleaga instrumentele necesare pentru atingerea obiectivelor dar folosirea acestora nu trebuie sa ingradeasca libertatea de actiune a celorlanti.

4. “IUBESTE SI STIMEAZA OMUL” → Respectarea acestui principiu creaza o atmosfera ce stimuleaza capacitatiile semenilor generand astfel o armonie de interese.

5. “FII SIGUR IN CUVINTE” → O data ce ai mintit nimeni nu iti va mai crede cuvintele iar succesul in afaceri depinde de cat de multa incredere au oamenii in tine.

6. “FII AXAT PE UN OBIECTIV” → Intotdeauna trebuie sa ai un tel in ceea ce intreprinzi dar pentru a il atinge nu trebuie sa incalci valorile morale.

7. “TRAIESTE DIN RESURSE” → Intotdeauna apreciaza-ti calitatile si actioneaza in raport cu abilitatile pe care le ai.

Codul de etica din intreprinderile americane vizeaza urmatoarele : - profesionalismul: - profesionalismul-- secretele firmeisecretele firmei-- onoarea bussinessman-uluionoarea bussinessman-ului-- conflictele eticeconflictele etice

Notiunea de etica nu se limiteaza la legaturile dintre oamenii de afaceri si eticheta afacerilor dar include in totalitate legatura dintre business si societate. Vorbim aici despre comprtamente responsabile si morale in domeniile investitiilor si antrenarii in productie, in protejarea mediului inconjurator si desigur in management si marketing.

Primul principiu civilizat pe care se bazeaza antreprenorul de piata clasic este determinarea puterii economice de puterea politica. Antreprenoriatul de piata este o activitate de productie riscanta care se desfasoara in stransa legatura cu procesul concurentei.

Al doilea principiu civilizat vizeaza intelegerile si contractele si este legat nemijlocit de dreptul afacerilor. Dreptul limiteaza puterea, creaza garantia ca de produsul eforturilor economice va beneficia in primul rand cel care stimuleaza initiativa si ia masuri pentru cresterea productivitatii.

In prezent, procesul implementarii normelor etice in business-ul romanesc se desfasoara destul de rapid. In legatura cu acest proces sunt interesante rezultatele studiilor sociale ale normelor etice.

In cadrul acestor studii au fost analizate urmatoarele probleme: etica si business`ul, respectiv relatiile posibile in cadrul pietei romanesti banii si bogatia, respectiv rolul lor in viata afacerilor si in viata personala a oamenilor de

afaceri atitudinea fata de propria persoana si fata de realizarile personaleIn prezent in Romania au aparut multi bogatasi impertinenti si lipsiti de cultura, oameni cu un nivel

cultural scazut dar cu reflexul acapararii exagerate. Viitorul Romaniei insa il constituie oamenii de afaceri civilizati.

O intrebare care tine de etica este: “Cum este omul influentat de catre bani?”, iar raspunsul este: barbatii si femeile – diferit.

In ceea ce-i priveste pe barbati, acestia pun mare pret pe avere si considera ca bogatia le asigura libertatea, confortul interior si independenta. Ei folosesc darurile bogatiei pentru binele propriu, pentru capricii, insa in esenta viata lor ramane practic aceeasi. Femeile de afaceri au alta parere despre influenta banilor asupra vietii personale. Pentru ele banii sunt o posibilitate de a ii ajuta pe cei din jur sa se afirme, banii sunt un lucru importanta dar schimbarea pozitiei materiale nu le influenteaza esential viata cu toate ca le deschide noi posibilitati. Femeile cheltuiesc banii in principal pe depozite de viitor pentru investitii in invatamant (al lor al copiilor) pentru odihna si sanatate sau pentru alte aspecte ce tin de calitatea vietii. La acestea se observa o exprimare mai pronuntata a responsabilitatii sociale.

3

CAPITOLUL 2: ETICA IN MANAGEMENTUL AFACERILOR

In primele decenii s-a impus o noua conceptie in afaceri, ceea ce a generat si o vasta literatura. In prezent, se vorbeste tot mai mult despre firma etica si despre managementul responsabil social.Abordarea etica in management

Etica trebuie inteleasa fie ca studiu al moralitatii si al normelor de conduita fie ca un set de reguli si principii care definesc conduita buna sau rea.

Prin etica aplicata intelegem analiza dpdv moral a unor situatii concrete din practica sociala sau profesionala. In categoria eticii aplicate intra: ∙ Etica profesionala

∙ Etica afacerilor ∙ Etica mediului inconjurator

Etica profesionalaEtica profesionala impune stabilirea unor reguli interne pentru fiecare profesie si poate lua

forma “bunelor practici”, codurilor etice sau codurilor deontologice.Etica afacerilor

Etica afacerilor este o forma particulara a eticii aplicate, care se refera la comportamentul agentilor economici, al angajatiilor, patronilor sau managerilor. Etica afacerilor reprezinta un sistem de norme de conduita care permite aprecierea dpdv moral si social a ceea ce este bine sau rau in relatiile dintre oameni dintre indivizi si firme sintre firme si societate.O alta forma a eticii aplicate este etica managementului care se refera la conduita si actiunile persoanelor cu functie de conducere din organizatiile private sau publice.Etica mediului inconjurator-

Etica are caracter MULTIDISCIPLINAR in sensul ca analizeaza dpdv moral activitatiile cadrelor de conducere sub aspecte precum: respectarea normelor de drept, respectarea normelor culturale si respectarea stiintei conducerii.Tipuri si principii de etica manageriala: Costurile materiale si problemele de imagine determinate de comportamentul non-etic al managerilor unei firme au determinat impunerea unor standarde ce tin de – valorile morale fundamentale ale societatii – religia careia ii apartine persoana – instruirea din familie si din institutiile de invatamant – relatiile interumane ale individului.

Demersul managerial poate fi: imoral moral amoral

ABORDAREA IMORALAAbordarea imorala se caracterizeaza prin neluarea in considerare a principiilor eticii. Este non-

etic sa privim afacerile doar din perspectiva realizarii lor pe termen scurt, fara a tine cont de interesele fundamentale si de legile ce reglementeaza domeniul respectiv.

ABORDAREA MORALAAbordarea morala presupune o planificare pe termen lung cu respectarea standardelor eticii

sanatoase ( cinste, justitie, sentimentul datoriei fata de corporatie). Dorinta de succes tine cont nu numai de litera legii ci si de spiritul ei.

ABORDAREA AMORALAAbordarea amorala ocupa o pozitie intermediara intre cele doua abordari (imorala, morala).

Managerii nu sunt rau intentionati dar dau dovada de egoism. Ei nu tin cont de implicatiile pe care comportamentul lor il are asupra altora, urmaresc cu precadere PROFITABILITATEA, dar respecta legea.

In prezent, mult companii au adoptat coduri care prevad misiunea organizatiei si normele pe care cei implicati trebuie sa le respecte.

4

Obligatiile managerilor in vederea respectarii eticii in afacerile economiceManagerii procedeaza corect dpdv etic daca pot raspunde la 4 intrebari:

“Este actiunea buna pentru mine?”“Este actiunea buna pentru companie?”

