4. TUTELA ŞI CURATELA

4.1. Apariţia şi dezvoltarea tutelei 101

4.2. Curatela 107

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

Rezumat 108

Teste de autoevaluare 108

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 108

Lucrarea de verificare 109

Bibliografie minimal ă 109

Obiective specifice:

La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:

• să descrii noţiunea de tutelă şi curatelă;

• să argumentezi modul de constituire şi de administrare a tutelei;

• să dezvolţi într-un eseu răspunderea tutorelui;

• să rezumi într-un text de o pagină rolul tutelei şi a curatelei.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 3 ore

Andy Puşcă

Drept roman

4.1. Apariţia şi dezvoltarea tutelei

Pentru ca o persoanposede capacitatea de drept sau de folosinexercite drepturile ce i

Capacitatea de fapt sau de exercicare să înţeleagă rostul erau socotite incapabile în fapt persoanele care deanumită vârstă sau sufereau de a(nebuni, risipitori etc.). La acestea se adromană primitivă, ca fiind nestatornice în gândire (consecinţă fără posibilitafaceri. Lipsită de un temei real, ideea a fost socotitromani „mai degrabvera). Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili, ordinea juridicinstituţii: tutela şi curatela.

În tutelă se aflau incapabilii nevârstnici (pâncuratelă cei ce sufereau de boli mintale, risipitorii, tinerii lipsi(până la 25 ani) etc. Tutela incapabililor independense sub puterea capului de familie (şi ajutorul acestuia

În vechiul drept roman supravegherea incapabililor constcivile (agnatici) în egalurmărea prin organizarea tutelei risipească în detrimentul rudelor civile, averea familialtutela şi curatela apar ca o prerogativdegrabă în propriul lor interes decât în interesul persoanelor incapabile.

Datorită schimbărilor socialîntre războaiele punice din importanţa ei, crecunoaşterii treptate a rudeniei de sânge, familia cognaticcognatică interesele individuale ale membrilpersoanelor incapabile, se bucurau de o atenurmăresc din ce în ce mai mult asigurarea intereselor celor incapabili puţin a rudelor civile. Pcuratela se transformau cu încetul în adevpublica) menite săajutor şi supraveghere.

Drept roman

a tutelei

Pentru ca o persoană fizică să aibă capacitatea juridică, nu este suficient sposede capacitatea de drept sau de folosinţă, ci trebuie să fie capabilexercite drepturile ce i-au fost recunoscute de ordinea juridică.

fapt sau de exerciţiu cum este denumită, presupune o persoană rostul şi consecinţele actelor sale juridice. În dreptul roman

erau socotite incapabile în fapt persoanele care deşi capabile în drept, nu au o ă sau sufereau de anumite alterări ale facultăţilor intelectuale

(nebuni, risipitori etc.). La acestea se adăugau femeile socotite în concep primitivă, ca fiind nestatornice în gândire (levitas animi

ă posibilităţi de a-şi administra în mod corespunzăă de un temei real, ideea a fost socotită chiar de unii juri

romani „mai degrabă falsă decât adevărată” (magis speciosa videtur quam ). Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili, ordinea juridică

şi curatela.

se aflau incapabilii nevârstnici (până la 14 ani) şi femeile, iar în cei ce sufereau de boli mintale, risipitorii, tinerii lipsi ţi de experien

la 25 ani) etc. Tutela şi curatela erau organizate numai pentru cazul incapabililor independenţi (sui iuris), căci cei dependenţi (alieni iurisse sub puterea capului de familie (pater familias) se bucurau de supravegherea i ajutorul acestuia.

În vechiul drept roman supravegherea incapabililor constituia pentru rudele civile (agnatici) în egală măsură o obligaţie şi un drept; într-

rea prin organizarea tutelei şi curatelei să împiedice pe incapabili s în detrimentul rudelor civile, averea familială. În aceste condi

i curatela apar ca o prerogativă încredinţată tutorilor şi curatorilor mai în propriul lor interes decât în interesul persoanelor incapabile.

ărilor social-economice intervenite în sânul societunice şi finele Republicii, familia agnatică (civil

ţa ei, căci pe primul plan se impune, ca o consecinterii treptate a rudeniei de sânge, familia cognatică. În noua familie interesele individuale ale membrilor de familie şi cu atât mai mult ale

persoanelor incapabile, se bucurau de o atenţie deosebită. Tutela resc din ce în ce mai mult asigurarea intereselor celor incapabili

in a rudelor civile. Păstrându-şi forma, dar schimbându-şi structura, tutela curatela se transformau cu încetul în adevărate sarcini publice (

) menite să ocrotească interesele patrimoniale ale incapabililor lipsii supraveghere.

Succesiunile

101

, nu este suficient să fie capabilă să-şi

, presupune o persoană ele actelor sale juridice. În dreptul roman

i capabile în drept, nu au o ăţilor intelectuale

ugau femeile socotite în concepţia levitas animi) şi în espunzător propriile

chiar de unii jurişti magis speciosa videtur quam

). Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili, ordinea juridică a creat două

şi femeile, iar în ţi de experienţă ai pentru cazul

alieni iuris) aflându-) se bucurau de supravegherea

ituia pentru rudele -adevăr, legea

împiedice pe incapabili să-şi . În aceste condiţii, şi curatorilor mai

în propriul lor interes decât în interesul persoanelor incapabile.

