Carte de lectura clasa a III-a

Kreativ

Corina I-strate Manuela Koszorus

Dora Măcean Nicoleta Todora

Puşculiţa cu lecturiCaiet de lecturi pentru clasa a IV-

1

aToate drepturile rezervate EDITURA KREATIV © Târgu-Mureş 2010Director editorial: Eleonora Ilieş

PUŞCULIŢA CU LECTURI Caiet de lecturi pentru clasa a IV-a

Corina îstrate - profesor pentru învăţământul primar, gradul I,

Manuela Koszorus - profesor pentru învăţământul primar, gradul I,

Dora Măcean - profesor pentru învăţământul primar, gradul I,

Nicoleta Todoran - profesor, gradul I

Avizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

prin Decizia nr. 27939 din 09.03.2011

Aprobat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş cu nr. 5463 din 16.08.2010

Tehnoredactare Editura Kreativ - Târgu-Mureş

Comenzi la

tel +40 265 250 805 fax +40 265 260 559 [email protected] www.editurakreativ.ro

Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Editurii Kreativ.

Nicio parte din acesta carte nu poate fi reprodusă în orice formă sau prin orice mijloace, electronice sau mecanice, inclusiv fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare a informaţiei fără acordul prealabil scris al Editurii

Kreativ.

Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivitate Editurii Kreativ.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Puşculiţa cu lecturi: caiet de lecturi pentru clasa a IV-a /

Manuela Koszorus, Corina îstrate, Dora Măcean, Nicoleta Todoran. - Târgu Mureş: Kreativ, 2010 ISBN 978-606-8119-19-9

I. Koszorus, Manuela

II. îstrate, Corina

III. Măcean, Dora

IV. Todoran, Nicoleta

82-93-822=135.1(075.33)

http://www.editurakreativ.ro/

http://www.editurakreativ.ro/

mailto:[email protected]


Argument

Motto: „...nu este altă, şi mai frumoasă şi mai de folos

în toată viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor•”

(Miron Costin)

Stimaţi colegi,

Admitem cu toţii că una din marile probleme cu care ne confruntăm în ultima perioadă este interesul scăzut pentru lectură al elevilor noştri. E adevărat că suntem nevoiţi să ducem o luptă (în care nu pornim cu şanse egale) cu tehnologia de ultimă generaţie la care au acces copiii şi care pune stăpânire pe timpul lor liber. De aceea apelăm la metode diverse prin care să-i determinăm pe cei mici să citească. Alcătuim liste cu lecturi suplimentare, pe care aceştia trebuie să le parcurgă. Dar avem oare certitudinea că le-au citit? Iar dacă le-au citit, suntem siguri că le-au înţeles şi că le-au plăcut?

O vorbă din bătrâni spune că „pofta vine mâncând”. E ceea ce ne dorim noi să realizăm prin caietul de lectură pe care vi-1 propunem: să stârnim pofta pentru lectură a elevilor noştri. Aceasta a fost ideea care ne-a călăuzit în selecţia textelor cuprinse în „puşculiţele” noastre. Am ales texte amuzante, interesante, accesibile copiilor. Am strecurat şi tablouri minunate, zugrăvite în cuvinte măiestre care să le umple sufletele de încântare. Am cuprins legende pentru a satisface nevoia de cunoaştere şi de aventură a celor mici, dar ne-am oprit cu nostalgie şi la relaţia dintre oameni şi necuvântătoare.

Toate acestea sunt însoţite de exerciţii şi jocuri variate, atractive, care să-i ajute să înţeleagă textele în complexitatea lor. Ele vizează toate punctele programei de limba şi literatura română - partea de vocabular şi construcţie a comunicării (formarea capacităţilor: de lectură, de receptare a mesajului scris, de exprimare orală). Metodele utilizate urmăresc dezvoltarea personalităţii copilului, a capacităţii de aplicare a cunoştinţelor în forme şi contexte diferite.

Sperăm ca acest caiet să constituie un instrument de lucru util, de care să vă bucuraţi atât dumneavoastră, cât şi elevii pe care îi îndrumaţi.

AutoareleDragul meu/Draga mea,

Ai mai primit vreodată o scrisoare de la un autor? Ei bine, cred c a venit momentul

Te invit mai întâi să citeşti cu atenţie titlul: O poveste plicticoasă. De câte ori ai gândit aşa înainte să intri în lumea personajelor şi a întâmplărilor? Sunt sigur că tu ai putea scrie

opoveste mai interesantă! Ai putea chiar să te întreci cu mine.

Eu am pornit de la următoarele cuvinte: zână, zmeu, Făt- Frumos, zgripţuroaică, mamă vitregă, cal. îţi propun să vei şi tu la fel. Spor la lucru!

Ai fost grozav! Te invit acum să citeşti povestea mea, povestea unui „bunic de ocazie”.

O poveste plicticoasăde .Mircea Sântimbreanu

GREU E SĂ FII BUNIC! în primul rând, să stai mereu - aşa vor povestitorii - la gura sobei (asta e tribuna bunicilor - incomodă tribună, orice aţi zice). în al doilea rând, să-ţi tremure vocea, în al treilea rând, după ce că-ţi tremură glasul, să tot spui şi să spui la poveşti, în al patrulea rând să ai cel puţin un nepot - de fapt asta merita s-o amintesc în primul rând - în al cincilea rând, dar ce să mă amestec eu? La urma urmei, nu sunt decât locţiitor de bunic.Nici demisia nu mi-o primeşte nimeni. Aşadar, eu am un nepot. Nu-i sunt bunic, pentru că îi sunt doar unchi. Şi de vreo două zile mă aflu în vizită la părinţii nepotului meu.

- O, ce bine că ai venit - m-au întâmpinat ei - o să aibă cine-i spune poveşti lui Mirciulică.

„Nimic mai firesc, mi-am zis foarte liniştit şi chiar bucuros. Dacă ai un nepot, n-ai decât să-i spui poveşti”. Şi, în prima seară, apropiindu-mă de gura sobei care duduia - înfricoşat să nu-mi ia foc hainele noi - m-am apucat să-i povestesc.Mirciulică stătea cu fruntea pe genunchii mei. Păcat că n-am făcut o poză. Aş fi pus-o drept copertă pe o carte din care n-am scris decât titlul: „Bunic la 13 ani”.

Am început să-i povestesc. Ştiţi, voiam să-i fac o impresie bună. N-o să-mi luaţi deci în nume de rău dacă, scotocindu-mi creierul în căutarea celei mai reuşite povestiri

ale mele, am început să-i povestesc una de... Petre Ispirescu.- A fost odată ca niciodată, am început cu glas tremurător... A fost odată o fată

frumoasă şi harnică...- A fost? Acum nu mai este?- Nu, puişorule, acum nu mai este.Am simţit că ceva nu e în ordine. Mirciulică a lăsat buza în jos. M-am uitat cu

teamă să nu şi-o frigă de plită. Am auzit o sfârâitură, apoi încă una, şi am tresărit. îi curgeau lacrimile pe sobă.

- Şi de ce nu mai este fata harnică şi frumoasă? A murit? m-a întrebat cu glasul sugrumat.

- Bineînţeles. E tare mult de atunci.- Nu vreau să moară! a ţipat băieţaşul deodată, şi pe faţa lui mică se citea o

asemenea tulburare, încât m-am speriat şi, uitând pentru moment de Petre Ispirescu, am adăugat:

- Bine, atunci n-a murit...- Ce bine îmi pare... că n-a murit... a oftat bucuros Mirciulică. Acum zi-i mai

departe.- Şi fata harnică şi frumoasă avea o mamă vitregă...

Iar a clipit Mirciulică, încruntându-se:- De ce avea o mamă vitregă?- Pentru că mama ei bună murise...- Da? Nu vreau să moară... Nu vreau! Nu vreaaau!- Bine, dar înţelege-mă, dacă nu moare mama bună, nu poate să aibă

mamă vitregă. E clar!- Şi de ce să aibă o mamă vitregă?

