Drept romanAcest curs prezinta Drept roman.In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini dindocumentul original.Arhiva completa de pe site contine un fisier, intr-un numar total de 80 pagini.Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: pdf.

CuprinsModulul I – INTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUI ROMAN1. Importanţa dreptului roman2. Diviziunile dreptului roman3. Izvoarele dreptului romanModulul II. PERSONALITATEA ÎN DREPTUL ROMAN1. Noţiuni generale2. Dobândirea capacităţii juridice3. Pierderea capacităţii juridice (capitis deminutio)Modulul III. STATUS LIBERTATIS1. Despre libertate2. Despre sclavie3. Stările de semilibertateModulul IV. STATUS CIVITATIS1. Precizări prealabile privind împărţirea locuitorilor statului roman2. Cetăţenii romani3. Latinii4. PeregriniiModulul V. STATUS FAMILIAE1. Aspecte introductive2. Puterea părintească (patria potestas)3. Căsătoria4. Concubinatul5. Adrogarea6. Adopţia7. LegitimareaModulul VI. TUTELA ŞI CURATELA1. Apariţia şi dezvoltarea tutelei şi curatelei2. Tutela impuberilor3. Tutela femeilor4. Curatela

ExtrasMODULUL I.

ÎNTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUI ROMAN

Obiective specifice:

- Definirea dreptului roman;

- Cunoaşterea principiilor de drept roman;

- Dobândirea cunoştinţelor necesare introducerii în studiul dreptului roman.

Rezultate aşteptate:

- Înţelegerea importanţei dreptului roman în cadrul sistemului de drept universal;

- Identificarea categoriilor de locuitori ai Romei;

- Explicarea modalităţilor de interpretare a dreptului roman.

Competenţe dobândite:

- Clasificarea ramurilor de drept;

- Cunoaşterea istoriei Romei şi a poporului roman.

Timpul mediu necesar pentru asimilarea modulului: 4 ore

1. IMPORTANŢA ŞI DEFINIŢIA DREPTULUI ROMAN

1.1. Importanţa dreptului roman

Dreptul roman, sistem de coeziune socială în vigoare între anii 754 î. H. şi 565 d. H., a

stat la baza creării şi dezvoltării tuturor sistemelor de drept din lume.

Prezentul curs pune accentual pe dreptul privat roman, care reglementează relaţiile dintre

particulari. Prezentarea unei reguli sau norme de drept, a unei instituţii juridce se face, în mod

istoric, parcurgîndu-se, astfel, epocile dreptului roman, respectiv, străvechiul şi vechiul ius civile,

dreptul clasic şi dreptul din timpul lui Justinian.

Dreptul roman se remarcă prin formularea ştiinţifică a normelor şi regulilor juridice,

exercitând o puternică influenţă asupra societăţii romane, cât şi asupra celorlalte societăţi care au

urmat societatea feudală şi societatea burgheză.

Reglementările dreptului roman se caracterizează prin trăsături specifice oricărui tip de stat,

dovedind o vitalitate impresionantă şi o eficienţă practică care a eclipsat sistemele de drept

contemporane, prin construcţiile juridice adaptate fiecărei perioade istorice.

Dreptul roman a reuşit să fundamenteze proprietatea privată, iar normele sale au

supravieţuit prăbuşirii Romei, fiind aplicate cu modificările de rigoare de-a lungul secolelor care

au urmat, constituind un permanent izvor de inspiraţie pentru codurile civile. Astfel, reglementarea

proprietăţii, a materiei obligaţiilor şi moştenirilor din aceste coduri, are la bază construcţiile

juridice romane.

O importanţă deosebită o are dreptul roman din punctul de vedere al ştiinţei juridice. Multe

din principalele concepte şi categorii juridice actuale, se prezintă sub aspectul lor formal, asemenea

celor romane. Şi astăzi operăm cu noţiuni şi categorii romane: persoană, capacitate juridică,

adopţie, tutelă, curatelă, dotă, divorţ, obligaţie, contract, termen, condiţie, reprezentare, bunuri,

revendicare, moştenire legală, testamentară, acţiuni etc.

Se cuvine să subliniem importanţa didactică a dreptului roman în formarea viitorului jurist.