economice intervenite în sânul societăţii romane (civilă) îşi pierde

ci pe primul plan se impune, ca o consecinţă a ă. În noua familie

i cu atât mai mult ale . Tutela şi curatela

resc din ce în ce mai mult asigurarea intereselor celor incapabili şi tot mai i structura, tutela şi

rate sarcini publice (munera interesele patrimoniale ale incapabililor lipsiţi de

Andy Puşcă Succesiunile

Drept roman 102

4.1.1. Tutela impuberilor

A. Modurile de constituire

Tutela impuberilor se exercita asupra copiilor „independenţi” (sui iuris) până la vârsta de 14 ani. În această categorie intrau copii de amândouă sexe, fie născuţi în afara căsătoriei, fie cei care au ieşit, indiferent în ce chip de sub puterea părintească (patria potestas). Ţinând seama de greutăţile pe care le puteau întâmpina în viaţă, dreptul roman a asigurat acestor copii până la 14 ani un sprijin dându-le un ocrotitor, adică un tutore. Tutorele avea ca sarcină să administreze averea impuberilor şi să le completeze voinţa ori de câte ori aceştia încheiau un act juridic.

Tutela se putea constitui prin mai multe procedee juridice:

A) prin testament – dreptul de a numi un tutore testamentar, era un atribut al puterii părinteşti. De acest drept numai şeful familiei (pater familias) se putea folosi, căci numai el avea dreptul, înainte de a deceda, de a desemna pentru impuberii ce urmau să devină sui iuris la moartea sa, un tutore.

B) prin lege. Dacă pater familias nu instituise prin testament un tutore se deschidea, potrivit cu legea, aşa-zisa tutelă legitimă. Ea era deferită conform Legii celor XII Table, rudelor agnatice (civile) şi în lipsa acestora gentililor. Temeiul în virtutea căruia se acordă rudelor agnatice şi gentilice sarcina tutelei, rezida în calitatea lor de moştenitori prezumtivi ai pupilului.

C) prin autoritatea de stat. În lipsa de tutori testamentari şi legitimi, autoritatea de stat proceda proprio motu la numirea unui tutore pentru impuberul respectiv. În Roma tutorele era numit în epoca republicană de către pretori, iar în cea imperială de consuli şi spre finele imperiului de către prefectul oraşului (praefectus urbi). În provincii competenţa de a numi tutori era încredinţată guvernatorilor.

Pentru ca o persoană să fie tutore trebuie să îndeplinească cu variaţiuni, în diversele etape de dezvoltare a dreptului roman, anumite condiţii de vârstă, de capacitate, de sănătate, de sex etc. De aceea, impuberii până la 14 ani, minorii până la 25 ani, cei care nu se bucurau de drepturile cetăţeneşti depline (latinii, latinii iuniani) persoanele lovite de tulburări mintale (nebunii) sau incapacităţi fizice (surzi, muţi), femeile (cu excepţia mamei, bunicii etc.) nu puteau fi tutori.

Sarcina de lucru 1 Identifică elementele care stau la baza dobândirii calităţii de tutore.

Reţine procedeele juridice de

constituire a tutelei!

Andy Puşcă

Drept roman

B. Modurile de administrare

Pentru administrarea patrimoniului pupilului tutorele avea la îndemânprocedee juridice.

A) cooperarea (auctoritaspupilului când acesta încheia un act juridic. Prin acest procedeu, care nu putea fi folosit decât dupprezenţa sa personalitatea juridic

În momentul în care pupilul încheia un act cu o terpe tutore: „îţi dai încuviindau” (auctor fio). Întrucât prin aceastpupilului, numai acesta din urmcreditor. Cu alte cuvinte, consecinpupilului, deoarece „cineobligat).

B) gestiunea (gestiotutore asemenea unui mandatar sau girant de afaceri. Acest procedeu se folosea în cazul imposibilitera absent sau când fiind preasunt cu totul altele decât ale cooperpupilului, acţioneazdeosebire de cel actual nu admitea în asemenea situagirantul să reprezinte în mod perfect pe pupil. Când cineva încheia un act juridic în numele unei terşi când ar fi acţionat în propriul sdevenea proprietar, creditor sau debitor tutorele era obligat sceară să fie exonerat de obliga

Acest sistem prezenta mari inctutorelui şi pentru tutore în eventualitatea insolvabilitînceputul sec. al IIadmiţându-se reprezentarea perfectdobândirea posesiunii tutorele dobândeşte o posesiune pentru pupil, acesta devine posesor tutorele, de asemenea, când tutorele dobândeunui lucru prin procedeul tradiunui just titlu, pupilul

Spre finele sec. al IImaterie de obligaţunor acte încheiate în interesul pupilului, iar obligaacte nu fuseseră executate încdin asemenea obligaîmpotriva terţului contractant, fie de acesta împotriva pupilului. Tutorele rămânea însă în afara oric

În epoca imperialămai depline a intereselor pupilului. Pe timpul lui Septimius Severus se

Drept roman

Pentru administrarea patrimoniului pupilului tutorele avea la îndemân

auctoritas) - consta în concursul pe care tutorele îl dpupilului când acesta încheia un act juridic. Prin acest procedeu, care nu putea fi folosit decât după ce copilul începea să vorbească, tutorele completa prin

a sa personalitatea juridică a pupilului.