“Este actiunea buna pentru toti cei pe care ii afecteaza?”“Este actiunea cinstita si corecta? “

5

Actiunea se considera etica doar daca raspunsul este “da!” la toate cele patru intrebari. Exista situatii in care ceea ce este bun pentru manager nu este bun pentru firma, sau ceea ce este bun pentru manager si firma nu este bun pentru comunitatea locala.Obligatiile managerilor fata de actionari

- obligatia de supunere- obligatia de confidentialitate- obligatia de loialitateManagerul si angajatii au obligatia de a raporta actionariilor neregulile infaptuite de catre

superiori, obligatie denumita denuntare.

Obligatiile managerilor fata de comunitateObligatiile managerilor trebuie privite atat prin prisma intereselor proprietatilor, cat si prin

prisma intereselor comunitatii in care urmeaza sa se desfasoare activitatea economica. Conflictele dintre afacerile economice si comunitate vizeaza aspecte precum: ;ansarea pe piata a unor produse daunatoare, poluarea mediului, inchiderea intreprinderilor, etc.

Relatia dintre manager, ca reprezentant al intreprinderii si comunitate implica urmatoarele principii etice:- nici o parte nu trebuie sa o vatameze pe cealanta fara un motiv intemeiat ( nu fa rau!)- vatamarile si costurile suportate trebuie compensate (dreptatea compensatorie!)

Daca ne referim la inchiderea intreprinderilor vom avea in vedere dreptul unui proprietar de a inchide o intreprindere la dorinta sa. Acesta poate face ceea ce vrea cu proprietatea sa pentru ca el urmareste doar maximizarea profiturilor. El poate sa inchida intreprinderea daca acest lucru nu implica FORTA sau FRAUDA.

In ceea ce priveste poluarea mediului se intalneste adeseori parerea ca de poluare nu trebuie acuzati doar managerii sau intreprinderile si si consumatorii care cumpara si utilizeaza produsele create. De asemenea poluarea este privita “ca efect secundar al unui medicament” deoarece daca produsul dorit cauzeaza poluare raul face parte din intelegerea tacita. Daca exista reglementari politice inpotriva poluarii managerul este obligat sa le respecte pentru ca altfel ar proceda neetic. Obligatia managerilor de a obtine profit vine in contradictie cu obligatia de a nu face rau prin poluare mai ales in situtatia in care societatea permite raul prin lipsa unor reglementari de mediu strigente.

Obligatiile managerilor fata de consumatori Managerii trebuie sa actioneze estfel incat sa nu lezeze interesele consumatoriilor dar din

pacate pe piata romaneasca acest principiu este adeseori incalcat.Consumatorii se asteapta ca firmele sa le furnizeze produse de calitate si relativ sigure. La

modul cinic putem spune ca din moment ce un consumator nu este obligat sa cumpere un produs responsabilitatea pentru determinarea sigurantei si a increderii ii revine mai degraba acestuia decat producatorului. In realitate numerosi consumatori cumpara produse nocive fie din lipsa informatiilor fie din motive financiare. Legat de aspectele prezentate putem vorbi despre “DOCTRINA AVERTISMENTULUI”, cu conditiile in care produsele industriale sunt destul de simple pentru a fi examinate direct in ceea ce priveste SIGURANTA si INCREDEREA consumatorului. Aceasta doctrina este slaba dpdv moral pt ca lasa intreaga responsabilitate in sarcina consumatorului. Mai corect ar fi ca responsabilitatea sa se imparta in mod egal intre acestia ceea ce este aproape imposibil intro lume supertehnologizata. Intreprinderile isi asuma o mare parte din responsabilitatea privind siguranta produselor deoarece legea prevede asta. Raspunderea se extinde si asupra defectelor neintentionate sau ascunse.

Obligatiile managerilor fata de angajatiRespectarea principiilor etice din cadrul unei firme depinde de toti participantii la activitatiile

desfasurate. De aceea atat managerii cat si personalul de executie trebuie sa participe la schimbarea firmei astfel incat aceasta sa devina o institutie etica. La randul lor, patronii trebuie sa creeze managerilor conditiile necesare pentru ca acestia sa-si poata valorifica aptitudinile si sa gaseasca rezolvari in mod ETIC, EFICIENT si AVANTAJOS.

Comportamentul etic al managerilor in relatiile cu subalternii depinde de cel putin 3 situatii:- volumul informatiilor pe care managerul doreste sa le detina in legatura cu problema etica respectiva- volumul resurselor pe care managerul considera necesar sa le incredinteze unui colaborator- stabilirea clara a limitelor raspunderii

Dintre principiile etice legate de obligatiile managerilor fata de angajati mentionam:a) dreptul angajatiilor la libertate;- este un drept la neamestec care nu poate fi nelimitat.- acesta este definit de catre JOHN STUART MILL: “unicul scop pentru care omenirea este justificata individual sau colectiv ptr amestecul in libertatea de actiuni a oricaruia dintre membrii sai este propria aparare. Singurul scop pt care poate fi exercitata forta in mod corect fata de orice membru al unei comunitati civilizate impotriva vointei lui este acela de a preveni raul.”b) dreptul la un salariu corect;- dpdv al oamenilor de afaceri cei care se angajeaza isi vand forta de munca, iar valoarea acesteia se stabileste prin raportul cerere-oferta.- ptr munca necalificata oferta depaseste cererea iar valoarea de piata a acestei forte de munca va fi minima. La nivelul minim al salariului ofertantii sunt liberi sa aleaga sa nu munceasca iar managerii considera ca nu incalca nici un principiu al eticii atunci cand ofera acele salarii mici.c) dreptul la intimitate;- relatia patron-angajat nu este o simpla relatie de piata ci o relatie pe termen lung care nu se poate ignora toate credintele valorile si obiceiurile unei persoane.- in acest sens managerii trebuie sa garanteze o oarecare libertate vietii particulare. Unele dintre aceste libertati sunt reglementate prin constitutie sau alte legi.

Armonizarea valorilor managerilor cu valoriile angajatiilor necesita luarea in considerare a urmatoarelor cerinte:

- preocuparile managerilor trebuie sa fie asimilate de catre personalul de executie iar acesta trebuie sa sprijine managerii.

- angajatii trebuie recompensati ptr activitatea lor creatoare;- firmele trebuie sa evalueze inovatiile si sa creeze un climat corespunzator in

cadrul lor;Tipuri de intreprinzatori si de manageri in functie

de etica in afacerile internationale

Motivatiile oamenilor de afaceriMotivatiile oamenilor de afaceriIn urma studiilor efectuate au fost identificate ca motivatii ale oamenilor de afaceri:

- dorinta de a fi stapanul propriului destin;- dorinta de a primii rasplata cuvenita pentru munca depusa;- dorinta de a-si imbunatatii situatia materiala;

Dintre calitatiilecalitatiile intreprinzatorilor si managerilor de succes mentionam:-initiativa de a cauta toate posibilitatile- staruitori si tenace (depun eforturi pentru a invinge piedicile)- risca dar cantaresc riscul si intreprind actiuni care sa-l micsoreze- tind sa imbunatateasca standardele eficientei;- isi asuma intreaga raspundere si fac sacrificii personale pentru a indeplini obiectivele;- au un scop precis, au viziune pe termen lung;- au capacitatea de a convinge si de a stabili legaturi, folosesc srategii atente ptr influentarea oamenilor si ptr a-si atinge scopurile;-planifica impart sarcinile pe subsarcini si se ghideaza dupa indicatori financiari in luarea deciziilor;

Clasificarea intreprinzatorilor si a managerilor in conformitate cuprincipiile si normele etice

O clasificare a intreprinzatorilor in general ia in considerare principiile si normele eticii. Acestea ii impart pe intreprinzatori in RECHINIRECHINI si DELFINI.DELFINI.

