Educaţia morală are în vedere, în concepţia pedagogului francez, formarea profilului moral care include componente cognitive, afective, volitive, deprinderi şi obişnuinţe morale, a conştiinţei şi conduitei morale în concordanţă cu cerinţele şi valorile morale ale societăţii. Astfel include un asamblu de acţiuni menite să faciliteze în mod conştient şi sistematic formarea individului ca subiect moral, respectiv ca subiect care gândeşte, simte şi acţionează, în spiritul cerinţelor moralei sociale, a principiilor, valorilor şi normelor pe care ea le include.

Educaţia morală reprezintă dimensiunea internă a activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii care vizează „ceea ce este mai profund şi mai accentuat subiectiv în fiinţa umană”.(Rene Hubert).

 „O şcoală fără disciplină este ca o moară fără apă”(J. A. Comenius)

O caracteristica definitorie a omului si umanitatii o constituie moralitatea. Moralizarea fiintei este una dintre sarcinile educatiei dintotdeauna .Obiectivele educatiei morale se situeaza pe urmatoarele linii : formarea constiintei morale si formarea conduitei morale. Prin procesul educatiei morale se urmareste incorporarea si punerea in act a valorilor morale ale societatii. O persoana este educata din punct de vedere moral atunci cand realizeaza o trecere de la stadiul heteronomiei morale ,adica a urmarii regulilor promulgate de altii , la stadiul autonomiei morale , la autoimpunerea unor reguli sau valori interioare .Prin intermediul acestei educatii valorile externe sunt interiorizate , actionand cu de la sine putere , fara nici o fortare sau presiune specifica regularizarilor externe.

Fomarea constiintei morale se face actionand asupra mai multor componente :notiunile si reprezentarile morale , ideile si conceptiile morale, sentimentele morale,atitudinile morale , convingerile morale , aspiratiile si idealul moral al personalitatii.

Idealul moral este considerat o imagine a perfectiunii din punct de vedere moral, care cuprinde chintesentamorala a personalitatii umane.

Formarea conduitei morale inseamna actiunea corelata asupra urmatoarelor structuri comportamentale: deprinderile morale, obisnuintele morale, vointa morala, caracterul.

Convingerea morala, care integreaza resursele cognitive-afective-volitive ale teoriei morale, conferind normei morale o orientare strategica, inovatoare, durabila in timp si spatiu

Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei ce se formeaza ca raspuns la anumite cerinte care se repeta in conditii relative identice.

Obisnuintele morale implica in plus faptul ca actiunile automatizate au devenit o trebuinta interna.

1

Metodele si procedeele didactice se vor corela cu laturile ce urmeaza sa se formeze , cu prticularitatile de varsta si individuale.Evantaiul metodologic este larg : supravegherea , exemplul moral , povestirea , exercitiul ( ordin , dispozitie , rugaminte , avertisment , interdictie), aprecierea , aprobarea (accord , lauda , recompensa ), dezaprobarea (somatie, admonestare , observatie , mustrare , pedeapsa morala) , convorbirea , dezbatere , conferinta etc.

Metoda exemplului celor mature se bazeaza pe insusirea unor modele ce intruchipeaza fapte si actiuni morale.Baza psihologica a exemplului o constituie, pe de o parte efectul sugestiv al comportamentului celor din jur, iar pe de alta parte tendinta spre imitatie proprie omului, in general,si copilului in special. Se imita de obicei, ceea ce corespunde la un moment dat, preocuparilor, dorintelor si aspiratiilor copilului/ elevului. Cum este si firesc ,aceasta reluare imbraca o serie de nuante , in functie de personalitatea celui care preia exemplul ,cat si de situatia in care actioneaza.

Invatarea unor atitudini si valori generale se va relativiza si la specificul domeniului de manifestare a acestora. In procesul formarii valorilor morale- de pilda- se va respecta o anumita gradatie, ceruta de particularitatile de varsta.La copilul prescolar se va impune formarea unor deprinderi si obisnuinte care vor fundamenta moralitatea de mai tarziu. Nu este exclusa o anumita forma de incalcare a valorilor.Se pot prefigura etape ale educatiei morale in functie de componentele comportamentului etic : formarea unor obisnuinte morale elementare , trezirea constiintei morale , cultivarea convingerilor morale , stimularea comportamentelor afective , formarea atitudinilor etice , structurarea unor valori si a idealului moral.