Pentru că dacă n-are o mamă vitregă, n-o mai alungă nimeni de- acasă, în lume...- Pe cine?- Pe fata cea harnică şi frumoasă.

S-o alunge în lume? Nu vreau! a început el să urle atât de tare, încât mi s-a făcut şi mie milă de fata cea harnică şi frumoasă...

- Fie, am zis. îi spun altă poveste, sunt doar atâtea...Am început: A fost odată o fetiţă cuminte. O chema Scufiţa Roşie. Şi bunica ei

carelocuia într-o pădure era tare... adică, cum să spun, era bolnavă...

- Nu vreau să fie bolnavă, mi-a poruncit băieţaşul.- Nici nu era bolnavă rău. Mi se pare că avea o gripă - adică nu, am schimbat

repede diagnosticul, văzând că Mirciulică nu e de acord cu gripa - un fel de guturai, strănuta şi îi curgea nasul... Atâta tot...

- De ce să-i curgă nasul? Trebuie să-i curgă nasul?- Da. Pentru că altfel fetiţa nu se duce în pădure să-i ducă bunicii un ceai

fierbinte, şi nu se întâlneşte cu lupul, şi n-o mănâncă lupul, am izbucnit la capătul răbdării.

- Foarte bine. N-o mănâncă lupul, se bucură, bătând din palme, Mirciulică.

Spune mai departe!De data asta am început să lăcrimez eu.- Dragă Mirciulică, crede-mă, nu se poate să n-o mănânce lupul. Pe cuvântul

meu că nu se poate. Cel mult, ştiu eu, să nu-şi ascută prea tare dinţii, sau să se facă, mda, să se facă doar că n-o vede şi să treacă pe lângă ea... Dar nu, trebuie să o vadă...

- Bine, o vede.- Dar dacă o vede, o mănâncă...- Atunci să n-o vadă...încurcată afacere. Simţeam că-mi crapă ţeasta. Ce să fac? Mă frământam leoarcă

de sudoare. Să-i spun povestea cu cei doi copii rătăciţi? Nici vorbă. Parcă o să vrea Mirciulică să se rătăcească? Atunci cu căprioara rănită. Nici asta.

- Uite ce e, Mirciulică. Am să-ţi spun o poveste cum îţi place ţie. Dar mâine seară... Acum am niţică treabă. Bine?

Băiatul a mormăit nemulţumit, dar a plecat la culcare. Am plecat şi eu. N-am închis ochii toată noaptea. A doua zi, nu m-am atins de mâncare. M-am rotit în jurul mesei până ceam ameţit, dar în sfârşit, spre seară, găsisem ce să-i povestesc...

L-am chemat la gura sobei şi, legat cu o prişniţă la cap, am început:- A fost odată, şi mai este şi acum, o fată, pe nume Ileana Cosânzeana. Şi Zmeul

n-a răpit-o... iar Făt-Frumos o căuta peste tot, dar pentru că ea nu fusese răpită, el n-o găsea nicăieri...

A colindat Făt-Frumos toată lumea, numai acasă nu o căutase!... Putea să-i dea un telefon, dar nici prin minte nu-i trecea că Ileana este acasă. Şi, într-o zi, s-a întâlnit cu Zmeul. Şi Zmeul l-a rugat să-i taie capul. Dar Făt-Frumos, nici gând. Ba, dimpotrivă, i-a dat şapte antinevralgice pentru cele şapte capete, dacă l-or durea vreodată. Pe deasupra i-a mai dat şi adresa unui medic şi a plecat mai departe. Şi s-a întâlnit cu Zgripţuroaica... Era o zgripţuroaică foarte cumsecade, care i-a dat un ulcior cu apă vie, spunându-i:

- Să ştii, Făt-Frumos, că n-o să ai nevoie de apă vie pentru că nimeni n-o să te omoare niciodată. Şi l-a ospătat cu de toate. Ba la plecare i-a mai dat şi un făraş cu jăratic, dacă o să i se facă foame calului...

Şi a mers Făt-Frumos mai departe, până s-a întâlnit cu Muma Pădurii. Era o bătrână foarte simpatică şi cu chef de vorbă, ca toate bătrânele...

- N-ai văzut-o pe Ileana Cosânzeana? a întrebat-o Făt-Frumos.- Nu, fătul meu. Probabil că este acasă.Făt-Frumos s-a înapoiat acasă şi a găsit-o pe Ileana Cosânzeana plângând

amarnic: i se arseseră plăcintele.- Nu-i nimic! a strigat Făt-Frumos. Aşa îmi plac plăcintele. Arse.

- Mirciulică nu m-a întrerupt deloc. Inima îmi bătea biruitor. Mă simţeam gata să devin bunic de-a binelea. îmi rotunjeam glasul, apoi îl lăsam să tremure şi căutam zadarnic barba să mi-o mângâi, ca orice bunic.

-- în sfârşit, mi-am înălţat vocea şi am isprăvit:- Şi au făcut nuntă mare, mare, şi trăiesc desigur şi astăzi, pentru că n-au murit...

1) Foloseşte aceeaşi culoare pentru a pune în relaţie expresia cu explicaţia potrivită.

r

Ei, l-am întrebat repede, cu faţa luminată: ţi-a plăcut, nu-i aşa?- Mirciulică m-a privit lung, apoi a plescăit din buze dispreţuitor:- Plicticoasă poveste! Plic-ti-coasă!- Şi mi-a întors scârbit spatele.Uf, greu e să fii bunic!

la urma urmei

a lua în nume de rău

scotocind creierul

ajuns la capătul răbdării

n-am închis ochii

în final s

nu se gândea i

n-am dormit deloca înţelege greşitplângând foarte tareşi-a pierdut răbdareaa călătorit mul

tLa urma urmei – In finalScotocind creierul – gandind profundA lua in nume de rau – a intelege gresitAjuns la capatul rabdarii – si-a pierdut rabdarean-am inchis ochii – n-am dormit delocNu-i trecea prin minte – nu se gandeaA colindat toata lumea – a calatorit multPlangand amarnic – plangand foarte tare

2) Enumera cele patru condiţii pe care trebuie să le îndeplineşti ca să fii bunic:

Sa fii bland cu nepotii, sa spui povesti, sa stai seara la gura sobei si sa fi intelept.

[email protected]

3)4)

5) în povestire se disting 5 momente importante. Povesteşte pe scurt fiecare moment.

Momentul Povestirea

1.misiunea – Povestitorul avea misiunea de a-i spune povesti lui Mirciulica.

2.prima încercare Povestitorul ii spune lui Mirciulica povestea „Fata babei si fata mosului”

3.a doua încercare Autorul incearca sa-i povesteasca „Scufita rosie”

4. povestea inventata Personaje adunate din toate povestile

t j:

5.concluzia Mirciulica a concluzionat ca povestea este plicticoasa.

6) Basme şi autori din povestire:

- de Petre Ispirescu;4 Tema

Spune-ţi părerea:

- Scrie pe pagina din stânga ce a fost modificat în poveste, iar pe, pagina din dreapta, ce a rămas aşa cum ştii din basmele citite.

-7)

8) Completează cadranele:

- Tema 6Alcătuieşte enunţuri cu cuvintele sau Desparte în silabe cuvintele: ortogramele: săi, să-i, mai, m-ai, nai, n-ai, lor, l-or.

- locţiitor

- demisia

- leoarcă

- vreau

- diagnosticul –

- Ex 4, 5, 6, 7, 8

- Ilustrează o secvenţă din povestea cea nouă.

- Mi-a

plăcut... Am

simţit .... Am

înţeles ... Am

învăţat ..

