Cap. I STATUL ROMÂN

CONSTITUȚIA: art. 1

RO este stat:

1. național : trăsătură care amintește de conceptul de stat-națiune, apărut odată cu revoluția

franceză; evocă ideea că o individualitate sociologică devine o individualitate juridică și

face referire la unul dintre elementele constitutive ale statului – populația (considerată ca

identificându-se cu națiunea).

2. suveran : suveranitatea reprezintă acea calitate a puterii de stat în virtutea căreia statul are

vocația de a decide, fără nicio imixtiune, în toate chestiunile interne și externe, cu

respectarea suveranității celorlalte state, precum și a principiilor și a celorlalte norme ale

dreptului internațional. Suveranitatea presupune 2 componente: supremația și independența.

Supremația se referă la latura internă a puterii de stat și exprimă faptul că puterea de

stat este superioară oricărei alte puteri în interiorul statului(nu se subordonează

niciunei autorități)

Independența se referă la relația statului cu alte state și exprimă necondiționarea

acestuia față de alte puteri (↓)

3. independent : statul nu depinde de nicio autoritate superioară care l-ar putea limita sau priva

de puterea sa specifică

4. unitar : nu este federal(format din mai multe state); puterea publică suverană se exercită

asupra întregului teritoriu, prin intermediul aceluiași sistem de organe de stat, cu o legislație

unitară aplicabilă întregului teritoriu și un singur sistem jurisdicțional → există un singur

centru de putere

5. indivizibil : acest caracter decurge din cel unitar și presupune că fiecare dintre cele 3

componente ale statului(teritoriu, populație și jurisdicție) nu pot fi divizate(total sau

parțial), pentru a fi cedate unui alt stat sau unei alte puteri

6. republică : Republica desemnează acel regim politic în care puterea este un ,,lucru public”,

ceea ce înseamnă că cei care exercită puterea nu o fac în virtutea unui drept propriu(divin,

ereditar); este acea formă de guvernământ în care cetățenii își desemnează un șef de stat,

denumit de regulă președinte. Spre deosebire de republică, în cazul monarhiei, statul e

1

condus de o persoană care are putere de conducere pe viață și, de regulă, își poate alege

succesorul.

Consecințele faptului că RO e republică:

1) președintele poate deține cel multe 2 mandate a câte 5 ani

2) e interzis ca un șef de stat să-și păstreze funcția pe viață și să-și aleagă succesorul

3) președintele e ales în urma unei proceduri care respectă principiul pluralist și voința

poporului.

7. democratic : presupune participarea poporului la guvernare; puterea în stat e exercitată de

populație

8. pluralist : pluralismul este o condiție și o garanție a democrației constituționale (art. 8).

Partidele politice sunt privite ca intermediari între stat și societate, chemate să contribuie la

definirea voinței politice a cetățenilor și la exprimarea ei prin vot, cu respectarea

suveranității naționale, a integrității teritoriale, a ordinii de drept și a principiilor

democrației.

9. social : rezultă din natura statului, dar mai ales din funcțiile sale. Statul social trebuie să se

implice pentru a asigura binele comun, să protejeze persoanele dezavantajate și să sprijine

sectoarele economice aflate în criză.

10. organizat după principiul separației puterilor în stat : fiecare instituție are o anumită

competență care nu poate fi preluată de alte instituții; principiul a fost promovat de

Montesquieu, care susține că încredințarea întregii puteri aceluiași individ sau organ duce la

abuz de putere în detrimentul libertății individului.

Potrivit acestui principiu, există în principal 3 funcții ale statului:

legislativă: funcția statului de a adopta norme juridice

executivă: constă în administrarea patrimoniului statului prin aplicarea normelor juridice

existente și administrarea instituțiilor statului

judecătorească: privește rezolvarea litigiilor ivite în activitatea de aplicare a legilor

Corespunzător acestor funcții s-au format cele 3 puteri ale statului:

legislativă: identificată cel mai des cu Parlamentul, care adoptă norme juridice aplicabile

în toată țara și care îmbracă, de regulă, forma legilor. Pe plan local există o putere

2

legislativă locală(consiliul local), care adoptă normele necesare la acest nivel: caracterul

descentralizat al statului RO.

executivă: deținută de Președinte și de Guvern. Organele puterii executive acționează

prin emiterea de acte administrative care trebuie să fie conforme cu legea. La nivel local,

puterea executivă e asigurată de Primării.

judecătorească: se realizează prin intermediul instanțelor de judecată. Acestea

soluționează conflictele juridice apărute între persoane sau între acestea și stat, prin

intermediul hotărârilor judecătorești.

În actuala configurație constituțională, existența unei instituții de control a separației

puterilor în stat este obligatorie. În RO aceasta este Curtea Constituțională, iar la nivel local

controlul e asigurat de puterea judecătorească.

11. de drept : trăsătură care are drept consecință preeminența legii (,,nimeni nu este mai presus

de lege”). Regulile sunt stabilite prin lege și nu ca urmare a voinței unei persoane/instituții;

→ (din 11.) că:

1) orice litigiu se rezolvă în mod obligatoriu de o instanță de judecată. În consecință, la nivel

de principiu, nicio instanță nu poate refuza judecarea unui litigiu

2) statul este obligat să asigure executarea tuturor hot. jud., indiferent împotriva cui sunt

pronunțate

3) într-un stat de drept e obligatoriu să se poate controla calitatea legilor

→ respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

STATUL ROMÂN: prezintă 3 componente:

1) teritoriu

2) populație

3) jurisdicție (reglementări, reguli, legi)

I. Teritoriul statului român:

- Jurisdicția RO se exercită:

3

asupra suprafeței terestre cuprinse între frontierele politice ale statului RO, stabilite prin

tratate cu țările vecine; aceasta include solul și subsolul până la adâncimea la care se poate

fora cu mijloacele existente

asupra spațiului acvatic: apele interioare și marea teritorială a RO. Apele maritime

interioare sunt alcătuite din acea porțiune din suprafața Mării Negre, care este cuprinsă între

țărm și o linie imaginară care unește cele 2 puncte mai înaintate ale țărmului. Marea

teritorială este suprafața Mării Negre situate până la 12 mile marine de la linia țărmului.

Zona economică exclusivă este fâșia maritimă în lățime de cel mult 200 mile marine

situată în prelungirea mării teritoriale în care statele riverine pot revendica drepturi

de exploatare, conservare și gestiune a resurselor naturale sau își pot asuma un drept

de jurisdicție în soluționarea litigiilor privind construirea și utilizarea unor instalații.

Platoul continental cuprinde: solul și subsolul marin, aflat dincolo de linia exterioară

a mării teritoriale, până la punctul unde adâncimea apelor de deasupra permite

exploatarea resurselor naturale ale acestor regiuni.

Zona contiguă este fâșia de mare adiacentă mării teritoriale, care se întinde în largul

mării pe o anumită distanță și în care statele riverane își pot rezerva dreptul de a

exercita controlul în vederea prevenirii și reprimării săvârșirii pe teritoriul său a unor

fapte ilegale.

asupra spațiului aerian: coloana de aer de deasupra suprafeței terestre până la limita

stratosferei

- Jurisdicția extrateritorială:

asupra navelor/avioanelor sub pavilion roman aflate în tranzit în alte state(dacă sunt la sol

nu e valabil)

asupra sediilor ambasadelor și consulatelor române din străinatate

asupra bazelor militare române aflate în străinătate, cu acordul statului în care se află

asupra actelor comise de cetățeni români aflați în străinătate

asupra teritoriilor străine aflate sub controlul său de fapt

Excepții de la manifestarea jurisdicției RO pe suprafața teritoriului RO: RO nu are jurisdicție:

4

asupra sediilor consulatelor și ambasadelor străine

asupra aeronavelor militare sau comericale care tranzitează RO

asupra bazelor militare aflate pe teritoriul RO

→ conform Constituției, teritoriul RO este inalienabil, ceea ce înseamnă că este interzisă

orice formă de înstrăinare a acestuia

→ art. 3 (3) delimitează unitățile administrativ-teritoriale.

II. Populația RO: fac parte din populație toți indivizii supuși legislației statului RO: cetățenii

români, apatrizii cu domiciliul în RO, cetățenii străini aflați pe teritoriul RO, persoanele

juridice înregistrate în RO, persoanele juridice înregistrate în străinătate care desfășoară

activități în RO

- Jurisdicția RO se aplică:

1) Cetățenilor români: Legea 21/91

Cetățenia reprezintă un raport juridic între o persoană fizică și un stat, care constă în faptul că

statul își exercită jurisdicția asupra acelei persoane. Această legătură exprimă totalitatea

drepturilor și obligațiilor reciproce dintre o persoană și statul al cărui cetățean este.

→ vezi p. 18-28

a) obținerea cet. RO:

1. prin naștere = dobândire de drept : 2 reguli:

- ius sangvinis(drept prin sânge) : transmisă prin sânge, suficient ca unul dintre părinți să

fie cet. RO → nu neaparat avantajos; această regulă creează ușor dublă cetățenie

- ius soli(loci): se stabilește după locul nașterii ex. SUA, Canada

RO aplică ius sangvinis : cel puțin unul dintre părinți să fie cet. RO

5

2. prin adopție : un cetățean strain adoptat de o fam. RO dobândește cet. RO; se creează o

ficțiune conform căreia copilul s-ar fi născut în acea familie

3. la cerere : când o persoană de altă cet. / apatrid dorește să devină cet. RO

CONDIȚII:

a. să fie major

b. să dovedească, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român.

c. să fi avut domiciliul pe terit. RO minim 8 ani, iar în cazul căsătoriei cu un cet. RO pe o per

de cel puțin 5 ani; dacă o pers. a lipsit mai mult de 6 luni din RO, acel an nu se ia în

considerare.

d. solicitantul să cunoască lb. română, cultura și civilizația RO (imn etc.) în măsură suficientă

ptr a se integra în viața socială

e. să aibă asigurate mijloace legale de existență

f. să nu fi fost condamnat ptr vreo infracțiune care îl face nedemn de calitatea de cet. RO

g. să cunoască prevederile Constituției

Există 4 categorii de cetățeni străini în cazul cărora ei trebuie să locuiască în RO pe o per.

înjumătățită pentru a li se acorda cet.:

1. cet. al unui stat membru UE

2. persoană care a investit în RO sume mai mari de 1 milion euro

3. persoană recunoscută pe plan international

4. persoane cu statutul de refugiați pe teritoriul RO

dacă sunt îndeplinite condițiile, se formulează o cerere, soluționată de Președintele

Autorității Naționale pentru Cetățenie(ANC)

dacă cererea e admisă, cet. străin e invitat să depună un jurământ, devenind cet. RO de la

momentul depunerii lui

6

dacă cererea e respinsă, ordinul Președ. ANC poate fi atacat în termen de 15 zile de la data

comunicării la Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

Hotărârea Tribunalului poate fi atacată cu recurs la Secția de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel București.

persoanele care au fost cet. RO și au pierdut cet. fără voia lor, precum și descendenții

acestora până la gradul II, pot cere redobândirea cet. RO și dacă nu îndeplinesc condițiile de

reședință în RO.

(gradul de rudenie se stabilește numărând nașterile). Ex grad 2 = nepoți

Dacă ambii părinți devin cet. Ro. la cerere, copilul lor primește automat cet. RO odată

cu părinții.

Dacă doar unul dintre părinți devine cet. RO, cet. copilului va fi stabilită prin acordul

părinților, iar în lipsa acestuia de o instanță judecătoarească, ținând cont de interesele

copilului.

Dacă copilul este major, acesta rămâne cu cetățenia pe care o avea la acel moment.

Calitatea de cet. RO se materializează printr-un act de identitate.

b) Exercitarea cet. RO:

Cetățenia=raport juridic → drepturi și obligații.

Drepturile speciale ale cet. RO (doar ale cet. RO):

1. dr. de a dobândi terenuri în proprietate. Art. 44 (2)– cetățenii străini și apatrizii pot

dobândi dreptul de proprietate private asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din

aderarea RO la UE și din alte tratate internaționale la care RO este parte, pe bază de

reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.

Cetățenii extracomunitari nu pot dobândi terenul, doar imobilul.

2. dr. de a nu fi extrădați/expulzați din RO: art. 19

extrădare = predarea unei persoane către un alt stat în vederea judecării sale pentru o

infracțiune de compența acelui stat sau în vederea executării unei pedepse penale

7

pronunțate în acel stat; un cet. RO poate fi extrădat în anumite condiții (2), mai precis

dacă se află în una din următoarele situații: a comis infracțiunea pe teritoriul acelui stat;

are domiciliul în acel stat; statul în cauză să permită executarea pedepsei în RO;

persoana are dublă cetățenie.

Expulzare =act unilateral al statului prin care o persoană este scoasă de pe teritoriul unei

țări din cauza unor fapte de natură penală sau din cauza lipsei vizei de ședere.

Expulzarea e de 2 feluri: administrativă(dispusă de poliție, în cazul persoanelor care se

află ilegal pe teritoriul RO) și judiciară(se dispune de instanța de judecată, în raport de

persoane care au comis infracțiuni pe teritoriul RO). Expulzarea administratiă se face

prin ordin al Ministrului de Interne.

3. dr. de vot și candidatură(ptr. orice funcții publice, civile și militare): excepție în cazul

alegerilor locale, când au drept de vot și cetățenii statelor membre UE cu reședința în

RO

4. dr. la protecție diplomatică(de a fi protejați de ambasadele/consulatele RO): în statele

fără ambasadă/consulat, sprijinul se acordă de către un alt stat al UE

5. dr. de a-și stabili domiciliul sau reședința oriunde pe teritoriul RO (art. 25 (2))

6. dr. de a avea acces la orice informație de interes public

Obligațiile speciale ale cet. RO:

1. fidelitate față de țară art. 54

2. apărarea țării(ex în caz de război) art. 55

3. de a contribui la bugetul RO prin plata taxelor și impozitelor(toți au de fapt această

obligație) art. 56

4. de a respecta drepturile + libertățile altuia (toți au această obligație) art. 57

c) Pierderea cet. RO:

1. la cerere:

CONDIȚII:

a. 18 ani împliniți

8

b. să nu fie urmărit penal și să nu aibă de executat vreo pedeapsă

c. să nu aibă datorii față de stat sau terți(sau dacă le are să le achite sau să prezinte garanții

corespunzătoare ptr. achitarea lor)

d. să fi dobândit cetățenia altui stat sau să fi solicitat și să aibă asigurarea că va dobândi altă

cetățenie (evitarea apatridismului)

cererea se aprobă de Președ. ANC: pierderea cet. are loc la data eliberării adeverinței de

renunțare.