În momentul în care pupilul încheia un act cu o terţă persoană, acesta întreba i dai încuviinţarea ?“ (auctorne fis ?) Şi acesta răspundea: „mi

). Întrucât prin această cooperare tutorele completa capacitatea ilului, numai acesta din urmă devenea, după caz, proprietar, debitor sau

creditor. Cu alte cuvinte, consecinţele actului se răsfrângeau numai asupra pupilului, deoarece „cine-şi da încuviinţarea nu se obliga” – (qui auctor est non

estio) consta în administrarea patrimoniului pupilului de ctutore asemenea unui mandatar sau girant de afaceri. Acest procedeu se folosea în cazul imposibilităţii utilizării cooperării (auctoritas) de pildă, când pupilul era absent sau când fiind prea mic, nu ştia încă să vorbească. Efectele gestiunii sunt cu totul altele decât ale cooperării. Tutorele, administrând patrimoniul

ţionează ca un mandatar sau girant dar dreptul roman deosebire de cel actual nu admitea în asemenea situaţii ca mandatarul sau

reprezinte în mod perfect pe pupil. Când cineva încheia un act juridic în numele unei terţe persoane, consecinţele actului treceau asupra sa, ca

ţionat în propriul său interes. De aceea, tutorele era acela cdevenea proprietar, creditor sau debitor şi nu pupilul, dar la finele tutelei, tutorele era obligat să transfere pupilului bunurile şi creanţele dobândite

fie exonerat de obligaţiile pe care le contractase.

Acest sistem prezenta mari inconveniente pentru pupil în cazul insolvabiliti pentru tutore în eventualitatea insolvabilităţii pupilului. De aceea, la

începutul sec. al II-lea e.n., sistemul gestiunii a fost modificat (înlocuit), se reprezentarea perfectă a pupilului de către tutore, cât prive

dobândirea posesiunii şi transferul proprietăţii prin tradiţie. Astfel, când tutorele dobândeşte o posesiune pentru pupil, acesta devine posesor tutorele, de asemenea, când tutorele dobândeşte în contul pupilului unui lucru prin procedeul tradiţiei, simpla remitere de posesiune în virtutea unui just titlu, pupilul şi nu tutorele devine proprietar.

Spre finele sec. al II-lea e. n., ideea unei reprezentări perfecte se extinde materie de obligaţii. Dacă tutorele devenise creditor sau debitor pe temeiul unor acte încheiate în interesul pupilului, iar obligaţiile ce decurgeau din aceste

ă executate încă în momentul încetării tutelei, acţiunea ce rezulta din asemenea obligaţii putea fi intentată după încetarea tutelei, fie de pupil

ţului contractant, fie de acesta împotriva pupilului. Tutorele în afara oricărei urmăriri judiciare.

În epoca imperială, puterile tutorelui au fost limitate în vederea ocrotirii cât i depline a intereselor pupilului. Pe timpul lui Septimius Severus se

Succesiunile

103

Pentru administrarea patrimoniului pupilului tutorele avea la îndemână două

consta în concursul pe care tutorele îl dădea pupilului când acesta încheia un act juridic. Prin acest procedeu, care nu putea

, tutorele completa prin

ă, acesta întreba ăspundea: „mi-o

cooperare tutorele completa capacitatea caz, proprietar, debitor sau

sfrângeau numai asupra qui auctor est non

) consta în administrarea patrimoniului pupilului de către tutore asemenea unui mandatar sau girant de afaceri. Acest procedeu se folosea

ă, când pupilul . Efectele gestiunii

Tutorele, administrând patrimoniul ca un mandatar sau girant dar dreptul roman – spre

ii ca mandatarul sau reprezinte în mod perfect pe pupil. Când cineva încheia un act

ele actului treceau asupra sa, ca u interes. De aceea, tutorele era acela care

i nu pupilul, dar la finele tutelei, ele dobândite şi să

onveniente pentru pupil în cazul insolvabilităţii ii pupilului. De aceea, la

sistemul gestiunii a fost modificat (înlocuit), tre tutore, cât priveşte

ţie. Astfel, când te o posesiune pentru pupil, acesta devine posesor şi nu

te în contul pupilului proprietatea iei, simpla remitere de posesiune în virtutea

ri perfecte se extinde şi în tutorele devenise creditor sau debitor pe temeiul

iile ce decurgeau din aceste ţiunea ce rezulta

încetarea tutelei, fie de pupil ului contractant, fie de acesta împotriva pupilului. Tutorele

, puterile tutorelui au fost limitate în vederea ocrotirii cât i depline a intereselor pupilului. Pe timpul lui Septimius Severus se

Andy Puşcă

Drept roman

interzicea tutorelui sţară şi în jurul oraşde criză de produse agvenituri. Această interdicimobilelor urbane (explică datorită procesului de inflaîngrijorătoare. De asemenea, tutorii au fost obligautilizare rapidă şi utilfonduri agricole, imobile etc., sub sancpentru aceste sume.

C. Răspunderea tutorelui

Prin natura şi finalitatea sa tutela este temporarîmplineşte vârsta de 14 ani, adicmoare sau suferă o naturală a tutorelui, prin îndeplinirea termenului sau a condifost instituit sub o astfel de modalitate, când tutorele aduce o scuzcare, conform legii, îl exonera de sarcina de

La finele tutelei, tutorele trebuie spatrimoniul pupilului sprevăzut pentru prima datpupilului.