Informarea si cultivarea acestor componente se poate actiona pe doua cai : incurajarea atitudinilor positive si reducerea sau preintampinarea celor negative. Educatia pentru valori morale este facilitata de prezenta unui cadru afectiv pozitiv , stimulativ , generat de comportamentul profesorului.Respectul pentru personalitatea elevilor , stabilirea unor relatii permisive cu copiii , promovarea unui discurs echilibrat , fara stridente sau sentimentalisme argumentative , sinceritate si credinta in disponibilitatile etice ale elevilor sunt parghii indispensabile pentru formarea constiintei si conduitei morale.Racordarea la viata reala , la istoria trecuta sau prezenta a individualitatilor sau colectivitatilor , la experienta elevilor , la resursele imaginative ale acestora (formate prin contactul cu literatura, arta etc.) se poate transforma intr-o strategie suplimentara pentru cultivarea valorilor etice. Constiinta morala – dupa Louis Legrand (1991, p.22)- inseamna cunoasterea valorilor, care se cer a fi integrate apoi in comportamentul persoanei, integrare ce presupune chiar obligatia, daca vointa individuala nu este in consens cu valorile promulgate. Educatia morala – cu dimensiunile cognitive si afective – se va realiza pe urmatoarele directii :

- cunosterea valorilor; - justificarea teoretica a valorilor ;- sabierea sentimentului obligatiei;- cultivarea vointei de conformare a conduitei la valorile prevazute;- crearea obisnuintei de actiune in conformitate cu valorile alese (Legrand, 1991 , p.48)

2

Realizarea educatiei morale ridica, dupa Geissler , o serie de alte probleme .

Inainte de transmiterea oricarei valori cognitive , a continutului elevul trebuie sa afle ca in comportamentul sau patrund necontenit decizii valorice care, fiind insuficient trecute prin ratiune , sunt adesea lipsite de consistenta si stabilitate .O parte a educatiei morale trebuie deci sa se rezume la scoaterea in evidenta a valorilor de care sunt patrunse deciziile de acest fel si a conditiilor unei acceptari sau respingeri diferentiate.Desi acest moment al educatiei morale nu reprezinta inca o transmitere de valori, ea este totusi o importanta treapta preliminara a clarificarii lor.

Trairea valorilor nu este o raportare rationala la valori. Dragostea nu devine valoare atata vreme cat ne rezumam numai la a vorbi despre dragoste. Trairea semnificatiei unui sentiment trebuie sa preceada acceptarea sa de catre intelect.Educatia morala ramane o fictiune daca ea nu se traduce in experienta .

Experienta morala se anihileaza de la sine daca nu devine constanta si este doar rezultatul normei de conduita ,,azi asa , maine altfel” sau ,,intr-un caz asa , in altul altfel” (1981, pp.74-75).Statornicirea unor conduite anunta o educatie morala temeinica si autentica.

In practica scolara trebuie incurajate conduitele de ratificare valorica a conduitelor morale. Profesorii insisi au obligatia ca prin gesturile avansate sa valideze, sa intareasca , sa dezaprobe sau sa sanctioneze conduite indezirabile etc. In accord cu H . D. Aiken (1952),putem distinge 4 niveluri ale discursului valorizator in plan etic : expresiv-evocativ, moral, etic si post-etic sau uman .

Nivelul expresiv –evocativ. Cand cineva utilizeaza gesturile sau expresia faciala in loc sa verbalizeze expresii evaluative(,, e bine! “,,e rau!”), avanseaza un discurs expresiv- evocativ. Acest nivel este unul nereflectat , emotional , legat direct de situatii , fara posibilitatea detasarii sau raportarii metacontextuale. Profesorii apeleaza la acest mod de evaluare , transmitand sentimente, empatizand, incurajand fapte , dezaproband anumite comportamente, dar nu trebuie sa abuzeze de acest nivel , oarecum intuitiv, oarecum incert.

Nivelul moral.Aiken scoate in evident doua aspect ale nivelului moral : cerinte factuale si reguli sau standard morale.Daca afirmi ca ,, X este bun” sau ca ,, X este un mijloc bun pentru a ajunge la Y “ , oprezi la un nivel moral. In mod practic, acest gen de indiferenta este eliptica sau prin eliminare, in sensul ca mai sunt standardele presupuse si alte premise care nu se actualizeaza in discurs (de plida , ,, X , ca mijloc, este recunoscut de toata lumea sau este recunoscut de toti ca fiind bun”).Domeniul evaluarii include aspecte afective si conative care nu sunt reductibile la operatii cognitive. Totusi, prea multe ,, cuvinte lipsa “ sau suspendari imprima discursului evaluativ o tunura subiectiva si arbitrara. Profesorul trebuie sa stie sa avanseze evaluari .Logica predarii este in fond o logica a administrarii unor valori.Trebuie sa fim constiienti de efectele pedagogiei ale evaluarii in genere si a nivelului avansarii acestor evaluari. Nivelul evaluativ constituie miezul logicii formarii spirituale.

3

Nivelul etic sau al evaluarii normative. La nivelul precedent , regulile standardele de inferenta valorica nu erau analizate.In acest punct , se pun in discutie tocmai aceste reguli.O data cu schimbarea unor context de valorizare pot sa apara abateri de la regula sau chiar conflicte axiologice, ceea ce duce la punerea sub semnul intrebarii a regulilor cu care s-a operat pana la un moment dat.Regandirea conditiilor sau a cauzelor de validare prin discursul valorizator presupune un nivel de raportare critica la standard. Daca la nivelul doi al discursului (nivelul etic) intrebarea era de genul ,,Ce trebuie sa fac in aceasta situatie? “, la cel de-al treilea (de evaluare) problema se pune in felul:,,Ce reguli morale se impun a fi urmate in situatia de acum?”.Punctele de vedere avansate in situatia creata vor fi de un inalt nivel de abstractizare si fundamentare. Noile principii pot define o noua ordine a valorilor. In plan pedagogic, profesorii, trebuie sa ajunga la competenta justificarii unor obiective pedagogice si sa propuna un nivel al prescriptiilor compatibil cu situatiile variabile ale instruirii.

Nivelul post-etic sau al angajamentului existential.Intrebarea de tipul ,, De ce trebuie ca eu sa fiu nevoit sa fac asta ?” sau ,, De ce trebuie sa fiu responsabil de evaluarile facute?” trimite exact la nivelul avut in dezbatere . La acest nivel al discursului , omul transceda orice contextualizare, judecand lucrurile de la inaltimea perfectiunii valorice.Acest nivel discursiv atinge profunzimea filosofica si pune in discutie chiar sensul si valoarea finite umane.

Analiza este necesara pentru facilitarea intelegerii:

Felurilor diferite de evaluare operante la nivelul procesului instructive-educativ; Unor probleme vizand formarea profesorilor pentru a sti cum sa constuiasca

discursuri evaluative; Importantei diferentierilor si discriminarilor valorice; Efectelor pedagogice ale judecatilor evaluative; Structurii logice a continutului instruirii; Importantei perspective filosofice asupra educatiei

Problema educatiei, in general, si cea privind educatia morala , in special, presupun initierea oamenilor intr-un ,,limbaj” constrangator (normele etice) care sa-i ajute sa ajunga la atitudini , trairi , conduite autonome, libere.Apare totusi un anumit tip de conflict sau antinomie interioara atunci cand se intentioneaza sau se realizeaza educatia morala.In ce consta paradoxul educatiei morale ? Se stie ca este de dorit sa formezi oamenii conducandu-i pe ei insisi catre rationalitate, inteligenta si un inalt grad de autonomie , spontaneitate . Faptele concrete ale dezvoltarii copilariei arata ca in cei mai important ani ai formarii, individual este incapabil sa-si orienteze viata si sa treaca de dificultati in cel mai bun mod. Problema educatiei morale , ca si cea a educatiei, in general , ar fi: cum pot fi achizitionate obisnuinte de comportament si asumptii profund diriguitoare privind activitatile dezirabile prin intermediul unor strategii relative constrangatoare? Cum poate fi format omul pentru autonomie prin strategii heteronomice ? (Peters, 1965, p.108).Orice moralitate consta intr-un sistem de reguli, iar esenta moralitatii consta in a respecta o serie de norme (de la gr nomos - ,,lege” sau ,,regula”).

