Drept Roman 1

230
Introducere I. Obiectul dreptului privat roman Dreptul roman cuprinde ansamblul normelor juridice instituite sau sanctionate de statul roman si este un sistem extreme de vast si complex, format dintr`o multitudine de ramuri si institutii juridice. Acest system de drept a trait o viata milenara caci el s`a nascut in epoca fondarii statului Roman si s`a

Transcript of Drept Roman 1

Page 1: Drept Roman 1

Introducere

I.Obiectul dreptului privat roman

Dreptul roman cuprinde ansamblul normelor juridice instituite sau sanctionate de statul roman si este un sistem extreme de vast si complex, format dintr`o multitudine de ramuri si institutii juridice. Acest system de drept a trait o viata milenara caci el s`a nascut in epoca fondarii statului Roman si s`a aplicat pana la moartea imparatului Justinian, adica din secolul VI inainte de Ch. Pana in sec VI d.C. Pentru a intelege specificul dreptuluo roman, trebuie sa retinem ca la origine, si romanii ca si celelalte popoare alke lumii antice, au confundat dreptul cu morala si cu religia, dar *spre deosebire de

Page 2: Drept Roman 1

celelalte popoare ale antichitatii, romanii au depasit aceasta confuzie, si au realizat o distinctie foarte clara intre normele dreptului, normele religioase, si normele de morala. Dovada ca inca din epoca foarte veche, romanii desemnau normele dreptului prin cuvantul ius, iar normele religioase prin cuvantul fas. La romani, gandirea juridica, ideologia juridica, si`a pus amprenta asupra intregii vieti spirituale. De aceea in antichitate se spunea “Ca asa cum grecii sunt un popor de filosofi, romanii sunt un popor de juristi”, iar daca tanarul cetatean roman dorea sa se afirme in viata publica, trebuia sa faca dovada si proba ca a fost discipol al unui jurist consult celebru (jurist-consultii romani erau oameni de stiinta, cercetatori ai dreptului). Si cu toate acestea, in unele texte juridice clasice, persista in mod ciudat,

Page 3: Drept Roman 1

stravechea confuzie dintre drept, religie si morala. Astfel, printr`un text care ni s`a transmis prin opera legislativa a Imparatului Justinian, se da o definitie a jurisprudentei sau a stiintei dreptului. Potrivit acelei definitii : “iurisprudenteia est divinarum atcve humanarum rerum notitia iusti atcve iniusti scientia” (“jurisprundenta este cunoasterea lucrurilor divine si umane stiinta a ceea ce este drept si nedrept”) .

In aceasta definitie, dreptul se confunda si cu religia si cu morala.

Printr`un text atribuit marelui jurisconsult Ulpian ni s`au transmis Principiile fundamentale ale dreptului. Potrivit acestuia, “iuris precepta sum hec” : honeste vivere, alterum non ledere, suum cuicve tribuiere “ principiile dpretului sunt acestea: a trai in

Page 4: Drept Roman 1

mod onorabil, a nu vatama pe altul, a da fiecaruia ce este al sau” . De data aceasta dreptul se confunda cu morala, intrucat primul principiu tine de domeniul moralei, iar urmatoarele doua sunt de domeniul dreptului.

Jurisconsultul Celsus ne`a transmis o definitie a dreptului : “Ius est ars boni et ecvi” (“dreptul este arta binelui si a echitabilului”). Si de data aceasta dreptul se confunda cu morala, intrucat conceptul de bine tine de sfera moralului, iar conceptul de echitate avea la romani 2 sensuri :-moral -juridic

Faptul ca in unele texte juridice clasice persista confuzia dintre drept, religie si morala *in ciuda faptului ca aceasta

Page 5: Drept Roman 1

confuzie fusese de mult depasita in practica, se explica in primul rand, prin faptul ca romanii au fost profund conservatori, un popor traditionalist, un popor care nu a renuntat niciodata la valoriile sale traditionale, chiar daca erau depasite de noile realitat.

In al 2lea rand, romanii au fost inzestrati cu un ascutit simt practic. Aceasta trasatura a psihologiei lor si`a pus amprenta si asupra cercetarii fenomenului juridic, caci jurisconsultii romani nu isi incepeau prelegerile cu introduceri teoretice sau istorice, ci incepeau cu expunerea unor spete, adica unor cazuri din practica judiciara, pe care le analizau impreuna cu discipolii lor, si constatau ca intre acele spete exista baze comune. Astfel incercau sa formuleze reguli generale sau principii de drept. Insa acele principii erau consacrate,

Page 6: Drept Roman 1

adica recunoscute ca atare de toti jurisconsultii numai daca erau in masura sa ofere solutii optime pt. toate cazurile dintr`un anumit domeniu.

In al 3lea rand, roamnii nu aveau mania teoretizarii, spre deosebire de greci. De aceea, romanii au dat putine definitii (definitiile nu se confunda cu principiile juridice, caci definitiile au caracter teoretic, iar pricipiile caracter practic ) . iar atunci cand dadeau totusi anumite definitii, romanii le preluau gata elaborate de la greci, iar grecii nu au facut distinctie intre drept si morala, dimpotriva ei considerau ca dreptul este o componenta a moralei.

Practica juridica romana a creat concepte, categorii, principii si institutii

Page 7: Drept Roman 1

care s`au dovedit instrumente ideale ale gandirii juridice. Iata de ce ele au fost preluate si utilizate cu deplin succes atat in societatea medievala sau feudala, cat si in societatea moderna. Aceasta evolutie a fost posibila datorita faptului ca romanistii s`au preocupat foarte serios de reconstituirea tezaurului ganditii juridice romane, inca de la inceputul Evului Mediu. ( se numesc romanisti cercetatorii dreptului roman de dupa caderea Imperiului Roman. ).

In sec VII d.C. in orasul Ravenna, s`a fondat prima scoala de Drept roman, care si`a propus sa reconstituie valoriile juridice romane.

In sec X d.C. s`a fondat o scoala similara si la Pavia. Lucrariile elaborate de profesorii celor 2 scoli s`au pierdut. Le cunoastem numai din izvoare indirecte. Cert este ca acele lucrari nu au

Page 8: Drept Roman 1

putut avea un nivel stiintific remarcabil, notabil, pt ca in mod sigur, reprezentatii acelor scoli nu au cunoscut digestele Imparatului Justinian (digestele lui Justinian sunt o culegere de fragmente din lucrariile jurisconsultilor clasici, lucrari care s`au pierdut, pe cand digestele s`au pastrat pana in ziua de azi. Astfel, prin intermediul digestelor, au putut fi reconstituite lucrariile jurisconsultilor clasici.

In sec XI. D.C. in orasul Bologna, prof. Irnelius a fondat Scoala Glosatorilor. Glosatorii s`au condus in cercetarile lor dupa metoda exegetica, in sensul ca ei au comentat testele juridice romane de asa maniera incat acele texte sa poata fi intelese si de profani (fara pregatire specialitate), iar comentariile lor au fost denumite glose. Acele comentarii nu s`au aplicat in practica

Page 9: Drept Roman 1

insttelor judecatoresti, incat scoala Glosatorilor nu a avut finalitate practica. Cel mai valoros reprezentant al acestei scoli a fost profesorul Acursius, care a scris “Marea Glosa”, care cuprinde 96.260 de glose/comentarii.

In sec. XIV d.C , tot la Bologna, profesorul Bartolus a fondat scoala post-glosatorilor, de numita si Scoala Bartoliana. Post-glosatorii s`au condus dupa metoda dogmatica, intrucat ei nu au cercetat nemijlocit direct textele juridice romane, ci au studiat glosele cu scopul de a extrage din acele glose principii care sa fie aplicate in practica istantelor judecatoresti. Asadar, scoala Bartoliana a avut o finalitate practica, iar pricnipiile formulate de reprezentatii acestei scoli s`au aplicat nu numai in Italia, ci in intreaga Europa de apus, mai ales in Germania, deoarece in secolul XV,

Page 10: Drept Roman 1

germanii au renuntat la dreptul lor national, si au preluat principiile formulate de post-glosatori, leau adaptat si leau aplicat la realitatiile din Germania medievala. Pe aceasta cale, in sec. XVI d.C., in Germania s`a format un nou sistem de drept, denumit “Uzuz modernus pandectarum” sau “Uzuz Hodiernus Pandectarnum” , adica “Dreptul modern al pandetelor sau “Dreptul de astazi al pandetelor.” (grecii desemnau digestele lui Justinian drept pandecte)

In sec. XVI, in FR , profesorul Alciat a fondat Scoala Istorica a Dreptului Roman care a marcat o inflorire a cercetarilor de drept roman intrucat reprezentatii acestei scoli au valorificat pe langa textele juridice romane si cunostinte din alte domenii cum ar fi istoria, filosofia si mai ales filologia.

Page 11: Drept Roman 1

Cel mai valoros reprezent. Al Scolii Istorice a fost prof. Jaque Cujas, care pt. prima oara a incercat si a si reusit partial sa reconstituie lucrariile jurisconsultilor clasici pe baza digestelor lui Justinian.

In anul 1802, prin prelegeriile pe care le`a tinut la Univ. Din Marburg, marele profesor Sagvny a fondat noua Scoala Istorica a Dreptului Roman. Aparitia acestei scoli a marcat o noua inflorire a cercetariilor de drept roman, deoarece in conceptia prof. Sagvny, normele juridice nu pot imbraca forma legii, intrucat spunea el “statul nu este legitimat sa creeze drept, ci dreptul izvoraste din psihologia poporului sau din sufletul national” astfel incat normele dreptului pot fi exprimate in mod legitim numai in forma nescrisa a obiceiurilor, sau in forma traditiei juridice creata de popor. Ori, asa cum am vazut, traditia juridica

Page 12: Drept Roman 1

germana s`a format pe baza principiilor preluate de la post-glosatori, astfel incat intelegerea corecta a traditiei juridice germane era conditionata de cunoasterea aprofundata a dreptului roman. De aceea, cercetatorii romani, au elaborat lucrari de o valoare inestimabila.

In a 2° jumatate a sec al XIXlea, s`a remarcat profesorul Theodor Mommsen care a scris cea mai buna istorie a Romei si care s`a condus dupa metoda dialectica, intrucat el a cercetat fenomelnul juridic roman in evolutia sa istorica si in stransa relatie cu realitatiile economice, sociale si politice.

La inceputul secolului XX s`a remarcat prof. Girarld, la Paris, este autorul unui tratat de drept “tratatul Girarld”, modern pt toti romanistii, si de asemenea, autor al unei colectii care

Page 13: Drept Roman 1

cuprinde toate documentele dreptului roman.

In perioada interbelica, in Italia s`a remarcat profesorul Pietro Borfante, autorul celei mai bune editii a operei legeislative a Imparatului Justinian.

La noi la romani, cercetarea stiitifica in domeniul dreptului roman a inceput odata cu Titu Liviu Maiorescu, eminent jurist, a aratat in stiudiul sau intitulat “In contra scoalei Barnutiu” prin care a aratat ca intelegerea corecta a institutiilor juridice romane este conditionata de raportarea lor la formele de organizare pe care le`a cunoscut statul roman in evolutia sa istorica.

La inceputul sec. XX, la Universitatea din Bucuresti, s`a remarcat cu rezultate deosebite, prof. Stefan Loginescu, autor al unui tratat de drept

Page 14: Drept Roman 1

roman , “ Tratatul Loginescu”, deosebit de si in tara si in strainatate.

In per. Interbelica s`au remarcat , la Cluj, Ion Catuneanu, iar la Bucuresti, Nicolae Corodeanu, Constantin Stoicescu, Grigore Dimitrescu (autorul celui mai accesibil curs) si Gheorghe Dumitriu.

Dupa al 2lea razboi mondial, catedrele de Drept Roman au fost ilustrate in mod stralucit , la Bucuresti de prof. Constantin Tomulescu, membru al Academiei constantiniene de Drept Roman de la Perugia. La Cluj, profesorul Vladimir Hanga, iar la Iasi de prof. Mihai Jakota.