RECHINIIRECHINIIRechinii reprezinta cronologic primul tip de intreprinzatori si pot fi definiti in functie de cateva criterii

astfel:

Relatia cu oameniiOamenii sunt consideriati in general “rai”, slabi lenesi prosti fiinte imorale si incorecte care nu

apreciaza binele si inteleg numai limbajul fortei. Prin urmare cel mai bun mijloc de a fi cu ei este de a fi mai puternic mai descurcaret si de a ii crede mai putin. Se actioneaza pe principiul “INVINGATORUL IA TOT”.Relatia cu societatea

Societatea este vazuta ca “o adunatura de oameni”, iar legile care nu-i avantajeaza vor fi incalcate atunci cand nu risca nimic.Relatia cu sine

Rechinii considera ca sunt cei mai buni dintre toti cu toate ca sunt si ei condusi de instincte. Faptul ca sunt saraci este rezultatul legilor societatii si a celorlanti oameni ce constituie o piedica in calea imbogatirii.Relatia cu lumea si natura

Lumea este considerata ca fiind dusmanoasa rece si periculoasa iar natura este und epozit din care incearca sa ia cat mai mult pentru a nu lua altii ( se ghideaza dupa principiul “DUPA MINE SI POTOPUL”)Relatia cu valorile sufletesti

Considera ca este posibil sa existe Dzeu insa Legile Lui, legile oamenilor si morala religioasa reprezinta un lucru diferit de legile afacerilor. Cu toate acestea considera ca este avantajos sa ai reputatia unui credincios.Relatia cu afacerile

Afacerea proprie reprezinta baza si izvorul puterii rechinilor in lume, reprezinta un mijloc de aparare sau un pericol potential.Relatia cu riscul

Riscul se defineste numai in relatia dintre profitul asteptat si pericolul potential.Scopul vietiiEste acela de a avea cat mai multi bani si cat mai multa putere asupra celorlanti oameni, de a trai cat mai confortabil si in siguranta de a consuma ceea ce este mai bun fara a-si limita dorintele de a trai cat mai mult posibil avand in vedere ca avem o singura viata.Mijloacele de atingere a scopurilorPoate fi vorba de orice mijloc iar alegerea morala se face doar prin prisma avantajului material.Relatia cu prietenii si dusmanii

Conform ideologiei rechiniilor toti oamenii le sunt potentiali concurenti in lupta pt bunurile materiale. Cu unii rechini pot colabora pentru o perioada de timp, durata acesteia depinde insa de motivele de castig.

DELFINIIDELFINIIDelfinii sunt o categorie opusa de intreprinzatori care se poate caracteriza astfel:

Relatia cu oamenii

Majoritatea oamenilor sunt demni de respect si incredere omul in general purtand in sine atat porniri bune cat si porniri rele. Aceste porniri se dezvolta la oameni in mod diferit in functie de anumiti factori: naturali, interni, externi, de mediu, de educatie

Principiul de baza al acestei relatii este acela ca obtii mai mult de la oameni cu binele decat cu raul. Baza colaborarii o reprezinta sinceritatea si increderea in relatiile de afaceri. Cel mai bun mijloc de a face afaceri este sa nazuiesti catre rezultate reciproc avantajoase.Relatia cu societatea

Societatea si institutiile sale reprezinta un mijloc de punere de acord a intereselor diferitilor indivizi si grupuri sociale precum si garantia apararii cetateanului. Desi legile nu sunt considerate echitabile ele sunt respectate de catre delfini.Relatia cu sine

Delfinul se autoapreciaza ca nefiind un om rau ci unul demn de respect. Daca este sarac considera ca aceasta se datoreaza faptului ca nu a depus destule eforturi ca a ales gresit sfera de actiune ca este prost organizat sau insuficient pregatit.Relatia cu lumea si natura

Lumea este minunata si ofera omului multe posibilitati. Viata este fericita si nu este limitata numai la ceea ce se vede are valori de suflet externe precum dragostea si proetenia. Delfinii considera ca-si datoreaza viata naturii pe care trebuie nu numai sa o conserve pentru generatiile viitoare ci sa o faca mai frumoasa.Relatia cu valorile spirituale

Considera ca lumea nu se supune doar legilor materiale ci si altor legi precum: glasul constiintei, mila fata de durerea altora. Motivul oentru care delfinul ii ajuta pe ceilanti nu este pentru ca “asa trebuie” ci penntru ca astfel se ajuta pe sine insusi.Relatia cu afacerile

Delfinul considera afacerea proprie ca fiind vocatia si menirea individului. Este ceea ce poate face el mai bine. Este un mijloc de a-si pune in aplicare ideile. Este posibilitatea de a trai mai bine ajutandu-i prin munca sa pe altii.Relatia cu riscul

Riscul este definit printr-un calcul pe termen lung intre profitul asteptat si pericolul ca afacerea sa nu mearga sau sa roduca prejudicii altora.Scopul vietiiScopul este de a face viata sa si a altora mai bogata material si spiritual de a se bucura de realizarea ideilor sale cele mai indraznere de posibilitatea se a-si pune in valoare aptitudinile. Principiul ce guverneaza aici este: “NU CONTEAZA CAT TRAIESC, CI CUM TRAIESC”.Mijloacele de atingere a scopurilorPoate fi orice mijloc, atat timp cat sunt legate si nu contravin principiilor morale proprii alegerea intre un profit mare si o relatie buna se face in favoarea acesteia din urma.Relatia cu prietenii si dusmanii

Toti oamenii pot fi potentiali parteneri ai unui delfin intr-o colaborare reciproc-avantajoasa. Principiul de baza al alegerii partenerilor este cel legat de reputatia in afaceri in combinatie cu orientarile etice potrivite.

In general se poate presupune ca aceste tipuri sunt identice in diferite culturi si civilizatii. Ceea ce da rechinilor si delfinilor caracteristici individuale tipice si ceea ce complica si ascunde esenta relatiilor reciproce intre tipurile ideale este caracterul national.