9) Modifică acţiunea fiecărei poveşti pentru ca aceasta să devină plictisitoare:

- Model:

- Fata babei şi fata moşului- Cele două fete erau bune prietene, iar baba le iubea la fel pe amândouă. Punguţa cu doi bani

Verba vorbia tulburaAdjectivvorbăreţsfârâitor

- Capra cu trei iezi- Sarea în bucate

-10) Să ne amuzăm! Rescrie enunţurile „alintând” substantivele şi

adjectivele.

- Fata harnică şi frumoasă avea o mamă vitregă.

- Copila se duce în pădure să-i ducă bunicii un ceai fierbinte.

- Cu glasul blând, bunicul îi spune poveşti nepotului său, Mircea.---11) Completează tabelul:

- i- vorbă dispre- ţ

- speriat - a tremura

- Alcătuieşte două enunţuri în care cuvântul „duduia” să fie, pe rând, substantiv şi verb.

Duduia Maria citeste o carte.Ieri muzica duduia la tine.

- Legenda Mureşului şi a Oltului- (Legendă populară)

- Trăia odată un împărat într-o cetate cu două turnuri pe vârful unui munte. Şi odată, într-o vară, a plecat împăratul acela la război şi nu s-a mai întors...

- Atunci, împărăteasa a trimis soli în toate ţinuturile să dea de urma soţului ei. Şi au plecat solii, cercetând până la marginile lumii, dar s-au întors, după vreme îndelungată, fără vreo izbândă.

- Şi avea împărăteasa doi copii care se jucau în ţărână, când a plecat tatăl lor să se războiască; iar acum erau flăcăi mari, tocmai buni de însurătoare.

- Unul dintre ei crescuse în turnul dinspre miazănoapte, celălalt în turnul dinspre miazăzi. Amândoi erau feluriţi la fire şi la gânduri, dar unul şi unul la chip şi la făptură.

- într-o zi s-au înţeles ei să plece de-a lungul şi de-a latul lumii, să-l caute pe tatăl lor. împărăteasa a plâns de bucurie, dar şi de durere, când a aflat de hotărârea lor; de bucurie că are flăcăi vrednici şi de durere, că se temea să nu-i piardă.

- I-a povăţuit să se ţie veşnic împreună, cum ţin boii la jug şi, veşnic, drumul unuia să fie şi drumul celuilalt. I-a binecuvântat apoi, dându-le voie să plece, şi iarăşi i-a sfătuit să meargă în tovărăşie nedezlipită.

- Şi au plecat flăcăii...- Dar abia părăsiră cetatea părinţilor, că şi începură să nu se mai

înţeleagă la drum, doar erau feluriţi la fire şi la gânduri. Pe unul îl chema Mureş, iar pe celălalt Olt.

- Şi de-acolo, din creştetul muntelui, li s-a despărţit cărarea.- Mureşul a pornit spre miazănoapte, iar Oltul spre miazăzi. Şi era Oltul

sfărâmicios şi iute din fire şi a apucat nebuneşte la vale, spre ziua senină, iar Mureşul, întunecat la inimă şi liniştit ca noaptea paşnică, a apucat încet, încet spre miazănoapte.

- După o vreme însă, pe Mureş l-a ajuns dorul de frate-său, i s-a întristat sufletul şi, de aceea s-a întors spre miazăzi să-l afle pe Olt. Dar nu l-a mai găsit, ba şi-a pierdut şi calea, apucând în altă parte, tot liniştit şi cu inimă de pace.

- Mama lor însă, când a simţit că s-au despărţit chiar de la casa părintească, a alergat să le curme drumul, dar nu a fost chip să-i ajungă, mai ales că ei fugeau în două părţi.

Şi a plâns împărăteasa (...) şi, într-acel minut, amândoi băieţii s-au prefăcut în râuri şi râuri au rămas până în ziua de ^^^azi.

- De atunci, Oltul cel sfărâmicios şi iute din fire a dat năvală prin ţări muntoase s-a azvârlit prin munţi cu prăpăstii şi s-a afundat pe la Turnu-Roşu, clocotind şi izbindu-se de stânci.

- Şi de aceea, lui i se cânta cântecul:

- „Oltule, rău blestemat,

- Te-aifăcut adânc şi lat;

- Că vii mare, spumegat Şi cu sânge amestecat”.

- Iar Mureşul, de atunci, curge tot pe şes şi tot spre câmpii, năzuieşte liniştit şi încrezător şi de aceea i se cântă:

- „Mureş, Mureş, apă lină,

- Trece-mă-n ţară străină,

- Şi-mi fă parte de hodină”.

-.......................................................................................Legendă; (din latină, Jegenda” înseamnă Jueruri de cdid'j......................................................csle o povestire eu

- caracter fantastic, miraculos, transmisă de obicei pe. cale orală, în care se explică apariţia, unor plante, animale, locuri nume etc. Legendele coinhină firpte reale cu întâmplări imaginare, atât cele posibile, cât şi cele complet ireale,1) Caută în text expresiile potrivite pentru:

-.... . . . . ...... ............ . a găsi-.......... .................. ....... la fel de frumoşi-.............. ..... .............. aproape, unite-.............. ............. ....... cu gând de împăcare- împărat-............... .............. .... s-a rătăcit – si-a peirdut calea-.................................... schimbându-şi direcţia – li s-au despartit cararile

-........... .......... .......... n-a fost posibil – n-a fost chip-........ .......................... agitat, nervos – sfaramicios, iute din fire

2) a) Completează enunţurile cu cuvinte din text:

împărăteasa a plâns de bucurie, dar şi de durere, când a aflat de hotararea lor.

„Mureş, Mureş, apa lină...”Oltul era sfaramicios şi iute din fire.Mureşul a pornit spre miazanoapte.Oltul s-a azvarlit prin munţi cu prăpăstii.

Oltul s-a afundat pe la Turnu-Roşu izbindu-se de stanci.Flăcăii erau unul şi unul la chip şi la făptură.într-o zi ei s-au înţeles să plece de-a lungul şi de-a latul lumii.

\\

.uit

- b) încercuieşte (colorează) prima literă din fiecare cuvânt găsit şi vei afla numele muntelui din care izvorăsc cele două râuri. Notează-1.

Raurile izvorasc din Hasmasul Mare.

3) „Aceeaşi idee, trei formulări”

- 1)- împăratul a plecat la război

- î i

2) Hotărârea împărătesei

- - Ce s-a hotarat

imparateasa?

3) Feciorii împărătesei - Feciorii imparatesei

au crescut

-

- Cei doi feciori au

hotarat sa-l caute pe tatal lor

Ce au hotărât cei doi feciori?

Mureşul şi Oltul s-au despărţit

-

6) - Cei doi frati s-au

prefaciutin doua rauri

în ce s-au prefăcut cei doi fraţi?

7) Drumul Oltului - Drumul oltului a

fost spre miazazi

- Care a fost drumul

Oltului?

8) Mureşul curge liniştit. -

- Eseu de 5 minute. Exprimă-ţi gîndurile (sentimentele, părerea) faţă de evenimentele/personaj ele întâlnite în text.

4)

5) Completează diagrama Venn cu asemănări şi deosebiri între:

-

-

-

-

-

-

-

-

- ii | ..............................................................................^.........................

- Titlu j Enunţ | întrebare

/ Cuvântulmiazănoapteizbândăfeluriţirăzboibucuriea porni

/V

-

-6) Reciteşte cu atenţie definiţia legendei şi completează tabelul:

- ; Doi fraţi- i

- D- -

-

-

- *Cei doi llăcâi despărţi r>uitru i totdeauna.

-

-- Completează după model

- :

-

-

-

-

-

- Fabulosul legendei Realitatea geografică

\

)•)•

7) Mureşul şi Oltul erau asemănători şi diferiţi în acelaşi timp. Mai jos vei găsi perechi de cuvinte asemănătoare şi diferite în acelaşi timp. Alcătuieşte enunţuri din care să reiasă acest lucru.---

-

- devreme

- demult- apleca- t

-

8) Alcătuieşte familia cuvântului frate.