***nu vom studia intregul drept roman, ci numai dreptul privat roman, deoarece dreptul privat este domeniul in care romanii au dat intreaga masura a

Page 15: Drept Roman 1

spiritului lor creator. Dreptul privat este domeniul prin care romanii au creat principii si institutii, care se aplica si astazi. Romanii au avut reprezentarea distinctiei dintre dreptul public si dreptul privat, dar nu au teoretizat aceasta distinctie; abia la sf sec II d.C, jurisconsultul Ulpian ne infatiseaza criteriul pe baza caruia putem distinge intre dreptul public si dreptul privat. Potrivit lui Ulpian, “publicum ius est cvod ad statum rei romane spectat privatum cvod ad singulorum utilitatem “ [:dreptul public este acela care se refera la organizarea statului, iar dreptul privat este acela care se refera la interesele fiecaruia”]. Aceasta este criticabila deoarece, in conceptia lui Ulpian, ar exista anumite norme juridice care dau expresie unor interese generale ale societatii alaturi de alte norme juridice

Page 16: Drept Roman 1

care exprima interese individuale, ale indivizilor. In realitate, toate normele juridice, fara exceptie, dau expresie unor interese generale ale societatii. De aceea criteriul de distinctie spre dreptul public si dreptul privat este altul, si anume, criteriul sferei de reglementare juridica, deoarece normele dreptului public reglementeaza anumite categorii de relatii sociale, iar normele dreptului privat reglementeaza alte categorii de relatii sociale, astfel, normele dreptului public reglementeaza relatiile sociale care iau nastere in legatura cu organizarea statului precum si relatiile dintre stat si cetateni, pe cand normele dreptului privat reglementeaza statutul juridic al persoanelor, relatiile dintre persoane cu un continut patrimonial (este patrimonial tot ceea ce poate fi apreciat in bani), precum si relatiile care iau

Page 17: Drept Roman 1

nastere intre persoane cu ocazia solutionarii proceselor private. Sunt private acele procese care au un obiect patrimonial.

****Dreptul privat roman cuprinde ansanblul normelor juridice instituite sau sanctionate de statul roman, norme care reglementeaza statutul juridic al persoanelor, relatiile dintre persoane cu un continut patrimonial, precum si relatiile care se formeaza intre persoane care se formeaza cu ocazia judecarii persoanelor private.

CURS II

Importanta dreptului privat roman

Page 18: Drept Roman 1

Inca din epoca renasterii, romanistii s`au preocupat sa puna in lumina importanta istorica a dreptului privat roman deoarece, acest sistem juridic* a supravietuit societatii care l`a creat si s`a aplicat atat in Evul Mediu cat si in societattea moderna . Spre deosebire de celelalte sisteme de drept ale antichitatii, care au ramas simple documente arheologice. Si nu prezinta o importanta istorica, ci numai o valoare si o importanta culturala (prezinta importanta istorica , acele valori care au fost preluate din societatea antica in cea moderna).

Acest fenomen, cu totul neobisnuit, a fost explicat de cercetatori, fie prin factori de natura obiectiva, fie prin factori de natura subiectiva, inclusiv de natura psihologica. Fenomenul acesta se

Page 19: Drept Roman 1

explica in primul rand prin faptul ca dreptul privat roman este expresia juridica generala si abstracta a realitatiilor dintr`o societate care se intemeiaza pe proprietatea privata si pe economia de schimb. Astfel, orice societate, care cunoaste proprietatea privata si economia de schimb, gaseste gata elaborate in dreptul privat roman toate procedeele juridice necesare in vederea reglementarii relatiilor din aceea societate.

In al 2lea rand, dreptul privat roman, este un vast teren de verificare a doctrinelor cu privire la aparitia si la evolutia fenomenului juridic, intrucat societatea este un ansamblu organizat, este un sistem format din mai multe componente, intre care si componenta juridica. Toate aceste componente se afla intr`o stransa relatie de interconditionare,

Page 20: Drept Roman 1

iar aparitia si evolutia dreptului privat roman ne ofera prilejul sa urmarim dialectica relatiilor dintre componenta juridica si toate celelalte componente ale sistemului social (comp. Economica, morala, religioasa s.a).

In al 3lea rand, pt prima oara in istoria lumii, romanii au creat un sistem de concepte rezervat exprimarii ideilor juridice. Aceste concepte *care sunt distincte de limbajul comun* se numesc :-alfabetul dreptului - limbajul dreptului

- terminologia juridica

Pe aceasta cale, romanii au creat un criteriu de ordin formal sau de ordin lingvistic, pe baza caruia putem distinge intre ceea ce este juridic si ceea ce este nejuridic. Toate celelalte popoare ale antichitatii, nu au fost in masura sa creeze un asemenea limbaj, si au

Page 21: Drept Roman 1

exprimat *toate categoriile* de norme sociale prin acelasi limbaj, iar consecinta a fost ca acele popoare nu au reusit niciodata sa realizeze distinctia dintre normele dreptului, cele religioase si cele morale.

Pt noi romanii, dreptul privat roman, prezinta o importanta speciala, intrucat dreptul romanesc s`a format si a evoluat sub influenta dreptului privat roman, iar in cadrul acestui proces de evolutie, distingem 3 momente definitorii:

1.momentul formarii legii Tarii pe fondul juridic daco-roman2.momentul elaborarii dreptului feudal romanesc scris 3.momentul elaborarii operei legislative a lui A.I. Cuza

Page 22: Drept Roman 1

Mom. 1 – trebuie sa retinem ca in Dacia Traiana, s`a realizat un proces de impletire pana la contopire a dreptului privat roman, cu dreptul geto-dac. Din aceasta impletire, a rezultat un nou sistem de drept. Un sistem de drept original in cadrul caruia valoriile juridice romane au dobandit noi functii si noi finalitati. Acel sistem de drept este denumit *Dreptul Daco-Roman*, iar in epoca feudalismului timpuriu s`a format dreptul romanesc feudal nescris, denumit legea Tarii, obiceiul tarii, sau Obiceiul Pamantului, care are la temelia sa dreptul daco-roman.

Cercetatorii moderni au cosntatat ca intre institutiile dreptului privat roman si institutiile legii tarii exista numeroase elem comune. Iar aceasta unitate de continut juridic, a fost explicata prin faptul ca Institutiile dreptului privat

Page 23: Drept Roman 1

roman au ajus nin legea tarii prin intermediul dreptului daco-roman.

Mom 2 – in epoca feudalismului dezvoltat, incepand din sec XV s`au adoptat legiuirile scrise, care s`au inspirat toate din dreptul bizantin, iar dreptul bizantin nu este altceva decat dreptul lui Iustinian, adica dreptul cuprins in Opera legislativa a imparatului Iusitinian, care a fost adaptat la realitatiile din societatea feudala bizantina. De aceea se afirma ca legiuirile noastre feudale au preluat influenta dreptului privat roman prin filiera bizantina adica, prin intermediul d bizantin.

Mom 3 – Al. I. Cuza a elaborat o uriasa opera legislativa care marcheaza formarea sistemului romanesc modern de

Page 24: Drept Roman 1

drept. Locul central revine codului civil , care a fost elaborat prin preluarea valorilor juridice romane in forma pura, adica fara adaptari.

III. Diviziunile dreptului privat roman

Asa cum dreptul roman, in ansamblul sau se divide in drept public si drept privat, la randul lui, dreptul privat roman este structurat in 3 ramuri distincte de drept :

- dreptul Civil sau iuscivile- dreptul gentilor sau iusgentium - dreptul natural sau iusnature

Conceptul de Drept Civil are in textele juridice romane 3 acceptiuni:

Page 25: Drept Roman 1

I. dreptul civil roman cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani; si intrucat cetatenii romani erau denumitii *cviriti*, dreptul civil mai este denumit si dreptul cviiritar sau dreptul cetatenilor romani.Actele juridice consacrate prin ... presupun respectarea unor conditii de forma extrem de complicate, iar formalismul extrem de rigid al dreptului civil se explica in 1mul rand prin faptul ca in epoca foarte veche, romanii nu aveau experienta vietii juridice . De aceea romanii, au conditionat incheierea actelor juridice de forme solemne, pt ca cetatenii romani sa isi dea seama de gravitatea consecintelor acelor

Page 26: Drept Roman 1

acte juridice. In al 2lea rand, romanii, au conditionat incheierea actelor juridice de respecaterea unor forme solemne pt a le face inaccesibile strainilor. De altfel, la origine, nici nu se punea problema unor relatii juridice intre cetateni si straini pt ca in Roma foarte veche, se aplica principiul conform caruia orice strain venit la Roma cadea automat in sclavie. Cu timpul insa, odata cu dezvoltarea comertului (economie de schimb), romanii au inceput sa ii tolereze pe straini. Mai intai, sub forma ospitalitatii, si mai apoi sub forma clientelei. Oaspetii erau aceea care veneau la Roma pt un timp determinat, si se puneau sub protectia unor cetateni romani, iar clientii erau acei straini care

Page 27: Drept Roman 1

veneau la Roma pe timp nedeterminat, si care, de asemenea, se puneau sub protectia unor cetateni. Incepand din sec III i.C. , locuitorii cetatilor care aveau tratate de alianta cu romanii, puteau veni la Roma fara a cadea in sclavie, si se numeau peregrini. Insa relatiile juridice dintre cetateni si peregrini nu erau reglementate prin normele dreptului Civil, ci prin normele de drept al Gentilor. *In al 2lea sens, dreptul civil se confunda cu jurisprudenta (stiinta dreptului).*In al 3lea sens, dreptul civil se confunda cu intregul drept privat roman, mai putin dreptul pretorian, care a fost creat de

Page 28: Drept Roman 1

magistratii denumiti pretori prin utilizarea unor mijloace procedurale, sau pe cale procedurala.

Conceptul de Drept al Gentilor este si el utilizat cu 3 sensuri:I. Dreptul gentilor cuprinde

totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre cetateni si peregrini. Fata de faptul ca normele de drept al Gentilor au aparut in legatura cu relatiile de schimb (comerciale), ele nu reprezinta un caracter formalist in sensul ca actele de drept al gentilor se incheiau de regula, prins simpla manifestare de vointa a partilor. Datorita acestor

Page 29: Drept Roman 1

avantaje, cu timpul, normele de drept al gentilor au preluat functiile normelor de drept civil, iar in vremea imparatului Iustinian, dreptul Gentilor a devenit un drept general, astfel incat, pe vremea lui Iustinian dreptul Gentilor se confunda cu intregul drept privat roman.

II. Dreptul Gentilor cuprinde ansamblul normelod juridice care reglementeaza relatiile dintre statele antichitatii. Astazi, ar corespunde dreptului International Public.

III. Dreptul Gentilor se confunda cu Iusnature . Pt ca in conceptia unor jurisconsulti clasici, ar exista anumite norme de drept privat cu aplicatiuni universala. Norme

Page 30: Drept Roman 1

care sunt valabile pt toate popoarele , toti oamenii din toate timpurile. Mai multe de atat, unii clasici sustineau ca exista norme ale dreptului natural care sunt valabile pt toate vietuitoarele, pornind de la teoria romana a dreptului natural in preajma revolutiei burgheze din Franta, Jean Jacque Roussou a elaborat teoria “contractului social”.

IV. Scurt Istoric (istoria sociala si statala a Romei)

Istoria milenara a Romei poate fi periodizata in 2 mari epoci :

I. Epoca prestatala

Page 31: Drept Roman 1

II. Epoca statala

Epoca prestatala a durat de la jumatatea sec VIII i.C. pana la jumat sex VI i.C. In legatura cu istoria foarte veche a Romei trebuie sa retinem ca istoriografia romana, adica istoria scrisa a romanilor a inceput abea in sec III inainte de Cristos, incat toate informatiile pe care le detinem in legatura cu evenimentele anterioare secolului 3 au parvenit fie prin surse indirecte (izvoare grecesti) fie prin traditie si legenda. De aceea, toate aceste informatii trebuie privite cu reticenta fiind nesigure. Asadar, potrivit acestor informatii orasul Roma, s`ar fi fondat in anul 753 i.C. de catre 3 triburi denumite *triburile fondatoare formate din sabini, latini si etrusci*.