CAPITOLUL 3: INTERESUL RATIONALAfacerile in perspectiva microeconomica

1. Ce NU este o afacere?Termenul de “afacere”, de origine franceza a patruns in limbajul curent si sub forma alterata

drept “bişniţă”. Termenul “afacere acopera o gama foarte variata de activitati sociale de interes public,

fie ca este vorba de afaceri juridice, de afaceri interne sau externe, de afaceri mediatice. Din punct de vedere economic “afacere” inseamna O TRANZACTIE COMERCIALA. Termenul angloamerican de business s-ar traduce mai bine in limba romana prin “INTREPRINDERE COMERCIALA PRIVATA”, o unitate economica care produce bunuri sau presteaza servicii pe piata libera. In continuare cand folosim termenul de afacere il intelegem in sensul angle-american de BUSINESS.

2. Clisee si stereotipuri despre businessA. Mediul de afaceri ca o jungla

Unul dintre miturile cele mai periculoase din lumea oamenilor de afaceri este inspirat de conceptele darwiniste privind “supravietuirea celor mai bine adaptati”. O astfel de viziune implica ideea ca afacerile inseamna competitie acerba si nu intotdeauna corecta, in care concurentii se devoreaza unul pe celalant fiecare bizuindu`se numai pe propriile forte.Metafora junglei denatureaza total natura afacerilor. Acestea sunt posibile numai in societatile evoluate si civilizate, iar competitia economica are loc nu intr-o jungla ci intr-un cadru social bine organizat. Afacerile implica intotdeauna grupuri largi de oameni care coopereaza si au incredere unii in ceilanti precum:

-retele de furnizori-prestatori de servicii-consumatori-investitori

Afacerile nu au nimic in comun cu lupta biologica pentru supravietuire si reproducere, ele sunt un produs al evolutiei societatii umane dezvoltandu-se pe scara larga numai intr-un cadru social guvernat de reguli stricte.

B. Mediul de afaceri ca razboiIntelegerea mediului de afaceri ca un camp de lupta se asociaza cu imagini si mai

sangeroase decat viziunea darwinista. Razboiul este cea mai dezumanizata imagine pe care ne-o putem face despre afaceri. Notiunrs militarista de aparare a teritoriului sugereaza un mod gresit de com,portament fata de consumatori. Cand o afacere isi apara teritoriul adica segmentul de piata in loc sa aibe grija de satisfacerea consumatorului are toate sansele sa piarda temporar ceea ce incearca obsesiv sa pastreze.Metaforele razboinice sunt in mod intrinsec ?nationaliste? pesimiste cu implicatii negative asupra sanatatii mintale a unei organizatii productive dar paranoia NU stimuleaza creativitatea si competitivitatea economica.Afacerile nu trebuie privite ca o intrecere similara celei din ringul de box in care scopul este acela de a-ti face adversarul K.O.

3. Mediul de afaceri ca masinarie eficienta de fabricat baniIn aceasta viziune tot ceea ce este omenesc dispare si se transforma in ceva rece impersonal si

mecanic. Gandurile sentimentele intuitiile si relatiile interumane sunt inlocuite de cauze si de efcte. Corporatiile nu se mai identifica cu oamenii si personalitatile care intra in alcatuirea lor ci sunt privite ca niste sisteme functionale in care oamenii sunt simple componente ce pot fi oricand inlocuite.Intregul mediu de afaceri inceteaza a mai fi legat de aspiratii umani si este redus la mecanismele pieteiRestructurarea unei companii se numeste REPROIECTARE. Salariatii si managerii sunt resurse umane, iar corporatiile devin masini de facut bani pentru care managementul se face cu cifre. Cei care vad afacerile in aceasta maniera mecanicista sunt obsedati de ideea unui control cat mai deplin asupra sistemului ori tocmai excesul de control genereaza cele mai dificile probleme. El sufoca inovatia pentru ca oamenii nu mai pot gandi ei insusi atata timp cat altcineva gandeste pentru ei.

4. Revolutia informaticaAstazi metaforele mecaniciste tind sa fie inlocuite de analogii cu jucaria noastra preferata

“computerul”, in loc de cunoastere si converstie vorbim despre input iar toate planurile de afaceri sunt

programe. Relatiile interumane devin o “interfata” ceea ce face modul nostru de gandire sa fiereprezentatdin ce in ce mai insistentin limbajul programatorilor si utilizatorilor de computer.

In realitate computerele: NU INVATA! NU CREEAZA! NU AU INTUITIE! NU SE PLANG NICIODATA! NU AU FRUSTARI SI AMBITIE! NU SE PLICTISESC!

Dar au o capacitate uimitoare de procesare a onformatiei. Problema principala pe care o creeaza metafora inteligentei artificiale este aceea ca atributiile speciale ale fiintelor umane sunt ignorate sau minimalizate de catre cei fascinati de revolutia informatica. Nu trebuie sa uitam ca masinile de calcul sunt niste instrumente pt oameni si nu invers.

5. Afacerile ca jocRazboaiele sunt brutale, junglele sunt necivilizate, masinile sunt inumane dar munca si

afacerile pot fi placute si generatoare de satisfacii intrinseci? De multe ori oamenii nu muncesc doar ca sa castige ci si pentru ca munca poate fi atractiva sau stimulativa.

Metafora jocului s-a implantat in anii `60 cand afacerile nu au mai fost vazute ca o lipta sangeroasa pe viata si pe moarte ci ca activitate voluntara excitanta si provocatoare. Imaginea castigarii unui joc s-a raspandit rapid in societatea noastra mare amatoare de intreceri sportive. Din pacate afacerile nu sunt simple jocuri, chiar daca competitia economica seamana cu anumite sporturi populare. Reprezentate ca niste jocuri afacerile tind sa devina un scop in sine avand doar o legatura accidentala cu productivitatea, utilitatea si prosperitatea generala. Daca provom afacerile ca pe niste intreceri sportive ceea ce conteaza este scorul si victoria adica profituri cat mai mari pierzandu-se din vedere scopul esential al afcerilor acela de a satisface nevoi sociale reale.

Tratarea sportiva a afacerilor ca jocuri de noroc duce foarte usor latentatia de a trisa sin dorinta oarba de a castiga potul cel mare.

Valoarea pe termen lung a proprietarilor

Valoarea afacerilor detinuta de catre proprietar are o semnificatie strict economica, masurabila in unitati monetare si de aceea nu trebuie confundata cu valoarea morala.Desi afacerile urmaresc strict valorile financiare ele nu neaga nici celalante valori etice spirituale sau artistice. Oamenii se apuca de afaceri din diferite motive insa motivatia principala o reprezinta valoarea financiara a afacerii. Din acest motiv conexiunea dintre afaceri si valoarea financiara este de natura logica ci nu psihologica.

Ce se intampla daca proprietarii doresc altceva decat maximizarea profitului? Putem afirma ca cei care au alte scopuri decat maximizarea profitului nu fac afaceri. De exemplu: investitorii care nu accepta sa faca tranzactii cu firmele ce polueaza mediul, cu cele care produc armament, tigari sau cu cele care exploateaza forta de munca ieftina din tarile sarace nu fac de fapt afaceri.

O afacere poate fi evaluata prin valoarea actiunilor pe pietele bursiere. Acest intrument desi este destul de bun pentru a masuta valoarea detinuta de catre proprietari se dovedeste ineficienta in conditii de criza pentru ca adeseori actionarii isi vand actiunile considerate perdante dar care pe termen lung au sanse reale de redresare si consolidare. Mai mult nu toate afacerile sunt cotate la bursa so de aceea nu toate pot fi masurate prin valoarea actiunilor pe piata bursiera.