4

Raportul fata de norma poate lua mai multe chipuri enuntate in termini ca ,,anomie” (fara lege, inafara legii), ,,heteronomie” (legea impusa de altii), ,,socionomie” (legea derivand din societate), ,,autonomie”(legea impusa din sine) . Heteronomia este o moralitate externa. Finalitatea ei este libertatea, moralitatea ca responsabilitate individuala .Socionomia apare cand judecatile sunt formate si modelate prin relationarea cu altii , la nivel social.

In general , moralitatea are nevoie de o serie de preconditii:

Sentimental identitatii proprii si a constiintei de sine(,,cine sunt eu?”); Acceptarea de sine (,,Ce imi place sau doresc cu adevarat?”); Constiinta necesitatii unor modele morale(,,Cum trebuie sa ma compot?”, ,,Dupa

ce sa ma ghidez?”); Activarea la subiect a unei constiinte mature(,,Care este cel mai bun lucru pentru

mine?”); Valorizarea conduitelor si succesului(,,Cum am actionat?”).

O problema dificila apare in legatura cu realizarea educatiei morale intr-o societate multiforma si eterogena din punct de vedere al normelor si valorilor.Societatea actuala devine din ce in ce mai pestrita din acest punct de vedere , in acelasi areal si timp manifestandu-se o multitudine de coduri etice aflate in relatii asemanatoare , complementaritate, disonanta sau conflict valoric . Se stie ca scoala este un spatiu al negogierii valorilor, atat a celor externe , absorbite in acest mediu, cat si a celor interne, emanate in / de perimetrul scolar. ,,Daca institutia educativa se vrea a fi << centrata pe educat>> si daca ea considera educatul in realitatea sa concreta, individuala, deci diversa, atunci aceasta nu poate sa ii invete la fel pe elevii care au referinte scolare, sociale, cultural diferite, decat cu riscul de a-i saraci si de a saraci si comunitatea. Este important deci sa pleci de la capitalul cultural disponibil” (Rey, 1993,p.2). In ciuda acestor imperative , educatia ramane, in continuare, o opera de nivelare, de conformism, de dirijare sociala. Plurarismul este refuzat mai departe de catre aceasta institutie. ,,Ca scoala face alegeri, este indiscutabil , dar alegerea sa fundamentala este intai de toate cea a non-pluralitatii”- constata cu amaraciune Jean Houssaye(1991, p. 50). Referindu-se la educatia morala in conditiile diversitatii valorilor, Louis Lengrand remarca:,, O formare morala autentica nu consta in afirmarea fara rezerve a valorilor particulare . Ea este, dimpotriva, o luare in discutie a diversitatii acestor valori si o incercare de a realiza o comunicare in vederea unui acord posibil sau , cel putin , a unei intelegeri si a unui respect asupra diversitatii. Toleranta pozitiva se bazeaza pe valoarea omului ca responsabilitate si libertate (1991, p. 62).

Determinarea ontologica a educatiei morale

Reflectarea nu consta , pur si simplu , in surprinderea unor manifestari sau caracteristici , proprii acestor raporturi, ea include si o nota apreciativa , consubstantiala celor reflectate, cu functie reglatoare asupra convietuirii umane , stimuland orientand comportamentul uman in concordanta cu cerintele sociale.De aici rezulta caracterul normative al moralei ce se impune sub forma unor modele ideale de comportare ce actioneaza din exterior asupra oamenilor in vederea

5

adoptarii si realizarii unor relatii ce se inscriu in perimetrul ideal moral promulgat de societate.Morala reflecata, deci , concomitent , atat manifestari ale relatiilor concrete dintre oameni ,asa cum se exprima ele in comportamentul acestora, precum si sensul lor ideal , respective cum ar trebui sa se realizeze aceste relatii.

Idealul moral reprezinta nucleul oricarui sistem moral. El reflecta ceea ce este characteristic si definitoriu tendintei si optiunilor comportamentale ale membrilor unei comunitati sau ale societatii , in ansamblul sau.

Esenta idealului moral se manifesta prin valorile, normele si regulile morale. Valorile morale reflecta anumite cerinte si exigent generale ce se impun comportamentului uman in virtutea idealului moral.Dintre cele mai semnificative valori morale putem enumera cele de patriotism , atitudinea fata de democratie, de munca , libertate, onestitate, cinste, responsabilitate, eroism , cooperare, modestie etc.