Membrii celor 3 triburi fondatoare, precum si urmasii lor, erau denumiti

Page 32: Drept Roman 1

patricieni. Alaturi de patricieni, in epoca prestatala, la Roma traiau si plebeii, care proveneau in principal dintre autohtoni. Insa conducerea era exercitata numai de catre patricieni, prin 3 organisme de conducere sociala, fara caracter statal. Este vorba despre *comitia curiata* despre rege si despre Senat.

Comitia Curiata era structurata in 3 triburi , 30 de curi si 300 de ginti. Si intrucat fiecare dintre curi dispunea de un vot, aceasta adunare a fost denumita “Comitia Curiata” sau Adunarea Uriilor. Aceasta adunare adopta toate hotarariile cu privire la viata cetatii. Regele era ales de Comitia Curiata si exercita atributiuni de ordin religios si militar.

Senatul era un Sfat al batranilor format din sefii gintilor si cuprindea 300 de membrii.; fata de faptul ca plebeii participau la viata economica a cetatii,

Page 33: Drept Roman 1

dar nu aveau acces la conducerea ei, intre patricieni si plebei s`a declansat un conflict, care s`a agravat si care s`a finalizat cu fondarea statului Roman, deoarece pe la jumatatea sec VI, regele Servius Tulius, in dorinta de a solutiona acel conflict, a initiat 2 reforme prin care a pus bazele statului roman. Avem in vedere o reforma sociala, si o reforma administrativa, in virtutea reformei sociale, Servius Tulius a impartit intreaga populatie a Romei in 5 categorii sociale, pe criteriul averii . La randul lor, cele 5 categorii sociale, au fost impartite in centurii, care erau in acelasi timp si unitati militare, si unitati de vot, caci fiecare centurie avea un vot. Insa centuriile nu aveau un nr egal de membrii, caci centuriile din prima categorie numarau cateva zeci de membri, pe cand centuriile din

Page 34: Drept Roman 1

urmatoarele categorii sociale numarau sute de membrii. Asa a fost posibil ca prima categorie sociala, desi era minoritara in cetate, sa dispuna de majoritatea centuriilor, adica de majoritatea voturilor, de vreme ce , prima categorie dispunea de 98 de centurii din totalul de 193.

De aceea istoricii afirma ca in momentul fondarii sale, statul Roman s`a intemeiat pe un regim politic de aristrocatie sclavagista. Prin ferorma Administrativa, Servius Tulius a impartit teritoriul Romei in circumscriptii administrativ teritoriale denumite triburi (la vechii romani, cuvantul trib desemna si o forma de comunitate umana, si o unitate administrativ teritoriala sau un cartier.). In total, el a creat 4 triburi/cartiere urbane , si 17 triburi/cartiere rurale. Din acel moment,

Page 35: Drept Roman 1

in cazul Romei, s`au intrunit cele 2 criterii pe baza carora putem distinge intre societatea prestatala si societatea organizata in stat (statala). Este vorba despre criteriul stratificarii sociale introdus prin reforma socialasi despre criteriul teritorial introdus prin reforma administrativa (societatea care cunoaste stratificarea sociala si impartirea pe circumscriptii administrativ teritoriale este organizata in stat). In virtutea criteriului teritorial, apartenenta individului la comunitatea umana nu se mai face in functie de rudenia de sange, cum se facea in epoca prestatala, ci in functie de teritoriul locuit, in sensul ca, fac parte din aceeiasi comunitate umana toti aceea care locuiesc pe acelasi teritoriu indiferent daca sunt sau nu rude de sange.

Page 36: Drept Roman 1

In istoria sa, statul Roman a cunoscut 3 forme distincte de organizare. Regalitatea, Republica si Imperiul.

Epoca Regalitatii

- a durat de la jum. Sec VI i.C. pana in anul 509 i.C. , cand s`a fodnat Republica Romana.

Epoca Republicii – de la 509 i.C. pana la 27 i.C. cand s`a fondat Imperiul

Epoca Imperiului – 27 i.C. pana in anul 565 d.C. la moartea lui Iustinian

- a evoluat in 2 faze – Principatul - Dominatul

Perioada Principatului – din 27 i.C. pana in 284 d.C.

Page 37: Drept Roman 1

Perioada Dominatului – din 284 d.C pana la 565 d.C.

In Epoca Regalitatii, pe plan social, a continuat sa se manifeste conflictul dintre patricieni si plebei datorita discriminariilor la care erau supusi plebeii pe plan politic, juridic, si pe plan economic.

Discriminarea pe plan politic decurgea din faptul ca desi plebeii aveau acces la adunarea centuriilor sau la Conditia Centuriata , ei nu aveau acces si la Comitia Curiata, care a ramas si pe mai departe inchisa, accesibila doar patricienilor.

Pe plan juridic, inegalitatea decurgea din faptul ca la aceea epoca normele juridice erau exprimate in forma nescrisa a

Page 38: Drept Roman 1

obiceiurilor, iar obiceiurile juridice nu erau cunoscute de poporul roman, ci erau tinute in secret, decatre pontifi care erau preotii cultului pagan roman, si erau alesi nuam idintre patricieni. Daca se declansa un litigiu intre un patrician si un plebeu, partile in litigiu se adresau pontifilor, pt a afla care este reglementarea juridica in aceea materie. Pontifii erau suspectati ca dau raspunsuri partinitoare, favorabile patricienilor.

Pe plan economic, inegalitatea consta in faptul ca pamanturile cucerite de la dusmani treceau in proprietatea statului cu titlul de Ager Puplicus (pamanturile statului) , pamanturi care erau atribuite spre folosinta numai patricienilor.

Pe plan statal, in epoca regalitatii functionau 3 organisme de conducere

Page 39: Drept Roman 1

politica, anume : Adunariile Poporului, Regele si Senatul.

Adunarile poporului erau in numar de 2. -Comitia Curiata - Comitia Centuriata

Comitia Curiata exercita atributiuni limitate in domeniile privat si religios, pe cand Comitia Centuriata exercita cele mai importante atribuitiuni de ordin judiciar si legislativ.

Regele a devenit un veritabil sef de stat si exercita atributiuni de ordin administrativ, judiciar, si militar.

Senatul s`a transformat intr`un organism al statului, insa hotararile sale nu erau obligatorii pt rege, ci aveau un caracter consultativ.

Page 40: Drept Roman 1

In epoca Republicii, pe plan social, conflictul dintre patricieni si plebei a continuat , insa ca urmare a concesilor succesive facute de patricieni prin sec III , cele 2 categorii sociale s`au nivelat si nu mai existau criterii clare de distinctie intre patricieni si plebei, cu atat mai mult cu cat intre timp stravechile genti incare erau organizati patricienii s`au dizolvat. Insa, pe fondul dezvoltarii economiei de schimb, au aparut noi categorii sociale. In primul rand, nobilii si cavalerii.

Nobilii – erau inaltii magistrati, demnitari, ai statului precum si urmasii lor;

- ei militau cu fermitate pt forma de stat Republicana, deoarece toate institutiile republicii se aflau in mainile lor,

Page 41: Drept Roman 1

Cavalerii – erau denumiti oameni noi, imbogatiti de pe urma comertului (bancheri, camatari , negustori s.a.)

- militau pt centralizarea statului, considerand ca numai un stat puternic si centralizat poate asigura ordinea necesara economiei de schimb

Intre nobili si cavaleri s`a declansat un conflict care a degenerat in razboaie civile la sfarsitul carora , prin victoria cavalerilor, s`a instaurat Imperiul sub forma Principatului.

O alta categorie sociala era formata din Proletari. Cuvantul PROLETAR vine de la [proles = copii] , intrucat proletarii erau oameni saraci, ruinati , ce nu aveau

Page 42: Drept Roman 1

alta avere decat copiii. Ei veneau la Roma, din intreaga Italie, pt a trai pe seama statului, ca o masa parazitara, intrucat statul roman, prin institutiile sale, facea distribuiri periodice de alimente, bani si de vesminte. Insa acei proletari, erau cetateni romani. Aveau drept de vot, iar voturile lor puteau fi cumparate. De aceea, Caius Iulius Caesar, afirma ca “datorita masei parazitare a proletarilor, Republica Romana a devenit o forma goala de continut, si trebuia inlocuita.”

Tot pe plan social, in epoca republicii, sclavia a atins nivelul clasic al dezvoltarii sale in sensul ca viata economicase intemeia in principal pe munca sclavilor.

Page 43: Drept Roman 1

*Pe plan statal, in epoca republicii, societatea romana era condusa de 3 organisme politice :- Adunariile poporului -Senatul

- magistratii

Adunarile Poporului erau in numar de 4. :- Comitia Curiata -Comitia Centuriata

-Concilium Plebis -Comitia Tributa

Comitia Curiata – s`a intrunit pana in sec 3, cand, o data cu dizolvarea Gentilor, ea si`a incetat activitateaComitia Centuriata – a fost reorganizata, si a exercitat cele mai importante atributiuni de ordin legislativ

Concilium Plebis – era adunarea plebeilor, care initial adopta hotarari

Page 44: Drept Roman 1

obligatorii numai pt plebei, denumite [plebiscite]

- mai tarziu, acele hotarari au devenit obligatorii si pt patricieni; din acel moment , patricienii au inceput sa participe si ei la lucrarile Adunarii Plebeilor, pt a`si apara interesele. Din acel mom, Concilium Plebis s`a transformat in Comitia Tributa, o adunare la lucrariile careia participa intregul popor roman, organizat pe triburi sau cartiere; intrucat in aceasta epoca, numarul cartierelor a crescut pana la 35, in aceasta Adunare se expirmau 35 de voturi

Senatul – a devenit in Epoca Republicii factorul de echilibru in stat.

- adminstra tezaurul public (statului) , provinciile,

Page 45: Drept Roman 1

- coordona politica externa a statului roman

- supraveghea respectarea traditiilor si moravurilor poporului roman

- in sens formal, nu avea atributii de legiferare

- horarile sale nu aveau putere de lege / nu erau obligatorii

- (totusi ) influenta procesul legiferarii prin faptul ca legiile votate de popor intrau in vigoare numai daca erau ratificate de Senat

Magistratii – erau inalti demnitari ai statului care exercitau atributiuni administrative, judiciare si militare

- erau alesi de Adunariile Poporului, de regula pe termen de 1 an, si nu erau retribuiti pt activitatea lor

Page 46: Drept Roman 1

- magistraturiile erau colegiale, in sensul ca aceleais atributii erau exercitate de regula, de cel putin 2 magistrati.

- Magistraturile republicane erau elegibile, anuale, onorifice si colegiale

- Ele nu erau organizate ierarhi, in sensul ca nu se subordonau unele fata de altele; dimpotriva, prin competentele lor, magistratii se controlau reciproc; cu toate acestea, unii magistrati erau investiti cu Imperium, iar altii cu Potestas

Imperium – inseamna drept de comanda- desemneaza posibilitatea

magistratiilor de a convoca poporul roman in Adunari si de a comanda legiunile

Page 47: Drept Roman 1

- de Imperium se bucurau consulii, preatorii, si dictatorii;

Potestas – desemneaza dreptul de a administra

- de Potestas se bucurau tribunii plebei, cenzorii, cvestorii si edilii;

Magistraturile republicane nu au aparut concomitent; ci intr`o anumita succesiune. Astfel, in anul 509, dupa alungarea ultimului rege, poporul roman a ales 2 consuli care au preluat toate atributiunile laice ale fostilor regi, incat aparent, consulii aveau puteri nelimitate, dar in realitate, dupa expirarea magistraturii (1an) ei deveneau simplii particulari, si puteau fi judecati de popor pt eventualele abuzuri comise.

Page 48: Drept Roman 1

In anul 494, s`a creat Tribunatul. Plebeii au dobandit dreptul de a`si alege 5 tribuni. Acei tribuni erau investiti ci IUS INTERCESIONIS sau dreptul de VETO, in baza caruia puteau anula orice act juridic de natura sa lezeze interesele plebeilor.