Proprietari si participantiDe ce vorbim despre proprietari si nu despre actionari? Pur si simplu pentru ca nu toate

afacerile sunt corporatii sau societati pe actiuni. Participantii (categoriile de stakeholders) desemneaza acele grupuri fara al caror suport o afacere nu este posibila ( in cadrul acestor grupuri intra in afara proprietarilor: salariatii, clientii, furnizorii, creditorii, comunitatea locala.

Etica in afaceri nu presupune un tip de moralitate diferita fata de etica universala. Valorile si normele morale valabile pentru ceilanti oameni sunt semnificative si pentru oamenii de afaceri care nu au de respectat principii morale rezervate numai lor si principii morale generale.Datoria omului de afaceri estemaximizarea profitului. Insa omul de afaceri nu este robot programat sa nu urmareasca altceva decat profitul. Este in primul rand om ca toti ceilanti care se supune valorilor si normelor morale universale. Ori de cate ori interesul omului de afaceri intra in conflict cu valorile si normele morale acestea din urma au prioritate chiar daca momentan este in detrimentul afacerii.

Valori si principii ale eticii in afaceriMaximizarea valorii pe termen lung a aproprietarilor solicita o perspectiva de lunga durata. Tot

aici includem si alte valori morale precum : confidenta, increderea, respectarea dreptului de proprietate etc. Afacerile presupun un comportament care exclude minciunea inselatoria furtul violenta demonstrand in schimb onestitatea si spirit de dreptate. Luate impreuna aceste constrangeri desemneaza ceea ce numim decenta elementara.

De asemenea vom lua in considerare si clasica dreptate distributiva. Principiul dreptatii distributive afirma ca recompensele acordate in cadrul unei organizatii trebuie sa fie proportionale cu contributiile fiecarui membru al organizatiei la realizarea obiectivelor acesteia. De exemplu scopul afacerii este maximizarea valorii si de aceea este logic ca cele mai mari beneficii sa le primeasxa cei care aduc o contributie substantiala la prosperitatea firmei. In practica insa cele mai multe organizatii urmaresc simultan mai mult obiective. Asadar dreptatea distributiva are in vedere realizarile dispozitiile si nu are in vedere aspiratiile.

Progresiv termenul de stakeholders a fost denaturat ajungand sa includa pe oricine care are un interes oarecare fata de business. De exemplu mass-media competitori sau chiar teroristi, generatiile viitoare. Aceste idei fac parte din teoria participarii care sustine ca o afacere este raspunzatoare fata de toate categoriile de stakeholders si ca managementul raspunde de satisfacerea echilibrata a intereselor tuturor.

Teoria participarii contine patru erori fundamentale:

1. Sustine ca toate categoriile de stakeholders sunt la fel de importante in afaceri ceea ce este fals, doar proprietarii au intaietate atata timp cat scopul afacerilor este profitul cu nu binele public.

2. Pornind de la faptul ca afacerile sunt afectate de anumite grupuri si ca la randul lor afecteaza diferite grupuri se ajunge la concluzia ca afacerile ar trebui sa dea socoteala tuturor de fapt nu mai este raspunzatoare fata de nimeni.

3. Teoria participarii nu ofera nucu un criteriu de evaluare a raspunderilor unei afaceri.

Interesul rationalOmul de afaceri nu urmareste decat sa castige cat mai mult aceasta fiind datorita lui in calitate

de business-man. Daca ar putea sa faca acest lucru fara sa-i pese de nimeni, totul ar fi perfect. Din pacate orice afacere depinde in activitatiile sale de alte grupuri ce au interesele lor. Ignorarea intereselor stakeholders poate fi profitabila pe termen scurt dar pe termen lung se poate dovedi dezastruoasa. Din acest motiv un om de afaceri chibzuit care isi cunoaste propriul interes este nevoit sa ia in calcul si interesele celor de care depinde afacerea lui. De aceea este important sa fii corect si fata de furnizori clienti salariati etc.

Principiul dreptatii distributive sufera adesea denaturari sau intelegeri eronate.- dreptatea distributiva se refera exclusiv la contributia fiecaruia la proprietatea afacerii si nu are

nimic de a face cu valoarea morala a unei afaceri.- dreptatea distributiva se aplica in interiorul unei organizatii nu intre organizatii diferite- dreptatea distributiva nu cere un tratament egal pentru cei care ocupa functii similare.

Dimpotriva cei ce au o contributie mai mare merita mai mult decat ceilanti.

CONCLUZIEAnaliza din perspectiva restransa a afacerilor (la nivel microeconomic) recomanda apasat si explicit

atentie si respect fata de consumatori, tratament corect fata de toti salariatii, impartialitate fata de furnizori, corectitudine fata de creditori si debitori, protectia mediului si un comportament echilibrat in relatiile economice in general.

Pesponsabilitatea sociala – afacerile in perspectiva macrosociala

Ideea de baza a specialistilor in “business ethics” care abordeaza afacerile dintr-o perspectiva largita este aceea ca toti membrii societatii au diferite nevoi materiale pe care trebuie sa le satisfaca sistemul economic prin activitati de productie prin prestari de servicii prin distributie sau prin consum. Afacerile nu reprezinta singurul mod posibil in care pot fi satisfacute aceste nevoi materiale. Ele s-au impus o data cu ascensiunea capitalismului si reprezinta cel putin pana in momentul de fata solutia cea mai eficienta pentru a sustine o crestere economica rapida si constanta.

Esential este faptul ca nu societatea exista pentru ca oamenii de afaceri sa profite de pe urma ei cu dimpotriva afacerile exista pentru a satisface nevoile sociale.Din perspectiva macrosociala, functia economica a formelor ca sistem de piata concurentiala nu este profitul intreprinzatorilor cu satisfacerea in cat mai bune conditii a nevoilor sociale ale consumatorilor. Enumeram aici nu numai nevoile de consum ci si nevoia unui loc de munca, nevoia de a trai intr-un mediu natural nepoluat sau nevoia unor servicii publice precum educatia sanatatea sau justitia.

Adeptii perspectivei largite asupra afacerilor nu incearca sa impuna oamenilor de afaceri alte datorii si obligatii morale decat acelea pe care le sustine si egoismul luminat (interesul rational). Toata disputa se poarta asupra motivelor ce stau la baza datoriilor si raspunderilor morale. Pentru unii oameni este inacceptabul chiar si gandul ca sunt tratati corect numai din calcul interesat.

A. Ce este o corporatie? O corporatie este forma dominanta de utilitate organizationala in economia de piata moderna.

Chiar daca nu toate afacerile au statut de corporatie si chiar daca multe corporatii sunt societati non-profit (universitati, cluburi sportive) afacerile care domina economia de piata si care sunt cel mai adesea tinta atacurilot si criticilor privind pretinsa lor imoralitate sunt societatile pe actiuni (S.A)

I. Trasaturile definitorii ale unei corporatii1. Dpdv legal o corporatie are personalitate juridica fiind considerata drept o entitate

independenta fata de indivizii care lucreaza in cadrul ei, care o conduc care investesc in ea sau care primesc din partea ei anumite produse si servicii.Din acest motiv o operatie se bucura de succesine perpetua este o entitate ce poate supravietui dupa disparitia oricarui investitor, salariat sau consumator individual cu conditia sa isi gaseasca alti investitori salariati sau consumatori.

