Curs Drept Roman Complet

Click here to load reader

download Curs Drept Roman Complet

of 40

  • date post

    07-Feb-2016
  • Category

    Documents

  • view

    124
  • download

    3

Embed Size (px)

Transcript of Curs Drept Roman Complet

DREPT ROMAN Obiectul dreptului privat roman

Dreptul roman cuprinde ansamblul normelor juridice, instituite si sancionate de statul roman si este un sistem vast, complex, format din numeroase ramuri si instituii juridice. Sistemul juridic roman s-a format in epoca fondrii Romei (secolul VIII I.Hr.) si s-a aplicat pana in secolul VI d.Hr.Pentru a nelege specificul dreptului roman reinem ca la origine romanii, ca si celelalte popoare, au confundat dreptul cu religia si morala, dar spre deosebire de celelalte popoare ale Antichitii, romanii au depit aceasta confuzie si au realizat o distincie intre normele dreptului si celelalte norme sociale. Inga din epoca veche, romanii desemnau normele dreptului prin cuvntul IUS si cele religioase prin cuvntul FAS.La romani, gndirea juridica si-a pus amprenta pe cultura, viaa spirituala, ideologie, de unde rezulta ca aa cum grecii erau considerai un popor de filosofi, romanii erau vzui ca un popor de juriti. Daca tanarul cetatean roman dorea sa se afirme in viaa publica trebuia sa fac dovada faptului ca a fost discipolul unui jurisconsult celebru. In unele texte juridice clasice persista confuzia dintre drept, religie si morala, cu toate ca aceasta fusese depita de mult in practica.a) Printr-un text din opera legislativa a mpratului Iustinian s-a transmis definiia jurisprudenei ca fiind tiina dreptului. Potrivit acesteia, iurisprudentia estdivinarum atque humanarum rerum notitia, justi atque injustiscientia(tiina dreptului sau jurisprudena este cunoaterea lucrurilordivine i umane, tiina a ceea ce este drept i nedrept). n prima parte a definiiei, dreptul este confundat cu religia, pe cnd, n a doua parte,dreptul este confundat cu moralab) Printr-un text atribuit lui Ulpian s-au transmis principiile fundamentale ale dreptului: iuris praecepta sunt haec: honeste vivere,alterum non laedere, suum cuique tribuere (principiile dreptului sunt acestea: a tri n mod onorabil, a nu vtma pe altul, a da fiecruia ce este al su). Primul principiu ine de sfera moralei (a tri n mod onorabil), iar urmtoarele dou in de domeniul dreptului.c) Celsus, celebru jurisconsult clasic, definete dreptul: ius est ars boni et aequi (dreptul este arta binelui i a echitii). n aceast definiie, ideea de bine ine de moral, iar ideea de echitate ine att de domeniul dreptului, ct i de cel al moralei

Faptul ca in unele texte se confunda cele trei concepte se explica prin faptul ca romanii au fost conservatori si nu renunau la valorile tradiionale, chiar daca ele erau depite de realitate. Ei aveau simt practic, ceea ce s-a oglindit si in cercetarea fenomenului juridic, caci jurisconsulii romani nu-si ncepeau leciile cu considerente teoretice, ci cu prezentarea unor spete pe care le analizau mpreuna cu discipolii si constatnd ca intre ele existau elemente comune, formulau principii juridice pe baza lor.Obs! Principiile juridice romane nu sunt rezultatul unei gndiri speculative, formndu-se intr-o confruntare cu cerinele practice. De aceea, romanii au dat puine definiii, multe mprumutate de la greci, care nsa nu au delimitat niciodat dreptul de morala, pentru ei dreptul fiind o componenta a moralei. (PRINCIPIILE NU SE CONFUNDA CU DEFINITIILE, FIIND CREATII ALE PRACTICII)Practica juridica romana a creat concepte, categorii, principii care s-au dovedit instrumente ideale ale gndirii juridice astfel incat au fost preluate si utilizate cu succes att in Evul mediu cat si in societatea moderna. Evoluia a fost posibila datorita faptului ca romanitii s-au preocupat de reconstituirea valorilor juridice inga de la nceputul Ev. Mediu, astfel:1. In secolul VII, la Ravenna a fost fondata prima coala de drept roman, care si-a propus sa reconstituie tezaurul gndirii juridice. Cert este ca nu a putut avea un nivel tiinific nalt, pentru ca profesorii de la Ravenna nu au cunoscut Digestele lui Iustinian ( culegere de fragmente din lucrrile jurisconsulilor clasici, lucrri care s-au pierdut, digeste nsa s-au pstrat, prin intermediul lor reconstituindu-se lucrrile jurisconsulilor) ,cel mai important izvor al dreptului roman.

2. In secolul al X-lea, la Pavia, s-a constituit o coala similara de drept.

3. In secolul al XI-lea, la Bologna, profesorul Irnerius a fondat coala Glosatorilor. Glosatorii s-au condus in cercetri dup metoda exegetica; acetia au explicat sensul textelor juridice romane astfel incat ele sa poat fi interese si de ctre profani (cei care nu aveau pregtire de specialitate). Explicaiile sunt denumite glose, nsa ele nu s-au aplicat in instanele judectoreti, de unde rezulta ca coala nu a avut finalitate practica. Cel mai de seama reprezentant a fost profesorul Acursius, care a scris Marea Glosa ce cuprinde 96.260 glose.