Dacă tutorele se făpupilului, putea fi înldin bunurile incapabilului era obligat s

La finele Republicii, dispozifaţă de dezvoltarea institulegătură cu drepturile acţiune iniţiată de cfost acordată pupilului împotriva tutorelui în vederea restituirii patrimoniului reglementării socotelilor vederea rambursării eventualelor cheltuieli pe care acesta leadministrării patrimoniului incapabilului. Actutorelui se numeşcontrară (contrariaîntregime şi să-l despcare un bun gospodar (Cu alte cuvinte răspunderea tutorelui este sa este comparatăconsecinţă orice prejudiciu adus pupilului, judecat în lumina acestui mod ideal de administrare, trebuia reparat de c

În epoca lui Iustinian însîngăduitor, în concret. Acum tutorele este obligat saverii pupilului aceeain suis rebus adhibet

Drept roman

interzicea tutorelui să înstrăineze pământurile cultivate ale pupilului situate la i în jurul oraşelor (praedia rustica et suburbana), deoarece în acea epoc

de produse agricole, fondurile cultivate constituiau o sursă interdicţie a fost extinsă de către împăratul Constantin asupra

imobilelor urbane (praetio urbana) şi a mobilelor mai preţioase. Mă procesului de inflaţie monetară ce luase propor

toare. De asemenea, tutorii au fost obligaţi tot datorită inflaă şi utilă sumelor primite în contul pupililor, de pildă

fonduri agricole, imobile etc., sub sancţiunea de a plăti în caz contrar dobânzi pentru aceste sume.

i finalitatea sa tutela este temporară. Ea sfârşeşte când pupilul te vârsta de 14 ani, adică atunci când ajunge la pubertate, când acesta

moare sau suferă o capitis deminutio (moarte civilă). Prin moartea civil a tutorelui, prin îndeplinirea termenului sau a condiţiei, dac

fost instituit sub o astfel de modalitate, când tutorele aduce o scuzcare, conform legii, îl exonera de sarcina de a fi tutore sau prin destituirea lui.

La finele tutelei, tutorele trebuie să dea socoteală de modul cum a administrat patrimoniul pupilului său, adică de gestiunea sa. Legea celor XII Table a

zut pentru prima dată măsuri în vederea ocrotirii intereselor materiale ale

tutorele se făcuse vinovat de dol sau de o culpă gravă în gestiunea averii pupilului, putea fi înlăturat, iar dacă la finele tutelei se dovedea cdin bunurile incapabilului era obligat să restituie valoarea dublă a acestora.

La finele Republicii, dispoziţiile Legii celor XII Table au devenit insuficiente de dezvoltarea instituţiei tutelei şi a noii concepţii care se formase în

cu drepturile şi îndatoririle tutorelui şi ale pupilului. Apareă de către Cicero, aşa-zisa „acţiune a tutelei” (actio tutelae

pupilului împotriva tutorelui în vederea restituirii patrimoniului rii socotelilor şi puţin mai târziu a tutorelui împotriva pupilului

vederea rambursării eventualelor cheltuieli pe care acesta le-a fării patrimoniului incapabilului. Acţiunea pupilului împotriva

tutorelui se numeşte directă (directa) iar a tutorelui împotriva pupilului contraria). Tutorele trebuia să restituie pupilului patrimoniul în

l despăgubească de toate prejudiciile pe care i lecare un bun gospodar (bonus pater familias) nu le-ar fi putut săvârCu alte cuvinte răspunderea tutorelui este apreciată în abstract, adicsa este comparată cu cea a unui bun gospodar, a unui gospodar ideal

orice prejudiciu adus pupilului, judecat în lumina acestui mod ideal de administrare, trebuia reparat de către tutore.

Iustinian însă, răspunderea tutorelui a fost apreciatduitor, în concret. Acum tutorele este obligat să depună în administrarea

averii pupilului aceeaşi grijă pe care o depunea în proprii le sale afaceri (in suis rebus adhibet), dar nu una mai mare.

Succesiunile

104

mânturile cultivate ale pupilului situate la ), deoarece în acea epocă

ricole, fondurile cultivate constituiau o sursă sigură de ratul Constantin asupra

ţioase. Măsura se ce luase proporţii

ă inflaţiei să dea sumelor primite în contul pupililor, de pildă să cumpere

az contrar dobânzi

ş şte când pupilul atunci când ajunge la pubertate, când acesta

). Prin moartea civilă sau iei, dacă tutorele a

fost instituit sub o astfel de modalitate, când tutorele aduce o scuză temeinică a fi tutore sau prin destituirea lui.

de modul cum a administrat de gestiunea sa. Legea celor XII Table a

intereselor materiale ale

în gestiunea averii la finele tutelei se dovedea că sustrăsese

ă a acestora.

iile Legii celor XII Table au devenit insuficiente ii care se formase în

i ale pupilului. Apare o nouă actio tutelae) care a

pupilului împotriva tutorelui în vederea restituirii patrimoniului şi in mai târziu a tutorelui împotriva pupilului în

a făcut cu ocazia iunea pupilului împotriva

) iar a tutorelui împotriva pupilului restituie pupilului patrimoniul în

de toate prejudiciile pe care i le-a adus şi pe ăvârşi niciodată.

în abstract, adică gestiunea cu cea a unui bun gospodar, a unui gospodar ideal şi în

orice prejudiciu adus pupilului, judecat în lumina acestui mod ideal

spunderea tutorelui a fost apreciată, mai ă în administrarea

pe care o depunea în proprii le sale afaceri (quam

Andy Puşcă

Drept roman

Descrie acţiunea pe care o are pupilul împotriva tutorelui.

4.1.2. Tutela femeilor

În vechiul drept roman tutela femeilor era constituitîn interesul membrilor familiei civile (agnatice) femeii. De aceea, femeia avea nevoie de încuviinînstrăina bunurile mai de prea contracta o obligaimportante acte patrimoniale.