In anul 443 (probabil) , s`a creat Cenzura. Cenzorii erau alesi din 5 in 5 ani, nu anual, pt ca atributia lor cea mai importanta era efectuare Recensamantului persoanelor si bunurilor in vederea stabilrii impozitelor. Recensamant care, se facea din 5 in 5 ani. Dura cam 18 luni. Totodata, cenzorii supravegheau impreuna cu Senatul, respectarea traditilor si moravurilor, iar ulterior , au preluat de

Page 49: Drept Roman 1

la consuli, dreptul de ai numi si de ai revoca pe senatori.

In anul 367, a aparut Preatora. Preatorii au juact un rol f important in formarea si evolutia dreptului privat roman intrucat ei exercitau cele mai importante atributiuni de ordin judiciar , intrucat ei organizau judecarea proceselor private. Ocazie cu care, daca se convingeau ca pretentiile reclamantului sunt legitime, ii dadea posibilitatea acelui relcamant sa isi valorifice pretentiile pe cale judiciara, adica prin proces, ceea ce echivala cu sanctionarea unor noi drepturi subiective, si cu extinderea sferei de reglementarea juridica, pe cale procedurala. Initial, preatorii organizau judecarea proceselor, dintre cetatenii romani, si se numeau preatori urbani, iar incepand din anul 242, au aparut si preatorii perigrini , care

Page 50: Drept Roman 1

organizau judecarea proceselor dintre cetateni si perigrini.

Cvestorii organizau strangerea impozitelor statului , si administrau arhivele statului;Edilii asigurau ordinea publica, aprovizionarea Romei, si organizau judecarea proveselor, declansate in legatura cu actele juridice incheiate in targuri.

Dictatura a fost o magistratura cu caracter exceptional, deoarece in mom de mare primejdie pt stat, romanii suspendau toate magistraturile si alegeau un dictator pe termen de 6 luni, care exercita intreaga putere, iar daca pericolul nu era inlaturat, dictatorul putea fi reales.

Page 51: Drept Roman 1

Catre sfarsitul Republicii, in conditiile razboaielor civile, C.I.Caesar a incercat sa introduca fatis despotia de tip oriental dupa modelul egiptean, dar tentativa sa a esuat. A fost asasinat in Senat. De aceea, nepotul sau Octavian, a initiat mai multe reforme prin care a creat aparenta ca vechile magistraturi republicane continua sa funtioneze, dar in fapt, Octavian a concetnrat intreaga putere politica in mainile sale. In acest scop, el a determiant Senatul sa il aleaga Consul si Tribun pe viata. Totodata, el a fost proclamat Princeps sau [primul dintre egali ] , si totodata a fost proclamat Imperator Caesar Augustus.

Imperator – inseaman Comandant Glorios al legiunilor romane Caesar – urmas demn al lui C.I.Caesar

Page 52: Drept Roman 1

Augustus – inseamna sfant sau demn de a fi venerat

Forma de stat pe care a creat`o Octavian a fost denumita Principat, si a durat din 27 i.C. pana in 284 d.C.

In epoca Principatului, pe plan social, s`a adancit si mai mult prapastia dintre cei bogati si cei saraci; in documntele vremii, cei bogati erau denumiti [homestiores] , adica ‘cei mai onorabili’, iar saracii erau denumiti [humiliores] , sau ‘cei mai umili’. Totodata, a inceput sa se manifeste primele semne ale decaderii sistemului sclavagist, intrucat munca sclavilor devenise nerentabila. In aceste conditii, a aparut o noua categorie sociale, denumita [Coloni]. Initial, ei erau mici arendasi care luau in arenda anumite suprafete de pamant in schimbul

Page 53: Drept Roman 1

unor sume de bani. Si intrucat obligatiile acestor arendasi erau stabiliteprin contract sau pe baze contractuale, ei au fost denumiti coloni voluntari.

Incepand cu jumatatea sec II, in vremea lui Marc Aurelius , au aparut si coloni siliti, deoarece unii prizonieri de razboi nu mai erau transformati in sclavi, ci in coloni. Si pt ca deveneua coloni fara voia lor, au fost denumiti coloni siliti.

Incepand cu sec III, au aparut colonii servi, care erau legati de pamant si puteau fi vanduti odata cu mosia.

Pe plan statal, in epoca Principatului, societatea romana, era condusa de 3 factori:- Principele - Senatul - Magistratii

Page 54: Drept Roman 1

Principele : - era in sens formal un magistrat, alaturi de ceilalti, dar in fapt, prin atributiile care ii reveneau, el putea conduce statul ca un autocrat.

Senatul Romei : - si`a sporit atributiile, in sensul ca hotararile sale, denumite [senatusconsulte] au dobandit putere de lege, adica obligatorii; dar in realitate, Senatul era o simpla anexa a politicii Imperiale;

Vechile magistraturi republicane au continuat sa functioneze, dar atributiile lor au fost restranse tot mai mult, si in paralel au aparut noi magistraturi subordanate nemijlocit Principelui.EX : Prefectus Urbis – seful politiei Romei

Prefectus Preatorio – seful garzilor Imperiale – indeplinea atributiile unui

Page 55: Drept Roman 1

premier intrucat el coordona intreaga adminsitratie a statului

Dupa anul 284, vremea imparatului Diocletian, s`a instaurat Dominatul. Epoca Dominatului se caracterizeaza prin decaderea generala a societatii romane. Noile conditii, marii proprietari funciari denumiti [potentiores] sau ‘cei mai puternici’, exercitau pe domeniile lor o parte din functiile statului , caci aveau armate proprii, aveau un aparat administrativ propriu, si judecau procesele pe domeniile lor. Totodata, populatia a fost impartita in categorii sociale inchise si ereditare, denumite caste sau caste sociale, organizate pe criterii profesionale, religioase, si pe criterii etnice.

Page 56: Drept Roman 1

Sclavia a ajuns in ultimul stadiu al decaderii, iar rolul sclavilor in viata economica a fost preluat de colonii servi.

Pe plan statal, Imparatul a fost proclamat Dominus et Deux [Stapan si Zeu] , iar dupa edictul de la milano din anul 313, stapan si Dumnezeu. In fapt insa, statul era condus de un consiliu restrans denumit Consistorium Principis in subordinea caruia se afla un urias aparat administrativ, militarizat si birocratizat.

Senatul Romei a decazut la nivelul senatelor municipale iar vechile magistraturi au devenit simple functii decorative. Pe planul structurii de stat, dupa anul 395, statul roman a fost impartit definitiv in Imperiul Roman de Rasarit si Imperiul Roman de Apus.

Page 57: Drept Roman 1

Imperiul Roman de Apus, a supravietuit pana in anul 476, iar Imperiul Roman de Rasarit pana in anul 565, cand s`a bizantinizat, adica s`a transformat in Imperiul Bizantin. Inseamna ca pe plan economic, relatile de tip sclavagist au fost inlocuite cu relatii de tip feudal, iar pe plan cultural, limba latina a fost inlocuita cu limba greaca.

In stransa impletire cu istoria statului roman s`a desfasurat si istoria dreptului roman, care poate fi periodizata in 3 mari Epoci :

1. Epoca Veche2. Epoca Clasica3. Epoca Post-Clasica

Page 58: Drept Roman 1

Epoca Veche – a durat de la fondarea statului roman pana la fondarea Principatului, adica de la jumatatea sec VI`lea i.C pana in anul 27 i.C. ; ceea ce insemana ca pe plan statal, Epocii Vechi ii corespund Regalitatea si Republica.

Epoca Clasica – a durat din anul 27 i.C. pana in anul 284 d.C., iar acestei epoci , pe plan statal, ii corespunde Principatul.

Epoca Post- Clasica – a durat din 284 d.C. pana in 565, si ii corespunde Dominatul.

Aceasta periodizare prezinta un caracater artificial, are caracter didactic, este o periodizare facuta pt scoala, deoarece institutile juridice romane nu

Page 59: Drept Roman 1

pot fi integrate mecanic in una din cele 3 epoci.

In realitate, cele mai multe institutii juridice romane au aparut in Epoca Veche, au ajus la apogeu in Epoca Clasica, si au decazut in Epoca Post-Clasica. De aceea , in expunerea materiei , vom pune accentul pe fizionomia institutiilor juridice romane din Epoca Clasica.

PARTEA I

Izvoarele dreptului privat roman

Page 60: Drept Roman 1

In literatura juridica, notiunea de izvor al dreptului este utilizata cu 3 sensuri :

1. Izvoarele dreptului desemneaza totalitatea conditiilor materiale de existenta care determina un anumit tip de reglementare juridica. Toate aceste conditii sunt denumite izvoare de drept in sens material.

2. Izvoarele dreptului desemneaza docuumentele pe baza carora putem reconstitui fizionomia unor institutii juridice; toate aceste doc sunt denumite surse sau izvoare de cunoastere a dreptului.

3. Izvoarele dreptului desemneaza totalitatea procedeelor prin intermediul carora normele sociale sunt transformate in norme juridice si devin obligatorii. Toate aceste

Page 61: Drept Roman 1

procedee sunt denumite izvoare de drept in sens formal sau forme de exprimare a dreptului .

In epoca veche, normele dretpului privat roman au fost exprimate prin obiceiuri, prin legi, prin edictele magistratilor si prin jurisprudenta. Cel mai vechi izvor al dreptului privat roman, este obiceiul, pe care romanii il denumeau [nos maiorum] = obiceiul mostenit din batrani, precum si [ius non scriptum] = dreptul nescris.

Obiceiurile se formeaza prin repetarea anumitor comportari. In epoca prestatala, obiceiurile nu aveau caracter juridic, fiind nejuridice intrucat, nu exista Statul, care sa le impuna prin forta sa de cosntrangere,

Page 62: Drept Roman 1

dar in procesul de tranzitie, de trecere catre societatea organizata politiceste, anumite obiceiuri, acelea care erau convenabile celor ce detineau puterea in stat au fost sanctionate juridiceste, iar sanctionarea juridica a obiceiurilor se realizeaza in practica instantelor judecatoresti, caci repetarea aceleiasi hotarari judecatoresti in toate cazurile similare duce la formarea unui obicei juridic.

Pana in sec V, obiceiul a fost unicul izvor al dreptului privat roman, iar obiceiurile nu erau cunoscute de popor, ci erau tinute in secret de catre pontifi. De aceea plebeii, au cerut in mod repetat ca obiceiurile sa fie codificate/sistematizate si afisate in forum, pt ca toti cetatenii sa cunoasca

Page 63: Drept Roman 1

dispozitiile normelor de drept. Asta s`a intamplat in anul 451 i.C.

Cu timpul, odata cu dezvoltarea economie de schimb, in conditiile revolutiei economice, functiile obiceiurilor au fost preluate de alte izvoare ale dreptului, mult mai evoluate precum legea, edictele magistratilor sau jurisprudenta.

Cu toate acestea, obiceiul a continuat sa fie izvor de drept si in Epoca Clasica, dovada ca potrivit marelui jurisconsult Salviul Iulianus care a trait in vremea lui Hadrian, obiceiul exprima vointa intregului popor roman si indeplineste atat o functie creatoare, cat si o functie abrogatoare.

In Epoca Post-Clasica, pe fondul decaderii generale a societatii

Page 64: Drept Roman 1

romane, obiceiul si`a redobandit importanta de odinioara, imbogatindu`se cu elemente ale obiceiurilor din provincii, intrucat romanii tolerau obiceiurilor popoarelor din provincii, daca nu veneau in conflict cu principiile fundamentale ale dreptului roman. Tot in Epoca Veche, normele dreptului privat roman, au fost exprimate si prin lege [lex – legis]

Cuvantul LEX inseaman conventie.

Atunci cand Conventia se incheia intre 2 persoane fizice, cuvnatul lex era utilizat cu intelesul de contract. Atunci cand conventia se incheia intre magistrat si popor, cuvantul lex era utilizat cu intelesul de lege, ca

Page 65: Drept Roman 1

izvor formal de drept. Caci, intradevar, adoptarea legii romane presupunea o conventie incheiata intre magistrat si popor. In cadrul acestei proceduri, unul dintre magistrati prezenta proiectul de lege printr`un edict in fata poporului constituit in una dintre Adunari.

Dupa ce poporul lua act de textul proiectului de lege, acel text era dezbatut timp de 24 de zile in Adunari Ad-Hoc. Dupa expirarea termenului, poporul era convocat din nou pt a se pronunta. -> daca era de acord cu textul acelui proiect, poporul pronunta cuvintele [Uti Rogas] , iar daca nu erau de acord se pronunta [Anticvo] = Lucrurile sa raman ca inainte.

Prin urmare, poporul nu putea aduce amendeamente la poporul de

Page 66: Drept Roman 1

lege, adica nu putea produce modificari, fie accepta lege in bloc, fie o respingea in bloc [in intregime].

Daca legea era votata de popor urma sa fie inaintata Senatului, in vederea ratificarii, iar daca Senatul ratifica legea, ea intra in vigoare.

Legile romane aveau o structura formata din 3 parti.

1) Prescriptio [cuvinte scrise in frunte]

2) rogatio 3) sanctio

In prescriptio, se mentionau numele magistratului de care era propus, de asemenea, adumarea care a votat legea, locul si data votarii,

Page 67: Drept Roman 1

precum si ordinea in care unitatiile de vot si`au expriamt vointa.

In rogatio, erau dispuse reglementarile legii, iar daca erau mai multe dispozitii, ele erau sistematizate in capitole si in paragrafe.

In sanctio se mentiona ce consecinte vor decurge, in ipoteza incalcarii dispozitiilor din rogatio.

Cea mai veche si totodata, cea mai importanta lege romana, este Legea celor XII table sau [Lex XII Tabularum]. Aceasta lege a fost adoptata pe fondul conflictului dintre patricieni si plebei, caci, plebeii au cerut cu insistenta ca obiceiurile juridice sa fie codificate si publicate in forum.

Page 68: Drept Roman 1

Fata de aceasta cerere, in anul 451 i.C s`a fomat o comisie din 10 barbati denumiti Decenviri Legibus Scribundis sau Cei 10 Barbati Care Sa Scrie Dreptul.Comisia a sistematizat obiceiurile si le`a afisat pe 10 table de lemn in acelasi an. Dar plebeii au afirmat ca acea codificare nu este completa. De aceea, dupa 2 ani, in 449 i.C. s`a foarmat o noua comisie, din 5 patricieni si 5 plebei, care a elaborat o codificare completa a obiceiurilor si le`a publicat in forumpe 12 table de bronz.

Aceasta lege mai este denumita si Codul Decenviral sau Codul Decenvirilor, deoarece cuprindea intregul drept public si privat de la

Page 69: Drept Roman 1

aceea epoca, iar in domeniul privat, cele mai importante dispozitii se refereau la organizarea familiei, la proprietatea privata si la materia succesiunilor.

Multa vreme s`a afirmat in mod gresit ca aceasta lege nu ar fi originala, si ca , ar fi fost imprumutata de la greci. In realitate, ea este profund originala, caic oglindeste in mod fidel, modul de viata al romanilor din sec 5, precum si psihologia lor, mentalitatea lor. Pe de alta parte, s`au facut studii comparative intre legea celor 12 Table , si legiile lui Solon (cel mai mare ... atenian) si s`a constata ca exista nuami 3 elementa comune.

Cele 12 table de bronz, nu s`au pastrat, fiind distruse de gali, cu ocaiza incendierii Romei. Probabil, in

Page 70: Drept Roman 1

anul 387, iar dupa alungarea galiilor, romanii nu au reprodus textul legii, si nici nu era nevoie, intrucat acel text se fixase definitiv in constiinta si in memoria poporului roman.

In acest sens, Cicero (cel mai mare avocat al Antichitatii) spunea ca, copiii erau obligati la scoala sa invete pe de rost Legea celor 12 table, iar invatarea pe de rost a legii celor 12 table era [carmen necesarium] = lectie obligatorie fara de care nu se putea trece clasa. De aceea, in Epoca Moderna, s`a pus problema reconstitutirii Legii. Care s`a facut pe baza textelor istorice si literare, si mai ales pe baza lucrarilor jurisconsultilor care au comentat textele legii celor 12 table.

Page 71: Drept Roman 1

In Epoca Veche, inainte de Cicero, cei mai buni comentatori ai legii au fost Acilius Sapiens si Sextus Elius Petus Catus. Se pare ca, cea mai buna reconstituire ii apartine lui Paul Frederich Jirrarde, care a publciat aceasta reconstituire in Colectia sa.

In sens formal, aceasta lege a fost in vigoare 11 secole, pt ca romanii nu au admis niciodata ideea de aborgare a legilor, ei considerand ca legiile provin de la zei, .... . Pe de alta parte, spre sfarsitul Republicii, dispozitiile legii au devenit anatronice/inaplicabile. De aceea Cicero spune ca, in sec I i.C, in practica instantelor judecatoresti, locul legii celor 12 table fusese luat de Edictul Preatorelui. Caci, in Epoca Veche, normele dreptului privat

Page 72: Drept Roman 1

roman, au fost exprimate si prin Edictele Magistratilor, intrucat magistratii se bucurau de IUS EDICENDI = Dreptul de a publica/afisa un Edict la intrarea in functie, prin care aratau cum isi vor exercita atributiunile si ce procedee juridice vor utiliza. Unele edicte erau valabile pe termen de 1 an, si se numeau EDICTA PERPETUA.

Alaturi de aceste edicte, mai existau si altele, mai putin importante, care se dadeau ocazional, si erau valabile cateva zile, fiind numite EDICTA REPENTINA.

Dintre toate edictele magistratiilor, de departe cel mai important este Editul Preatorelui, intrucat preatorul exercita cele mai importante atributiuni de ordin

Page 73: Drept Roman 1

judiciar, cu ocazia organizarii judecarii proceselor.

Prin edictele lor, preatorii puneau la dispozitia partilor cele mai potrivite, cele mai adecvate mijloace procedurale, pt a`si valorifica pretentiile legitime, ori de cate ori vechile legi nu cuprindeau dispozitii corespunzatoare. Pe aceasta cale, ei au reusit sa ii influenteze evolutia dreptului civil, care era cuprinsa in legi, imprimandu`i o noua finalitate. Totodata, ei au creat institutii juridice noi, care, spre srarsitul republicii s`au constituit intr`o ramura distincta de drept, denumita dreptul preatorian. In sens formal, edictul preatorului era valabil pe termen de 1 an. Dar in fapt, anumite dispozitii din edict, acelea care se dovedeau utile, erau preluate si de preatorii urmatori astfel incat ,

Page 74: Drept Roman 1

prin preluari succesive , ele se fixau definitiv in corpul edictului. De aceea Cicero spunea ca pe vremea lui, edictul preatorului era format din 2 parti :

1) Edictum Vetus = Edictul Vechi2) Edictum Novum = E. Nou

Edictul Vetus erau cuprinse acele dispozitii care treceau de la un preator la altul, iar in Edictum Novum, erau cuprinse noile dispozitii introduse de fiecare preator in parte. Activitaea creatoare a preatorului a ajuns la apogeu pe vremea lui Cicero, dar in Epoca Clasica, Imparatul Hadrian i`a ordonat marelui jurisconsult Salvius Iulianus sa codifice edictul preatorului si sa ii

Page 75: Drept Roman 1

dea o forma definitiva, forma de la care preatorii urmatori nu se mai puteau abate. Din acel moment, activitatea creatoare a preatorului a incetat. Iar edictul codificat de Salvius Iulianus a fost denumit Edictum Perpetuum, ca si cel valabil pe un an.

Edictul codificat s`a pierdut, fiind distrus, de aceea in Epoca Moderna, s`a pus problema reconstituirii sale. Reconstituire care s`a facut pe baza lucrarilor jurisconsultilor care au comentat EDICTUM PERPETUUM.

Cea mai valoroasa reconstituire ii apartine romanistului german Otto Lenel, care a publciat o lucrare celebra intitulata tot Edictum Perpetuum.

Page 76: Drept Roman 1

Potrivit acelei reconstituiri, edictum perpetuum cupridnea 4 parti :1) Despre organizarea proceselor2) Mijloace procedurale de drept

civil3) Mijloace procedurale de drept

preatorian4) Despre executarea sentintei.

Tot in Epoca Veche, normele dreptului privat roman si`au gasit expresia si in jurisprudenta, iar jurisprudenta sau iurisprudentia, este stiinta dreptului roman creata de jurisconsulti prin interpretarea textelor din vechile legi.

Jurisprudenta a jucat un rol foarte important in evolutia dreptului privat roman. Devreme ce multe din vechile

Page 77: Drept Roman 1

dispozitii ale legiilor devenisera inaplicabile. In acele conditii, printr`o subtila interpretare stiintifica, jurisconsultii au identificat in vechile legi procedeele juridice necesare in vederea solutionariinoilor cazuri ivite in practica istantelor judecatoresti, de aceea se afirma ca, praetorii au influentat evolutia dreptului civil, prin utilizarea unor mijloace procedurale, iar jurisconsultii prin activitatea de cercetare stiintifica.

Jurisconsultii romani nu erau juristi in sensul tehnic al cuvantului, caci nu erau functionari publici, si nu erau remunerati pt activitatea lor de cercetar. Dimpotriva, ei desfasurau activitatea de cercetare stiintifica din proprie initiativa si pe cont propriu,

Page 78: Drept Roman 1

insa activitatea lor era atat de apreciata, incat Cicero spunea :DOMUS IURISCONSULTI TOTIUM ORACULUM CIVITATIS.

Oracolul jurisconsultutlui este oracolul intregii cetati. Insa la origine, jurisprudenta a avut un caracter sacral, sau religios, intrucat, la aceea epoca, fiecarui tip de proces ii corespundeau anumite formule solemne, iar gresita pronuntare a formulelor solemne atragea dupa sine pierderea procesului, ori acele formule solemne erau cunoscute numai de catre pontifi, dupa cum numai pontifii cunosteau zilele faste, adica zilele in care se puteau organiza procese. Iata de ce, numai pontifii erau in masura sa desfasoare o

Page 79: Drept Roman 1

activitate de cercetare in domeniul dreptului.

In anul 301 i.C. un liber (sclav dezrobit) pe nume Gneus Flavius a afisat in forum si formulele solemne ale proceselor, si zilele faste. Din acel moment, jurisprundeta a devenit laica, in sensul ca orice persoana se putea dedica activitatii de cercetare stiintifica in domeniul dreptului. Cu toate acestea, vreme de aproximativ 2 secole, jurisprudenta a avut un caracter empiric, adica un caracter de speta, in sensul ca, jurisconsultii nu se preocupau de formularea unor principii juridice sau de sistematizarea materiei, ci se margineau sa ofere consultatii cu privire la solutionarea anumitor cazuri.

Page 80: Drept Roman 1

Spre sfarsitul Republicii, jurisprundenta a dobandit caracter stiintific, dovada ca profesorul lui Cicero, marele jurisconsult Cvitus Mucius Scevola a elaborat un celebru tratat de drept civil, in cadrul caruia materia era sistematizata pe baza unor principii juridice. Cu toate ca, jurisconsultii din epoca veche ca si cei de mai tarziu, nu erau practicieni, totusi activitatea lor a avut unele implicatii practice, exprimata in cuvintele RESPONDERE, CAVERE si AGERE.

Cuvantul RESPONDERE desemneaza consultatiunile oferite in cele mai diverse probleme de drept

Cuvantul CAVERE desemneaza consultatiunile oferite de jurisconsulti in legatura cu forma actelor juridice .

Page 81: Drept Roman 1

Cuvantul AGERE desemneaza consultatiunile oferite judecatorilor in legatura cu solutionarea unor procese.

In Epoca Clasica, jurisprudenta a ajuns la apogeu, caci in aceasta epoca s`au afirmat cei mai mairi jurisconsulti romani, au fost elaborate cele mai valoroase lucrari si s`au creat conceptele, principiile si institutiile juridice care se aplica si astazi cu deplin succes.