2. prin retragere : nu poate viza o persoană care a dobândit-o prin naștere

- intervine într-unul din cazurile:

a. dacă cet. a fost obținută fraudulos

b. dacă pers. se înrolează în forțele armate ale unui stat cu care RO e în stare de război

c. dacă pers. face sau a făcut parte dintr-o organizație teroristă sau sprijină activitățile unei

astfel de organizații

d. dacă persoana aflată în străinătate săvârșește fapte deosebit de grave prin care vatămă

interesele statului roman sau lezează prestigiul RO

3. prin adopție: un copil cet. Ro adoptat de cet. străini

Ca regulă, pierdere cetățeniei părinților nu produce niciun efect asupra copiilor minori ai

acestora.

În cazul în care ambii părinți renunță la cet. RO și părăsesc RO pentru a locui în străinătate,

iar copilul minor părăsește țara împreună cu părinții săi, copilul pierde cet. RO la data părăsirii

țării.

d) Cetățenii străini și apatrizii:

- Există 4 categorii de cet. străini:

a. AZILANȚII

b. REFUGIAȚII

9

c. CET. COMUNITARI(dintr-o țară membră UE)

d. CET. EXTRACOMUNITARI(dintr-un stat care nu aparține UE)

a. Azilanții = cet. extracomunitari care au primit drept de azil pe teritoriul RO, datorită

existenței unui pericol real și concret ptr. viața sau integritatea lor fizică în statul de origine

- se află ilegal pe teritoriul RO

- protecție din rațiuni umanitare = drept de azil

- e un drept temporar: se reevaluează situația persoanei respective, iar în caz de retragere a

dreptului, persoanei i se acordă un termen de părăsire a țării altfel expulzată

- persoanele care beneficiază de azil nu pot fi expulzate sau extrădate către statul de

origine, nici direct, nici indirect

- azilanții au, cât timp se află pe teritoriul RO, toate drepturile cetățenilor români, cu

excepția drepturilor politice și a dreptului de a dobândi terenuri.

b. Refugiații: sunt cet. străini aduși în RO în baza unor acorduri internaționale, pe o per.

limitată de timp, din rațiuni umanitare(în urma unor catastrofe).

c. Cetățenii comunitari: au aceleași drepturi ca și cet. RO, cu foarte puține excepții (vezi p. 23)

d. Cetățenii extracomunitari:

- nu au dreptul să intre în RO, decât dacă statul roman le permite printr-un acord(ex. viza)

- acordul poate fi respins în mod discreționar

- expulzarea cet. extracomunitari: dacă statul nu le permite șederea (expulzare

administrativă): pusă în practică de Poliție și însoțită de drepturi ale celui expulzat:

are dreptul să conteste în fața instanței măsura expulzării

are dreptul de a nu se pune în executare expulzarea până când nu se judecă contestația

formulate

are dreptul să i se comunice motivele expulzării

10

CETĂȚEANUL INDEZIRABIL: declarat de directorul SRI din motive de securitate

națională; nu se motivează;

- nu au drept de muncă pe teritoriul RO, decât după obținerea unui permis de muncă pe

baza unor condiții

- nu au drept de reședință pe teritoriul RO, decât după obținerea unui permis de reședință

pe baza unor condiții

RO are jurisdicție asupra unui cet. RO oriunde și oricând. Nu se pot încălca legile

române în străinătate.

Dacă un cet. RO se află pe teritoriu străin → dublă jurisdicție.

Cet. străini se află sub jurisdicția RO doar când sunt pe teritoriul RO.

Imunitățile de jurisdicție personale:

a. șefi de stat străini

b. diplomații străini

c. personalul diplomatic și consulat străin

d. militarii străini aflați în misiune cu acordul RO

e. personalul organizațiilor internaționale

f. statele străine

g. organizațiile internaționale

11

Cap. II EXERCITAREA PUTERII ÎN STATUL ROMÂN

Exercitarea puterii de stat are loc prin intermediul poporului, care participă la guvernare

prin organele sale reprezentative și prin referendum. Așadar, la fundamentul democrației sunt

așezate 2 reguli fundamentale: reprezentativitatea – care implică eligibilitatea și se asigură prin

alegeri și participarea directă, care se asigură prin referendum.

art. 2 – C.

Poporul român își exercită suveranitatea prin:

- referendum

- alegeri

I. Referendumul:

- constă în exercițiul dreptului electoral în cursul căruia persoanelor cu drept de vot li se

pune o întrebare la care trebuie să răspundă cu Da sau Nu

- este ultima formă de exercitare a democrației directe

odată cu o condamnare penală la o pedeapsă privativă de libertate, de regulă, persoana aflată

în stare de detenție nu are drept de vot (cei arestați preventiv au drept de vot)

Organizarea referendumului:

- poate fi: național sau local, obligatoriu (rezultatele au putere de lege) sau consultativ

(rezultatele nu sunt obligatorii)

12

a) referendumul național:

→ în următoarele situații:

1. ptr. adoptarea sau modificarea Constituției: obligatoriu

2. ptr. demiterea Președintelui (după suspendarea din funcție): obligatoriu

3. consultativ ptr. probleme de interes național: organizat de Președinte

b) referendumul local: intervine în 3 situații:

1) obligatoriu: referitor la propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale

ale unităților administrativ-teritoriale

2) + 3) consultative: vezi sistemul electoral

Alegerile: exercițiu electoral în cursul căruia populația desemnează candidații prin vot ptr.

ocuparea unui mandat de reprezentare în diferite funcții.

mandat de reprezentare: o persoană are însărcinarea de a face ceva în numele altei persoane;

e întotdeauna revocabil; mandatar=cel ce primește mandatul; încheie acte în numele celui

pe care-l reprezintă

În D. Const., termenul de mandat e utilizat cu o nuanță diferită: ex. mandatul de

parlamentar, de Președinte: aceste mandate nu sunt revocabile (excepție: în cazul demiterii

Președintelui).

→ utilizarea termenului nu respectă definiția intrinsecă a cuvântului, deoarece mandatarul

nu acționează conform celor care l-au ales, ci conform propriei aprecieri a ceea ce este

dezirabil.

→ vezi Sistemul electoral

În RO:

1) alegeri prezidențiale: majoritar, uninominal, 2 tururi

2) alegeri parlamentare: mixt, uninominal, un singur tur

13

→ 41 circumscripții electorale, împărțite în mai multe colegii electorale, separate ptr.

senatori și deputați

→ 18 minorități în RO: dacă un partid reprezentând o minoritate nu trece pragul

electoral, minoritatea are dreptul la un loc de deputat în Parlament

3) alegeri europarlamentare: sistem de reprezentare proporțională, plurinominale, într-un

sg. tur

4) președintele de Consiliu Județean și primarul: majoritar, uninominal, într-un sg. tur

5) consilierii locali și cei județeni: sistemul reprezentării proporționale, plurinominal, într-

un sg. tur

Partidele Politice:

- factorul esențial al alegerilor

- în RO, orice pers. cu drept de vot are dreptul de a se asocia unui Partid Politic

CONDIȚII pentru înființarea unui Pp:

Pp. să aibă la momentul înființării cel puțin 20000 susținători sau aderenți (cea mai mare

limită din Europa)

Instanța de jud. va respinge înființarea unui partid dacă principiile pe care le susține sunt

contrare Constituției.

Partidele se înregistrează în urma unei sentințe a Tribunalului București, care poate fi

atacată cu recurs de către orice persoană interesată, recursul urmând să fie judecat de către

Curtea de Apel București.

Partidele politice a căror constituționalitate e contestată ulterior înființării lor, pot fi

desființate de CCR.

Partidele politice se pot asocia în 2 tipuri de asocieri:

- alianțe electorale: temporară, pe perioada campaniei electorale(scop: susținerea

candidaților politici, alianța încetând automat la data alegerilor)

- alianțe politice: uniuni de partide constituite cu scopul promovării acelorași principii

politice și sunt supuse unei proceduri de înregistrare la Tribunalul București.

14

Importanța alianțelor: alianța a 2 partide care obține majoritatea de voturi în cadrul

alegerilor impune președintelui anumite obligații. Alianța ia sfârșit când câștigă alegerile și nu

e înregistrată. Dacă e înregistrată își continuă existența.

Cap. III INSTITUȚIILE STATULUI ROMÂN

Conform Constituției, la baza organizării și funcționării statului român, ca stat de drept

și democrat stau câteva principii fundamentale:

asigurarea și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale

separația și echilibrul puterilor în stat

supremația Constituției și a legilor

Astfel, în cadrul democrației constituționale, ca o transpunere a principiului separației

puterilor în stat, puterea publică e constituită din: puterea legislativă, puterea executivă și

puterea judecătorească.

I. PARLAMENTUL:

- este, potrivit Constituției(art. 61 (1)), organul reprezentativ suprem al poporului român

și unica autoritate legiuitoare a țării.

- are 2 camere: Senat+Camera Deputaților (sistem bicameral)

- atribuțiile sale se stabilesc prin Constituție

Mandatul parlamentar (durata calității de parlamentar):

- este definit ca o demnitate publică rezultată din alegerea de către electorat, în vederea

exercitării prin reprezentare a suveranității naționale și care conține împuternicirile

stabilite prin Constituție și legi. Astfel, se consideră că parlamentarii au mandat din

partea națiunii să o reprezinte în cadrul Parlamentului.

15

În unele situații, calitatea de parlamentar poate avea o durată:

1) mai scurtă în cazul:

dizolvării Parlamentului: se poate dispune de Președinte, după consultarea liderilor

grupurilor parlamentare și a Președinților celor 2 Camere, atunci când, în interval de 60 de

zile de la prima solicitare, Parlamentul nu a acordat votul de încredere pentru formarea

Guvernului și numai după respingerea a cel puțin 2 solicitări de învestitură; poate fi dizolvat

1 singură data pe an

după dizolvare, se organizează ALEGERI ANTICIPATE, dizolvarea vizând doar

Parlamentul, nu și pe Președinte

Președintele nu poate fi sancționat ptr. un blocaj cum ar fi cel creat de Parlament în

cazul în care respinge de 2 ori propunerea ptr. primul ministru.

Alegerile anticipate se organizeză în termen de 60 de zile.

2) mai lungă : mandatul parlamentar se prelungește de drept:

- în stare de moblizare, de război, de asediu sau de urgență, până la încetarea acestora

- până la întrunirea legală a noului Parlament, pentru a se asigura astfel continuitatea

exercitării funcțiilor parlamentare: în acest timp nu poate fi revizuită Constituția și nu

pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice

Caracteristicile mandatului de parlamentar:

1. durata = în principiu de 4 ani (corespunde duratei mandatului Parlamentului)

2. mandatul începe în mom. în care parlamentarul depune jurământul în cadrul procedurii de

organizare a unui nou Parlament; procedura are loc după fiecare alegeri și are următoarele

etape:

16

a. după centralizarea și constatarea rezultatului alegerilor, Biroul Electoral Central

eliberează și înmânează candidatului ales certificatul doveditor al alegerii sale ca

deputat, respectiv senator.

b. după publicarea rezultatelor definitive ale alegerilor, în termen de 20 zile, Preș. are

obligația de a convoca noii parlamentari așa cum au reieșit din alegeri. La prima ședință

a P. se organizează o comisie de validare a mandatelor care verifică dacă dosarul

fiecărui parlamentar e complet.

c. după verificarea dosarelor, comisia va propune validarea mandatelor celor care și-au

depus toate documentele, iar plenul P. va vota validarea cu majoritate simplă. Cei

validați depun pe rând jurământul, iar din mom. respectiv devin parl. Se consideră că

există un nou P. legal constituit din mom. în care 2/3 au fost validați și au depus jur.

Astfel, parlamentarul dobândește mandatul odată cu eliberarea certificatului doveditor

al alegerii, dar își exercită efectiv mandatul de la data constituirii legale a Camerelor.

Cei care nu sunt validați sau nu depun jur. la prima ședință, vor fi validați și vor depune

jurământul la o șed. ulterioară.

3. mandatul e reprezentativ, nu imperativ; În exercitarea mandatului, deputații și senatorii

sunt în serviciul poporului, ei reprezintă și apără interesele întregii națiuni și nu doar a celor

care l-au votat sau a celor din circumscripția în care a fost votat.

Mandatul imperativ presupune existența unui raport de subordonare și dependență a

parlamentarului față de electori, prin care se i se impun acestuia anumite convingeri sau

o anumită conduită, contrare satisfacerii intereselor generale.

4. mandatul este irevocabil și netransmisibil

- se poate pierde înainte de expirarea celor 4 ani prin: demisie, deces, pierderea dreptului

de vot sau ca urmare a unei stări de incompatibilitate, caz în care se vor organiza alegeri

parțiale numai în colegiul în care a candidat parl. care își pierde mandatul.

- la alegerile parțiale, mandatul se acordă celui cu cele mai multe voturi, iar mandatul

rezultat în urma alegerilor parțiale va avea o durată egală cu restul rămas din mandatul

pierdut de predecesor.

17

5. mandatul este independent:

- parlamentarul, în exercițiul mandatului său, nu este legat juridic de angajamentele sale

față de corpul electoral sau de manifestările de voință ale acestuia

6. este un mandat de drept constituțional:

- nu este mandat de drept civil: nu rezultă dintr-un contract, ci dintr-o manifestare de

voință colectivă a corpului electoral ptr. a produce un efect de drept constituțional.

Protecția mandatului parlamentar:

- mandatul parlamentarilor se bucură de o protecție constituțională specială, în vederea

asigurării independenței și libertății de acțiune a parl. în exercitarea îndatoririlor, dar și

în vederea eliminării unor posibile ingerințe, presiuni sau amenințări la adresa lor.

7. mandatul dă naștere unor incompatibilități: vezi 96/2006, 161/2003

nimeni nu poate fi în același timp deputat și senator

calitatea de parl. e incomp. cu orice altă funcție publică de autoritate, cu excepția celei de

membru al Guvernului – ministru (ex: judecător, procuror, notar public, consilier juridic,

prefect, primar, polițist, ambasador)

Funcția de parl. e compatibilă cu cea de:

- ministru

- acționar la o societate comercială

- membru al unor asociații și fundații

- cadru didactic universitar

- exercitare a unei profesii liberale: avocatura etc.

starea de incompatibilitate atrage încetarea mandatului: fie de drept (prin apariția cauzei

de incompatibilitate și sancționarea ei), fie prin demisia parlamentarului, care decide

astfel abandonarea mandatului.

18

8. mandatul dă naștere unor imunități: de fond + de procedură

- imunitatea are ca scop asigurarea independenței și libertății parlamentarului în

exercitarea drepturilor și libertăților ce îi revin, precum și punerea sa sub protecție față

de fapte sau acte abuzive ale autorităților administrative, judiciare sau ale persoanelor

fizice.

a. imunitatea de fond (iresponsabilitatea juridică): previne tragerea la răspundere juridică

pentru votul sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului (art. 72).

Această imunitate are caracter absolut, întrucât privește toate actele sau faptele săvârșite

de parlamentar în exercitarea mandatului său, precum și toate formele de răspundere

juridică. Pentru opinii și acte făcute în afara limitelor mandatului, parlamentarul va

răspunde juridic conform dreptului comun. De asemenea, imunitatea are caracter

permanent, deoarece efectele ei se extind și asupra perioadei de după încetarea

mandatului parlamentar.

b. imunitatea de procedură (inviolabilitatea): presupune reguli procedurale speciale,

derogatorii de la cele de drept comun privind tragerea la răspundere juridică a

parlamentarilor. Astfel, deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală

pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în

exercitarea mandatului, însă percheziționarea, reținerea sau arestarea lor se pot face

numai cu încuviințarea Camerei din care face parte, după ascultarea lor.

Urmărirea și trimiterea în judecată intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, iar competența de judecată aparține ÎCCJ.

Procedura de ridicare a imunității parlamentare:

- se face de Camera din care face parte parlamentarul, în urma unei cereri pe care

procurorul care anchetează o anumită cauză penală o trimite Procurorului General, care

o trimite Ministrului Justiției, care la rândul lui, o trimite Biroului permanent al Camerei

respective

- cererea va fi discutată de către Comisia juridică de disciplină și imunități a Camerei din

care parlamentarul face parte, după audierea parlamentarului vizat, după care, raportul

Comisiei juridice e supus votului Camerei ptr. înlăturarea imunității, fiind necesar un vot

19

cu majoritate absolută (50% + 1 din totalul parlamentarilor Camerei). Raportul se

întocmește în 3 zile și se supune votului în 5 zile de la depunere.

- Hotărârea Camerei se comunică imediat Ministrului Justiției, moment în care intră în

vigoare, iar în termen de zile se publică în M.O.

→ în caz de infracțiune flagrantă, parlamentarii pot fi reținuți sau percheziționați, dar

Ministrul Justiției are obligația de a-l informa de îndată pe președintele Camerei din care

face parte parlamentarul, pentru a declanșa procedura ridicării imunității. Dacă, însă,

camera sesizată consideră că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat

revocarea acestei măsuri (art. 72 (3))

Începutul mandatului parlamentar:

După finalizarea procesului electoral, cele 2 Camere ale Parlamentului se întrunesc în

prima ședință, la convocarea Președintelui, în cel mult 20 zile de la alegeri. (art. 63 (3)).

Până la constituirea organelor de conducere ale celor 2 Camere, ședințele sunt conduse

de un președinte – acesta va fi cel mai în vârstă dintre senatori sau deputați – ajutați de 4

vicepreședinți (aleși dintre cei mai tineri senatori, respectiv deputați).

În prima ședință are loc validarea mandatelor parlamentarilor, scop ptr. care este

desemnată o comisie specială de validare a mandatelor. Comisia de validare trebuie să respecte

configurația politică a grupurilor parlamentare.

Fiecare mandat trebuie validat prin votul majorității senatorilor, respectiv a deputaților

prezenți la ședință (majoritate simplă).

Mandatul parlamentar poate fi invalidat în următoarele situații:

- în cazul alegerii parlamentarului prin fraudă electorală dovedită sau recunoscută

- nerespectarea condițiilor constituționale și legale privind candidatura sau obținerea

mandatului (ex: refuzul depunerii jurământului)

Cele 2 Camere sunt constituite în mod legal după validarea a cel puțin 2/3 din nr. total al

mandatelor fiecărei Camere.

20

Încetarea mandatului:

Mandatul parlamentar încetează:

într-o formă colectivă: a tuturor mandatelor parlamentare:

1. la expirarea legislaturii legale – validarea a 2/3 din mandatele noului Parlament

2. la data dizolvării Parlamentului de către Președinte

într-o formă individuală: poate fi voluntară sau de drept

voluntară:

1. în caz de demisie (manifestarea unilaterală de voință a parlamentarului făcută în

scopul încetării mandatului): după depunerea în scris a demisei, dacă

parlamentarul, în ședința publică a Camerei din care face parte, stăruie în demisia

sa sau nu se prezintă în Cameră ptr. a răspunde la întrebarea președintelui acesteia

în legătură cu demisia, președintele declară locul vacant ( formă de încetare

voluntară expresă)

2. în caz de apariție a unei situații de incompatibilitate – formă de încetare voluntară

tacită

de drept:

1. deces

2. pierderea drepturilor electorale

3. condamnarea penală a parlamentarului la o pedeapsă privativă de libertate

→ în caz de încetare individuală, locul devenit vacant se va ocupa de unul dintre membrii

supleanți ai Parlamentului, în ordinea înscrierii lor pe listele partidelor sau a altor formațiuni

politice care au participat la alegeri, iar în cazul în care locul vacant a aparținut unui candidat

independent, se vor organiza alegeri parțiale în colegiul electoral de unde a provenit acel

candidat.

Procedura de declarare a incompatibilității parlamentarilor:

21

1. Parlamentarul care la începutul mandatului se află într-una din situațiile de incompatibilitate( sau care survine pe parcursul mandatului) are la dispoziție 15 zile ptr a notifica Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la această situație.

2. După expirarea acestui termen, parlamentarul va opta în termen de 30 zile, între mandatul de parlamentar sau funcția/funcțiile incompatibile, demisionând potrivit opțiunii sale. Demisia se aduce la cunoștința Biroului permanent al Camerei

3. Dacă parlamentarul nu își exprimă opțiunea, rămâne în stare de incompatibilitate. Biroul permanent al Camerei sesizează comisia competentă care va întocmi un raport în 15 zile de la sesizare. Comisia solicită punctul de vedere al ANI, care va răspunde solicitării în cel mult 5 zile

4. Raportul comisiei se înaintează Biroului permanent al Camerei, care:a. Îl informează pe Parlamentarb. La prima ședință a plenului va supune la vot un proiect de hotărâre de constatare a

stării de incompatibilitate și de încetare a mandatului prin care parlamentarul e demis cu titlu de sanctiune

Organizarea Parlamentului:

Structură și funcționare:

- structura este bicamerală

- parlamentarii sunt aleși pe baza votului universal, egal, direct, secret și liber exprimat pe

un mandat de 4 ani

În principiu, cele 2 Camere lucrează în ședințe separate. Ele lucrează în ședință comună

pentru:

1. dezbaterea programului și a listei Guvernului, precum și exprimarea votului de

încredere față de Guvern (majoritate absolută) – art. 103 (3)

2. retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moțiuni de cenzură

(majoritate absolută) – art. 113 (1)

3. dezbaterea programului, a declarației de politică generală sau a proiectului de lege prin

care Guvernul își angajează răspunderea politică – art. 114 (1)

4. reexaminarea legii, la cererea Președintelui RO, atunci când aceasta a fost adoptată în

ședința comună a Camerelor, în condițiile angajării răspunderii politice a Guvernului –

art. 114 (4)22

5. examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi ale Curţii de Conturi

(art.65 alin.2 lit.g şi art. 140 alin.2);

6. numirea directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii

acestor servicii (art.65 alin.2 lit.h);

7. primirea mesajului Preşedintelui României (art.65 alin.2 lit.a);

8. aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat (art.65 alin.2 lit.b),

a legilor rectificative şi a contului de execuţie bugetară;

9. depunerea jurământului de către Preşedintele României (art.82 alin.2);

10. declararea mobilizării totale sau parţiale, ca şi a stării de război (art.65 alin.2 lit.c şi d);

11. numirea Avocatului Poporului şi prezentarea rapoartelor acestuia (art.65 alin.2 lit.i şi

art. 60);

12. punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare (art.96 alin.1);

13. suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a persoanei care asigură

interimatul în exercitarea acestei funcţii, în cazul în care a săvârşit fapte grave prin care

se încalcă prevederile Constituţiei (art.95 alin.1şi art.99);

14. încuviinţarea stării de asediu sau a stării de urgenţă, în întreaga ţară ori în unele

localităţi, instituită de Preşedintele României (art.93 alin.1);

15. adoptarea unor declaraţii, mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic;

16. proclamarea rezultatelor referendumului naţional;

17. primirea unor reprezentanţi ai altor state sau ai unor organisme internaţionale;

18. celebrarea unor sărbători naţionale sau a unor comemorări;

19. stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte

drepturi ale acestora (art.65 alin.2 lit.j).

20. suspendarea sau încetarea ostilităților militare + aprobarea strategiei naționale de

apărare a țării

Organizarea internă: art. 64 + regulamentele celor 2 Camere

- regulamentele parlamentare pot fi supuse controlului de constituționalitate exercitat de

CCR

23

- la baza constituirii structurilor interne ale P. se află principiul configurației politice a

Camerelor. Toate structurile parlamentare exprimă raportul proporțional dintre putere și

opoziție.

Organizarea internă se bazează pe următoarele structuri: Biroul permanent, Președintele

Camerei, grupurile parlamentare, comisiile parlamentare.

a. Biroul permanent: organ colegial cu activitate permanentă

- fiecare Cameră își alege un Birou permanent la începutul fiecărei sesiuni parlamentare și

care trebuie să respecte componența politică a Camerei(64 (5)). Biroul permanent

e ,,managementul” Camerei respective.

b. Președintele Camerei

- este ales pe durata mandatului Camerei(4 ani), prin vot secret

- este și președintele Biroului permanent

- rolul președintelui: de a conduce ședințele și de a reprezenta Camera în relațiile cu alte

instituții. Președintele numără voturile când se votează prin ridicarea mâinii.

Președintele Senatului conduce ședințele Parlamentului reunit

- convoacă deputații și senatorii în sesiuni ordinare sau extraordinare

- conduce lucrările Camerei și asigură menținerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum și

respectarea regulamentului

- sesizează CCR prin: formularea unei obiecții de neconst. (art 146 a ), sesizarea asupra

constituționalității tratatelor (b), sesizarea asupra constituționalității regulamentelor (c)

c. grupurile parlamentare:

- grupurile parlamentare se constituie prin asocierea deputaților sau a senatorilor care au

candidat în alegeri pe listele aceluiași partid sau ale aceleiași formațiuni politice.

- acestea există în fiecare Cameră

24

- grupurile parlamentare își aleg un lider, iar rolul acestora este unul consultativ în

anumite probleme de ordin organizatoric. De obicei, grupurile politice votează în bloc.

- un grup parlamentar trebuie sa aibă minim:10 deputați, 7 senatori.

- grupurile parlamentare reflectă configurația politică a Camerelor.

d. comisiile parlamentare:

- se aleg pe toată perioada mandatului Parlamentului(cele permanente)

- sunt comisii de specialitate în care sunt reprezentate toate grupurile parlamentare și care

recrutează specialiști din diverse domenii. Sunt importante în procedura de adoptare a

legilor: examinează proiecte de lege, propuneri legislative și amendamente în vederea

elaborării rapoartelor sau avizelor la actele normative respective.

- dezbat și hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent și pot declanșa

anchete.

Proceduri parlamentare:

Parlamentul are triplă misiune: legiferarea, controlul și informarea (ptr. informare vezi carte).

A. Procedurile legislative: principalele proceduri desfășurate de Parlament

- legiferarea sau adoptarea legilor se realizează în urma unei proceduri legislative

- în funcție de diversitatea actelor normative ce pot fi adoptate distingem între procedura

legislativă obișnuită(ordinară) și procedurile speciale.

a) Procedura legislativă standard:

1. Inițierea legii : în RO, drept de inițiativă legislativă au: art. 74

Guvernul: majoritatea legilor sunt propuse de Guvern; inițiativa Guvernului poartă

denumirea de ,,proiect de lege” – înaintat Camerei care are competența de a examina

prima data proiectul de lege (prima Cameră sesizată), principiul de bază fiind cel al

sesizării primare a Camerei nedecisive. Înainte de sesizarea Parlamentului, Guvernul

25

trebuie să adopte în ședință proiectul de lege pe baza textului și a avizelor primite de la

organismele abilitate să-și exprime punctul de vedere.

unul sau mai mulți parlamentari, caz în care se numește propunere legislativă, care

trebuie să fie prezentată numai în forma cerută pentru proiectele de legi (adică cu

respectarea exigențelor cerute pentru redactarea unui proiect de lege).

populația (inițiativă cetățeanească): cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot,

provenind din cel puțin ¼ din județele țării, iar în fiecare dintre aceste județe, respectiv

în mun. București, să fie înregistrate cel puțin 5000 de semnături. Nu poate avea ca

obiect: problemele fiscale, cele cu caracter internațional, aministia și grațierea.

- inițiativa legislativă este supusă din oficiu verificării CCR – art. 146 j)

- după primirea hotărârii CCR, Camera sesizată începe procedura legislativă de legiferare

2. Avizul Consiliului Legislativ :

- Consiliul Legislativ (art. 79) este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care

avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării

întregii legislații, el ținând evidența oficială a legislației României.

- CL prezintă anual Parlamentului raportul asupra activității sale

- este o autoritate administrativă autonomă și nu face parte din nicio putere

- avizul CL asupra proiectelor de legi și a propunerilor legislative are ca obiect: corectarea

tutoror greșelilor

1) asigurarea concordanței cu Constituția și natura legii

2) înlăturarea contradicțiilor/necorelărilor, respectarea normelor de tehnică legislativă

3) prezentarea implicațiilor noii reglementări asupra legislației în vigoare.

- avizul CL are caracter consultativ, dar e obligatoriu de solicitat

- proiectele care avizează aspecte financiare, fiscale sau economice trebuie să primească și

avizul Consiliului Economic și Social(CES).

3. Sesizarea primei Camere : Camera de reflecție

26

- propunerea/proiectul se depune la Biroul permanent al Camerei care are competența să

analizeze legea prima dată

Camera Deputaților este prima Cameră sesizată cu privire la: art. 75 (1)

I. proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri;

II. proiectele legilor organice prevăzute în Constituţia României, republicată, la:a. art. 31 alin. (5) - Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de radio şi

televiziune şi controlul parlamentar al acestora;b. art. 40 alin. (3) - Dreptul de asociere, respectiv incompatibilitatea cu calitatea de

membru al partidelor politice a unor categorii socioprofesionale;c. art. 55 alin. (2) - Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare de către

cetăţenii români;d. art. 58 alin. (3) - Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului;e. art. 73 alin. (3) - Categorii de legi;

lit. e) - organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Țării; lit. k) - contenciosul administrativ; lit. l) - organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a

instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi; lit. n) - organizarea generală a învăţământului; lit. o) - organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi

regimul general privind autonomia locală;f. art. 79 alin. (2) - Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ;g. art. 102 alin. (3) - Guvernul - rolul şi structura;h. art. 105 alin. (2) - Incompatibilităţile cu funcţia de membru al Guvernului;i. art. 117 alin. (3) - Înfiinţarea de autorităţi administrative autonome;j. art. 118 alin. (2) şi (3) - Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea

populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, statutul cadrelor militare şi reglementări similare referitoare la celelalte componente ale forţelor armate;

k. art. 120 alin. (2) - Raporturile cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale cu serviciile publice deconcentrate în unităţile administrativ-teritoriale, unde respectivele minorităţi au o pondere semnificativă, în ceea ce priveşte utilizarea limbii materne;

l. art. 126 alin. (4) şi (5) - Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, regulile de funcţionare ale acesteia şi înfiinţarea de instanţe judecătoreşti specializate în anumite materii;

m. art. 142 (5) - Curtea Constituţională.

- pentru legea de abilitare – Camera Deputaților este camera decizională( pentru că nu apare în lista de mai sus)

27

4. Votul în prima Cameră:

- după primirea avizului CL urmează dezbaterea legii la prima Cameră sesizată

- anterior votului, proiectul trebuie discutat în comisia de specialitate, aleasă în funcție de

obiectul proiectului

- Biroul permanent va trimite legea la comisia de specialitate căreia îi va da un termen să-

și prezinte raportul

- Comisia examinează proiectul de lege și amendamentele formulate în vederea elaborării

rapoartelor și avizelor cerute de regulamentele Camerelor, după care întocmește un

raport prin care se propune motivat una din următoarele soluții:

admiterea fără modificări a proiectului de lege sau a propunerii legislative

admiterea cu modificări a proiectului de lege sau a propunerii legislative

respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative

- raportul Comisiei va face referiri la toate avizele formulate de celelalte comisii, la toate

amendamentele primite, la avizul CL și dacă e cazul la avizul CES.

- în cursul procedurii din fața comisiilor, dar și ulterior până la momentul supunerii la vot,

orice parlamentar are dreptul să depună amendamente (propuneri de modificare a

proiectului)

- se convoacă plenul Camerei respective, se prezintă proiectul de lege și raportul Comisiei

de specialitate apoi se supune la vot raportul Comisiei:

dacă votul e favorabil, recomandarea din raport e luată în considerare

dacă plenul votează împotriva raportului, atunci există 2 variante:

fie se trimite proiectul înapoi la Comisie ca să modifice raportul,

fie se votează legea articol cu articol

→ La prima Cameră sesizată, există posibilitatea adoptării tacite a legii; dacă prima

Cameră nu se pronunță în 45 zile proiectele de legi sau propunerile legislative se consideră

adoptate. Pentru coduri și alte legi de complexitate deosebită (stabilite prin hot. a

Parlamentului) termenul de adoptare tacită este de 60 zile. Art. 75 (2)

5. Votul în Camera 2 = camera decizională: nu există adoptare tacită(nu este termen)

28

- după adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea

legislativă se trimite celeilalte Camere: art. 75 (3)

- proiectul e supus dezbaterii în aceleași condiții ca și în cazul primei Camere

dpdv al votului, legile sunt:

1. organice: cele care intervin în domeniile mai importante ale funcționării statului (art. 73)

2. ordinare

- cele organice trebuie adoptate cu majoritate absolută (50% +1 din totalitatea membrilor)

- cele ordinare se votează cu majoritate simplă (50% +1 din cei prezenți)

Art. 76:

- majoritate absolută: legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor

- majoritate simplă: legile ordinare și hotărârile

6. Etapa întoarcerii legii : art. 75 (4), (5)

- apare în cazul în care un proiect de lege conține dispoziții de natură diferită, unele

intrând în competența decizională a CD, iar altele în cea a Senatului

- procedura de întoarcere a legii poate interveni în cazul în care prima Cameră sesizată a

adoptat prevederile care intră în competența sa decizională în altă formă decât a doua

cameră sesizată

- în acest caz, legea se întoarce la prima Cameră, care va decide definitiv în procedură de

urgență doar cu privire la normele care intră în competența sa decizională

7. Verificarea constituționalității legii de către CCR:

- proiectul odată adoptat se trimite, cu 5 zile înainte de promulgare către Guvern, ÎCCJ,

Președinte și Avocatul Poporului și se depune la secretarul general al CD și al Senatului.

În cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de 2 zile. În

aceste termene, instituțiile sesizate pot formula obiecție de neconstituționalitate, care se

judecă de CCR

29

- procedura legislativă se suspendă până la judecarea obiecției (legea nu poate intra în

vigoare)

- dacă CCR admite obiecția și constată că proiectul de lege/unele prevederi ale sale sunt

neconstituționale, legea se va întoarce la prima camera sesizată, iar procedura legislativă

se reia de la acel moment, Parlamentul având obligația să reexamineze dispozițiile

respective pentru punerea lor de acord cu decizia CCR

- dacă CCR respinge obiecția, procedura legislativă se reia

8. Promulgarea legi de către Președintele României: art. 77

- Promulgarea este actul prin care șeful de stat autentifică textul legii, adică constată și

atestă regularitatea adoptării sale

- Președintele are la dispoziție un termen de cel mult 20 zile de la primire pentru a

promulga legea sau pentru a cere reexaminarea ei

- termenul de promulgare este de 10 zile în cazul în care Președintele a solicitat

reexaminarea legii sau în cazul în care a fost sesizată CCR cu privire la

neconstituționalitatea legii sau a unor prevederi ale acesteia. Noul termen de 10 zile se

calculează în raport cu momentul primirii de către Președinte a legii reexaminate (fie în

urma admiterii unei obiecții de neconst., fie în urma solicitării Președintelui) sau în

raport cu momentul primirii de Președinte a deciziei CCR prin care obiecția de neconst.

a fost respinsă.

- înainte de semnarea decretului de promulgare, Președintele are posibilitatea să ceară

Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii; în acest caz, legea se întoarce la prima

Cameră sesizată, iar procedura legislativă se reia din acel moment.

- dacă legea e adoptată din nou în aceeași formă, Președintele are obligația să o promulge

- termenul de 20 de zile în vederea promulgării este de decădere și, în consecință, după

expirarea acestuia, Președintele nu mai poate solicita reexaminarea legii sau sesiza CCR,

legea intrând în vigoare în lipsa promulgării

- legile constituționale nu se promulgă de Președinte: acestea intră în vigoare în

urma aprobării lor prin referendum

30

9. Intrarea legii în vigoare prin publicarea în Monitorul Oficial: art. 78

- legea se publică în M.O. al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării,

dacă în cuprinsul legii nu se prevede o dată ulterioară.

b) Proceduri legislative speciale:

I. Procedura privind adoptarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului: 115 (4)

- OUG intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență

la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea în M.O. Camerele, dacă nu se

află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz de

la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 zile de la depunere, Camera sesizată nu se

pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte

Camere care decide de asemenea în procedură de urgență.

- în urma dezbaterii, Parlamentul adoptă o lege de aprobare/de respingere a OUG

- în acest caz, delegarea legislativă ptr. emiterea unor astfel de ordonanțe este acordată

direct chiar de Constituție, ceea ce le deosebește esențial de ordonanțele emise în baza

unei legi de abilitare, adoptată de Parlament.

- legea de aprobare a OUG care cuprinde norme de natura legii organice se adoptă cu

majoritate absolută

1. Adoptarea OUG în ședință de Guvern → ptr. ca OUG să fie adoptată trebuie să fie

îndeplinite 2 condiții de fond:

să existe o stare absolut excepțională care să nu suporte amânare

starea absolut excepțională să fie motivată în preambulul ordonanței

→ se adoptă prin semnătura primului ministru și contrasemnătura miniștrilor care urmează să o

pună în aplicare

- OUG pot interveni și în domeniul legilor organice, însă: art. 115 (6)

nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale sau în domeniul legilor

electorale

31

nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și

îndatoririle prevăzute de Constituție

nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică (în

patrimoniul statului ex. exproprieri, naționalizări)

2. depunerea OUG la Parlament

3. publicarea OUG în M.O, moment în care OUG intră în vigoare

4. orice OUG e supusă aprobării Parlamentului, în urma unei proceduri legislative de

urgență: Parlamentul aprobă sau respinge ordonanța printr-o lege

→ P. are 3 opțiuni:

1. să aprobe OUG: OUG devine lege

2. să respingă OUG: OUG își încetează efectele juridice de la data intrării în vigoare a legii

de respingere; efectele deja produse trebuie(în mod constituțional) să fie prevăzute în

legea de respingere

3. să aprobe OUG cu modificări → lege nouă, care înlocuiește OUG la acel moment

- OUG are putere de lege până la momentul pronunțării Parlamentului asupra ei

II. Procedura ordonanțelor simple: delegarea legislativă

- delegarea legislativă semnifică împuternicirea, pe timp limitat, a unei alte autorități

decât cea legiuitoare să exercite prerogative legislative, în cazul de față Guvernul

1. adoptarea de către P. în procedură obișnuită a unei legi de abilitare = lege prin care P.

mandatează Guvernul ca în perioada vacanței parlamentare să adopte ordonanțe în

anumite domenii, care nu fac obiectul legilor organice. Legea de abilitare trebuie să

cuprindă obligatoriu:

intervalul de timp în care Guvernul are dreptul să emită O.G (obligatoriu în perioada

vacanței parlamentare) = termen de abilitare

domeniile în care Guvernul poate emite ordonanța: O.G nu pot interveni în domeniul

legilor organice

32

dacă O.G trebuie ulterior supusă aprobării Parlamentului (până la împlinirea termenului de

abilitare; nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței)

- dreptul de inițiativă legislativă aparține doar Guvernului

- după publicarea legii conform procedurii obișnuite, Guvernul poate adopta ordonanțe în

domeniile menționate și până la data specificată, însă nu este obligat să o facă

2. adoptarea O.G în ședință de Guvern: ordonanța trebuie semnată în mod obligatoriu de

primul ministru și contrasemnată de miniștri însăcinați cu punerea ei în aplicare (art.

108 (4) )

3. depunerea O.G. la Parlament (+ aprobare dacă legea de abilitare o cere: după

reînceperea sesiunii parlamentare, dar înainte de împlinirea termenului de abilitare;

ordonanțele cu care P. a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi

cuprinse și ordonanțele a căror efecte au încetat datorită nerespectării termenului de

abilitare. Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul,

măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a

ordonanței)

4. publicarea în M.O.: intră în vigoare la 3 zile de la data publicării

III. Adoptarea unei legi prin asumarea răspunderii Guvernului: art. 114

- Angajarea răspunderii Guvernului la inițiativa sa reprezintă procedura constituțională

prin care Guvernul, ca organ colectiv și solidar, pune Parlamentul în situația limita de a

opta între acceptarea opiniei lui sau demitere. Decizia angajării răspunderii

guvernamentale îi aparține Guvernului și nu este condiționată în niciun fel de acordul

Parlamentului.

1. prima etapă constă într-o declarație orală sau scrisă a primului ministru, însoțită de un

proiect de lege declarat și adresat Parlamentului(Guvernul își poate angaja răspunderea

în fața CD+Senat în ședință comună). Prin declarație primul ministru afirmă decizia

Guvernului de a-și angaja răspunderea politică ptr acel proiect de lege, program sau

declarație de politică generală.

33

2. de la înregistrarea declarației, parlamentarii au la dispoziție 3 zile prin care să inițieze o

moțiune de cenzură, indiferent dacă au mai inițiat una în aceeași sesiune parlamentară.

Dacă nu se inițiază sau dacă moțiunea de cenzură a fost respinsă, Guvernul rămâne în

funcție, iar proiectul de lege prezentat, modificat sau completat cu amendamentele

acceptate de Guvern, se consideră adoptat și se trimite instituțiilor care au dreptul de a

formula obiecții de neconstituționalitate, iar apoi se trece la promulgare. Programul sau

declarația de politică generală devin obligatorii ptr. Guvern.

- dacă se formuleaza obiecții de neconstituționalitate care se admit sau dacă președintele

cere reexaminarea legii, legea va fi rediscutată în sedința comună a camerelor fără nicio

procedură, fără nicio comisie.

- dacă se formulează o moțiune de cenzură și moțiunea este admisă, Guvernul este demis

și proiectul de lege/declarația/programul vor fi respinse. Președintele RO declanșează

procedura de formare a unui nou Guvern prin desemnarea unui candidat ptr. funcția de

prim-ministru.

IV. Legea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale(legile bugetare):

- Legile bugetare sunt adoptate de Parlament

Bugetul statului = o listă cu veniturile estimate pe care statul urmează să le încaseze și

respectiv cu cheltuielile estimate pe care statul le va face în anul care urmează

- nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare

Particularitățile procedurii:

legile bugetare se dezbat și se adoptă în ședința comună a Camerelor (nu există camera

decizională)

inițiativa legislativă poate aparține doar Guvernului, care elaborează anual proiectul

bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat,

aprobării Parlamentului; proiectele de lege privind rectificarea legilor bugetare aparțin

numai Guvernului

34

legile bugetare au un termen special în care trebuie să fie adoptate: 3 zile înainte de

expirarea exercițiului bugetar(adică până la sfârșitul anului calendaristic). În cazul în care

nu se adoptă până la finele anului, legea bugetară a anului trecut se va aplica și pentru anul

ulterior, până la adoptarea unei alte legi a bugetului

în principiu sunt în vigoare doar un an, cu excepția în care nu au reușit să fie adoptate până

la sfârșitul anului, caz în care se vor prelungi și ptr anul ulterior

nu pot face obiectul delegării legislative

Președintele RO poate solicita reexaminarea legilor bugetare, iar CCR poate fi sesizată cu

o obiecție de neconst. de subiectele expres menționate în Constituție.

V. Procedura de ratificare a tratatelor internaționale:

Ratificarea reprezintă acordul dat de un stat pentru ca un tratat internațional să se

aplice(să facă parte din dreptul intern).

Specificul legilor de ratificare:

faza de inițiativă legislativă nu există și este înlocuită de semnarea tratatului de către

Președinte, ulterior unei negocieri făcute de Guvern (unele nu se negociază ex NATO)

în rest, procedura legislativă este una obișnuită, cu mențiunea că nu se pot formula

amendamente (tratatul este identic pentru toate țările care l-au semnat). Parlamentul poate

accepta sau respinge ratificarea.

nr. de voturi necesar ptr. ratificarea unui tratat depinde după cum dispozițiile acelui tratat

vizează un domeniu al legilor organice sau nu

în cazul ratificării unor tratate internaționale, Senatul este Cameră decizională, iar CD =

Cameră de reflecție

în măsura în care o dispoziție a tratatului a fost verificată sub aspectul constituționalității,

anterior promulgării, dispoziția respectivă nu mai poate fi contestată dpdv al

constituționalității ulterior intrării ei în vigoare. Art. 147 (3)

35

în cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții

contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției (art.

11)

VI. Legile din domeniile justiției:

→ diferă de procedura ordinară printr-un singur element: înainte ca proiectul să ajungă

la prima Cameră e necesară obținerea unui aviz consultativ din partea Consiliului

Superior al Magistraturii

VII. Procedura de urgență: 76 (3)

- este o procedură accelerată de adoptare a legilor

- se aplică:

proiectelor de lege prin care se aprobă sau se respinge o ordonanță de urgență a

Guvernului

în cazul întoarcerii legii

proiectelor de lege în cazul cărora la propunere inițiatorului sau a biroului Camerei în

cauză, se decide aplicarea procedurii de urgență prin hotărârea Camerei în cauză

în cazul în care s-a cerut reexaminarea legii de Președinte

în cazul în care s-a admis o obiecție de neconstituționalitate

- particularități: termenul de adoptare tacită este de 30 zile, discutarea proiectului în

comisii și în plen se face cu prioritate

VIII. Procedura privind codurile:

codurile sunt legi complexe care acoperă un domeniu vast al dreptului

termenul de adoptare tacită este de 60 zile

înaintea demarării procedurii legislative este necesară realizarea unor studii de impact

IX. Legile din domeniul economic:

36

- înainte de sesizarea primei Camere, trebuie obținut un aviz din partea Consiliului

Economic și Social(organ ce funcționează pe lângă Parlament) compus din: economiști,

reprezentanți ai sindicatelor și ai patronatelor.

X. Procedura cu privire la legile vizând statutul senatorilor și deputaților ori

salarizarea acestora:

- dezbaterea și votul se realizează în ședința comună a Camerelor

B. Proceduri parlamentare de control

I. Procedura de numire în funcție a Guvernului:

- procedură constituțională de control parlamentar care poate avea ca finalitate învestirea

(legitimarea) Guvernului

1. desemnarea de către Președinte a unui candidat pentru funcția de prim-ministru. 103 (1)

Dacă există o alianță politică sau un partid care să aibă majoritatea absolută în Parlament,

Președintele va desemna un candidat din partea acelei formațiuni. Dacă nu există o astfel de

situație, Președintele va desemna un candidat după consultarea cu toate partidele

parlamentare.

2. formarea Guvernului și redactarea programului de guvernare. Primul ministru va alcătui

lista membrilor Guvernului(miniștrilor) și programul de guvernare(documentul juridic ce

conține obligațiile pe care și le asumă Guvernul) și va cere, în termen de 10 zile de la

37

desemnare votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a

Guvernului.

3. audierea fiecărui candidat pentru funcția de ministru în comisiile de specialitate ale

Parlamentului din camerele reunite, care vor întocmi un aviz comun consultativ pe care îl

vor prezenta candidatului pentru funcția de prim-ministru.

4. în plenul Parlamentului se supune la vot lista Guvernului și programul de guvernare; se

votează în ședință comună, fiind nevoie de majoritate absolută. Guvernul se investește în

bloc. În măsura în care votul este negativ, Președintele RO va relua procedura de formare

a Guvernului.

5. finalizarea: depunerea jurământului de către miniștri și primul ministru în fața

Președintelui și emiterea de către Președinte a decretelor de numire în funcție pentru

fiecare ministru în parte.

- Președintele nu poate refuza numirea în funcție. Intrarea în funcție are loc din momentul

publicării decretelor în M.O. Dacă decretele nu sunt publicate, ele sunt considerate ca

fiind inexistente.

II. Moțiunea de cenzură: art. 113

- reprezintă procedura parlamentară prin care CD și Senatul, în ședință comună, pot

demite Guvernul; adoptarea sau respingerea sa semnifică retragerea, respectiv

menținerea încrederii în Guvern

1. inițiativa nu poate fi decât colectivă: poate fi inițiată de cel puțin 1/4 din nr. total al

deputaților și senatorilor

2. la data depunerii, ea se comunică Guvernului, urmând să fie supusă dezbaterii în

Camerele reunite ale Parlamentului după 3 zile de la data la care a fost prezentată în

ședința comună a celor 2 Camere

3. la dezbaterea moțiunii, primul ministru(sau un alt reprezentant al Guvernului) are

dreptul să ia cuvântul și să dea explicații, după care moțiunea se supune la vot

4. pentru ca moțiunea să fie adoptată e necesară majoritate absolută, în urma unui vot

cu bile; absenteismul operează în favoarea Guvernului

38

5. dacă moțiunea e admisă, Guvernul e demis în bloc, se emite o hotărâre a

Parlamentului privind adoptarea moțiunii, care se semnează de Președinții celor 2

Camere și se înaintează Președintelui RO, în vederea demarării procedurii de formare

a unui nou Guvern

6. dacă moțiunea e respinsă, Guvernul rămâne în funcție, iar senatorii și deputații care

au inițiat moțiunea de cenzură nu mai pot formula o nouă moțiune în aceeași sesiune

parlamentară, cu excepția cazului în care Guvernul își angajează răspunderea

politică. Aceeași parlamentari nu pot, în același timp, să semneze mai multe moțiuni

de cenzură; alți parlamentari pot, în aceeași sesiune, să depună o moțiune de cenzură.

- Moțiunea de cenzură nu poate fi inițiată împotriva unui singur membru al Guvernului, ci

împotriva Guvernului în totalitatea sa.

III. Procedura de suspendare din funcție a Președintelui: art. 94

- poate fi inițiată atunci când Președintele încalcă grav prevederile Constituției, după

consultarea CCR; e expresia responsabilității sale politice

- propunerea de suspendare poate fi inițiată de cel puțin 1/3 din nr.deputaților și

senatorilor

1. formularea unei cereri de suspendare de cel puțin 1/3 din nr. parlamentarilor atunci

când Președintele a încălcat grav prevederile Constituției și se aduce, neîntârziat, la

cunoștință Președintelui

2. sesizarea CCR în vederea emiterii avizului său consultativ (obligatoriu de emis) cu

privire la faptele Președintelui ce fac obiectul propunerii de suspendare din funcție a

acestuia. Avizul se emite de plenul CCR, cu votul majorității judecătorilor Curții, pe

baza raportului prezentat de 3 judecători desemnați în acest scop, a propunerii de

suspendare și a dovezilor existente

39

3. ascultarea Președintelui, care are dreptul și obligația de a se prezenta în fața

Parlamentului pentru a da explicații cu privire la faptele ce i se impută.

4. votul asupra cererii de suspendare, care ptr. a fi admisă necesită majoritatea absolută

(50%+1 din nr. total al parlamentarilor, reuniți în ședință comună).

Dacă propunerea de suspendare e aprobată se produc următoare consecințe:

1. Președintele e suspendat din funcție

2. se va numi un Președinte interimar: Președintele Senatului sau dacă acesta în

imposibilitate de a-și exercita atribuțiile: președintele CD – art. 98

3. în cel mult 30 zile de la data hotărârii se organizează referendumul pentru demiterea

Președintelui (prin hotărâre a Parlamentului).

→ suspendarea președintelui durează până la data validării rezultatului referendumului; dacă la

referendum se votează în favoarea demiterii, președintele este demis de la data validării

rezultatelor, iar Guvernul, în termen de 3 luni de la data publicării rezultatelor referendumului,

va organiza alegeri pentru un nou președinte; dacă la referendum se votează împotrivă sau nu

este validat (sau nu s-a organizat în termen), suspendarea președintelui încetează iar acesta

revine în funcție.

dacă se respinge propunerea, Președintele rămâne în funcție

IV. Procedura de punere sub acuzare a Președintelui: art. 96

1. propunerea de punere sub acuzare poate fi inițiată de majoritatea parlamentarilor (1/2

+1); e expresia răspunderii juridice a acestuia; punerea sub acuzare presupune

ridicarea imunității prezindențiale și trimiterea în judecată pentru înaltă trădare

2. informarea neîntârziată a Președintelui și ascultarea acestuia în fața P.

3. propunerea se supune la vot în ședința comună a celor 2 Camere, iar hotărârea de

punere sub acuzare ptr. înaltă trădare trebuie adoptată cu votul a cel puțin 2/3 din nr.

de parlamentari

40

4. trimiterea în judecată se face prin rechizitoriul Procurorului General; fapta se judecă

de către ICCJ

5. pe perioada procesului, Președintele e suspendat de drept din funcție, iar în cazul

condamnării sale prin hot. jud. definitivă, e demis de drept.

V. Procedura de revizuire a Constituției: art. 150-152

1. Inițiativa de modificare poate proveni de la următoarele categorii de persoane și

instituții:

Președintele, la propunerea Guvernului (e necesar acordul ambelor componente ale

puterii executive)

un număr de cel puțin 500.000 cetățeni cu drept de vot din cel puțin jumătate din

județele țării, iar în fiecare din aceste județe sau în mun. București să fie înregistrate cel

puțin 20.000 semnături.

cel puțin 1/4 din nr. deputaților sau senatorilor

2. avizul Consiliului Legislativ

3. obținerea unui aviz consultativ al CCR – 146 j) CCR se sesizeaza din oficiu(majoritate

de 2/3)

4. proiectul de lege de revizuire astfel inițiat, se dezbate în ambele camere și trebuie

adoptat cu majoritate de 2/3 în fiecare dintre cele 2 Camere; dacă într-una din Camere

nu strânge 2/3 din voturi, proiectul este respins definitiv

5. dacă proiectul este adoptat în ambele Camere cu 2/3 din voturi în aceeași formă, se va

organiza referendumul pentru adoptarea Constituției după ce CCR se pronunță din oficiu

asupra ei(majoritate de 2/3)

6. dacă proiectul este adoptat în ambele Camere cu majoritate de 2/3, dar în forme diferite,

se va organiza o ședință comună a celor 2 Camere în cadrul căreia este necesar votul a

3/4 din numărul de parlamentari pentru adoptarea proiectului de lege și demararea

procedurii referendumului; dacă nu se votează cu 3/4, proiectul este respins

7. referendumul se organizează în cel mult 30 zile de la adoptarea proiectului sau a

propunerii de revizuire printr-o lege votată de Parlament

41

8. dacă proiectul merge la referendum și este aprobat, legea de modificare a Constituției va

fi publicată în Monitorul Oficial după validarea rezultatelor referendumului, iar dacă

legea nu este aprobată prin referendum, proiectul se consideră respins

9. legea de revizuire a Constituției intră în vigoare la data publicării în M.O Partea I a

hotărârii Curții Constituționale de confirmare a rezultatelor referendumului

→ vezi și p. 55-57

Puterea judecătorească art. 124-130

Organizarea puterii judecătorești:

- se realizează pe calea instanțelor de judecată organizate pe 4 nivele : Judecătorii

→Tribunale → Curți de Apel → ÎCCJ

- Judecătoriile se înființează sau se desființează prin lege, de regulă la nivelul orașelor

care au calitate de municipiu (3-5 judecătorii/județ)

- Tribunale : există câte unul în fiecare județ(cu sediul în localitatea de reședință a

județului) + mun. București; în circumscripțiilor lor sunt cuprinse toate judecătoriile din județ.

Pe lângă acestea, prin lege se pot înființa tribunale specializate ( acestea judecă anumite tipuri

de litigii; ex : Tribunalul Comercial ( în Cluj și Târgu Mureș), Tribunal special pentru minori

( în Brașov ), Tribunal maritime ( în Galați și Constanța ) ) ; divizate în secții.42

- Curțile de Apel : sunt în număr de 16, se înființează și se desființează tot prin lege. Au

sediul în localitatea de reședință a unui județ sau în mun. București. Circumscripția lor cuprinde

mai multe tribunale; sunt divizate în mai multe secții.

- ÎCCJ : are competență la nivelul întregii țări; sediul în capitală; 5 secții: civilă, penală,

comercială, de contencios administrativ și militară. Judecătorii ÎCCJ sunt numiți prin decret al

Președintelui RO, la propunerea CSM

- rolul instanțelor de judecată este acela de a rezolva litigiile, indiferent de calitatea

părților, cu excepția celor care sunt date în competența altor organe

- instanțele își desfășoară activitatea prin intermediul judecătorilor

Statutul judecătorilor

Pentru ca o persoană să poată fi judecător trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. Să fie licențiat al unei facultăți de drept + cetățean român

2. Să fi absolvit cursurile INM (sau să fi aplicat o profesie juridică cel puțin 5 ani+ să fi

trecut un examen de admitere în magistratură)

3. Să se bucure de o bună reputație (fără condamnări penale …)

- judecătorii sunt numiți în funcție prin decret al președintelui la propunerea CSM-ului,

pe o perioadă nedeterminată (teroretic până la pensionare)

- pe perioada exercitării funcției, calitatea de judecător este incompatibilă cu orice altă

calitate sau funcție, cu 2 excepții :

1. organ de conducere într-o asociație non-guvernamentală

2. cadru didactic universitar

→ le este interzis să facă parte din organizații cu scop politic sau economic (nu pot face parte

din partide politice)

- pe perioada mandatului, judecătorii sunt inamovabili ( adică nu pot fi promovați,

detașați sau transferați, decât cu acordul lor ); doar ei au această calitate

- pe perioada mandatului, ei trebuie să fie independenți ( adică să nu existe nicio formă

de subordonare față de vreo altă autoritate a statului, în special față de cele ale puterii

executive)

43

- imparțialitatea : lipsa oricărei legături cu vreuna dintre părțile litigiului, precum și lipsa

oricărui interes al judecătorului față de modul de rezolvare al litigiului judecat

- se bucură de o imunitate de procedură: împotriva lor nu poate fi declanșată nicio

procedură judiciară penală, fără avizul obligatoriu al CSM-ului. Nu pot fi sancționați

disciplinar, inclusiv prin eliberarea din funcție, decât pentru delicte disciplinare, nu și

ptr. hotărârile pronunțate.

- judecătorii pot să răspundă doar pe latură civilă pentru erori judiciare(erori produse

printr-o hot. jud.), dar numai cu avizul CSM-ului. În caz de eroare judiciară, persoana

afectată va introduce o acțiune în despăgubire împotriva statului, ulterior statul putând

să recupereze suma de bani plătită de la judecătorul culpabil, cu avizul obligatoriu al

CSM-ului.

- Judecătorii promovează la instanțele superioare în urma unor concursuri organizate de

către CSM

- Președinții de Instanță sunt numiți în funcție în urma unui concurs organizat de CSM,

cu excepția Președintelui ÎCCJ, care este numit de către Președintele României, pe baza

unei propuneri a CSM. Președintele are posibilitatea de a refuza propunerea.

- o parte din instanțe sunt organizate pe secții, care judecă litigii de același fel

- repartizarea judecătorilor la una dintre secții se face de către Președintele Instanței, cu

excepția ÎCCJ

Actele puterii judecătorești : - se numesc hotărâri judecătorești și sunt de 3 tipuri :

1.Încheieri

2.Sentințe

3.Decizii

1. Încheierile sunt hotărârile judecătorești prin care se dispune cu privire la diverse cereri

formulate în cursul unui proces, fără ca prin ele să se finalizeze procesul. Prin ele se rezolvă

problemele incidentale din cursul desfășurării procedurilor, fără a se rezolva prin ele chestiuni

44

ce țin de fondul procesului. (ex în caz de: arestare preventivă, eliberare în cursul procedurii,

ridicarea unei excepții de neconst., chemarea de martori)

2. Sentințele sunt hotărârile prin care se finalizează un proces în fața primei instanțe sesizate–

se rezolvă fondul, atât în materie penală, cât și nonpenală.

3. Deciziile sunt hotărârile judecătorești pronunțate în urma exercitării unor căi de atac (apel

sau recurs) împotriva sentințelor și împotriva unor încheieri.

După efectele pe care le produc, hot.jud. mai pot fi clasificate în:

1. nedefinitive și neexecutorii: pot fi atacate printr-o cale de recurs prevăzută de lege și

care nu pot fi puse în executare până la pronunțarea instanței superioare

2. definitive și executorii: pot fi atacate cu recurs, dar pot fi totuși puse în executare

3. definitive și irevocabile: hotărârile pronunțate de instanțele de recurs.

→ puterea judecătorească mai poate emite și decizii în recurs în interesul legii (RIL);

Decizii în recurs în interesul legii ( RIL-uri )

reprezintă hotărâri prin care ÎCCJ încearcă să asigure interpretarea uniformă a legii;

ele se pronunță atunci când la nivelul țării, un text legal a fost interpretat în mod diferit,

dând naștere unei jurisprudențe neuniforme.

sesizarea Înaltei Curți se face de către Procurorul General printr-o cerere sau de către un

colegiu de conducere al unei Curți de Apel

cererea se judecă de către ÎCCJ(secțiile reunite) care, dacă constată că există întradevăr o

jurisprudență neuniformă, va stabili care este interpretarea corectă a normei legale în

discuție

45

decizia (RIL-ul) se publică în Monitorul Oficial și produce efecte doar pentru viitor, având

forța juridic ă a normei pe care o interpretează

aceste decizii sunt obligatorii pentru toate instanțele , neaplicarea unei astfel de decizii

putând conduce la sancțiuni disciplinare

Atribuțiile puterii judecătorești:

- să rezolve orice litigiu între persoane fizice, juridice, care nu e dat spre soluționare unui

alt organ (ex: CCR)

- să verifice respectarea legii în procedurile nelitigioase

Ministerul Public art. 131,132

- reprezintă denumirea sub care se regăsesc Parchetele din România

- își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, care funcționează pe lângă

instanțele de judecată, conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției

judiciare, în condițiile legii

- nu există un ministru, nu face parte din Guvern și nici din puterea judecătorească, face

parte, mai degrabă, din puterea executivă; reprezintă interesele generale ale societății, apără

ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

- este independent în relațiile cu celelalte autorități publice și își exercită atribuțiile numai în

temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia

46

- rolul său este acela de a face urmărirea penală ( de a realiza anchetele penale) împotriva

unei persoane suspectate de comiterea unei infracțiuni

- mai are și rolul de a reprezenta statul în procesele penale și în alte câteva tipuri de litigii

- din punct de vedere al organizării, este format din Parchete; potrivit Constituției există câte

un parchet pe lângă fiecare instanță de judecată

- DNA-ul și DIICOT-ul nu sunt de pe lângă nicio instanță de judecată și nu corespund

Constituției

- procurorii DNA au statutul procurorilor de pe lângă ICCJ

Statutul procurorilor: procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al

imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea Ministrului Justiției (acesta poate cere

MP începerea urmăririi penale într-o anumită cauză).

-activitatea procurorilor este reglată de 3 principii:

Principiul stabilității în funcție – procurorul nu poate fi demis, sancționat disciplinar sau

mutat la un alt Parchet decât de către CSM (mutarea doar cu acordul lor)

Principiul subordonării ierarhice – procurorii sunt subordonați șefului Parchetului din

care fac parte, care le poate da dispoziții obligatorii cu privire la dosarele pe care le au în

lucru; orice act al unui procuror poate fi revocat de Procurorul Șef al Parchetului din

care face parte sau, în măsura în care actul este al Procurorului Șef, de către Procurorul

Șef al Parchetului superior aceluia din care face parte.

Principiul controlului ierarhic – controlul afinității Parchetelor se face de către

Parchetele superioare, care pot oricând să preia un dosar de la un Parchet inferior sau să

ceară unui procuror subordonat începerea urmăririi penale într-un anumit dosar

- șefii de Parchete sunt numiți în funcție pe o perioadă nedeterminată de președintele RO, la

propunerea CSM, în urma unor concursuri organizate de CSM

-excepții: procurorul șef al Parchetului de pe lângă ICCJ (numit și Procuror General),

procurorul șef al DNA și procurorul șef al DIICOT; aceștia se numesc în funcție de către

Președinte, la propunerea Ministrului Justiției, cu avizul consultativ al CSM.

47

- revocarea procurorilor din funcțiile de conducere se face tot de Președintele RO, la

propunerea MJ, cu avizul consultativ al CSM

→ procurorii nu pot face parte din partide politice

Atribuțiile Ministerului Public:

a) obligatorii:

- de a realiza ancheta penală ori de câte ori există suspiciunea că s-a comis o infracțiune =

activitate de urmărire penală – se exercită din oficiu

- de a susține în procesele penale poziția acuzării, reprezentând statul = atribuție de acuzare

- de a supraveghea în calitate de reprezentant al statului, modul de desfășurare a unor

proceduri judiciare, în principiu cele privitoare la adopție

b) facultative:

- MP poate participa la orice procedură desfășurată în fața unor instanțe de judecată

- MP poate, prin intermediul Procurorului General, să formuleze recurs în interesul legii.

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII (CSM) art.133,134

- garantul independenței justiției

- se prezintă ca un organ interpus între puterea executivă(Guvern+Președinte) prin Ministrul

Justiției și puterea judecătorească

- are 19 membri:

o 14 sunt aleși în adunările generale ale magistraților și validați de Senat; fac parte din 2

secții: una pentru judecători și una ptr. procurori (9+5) → dintre aceștia se alege

Președintele CSM pe un mandat de 1 an, care nu poate fi reînnoit:

48

o 9 judecători aleși din rândul judecătorilor din țară: 2 de la Judecătorii, 2 de la

Tribunale, 3 de la Curți de Apel și 2 de la ICCJ (2-2-3-2)

o 5 procurori aleși de către colegii lor

o Președintele ICCJ

o Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ

o Ministrul Justiției

o 2 reprezentanți ai societății civile, specialiști în domeniul dreptului, care se bucură de

înaltă reputație profesională și morală, propuși de către asociații nonguvernamentale și

desemnați de către Senat; participă numai la lucrările în plen

- CSM s-a înființat în 2005

- Hotărârile CSM se iau prin vot secret

- Președintele RO prezidează lucrările CSM la care participă

- Hotărârile CSM sunt definitive și irevocabile, cu excepția celor în materie disciplinară, care

pot fi atacate la ÎCCJ

- durata mandatului membrilor este de 6 ani

Atribuții: 3

Joacă rol de instanță disciplinară în cazul procurorilor și judecătorilor

- orice sesizare cu privire la nerespectarea obligațiilor profesionale ale procurorilor și

judecătorilor face obiectul unei anchete, realizată de către Inspecția Judiciară din cadrul

CSM

- în urma anchetei, Inspecția Judiciară poate să decidă clasarea sesizării atunci când acuzarea

nu se confirmă sau demararea unei cercetări disciplinare (Instanța Judiciară va redacta un

raport care se înaintează CSM-ului, care îl va audia pe magistratul în cauză, putând decide

sancționarea lui);

- în aceste situații, MJ, Preșdintele ICCJ și Procurorul General al Parchetului de pe lângă

ICCJ nu au drept de vot

- CSM poate cere MJ, instanțelor judecătorești sau parchetelor relații sau acte referitoare la

activitatea profesională sau la conduita magistraților

49

Sancțiunile care pot fi aplicate sunt: avertisment, reducerea salariului cu 10% pe o perioadă

de maxim 3 luni, demiterea;

hotărârile prin care CSM decide sancționarea unui magistrat pot fi atacate cu recurs,

care se judecă de către ICCJ

- începând din 2011, CSM poate fi sesizat în vederea cercetării disciplinare și de către

Ministrul Justiției

Apărarea independenței sistemului judiciar și a magistraților

Decide asupra carierei și asupra imunității magistraților

- CSM ridică imunitatea judecătorilor și procurorilor printr-un aviz

- imunitatea magistraților constă în faptul că aceștia nu pot fi urmăriți penal, reținuți sau

arestați decât cu avizul CSM

- CSM coordonează și conduce INM (cursant la INM = auditor de justiție) = instituție de

învățământ postuniversitar, care pregătește magistrați

- CSM organizează toate concursurile de promovare, desemnare de șef de instituție sau

parchete etc.

- CSM propune Președintelui RO numirea în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu

excepția celor stagiari

- CSM propune președintelui României un candidat pentru președintele ICCJ și avizează

propunerile Ministrului Justiției privind procurorul general, procurorul șef al DNA și

procurorul șef al DIICOT

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ art. 142-147, Legea 47/92

- este garantul supremației Constituției

- este instituția statului român care controlează dpdv constituțional activitatea celorlalte

instituții, fiind organizată în afara sistemului puterii judecătorești50

- este formată din 9 judecători desemnați pe un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit

- poate fi numit în funcție orice persoană licențiată în științe juridice, care nu este membru al

vreunui partid politid, care se bucură de o înaltă reputație în domeniul dreptului și care are

o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior

- judecătorii sunt numiți: 3 de către președintele României, 3 de către Senat și 3 de către

Camera Deputaților

- la primele alegeri, președintele, Senatul și Camera Deputaților au ales 1 judecător pe o

perioadă de 9 ani, 1 judecător de o perioadă de 6 ani și 1 judecător pe o perioadă de 3 ani,

pentru ca la fiecare 3 ani aceștia să aleagă un altul → CCR se înnoiește cu o treime din

judecători, din 3 în 3 ani

- Curtea Constituțională își exercită atribuțiile întotdeauna în plen, ședințele de judecată fiind

valabile când sunt prezenți minim 6 judecători = 2/3(cvorum)

- Președintele CCR este ales prin vot secret, ptr. o perioadă de 3 ani, cu majoritatea voturilor

judecătorilor, în termen de 5 zile de la înnoirea Curții; mandatul lui poate fi reînnoit.

- ședințele de judecată sunt publice și se desfășoară cu citarea părților și participarea unui

procuror dacă se prevede astfel prin Constituție sau legea 47/92

- CCR pronunță decizii, hotărâri și emite avize, care se publică în M.O. al RO

- potrivit legii, competența Curții nu poate fi contestată de nicio autoritate publică, doar

Curtea fiind în drept să hotărască asupra acesteia

Instanţa constituţională: art. 146:

1. se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea

Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de

deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de

revizuire a Constituţiei; → obiecția de neconst. = control a priori de constituționalitate art.

146 a) → DECIZIE →efectele: art. 147 (2)

2. se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea

unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de

51

cel puţin 25 de senatori; → control a priori de constituționalitate → DECIZIE; vezi și art.

147 (3)

3. se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor și hotărârilor Parlamentului, la

sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui

număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;→ DECIZIE

4. hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în

faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate

poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului; → control a posteriori de

constituționalitate art. 146 d) → DECIZIE →efectele: art. 147 (1)

5. soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la

cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-

ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; → DECIZIE

6. veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă

rezultatele sufragiului; + rezolvă contestațiile privitoare la candidaturi→ HOTĂRÂRE

7. constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de

Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului; →

HOTĂRÂRE

8. dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;

→ AVIZ

9. veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi

confirmă rezultatele acestuia;→ HOTĂRÂRE

10. verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;→

HOTĂRÂRE

52

11. hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic; →

DECIZIE

12. îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

Observații:

- se sesizează din oficiu doar cu privire la inițiativele de revizuire a Constituției

Atribuțiile C.C. :

1. C.C. are atribuția de a judeca excepțiile de neconstituționalitate;

2. C.C. are atribuția de a judeca obiecțiile de neconstituționalitate;

3. C.C. are atribuția de a judeca conflictele juridice de natură constituțională între instituțiile

centrale ale statului.

I. Excepția de neconstituționalitate este o cerere formulată de una dintre părțile unui proces

prin care se cere să se constate că un text de lege incident în acea cauză este

neconstituțional. Judecarea excepției se face în 2 etape privind admisibilitatea ei și fondul.

Prima etapă se desfășoară în fața unei instanțe obișnuite.

Condițiile de admisibilitate sunt:

a. excepția să fie ridicată în fața unei instanțe de judecată sau a unei instanțe de

arbitraj

b. litigiul să se afle în stare de judecată

c. excepția să fie ridicată de una dintre părți (excepția poate fi ridicată din oficiu de

instanță; în lege scrie că poate fi ridicată și de procuror în fața instanței de

judecată, în cauzele la care participă)

d. textul legal care face obiectul excepției sa fie în vigoare(aplicabil) și să fie text

dintr-o lege sau ordonanță

e. textul care face obiectul excepției sa influențeze modul de soluționare al

litigiului.

53

Dacă instanța în fața căreia se ridică excepția de neconstituționalitate constată că aceste

condiții sunt îndeplinite, se pronunță o încheiere prin care se dispune sesizarea C.C. cu

judecarea excepției și va trimite excepția către C.C. însoțită de opinia celorlalte părți ale

procesului și de opinia instanței. Această încheiere de admitere a excepției este definitivă

și nu poate fi atacată. Daca instanța constată ca una dintre condiții a fost încălcată, va

pronunța o încheiere prin care va respinge cererea ca fiind inadmisibilă. Această

încheiere poate fi atacată cu recurs în termen de 48 zile de la pronunțare de partea care a

înaintat cererea la instanța imediat superioară și se judecă în 3 zile.

A doua etapă se desfășoară în fața C.C. care judecă fondul excepției. C.C. judecă

excepțiile în sedință publică cu prezența obligatorie a unui procuror, cu citarea părților,

după care se solicită punctul de vedere al Guvernului, al celor 2 Camere ale

Parlamentului și al Avocatului Poporului. C.C. decide asupra excepției cu majoritate

absolută. Soluția poate fi de:

a) respingere ca nefondată → decizia se publică în Monitorul Oficial, hotărârea nu

produce niciun efect.

b) admitere → CCR poate constata și neconstituționalitatea unor prevederi care nu au

făcut obiectul excepției, dar care sunt strâns legate de textul neconstituțional. O astfel

de decizie se publică în M.O. și produce efecte doar pentru viitor începând cu data

publicării.

Efectele asupra procesului:

dacă nu s-a finalizat, se va judeca în continuare fără a se mai putea aplica textul sau

dacă s-a aplicat acel text, instanța va reveni asupra măsurilor luate în temeiul său

dacă procesul a fost încheiat partea care a ridicat excepția poate cere revizuirea sentinței

și rejudecarea cauzei fără a se mai aplica textul neconstituțional

→ în ceea ce privește alte procese, dacă ele sunt pe rol, de la data publicării deciziei în M.O

textul declarat a fi neconstituțional nu mai poate fi aplicat

→ dacă textul a fost aplicat, nu se mai poate reveni asupra aplicării sale, iar dacă

procesul a fost soluționat, decizia nu poate face obiect al revizuirii

54

Efectele asupra textului în cauză:

→ de la data în care se publică decizia în Monitorul Oficial, textul neconstituțional își

încetează orice efect juridic.

Avocatul Poporului poate ridica excepție de neconstituționalitate împotriva oricărei legi sau

ordonanțe în vigoare, fără a fi parte la vreun proces, caz în care excepția se judecă direct de

CCR.

II. Obiecția de neconstituționalitate este o cerere adresată C.C prin care se contestă

constituționalitatea unei prevederi legale, însă înainte ca aceasta să intre în vigoare. O.G și

O.U.G nu pot face obiectul obiecție de neconst.

Pot formula obiecții de neconstituționalitate următoarele instituții: Presedintele, Guvernul,

ICCJ, Avocatul Poporului, Presedinții celor două Camere ale Parlamentului, un grup de cel

puțin 25 de senatori sau 50 de deputați.

C.C se pronunță asupra obiecției cu majoritate absolută. Dacă C.C. respinge obiecția,

procedura legislativă se reia, iar legea merge la promulgare, iar dacă C.C. admite obiecția legea

se întoarce la prima Cameră sesizată, Parlamentul având obligația să respecte decizia C.C.

Atât în cazul obiecției cât și în cazul excepției, dacă C.C. le admite, ea poate din oficiu să

constate neconstituționalitatea altor texte strâns legate de cel neconstituțional.

Procedura:

1. în cele 5 sau 2 zile înainte de promulgare legea se comunică instituțiilor care pot

formula obiecție de neconstituționalitate

2. în Parlament legea se aduce la cunoștință în plen în termen de 24 ore de la depunere

3. în funcție de instituția care face sesizarea, aceasta se va comunica și celorlalte instituții

care pot formula obiecție

4. până la data dezbaterilor, Președinții celor 2 Camere ale P., Guvernul și Avocatul

poporului pot prezenta în scris punctul lor de vedere

55

5. decizia se pronunță cu majoritate absolută și se comunică Președintelui RO. Decizia

prin care se constată neconstituționalitatea legii se comunică Președinților celor 2

Camere și primului ministru.

III. Judecarea conflictelor juridice (nu politice) de natură constituțională între instituțiile

centrale ale statului.

C.C. poate fi sesizată de: președinte, prim-ministru, presedinții celor două camere și

președintele CSM. Decizia C.C. se publică în Monitorul Oficial și este obligatorie pentru

toate instituțiile statului.

IV. Verificarea constituționalității regulamentelor Parlamentului și a hotărârilor acestuia:

- se poate face după adoptarea unei hotărâri, a unui regulament sau a unei modificări la

regulament la cerere unuia dintre Președinții Camerelor, a unui grup parlamentar sau a unui

nr. de cel puțin 50 de deputați sau 25 de senatori.

Atenție!!!!!!!!!!

Constituționalitatea hotărârilor de Guvern, a ordinelor miniștrilor, hot. de Consiliu

Local, de Consiliu Județean se verifică de către instanțele obișnuite de judecată, în condiții de

proces, printr-o cerere.

→ legile, tratatele, regulamentele Camerelor, ordonanțele, hot. Parlamentului → CCR

!!!Legea de revizuire a Constitutiei sau, dupa caz, masura demiterii din functie a

Presedintelui Romaniei intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei,

Partea I, a hotararii Curtii Constitutionale de confirmare a rezultatelor referendumului. 

Curtea Constitutionala publica rezultatul referendumului in Monitorul Oficial al Romaniei,

Partea I, si in presa. 

Avocatul Poporului art. 58-60

56

- este o autoritate publică autonomă a cărei scop principal este apărarea drepturilor și

libertăților cetățenilor în raporturile acestora cu autoritățile publice

- este o instituție publică independentă față de orice altă autoritate publică, dar prin procedura

de desemnare și prin obligația de a prezenta un raport asupra activității sale în fața P., face

parte din categoria autorităților aflate sub control parlamentar

- șeful instituției, recunoscut sub numele de Avocatul Poporului este numit în funcție de

Senat+CD, în ședință comună, pe un mandat de 5 ani (poate fi înnoit o singură dată).

- mandatul poate înceta și înainte de termen prin: demisie, revocare din funcție,

incompatibilitate cu alte funcții publice sau private, imposibilitate de a-și îndeplini

atribuțiile mai mult de 90 zile (constatată prin examen medical de specialitate), deces.

- ptr a putea dobândi funcția de AP, trebuie îndeplinite condițiile cerute ptr judecătorii CCR

(pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională, vechime de cel puțin 18 ani în

activitatea juridică sau în învățământul juridic superior)

- e asistat de adjuncți specializați pe domenii de activitate, numiți de Birourile permanente ale

CD+ Senatului, la propunerea AP

- își exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile și libertățile

lor; cererile se fac în scris și nu sunt acceptate cererile anonime

Principalele atribuții:

1. poate sesiza CCR cu privire la neconstituționalitatea legilor, înainte de promulgarea

acestora → obiecția de neconst.

2. poate sesiza direct CCR cu excepția de neconst. a legilor și ordonanțelor

3. poate formula, fără a fi parte la vreun proces, o acțiune directă în anulare în fața

instanțelor de contencios administrativ

- AP este obligat să prezinte celor 2 Camere ale P. (ședință comună) rapoarte anual sau la

cererea acestora.

57

Puterea executivă

I. GUVERNUL art. 102-123

- este alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică; format din

mai multe ministere(nu există o listă exactă); există și miniștri fără ministere

- este condus și reprezentat de primul-ministru

- nu este un organ colegial în care deciziile se iau prin vot; deciziile sunt luate de primul

ministru

- potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii

interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice

- în îndeplinirea atribuțiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate

- este autoritatea publică a puterii executive care funcționează în baza votului de încredere

acordat de Parlament

- are rolul de a asigura funcționarea echilibrată și dezvoltarea sistemului național economic și

social, precum și racordarea acestuia la sistemul economic mondial, în condițiile promovării

intereselor naționale → Guvernul are rolul de a asigura administrarea statului dpdv

financiar și institutional

→ puterea Guvernului e partajată cu alte organe care nu se află în subordinea sa = autorități

publice locale (întemeiate pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării

serviciilor publice):

1. Consiliul local: există pe lângă fiecare comună, oraș sau municipiu, fiind condus de un

Primar

2. Consiliul județean: există în fiecare județ al țării: condus de un Președinte al Consiliului

Județean (ales pe 4 ani)

→ totuși, aceste autorități locale nu dispun de un buget propriu a.î. independența lor față

de Guvern e limitată, depinzând de bugetul acordat de către acesta.

58

Mandatul Guvernului:

- nu are o perioadă limitată, ci durează:

o până la data la care Guvernul e demis: poate fi demis în 2 ipoteze:

adoptarea unei moțiuni de cenzură → Guvernul e demis în bloc

prin pierderea funcției de către primul ministru: ori de câte ori primul ministru

își pierde funcția, Guvernul e automat demis

o până la data validării alegerilor parlamentare generale

Mandatul de ministru/prim-ministru:

- începe odată cu publicarea în M.O. a decretului de numire în funcție

- încetează prin:

o demisie = act unilateral: demisia unui ministru se anunță public, se prezintă în scris

primului ministru și devine irevocabilă din momentul în care s-a luat act de depunerea ei,

dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii

demisia primului ministru se depune la Parlament

o deces

o revocare din funcție (remanierea guvernamentală) art. 85: se face la propunerea primului

ministru, prin decret al Președintelui și presupune revocarea și înlocuirea unuia sau mai

multor miniștri. Președintele nu poate refuza numirea.

dacă înlocuirea unor miniștri conduce la schimbarea componenței politice a

Guvernului(adică un partid politic intră sau iese de la guvernare), remanierea se

poate face numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-

ministru

o mandatul încetează de drept la momentul condamnării definitive ptr. o infracțiune legată

de atribuțiile de ministru sau în cazul imposibilității obiective de exercitare a atribuțiilor

peste 45 zile

59

Consecințele încetării mandatului:

→ în caz de demisie, deces, condamnare penală sau imposibilitate a primului-ministru

încetează mandatul întregului Guvern, iar până la numirea unui nou Guvern miniștrii

rămân în funcție, iar unul dintre ei va fi numit de către Președinte prim-ministru interimar

→ Guvernul interimar nu poate adopta o ordonanță

→ dacă mandatul Guvernului încetează în urma adoptării unei moțiuni de cenzură, până la

numirea unui nou Guvern acesta rămâne în funcție ca Guvern interimar, fără a putea emite

ordonanțe.

→ dacă încetează mandatul unui ministru, primul ministru va desemna până la înlocuirea

lui un ministru interimar

- pe perioada mandatului, calitatea de membru al Guvernului e incompatibilă cu exercitarea

altei funcții de autoritate publică (cu excepția celei de deputat/senator) și cu exercitarea unei

funcții de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizațiilor cu scop comercial.

- în principiu, miniștrii nu se bucură de imunitate ca parlamentarii sau ca Președintele RO,

însă mandatul de ministru creează un fel de imunitate procedurală, care funcționează numai

ptr. faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor de ministru art. 109 (2). Această imunitate

este perpetuă, ea subzistă și după încetarea calității de ministru. Începerea urmăririi penale

se poate face numai la cererea Președintelui RO, a CD și a Senatului. Dacă s-a cerut

urmărirea penală, Președintele RO poate dispune suspendarea acestora din funcție.

- trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcție.

Competența de judecată aparține ÎCCJ.

Procedura de ridicare a imunității:

1. un procuror poate, prin intermediul Procurorului General să ceară uneia dintre cele 3

instituții să solicite începerea urmăririi penale

60

2. în Senat și CD astfel de decizii se iau în plen cu majoritate absolută, uneori după

organizarea unor anchete parlamentare; în cazul în care cererea e adresată Președintelui

acesta decide în mod liber (solicitarea îi e transmisă de la Ministerul Public prin

Ministrul Justiției, sau dacă el e cel suspectat, prin primul ministru)

3. după începerea urmăririi penale împotriva unui ministru în funcție, Președintele RO îl

poate suspenda din funcția de ministru; urmărirea penală e realizată de Parchetul de pe

lângă ÎCCJ

4. de la momentul în care un ministru a fost trimis în judecată, el este suspendat de drept.

procedura penală declanșată împotriva unui ministru = responsabilitate ministerială

Atribuțiile Guvernului:

1. colectează și redistribuie cea mai mare parte a taxelor și impozitelor

2. administrează toate bunurile și activele statului, cu excepția celor date în administrarea

altor instituții

3. poate adopta ordonanțe cu valoare de lege; restul atribuțiilor și le exercită prin hotărâri

de Guvern sau alte acte administrative.

- Hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru și se

contrasemnează de miniștrii care au obligația punerii lor în executare și se publică în M.O.

Nepublicarea atrage inexistența hotărârii sau a ordonanței. Hotărârile cu caracter militar se

comunică numai instituțiilor interesate. Art. 108

- Guvernul se întrunește săptămânal sau ori de câte ori este nevoie. Hot. și ordonanțele se

adoptă prin consens, în prezența majorității membrilor acestuia. Dacă nu se realizează

consensul, hotărăște primul ministru.

II. Președintele RO art. 80-101

61

- reprezintă statul român și este garantul independeței naționale, al unității și al integrității

teriroriale a țării; veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților

publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului,

precum și între stat și societate.

- ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat de către populație

- mandatul are o durată de 5 ani, iar posibilitatea unei persoane de a fi Președinte e limitată la

2 mandate (nu trebuie neaparat să fie 10 ani)

- pe perioada mandatului, funcția de Președinte e incompatibilă cu orice altă funcție sau

calitate exceptând cele stabilite prin Constituție și cele onorifice

- mandatul poate înceta înainte de expirarea termenului de 5 ani în cazurile:

demisie: se înaintează Parlamentului și produce efecte imediate

demitere prin referendum în urma suspendării din funcție

deces

dacă Preș. își pierde dreptul de vot

în lege nu este prevăzut ce se întâmplă în situațiile de incompatibilitate, dar având

în vedere reglementarea pentru celelalte funcții afectate de incompatibilități și în

acest caz ar putea surveni întreruperea mandatului

în toate situațiile de încetare a mandatului înainte de termen și până la alegerea unui nou

Președinte, funcția de Președinte este exercitată în mod interimar de Președintele Senatului

sau în cazul în care nu e posibil, de Președintele Camerei Deputaților. Imposibilitatea

definitivă a exercitării atribuțiilor Președintelui este constatată de CCR, care va comunica

cele constatate Parlamentului și Guvernului (art. 146 g) )

Președintele interimar:

- își exercită funcția până la data noilor alegeri sau până la încetarea situației de imposibilitate

temporară de exercitare a funcției.

- pe perioada exercitării funcției, Președintele interimar are toate atribuțiile Președintelui, cu

3 excepții:

a. nu poate adresa mesaje Parlamentului

b. nu poate dizolva Parlamentul

62

c. nu poate organiza referendum ptr. consultarea poporului cu privire la probleme de

interes național

incompatibilități: Președintele nu are voie să fie membru al unui partid politic și nu poate

îndeplini nicio altă funcție publică sau privată

are imunitate de fond ca și parlamentarii: nu poate fi tras la răspundere juridică pentru

voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului

pe per. mandatului Președintele beneficiază de imunitate de procedură aproape completă →

nu poate fi urmărit penal sau arestat pentru nicio faptă cu excepția celei de înaltă trădare

(vizează și faptele dinaintea mandatului)

Rol: de a asigura echilibrul între puterile statului, echilibrul politic al țării și de a asigura

caracterul pluralist al statului român (de aceea, multe dintre atribuții nu pot fi exercitate decât

după consultarea Parlamentului)

Atribuțiile Președintelui:

1. Funcția de reprezentare:

reprezintă statul român, atât pe plan intern, cât și pe plan extern

art. 91: încheie acorduri, tratate internaționale și convenții cu alte state, în numele statului

român, fiind cel care semnează tratatele internaționale după negocierea făcută de Guvern și

înainte de ratificare

acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai RO (a acredita = a învesti cu drepturi

de reprezentant diplomatic)

aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice

reprezentanții diplomatici ai altor state sunt acreditați pe lângă Președintele RO (adică el

primește scrisorile lor de acreditare)

2. Funcția de garant al statului:

este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al CSAT63

poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau totală a

forțelor armate. Numai în cazuri excepționale, hotărârea Președintelui se supune ulterior

aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.

în caz de agresiune armată îndreptată împotriva țării, Președintele RO ia măsuri ptr.

respingerea agresiunii și le aduce neîntârziat la cunoștință Parlamentului, printr-un mesaj.

Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 ore de la declanșarea

agresiunii

în caz de mobilizare sau de război, Parlamentul își continuă activitatea pe toată durata

acestei stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 ore de la declararea

lor.

poate institui starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară sau în unele unități

administrativ-teritoriale și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult

5 zile de la luarea acesteia. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept

în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau stării de urgență și funcționează pe

toată durata acestora.

3. Funcția de garant al Constituției:

are posibilitatea sesizării CCR cu o obiecție de neconstituționalitate (art. 146 a) )

4. Funcția de mediere:

poate sesiza CCR cu obiecție de neconstituționalitate

poate cere Parlamentului, înainte de promulgare, reexaminarea legii o singură dată

în raporturile cu Guvernul, desemnează candidatul pentru funcția de prim-ministru după

consultarea cu partidele politice; în schimb nu îl poate demite din funcție pe primul ministru

e unul dintre șefii puterii executive; în această calitate Președintele:

numește în funcție miniștrii și îi revocă din funcție

poate participa la ședințele de Guvern, caz în care le conduce

primește ambasadorii străini în RO

numește ambasadorii României în funcție

e șeful (reprezentantul) statului; în această calitate Președintele:

64

numește în funcție judecătorii și procurorii la propunerea CSM(134), președintele

ICCJ și ai parchetelor

e conducător al forțelor armate, acordă și retrage decorații militare și titluri de

onoare, acordă și retrage gradele de general, amiral și mareșal, numește în funcții

publice

este Președintele CSAT (Consiliul Suprem de Apărare a Țării), din care fac parte:

Președintele, primul ministru(vicepreședintele CSAT), Ministrul Apărării, Ministrul

de Interne, șefii Serviciilor Secrete, Șeful de Stat Major ș.a. CSAT are atribuții legate

de securitatea națională.

o deși este șeful armatei, Președintele nu poate numi sau demite șefii de stat

major, care sunt numiți în funcție de Ministrul Apărării

propune numirea în funcție de către Parlament și primește rapoartele șefilor

Serviciilor Secrete(SRI, SIE)

poate declara stare de urgență și stare de necesitate (situații în care datorită unor

factori excepționali se aplică sau nu anumite legi)

acordă grațierea individuală (iertare totală/parțială de executarea pedepsei) ptr. o

anumită persoană individualizată

numește 3 judecători la CCR

poate dizolva Parlamentul: art. 89

poate adresa mesaje Parlamentului în ședință comună cu privire la principalele probleme

politice ale națiunii

promulgă legile adoptate de Parlament

poate participa la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național

privind: politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice și la cererea primului-

ministru, în alte situații. Președintele RO prezidează ședințele Guvernului la care participă,

dar nu are drept de vot, deci nu semnează niciun act.

poate cere Camerelor Parlamentului întrunirea în sesiune extraordinară

art. 90. După consultarea Parlamentului, Președintele poate cere poporului să-și exprime

prin referendum voința cu privire la probleme de interes național. Problemele care se supun

65

referendumului si data desfasurarii acestuia se stabilesc de Presedintele Romaniei, prin

decret.

Punctul de vedere al Parlamentului asupra referendumului initiat de Presedintele

Romaniei urmeaza sa fie exprimat, printr-o hotarare adoptata in sedinta comuna a celor

doua Camere, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor(majoritate absolută). 

poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente și de importanță deosebită

poate avea inițiativa de revizuire a Constituției, însă numai la propunerea Guvernului

Mandatul de Președinte al României:

scrutinul e uninominal, majoritar, în 2 tururi. În primul tur e declarat ales candidatul care a

obținut majoritatea absolută a voturilor alegătorilor înscriși pe listele electorale. Dacă nici

unul nu obține această majoritate, la interval de 2 săptămâni e organizat al 2-lea tur, la care

participă primii 2 candidați clasați în primul tur, iar câștigătorul e declarat cel care obține

majoritatea relativă (cel mai mare nr. de voturi valabil exprimate).

mandatul e de 5 ani și se exercită de la data depunerii jurământului. Președintele își exercită

mandatul până la depunerea jurământului de Președintele nou ales. Mandatul poate fi

prelungit în caz de război sau catastrofă, printr-o lege adoptată de Parlament. (art. 83)

Condiții pentru ca o persoană să-și poată depune candidatura: + vezi foaia 370/2004

1. drept de vot

2. cetățenie română + domiciliu în țară

3. să fi împlinit până în ziua alegerilor inclusiv 35 ani

4. să nu-i fie interzisă asocierea în partide politice. La data alegerii sale, Președintele

trebuie să renunțe la calitatea de membru al vreunui partid politic, devenind arbitru

imparțial al situației politice

5. să nu fi deținut funcția anterior decât ptr cel mult 1 mandat.

Atribuțiile se exercită prin acte numite Decrete, care se publică în M.O. cu sancțiunea

inexistenței lor. Art. 100

66

Decretele pot fi atacate de persoanele interesate cu excepția celor care sunt excluse prin

legea contenciosului administrativ(ex. cele care vizează raporturi cu Parlamentul) și cu excepția

Decretelor de grațiere.

Cea mai mare parte a Decretelor Președintelui trebuie contrasemnate de altcineva(de

regulă, primul ministru); contrasemnarea nu e un acord, ci o informare. Primul ministru nu

poate refuza contrasemnarea.

Ierarhia actelor juridice

I. Actele Uniunii Europene:

sunt mai multe tipuri de astfel de acte:

1. Tratatul de constituire și funcționare a Uniunii Europene = Tratatul de la Lisabona

2. regulamente și directive adoptate de instituțiile UE:

o ca regulă, regulamentele produc efecte directe, adică din momentul în care intră în

vigoare ele constituie normă juridică în România; ele nu sunt supuse ratificării, deci

sunt impuse

o directivele sunt acte care în mod obișnuit trebuie implementate în dreptul intern

printr-o altă normă juridică (totuși, dacă acea directivă nu se implementează în

termen, orice persoană fizică/juridică poate să invoce drepturi care i se atribuie prin

acea directivă, însă nu i se pot opune obligațiile rezultate din ea)

II. Tratatele internaționale:

- au forța juridică a legii prin care sunt ratificate

- cele cu regim specific sunt menționate la Art. 20 din Constituție, care prevede că tratatele în

materia drepturilor omului se aplică cu prioritate față de alte norme juridice

Ierarhia actelor juridice:

67

1. Constituția + Tratatele internaționale privind drepturile omului (mai precis:

Convenția Europeană a Drepturilor Omului): importanța acestei ierarhii rezidă în

faptul că, dacă o lege/ordonanță nu este în conformitate cu CEDO, se poate ridica

excepție de neconstituționalitate

2. Tratatul de constituire și funcționare a UE (TUE) = Tratatul Lisabona (CCR susține

că ea nu are competența să verifice dacă o lege/ordonanță/Constituția este în

conformitate cu acest Tratat)

3. Regulamentele UE și directivele(în măsura în care sunt implementate): acestea

trebuie să fie în concordanță cu TUE → verificarea se face de către Curtea de

Justiție a UE (poate fi sesizată de orice persoană)

4. Tratatele internaționale, legile care transpun directive: legile de ratificare a tratatelor

pot fi supuse controlului CCR, însă având în vedere că acel tratat nu se poate

modifica, CCR verifică constituționalitatea legii de ratificare în mod global, adică se

pronunța asupra constituționalității întregului tratat, iar funcție de decizia CCR

acesta va fi ratificat sau nu

5. Legile și ordonanțele: sunt supuse controlului CCR

6. Actele administrative (= toate actele puterii executive din România) →

compatibilitatea acestor acte cu cele cu forță juridică mai mare (1.- 5.) se verifică de

către instanțele obișnuite prin procedura numită contencios administrativ

→ în paralel cu aceste acte și fără a le putea încadra precis în ierarhie se află hotărârile

judecătorești definitive, care sunt obligatorii. Ele beneficiază de o prezumție1 absolută de

adevăr și legalitate. Astfel există hotărâri ale:

Curții de Justiție a Uniunii Europene

Curții Europene a Drepturilor Omului

Curții Constituționale

restului instanțelor judecătorești din România

1 Prezumție = afirmație pe care o considerăm în drept ca fiind adevărată, deși în realitate ar putea să fie falsă( poate fi: relativă sau absolută).

68

Materia de examen la drept constitutional cuprinde: 1. Tot ce vi s-a spus la cursuri si la seminarii.2. Constitutia Romaniei revizuita in 2003.3. Legea nr. 21/1991 actualizata.4. Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea CCR actualizata.5. Legea nr. 96/2006 (va axati pe incompatibilitati si procedura de declarare a incompatibilitatii) si art. 81-83 din Legea nr. 161/2003.6. Din sistemul electoral, intra la examen documentul pe care vi l-am trimis de craciun, intitulat ,,sistem electoral" si documentul pe care l-am atasat acum ,,conditiile pentru candidaturile la functia de presedinte".

69