Tutorele femeii era numit prin aceleadeosebire de acesta nu avea gestiunea patrimoniului femeii, cmenire era să-şi dea încuviinacte patrimoniale mai importante.

Datorită acestui fapt, tutorele femeii nu era tutelei, cu privire la activitatea sa, deoarece nugestiune patrimonial

Spre finele republiciiemancipare a femeii capului de familie. Acum btestament – pe care o avea general, fie tutori speciali cu ocazia încheierii fiecaşa-numiţii tutori alede sub puterea agnaÎntr-o asemenea situaunei persoane care conform înimediat unui terţ, la fel om de încredere, care devenea tutore. Ales de femeacest tutore era în realitate un tutore de purdeplina libertate de ac

Împăratul Augustus, urmând o politicscăzute spre finele Republicii, a hotcare aveau trei copii, precum tutelă. La rândul săasupra femeilor năagnatică. Celelalte forme de tutelsecolului al IV-lea nu mai avem dovezi despre existen

Drept roman

Sarcina de lucru 2 iunea pe care o are pupilul împotriva tutorelui.

În vechiul drept roman tutela femeilor era constituită ca şi acea a impuberului, în interesul membrilor familiei civile (agnatice) moştenitorii prezumtivi ai femeii. De aceea, femeia avea nevoie de încuviinţarea tutorelui pentru a

ina bunurile mai de preţ (res mancipi) pentru a-şi face testamentul, pentru a contracta o obligaţie etc., într-un cuvânt pentru întocmirea celor maimportante acte patrimoniale.

Tutorele femeii era numit prin aceleaşi procedee cu cel al impuberilor, spre deosebire de acesta nu avea gestiunea patrimoniului femeii, căci singura lui

şi dea încuviinţarea (auctoritas) când femeia încheia anacte patrimoniale mai importante.

acestui fapt, tutorele femeii nu era ţinut să dea socotealtutelei, cu privire la activitatea sa, deoarece nu-i fusese încredingestiune patrimonială.

Spre finele republicii, tutela femeii intra în declin, ca urmare a tendinemancipare a femeii şi de slăbire a legăturilor familiale bazate pe puterea capului de familie. Acum bărbatului îi este îngăduit să lase femeii prin

pe care o avea in manu – dreptul de a-şi alege ea tutorele, fie unul general, fie tutori speciali cu ocazia încheierii fiecărui act juridic în parte. Sunt

ii tutori aleşi (optivi). În acelaşi timp, se îngăduie femeilor sde sub puterea agnaţilor, dacă o socoteau incomodă şi să-şi aleagă

o asemenea situaţie, femeia intra printr-o coemptio (cumpărare) în puterea unei persoane care conform înţelegerii anterioare, o mancipa la rândul s

ţ, la fel om de încredere, care devenea tutore. Ales de femeacest tutore era în realitate un tutore de pură formă. Astfel femeia dobândea deplina libertate de acţiune.

ratul Augustus, urmând o politică de ridicare a natalităţii din ce în ce mai zute spre finele Republicii, a hotărât ca mamele născute libe

care aveau trei copii, precum şi cele dezrobite, cu patru copii să nu mai fie în . La rândul său, împăratul Claudius a desfiinţat tutela legitimă

asupra femeilor născute libere, drept urmare a decăderii sistemului de rudenie. Celelalte forme de tutelă continuă să persiste, dar în a doua jum

lea nu mai avem dovezi despre existenţa tutelei femeii.

Succesiunile

105

i acea a impuberului, tenitorii prezumtivi ai

area tutorelui pentru a-şi i face testamentul, pentru

un cuvânt pentru întocmirea celor mai

i procedee cu cel al impuberilor, spre deosebire de acesta nu avea gestiunea patrimoniului femeii, căci singura lui

) când femeia încheia anumite

dea socoteală, la finele i fusese încredinţată nici o

tutela femeii intra în declin, ca urmare a tendinţei de turilor familiale bazate pe puterea

lase femeii prin i alege ea tutorele, fie unul

rui act juridic în parte. Sunt duie femeilor să scape

i aleagă un alt tutore. ărare) în puterea

elegerii anterioare, o mancipa la rândul său , la fel om de încredere, care devenea tutore. Ales de femeie

. Astfel femeia dobândea

ii din ce în ce mai scute libere (ingenuae)

i cele dezrobite, cu patru copii să nu mai fie în at tutela legitimă a agnaţilor derii sistemului de rudenie

persiste, dar în a doua jumătate a a tutelei femeii.

Andy Puşcă

Drept roman

4.2. Curatela 4.2.1. Curatela nebunilor

Legea celor XII Table stabilea cactelor pe care le săDrept curator legea desemna pe cei mai apropiarudele agnatice şi în lips

În dreptul clasic, curatorul puteaIustinian şi printr-de persoana celui nebun curatorul se comporta asemenea tutorelui impubgirant de afaceri, de aceea urma scum a administrat patrimoniul ce iputea încheia în intervale de luciditate acte juridice. Iustinian a dar curatorul îşi reia sarcina de îndat

Treptat acest gen de curatelinfirmităţi cereau sasupra surzilor, muîmpiedică să se poat

4.2.2. Curatela prodigilor

Risipitorii (prodigiLegea celor XII Table socotea dprimită pe cale legalinteresele familiei civile de primejdia unor asemenea acte punea pe risipitor sub curatela legitim

Posterior în epoca clasiccelor care şi-ar fi risipit averea indiferent de unde provenea, avânduvedere nu numai interesele familiei, dar

Curatela risipitorului se deschidea printrlimitele incapacităţdin Ulpian, ea sfârtextul era interpolat, soluRegula se justificăcu aceea a nebunului (Patrimoniul risipitorului era administrat de un curator asemenea unui girant de afaceri, acesta urma la finele curatelei sa gestionat.

Drept roman

Legea celor XII Table stabilea că cei care nu pot să-şi dea seama de sensul actelor pe care le săvârşesc, nebunii (furiosii) urmează să fie puşi sub curatelDrept curator legea desemna pe cei mai apropiaţi moştenitori prezumtivi

şi în lipsă, gentilii.

În dreptul clasic, curatorul putea fi numit şi de către magistrat, iar în epoca lui -un testament. Curatorul avea drept sarcină să se îngrijeasc

de persoana celui nebun şi să-i administreze patrimoniul. În gestiunea averii, curatorul se comporta asemenea tutorelui impuberului ca un mandatar sau girant de afaceri, de aceea urma să dea socoteală, la finele curatelei, de modul cum a administrat patrimoniul ce i-a fost încredinţat. S-a discutat dacputea încheia în intervale de luciditate acte juridice. Iustinian a stabilit c

şi reia sarcina de îndată ce boala a revenit.

Treptat acest gen de curatelă a fost extins asupra tuturor persoanelor ale ci cereau să fie ocrotite, asupra celor debili mintali (

muţilor şi asupra tuturor acelora pe care o boal se poată ocupa de propriile lor afaceri.

prodigi) erau asimilaţi nebunilor şi puşi ca şi aceştia sub curatelLegea celor XII Table socotea drept prodig persoana care-şi risipea mo

pe cale legală de la străbuni (bona paterna avitaque) şi pentru a apinteresele familiei civile de primejdia unor asemenea acte punea pe risipitor sub curatela legitimă a agnaţilor şi în lipsa acestora, a gentililor.

Posterior în epoca clasică, dispoziţia Legii celor XII Table a fost extinsar fi risipit averea indiferent de unde provenea, avându

vedere nu numai interesele familiei, dar şi ale prodigului şi chiar ale soc

Curatela risipitorului se deschidea printr-un decret al magistratului care stabilea limitele incapacităţii prodigului; ea lua sfârşit tot printr-un decret. Dupdin Ulpian, ea sfârşea deplin drept când risipitorul se îndrepta, dar întrucâtextul era interpolat, soluţia era valabilă numai pentru dreptul lui Iustinian. Regula se justifică prin asimilarea în dreptul lui Iustinian a curatelei prodigului cu aceea a nebunului (furiosus) care înceta odată cu revenirea la normal.

pitorului era administrat de un curator asemenea unui girant de afaceri, acesta urma la finele curatelei să dea socotelile cu privire la modul cum

Succesiunile

106

i dea seama de sensul fie puşi sub curatelă. tenitori prezumtivi –

tre magistrat, iar în epoca lui ă ă se îngrijească

i administreze patrimoniul. În gestiunea averii, erului ca un mandatar sau

, la finele curatelei, de modul a discutat dacă nebunul

stabilit că poate,

a fost extins asupra tuturor persoanelor ale căror fie ocrotite, asupra celor debili mintali (mento capti)

i asupra tuturor acelora pe care o boală gravă îi

ştia sub curatelă. i risipea moştenirea şi pentru a apăra

interesele familiei civile de primejdia unor asemenea acte punea pe risipitor

ia Legii celor XII Table a fost extinsă tuturor ar fi risipit averea indiferent de unde provenea, avându-se în

i chiar ale societăţii.

un decret al magistratului care stabilea un decret. După un text

ea deplin drept când risipitorul se îndrepta, dar întrucât numai pentru dreptul lui Iustinian.

prin asimilarea în dreptul lui Iustinian a curatelei prodigului cu revenirea la normal.

pitorului era administrat de un curator asemenea unui girant de dea socotelile cu privire la modul cum

Andy Puşcă

Drept roman

Explică într-

4.2.3. Curatela minorilor

Legea Plaetoria votattinerii până la 25 ani (suficientă experienţăacestora vor fi sancconsecinţele pe care aceasta le aducea.

Mai târziu, sub procedura formularca minorul care a fost îndacă n-a executat înclegis plaetoriae), pentru a nu o executa. În cazul în care minorul executase obligaţia respectivăpretorul putea să-înainte” (restitutio in integrumneavenit, iar lucrurile reveneau la starea anterioarcere de la pretor o repunere în starea anterioarocazia încheierii actului, un prejudiciu rezultând din lipsa sa de experienexemplu a cumpăprezinte oarecare gravitate scurt.

Asemenea măsuri distrugeau totusă se dea minorilor ori de câte ori aceCuratorul era numit pentru un act determinat (interesele minorului serau siguri la rândul lor, cMarcus Aurelius spermanent şi nu ca înainte în mod temporar, adicanumitor acte. Obligatorie lui Iustinian.

În epoca postclasicdreptul lui Iustinian se contopesc, curatorii având o pozitutorilor, în privinţîndepărtaţi, a scuzelor pe care puteau sreveneau etc. Aceastde dreptul elenistic, care nu fcuratelele sus-menconceput, dacă este chemat la mobunurile la vânzare, asupra patrimoniului celui c

Drept roman

Sarcina de lucru 3 -un paragraf de 10-15 rânduri curatela minorilor.

Legea Plaetoria votată în anul 192-191 î.e.n., luând în considerare faptul c la 25 ani (minori viginte quinque annis) nu aveau întotdeauna o

experienţă a vieţii, a decis ca toţi cei care vor abuza de inexacestora vor fi sancţionaţi cu o amendă şi notaţi cu infamia, cu toate

ele pe care aceasta le aducea.

Mai târziu, sub procedura formulară, pretorul a îngăduit în baza aceleiaca minorul care a fost înşelat printr-un act juridic de un terţ să-i poat

a executat încă obligaţia la care s-a îndatorat o excepţiune (), pentru a nu o executa. În cazul în care minorul executase

ia respectivă, dar invoca o leziune rezultată din lipsa de experien-i vină în ajutor acordându-i o „repunere în starea de mai

restitutio in integrum). În acest mod actul încheiat era socotit ca neavenit, iar lucrurile reveneau la starea anterioară. Pentru ca minorul s

o repunere în starea anterioară se cerea ca el săocazia încheierii actului, un prejudiciu rezultând din lipsa sa de experienexemplu a cumpărat prea scump sau a vândut prea ieftin) prejudiciul sprezinte oarecare gravitate şi cererea să fie adresată pretorului într

ăsuri distrugeau totuşi creditul tinerilor şi ca remediu s se dea minorilor ori de câte ori aceştia încheiau vreun act, un curator.

Curatorul era numit pentru un act determinat (ad certam causam) interesele minorului să nu fie lezate, în acest chip terţii cu care acesta contracta erau siguri la rândul lor, că actul era pe deplin valabil. Din vremea domniei lui Marcus Aurelius s-a obişnuit să se numească pe lângă minori u

i nu ca înainte în mod temporar, adică numai cu ocazia încheierii anumitor acte. Obligatorie şi permanentă tutela nu a devenit însă decât în epoca

În epoca postclasică, curatela minorului tinde a se asimila cu tutela, iadreptul lui Iustinian se contopesc, curatorii având o poziţie similartutorilor, în privinţa sarcinilor, a răspunderii, a modului în care puteau fi

i, a scuzelor pe care puteau să le invoce, a îndatoririlor care le Această contopire a fost influenţată atât de dreptul cutumiar cât

de dreptul elenistic, care nu făcea deosebiri între puberi şi minori. Pe lângmenţionate, dreptul roman cunoştea şi altele: a copilului ă este chemat la moştenire, a debitorului insolvabil, când i se scot

bunurile la vânzare, asupra patrimoniului celui căzut în prizonierat etc.

Succesiunile

107

15 rânduri curatela minorilor.

191 î.e.n., luând în considerare faptul că ) nu aveau întotdeauna o

i cei care vor abuza de inexperienţa i cu infamia, cu toate

duit în baza aceleiaşi legi i poată opune

a îndatorat o excepţiune (exceptio ), pentru a nu o executa. În cazul în care minorul executase

din lipsa de experienţă, i o „repunere în starea de mai

). În acest mod actul încheiat era socotit ca . Pentru ca minorul să poată

se cerea ca el să fi suferit cu ocazia încheierii actului, un prejudiciu rezultând din lipsa sa de experienţă (de

rat prea scump sau a vândut prea ieftin) prejudiciul să pretorului într-un termen

i ca remediu s-a obişnuit tia încheiau vreun act, un curator.

) şi veghea ca ii cu care acesta contracta

actul era pe deplin valabil. Din vremea domniei lui minori un curator

numai cu ocazia încheierii ă decât în epoca

, curatela minorului tinde a se asimila cu tutela, iar în ie similară cu aceea a

spunderii, a modului în care puteau fi le invoce, a îndatoririlor care le

atât de dreptul cutumiar cât şi i minori. Pe lângă

i altele: a copilului nire, a debitorului insolvabil, când i se scot

zut în prizonierat etc.

Andy Puşcă

Drept roman

Teste de autoevaluare

1.Tutela impuberilor se exercit

a) copiilor peste 14 ani;b) copiilor independenc) copiilor independen

2. Tutela se poate constitui prin mai multe procedee:

a) prin testament,b) prin lege; c) prin autoritatea de stat

3. Legea celor XII table stabilea drept curator pentru nebuni sau furio

a) tinerii în vârstb) moştenitorii prezumtivi, rudele agnatice c) tutorele.

4. Legea Plaetoria privind curatele minorilor a fost votat

a) 445 î.e.n. b) Sec. 2 e.n. c) 192-191 î.e.n.

5. Pentru administrarea patrimoniului pupilului, tutorele avea la îndemân

multe procedee:a) încheierea de acte juridice;b) cooperarea şi c) gestionarea just

Răspunsuri la întreb1. c; 2. a; 3. b; 4. c; 5. b

Rezumat Capacitatea de fapt sau de exercipersoană care sădreptul roman erau socotite incapabile în fapt persoanele care decapabile în drept, nu au o anumitale facultăţilor intelectuale Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili, ordinea juridică a noţiunile de tutelăde fapt şi de exercirevenindu-i, în acest sens, lui

Drept roman

Teste de autoevaluare

Tutela impuberilor se exercită asupra:

copiilor peste 14 ani; copiilor independenţi în vârstă de 18 ani; copiilor independenţi până la vârsta de 14 ani.

2. Tutela se poate constitui prin mai multe procedee: prin testament, lege şi autoritatea de stat;

prin autoritatea de stat şi testament.

3. Legea celor XII table stabilea drept curator pentru nebuni sau furiotinerii în vârstă de 25 ani;

tenitorii prezumtivi, rudele agnatice şi în lipsă gentilii;

4. Legea Plaetoria privind curatele minorilor a fost votată în anul:

191 î.e.n.