9) p

fire iute

11) ) 12) doarme

13) liniştit

14) > 15) curgea iute

16) 17).

-

-

-

-12) Notează în paranteză subiectul fiecărei propoziţii:

- Şi au plecat flăcăii ( ).- împărăteasa a plâns de bucurie (- Are flăcăi vrednici ( ).- A plecat într-o vară la război (- A pornit spre miazănoapte (- A dat năvală prin ţări muntoase

- 10) Colorează doar răvaşele în care descoperi adjective:

e

j

- (Pentru a afla cursul Mureşului, uneşte punctele corespunzătoare- substantivelor. Dacă vei uni punctele corespunzătoare verbelor, vei găsi drumul Oltului.

- Muntele cel Hodoronc-Tronc- Marin Sorescu

- M-am făcut luntre şi punte şi v-am adus de la mare la munte. Mă gândisem să vă las la Bucureşti şi să vă aduc munţii acolo, într-o traistă de poveşti. Dar când să-i fac frumos ghem, munţii n-au vrut să-ncapă în tren. Au zis că ei nu se mişcă din aşezarea lor străveche numai fiindcă sunteţi voi nişte leneşi fără pereche.

- Acum, uitaţi-vă: toţi sunt făcuţi din piatră. Nu ştiu când au crescut aceşti ştrengari, că omenirea când a venit, i-a găsit mari. Se opriseră ca nişte elefanţi în zare cu tot cerul în spinare. Bine că nu le vine-n cap să plece acum mai departe, că n-am avea unde să ne dăm la o parte.

- Munţii noştri sunt bogaţi ca soarele. Au aur şi argint în toate buzunarele. Creasta aia, care parcă se clatină, cred că e platină. Unde te îndrepţi dai de nuiele şi de buşteni groşi. Sub pietre sunt cărbuni, cu care desenează locomotivele, aburi pufoşi. Au fier, var, sare, dar ce n-au? Chiar şi lupi care fac „hau-hau”. Ca să nu mai vorbesc de ape minerale şi alte izvoare: cu ele munţii se spală şi pe picioare. Da, da, nu mai sunt alţii care să le semene. Uite, ne fac semn să intrăm în ei ca-n cetatea lui Cremene. Câţiva munţi Carpaţi sunt mai înalţi decât ceilalţi. Când se uită în jos, uneori, le vine să ameţească şi atunci îşi pun comprese cu nori. Căci să ştiţi: munţii sunt cei care dirijează ploile, spunându-le norilor:

- „Ce vă îngrămădiţi toţi aici, ca oile? Mă, apă chioară, nu mă auzi? Plouă mai la câmpie, că mă uzi!”

- Năzdrăvanilor, staţi! M-am luat cu vorba şi am uitat să vă spun să respiraţi. Pentru că lumea - să nu vă mire - vine la munte mai mult să respire. Cică aerul de aici conţine nu ştiu ce vitamine. Şi dacă-1 tragi în piept, zi de zi, cuminte, te faci sănătos pe şapte ani înainte. Vedeţi stânca aia bătrână care seamănă cu o mână? Este mâna fermecată cu care muntele ajută farmacia şi ne ia nouă astenia (tăticul ştie ce e aia, cum ştiţi şi voi de-a puia gaia). Aşa. Acum am ajuns într-o poiană; puteţi călca pe iarbă, ca pe un covor sau o blană. Dar numi plecaţi singuri prin păduri, aoleu, că munţii au prăpăstii mai mari decât cele pe care vi le spun eu. In ele se ascund jivinele şi îşi înfig brazii rădăcinile. Brazii sunt cei mai buni alpinişti, copii.Se suie până în vârful muntelui, fără frânghii.Pentru voi, munţii au nişte ascunzişuri multe ca frunza şi iarba, până a fi fost făcuţi pentru „baba-oarba”, te ascunzi acolo, după un copac, şi când strigi: „Sunt gata, Chimiţă!” te găseşte imediat un urs ori vreo veveriţă. Pentru că toate animalele de care v-am vorbit şi multe păsări cu pene stau în- munţi ca în cartea cu desene. Nu pot, căci le-aş arăta cu degetul de la coadă şi până la cioc sau la bot. Ele se joacă de-a pitulişul după stâncă şi când se prind,

se mănâncă. Iar acum au fugit de-aici, fiindcă ştiu că noi suntem voinici şi urcăm către vârful muntelui, pe poteci, ţinându-ne de ciuperci.

- Găseşte explicaţia potrivită pentru fiecare din expresiile de mai jos.-

-

-

-

1) Bifează variantele corespunzătoare:

a) Munţii n-au putut fi duşi la Bucureşti pentru că:□ nu încăpeau într-o traistă de poveşti;- I I n-au vrut să încapă în tren;l î n-au vrut să plece din aşezarea lor străveche.

b) Munţii sunt asemănaţi cu:- elefanţi care ţin cerul în spinare; j j locomotive care scot aburi pufoşi; nişte ştrengari.c) Cei mai înalţi munţi:

- îşi pun comprese cu nori; ameţesc uneori;- sunt câteva vârfuri din Munţii Carpaţi.

d) Oamenii merg la munte:- să mănânce vitamine; să respire aer curat; să-şi păstreze sănătatea.

e) Nu e bine să plecaţi singuri prin pădure deoarece:- puteţi călca pe iarbă ca pe un covor; munţii au prăpăstii mari; în pădure se ascund jivine.

Găseşte comparaţiile din text

- 3) Găseşte 5-7 expresii cu sensuri diferite, pornind de la verbul „a ţine-

- Justifică folosirea comparaţiilor

... . . t , .. Munţii sunt cele mai înalte forme de relief, elefanţii- (Munţii camsteelefanţi i / , . . . n ’1 i sunt cele mai mari animale.

- Bogaţi ca

- Morii se-ngrămădesc ca

1 Iarba ca

- | Ascunzişuri multe ca-

- • V-am adus de la mare la munte.- • Munţii duc cerul în spinare. -

- • Acum am ajuns într-o poiană. -

- • Munţii au nişte ascunzişuri. -

- • Brazii sunt buni alpinişti. -

- • Urcăm către piscuri pe poteci.

-

11) Pornind de la „acţiunile munţilor”, atribuie-le însuşiri:

•N-au vrut să încapă în tren - ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... . . . ... . ...............

• Au zis că nu se mişcă din aşezarea lor străveche -• Nu le vine-n cap să plece - ........ ......................• Se spală pe picioare - ............. ................• Le vine să ameţească - ........................................• îţi pun comprese cu nori - . -............... ............• Dirijează ploile - ........... ................................................

• Spun norilor: Ce vă-ngrămădiţi toţi aici ca oile? Mă, apă chioară, nu m-auzi? Plouă mai la câmpie că mă uzi! - . .

- io) Completează versurile cu rime proprii.

12) a) Realizează un desen pornind de la fragmentul:

- Munţii noştri sunt bogaţi ca soarele. Au aur şi argint în toate buzunarele. Creasta aia, care parcă se clatină, cred că e platină, unde te îndrepţi dai de nuiele şi de buşteni groşi. Sub pietre sunt cărbuni, cu care desenează locomotivele, aburi pufoşi. Au fier, var, sare, dar ce n-au? Chiar şi lupi carefac „hau-hau”. Ca să nu mai vorbesc de ape minerale şi alte izvoare: cu ele munţii se spală şi pe picioare. Da, da, nu mai sunt alţii care să le semene. Uite, ne fac semn să intrăm în ei ca-n cetatea lui cremene. Câţiva munţi Carpaţi sunt mai înalţi decât ceilalţi. Când se uită înjos, uneori, le vine să ameţească şi atunci, îşi pun comprese cu nori.b) Bifează aspectele pe care le-ai surprins.

Munţii: au buzunare pline cu aur si argint □ au nuiele şi buşteni groşi au lupi se spală pe picioare au comprese cu nori

13)Să ne amuzăm!

- Ce fac? * •- norii înnorează / piatra- sarea soarele- creasta ...... ........... aurul- penele.. .■ apa

■ .. .....- mâna aburii

14)Alcătuieşte propoziţii în care cuvântul munte să se afle:

a) la începutul propoziţiei

b) la sfârşitul propoziţiei

c) în interiorul propoziţiei

- 15) Fii creativ! Alcătuieşte un text diferit de cel al lui Marin Sorescu, în care să foloseşti expresiile: leneş fără pereche, apă chioară, comprese cu nori, aer cu vitamine, alpinişti fără frânghii, ţinându-se de ciuperci

- .Bivolul şi .coţofana- George Topârceanu

- Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,

- Se plimba o coţofană Când în sus şi când înjos.

- Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:

- -Ah, ce mare dobitoc!

- Nu-l credeam aşa de prost Să ia-n spate pe oricine...

- Ia stai, frate, că e rost Să mă plimbe şi pe mine!

- Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şifacă vânt,

- Se piteşte la pământ Şi de-odată - zdup! - îi sare Bivolului în spinare...

- Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.

- Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,

- Dar i-afoSt destul o clipă să se scuture, şi-apoi Să-l răstoarne,

- Să-l ia-n coarne

- Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.

- Ce-ai gândit tu oare Javră? Au, crezut-ai că sunt mort? Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni Şi de alte

spurcăciuni...

- Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci? Nu mi-arfi ruşine mie de viţei şi de malaci,

- Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,

- Să te port degeaba-n spate?..

treacă-meargă

gospodar cu greutate

- .î) Ordonează expresiile de pe etichete în tabelul de mai jos, realizând corespondenţa cu explicaţiile potrivite.

e rost de plimbare să-şi facă vânt - se trage îndărăt

-

- nu e greu de închipuit apucat fără veste

- să-l arunce cât colo

- cam ce slujbă poţi să-mi faci- i Limbaj din trecut

- 1- i

- __________

- i

- \

- ’ Limbaj actual

- j luat prin surprindere | e uşor

să-ţi imaginezi j să-şi ia el h n

- \ s-a ivit ocazia unei pli? 0 h i n

cum poţi să mă ajuţi face câţiva paşi

înapoi

- • persoană importantă

- - să-l arunce departe

- - se poate accepţi

-

2) Numerotează balonaşele în care găseşti antonimele cuvintelor de mai jos. Vei găsi astfel definiţia fabulei. Scrie-o şi tu.

1. lungă...2. calităţi3. a greşi .- rareori

- Fabula

O

3) Răspunde la întrebări:a) Care sunt personajele fabulei?

b) Ce făcea coţofana?

c) Ce idee i-a venit câinelui?

d) Care a fost reacţia bivolului?

e) Cum şi-a motivat acesta atitudinea?

f) Ce defecte omeneşti critică autorul?

- I -. .

-..Kivoi«i-. . .1

-...însuşirile animalului -. . .Trăsături specifice omeneşti ‘

-. . .i

-.......... -..........

-.......... -.......... -..........

-. .Coţofana

-.......... -..........

-

- 4) Jurnal dublu

căţel

el însuşi

-5) a) Stabileşte ideile principale ale fabulei.

b) Dezvoltă aceste idei pentru a realiza un rezumat.

6) Completează tabelul cu însuşiri ale bivolului exprimate de:

- autor-

-

- acţiunile sal- e--

-

7) Reţeaua discuţiilor (argumentare)

- Credeţi că a procedat corect bivolul? Argumente pro:

- Argumente contra:

8) Imaginează-ţi că scrii o fabulă. Ce animale ai folosi pentru a reprezenta diferite tipuri de oameni:

omul fricos - omul mincinos - ......................................omul leneş - omul egoist - ...... ...........................

- omul viclean - ............................................... omul invidios -

- omul lăudăros - ............ omul linguşitor - ......................................

-

- Să reţinem: / ■ j

- Folosind ca procedeu artistic personificarea, autorul aiilbiae însuşiri şi acţiuni | omeneşti unor animale. , 19) Bifează proverbele care se potrivesc fabulei. Vei descoperi astfel morala (învăţătura) care se desprinde din text.

- Omul îngâmfat este întotdeauna mic la suflet.- Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care rar se despart.- Nu te întinde mai mult decât îţi este plapuma.- Nu tot ce zboară se şi mănâncă.- A fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare.

- Aruncă binele tău în dreapta şi în stânga şi la nevoie ai să-l găseşti Bogatului i se arată multe rude.- Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.- Când pisica nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă.

- ! ! Cap ai, minte ce-ţi mai trebuie?

- io) Realizează un diamant despre unul din personajele fabulei.• Primul rând constă dintr-un singur cuvânt care numeşte subiectul.• Al doilea rând este format din două cuvinte care descriu subiectul.• Al treilea rând este format din patru cuvinte care exprimă sentimente

faţă de subiect (o propoziţie).• Al patrulea rând este format din trei cuvinte care exprimă acţiuni ale

subiectului

- Motanul bunicului- Ionel Teodoreao.ii

- Dimineaţa, bunica-i dă în farfurioara lui - mă rog - lapte cu miez de pâine.

- Adică bunica numai îi pregăteşte farfurioara.- Mai pune, Elencule, zice bunicul.- I-ajunge.- Pune-i de la mine, Elencule. E bătrân săracul!- Şi mata eşti tinerel, cucoane Alecule?- Dacă n-o vede bunicul, bunica mai toarnă ş-un gâlgâlit de apă în

laptele motanului. Bunicul aşază farfurioara lângă soba de fier din antreu, pe muşama, bineînţeles, şi spune:

- Pâs-pâs-pâs...- Miau...- Vine alb ca din lună. Clip-clip, clip-clip. Stă şi se uită la bunic,

nins c-un fulg pe rozul nasului.- Bunicul îi întoarce privirea, cu ochi albaştri, alb şi blând ca un

Dumnezeu al laptelui.- Alecule, ţi se răceşte cafeaua, oftează bunica, privindu-1 c-o zburlire masivă de dulău. La masă, motanul sta lângă scaunul bunicului, ca în genunchi, privind cerul albastru

- de după ochelari.- Mult se mai uită-n jos bunicul!- Ţi-a căzut şervetul, Alecule?- Bunicul se uită-n farfurie, regăsind-o pentru el.- Miau...- Câţ, împeliţatule! Şi la masă mă asurzeşti? Câţ, se mânie bunica.- Motanul se strânge sub scaunul bunicului.- Scânceşte de foame, săracul! îl apără fostul procuror general.- îi chiorăie burduhanul de huzur! replică bunica. Am să-l înţărc eu. Na,

satură-te, îi aruncă ea piatra unei bucăţi de friptură.- După ce şi-a mâncat-o, motanul mulţumeşte bunicului,

îmbrăcându-i picioarele cu lână toarsă din fuiorul lui.- Când e peşte la masă, motanul cade în mintea copiilor.- Numai că nu mă trage de mână, spune bunicul. Tare-i deştept.- Tare-i neobrăzat, răspunde ecoul bunicei. Parcă a îmbătrânit la grajd,

nu în casa noastră.- Furculiţa bunicului dă peşte la doi: motanului şi bunicului. Când

se duce spre motan

- mai pe furiş - mâna bunicului parcă strecoară un bileţel de dragoste, pe sub nasul bunicii.

- Bunătate de peşte! oftează bunica.- Tare bun, Elencu, tare bun.- Da mata de unde-i aflat? se miră bunica.- Şi după ce-a isprăvit de mâncat peştele, bunica aruncă oasele

motanului.- Vai de mine, Elencule, dacă se îneacă?

- io) Spune-ţi părerea:

• Motanul nu se alintă de picioarele bunicii pentru că

-Bunica îl ironizează pe bunic pentru că

-Motanul nu e interesat de şoricel pentru că

-Bunicul nu ripostează la ironiile bunicii pentru că

-Motanul se uită fix în ochii bunicului pentru că

11) Schiţa de recenzie:

• Exprimă într-o propoziţie (enunţ) despre ce este vorba în textul citit.

-Alege o expresie semnificativă.

- Rezumă într-un cuvânt esenţa textului. Alege culoarea sentimentală a textului.

-

- Completează propoziţia: Cel mai bun/mai interesant lucru din acest text este

• Găseşte un simbol (desen) pentru text.

12)Alcătuieşte enunţuri cu cuvintele: miau, mi-au, ceai, ce-ai, mai, m-ai, casă, ca să, deal, de-al.

- Descoperă substantivele ascunse

- Transformă după model:

- în cuvintele: -

- parcă - arcă, arc,.............. - să se ducă - ducă-se

- 13) Completează cadranele!

- apără- -..........................să îmi aminteşti - ....................................... .......-..........................ecoul- -..........................să te speli -

-..........................muşama...... ....... -..........................să vă întoarceţi - .................-.......................capcană-. . . .. -........................să îţi scrii - ,

-.................scrisoare-, . -.................să se împlinească - . ....

-.................cucoana- -.................să îi ajutaţi - ..

-.................Colorează căsuţa din dreptul

-.................Redă printr-un desen întâlnirea 1

-.................propoziţiei în care este folosit

-.................dintre motan şi şoarece.-.................pronumele personal de

politeţe.-.............................................

-....................- Dar mata de unde-ai aflat?

-.............................................

-.................! El stă lângă scaunul bunicului.

-.............................................

-....................J - Dumnealui îmi bate darabana în

-.............................................

-..........nuci. -.............................................

-..........Scânceşte de foame şi dânsul.

-.............................................

-..........- Motanul dumneavoastră prinde

-.............................................

-..........şoareci? -.............................................

-

15) Scrie trei proverbe despre pisică.

- Exprimă-ţi părerea în legătură cu textul şi exerciţiile propuse, colorând corespunzător!

- Vine, vine primăvara! -,

- Octav Pancu-Iaşi

- Unii scot poveştile din buzunar, alţii din burtă, mă rog, fiecare

este liber să le scoată de unde vrea.- Eu - să se ştie - nu le scot de nicăieri. Poveştile vin singure la

mine, fără să le pese de vreme (odată o poveste a venit când ploua cu găleata şi ea nici măcar nu avea umbrelă), fără să-şi aleagă ziua (o istorioară mi-a deschis uşa chiar într-o marţi, când sunt trei ceasuri rele), ba uneori mă

- 14) Găseşte cinci argumente prin care să convingi că merită să ai o pisică.

pomenesc cu ele şi noaptea (ca să mă trezească, mă trag de nasturii de pijama, ori îmi turtesc nasul, apăsându-1 ca pe un buton de sonerie).

- Ieri, tocmai când îmi rădeam barba şi fredonam minunatul cântec „Vine, vine primăvara” (afară era un ger de crăpau pietrele şi, cântând, eu mă prefăceam că nu-1 bag în seamă), ieri, spun, pe la şapte dimineaţa mă trezesc că vine la mine povestea cu bulgărele de zăpadă. Mă salută, mă întreabă ce fac (parcă n-ar fi văzut că mă rad), îi răspund că fac bine, atât doar că lama e cam uzată şi-i propun să mă aştepte puţin în birou, să mă aştepte să luăm ceaiul împreună. „N-am timp, îmi răspunde şi, de altfel, ceaiul îmi dă palpitaţii; radete, nu te sfii, eu îţi povestesc repede ce am de povestit, pe urmă plec şi n-ai decât să aşterni pe hârtie povestea mea, s-o publici ori s-o arunci la coş, pe mine nu mă mai interesează.”

- Şi, aşezându-se pe policioara de la oglindă, călare pe coada periuţei mele de dinţi, cu picioarele sprijinite de o coajă de săpun şi cu un cot înfipt în tubul cu cremă de faţă, povestea cu bulgărele de zăpadă a început:

- Afost odată un bulgăre de zăpadă. Se pitise după un bloc şi, când

- o fetiţă vru să intre pe uşa blocului, el îi strigă:

- Hei! Opreşte-te! Niciun pas înainte! Dacă nu mă asculţi, vin spre tine cu toată viteza, îţi intru în păr, mă bag pe sub gulerul paltonului, îţi închid ochii şi-ţi astup urechile cu zăpadă!

- Şi, cu toate căfetiţa voia să intrepentru ca să-şi vadă o colegă răcită, să-i ducă lecţiile şi să-i spună, în cazul când va strănuta: „Sănătate!” nu mai avu curajul să intre, nu-şi mai văzu colega răcită, nu-i mai duse lecţiile şi nu-i mai spuse „Sănătate!” -fiindcă nu mai avu prilejul să o mai audă strănutând.

- Pe urmă vru să intre în bloc o bunică. Tocmai luase pensia şi venea să aducă unui nepot o sută de grame de bomboane umplute cu alune şi să-l întrebe dacă îi plăcuseră bomboanele umplute cu cremă, pe care i le cumpărase tot din pensie, dar din cea de luna trecută.

- Dar bulgărele de zăpadă îi strigă şi ei:

- Hei! Opreşte-te! Niciun pas înainte! Dacă nu mă asculţi, vin spre tine cu toată viteza, îţi intru în păr, mă bag pe sub gulerul paltonului, îţi închid ochii şi-ţi astup urechile cu zăpadă!

- Bunica se sperie şi spuse tristă: „Iată cum arată un bulgăre de zăpadă din ziua de azi!” şi făcu cale întoarsă, fără să-i mai ducă nepotului bomboanele umplute cu alune şi fără să-l mai întrebe dacă i-au plăcut cele umplute cu cremă, şi unele şi altele cumpărate din pensie; este un amănunt care e păcat să fie uitat.

- Mai încolo trecu prin faţa blocului un geamgiu. Păşea încet ca să nu alunece şi să spargă geamurile şi striga din când în când: „Geamuuuri”, nu de alta, dar să nu creadă cineva că duce în spate uşi

- .Cum îl văzu, bulgărele de zăpadă se legă de el:

- Hei! Opreşte-te! Niciun pas înainte! Dacă nu mă asculţi, vin spre tine cu toată viteza, îţi intru în păr, mă bag pe sub gulerul paltonului, îţi închid ochii şi-ţi astup urechile cu zăpadă, şi pe deasupra îţi sparg şi geamurile!

- Geamgiul nu era un omfricos (intra singur în pivniţă, când vedea un şoarece nu se suia pe masă), dar acum se temu pentru geamurile lui şi se înapoie din drum.

- Peste vreun ceas, soarele îşi făcu loc printre nori şi, văzând ferestrele blocului, vru să intre prin ele. Era un soare de sfârşit de iarnă sau de început de primăvară - asta nimeni nu ştie exact şi poate că e mai bine aşa; îmbătrânim prea repede când le ştim chiar pe toate - era un soare foarte frumos, semăna cu un pepene galben, numai că era mult mai mare, îţi făcea o poftă grozavă să-l mănânci presărat cu zahăr, era un soare pe care mi-ar fi plăcut mult să-l vedeţi, v-ar fi bucurat şi pe voi să vedeţi cât de bine îi stătea aşa de frumos şi de galben.

- Numai bulgărelui de zăpadă nu-ipăsa de soarele acestafrumos şi, cum îl zări, îl şi ameninţă:

- Hei! Opreşte-te! Niciun pas înainte! Dacă nu mă as...

- Dar în clipa aceea bulgărele de zăpadă simţi cum îşi pierde îndrăzneala. Şi, uite- aşa, tot începând să piardă câte ceva, îşi pierdu şi numele de bulgăre de zăpadă, rămase un biet ochi de apă, atât cât să încapă într-un ibric.

- Sfârşind ce avea de spus, povestea se dădu jos de pe policioară, mai bine-zis sări de pe coada periuţei mele de dinţi pe robinet, şi de pe robinet pe vârful papucilor mei. Am vrut s-o opresc să bem ceaiul împreună, însă n-am mai găsit-o.

- N-am băut totuşi ceaiul de unul singur. Când m-am aşezat la masă, a intrat soarele, i-am dat şi lui o ceaşcă de ceai şi, dacă mai ţin bine minte, mi se pare că a gustat şi un pic de pâine prăjită cu unt.

- Completează spaţiile punctate descoperind în text momentele de inspiraţie

- chiar dacă

2) Caută în text acţiuni ale celor două personaje, scriitorul şi inspiraţia (povestea), care să demonstreze prietenia lor.

- SCRIITORUL -POVESTEA

1 o invită la un ceai \ se aşază pe coada periuţei lui de dinţi

3) Ameninţările bulgărelui din poveste 1 reprezintă partea neplăcută a- jocului cu zăpada. Scrie pe bulgărele de jos al omului de zăpadă aceste „neplăceri”, iar pe cel din mijloc, bucuriile aduse de jocul cu bulgări.

4) Completează enunţurile:

• Scriitorul cânta „Vine, vine primăvara” ca să

• Fetiţa nui-amai spus „Sănătate! ” colegei, deoarece f

•Bomboanele pe care bunica i le dă nepotului au o \ semnificaţie aparte pentru că\

bulgăre

ca un pepene galben

ca o bomboană

- Geamgiul sţriga „Geamuuuri” ca să••Bunica credea că bulgării din ziua de azi ..............................................................

•La întâlnirea cu soarele, bulgărele nu şi-a terminat ameninţarea pentru că

5) Joc „Cuvinte buclucaşe”. Regăseşte enunţurile corecte.

- Erau afară pietrele de crăpau un ger.

- Din bomboane, nepotul îi cumpără bunicii o pensie.

- Vin spre tine cu tot părul şi îţi intru în viteză.

- Palpitaţiile îmi dau ceai.

6) Găseşte alte dovezi amuzante care să arate curajul geamgiului.

• intră singur în pivniţă• nu se suie pe masă la vederea unui şoarece

- Continuă şirul de comparaţii hazlii.7)

8) Caută în careul de mai jos sinonimele cuvintelor: zăpadă, ceas, cale, glas, îndrăzneală, ceaşcă, prilej. încercuieşte-le.

9) Citeşte enunţurile şi scrie în paranteze semnificaţiile expresiilor subliniate.

- Ce zic eu!

10) ***

11) generaţie în generaţie?

- -J’-bud w.tmei!

-Generaţia mea l~a spart!

12) Gmcipaim■ Ion Creanga

13) Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâini, şi celalalt două pâini. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchite pletoase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare pâinile ce avea şi se pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare.

14) Tocmai când scoaseră pâinile din traiste, iaca un al treilea drumeţ, necunoscut, îi ajunge din urmă şi se opreşte lângă dânşii, dându-le Ziua bună. Apoi se roagă să-i dea şi lui ceva de mâncare, căci e tare flămând şi n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.

- Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi drumeţi călătorului străin, căci mila Domnului! Unde mănâncă doi mai poate mânca şi al treilea.

15) Călătorul străin, flămând cum era, nemaiaşteptând multă poftire, se aşazăjos lângă cei doi, şi încep a mânca cu toţii pâine goală şi a bea apă rece din fântână, căci altă udătură nu aveau. Şi mănâncă ei la un loc tustrei, şi mănâncă, până ce termină de mâncat toate cele cinci pâini, de parcă n-au mai fost.

16) După ce-au mântuit de mâncat, călătorul străin scoate cinci lei din pungă şi-i dă, din întâmplare, celui ce avusese trei pâini, zicând:

- Primiţi, vă rog, oameni buni, această mică mulţămită de la mine, pentru că mi-aţi dat demâncare la nevoie. Veţi cinsti mai încolo câte un pahar de vin, sau veţi face cu banii ce veţi pofti. Nu sunt vrednic să vă mulţumesc de binele ce mi-aţi făcut, căci nu vedeam lumea înaintea ochilor de flămând ce eram.

17) Cei doi nu prea voiau să primească, dar, după multă stăruinţă din partea celui de-al treilea, au primit. De la o vreme, călătorul străin şi-a luat Ziua bună de la cei doi şi apoi şi-a căutat de drum. Ceilalţi mai rămân oleacă sub răchită, la umbră, să odihneaşcă bucatele. Şi, din vorbă în vorbă, cel ce avuse trei pâini dă doi lei celui cu două pâini, zicând:

- Ţine, frate, partea dumitale, şi fă ce vrei cu dânsa. Ai avut două pâini întregi, doi lei ţi se cuvin. Şi mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâini întregi, şi tot ca ale tale de mari, după cum ştii.

- Cum aşa?! zise celălalt cu dispreţ! Pentru ce numai doi lei, şi nu doi şi jumătate, partea dreaptă ce ni se cuvine fiecăruia? Omul putea să nu ne dea nimic, şi atunci cum rămânea?

- Cum să rămâie? zise cel cu trei pâini; atunci aş fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la trei pâini, iar tu, de la două, şi pace bună. Acum, însă, noi am mâncat degeaba, şi banii pentru pâine îi avem în pungă cu prisos: eu trei lei şi tu doi lei, fiecare după numărul pâinilor ce am avut. Mai dreaptă împărţeală decât aceasta nu cred că se mai poate nici la Dumnezeu sfântul...

- Ba nu, prietene, zice cel cu două pâini. Eu nu mă ţin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm, şi cum a zice judecata, aşa să rămâie.

- Haide şi la judecată, zise celălalt, dacă nu te mulţumeşti. Gred că şi judecata are să-mi găsească dreptate, deşi nu m-am târât prin judecăţi de când sunt.

18) Şi aşa, pornesc ei la drum, cu hotărârea să se judece. Şi cum ajung într-un loc unde era judecătorie, se înfăţişează înaintea judecătorului şi încep a spune împrejurarea din capăt, pe rând fiecare: cum a venit întâmplarea de au călătorit împreună, de au stat la masă împreună, câte pâini a avut fiecare, cum a mâncat drumeţul cel străin la masa lor, deopotrivă cu dânşii, cum le-a dat cinci lei drept mulţumită şi cum cel cu trei pâini a găsit cu cale să-i împartă.

19) Judecătorul, după ce-i ascultă pe amândoi cu luare aminte, zise celui cu două pâini:

- Şi nu eşti mulţumit cu împărţeala ce s-a făcut, omule?- Nu, domnule judecător, zise nemulţumitul; noi n-am avut de gând să luăm plată

de la drumeţul străin pentru mâncarea ce i-am dat; dar, dac-a venit întâmplarea de-aşa, apoi trebuie să împărţim drept în două ceea ce ne-a dăruit oaspetele nostru. Aşa cred eu că ar fi cu cale, când e vorba de dreptate.

- Dacă e vorba de dreptate, zise judecătorul, apoi fă bine de înapoiază un leu celuilalt, care spui c-a avut trei pâini.

- De asta chiar mă cuprinde mirarea, domnule judecător, zise nemulţumitul cu îndrăzneală. Eu am venit înaintea judecăţii să capăt dreptate, şi văd că dumneata, care ştii legile, mai rău mă acufunzi. De-a fi să fie tot aşa şi judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume!

- Aşa ţi se pare dumitale, zise judecătorul liniştit, dar ia să vezi că nu-i aşa. Ai avut dumneata două pâini?