Normele , preceptele si regulile morale sunt considerate ca fiind modele sau prototipuri de comportare morala , elaborate de societate sau de o comunitate mai restransa si aplicabile unei situatii date.

Esenta si scopul educatiei morale

Trecerea de la morala la moralitate , de la constiinta morala sociala la cea individuala nu este directa, ea fiind mijlocita de o serie intreaga de variabile sociale si psihologice.Cele sociale imuse de contextual social in care se realizeaza educatia morala , iar cele psihologice fiind imuse de faptul ca asimilarea si aderarea la morala sociala se realizeaza intotdeauna de catre un subiect concret implicat in raport cu morala sociala. Esenta educatiei morale consta in crearea unui cadru adecvat interiorizarii componentelor moralei sociale in structura personalitatii morale a copilului, elaborarea si stabilirea pe acesta baza a profilului moral al acestuia in concordanta cu imperativele societatii noastre.

Dezideratele educaţiei morale:

Formarea conştiinţei morale , include 3 aspecte:

- cognitiv

- volitiv

- afectivPrin fuziunea celor trei aspecte rezultă convingerile morale:

Convingerea cognitivă/raţională presupune înţelegerea deplină a unor concepte, principii şi norme morale de conducere în viaţă.

6

Convingerea volitivă se referă la faptul că principiile, normele morale însuşite corect, însoţite de sentimentele care le dinamizează, trebuie să ducă la săvârşirea actului, la actele de voinţă.

Convingerea afectivă se formează prin perceperea trăirilor emoţionale, de regulă, a sentimentelor altruiste ale altora faţă de noi, şi ale noastre faţă de alţii.

Principiile  educaţiei morale 

1.  Principiul corespondenţei pedagogice dintre  "teoria" morală şi “practica morală";  2.  Principiul valorificării resurselor  şi disponibilităţilor pozitive ale personalităţii  umane în vederea eliminării celor negative;

3. Principiul unităţii şi continuităţii axiologice între toate formele  de proiectare şi realizare a  educaţiei morale 

4. Principiul corelării funcţionale între “ cerinţele” morale şi “ stimulentele “ morale 

5. Principiul diferenţierii educaţiei morale  în funcţie de determinările sale particulare (vârstă,  domeniu socio-profesional) şi individuale

Obiective  generale  

   A. La nivelul “teoriei ”morale: 

formarea percepţiilor, reprezentărilor, noţiunilor,  judecăţilor, raţionamentelor  morale;  însuşirea şi aprofundarea normelor morale la nivel teoretic superior, prin valorifiacrea

noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor morale dobândite anterior; formarea sentimentelor morale şi  a trăsăturilor  volitive morale;  integrarea normelor morale, a noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor morale,

sentimentelor morale, trăsăturilor volitive morale, la nivelul convingerilor morale. 

    B. La nivelul “practicii ”morale: 

 formarea deprinderilor morale – componente automate ca răspuns la “cerinţe care se repetă în condiţii relativ identice" ;

formarea obişnuinţelor morale – componente automate perfecţionate prin intensificarea motivului intern al acţiunii, cu efecte stabilizatoare în timp;

formarea atitudinilor morale, afective şi motivaţionale, care susţin energizarea acţiunii morale; 

7

formarea atitudinilor morale caracteriale care asigură integrarea “obişnuinţelor morale" în structura pesonalităţii, ceea ce determină consecvenţa şi coerenţa acţiunii şi a conduitei morale.

Asimilarea comportarii morale a fost de mii de ani considerata drept preocupare centrala a educatiei.Chiar si azi - a fi bine educat - semnifica a sti si a putea sa te comporti corect din punct de vedere moral, iar - a fi civilizat - inseamna a avea o temeinica educatie morala.Mentionez inca de la inceput ca fenomenul moarl este deosebit de complex,in continutul sau profund acesta exprima totalitatea trairilor,sentimentelor si convingerilor, a valorilor, principiilor si normelor de comportare, in raport cu altii si cu sine si prin care se realizeaza unitatea colectivitatii umane. De altffel cuvantul - morala - provine din latinescul - mos , moris - si care inseamna - obicei, regula traditionala, mod sau fel de comportare - ca si grecescul - ethos. Ambele desemnau ceea ce au considerat cei dinaintea noastra ca este bine sa facem , cum sa ne comportam.

8