Într-adevăr, operele jurisconsulţilor romani se caracterizează printr-o logică remarcabilă şi printr-o

mare putere de analiză.

Cercetarea şi studiul perseverent al acestor opere ajută pe cei ce îmbrăţişează cariera

dreptului să-şi formeze deprinderi care să le înlesnească o analiză profundă a fenomenului juridic,

o folosire corectă a judecăţilor logice, o interpretare veridică a normelor de drept şi o soluţionare

echitabilă a speţelor.

1.2. Definiţia dreptului roman

Dreptul roman a fost definit în literature de specialitate ca fiind sistemul de coeziune socială

în vigoare la Roma, între anii 754 î.e.n. şi 565 e.n. Sau, într-o altă opinie, dreptul roman cuprinde

totalitatea normelor de conduită instituite şi sancţionate de statul roman, ce constituie un sistem

extrem de vast şi complex, format din numeroase ramuri şi instituţii juridice, aflate într-un proces

continuu de transformare şi intercondiţionare.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Documentul complet de 80 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Bibliografie1. Ion M. ANGHEL, Dreptul roman, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002 2. Gheorghe BICHICEAN, Drept roman.Instituţii. Izvoare. Jurisdicţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008 3. Mircea-Dan BOCŞAN, Testamentul. Evoluţiasuccesiunii testamentare în dreptul roman, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000 4. Jérôme CARCOPINO, Viaţacotidiană în Roma la apogeul imperiului, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979 5. Valerius M.CIUCĂ, Lecţii de drept roman, vol. I-IV, Ed. Polirom, Iaşi, 1998-2000 6. Valerius M. CIUCĂ, Liviu MIHAI,Proprietatea şi posesia-două instituţii rivale?, în Eseuri de hermeneutică juridică, vol. II, Casa de EditurăVenus, Iaşi, 2005 7. Valerius M. CIUCĂ, Condiţia juridică oamenilor (status hominis) în evoluţia dreptuluiprivat, Sensul istoric al noţiunii de caput, Elementele individualizării fiinţei în evoluţia dreptului privateuropean, în Lecţii de Drept privat comparat, vol.III. Instituţii de drept privat comparat. Persoanele,coordonator Valerius M. Ciucă, Editura Fundaţiei Academice AXIS, Iaşi, 2009 8. Stefan COCOŞ, Dreptroman, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998 9. GAIUS, Instituţiunile, traducere. de Aurel POPESCU, Ed.Academiei R.S.R, Bucureşti, 1982 10. Jean GAUDEMET, Droit privé romain, Montchrestien, Paris, 1998 11.Jean GAUDEMET, Les institutions de l’antiquité, ed.a 7-a, Montchrestien, Paris, 2002 12. Andreea GIARDINI,Omul roman, Ed.Polirom, Iaşi, 2003 13. Romulus GIDRO, Oana MIHUŢIU, Drept roman, Ed. Casa Cărţii de

Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1995 14. C. HAMANGIU, M.G.NICOLAU, Drept roman, I, Ed. Librărieie Soccec&Co.,Societate anonimă, Bucureşti, 1930 15. Vladimir HANGA, Drept privat roman. Tratat, Ed. Didactică siPedagogică, Bucureşti, 1978 16. Vladimir HANGA, Iustiniani Institutiones. Institutiile lui Justinian, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 1999 17. Vladimir HANGA, Mircea Dan BOCŞAN, Curs de drept privat roman, ediţiaa II-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008 18. Mihail JAKOTĂ, Drept roman, vol. I şi II, Ed. Fundaţiei„Chemarea”, Iaşi, 1993 19. Emil MOLCUŢ, Drept privat roman, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007 20.Indro MONTANELLI, Roma. O istorie inedită., Editura Artemis, Bucureşti, 2001 21. Dan OANCEA, Dreptroman, Casa de Editură şi Presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1998 22. Andreea RIPEANU, Drept roman. Cursuniversitar, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2009 23. Peter STEIN, Roman law in european history,Cambridge University Press, 2002 24. Constantin STOICESCU, Curs elementar de drept roman, EdituraUniversul Juridic, Bucureşti, 2009 25. Constantin TOMULESCU, Drept privat roman, Tipografia UniversităţiiBucureşti, 1973

Imagini din documentul complet:

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro