portofoliu etica

34
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” PORTOFOLIU LA ETICĂ Studenta grupei 202 B Cebotari Tatiana Lector universitar Călăraș Carolina Chișinău 2012

Transcript of portofoliu etica

Universitatea Pedagogic de Stat Ion Creang

PORTOFOLIU LA ETIC

Studenta grupei 202 BCebotari Tatiana

Lector universitarClra Carolina

Chiinu 2012

Notiunea de etic provine de la cuvntul grecesc ethos(obicei, morav, caracter). Pornind de la cuvntul ethos n sensul lui de caracter, Aristotel, marele filozof al Greciei antice, a creat adjectivul etic pentru a elucida o clas specific de caliti umane, numite de el virtui etice. Aceste virtui reprezint nite faculti, caracteristici ale caracterului i temperamentului omului, care mai sunt numite i caliti spirituale. Virtuile se clasific n: -afecte ale corpului (frica) -afecte ale minii (memoria) -afecte ale caracterului (drnicia, curajul, cumptarea). Deci cu scopul de a reliefa totalitatea calitilor spirituale, Aristotel, introduce n uz noiunea de etic. Urmrind scopul de a traduce exact noiunea de etic din limba greac n limba latin, Cicero marele filozof al Romei antice, a creat noiunea de moralis (morav, obicei, caracter). Cicero scria despre filozofia moral nelegnd prin ea aceeai sfer a cunoaterii pe care Aristotel o numea etic. n istoria filozofiei au fost ntreprinse un ir de tentative de a scoate la iveal distinciile dintre noiunile de moral i moralitate deoarece n accepia iniial termenii etic, moral i moralitate , dei reprezentau cuvinte diferite erau utilizai ca sinonime, ntr-un singur sens. Hegel este primul care face distincie ntre aceti termeni i anume filozoful trateaz morala ca fiind felul n care sunt percepute aciunile de ctre individ, manifestat prin trirea vinoviei, iar moralitatea felul n care se manifest n realitate faptele omului.

n tradiia cultural i lingvistic prin moralitate se subneleg principiile fundamentale de comportare uman, iar prin moral-formele de comportare obinuit. n acest sens, poruncile lui Dumnezeu, in de moralitate, iar poveile unui printe, pedagog etc., in de moral. Totui putem constata c n majoritatea limbilor contemporane i n vorbirea curent, aceste trei cuvinte se utilizeaz ca sinonime i se nlocuiesc reciproc. Pentru oamenii ce nu sunt preocupai de filozofie, cuvntul etic sugereaz un ansamblu de standarde n raport cu care un grup sau o comunitate uman decide s-i regleze comportamentul, pentru a deosebi ce este bine sau acceptabil n urmrirea scopurilor lor de ceea ce nu este astfel. Se vorbete n acest sens de o etic a afacerilor, de o etic medical, de o etic juridic, e.t.c. Etica este o tiin filozofic ce studiaz morala ca pe una din cele mai importante laturi ale existenei umane i sociale. n acelai timp etica este i o disciplin tiinific, deoarece n cadrul ei sunt elucidate dou grupe de probleme: 1) probleme teoretice propriu-zise ce se refer la natura i esena moralei, 2) probleme ce in de modul n care ar trebui s procedeze omul, dup ce principii i norme s se conduc n via. n sistemul eticii se elucideaz astfel de domenii precum: -axiologia etic, aceasta studiaz problemele binelui i a rului. -deontologia etic, aceasta studiaz problemele datoriei -fenomenologia etic, aceasta studiaz morala unei societai sub aspect sociologic i istoric .

Zeazun susine sistematizarea pedagogului n 4 componente: I. Orientarea personalitii pedagogice: Aptitudini Motive Interese Convingeri Concepii Competenele profesionale: Ni se transmit cunotine n baza cunotinelor se formeaz: Priceperi Deprinderi Aptitudini Competene Tehnica pedagogic: Tehnica managerial Tehnica realizrii procesului instructiv-educativ Tehnica relaxrii Miestria pedagogic.

II.

III.

IV.

Cultura exteriorului este un concept general care cuprinde urmtoarele elemente: Cultura inutei Cultura conduitei Cultura exteriorului Cultura comunicrii Cultura imaginii Cultura dirijrii conflictului Cultura dirijrii actului educativ

Cultura inutei

Cultura exteriorului

Cultura conduitei

Cultura comunicrii

I. II. III. IV. V. VI. VII.

Funciile eticii pedagogice Teoretico-cognitiv care se realizeaz prin informaia pe care o oferim elevilor. Reglatorie are ca scop implicarea forei volitive. Educativ se realizeaz permanent in cadrul formal. Normativ presupune respectarea normelor morale. De reglementare moral se realizeaz prin respectarea normelor moral-etice n societate. De subordonare moral se realizeaz prin respectarea persoanelor de diferit vrst. De coordonare moral se axeaz pe relaiile de colaborare.

Principii etice generaleCodul deontologic este un sumum de principii si standarde etice. Codul ofera o baza consensuala pentru luarea de atitudine colectiva mpotriva unor eventuale comportamente apreciate a ncalca principiile eticii profesionale. Principiile morale ale pedagogiei: Codul Deontologic Atitudinea fa de norme, reguli sau comportamentul afectiv Implicarea sferei volitive Aciunile i conduita moral

Principiile de baz: 1) Urmeaz legile i standardele profesionale de conduit n luarea deciziilor. 2) Tranzaciile noastre trebuie s fie oneste, transparente i etice. 3) Protejarea i promovarea sntii i bunstrii umane, a mediului nconjurtor.