4. In secolul al XIV-lea, la Bologna, profesorul Bartulus a fondat coala Postglosatorica. Acetia s-au condus dup metoda dogmatica ei nu cercetau nemijlocit textele juridice romane, ci glosele pentru a extrage principii juridice pentru a fi aplicate in practica. Aceasta coala a avut finalitate practica, principiile ei aplicandu-se in Europa de Apus, in special in statele germane deoarece in secolul al XV-lea, germanii au renunat la dreptul lor naional si au preluat principiile postglosatorilor, le-au adaptat si le-au aplicat in Germania medievala.

5. In secolul al XVI-lea, in Germania, a aprut un nou sistem de drept usus modernus pandectarum, adic dreptul modern al pandectelor. (Digestele lui Iustinian erau denumite de greci, pandecte)

6. In secolul al XVI-lea, in Frana, Andre Alciat a pus bazele Scolii Istorice a Dreptului Roman. Apariia ei a marcat o nflorire a cercetrilor de drept roman deoarece reprezentanii au valorificat pe langa textele romane, cunotine din alte domenii: istorie, filozofie, filologie. Cel mai de seama reprezentant a fost profesorul Jacques Cujas, cel care a ncercat sa reconstituie lucrrile jurisconsulilor clasici pe baza digestelor.

7. La nceputul secolului al XIX-lea, prin prelegerile de la Universitatea din Marburg, profesorul Savigny a fondat Noua coala Istorica a Dreptului Roman. Aceasta a marcat o noua nflorire a cercetrilor de drept roman pentru ca in concepia lui Savigny, dreptul este expresia sufletului naional, a psihologiei poporului si imbraca forma traducerilor juridice sau a dreptului nescris. Legea are numai rolul de a consacra tradiia juridica. Tradiia juridica germana s-a format pe baza principiilor postglosatorilor, astfel incat nelegerea corecta a ei era condiionata de cunoaterea aprofundata a dreptului roman. De aceea, cei mai mari romaniti ai secolului al XIX-lea au fost germanii.

8. In a 2-a jumtate a secolului al XIX-lea, s-a remarcat profesorul Teodor Mommsen care a scris cea mai documentata istorie a Romei si a fost considerat cel mai mare romanist al vremii. El s-a condus dup metoda dialectica, cercetnd fenomenul juridic roman in relaie cu realitatea economica, sociala si politica.

9. La nceputul secolului al XX-lea, s-a remarcat, la Sorbona, Paul Gerard, care a publicat Colecia Gerard- a tuturor textelor juridice romane.

10. In Perioada interbelica Bonfante a publicat cea mai buna ediie a operei legislative a lui Iustinian.

Cercetarea tiinifica la romani a nceput cu Titu Maiorescu, care a scris In contra scoalei Brnuiu, in care arata ca instituiile romane pot fi interese daca sunt cercetate in legtura cu formele de organizare pe care le-a cunoscut statul roman in evoluia sa. Un alt tratat de drept roman a fost publicat de Stefan Longinescu. In perioada interbelica s-au remarcat la Cluj Ion Ctineanu, la Bucureti Constantin Stoicescu, Nicolae Porodean, Grigore Dimitrescu, Gheorghe Dumitriu. Dup cel de-al doilea rzboi mondial, s-au remarcat la Bucureti Constantin Tomulescu (Academia de la Perugia),la Cluj Vladimir Hanga, la Iai Mihai Jakota.

La cursul nostru vom studia numai dreptul privat roman, deoarece acesta este domeniul in care romanii au dat ntreaga msura a spiritului creator, au creat concepte, categorii, principii aplicabile in zilele noastre.Firete, romanii au avut reprezentarea distinciei dintre dreptul public si privat, dar nu au teoretizat-o. La sfritul secolului II d.Hr., Ulpian ne infatiseaza criteriul pe baza cruia putem distinge intre dreptul public si privat. Potrivit lui Ulpian, Publicum ius est quod ad statul rei romanae spectat privatum quod ad singulorum utilitatem. Adic, dreptul public este acel care se refera la organizarea statului roman, iar dreptul privat este acela care se refera la interesele fiecruia. Aceasta definiie este criticabila pentru ca in concepia lui Ulpian, ar exista anumite norme juridice care dau expresia unor interese generale ale societarii, alturi de alte norme juridice care exprima interesele individuale. In realitate, toate normele juridice exprima interese generale ale societarii. Nu exista norme juridice care sa exprima interese individuale si de aceea, distincia dintre public si privat trebuie sa se fac pe criteriul sferei de reglementare juridica, caci normele dreptului public reglementeaz anumite categorii de relaii sociale, iar normele dreptului privat alte categorii de relaii sociale. Astfel: normele dreptului public reglementeaz relaiile sociale care iau natere in legtura cu organizarea statului roman si relaiile dintre stat si ceteni;

norme dreptului privat reglementeaz statutul juridic al persoanelor, relaiile dintre persoane cu un coninut patrimonial (este patrimonial tot ce se apreciaz in bani) si relaiile care apar intre doua persoane cu ocazia judecrii proceselor private (s.n. private procesele cu un obiect patrimonial).Deci, dreptul privat roman cuprinde ansamblul normelor juridice instituite sau sancionate de statul roman, norme care reglementeaz statutul juridic al persoanelor, relaiile dintre ele cu un coninut patrimonial si relaiile formate intre persoane cu ocazia soluionrii proceselor private.

Cursul este format din trei pari:1. 2. Izvoarele dreptului privat roman O