5. Pentru administrarea patrimoniului pupilului, tutorele avea la îndemânmulte procedee:

încheierea de acte juridice; cooperarea şi gestiunea; gestionarea justă.

spunsuri la întrebările din testele de autoevaluare c; 2. a; 3. b; 4. c; 5. b.

Capacitatea de fapt sau de exerciţiu cum este denumită, presupune o care să înţeleagă rostul şi consecinţele actelor sale juridice. În

dreptul roman erau socotite incapabile în fapt persoanele care decapabile în drept, nu au o anumită vârstă sau sufereau de anumite alter

ilor intelectuale Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili, ă a creat două instituţii: tutela şi curatela. În lumea roman

iunile de tutelă şi curatelă sunt direct legate de exercitarea capaciti de exerciţiu a cetăţeanului roman, prerogative eseni, în acest sens, lui pater familias.

Succesiunile

108

3. Legea celor XII table stabilea drept curator pentru nebuni sau furioşi pe:

5. Pentru administrarea patrimoniului pupilului, tutorele avea la îndemână mai

, presupune o sale juridice. În

dreptul roman erau socotite incapabile în fapt persoanele care deşi sau sufereau de anumite alterări

ilor intelectuale Pentru a veni în ajutorul acestor incapabili, i curatela. În lumea romană,

sunt direct legate de exercitarea capacităţii eanului roman, prerogative esenţiale

Andy Puşcă

Drept roman

Lucrare de verificare aferent1. Redactează un eseu structurat de 30

care să dezvolţi, pe lâng- etapele de realizare ale adop- modalităţile de desfacere ale c- caracteristicile tutelei femeii.

Informaţia din curs va fi obligatoriu completatla sfârşitul capitolelor 3

Nota bene. Lucrarea va fi transmisanunţului de executare a ei, iar rezultatul evaluacesta sau prin platforma eLearning.

Bibliografie minimalCocoş, Şt. (2005).

Hanga, Vladimir roman. Ediţia a II-

Jakotă, Mihai Vasile (1993). „Chemarea”, pp. 270

Molcuţ, Emil (2007).103-106.

Popa, V. Vasile (2004).

Drept roman

Lucrare de verificare aferentă capitolelor 3 şi 4 ă un eseu structurat de 30-60 rânduri (12 TNR la 1,5 rânduri) în

dezvolţi, pe lângă idei şi informaţii din alte surse, următoarele :etapele de realizare ale adopţiei;

ăţile de desfacere ale căsătoriei romane; caracteristicile tutelei femeii.

ia din curs va fi obligatoriu completată cu cea din bibliografia indicatitul capitolelor 3 şi 4.

Lucrarea va fi transmisă tutorelui în termen de 7 zile de la data ului de executare a ei, iar rezultatul evaluării î ţi va fi comunicat prin

acesta sau prin platforma eLearning.

Bibliografie minimal ă t. (2005). Drept roman. Bucureşti: Universul Juridic, pp.

& Bocşan, Mircea Dan (2006). Curs de drept privat -a. Bucureşti: Universul Juridic, pp. 103-106.

, Mihai Vasile (1993). Drept roman. vol. I-II. Iaşi: Editura Funda270-286.

, Emil (2007). Drept privat roman. Bucureşti: Universul Juridic, pp.

(2004). Drept privat roman. Bucureşti: All Beck, pp.

Succesiunile

109

60 rânduri (12 TNR la 1,5 rânduri) în ătoarele :

bibliografia indicată

tutorelui în termen de 7 zile de la data i va fi comunicat prin

ti: Universul Juridic, pp. 94-97.

Curs de drept privat

i: Editura Fundaţiei

ti: Universul Juridic, pp.

ti: All Beck, pp. 183-187.

Andy Puşcă Succesiunile

Drept roman 110

Andy Puşcă Succesiunile

Drept roman 111

Bibliografie de elaborare a cursului Bichiceanu, Gheorghe (2009). Drept roman. Bucureşti: C. H. Beck.

Ciucă, Valerius M. (2000). Lecţii de drept roman. Iaşi: Polirom.

Cocoş, Ştefan (1998). Drept roman. Bucureşti: Lumina Lex.

Cocoş, Ştefan (2005). Drept roman. Bucureşti: Universul Juridic.

Hanga, Vladimir & Bocşan, Mircea Dan (2006). Curs de drept privat roman. Bucureşti: Universul Juridic.

Jakotă, Mihail (1992). Drept roman. Iaşi: Cugetarea.

Molcuţ, Emil (1993). Drept roman. Bucureşti: Universul Juridic.

Molcuţ, Emil (2007). Drept privat roman. Bucureşti: Universul Juridic.

Oancea, Dan (1998). Drept roman. Bucureşti: Şansa.

Oancea, Dan (2009). Introducere în drept roman. Bucureşti: C. H. Beck.

Popa, V. Vasile (2004). Drept privat roman. Bucureşti: All Beck.

Puşcă, Andy (2008). Drept roman. Galaţi: Editura Universitară Danubius.

Rîpeanu, Andreea (2009). Drept roman. Bucureşti: Pro Universitaria.

Sîmbrian Th. (2001). Drept roman. Craiova: Helios.

Tomulescu, C. St. (1973). Drept privat roman. Bucureşti: C. H. Beck.

Zamfirescu, Z. (2008). Drept roman. Tg. Jiu: Academia.

Andy Puşcă Succesiunile

Drept roman 112