Cele 10 porunci ale eticii1. Sa nu faci ceea ce nu stii sa faci. 2. Ceea ce faci, sa fie exemplar. 3. Din ceea ce ai facut bine, sa stii ca numai o parte este meritul tau. 4. Ai grija de toti ca si cum ar fi copiii, fratii sau parintii tai. 5. Sa nu pastrezi pentru tine nimic din ceea ce stii. 6. Sa nu gresesti, iar daca ai gresit sa recunosti greseala si s-o indrepti. 7. Asculta si parerea altora fara a te preamari pe tine. 8. Sa-ti respecti coegii pentru a fi fi tu respectat. 9. Sa nu te ridici pe ruinele confratilor tai. 10.Daruieste totul fara a pretinde nimic si vei avea totul.

COD ETIC - CADRU DIDACTIC 1. Cadrele didactice au obligatia de a cunoaste si respecta prevederile Normativelor Metodologiilor si Programelor in vigoare. 2. Intreg personalul didactic are obligatia de a cunoaste si de a aplica in mod adecvat teoriile moderne ale invatarii,in vederea construirii unui demers didactic centrat pe elev cu scopul dezvoltarii sale. 3. Evaluarea cunostintelor,abilitatilor si competentelor elevilor se va face periodic,ritmic si printr-o varietate de mijloace,folosite cu obiectivitate si corectitudine,pentru a oferi elevilor posibilitati de afirmare a tuturor laturilor personalitatii acestora( inteligenta,imaginatie,spirit critic,sensibilitate).Profesorii trebuie sa informeze elevii despre modalitatile si criteriile de evaluare pe care le va aplica. 4. Profesorii au obligatia de a comunica cu familiile elevilor in mod periodic si de cate ori este necesar. 5. Modalitatea de adresare,atat catre colegi cat si catre elevi si parinti,trebuie sa fie civilizata si sa vadeasca respect si intelegere pentru interlocutor. 6. Cadrele didactice au urmatoarele obligatii: a) sa aiba o tinuta vestimentara decenta; b)sa aiba un comportament civilizat bazat pe colegialitate si respect fata de elevi; c) sa nu foloseasca expresii jignitoare la adresa elevilor,parintilor si colegilor; d) sa nu vina la program sub influenta bauturilor alcoolice; e) sa aiba telefoanele mobile inchise in timpul orelor de curs; f) sa informeze conducerea scolii si organele abilitate in cazul producerii unui eveniment de natura sa puna in pericol siguranta persoanelor si securitatea bunurilor aflate in scoala;

Conflictul pedagogic

Ca termen, conflictul deriva din latinescul 'conflictus' care inseamna 'a tine impreuna cu forta', iar ca fenomen, potrivit dictionarului de sociologie, semnifica 'opozitia deschisa, lupta intre indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunitati, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interactiunilor sociale'. Etapele ce le parcurge conflictul in evolutia sa: 1. dezacordul; 2. confruntarea; 3. escaladarea; 4. de-escaladarea; 5 rezolvarea. Dezacordul debuteaza prin simple neintelegeri, diferentierea indivizilor sau grupurilor prin modul lor de a fi si de a gandi (uneori pot fi si pseudoneintelegeri, false conflicte), divergente minore dar care, nesesizate la timp, pot degenera in conflicte reale. Confruntarea adanceste diferetele dintre indivizi sau grupuri. In aceasta faza, fiecare parte isi sustine pozitia sa, accentuand pe erorile din gandirea si comportamentul celorlalti. Actiunea de persuasiune devine exagerata, expresia emotionala domina asupra argumentelor logice. Rata comunicarii in grup scade, se creeaza stari de stres, frustrare, atmosfera tensionata.

Escaladarea conflictului tensiunile si ostilitatile din grup sunt scapate de sub control; reactiile de autoaparare ale fiecarei parti starnesc agresivitate maxima, se atinge punctul culminant. De-escaladarea conflictului apare atunci cand grupul face eforturi reale sa ajunga la un acord in ceea ce priveste rezultatul discutiilor. Rezolvarea vine atunci cand, prin interventii legale de tip institutional, prin negocieri si compromisuri treptate, prin stimularea posibilitatilor de comunicare deschisa intre parti, prin captarea bunavointei partilor adverse, starea conflictuala dispare. Sunt 3 sisteme de reprezentri ale conflictului: Egocentrice Alterocentrice Sociocentrice n centrul sistemului de reprezentri egocentric se plaseaz reprezentantul de tipul Ego (eu vreau,eu am luat decizia), iar ceilali se trateaz ca nte instrumente necesare pentru satisfacerea intereselor. n centrul sistemului de reprezentri alterocentrice se plaseaz o alta persoan alter ego. Acest sistem este instabil i ncepe s funcioneze din momentul apariiei empatiei. n centrul sistemului de reprezentri sociocentrice despre lume este reflectat de catre "noi" si se manifesta in actiune cu caracter constructiv "noi am hotarit"."noi avem nevoie" etc. Conflictele pedagogice pot exista ntre: Elev-elev Profesor-elev Profesor-printe Printe-elev Strategia dirijrii conflictului include: Evitarea Anticiparea Aplanarea Soluionarea Montarea pozitiv

Sursele conflictelor dupa Ana Stoica-Constantin: 1. Diferenele i incompatibilitile dintre personae 2. Nevoile i interesele umane 3. Comunicarea 4. Stima de sine 5. Valorile individului 6. Nerespectarea normelor de conduit 7. Comportamentul neadecvat 8. Agresivitatea 9. Competenele sociale/lipsa acestora 10.Cadrul extern 11.Statutul, puterea, prestigiul, principiile i cultura general a personalitii.

Cauzele conflictului:

Interne: Starea sntii elevului Temperamental Caracterul Lipsa voinei Crizele de vrst Starea dispoziiei Probleme psihice profesorului,

Externe: Aprecierea i evaluarea neadecvat i incorect a elevului Etichetarea, njosirea, reprourile ctre elev Explicarea neinteresant, monoton, neeficient a temei Frnarea iniiativei, creativitii elevului Lipsa empatiei i a tactului pedagogic

Soluionarea conflictului

Metodele soluionrii conflictelor:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Consultarea literaturii special Discuiile calme i sincere cu elevii Ascultarea activ i atent a elevilor Reactualizarea i evidenierea calitilor positive ale elevilor Convingerea Modelarea situaiilor de confict i de verbalizare Crearea situaiilor de success Controlul systematic i obiectivitatea profesorului

Cultura muncii intelectuale

Munca intelectual este activitatea de producie, creaie sau meninere a laturilorcare in de domeniul intelectual sau de cunoatere: cultura, tiina, educaia etc.Materia prim utilizat n munca intelectual reprezint o categorie de resurse inepuizabile: universul, mediul, umanitatea, cunoaterea preexistent. Metodele prin carese realizeaz includ studiul, cercetarea, documentarea, inovarea, planificarea, prelucrarea,creaia. Produsele sunt noi teorii tiinifice, sisteme de organizare, opere de art, articole,cri, modele de bun practic etc.Printre abilitile necesare pentru a practica o munc intelectual de calitate senumr: capacitatea de reflexie, spiritul analitic, sintetic i de observaie, abilitile de arezolva probleme i a lua decizii, capacitatea de a gndi critic, autonom i creativ. Educaia, fiind o form de transmitere a cunoaterii ine de domeniul muncii intelectuale, astfel c predarea i nvarea sunt mai eficiente dac sunt organizate pentru a pregti absolveni capabili de a produce bunuri intelectuale. Pregtirea pentru activitatea intelectual este unul dintre obiectivele de baz ale nvmntului. Cele mai importante instrumente ale muncii intelectuale sunt lectura i scrisul. ncorelaie cu acestea, procesul de achiziionare a acestor competene, alfabetizarea, devinecrucial. Dac iniial termenul de alfabetizare denumea procesul prin care se achiziioneazscrisul i cititul, n timp semnificaiile acestui termen s-au extins nspre dobndirea competenelor de baz dintr-un domeniu. Aa a aprut alfabetizarea digital, care presupune familizarea cu lumea realitii virtual, cu provocrile i potenialul acesteia. Alfabetizarea civic este un concept nou aprut i trimite nspre familizarea cetenilor cu drepturile i responsabilitile pe care le dein n comunitatea din care fac parte.

IGIENA MUNCII INTELECTUALE I ORGANIZAREA TIMPULUI DE STUDIU I ODIHN LA ELEVI

Capacitatea de efort intelectual este o funcie psihic coordonat de un centru zis "vigilen" din creier, caracterizat prin puterea de concentrare a ateniei. Ea urmeaz o curb denumit "curba fiziologic a capacitii de munc intelectual" i care - fie c e vorba de o or de clas, fie o zi sau o sptmn colar, ori de un trimestru sau un an colar - pornete la nceputul actvitii de la un nivel mai cobort, ajunge la un nivel maxim la jumtatea acesteia pentru ca la sfritul perioadei de activitate s se situeze la cel mai sczut nivel. De remarcat c n comparaie cu nivelul curbei nregistrat n prima parte a zilei, dup-amiaza acesta este evident mai mic. n cursul unei zile colare cea mai mic capacitate de efort intelectual (dar i fizic) se consemneaz n primele 1-2 ore dup servirea mesei de prnz (cnd sngele se deplaseaz preponderent n organele digestive, pentru mistuirea hranei ingerate), deci ntre orele 13-15. Creierul pentru a funciona la parametri optimi are nevoie de dou elemente chimice eseniale: oxigen i glucoz. De aceea la fiecare 50 min.(att acas ct i la coal) timp de 10 min. trebuie s se aeriseasc ncperea. Glucoza este furnizat de alimentaie.Ea se caracterizeaz printr-un anumit nivel n snge(glicemie).Cnd glicemia scade sub o anumit valoare nu numai capacitatea de munc intelectual se micoreaz, ci se produc i o serie de fenomene neplcute (ameeal, transpiraii, tare de ru pn la lein).De aici importana de netgduit a gustrii care trebuie servit n recreaia mare la coal sau - la pregtirea leciilor acas dup 2 ore de activitate(recomandabil sub forma unui fruct dulce i mai puin ca dulciuri concentrate-ciocolat, bomboane, prjituri). Pentru o corect igien a muncii intelectuale elevii trebuie s respecte i acas, la prepararea temelor pentru a doua zi, cteva reguli i anume: a) S nceap pregtirea leciilor dup 1,5-2 ore de la servirea mesei de prnz(la copiii din clasele I i II este recomandabil i un somn de 1 or dup-amiaza, dar nu imediat dup servirea mesei, ci la circa 1 or distan). b) S nceap cu obiectele de studiu considerate mai uoare, trecnd treptat la leciile mai dificile pentru ca n final s termine cu teme de asemeni mai puin solicitante psihic.