De altfel, inca din vremea lui Octavian Augustus, s`au creat 2 scoli de drept: Scoala Sabiniana si Scoala Proculiana.

Scoala Sabiniana avea o orientare conservatoare, traditionala, caci promova solutiile legii celor 12 table;

Page 82: Drept Roman 1

Scoala Proculiana avea o vedere inovatoare intrucat urma linia de gandire a edictului praetorului.

Dupa jumatatea sec I d.C. , s`a afirmat in mod deosebit jurisconsultutl Caius Casius Longinus , care a fost atat de apreciat, incat la un moment dat, Scoala Sabiniana a fost denumita Scoala Casiana. In vremea lui Hadrian, s`a remarcat Salvius Iulianus care a codificat Edictul Praetorului. Dupa Hadrian, pe vremea lui Antonim Piul, s`a afirmat jurisconsultul Pomponius care a scris O Istorie A Jurisprundetei Romane denimta Liber Singularis.(Carte intrun singur volum)

S`a afirmat jurisconsultul Gaius. Gaius este o adevarata enigma a

Page 83: Drept Roman 1

dreptului roman, deoarece nici unul din presupusii sai contemporani nu il mentioneaza. Pt a constata ca dupa secole, lucrarile lui Gaius se bucurau de o mare faima. Cu privire la Gaius, s`au scris in epoca moderna cele mai multe lucrari, si nu pt ca Gaius ar fi fost foarte original, ci pt ca una dintre lucrarile sale denumita Institutiones, pe cale directa, printr`un manuscris palimsesc.

Palimsescul este un papyrus de pe care s`a sters textul initial. In cazul nostru, prin secolul VI, un calugar a sters textul institutelor lui Gaius, si in locul lui a scris un il religios. Iar dupa sute si sute de ani, cercetand biblioteca episcocpala de la Verona, profesorul german Nibur, a descoperit acest manuscris. El si`a dat

Page 84: Drept Roman 1

seama ca este vorba despre un palimsest si a aplicat reactivi chimici pt a descifra textul initial, si spre marea lui satisfactie a constatat ca a descoperit Institutele lui Gaius.

Aceste institute sunt un manula de scoala. Un manual adresat studentilor in drept, iar pe baza acelui manual au putut fi reconstituite institutiile dreptului privat roman, din epoca veche si de la inceputul Epocii Clasice.

Cei mai mari jurisconsulti ai Romei, au trait a sf sec II si la incep sec III d.C. Este vorba despre Emilius Papinianus sau Papinian despre Iulius Paulus si depsre Ulpius Domitius.

Papinian a fost considerat si de contemporanii sai si de posteritate , cel mai mare jurisconsult al Romei.

Page 85: Drept Roman 1

De altfel, el a fost supranumit Primus Omneum sau Princeps Jurisconsultorum , adica primul dintre jurisconsulti , deoarece prin lucrariile sale a oferit solutii optime tuturor cazurilor reale sau imaginare.Paul si Ulpian au fost elevii sai. Paul a fost foarte original/valoros , dar avea un stil ermetic, pe cand Ulpian, contemporanul si rivalul sau, nu era atat de original, dar avea un stil foarte clar/accesibil, avand talent didactic. De aceea, o treime din Digestele lui Justinian este formata din fragmente care au fost extrase din lucrarile lui Ulpian.

Ultimul jurisconsult care a depus o activitate creatoare in Epoca Clasica, a fost Herenius Modestinus.

Page 86: Drept Roman 1

CURS 6 LIPSA

Formula cuprinde pe langa partiile principale, si 2 parti accesorii, care sunt denumite prescriptiuni sau prescriptiones, si exceptiuni sau exceptiones.

Prescriptiunile sunt anumite precizari facute in fruntea formulei fie in favaorea reclamantului fie in favoarea paratului. Precizariile facute in favaorea reclamantului erau

Page 87: Drept Roman 1

denumite prescriptiones pro actore, intrucat reclamantul era denumit actor, air precizariile in favoarea paratului erau denumite prescriptiones pro reo, intrucat paratul era denumit reus.

Exceptiunile sunt mijloace de aparare prin care paratul nu neaga pretentiile reclamantului, dar invoca anumite fapte de natura sa paralizeze acele prezente. Spre exemplu, paratul nu neaga ca a primit po suma de bani de la reclamant dar afirma ca ulterior a platit, sau ca a fost iertat de datorie.Pt ca exceptiunea sa poata fi invocata in fata judecatorului, ea trebuia sa figureze in formula. Era introdusa in formula, numai la cererea expresa a paratului, formulata in fata magistratului, caci asa cum spunea

Page 88: Drept Roman 1

Gaius, judecatorul este sclavul formulei, in sensul ca el trebuie sa judece procesul in stricta conformitate cu indicatiile pe care le`a primit prin formula, incat daca exceptiunea nu figura in formula, nu putea fi luata in considerare.

O alta inovatie care s`a introdus in procedura formulara este in legatura cu sensul conceptului de litis contestatio. In procedura legislatiunilor, prin [litis contestatio] se inte;legea luarea de martori care sa constate vointa partilor, a reclamantului si a paratului, de a se prezenta in fata judecatorului. Pe cand, in procedura formulara, prin litis contestatio se intelege dictarea formulei de catre reclamant paratului, sau emiterea unei copii de pe formul,

Page 89: Drept Roman 1

de catre reclamant paratului, a.i. in faza a 2a , paratul sa stie cum sa se apere.

In procedura formulara, [litis contestatio] prezinta o importanta deosebita, deoarece prin valorificarea efectelor sale, praetorii si jurisconsultii au creat noi institutii juridice, mai ales in materia obligatiilor. Caci, [litis contestatio] produce 3 efecte :- efectul extinctiv- efectul creator- efectul reglator (fixator)

In virtutea efectului extinctiv, dreptul initial al reclamantului, adica drpetul pe care relcmanatul l`a dedus in justitie se stingea. Spre ex. daca reclamantul afirma ca este

Page 90: Drept Roman 1

proprietarul unui teren, in mom lui [L. C.] , dreptul lui de proprietate se stingea. Dar, in virtutea efectului creator, locul dreptului initial care s`a stins se nastea un drept nou, care il denumim dreptul nou creat, drept care purta in mod invariabil asupra unei sume de bani. Asadar, oride cate ori castiga procesul, reclamantul primea o suma de bani, indiferent de obicetul pretentilor sale, de aceea jurisconsultii clasici spuneau ca in procedura formulara sentitna de condamnare prezinta un caracter pecuniar (banesc).

In virtutea efectului reglator, in mom lui [Litis Contestatio] se stabileau definitiv atat elem reale cat si cele personale ale procesului.

Page 91: Drept Roman 1

Prin elem reale ale procesului, intelegem pretentiile formulate de reclamant in fata magistratului, ori in virtutea efectului fixator, in fata judecatorului, reclamantul trebuia sa formuleze aceleasi pretentii, caci, daca formula alte pretentii, judecatorul nu le putea lua in considerare. Prin elem persoanle ale procesului, intelegem identitatea judecatorului, si identitatea partilor, prin urmare, in faza a 2a procesul trebuia sa se desfasoare in fata acelui judecator care era mentionat in fruntea formulei, si trebuia sa se desfasoare intre acele parti care erau mentionate in formula.Pe de alta parte, in procedura formulara s`a schimbat si sensul conceptului de actiune in justitie, caci asa cum spuneam, in vhechea procedura, actiunile in justitie denumite legizatiune au fost create

Page 92: Drept Roman 1

intr`un numar determinat, si se aplicau numai la cazuri determinate, adica nu aveau o aplicatiune generala, pe cand in procedura formulara, actiunea in justitie a devenit mijlocul procedural prin care se putea valorifica pe cale judiciara sau prin proces orice pretentie legitima, deoarece in noua procedura ori de cate ori magistratul constata ca pretentiile reclamantului sunt legitime, remitea acelui reclamant o formula, iar remiterea formulei de catre magistrat reclamantului ecvhivala cu acordarea actiunii in justitie. Si totodata, cu posibilitatea reclamantului de a`si valorifica pretentiile prin proces. De aceea, jurisconsultii spuneau ca in noua procedura, actiunea are aplicatiune universala.

Actiunile se clasificau dupa diverse criterii :

Page 93: Drept Roman 1

- cea mai veche este clasificarea in actiuni [in rem] si actiuni [in personam] adica, actiuni reale si actiuni personale.

Prin actiunile reale, erau sanctionate drepturile reale, iar prin actiunile personale erau sanctionate drepturile personale sau de creanta. Intrucat fizionomia celor 2 drepturi patrimoniale este diferita, si formulele celor 2 actiuni vor avea redactari diferite, astfel dreptul real se naste din raportul juridic stabilit intre o persoana determinata si toti ceilalti membrii ai societatii, ceea ce inseamna ca, drepturile reale sunt opozabile [erga omnes], adica sunt opozabile fata de toti. In sensul ca toti membrii societatii trebuie sa respecte exercitarea drepturilor reale, iar acela care il impiedica pe titularul unui drept

Page 94: Drept Roman 1

real sa isi exercite dreptul, va fi chemat in justitie. Spre exemplu, acela care incalca dreptul de proprietate, va fi chemat in justitie de catre proprietar. De aceea, [in intetio] a formulii reale, se va mentiona numai numele reclamantului, nu se va mentiona si numele paratului, deoarece parat poate fi oricine. Pe cand, drpetul personal sau de creanta izvoraste din raportul juridic stabilit intre 2 persoane determinate care sunt denumite creditor si debitor, a.i. drepturile personale sau de creanta nu sunt opozabile fata de toti, ci numai fata de debitor, in sensul ca titularul dreptului de creanta poate cere plata numai de la debitor, care este o persoana determinata, de aceea [in intentio] a formulei actiunii personale se vor mentiona si numele reclamantului, si numele paratului, de

Page 95: Drept Roman 1

vreme ce parat poate fi numai debitorul, care este o persoana determinata.

Actiunile se mai clasifica in -civile-praetoriene sau honorare

Actiunile civile, nu erau originale. Nu erau create de praetor, ci aveau un model in legisanctiuni. Actiunea in revendicare prin care era sanctionata proprietatea civila in procedura formulara, avea un model in legisactiunea denumita [sacramentum in rem].

Actiuniile praetorinene nu aveau un model, ci erau create de praetor, si se clasificau la randul lor in 3 categorii :

- actiuni [in factum]- actiuni [fictici]- actiuni cu formula cu transpozitiune

Page 96: Drept Roman 1

In cazul actiunilor [in factum] , praetorul descria in formula toate faptele care au dus la declansarea litigiului a.i. judecatorul sa stie cum sa solutioneze acel proces

In cazul actiunilor [fictici] , praetorul intruducea in formula o fictiune cu scopul de a extinde sfera de aplicare a unei actiuni. Ex Actiunea in revendicare, este o actiune civila si ca atare, ea putea fi intentata numai de cetatenii romani. Daca insa , praetorul introducea in formula actiunii in revendicare fictiunea, ca un strain (peregrin) este cetatean roman, atunci actiunea in revendicare putea fi intentata si de acel strain.

Formula cu transpozitiune are o redactare care se abate de la regula generala intrucat potrivit regulii generale, si [in intentio] si [in condemantio] figurau aceleasi nume . Pe

Page 97: Drept Roman 1

cand , la formula cu transpozitiune, in mod exceptional, in [intentio] figureaza un nume iar in [condemantio] alt nume. Ex prin formula cu trnaspozitiune se putea realiza pe cale indirecta , reprezentarea in justitie, caci reprezentarea in justitie nu era admisa de catre romani, dar ea reprezenta o necesitate practica, iar reprezentarea in justitie este sistemul conform caruia o persoana denumita reprezentant participa la proces din imputernicirea altei persoane denumita reprezentat. In acest scop, in [intentio] a formulei era mentionat numele reprezentatului deoarece reprezentatul era titularul dreptului dedus in justitie, iar in [condemnatio] era mentionat numele reprezentantului , deoarece reprezentantul participa la dezbaterile procesului si urma sa suporte efectele

Page 98: Drept Roman 1

sentintei. Fata de aceasta redactare a formulei, in faza a 2°a, judecatorul verifica daca cel mentionat in [intentio] adica reprezentatul , este titularul dreptului dedus in justitie, si daca se convingea ca este ii dadea castig de cauza reprezentantului, intrucat el participa la proces, si suferea efectele sentintei.

Actiuni :- directe- utile

Actiunile directe erau cele create pt anumite cazuri determinate, iar actiunile utile erau cele extinse de la cazuri pt care au fost create la cazuri similare. Prin urmare actiunile [fictici] sunt utile;

Actiuni :

Page 99: Drept Roman 1

-private-populare

Actiunile private puteau fi intentate numai de titularul dreptului, care este o persoana determinata, pe cand actiunile populare puteau fi intentate de oricine, intrucat prin intermediul acelor actiuni erau protejate interese generale ale societatii.

Actiuni :- penale- persecutorii

In cazul actiunilor penale, paratul era condamanat la o amneda baneasca, iar in cazul actiunilor persecutorii era condamant dupa caz, fie la restituirea lucrului, fie la repararea prejudiciului cauzat.

Page 100: Drept Roman 1

Actiuni:- de drept strict- de buna credinta

Clasificare intemeiata pe criteriul INTERPRETARII ACTULUI JURIDIC din care izvorasc pretentiile reclamantului.

La actiunile de drept strcit, actul juridic din care izvorau pretentiile reclamantului, era intepretat ad-literam, ceea ce presupune ca judecatorul nu lua in considerare intentia partilor, pe cand la actiunile de buna credinta, judecatorul interpreta actul juridic din care izvorau prentetiile reclamantului cu scopul de a stabilii care a fost intentia partilor atunci cand au incheiat actul juridic. Actiunile arbitrarii au fost create cu scopul de a se atenua caracterul pecuniar al sentintei de

Page 101: Drept Roman 1

condamnare, deoarece in practica, uneori reclamantul era interesat sa obtina o condamanre in natura, adica sa intre in stapanirea lucrului pe care l`a reclamat, si nu in stapanirea unei sume de bani.Astfel, s`au creat actiunile arbitrarii, in care judecatorul avea o dubla calitate: calitate de arbitru si calitatea de judecator propriu-zis.

In calitate de arbitru, dupa ce se convingea de justetea pretentiilor reclamantului, judecatorul ii ordona paratului sa dea satisfactie acelor pretentii. Spre exemplu sa il puna pe reclamant in posesia unui lucru. Dar paratul nu era obligat sa execute acel ordin, iar daca nu il executa, arbitrul se transforma in judecator propriu-zis si pronunta conform regulii generale, sentinta de condamnare la o suma de bani, cu precizarea ca la actiunile

Page 102: Drept Roman 1

arbitrarii, in mod exceptional, acea suma de bani nu era stabilita de judecator, ci era stabilita de reclamant, iar reclamantul avea tot interesul sa supra-evalueze obiectul litigios. In practica, paratul avea tot interesul sa execute ordinul pronuntat de judecator in calitate de arbitru, caci altfel risca sa plateasca o suma de bani mult mai mare decat valoarea obiectului litigios, si astfel se ajungea pe cale indirecta la condamnarea in natura, iar reclamantul intra in posesia lucrului.

PARTEA A 3° a - DREPTUL CIVIL ROMAN

I. Persoanele

Page 103: Drept Roman 1

In zilele noastre, cuv persoane desemneaza subiectele raporturilor juridice sau subiectele de drept, caci oamenii participa la viata juridica fie individual in calitate de persoane fizice, fie in cadrul unor colectivitatiin calitate de persoane juridice, iar aptitudinea fiintei umane de a participa la viata juridica se numeste capacitate juridica.

La romani, aceasta posibilitate era denumita [caput]. Daca astazi, orice fiinta umana este o persoana, si prin urmare are capacitate juridica, este subiect de drept, la romani erau persoane numai oamenii liberi, caci sclavii erau asimilati cu lucrurile si nu erau subiecte, ci obiecte de drept. Pe de alta parte, daca astazi capacitatea este unitara, la romani capacitatea era foarte diversificata. Iar ca o capacitate sa fie deplina, erau necesare 3 conditii, si anume, status libertatis sau

Page 104: Drept Roman 1

calitatea de om liber, status civitatis sau calitatea de cetatean roman si stasus familiae sau calitatea de sef al unei familii civile romane., asadar, aveau capacitate deplina numai cetatenii romani care erau sefi de familii. Toate celelalte categorii de persoane aveau o capacitate juridica limitata.

Personalitatea incepea in mom nasterii, insa de la aceasta regula exista o exceptie conform careia [infans conceptus pro nato habetur cvotiens de comodis eius agitur] = copilul conceput se considera nascut ori de cate ori este vorba despre interesele sale. In virtutea acestei exceptii, copilul conceput va veni la succesiunea tatalui sau deoarece este in interesul copilului conceput sa fie considerat ca nascut.

In mod simetric, personalitatea inceta in mom mortii, dar si de la aceasta regula

Page 105: Drept Roman 1

exista o exceptie conform careia [hereditas iacens sustinet personam defuncti] = mostenirea deschisa dar neacceptata inca prelungeste personalitatea defunctului. Aceasta exceptie a fost admisa deoarece la romani se aplica un principiu de maxima generalitate conform caruia nu exista patrimoniu fara titular, incat se pune intrebarea cine este titularul patrimoniului in intervalul de timp cuprins intre mom mortii unei persoane si mom acceptarii succesiunii acelei persoane. Defunctul nu poate fi titular al patrimoniului pt ca nu mai este in viata. Nici mostenitorul nu poate fi titular al patrimoniului pt ca nu a acceptat inca succesiunea. De aceea s`a admis ca in aces caz, titular al patrimoniului este chair defunctul a carui personalitate se

Page 106: Drept Roman 1

prelungeste pana in mom acceptarii succesiunii.

Asa cum se precizeaza in opera legislativa a Imparatului Justinian, oamenii se clasificau in Liberi si Sclavi, insa statutul juridic al oamenilor liberi nu era unitar, caci ei se clasificau in cetateni si necetateni.

Necetatenii se clasificau in latini si peregrini.

Cetatenii si necetatenii puteau fi ingenui sau dezrobiti. Se num ingenui aceia care au fost intotdeauna oameni liberi, pe cand dezrobitii erau sclavii eliberati de stapanii lor.

Inca din Epova Foarte Veche, numai cetatenii romani se bucurau de plelitudinea drepturilor politice si civile. De altfel, la origine, cetatenia se confunda cu libertatea de vreme ce in

Page 107: Drept Roman 1

Epoca Foarte Veche, orice strain venit Roma cadea in sclavie automat, asadar la aceea epoca puteau fi oameni liberi numai cetatenii romani.

Cu timpul, strainii au inceput sa fie tolerati dar, statutul lor juridic era inferior in sensul ca aveau o capacitate limitata. Spre deosebire de cetatenii romani care se bucurau de [ius comercii] =dreptul de a incheia acte juridice in conformitate cu cerintele dreptului civil roman. Aveau si [ius conubii] = dreptul de a incheia o casatorie civila romana. Aveau si [ius militiae] = dreptul de a fi soldati in legiunile romane, si [ius sufragii] = dreptul de vot, si [ius honorum] = dreptul de a fi ales magistrati.

Page 108: Drept Roman 1

Cetatenia romana se dobandea in primul rand prin nastere. Cel nascut in sanul casatoriei dobandea statutul juridic al tatalui sau, din mom in care l`a conceput. Pe cand, cel nascut inafara casatoriei dobandea statutul juridic al mamei sale din mom in care l`a nascut. De asemenea cetatenia se mai dobandea prin lege, caci romanii votau legi speciale prin care se acorda cetatenia unei persoane sau unor persoane determinate. Se mai dobandea si prin beneficiul legii intrucat anumite legi romane, prevedeau care sunt conditiile necesare pt dobandirea cetateniei a.i. toti aceia care intruneau conditiile legii, deveneau cetateni romani.

Cetatenia se mai dobandea si prin efectul dezrobitii, intrucat dezrobitul urma statutul juridic al patronului sau,

Page 109: Drept Roman 1

asa incat dezrobitul cetateanului roman devenea si el cetatean.

Cetatenia romana se pierdea in primul rand prin pierderea libertatii, intrucat libertatea era cea dintai premiza a cetateniei. In al 2lea rand, cetatenia se pierdea prin efectul principiului inadmisibilitatii dublei cetatenii, ceea ce inseamna ca acela care dobandea cetatenia altui stat pierdea automat cetatenia romana, dupa cum pierdeau cetatenia cei care sufereau pedeapsa exilului.

* Romanii au pastrat numai pt ei avantajele care decurg din calitatea de cetatean. Dar, in anul 89 a.C. , pe cand romanii se aflau in razboi cu regele

Page 110: Drept Roman 1

Pontului, regele Mitridade, toti latinii din Italia s`au rasculat cerand sa le se acorde si lor cetatenie romana. Si cum romanii nu au admis niciodata razboiul pe doua freonturi, in acelasi an au dat 2 legi :- Legea Iulia- Legea Plautia Papilia /// prin care toti latinii din Italia au devenit cetateni romani.

In anul 212, imparatul Caracala a dat o constitutiune imperiala, in forma unui edict, prin care cetatenia romana s`a generalizat, in sensul ca oamenii liberi din intreg imperiul roman au devenit cetateni, cu exceptia latinilor iuliani si a peregrinilor dediticii.

Oamenii liberi se clasificau in cetateni si necetateni.

Page 111: Drept Roman 1

Necetatenii se clasificau in latini si peregrini.

Conceptul de latin are 2 sensuri : - sens etnic - sens juridic

dpdv etnic, erau denumiti latini toti cei care erau rude de sange cu romanii.Dpdv juridic, latinii erau de 4 feluri :

1) latinii veteres2) latinii coloniari3) latinii iuniani4) latinii fictivi

Latinii Veteres – erau vechii locuitori ai Laziumului, rude de sange cu romanii si care se bucurau de ius comercii, ius conubilii si ius sofragii.

Page 112: Drept Roman 1

Acelasi statut juridic l`au dobandit si locuitorii coloniilor fondate in Italia pana in 268.Locuitorii coloniilor fondate in Italia dupa 268 se bucurau numai de ius comercii si erau denumiti latini coloniari.

Latinii iuniani – sclavi dezrobiti, fara respectarea formelor solemne; se spunea despre ei ca traiesc liberi, dar mor sclavi, in sensul ca puteau incheia acte intre vii, dar nu puteau face testament.

Latinii ficitivi – erau locuitorii din provincii care se bucurau de ius comercii si sn fictivi deoarece ei se bucurau de latinitate numai dpdv juridic. Nu erau latini si dpdv etnic.

Peregrinii se clasificau in 2 categorii :1) peregrinii obisnuiti

Page 113: Drept Roman 1

2) peregrinii dediticii

Peregrinii obisnuiti – locuitorii cetatiilor care aveau tratate de alianta cu romanii; ei puteau venii la Roma, fara a cadea in sclavie, si puteau incheia acte juridice in relatiile cu cetatenii romani conform dreptului gintilor, caci nu aveau acces la instituttiile drpetului civil. Iar in relatiile dintre ei, peregrinii puteau incheia acte juridice in conformitate cu obiceiurile locale pt ca asa cum am vazut, romanii tolerau obiceiurile popoarelor din provincii daca nu intrau in conflict cu principiile dreptului roman.

Peregrinii dediticii erau locuitorii cetatiilor care s`au opus (armat) expansiunii romane astfel incat romanii le`au distrus cetatiile; ei erau oameni

Page 114: Drept Roman 1

liberi, fara cetate. Ei nu puteau veni la Roma fara a cadea in sclavie, si nu puteau dobandii cetatenie romana.

Organizarea familiei romane :

Cuvantul [familia] vine de la famulus, iar famulus insemna sclav. Aceasta etimologie a cuvantului familia se explica prin faptul ca vechii romani nu au facut distinctie intre familia ca forma de comunitate umana , si familia ca forma de proprietate. Dovada : in textele romane, cuv familia era utilizat cu 3 sensuri :

1) primul sens , familia desemna totalitatea sclavilor care se aflau in proprietatea unei persoane

Page 115: Drept Roman 1

2) familia desemna totalitatea persoanelor si bunurilor care se aflau sub puterea aceluiasi sef de familie, denumit pater familias

3) cuv familia desemna totalitatea persoanelor care se aflau sub puterea aceluiasi pater familias

La origine, puterea pe care p.f. o exercita asupra persoanelor si bunurilor avea un caracter unitar, si era desemnata prin cuvantul manus [mana, putere]. Ulterior, aceasta putere unitara s`a descompus in mai multe puteri distincte. Astfel, in dreptul evoluat cuv manus desemna numai puterea pe care barbatul o exercita asupra femeii maritate.

Puterea asupra descendentilor era numita patria potestas [puterea asupra sclavilor]. Era denumita dominica potestas [puterea asupra altor bunuri].

Page 116: Drept Roman 1

Puterea asupra fiului de familie cumparat era numita mancipium.

In sanul familiei romane, persoanele se imparteau in 2 categorii :

- unele erau persoane sui iuris - altele erau persoane alieni iuris

Sn Sui Iuris – acele persoane care nu se aflau sub puterea cuiva; practic, era persoana sui iuris numai pater familias, devreme ce femeia se afla sub puterea barbatului, fii, ficele si nepotii din fii se aflau sub puterea lui pater familias.

Pater familas inseamna sef de familie intrucat putea fi pater familias si un barbat necasatorit, care aveao familie constand in bunurile sale.

Page 117: Drept Roman 1

Sui Iuris – aveau o capacitate deplina juridica

Alieni Iuris – persoane ce se aflau sub puterea lui pater familias si aveau o capacitate juridica limitata; in aceasta categorii erau cuprinsi : femeia casatorita, fii, fiicele si nepotii din fii.

Totodata, in familia romana se stabileau relatii de rudenie, iar rudenia era la romani de 2 feluri : rudenia civila [agnatiunea] si rudenia de sange [cognatiunea].

Multa vreme, secole dea randul, numai agnatiunea a produs efecte juridice pe plan patrimonial, caci cognatiunea avea relevanta pe plan juridic numai in

Page 118: Drept Roman 1

materia casatoriei, intrucat era piedica la casatorie.

Pe plan patrimonial, cognatiunea nu producea vreun efect juridic.

Agnatiunea se intemeia pe ideea de putere , iar potrivit textelor romane, exista 3 categorii de agnati, sau 3 cercuri ale agnatiunii.

1) prima categorie de agnati – toti aceia care la un mom dat, se aflau sub puterea aceluiasi pater familias (ex : fratii, cat timp traia tatal lor)

2) toti aceia care s`au aflat in trecut sub puterea aceluiasi pater familias, dar ulterior au devenit persoane sui iuris (ex. fratii dupa moartea tatalui lor s.a)

Page 119: Drept Roman 1

3) toti aceia care s`ar fi aflat sub puterea aceluiasi pater familias daca pater familias ar mai fi trait in mom nasterii lor (ex . verii primari care se nasc dupa moartea bunicului)

2 persoane ideale, pot face parte din orice categorie de agnati.

2 frati ideali – cat timp le traieste tatal, fac parte din prima cat de agnati;daca unul dintre frati se naste dupa moartea tatalui fac parte din cat 3;

Fixarea cercului agnatiunii prezinta o importanta deosebita in dreptul roman, mai ales in materie succesorala, pt ca vreme de aproape 5 secole agnatiunea a fost unicul fundament al succesiunii, iar

Page 120: Drept Roman 1

succesiunea era deferita in ordinea celor 3 categorii de agnati.

Cognatiunea sau rudenia de sange este legatura dintre persoanele care au un autor comun, sau legatura dintre pers care descind din acelasi autor; rudenai de sange este de 2 feluri :

1) rudenie de sange in linie directa2) rudenie de sange in linie

colaterala

a)rudenia de sange in linie directa este legatura dintre persoanele care descind una din altab)rudenia de sange in linie colaterala este legatura dintre persoanele care nu descind una din alta dar au un autor comun, iar gradul de rudenie la r.s.c. se stabileste numarand generatiile de la

Page 121: Drept Roman 1

prima persoana care ne intereseaza pana la autorul comun, si coborand apoi pana la cealalta persoana care ne intereseaza.

Prin urmare, fratele si sora sunt g.r.c este 2.

Pe langa cognatiunea reala , care izvoraste din natura umana, romanii au cunoscut si cognatiunea fictiva, care izvoraste dintr`un text al legii celor XII Table, conform carora toti agnatii sunt cognati, iar daca admitem ca toti agnatii sunt coganti, trebuie sa mai admitem si faptul ca nu toti cognatii sunt rude de sange.

Copilul adoptat trece sub puterea adoptantului, astfel devenind agnat. Fiind agnat devine automat cognat, dar nu este ruda de sange.

Page 122: Drept Roman 1

Prin urmare sn cognati fictivi toti acei agnati care nu sunt rude de sange.

Puterea pe care pater familias o exercita asupra descendentilor s.n. patria potestas , sau puterea parinteasca. Ea prezeinta 2 caractere definitorii :

- ea are un caracter perpetuu (a.i. puterea parinteasca dureaza pana la moartea lui pater familias, indiferent de varsta fiului de familie). La romani, nu era cunoscuta ideea de majorat in domeniul privat, in sensul ca, persoana nu dobandea o deplina capacitate in materie patrimoniala la implinirea unei varste anumite, ci numai la moartea lui pater familias,

Page 123: Drept Roman 1

incat fiul de familie putea sa aiba orice varsta, sa aiba orice funtie in stat, daca pater familias traia, fiul de familie nu avea patrmoniu propriu, si nu putea incheia acte juridice patrimoniale in nume propriu.

- Avea un caracter nelimitat/absolut , caracter care se manifesta atat asupra persoanelor cat si asupra bunurilor; potrivit legii celor XII Table, caracterul nelimitat al puterii parintesti asupra persoanelor isi gasea expresia in dreptul de viata si de moarte asupra descendentilor, in dreptul de abandon a descendentilor si dreptul de a`i vinde pe descendenti. In legatura cu dreptul de a`i vinde, legea celor XII Table spunea [daca pater familias il vinde pe fiul de familie de 3 ori, fiul va

Page 124: Drept Roman 1

iesi de sub puterea parinteasca. Fiecare vanzare fiind valabile pe termen de 5 ani]. Dar caracterul nelimitat al puterii parintesti se manifesta si asupra bunurilor, in sensul ca fiul de familie nu avea bunuri proprii, si nu putea incheia acte juridice in nume propriu, totusi, o data cu dezvoltarea economiei de schimb, din considerente de ordin practic, s`a admis ca fiul de familie sa incheie acte juridice imprumutand capacitatea lui pater familias si cu conditia ca prin efectul acelor acte juridice, situatia lui pater familias sa devina mai buna din punct de vedere patrimonial, adica prin efectul acelor acte sa devina proprietar, sau creditor si nu debitor.

Page 125: Drept Roman 1

Puterea parinteasca putea fi creata pe cale naturala, prin casatorie, si pe cale artificiala prin adoptiune si prin legitimare. La origine, casatoria a fost actul juridic prin care femeia trecea sub puterea barbatului, si intrucat puterea pe care barbatul o exercita asupra femeii maritate, era denumita manus, si aceata forma de casatorie a fost denumita casatoria cu manus.

Spre sfarsitul Republicii, sub influenta moravurilor venite din Orient, femeile romane au inceput sa traiasca in uniuni de fapt. Fenomen de natura sa ameninte echilibrul vietii sociale, fiind la romani, familia a fost principalul factor de echilibru social.

Page 126: Drept Roman 1

Casatoria cu masnus fiind evitata, romanii au admis o noua forma de casatorie. O forma de casatorie in care femeia maritata nu mai trecea sub puterea barbatului, ci ramanea sub puterea lui pater familias din familia de origine (tatal ei). Casatoria cu manus, presupunea respectarea unor conditii de forma; la casatoria cu masnus, se purta val rosu, la fara manus nu existau conditii, decat instalarea femeii in casa barbatului, ocazie cu care se organiza o o petrecere, insa casatoria trebuia sa intruneasca cateva conditii de fond, ce erau comune pt ambele forme de casatorie :

-colubium-consimtamantul-varsta

Page 127: Drept Roman 1

Colubium – utilizat cu 2 sensuri – in sens general, - in sens subiectiv

In sens general – desemna aptitudinea persoanei de a se casatorii ; toti cetatenii romani aveau colubium general

In sens relativ – desemna posibilit a 2 persoane determinate de a se casatorii intre ele, intrucat nu toti aceia care aveau colubium in sens general, aveau si in sens relativ sau subiectiv

Ex : fratele si sora aveau colubium general, dar nu si colubium relativ; caci existau anumite piedici la casatorie

Piedici : - rudenia de sange- alianta / afinitatea

Page 128: Drept Roman 1

- conditia sociala

Rudenia de sange in linie directa era piedica la casatorie la infinit.Rudenia in linie colaterala a fost la origine , piedica la casatorie, numai pana la Gradul 4.Alianta/Afinitatea este legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot. Alianta in linie colaterala nu a fost piedica la casatorie, prin urmare , barbatul se putea recasatorii cu sora fostei sale sotii, de vreme ce alianta in linie colaterala nu era piedica , insa alianta in linie directa era, prin urmare, barbatul nu se putea recasatorii cu fiica fostei sale sotii, desigur, este vorba despre o fiica rezultata dintr`o casatorie alterioara, caci altfel ar fi

Page 129: Drept Roman 1

fiica lui si nu ar mai fi alianta ci linie directa.

Conditia sociala a fost piedica la casatorie deoarece multa vreme, pana in vremea Imparatului Augustus, nu au fost permise casatoriile dintre ingenui si dezrobiti.

Afectio maritalis (consimtamantul)

- in epoca veche, daca vitorii soti erau persoane sui iuris se cerea, consimtamantul lor, dar pt femeia sui iuris se mai cerea si consimtamantul tutorelui pt ca femeia sui iuris se afla sub tutela perpetua a agnatilor ei. Iar daca viitori soti erau persoane alieni iuris, in epoca veche nu se cerea consimtamantul lor, ci era suficient

Page 130: Drept Roman 1

consimtamantul celor 2 padres familiaes.

- In perioada .... chiar daca viitorii soti erau pers alieni iuris, se cerea si consimtamantul lor

Varsta casatoriei

- a fost controversata intre jurisconsulti, si de aceea Imparatul Justinian a decis ca fetele sa se poata casatorii la 12 ani, cand devin nubile, iar baietii la 14 ani cand devin puberi.

- Pe de alta parte, casatoria conducea si anumite efecte juridice care sunt deosebite dupa cum avem in vedere casatoria cu manus sau casatoria fara manus. Astfel, la casatoria cu manus, femeia maritata trecea sub puterea barbatului si era considerata

Page 131: Drept Roman 1

o fiica a barbatului ei [loco filie mariti] , iar fata de copiii ei, femeia maritata era considerata o sora. De aceea, femeia maritata venea la succesiunea barbatului in calitate de fiica, iar la succesiunea copiilor ei, in calitate de sora, dar pierdea drepturile succesorale in familia de origine.La casatoria fara manus, femeia maritata era o straina dpdv civil, si fata de barbat si fata de copiii ei, de vreme ce se afla sub puterea lui pater familias din familia de origine, si nu sub puterea barbatului, pe cand copiii ei se aflau sub puterea tatalui lor (barbatului ei), ceea ce inseamna ca mama si copiii se aflau sub puteri diferite, de aceea femeia casatorita fara manus nu venea nici la succesiunea

Page 132: Drept Roman 1

barbatului, nici la succesiunea copiilor; in schimb, avea drepturi succesorale in familia de origine.