2. Bunurile aflate in proprietatea unei corporatii nu sunt ale actionarilor sau ale managerilor ci apartin in exclusivitate organizatiei.Actionarii nu au dreptul sa vina la sediul unei firme si sa plece acasa cu un computer sau cu un utilaj in vederea participarii fiecaruia la capitalul integrat al corporatiei. In mod similar salariatii, furnizorii sau clientii incheie contracte cu organizatia si nu cu actionarii ei.Raspunderi ce revin corporatiilor:-in calitate de persoane juridice corporatiile au anumite drepturi si obligatii in societate la fel ca si cetatenii unui stat-nominal corporatiile se afla in proprietatea actionarilor dar exista ind. fata de acestia. Corporatia poseda bunurile sale iar actionarii nu sunt raspunzatori de datoriile sau daunele provocate de corporatii. (au raspundere limitata)-managerii si directorii au raspundere fiduciara. Asta inseamna ca se asteapta din partea managementului sa pastreze investitiile actionariilor in siguranta si sa actioneze pentru a le satisface acestora cat mai bine interesele.

II. Pot corporatiile sa aiba responsabilitati sociale?

Milton Friedman respinge categoric ideea de responsabilitate sociala a corporatiilor in virtutea a trei argumente:

1) Numai fiintele umane sunt moral responsabile de actiunile lor. Corporatiile nu sunt fiinte umane si nu pot sa-si asume cu adevarat rasounderea morala pentru ceea ce fac.

2) Unica responsabilitate a managerilor este aceea de a actiona in interesul actionarilor. Managerii au responsabilitatea de a obtine profit deoarece acesta este scopul pentru care a fost creata organizatia comerciala si pentru care au fost angajati managerii.

3) Problemele sociale sunt de competenta statului si nu ii privesc pe managerii corporatiiloe. De aceea acestia nu sunt pregatiti sa urmareasca teluri sociale spre deosebire de politicieni, care sunt alesi pentru a se ocupa de asa ceva.

III. Poate fii o corporatie moralmente responsabila?Tendinta dominanta in literatura de specialitate sustine ca se pot atribui si corporatiilor anumite

raspunderi morale dar acestea sunt mai putine si mai slabe decat responsabilitatile morale ale indivizilor. Pentru a atibui responsabilitatea morala corporatiilor este necesar sa se arate ca acestea conteaza si ca agenti independenti fata de indivizii care le alcatuiesc. Doua argumente pledeaza in acest sens:- fiecare organizatie poseda o structura decizionala interna care orienteaza deciziile corporatiei in

directia anumitor obiective predeterminate. Structura decizionala interna a corporatiei se afirma in statutul organizatiei si in politicile si strategiile companiei.

- dimensiunea morala a responsabilitatii corporatiilor este sustinuta de ideea ca toate companiile au nu numai structura decizionala interna ci si un set de valori care definesc ceea ce se considera a fi corect sau incorect in cadrul corporatiei si anume: o cultura organizationala.

Putem concluziona ca organizatiile au un anumit nivel de responsabilitate morala ce reprezinta mai mult decat responsabilitatiile insumate ale indivizilor din alcatuirea lor.

IV. Responsabilitatea sociala a corporatiilor1. De ce au corporatiile responsabilitati sociale?1. De ce au corporatiile responsabilitati sociale?

Aceasta intrebare a starnit controvese in trecut dar astazi majoritatea autorilor accepta ca afacerile au si alte responsabilitati in afara de profitabilitatea maxima. Cele mai convingatoare argumente sunt cele de ordin economic. Corporatiile isi asuma o serie de responsabilitati sociale in masura in care efectele sunt benefice pentru profiturile lor. Spre exemplu:

- corporatiile percepute ca fiind socialmente responsabile pot beneficia de o clientela mai numeroasa si mai satisfacuta in vreme ce o perceptie publica de iresponsabilitate sociala se poate solda cu un boicot sau cu alte actiuni ostile.

- angajatii pot fi atrasi sa lucreze pentru acele corporatii pe care le percep ca fiind socialmente responsabile si pot si chiar devotati si mandrii sa lucreze la astfelde firme.

- implicarea voluntara a companiilor in actiuni si programe sociale poate sa previna initiativele legislative ale guvernelor asigurand corporatiilor o mai mare independenta fata de controlul guvernamental.

- atributiile pozitive la dezvoltarea sociala pot fi considerate de catre firme drept investitii pe termen lung in consolidarea de catre firme drept investitii pe termen lung in consolidarea unei vieti comunitare mai sigure mai bine educate mai echilibrate.

Argumentelor de ordin economic li se adauga argumentele morale in favoarea responsabilitatii sociale a corporatilor:

Resp. filantropice

Responsab. etice

Responsabilitatile legale

Responsabilitatile economice

a) corporatiile dau nastere unor probleme sociale si de aceea au responsabilitatea de a le solutiona si de a preveni aparitia unor noi probleme.de exemplu: prin cresterea eficientei sau prin promovarea progresului tehnic dispar anumite ocupatii

ceea ce duce la cresterea somajului, la migratia fortei de munca la depopularea unor zone afectate de recesiune structurala si la puprapoluarea unor zone afectate de boom economic. Mai mult corporatiile polueaza mediul sau exploateaza resurse neregenerabile. De ce suporta altii consecintele acestor fenomene de pe urma carora companiile au numai de castigat?

b) in calitate de actori sociali puternici cu acces la resurse importante companiile trebuie sa-si utilizeze puterea si resursele in mod socialmente responsabil.de exemplu: o corporatie multinationala care a acumulat un capital consistent prin munca si

creativitatea angajatiilor sai din tara de origine, de multe ori beneficiind de facilitati din partea guvernului nu procedeaza corect atunci cand se delocalizeaza mutandu-si activele in tarile in dezvoltare, acolo unde salariile sunt mai mici si reglementarile privind protectia mediului mai putine.

c) toate activitatiile corporatiilor au un anumit impact social fie prin produsele si serviciile pe care le ofera sau prin locurile de munca pe care le asigura fie indirect prin efectele pe care activitatea acestora afecteaza alte companii.

d) activitatiile corporatiilor nu depinde exclusiv de activitatea actionarilor ci se bazeaza pe contributia diferitelor grupuri socio-profesionale, pe diferite categorii de stakeholders (clienti furnizori etc). De aceea corporatia trebuie sa tina seama si de interesele acestor grupuri.

Probleme apar in ceea ce proveste posibilitatiile de a trage la raspundere corporatiile pentru comportamentul lor etic, discutabil sau chiar imoral.

2. Tipuri de responsabilitati sociale ale corporatiilor2. Tipuri de responsabilitati sociale ale corporatiilorCel mai cunoscut si acceptat model al responsabilitatilor sociale esre MODELUL

CVADRIPARTIS propus de Archie Carroll.

→ Dorita de catre societate

→ Asteptata de catre societate

→ Pretinse de catre societate

→ Pretinse de catre societate

Carroll priveste responsabilitatea sociala a corporatiei ca pe un concept multistratificat, in care distinge 4 aspecte intercorelate si dispuse primordial astfel incat adevarata responsabilitate sociala presupune reunirea tuturor celor 4 niveluri de responsabilitati in comportamentul corporatiilor.

RESPONSABILITATEA ECONOMICA

Companiile au actionari care pretind un castig rezonabil pentru ceea ce investesc au angajati care doresc slujbe sigure si bine platite au clienti care cer produse de buna calitate la preturi accesibile. Aceasta este ratiunea de a fi a orcarei afaceri, iar prima responsabilitate este aceea de a se construi intr-o unitate economica functionala si de a se mentine pe piata. Primul strat reprezinta baza pentru celalalte tipuri de responsabilitati, pe care le sustine si le face posibile.RESPONSABILITATEA LEGALAResponsabilitatea legala a corporatiilor solicita ca afacerile sa se supuna legilor si sa respecte regulile jocului. In majoritatea cazurilor legile codifica punctele de vedere si convingerile morale ale societatii, astfel incat respectarea lor este o conditie necesara pentruorice corporatie.de exemplu: multe firme de marca au suportat penalitati in urma dovedirii in justitie a unor practici de

concurenta neloiala, menite sa le asigure pastrarea sectorului de piata sau un profit nejustificat economic.

RESPONSABILITATEA ETICAResponsabilitatiile etice obliga corporatiile sa faca ceea ce este just corect si echitabil, chiar daca nu sunt silite sa procedeze astfel legea lui Carroll sustine asadar ca responsabilitatea etica consta in ceea ce societatea asteapta din partea corporatiilor dincolo de cerintele economice si legale.RESPONSABILITATEA FILANTROPICACuvantul grecesc “filantropie” inseamna literal “iubirea de oameni”. Introducerea termenului in mediul de afaceri are in vedere acele actiuni ce vizeaza imbunatatirea calitatii vietii angajatiilor a comunitatiilor locale sau a societatii in ansamblu situatii in care corporatia decide liber fara nici o constrangere exterioara. Acest nivel de responsabilitate cuprinde initiatiuve variate precum: donatii caritabile, facilitati recreative pentru salariatii si familiile lor, sponsorizarea unor evenimente artistice.

Modelul CVATRIPARTIT propus de Carroll structureaza astfel responsabilitatile sociale ale corporatiilor pe dimensiuni distincte fara a uita ca firmele au obligatia primordiala de a fi profitabile in limitele legii.

3. Responsabilitatea sociala a corporatiilor in context european3. Responsabilitatea sociala a corporatiilor in context europeanToate nivelurile de responsabilitate sociale din modelul Carroll se regasesc si in Europa dar

sunt ierarhizate si intercorelate diferit. In SUA responsabilitatea economica este puternic focalizata pe profitabilitatea companiei. Spre comparatie, in Europa continentaka responsabilitatile economice iau in considerare si obligatiile companiilor fata de angajati si fata de comunitatile locale.Responsabilitatea legala este privita in Europa ca baza a tuturor celorlante forme de responsabilitate sociala. Europenii au tendinta de a atribui statului rolul de a impune regulile jocului economic pe cand in conceptia nord-americana reglementariile guvernamentale sunt privite ca niste INGERINTE nedorite ce limiteaza initiativa privata.

Europenii spre deosebire de americani sunt mukt mai suspiciosi fata de marile corporatii. Publicul cunoaste o stare de alerta permanenta fata de buna credinta a firmelor de mare anvergura a caror legitimitate morala este mereu pusa sub semnul intrebarii. Probleme etice precum: energia nucleara, ingineria genetica sau testarea produselor farmaceutice pe animale au starnit in Europa dezbateri mult mai aprinse decat in alte parti ale lumii.

In ceea ce priveste responsabilitatea filantropica in Europa ea nu a fost implementata gratie unor acte discretionare ale unor companii puternice si pe calea unor reglementari legislative.

V. Responsivitatea sociala a corporatiilorAceasta conceptualizeazacele mai generale aspecte de ordin strategic ale responsabilitatii sociale si se refera la modul in care corporatiile raspund in mod activ preocuparilor si asteptarilor contextului social. Altfel spus responsivitatea sociala a corporatiilor se refera la capacitatea unei corporatii de a raspunde presiunilor sociale.

Carroll delimiteaza “patru filozofii” sau strategii de responsivitate sociala. Acestea sunt:1) Strategia reactiva : corporatia neaga orice responsabilitate fata de problemele sociale si

considera ca de respectivele probleme ar trebui sa se ocupe Guvernul pentru ca ea a respectat toate prevederile legale

2) Strategia defensiva : corporatia isi recunoaste raspunderea sociala dar incearca sa scape de ea actionand pe linia minimului efort. De aceea mizeaza pe masuri de fatada si pe politici de imagine menite sa salveze aparentele evitand sa se implice serios in actiuni pozitive si costisit.

3) Strategia acomodanta : Corporatia isi accepta respunderea sociala si se straduieste sa actioneze astfel incat sa multumeasca grupurile influente de presiune din societate.

4) Strategia proactiva : corporatia incearca sa depaseasca normele acceptate si sa anticipeze asteptarile viitoare ale publicului facand mai mult decat ceea ce i se poate cere in mod obisnuit la momentul respectiv.

Multe corporatii oscileaza in privinta strategiilor de responsivitate sociala pe care decid sa o adopte. De multe ori apar dificultati de identificare a acstora ceea ce a dus la dezvoltarea unor instrumente grupate sub conceptul de PERFORMANTA SOCIALA A CORPORATIEI.

VI. Performanta sociala a corporatiei! Se pot masura si clasifica diferitele companii in functie de performantele ei sociale? Raspunsul la aceasta intrebare il ofera conceptul de performanta sociala a corporatiei. Un model des citat in aceasta directie este modelul DONNA WOOD; potrivit acestuia performanta sociala a unei corporatii poate fi estimata in functie de principiile de responsabilitate sociala care orienteaza activitatea companiei in functie de procesele de responsivitate de rezultatele activitatii sale in 3 domenii distincte:

1. Politici sociale : includ acele strategii explicit enuntate ale firmei in care se afirma valorile convingerile si scopurile acesteia in legatura cu mediul social.

De exemplu: O rafinarie isi propune reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu 15% in perioada 2007-20132. Programe sociale : Cuprind ansambluri de masuri concrete menite sa implementeze politicile

sociale ale firmeiDe exemplu: Multe companii au adoptat programe omologate cu privire la controlul efectelor poluarii asupra mediului ceea ce face posibil un audit standardizat al performantelor in domeniul poluarii mediului.3. Impacturi sociale : Poate fi estimaturmarind schimbarile concrete pe care le-a realizat o

corporatie prin implementarea programelor sale intr-un anumit interval de timp. Estimarile obiective sunt greu de realizat deoarece impactul social determinat de o corporatie este greu de izolat de actiunea altor factori. Cu toate acestea unt cazuri in care impactul social poate fi determinat cu destula exactitate.

VII. Teoria participativa a firmei (fata de cine au corporatiile responsabilitati)Se considera ca Teoria participativa a firmei este cea mai populara si cea mai influenta dintre teoriile elaborate in etica afacerilor.

Teoria participativa a firmei are ca punct de pornire analiza diferitelor grupuri fata de care o corporatie are anumite responsabilitati. Ideea de baza este aceea ca o corporatie nu este condusa numai in interesul actionarilor sai “ci pe langa” acestia exista un evantai de grupuri sociale sau stakeholders care la randul lor au interese legitime fata de activitatea unei companii.

In 1960 Edward Friedman defineste conceptul de stakeholder. Acesta este un participant intr-oIn 1960 Edward Friedman defineste conceptul de stakeholder. Acesta este un participant intr-o organizatie, un grup sau un individ care poate sa afecteze ori sa fie afectat de atingereaorganizatie, un grup sau un individ care poate sa afecteze ori sa fie afectat de atingerea obiectivelor organizatieiobiectivelor organizatiei..

Modelul traditional de management capitalist presupune ca o companie este legata de patru grupuri stakeholders : actionarii, salariatii, furnizorii, consumatorii

Actionarii sunt proprietarii firmei si drept consecinta reprezinta grupul dominant in interesul careia firma trebuie condusa.

VIII. Un nou rol al manageruluiFriedman sustine ca perspectiva largita asupra responsabilitatii corporatiilor fata de multiple grupuri de participanti atribuie managerilor un nou rol. Acestia nu mai sunt niste simpli agenti ai actionarilor ci trebuie sa tina seama de drepturile si interesele tuturor categoriilor legitime de participanti.

Managerii din zilele noastre sunt nevoiti sa gaseasca un echilibru intre interesele actionarilor si interesele concurente ale altor grupuri de participanti mai degraba decat sa asigure maximizarea profitului.In acest sens Friedman sustine democratia participativa caracterizata prin faptul ca fiecare corporatie este condusa de un consiliu al participantiilor astfel incat orice categorie de stakeholders poate sa influenteze sau chiar sa controleze deciziile companiei.Friedman propune si ideea unui model de guvernare corporatista care codifica si reglementeaza diferitele drepturi ale grupurilor de participanti model mai dezvoltat in Europa decat America.

13 ianuarie 2011 cursRaspunderea corporatiilor – firma ca actor politic

In conceptia lui Milton Friedman corporatiile nu ar trebui sa se implice in politici si programe sociale deoarece aceasta este sarcina guvernului; managerii corporatiilor actioneaza mandatati de actionari si sunt raspunzatori fata de acestia si nu fata de public.

Astazi putem spune ca dupa 3 decenii pozitia lui Friedman nu mai poate fi admisa in totalitate iar raspunderea corporatiilor devine o problema ceva mai complexa.

Corporatiile au inceput sa se implice din ce in ce mai activ in problemele sociale asumandu-si de facto multe dintre functiile care inainte veneau exclusiv statului. Firmele au inceput astfel sa joace rolul de actori politici. La baza acestui proces stau cel putin 2 motive : esecul guvernamental pe de o parte; puterea si influenta crescanda a corporatiilor pe de alta parte.

Esecuri guvernamentaleDiferitele amenintari ale supravieturii umanitatii incep sa ocupe o pozitie dominanta in sfera preocuparii opriniilor publice. Exemplificam aici cu:- riscul de catastrofe nucleare- riscul incalzirii globale- riscurile inerente dezvoltarii unei noi tehnologii (precum inginera genetica)In mod normal acestea sunt prob de care ar trebui sa se ocupe guvernele si politicienii prin emiterea de legi care sa reglementeze astfel de fenomene si care sa-i protejeze pe cetateni.?! Guvernul sa dovedit incapabil .... In soc. mod. acest rol a fost adoptat de catre corporatii. Societatile moderne se confrunta cu o noua problema pe de o parte ofera cetateniilor o abundenta de bunuri si servicii si pe de alta parte isi confrunta cetatenii cu riscuri severe in ceea ce priveste sanatatea mediului si chiar supravietuirea umanitatii.Exista numeroase motive pentru care guvernele nu sunt in stare sa-si indeplineasca atributiile de multe ori chiar guvernele contribuie intr-o mare masura la aparitia unor probleme sau riscurile depasesc posibilitatile de interventie ale unui singur guvern, in concluzie putem spune ca guvernele si-au

pierdut capacitatea lor traditionala de a solutiona problemele majore cu care se confrunta societatile moderne.

Observam ca statul este din ce in ce mai slab in paralel cu o dezvoltare a corporatiilor care determina cresterea puterii si a influentei acesteia.

Cresterea puterii corporatiilorConstatam ca de-a lungul si latul globului vietile oamenilor sunt tot mai putin controlate si modelate de catre guverne si tot mai mult controlate de catre corporatii; cel mai des invocate motive sunt:

- liberalizarea si dereglementarea pietelor acordandu-se astfel mai multa influenta libertate si spatiu decizional ptr actorii provati. Cu cat este mai puternica dominatia pietei asupra vietii economice cu atat sunt mai slabe interventiile guvernamentale.

- privatizarea unor servicii publice majore si a unor companii din sectorul public face ca industrii de calitate precum media telecomunicatiile sau transporturile sa fie dominate de actori privati.

Majoritatea tarilor industrializate se confrunta cu fenomenul somajului. In mod normal guvernele sunt respinsabile sa solutioneze aceste probleme. De fapt deciziile privind politica de angajare de relocalizare sau de conciedere a fortei de munca sunt luate de catre corporatii.

Globalizarea faciliteaza relocalizarea si da companiilor posibilitatea de a antrena guvernele intr-o adevarata cursa.Concluzionand, companiile sau corpurile organizate de interese isi asuma din ce in ce mai mult rolul pe actori politici in sfera problemelor sociale sau de mediu.

Ideea de democratie este aceea de a a da oamenilor posibilitatea sa controleze conditiile de baza ale vietii lor si de a alege acele politici pe care le considera potrivite. Astfel deciziile de importanta vitala ptr societate nu mai sunt luate de catre guverne alese indirect prin vot demografic si de catre corporatii (care nu sunt supuse alegerii demografice). Apare astfel problema respunderii democratice.

Problema raspunderii democraticeIntrebarea esentiala este cine controleaza corporatiile si fata de cine sunt ele raspunzatoare. Friedman si adeptii sai sustin ca aceste corporatii sunt raspunzatoare numai fata de actionarii lor. De fapt asa cum aratam anterior corporatiile influenteaza si modeleaza o mare parte din viata societatii moderne.Data fiind puterea marilor corporatii putem afirma ca alegerea individuala a consumatorului (pro sau contra anumitor produse) are mai multa putere decat alegerea unui candidat la urne.

Se ridica astfel problema cum putem determina corporatiile sa fie raspunzatore intr-o masura mai mare fata de principalele categorii de participanti.