c) La fiecare 50 min. de activitate se ia o pauz de 10 min.(n care timp camera de studiu va fi aerisit), n acest rstimp recomandndu-se cteva micri de nviorare. d) Atunci cnd leciile pentru a doua zi sunt mai numeroase i mai grele se recomand dup 2 ore de activitate o pauz mai mare, de circa 20 min. destinat chiar unor mici plimbri. e) Pe ct posibil locul de pregtire al leciilor este bine s fie o ncpere izolat de prezena restului familiei. Ideal este ca elevul s-i aib un birou sau mcar o msu a sa, proprie, pentru pregtit leciile. Dac nu se poate asigura o camer separat, atunci mcar s I se creeze un "col" al su. f) O problem controversat o constituie permiterea sau nu a ascultrii unei muzici(la radio sau casetofon) n timpul pregtirii leciilor. Cu toate prerile pro(o muzic pe gustul elevului, de o intensitate moderat) sau contra (asigurarea unei liniti desvrite, care s nu supun atenia elevului la nici cea mai mic distragere), un punct de vedere categoric nu poate fi afirmat. g) Pentru a nu ncepe sptmna colar obosit este recomandabil ca leciile de lunea s fie pregtite n cursul zilei de smbt i nu duminic.Bineneles c este de dorit ca volumul acestora s fie redus, un rol determinant n acest sens avndu-l cadrele didactice care trebuie s dea mai puine lecii de pregtit pentru prima zi a sptmnii colare. n nici un caz nu se vor planifica teze lunea, ca de altfel nici vinerea cnd( elevul este n mod fiziologic obosit). h) Atenie mare la activitile extracolare suprapuse peste cele colare.Ore de balet, de muzic, excesul de sporturi organizate pot duce nu numai la scderea randamentului colar dar i la fenomene de suprasolicitare. Or, un organism obosit, surmenat psihic sau fizic este fragil la instalarea unor diverse boli, inclusiv infectocontagioase (tuberculoz,hepatit viral acut etc.). j) Specialitii n igien colar recomand pentru somnul nocturn urmtoarele durate: 11 ore la copiii de 7-8 ani, 10,5 ore la 9-10 ani, 10 ore la 11-13 ani, 9,5 ore la 14-15 ani, 9 ore la 16-18 ani.

Desigur c aici apare dificila problem a vizionrii programului de televiziune care mpiedic muli elevi, ndeosebi liceenii, s sencadreze n aceste recomandri igienice de odihn. De altfel "bombardamentul" mijloacelor de mass media ale vieii moderne interfereaz adesea nefast cu respectarea percepiilor clasice ale unui regim corect de odihn i activitate al elevilor i depinde n mare msur de tactul i arta chiar a prinilor( dar i a colii) s gseasc echilibrul, att de necesar pentru dificila "profesiunea" de elev. Oricum, pentru ca somnul s fie un factor pozitiv n promovarea sntii colarului, trebuie s se respecte ntotdeauna aceeai or att la culcare ct i la sculare, copilul s doarm ntr-o camer aerisit, cu un aternut curat i aerisit. ntre masa de sear i ora de culcare este bine s treac 30-60 minute. nainte de culcare nu se recomand vizionarea de spectacole impresionante la TV.

Somnul

Sportul

Alimentaie sntoas

ObosealaReprezinta scaderea anormal de rapida a fortei musculare. oboseala cronica reprezinta un sindrom constand intr-o stare permanenta de oboseala cu epuizare la cel mai mic efort. oboseala cronica se caracterizeaza printr-o oboseala intensa, declansata de cel mai mic efort, cu reducerea la cel putin jumatate a activitatii obisnuite, insotita de febra, dureri musculare si dorsale, dureri de cap, tulburari de somn si de dificultate in concentrare. tratamentul cuprinde luarea de: acizi micsti, oligoelemente ca manganul, cupru, calciu, magneziu, o alimentatie regulata si echilibrata, precum si luarea de vitamine: A,D,E si vitaminele grupului B1. Se va evita utilizarea amfetaminelor, anabolizantelor si a medicamentelor dopante

NevrozaNevroza este o afectiune psihogena unde simptomele sunt expresia simbolica a unui conflict psihic ce-si are radacinile in istoria infantila a subiectului si constituie compromisuri intre dorinta si aparare (Laplanche: dictionar de psihanaliza). Din punctul meu de vedere, noi avem cu totii, in anumite momente, comportamente nevrotice care nu raspund pe deplin situatiei prezente. Ele rezulta cel mai adesea din mecanismele de aparare. Sunt esecurile in comunicare sau comportamentele contaminate de conflictele neincheiate din trecut. Nevroza este: - incapacitatea de a fi prezent in prezent; - a avea prejudecati, principii, ideologii in loc sa privesti in fata realitatea prezenta; - a se servi de trecut pentru a justifica prezentul: obiceiurile, traditiile fixe; - a da prioritate trecutului si cunoscutului asupra prezentului si necunoscutului; - a da prioritate viitorului si proiectelor asupra prezentului si actiunii; - a se servi de ceilalti pentru a-si justifica pozitia: si ceilalti fac la fel; - a-l acuza pe celalalt cand reproseaza ceva in loc sa asculte: Si tu atunci ; - a-si pregati raspunsul in loc de a-l asculta pe celalalt; - a vorbi ca sa se afle in treaba (evitare); - a vorbi pentru a spune ceva; - a dori sa fie mereu tot mai perfect si a se simti vinovat ca nu a reusit; - a manipula in loc sa ceara, sa spuna in fata sau sa actioneze; - a trai cu regrete pe care cauta mereu sa le satisfaca; - a se simti vinovat (transfer) cand este vorba sa fie responsabil sau sa repare; - a astepta regulat ca celalalt sa faca primul pas: a reactiona in loc de a actiona ; - a trai prost si a nu lasa nici pe ceilalti sa traiasca; - a nu-si accepta corpul, varsta, calitatile sau defectele; - a fi in mod obisnuit gelos prin posesie sau din frica de a fi abandonat (simbioza); - a se plange adesea sau niciodata din principiu (introiectie); - a reprosa celorlalti ca sunt cauza sentimentelor sau comportamentelor sale: din cauza ta; - a se supune in mod regulat parerii celorlalti: gura lumii (introiectie); - a dori sa aiba dreptate si sa domine in mod obisnuit; - a cumpara dragostea cu bani, datoria sau obligatiile; - a face glume fara incetare (evitare si adesea devalorizarea celuilalt ; - a generaliza; - a privi in alta parte;

- politete excesiva; - a-si bate joc ; - a-si reprima in mod obisnuit spontaneitatea; - a face judecati critice sau a acuza; - a raspunde la o intrebare printr-o alta intrebare. Adesea rezulta de aici o deviere in comunicare, o declansare, o prelungire sau un impas in conflict.

StresulStres reprezint sindromul de adaptare pe care individul l realizeaz n urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde ncordare, tensiune, constrngere, for, solicitare, tensiune. Orice tip de stres apare pe fondul adaptrii permanente a organismului la mediu cnd se poate produce un dezechilibru marcant ntre solicitrile mediului i posibilitile de rspuns reale ale individului. Adaptarea presupune pstrarea integritii organismului care este n permanen ameninat de agenii stresori de toate tipurile. n plus adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. Stresul apare n momentul cnd acest echilibru al adaptrii se perturb. Aceast perturbare este reversibil. Stresul reprezint, dup Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv de ctre individ ntre cerinele organismului i ale mediului i posibilitile de rspuns individuale. n funcie de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic i biologic. n funcie de numrul persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv. Situaii generatoare de stres psihic:

existena unor circumstane neobinuite pentru individ care l surprind pe acesta nepregtit pentru a le face fa. semnificaia unui eveniment. angajarea individului ntr-o aciune sau relaie exagerat. particularitile contextului social. lipsa condiiilor interne. modul subiectiv de a percepe solicitrile mediului. subsolicitare / suprasolicitare. situaiile conflictuale existente n familie, profesie sau la nivel intelectual. criza de timp. izolarea. apariia unui obstacol fizic sau psihic n calea unui scop care duce la frustrare. situaii perturbatoare cauzate de ageni fizici (zgomote, vibraii, fluctuaii de temperatur).

Cele mai simple masuri impotriva stresului: 1. Intervieveaza-te! Descrie-ti situatiile in care ai observat ca devii foarte anxios. Cauta sa descoperi care au fost motivele ce te-au determinat sa actionezi atat de neglijent. Noteaza-ti motivele pro si contra pentru a sti ce optiuni ai in momentul in care va trebui sa te confrunti cu o situatie asemanatoare. 2. Aplica exercitiile respiratorii! Incetinirea respiratiei la nivelul diafragmei este una dintre cele mai eficiente metode pentru a combate stresul. Calmeaza-ti si controleaza-ti respiratia prin cateva inspirari adanci, urmate de expirari pe gura. Reintoarce-te la respiratia normala si apoi repeta exercitiul. Daca situatia continua sa fie tensionata, ridica umerii si spune-ti "Nu are cum sa mearga rau". 3. 15 minute pentru sanatate Ai citit de nenumarate ori, dar ai pus in practica vreodata? Aplicand metodele de relaxare, tensiunea arteriala scade, ritmul respiratiei, al metabolismului si al inimii se incetineste, oferind corpului tau posibilitatea de a-si recapata echilibrul. Exercitiul nu-ti ia mai mult de 15 minute. Intinde-te pe spate pe un pat tare. Tine mainile pe langa corp, inchide ochii si respira adanc pentru a elibera tensiunea. Indeparteaza tensiunea acumulata in picioare, maini si gat. Fii constient de relaxarea care se produce la nivelul musculaturii corpului. Cand ai terminat, deschide usor ochii si intinde-te.

4. Metode pentru a controla stresul Urmatoarele tehnici te ajuta sa controlezi cat mai eficient stresul:

Meditatia - presupune relaxarea fizica. Aseaza-te confortabil pe un pat sau pe un scaun, inchide ochii si relaxeaza-te. Focalizeaza-ti gandurile asupra unui obiect; respira adnanc de 4 ori, vizualizand mental o imagine precum o floare sau o lumanare, in timp ce repeti cuvinte precum "pace" , "relaxare", "liniste". Vizualizarea - Imagineaza-ti o scena in detaliu, adulmeca aromele, savureaza zgomotele. Repeta-ti fraze afirmative precum "Ma simt imapacata cu mine insami". Inainte de orice eveniment tensionat, vizualizeaza tabloul care te linisteste. Apoi, gandeste-te la situatia incordata si imagineaza-ti cum vei solutiona problema. Meditatia activa - Concentreaza-ti atentia asupra tuturor lucrurilor pe care le faci, chiar daca e vorba de prepararea meselor sau de rezolvarea unui deadline. Focalizeaza-te pe momentele de maxima tensiune, fara sa-ti faci griji privind trecutul sau viitorul.

5. Nu uita de sport! Exercitiile te ajuta sa indepartezi hormonii stresului din sange si stimuleaza eliberarea endorfinelor (hormonii fericirii). Opteaza pentru un program moderat de activitate fizica timp de minim 20 de minute pe zi. Efectueaza o activitate aerobica de 3 sau 5 ori pe saptamana. 6. Ce sa bei? Renunta la consumul excesiv de cafea. Este indicat sa recurgi cat mai des la ceaiurile din plate precum busuiocul, teiul, trandafirul, cedru, salvia sau levantica. Nu uita de apa - bea cel putin 8 pahare de apa pe zi.

Relaxarea

Exista patru metode comune de relaxare: 1. Distrategerea faceti ceva, sau ganditi-va la ceva diferit de obiectul/subiectul stresant Va doare spatele, insa in loc sa vorbiti despre asta, atunci cand va intalniti cu cineva, discutati despre interesele voastre comune. Ori, va puteti uita la un meci de fotbal, la un film bun, va puteti concentra la un joc pe calculator sau puteti citi o carte.orice va tine mintea ocupata si departe de stres. 2. Relaxarea fizica: incordeaza si elibereaza Acesta este un exercitiu fizic in care va incordati diferite parti ale corpului, cat de puternic puteti, si le mentine incordate timp de 7 secunde. Apoi, relaxati muschii si veti oserva schimabrea. Incordati pe rand fiecare parte a corpului, exceptand zonele dureroase sau care au fost recent accidentate. 3. Relaxarea prin respiratie abdominala Exersati tehnica de respiratie abdominala. Incercati sa o practicati zilnic:

asezati-va pe un scaun inalt, dar comfortabil, stati drept si observai ce parti ale corpului se misca atunci cand respirati ganditi-va la un bebelus ce respira in somn, vizualizati-I burtica ce se misca in sus si in jos.

asezati-va palmele pe burta si inchipuiti0va ca trageti aer in plamani si apoi directionati-l catre abdomen. Observati cum, atunci cand insipirati, abdomenul se umfla, iar cutia toracica ramane nemiscata.

4. Relaxarea prin evadare Aceasta este cea mai populara tehnica dupa relaxarea fizica si respiratia abdominala.

Incearca sa te imaginezi inapoi in timp, intr-un moment in care ai fost foarte fericit(a) si relaxat(a). Poate atunci cand ti-ai tinut prima oara copilul in brate, poate undeva la plaja, poate in copilarie cand mama iti facea prajituri Incearca sa iti reconstitui cat mai amanuntit acea experienta imaginile , mirosurile, sunetele si, mai ales, sentimentul sigurante, calmului si al increderii in sine. Imagineaza-ti ca mergi printr-o livada inflorita, sau pe un camp verde, catre o poarta pe care o deschizi catre acel loc de liniste si calm (acea exepreienta) pe care ti l-ai imaginat. Intri pe acea poarta si te bucuri de tot ceea ce vezi. Dupa un timp, te poti imagina plecand de acolo si trecand dincolo de usa, inapoi in prezent.

Tactul pedagogic

Tactul pedagogic se definete ca fiind gradul caliattiv al interaciunii sociale ntre profesor i elev n care caz criteriile acestei caliti pot fi urmtoarele: a)Gradul de adecvare a comportamentului profesorului fa de fiecare elev; b ) Gr a d u l mo t i v a i e i p o z i t i v e a r e z u l t a t e l o r l a n v t u r i a c o mp o r t a me n t u l u i elevului; c)Gradul de dezvoltare a personalitii elevului; d)Gradul de respectare a particularitilor psihice ale elevului i asigurareea unuiclimat psihic optim al activitii instructiv-educative; e) Rezultatele obinute n atingerea obiectivelor propuse n activitatea instructiv-educativ. n opinia profesorilor tactul pedagogic se exprim n : capacitatea de a nelege elevul,respectatea personalitii elevului, stpnire de sine, calm, echilibru, apreciere corect iobiectiv a elevilor, principialitate i consecven n aplicare a normelor pedagogice,nivel proesional corespunztor, contiinciozitate, perseveren, spirit de rspundere nactivitatea pedagogic.n opnia elevilor tactul pedagogic este condiionat de atitunea corect a profesoruluifa de elev, respectarea trsturilor individuale ale elevului, capacitatea de a-l motiva pe elev pentru pentru activitatea de nvare( modul de distribuie a recompenselor i pedepselor, ncurajarea elevilor n caz de eec , ntrirea ncrederii n sine a elevului, strnira interesului pentru obiectul lui de studiu); aliti profesionale(nivel profesionalridicat, ndeplinirea cu contiinciozitate a obligaiilor didactice, aprecierea corect iobiectiv a elevilor); caliti personale / caracter integru, discreie, stpnire de sine,echilibru, rbdare, politee).Pentru profesori tactul pedagogic este condiionat n primul rnd de calitile personaleale profesorului n timp ce elevii pun pe primul plan relaiile bune ,corecte existente ntre ei i profesor.

A avea tact pedagogic nseamn a aciona adecvat, adic a lua cea mai just atitudine, a aplica procedeele cele mai indicate n rezolvarea unei situaii pedagogice, pentru nfptuirea obiectivului educativ propus.

Empatia

A nelege, a simi emoiile i semnificaia experienei unei alte persoane din interiorul cadrului su de referin - ar putea fi una dintre numeroasele definiii ale empatiei. A te pune n locul celuilalt, a vedea lumea aa cum o vede el, prin ochii lui. Funcia primar a empatiei este de a ajuta indivizii s formeze i s menin relaii sociale de durat. Empatia fortific relaiile sociale n cel puin trei moduri. n primul rnd, ea coordoneaz aciunile indivizilor ntr-un mod rapid i automatic, ceea ce le permite s rspund mai eficient ca un colectiv la potenialele ameninri sau oportuniti. n al doilea rnd, ajut la rezolvarea problemei nelegerii gndurilor i inteniilor altora. Cnd dou persoane au emoii similare se pot nelege mai bine, pot lua perspective celuilalt, astfel este mai probabil s perceap cu acuratee percepiile, motivaiile i inteniile altora. Acest lucru crete gradul de predictibilitate a comportamentului celuilalt, ce reprezint o baz pentru relaiile cooperative. n al treilea rnd, empatia exprim solidaritate. Empatia este de o importan practic deoarece nelegerea experienelor negative ale celuilalt poate conduce la nevoia sau intenia de a l ajuta, iar apoi comportamentul de ajutorare poate conduce la creterea sentimentelor de binestare. Altfel spus ea determin altruismul n doua stadii: receptivitatea, observarea suferinelor altuia, care se afl n oscilaie temporar cu propria persoan, cu experiena noastr la suferin. Pe lng motivarea comportamentului de ajutorare, empatia inhib comportamentele agresive acestea fiind inhibate i datorita faptului c empatia faciliteaz procesul de iertare. Lipsa empatiei, n formele sale cele mai extreme, permite oamenilor s-i exploateze pe ceilali fr remuscari. n plus, empatia genereaz sentimentul de auto-nelegere i stima de sine, ce sunt necesare echilibrului psihologic.

Empatia este o capacitate care se dezvolt n timp, care n plus poate fi nvat, antrenat, exersat prin programe speciale. Cercetrile demonstreaz clar c adulii experimenteaz grade mai nalte de sentimente empatice, nelegere i receptivitate dect copiii i c dintre acetia copiii mai mari sunt mai empatici dect cei mici. Tinerii sunt mai capabili s recunoasc strile emoionale ale altor persoane, mai capabili s mprteasc emoiile altora i mai dispui s aibe un rspuns empatic prin generozitate fa de copii. Nivelul de dezvoltare a copiilor foarte mici, este caracterizat printr-o mai mare implicare la nivel personal, frecvent obiectivare a celorlali, tendina de a experimenta i a aciona cu sentimente empatice doar fa de oamenii care sunt asemntori ca vrst, etnie sau sex.

Nivelul dezvoltrii empatiei este influenat pozitiv sau negativ de o serie de factori din mica copilrie. Factorii ce ajut dezvoltarea sunt: mamele a cror comportament fa de copiii si este: non-punitiv, nonautoritar i receptive; raionarea cu copiii, chiar i cu cei mici despre efectul comportamentului lor asupra celorlali i importana a fi bun i a impartai; modelarea comportamentului empatic parental fa de copii i fa de alii n prezena copiilor; ncurajarea de ctre prini a copiilor cu vrsta colar de a discuta despre emoiile i problemele lor. Printre factorii care frneaz dezvoltarea empatiei sunt: Ameninri sau pedepse corporale, cu scopul de a mbunti comportamentul copiilor; Grija inconsistent i respingerea parental n momentele de necessitate emoional a copilului; Abuzul asupra mamei; Folosirea recompenselor extrinseci pentru mbuntirea comportamentului copilului. n concluzie prinii au un rol fundamental n ceea ce privete gradul de dezvoltare a empatiei la copii, prin faptul c sunt modele de comportament dar i de abordare a situaiilor. Deficiene n exprimarea empatiei parentale crete riscul apariiei tulburrilor de personalitate, blocajelor interpersonale i depresiei.Cercetrile au artat c pacienii cu borderline i anorexie nervoas, au fost privai de empatie din partea cel puin al unui printe. La aduli, lipsa empatiei este un factor n perpetuarea comportamentului abuziv.

Cultura integrrii tnrului specialist Necesitatea i scopul perioadei de integrare Integrarea noilor angajai ncepe din momentul recrutrii i selectrii de personal, cnd potenialii angajai i fac primele impresii despre autoritatea public n care urmeaz s activeze. Integrarea unui nou angajat cuprinde implicaii de ordin psihologic, social, organizatoric i pedagogic. Aceasta vizeaz o serie de obiective dintre care cel mai important este acordarea ajutorului noilor angajai n familiarizarea cu noile condiii de munc, facilitarea acomodrii noului angajat cu grupul de munc i crearea unei atmosfere de siguran, confidenialitate i de apartenen. Toate aceste aspecte se pot materializa n cadrul unui program efectiv de integrare. Necesitatea perioadei de integrare are la baz faptul c orice individ care schimb un loc de munc este supus unei presiuni psihologice prin faptul c acesta trebuie s-i demonstreze calitile ntr-un mediu nou. Punerea n aplicare a unei politici de integrare a noilor angajai este benefic att pentru funcionarii publici debutani, ct i pentru cei care au fost promovai sau transferai. Scopul integrrii socioprofesionale: asimilarea noului angajat n mediul profesional; acomodarea noului angajat la tradiiile echipei de lucru; adaptarea la noile sarcini de munc i comportament ale colectivului n cadrul creia lucreaz; cunoaterea specificului i a exigenelor administraiei publice; acumularea succesiv a deprinderilor practice pn cnd randamentul activitii noului angajat este conform cerinelor.

Factorii implicai n activitatea de integrare i atribuiile acestora Desfurarea cu succes a perioadei de integrare depinde n mare msur de implicarea mai multor factori, cum ar fi: serviciul resurse umane, conductorul subdiviziunii, mentorul sau ndrumtorul. a) Atribuiile conductorului subdiviziunii: asigur amenajarea locului de munc al noului angajat; pregtete colegii pentru primirea noului angajat; prezint noul angajat; explic drepturile i obligaiile angajatului; mpreun cu noul angajat examineaz fia postului pentru poziia acestuia; comunic programul de munc i odihn n cadrul autoritii; explic cerinele de munc: disciplina tehnologic i organizatoric, cerinele fa de normele sanitare i igienice, securitatea muncii etc.; realizeaz dialogul direct i periodic cu noul angajat; realizeaz controlul integrrii noului angajat etc. b) Atribuiile serviciului resurse umane: elaboreaz Ghidul noului angajat; perfecteaz permisul pentru accesul liber al noului angajat n sediul autoritii publice; perfecteaz ordinul privind numirea sau confirmarea funcionarului public; explic mrimea salariului de funcie, sporurile la salariu, sistemul de premii, alte recompense de care beneficiaz funcionarii publici; n comun cu conductorul subdiviziunii n care activeaz, noul angajat/funcionarul public debutant i mentorul acestuia, ntocmete programul de integrare a noului angajat; familiarizeaz noul angajat cu organigrama autoritii publice, punctele de reper referitoare la politica i strategia autoritii publice, locul de amplasare a subdiviziunii n care se afl locul de munc; familiarizeaz noul angajat cu locul de amplasare a spaiilor auxiliare: cantina, punctul medical, vestiarul etc. monitorizeaz activitatea de integrare etc.

c) Atribuiile mentorului sau ndrumtorului: sensibilizeaz echipa de lucru pentru acceptarea noului angajat; familiarizeaz noul angajat cu sistemul de relaii interpersonale din colectiv, tradiiile lui, regulile de comportament n cadrul echipei de lucru; ncurajeaz generarea iniiativelor noului angajat.

Forme de integrare a noilor angajai Activitatea de integrare a noului angajat este cu mult mai complex dect pare la prima vedere i poate fi aplicat sub diferite forme, cum ar fi:

integrarea administrativ

(planul de dezvoltare instituional/planul de dezvoltare pentru urmtorii ani, obiectivele autoritii publice, structura organizatoric, locul subdiviziunii, structura ierarhic a personalului etc.);

sanitaro-igienic (norme sanitare i igienice, securitatea muncii, spaiile auxiliare etc.); economic (salariul de funcie, sporurile la salariu, sistemul de premii, alte recompense); psihofiziologic (acomodarea la condiiile de munc: solicitarea fizic i psihic, intensitii muncii, confortul locului de munc, factorii mediului ambiant); social (relaii interpersonale n cadrul echipei, tradiiile, regulile de comportament).

nivelul

Pe parcursul perioadei de integrare, factorii implicai n procesul de integrare pot aplica mai multe strategii, adic activiti prin care autoritatea public i alege, i organizeaz i i administreaz aciunile n vederea atingerii scopului n cauz. Pot aprea diverse situaii, care necesit strategii diferite: a) angajatul cunoate responsabilitile postului, dar nu i cultura organizaional acesta are mai puin nevoie s fie instruit referitor la performanele ce urmeaz s fie atinse, ns are nevoie s fie informat despre regulile pe care trebuie s le respecte, valorile care trebuie s le urmeze, principiile care trebuie s-i ghideze activitatea; angajatul cunoate cultura organizaional, dar nu i responsabilitile postului acestei persoane i se acord suficient timp pentru a fi instruit n legtur cu responsabilitile postului, dar nici abordarea culturii nu trebuie omis. Exist autoriti publice cu reguli extrem de stricte, care trebuie respectate, iar informaiile pe care le posed noul angajat pot fi subiective sau de ordin general; exist mai muli angajai pentru acelai tip de post este cazul n care ar trebui s existe un program colectiv de integrare; exist mai muli angajai simultan, dar pentru posturi diferite la niveluri de specializare asemntoare sau diferite din punct de vedere al ierarhiei ntr-o astfel de situaie este, de preferin, s se abordeze o parte dintre probleme (cele generale) n cadrul unui program comun (prezentarea autoritii publice, elemente de cultur), apoi s existe o parte mai detaliat, aprofundat i individualizat; noii angajai au ocupat poziii ierarhice mai nalte sau mai joase fa de poziia prezent n ambele cazuri este nevoie de prezentarea responsabilitilor primite odat cu noua funcie. Pentru cei aflai n situaia n care poziia este mai joas fa de cea anterioar este nevoie, n special, de un curs motivaional.

b)

c) d)

e)