- Da, domnule judecător, două am avut.- Tovarăşul dumitale, avut-a trei pâini?- Da, domnule judecător, trei a avut.- Udătură ceva avut-aţi vreunul?- Nimic, domnule judecător, numai pâine goală şi apă rece din fântână, fie de

sufletul cui a făcut-o acolo, în calea trecătorilor.- Mai-nainte, parcă singur mi-ai spus, zise judecătorul, că aţi mâncat toţi tot ca

unul de mult; aşa este?- Aşa este, domnule judecător.- Acum, ia să statornicim rânduiala următoare, ca să se poată şti hotărât care

20) câtă pâine a mâncat. Să zicem că s-a tăiat fiecare pâine în câte trei bucăţi deopotrivă de mari; câte bucăţi ai fi avut dumneata, care spui că avuşi două pâini?

- Şase bucăţi aş fi avut, domnule judecător.- Dar tovarăşul dumitale, care spui că avu trei pâini?- Nouă bucăţi ar fi avut, domnule judecător.- Acum, câte tac la un loc şase bucăţi şi cu nouă bucăţi?■ - Cincisprezece bucăţi, domnule judecător.

- Câţi oameni aţi mâncat aceste cincisprezece bucăţi de pâine?- Trei oameni, domnule judecător.- Bun! Câte bucăţi vin de fiecare om?- Câte cinci bucăţi, domnule judecător.- Acum, ţii minte câte bucăţi ai fi avut dumneata?- Şase bucăţi, domnule judecător.

- Dar de mâncat, câte ai mâncat dumneata?- Cinci bucăţi, domnule judecător.- Şi câte ţi-au mai rămas de întrecut?- Numai o bucată, domnule judecător.

- Acum să stăm aici, în ceea ce te priveşte pe dumneata, şi să luăm pe celălalt la rând. Ţii minte câte bucăţi de pâine ar fi avut tovarăşul d-tale?

- Nouă bucăţi, domnule judecător.- Şi câte a mâncat el de toate?- Cinci bucăţi, ca şi mine, domnule judecător.- Dar de întrecut, câte i-au mai rămas?- Patru bucăţi, domnule judecător.- Bun! Ia, acuş avem să ne înţelegem cât se poate de bine! Vra să zică, dumneta

ai avut numai o bucată de întrecut, iar tovarăşul dumitale, patru bucăţi. Acum, o bucată de pâine rămasă de la dumneata şi cu patru bucăţi de la celălalt fac la un loc cinci bucăţi?

- Taman cinci, domnule judecător.- Este adevărat că aceste bucăţi de pâine le-a mâncat oaspetele dumneavoastră,

care spui că v-a dat cinci lei drept mulţumită?- Adevărat este, domnule judecător.- Aşadar, dumitale ţi se cuvine numai un leu, fiindcă numai o bucată de pâine ai

avut de întrecut, şi aceasta ca şi cum ai fi avut-o de vânzare, deoarece aţi primit bani de la oaspetele dumneavoastră. Iar tovarăşului dumitale i se cuvin patru lei, fiindcă patru bucăţi de pâine a avut de întrecut. Acum, dară, fă bine de înapoiază un leu tovarăşului dumitale. Şi dacă te crezi nedreptăţit, du-te şi la Dumnezeu, şi las’ dacă ţi-a face şi el judecată mai dreaptă decât aceasta!

21) Cel cu două pâini, văzând că nu mai are încotro şovăi, înapoiază un leu tovarăşului său, cam cu părere de rău, şi pleacă ruşinat. Cel cu trei pâini însă, uimit de aşa judecată, mulţumeşte judecătorului şi apoi iese, zicând cu mirare:

- Dac-ar fi pretutindeni tot asemenea judecători, ce nu iubesc a le cânta cucul din faţă, cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui în veci şi-n pururea la judecată.22) î) încercuieşte bucăţile de pâine pe care găseşti explicaţia potrivită

fiecărei expresii:

2) Pune la copt fiecare pâine în cuptorul potrivit.De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc lângă o .......................... cu .

23) Tocmai când scoaseră pâinile din24) traistă,....... ......... .îi25) ajunge din urmă.

26) încep toţi trei...................................................................... pâine goală şi a bea din fântână.27).......................................................................................................................................Călătorul străin scoate .................. lei şi-i dă celui care avusese....................................pâini.

28) Fiindcă n-au ajuns la. . .au ajuns la............................ .......

29) Judecătorul a hotărât ca cel cu trei pâini să primească ............. lei, iar celălalt.........

b) Colorează pietrele de fântână pe care sunt scrise numerale.

4) Aminteşte-ţi o situaţie în care ţi s-a făcut dreptate/nedreptate.. Ce-ai fi scris în jurnalul tău în seara acelei zile?

1. S-a întâmplat.................................................................. . . . . .

2. Eram împreună cu ,.

3. îmi amintesc că ........... ..... ........ .... ................................................. .

4. Nuvoiuitacă . ....................... . . -.............. ........... ................................

5. Cel mai important lucru pentru mine a fost30)

6) „Titluri cu probleme” Găseşte titlurile unor texte cunoscute, care cuprind numerale ce reprezintă soluţii ale problemelor de mai jos.• cel mai mic număr impar, mai mare decât 2

• număr impar cuprins între 3 şi 7

• număr cuprins între 10 şi 20 scris cu cifre consecutive

• succesorul numărului ce reprezintă produsul dintre 2 şi 3

• număr impar de trei cifre cu suma cifrelor 2• suma dintre cel mai mic număr de patru cifre şi cel mai mic număr impar

• cel mai mare număr întâlnit de tine într-un titlu

7) Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul „dreaptă” să aibă sensuri diferite.

- i. Popasul 2. întâlnirea 3. Masa 4. Plata 5. Conflictul 6. Judecata 7. Sentinţa

8) Lucrează în perechi.a) Subliniază în fragmentul de mai jos cuvintele care au antonime.

„Tocmai când scoaseră pâinile din traiste, iaca un al treilea drumeţ, necunoscut, îi ajunge din urmă şi se opreşte lângă dânşii, dându-le Ziua bună. Apoi se roagă să-i dea şi lui ceva de mâncare, căci e tare flămând şi n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.”

b) Scrie perechile găsite.

9) Joc „Judecata pâinilor”Bifează soluţia pe care o consideri corectă.

2 lei celui cu două pâini, 3 lei celui cu trei pâini; suma se împarte în mod egal;

4 lei celui cu trei pâini, 1 leu celui cu două pâini.

Argumentează alegerea pe care ai făcut-o.

10) a) Rezolvă - folosind metoda grafică - problema pâinilor.

b) Cât ar fi primit fiecare dacă străinul le-ar fi dat 30 de lei?Rapsodii de primăvară

George Topârceanu

Brainstorming:Scrie pe crenguţele pomului la ce te gândeşti când auzi cuvântul primăvară.

Sus prin crângul adormit, A trecut în taină mare,

De cu noapte, risipind Şiruri de mărgăritare Din panere de argint,

Stol bălai De îngeraşi Cu alai De toporaşi.

Primăvară, cui le dai? Primăvară, cui le laşi?Se-nalţă abur moale din grădină.

Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperişuri veştede-n lumină întind spre cer ogeacuri fără fum.

Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Şi ies gândacii-Domnului pe zid. Ferestre amorţite se deschid Să intre-n casă soarele şi vântul

De prin balcoane Şi coridoare Albe tulpane Fâlfâie-n soare. Ies gospodinele

Iuţi ca albinele, Părul leflutură, Toate dau zor.

Unele mătură, Altele scutură Colbul din pătură Şi din covor

Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii De frică să nu-i cadă la picioare,

Din creştet, vălul subţirel defloare.

Că s-a trezit aşa de dimineaţă Cu ramuri albe — şi se poate spune Că-i pentru-ntâia oară în viaţă Când i se-ntâmplă-asemenea minune.

Un nor sihastru Şi-adună-n poală Argintul tot.

Cerul e-albastru Ca o petală De miozot

.Primăvară, din ce rai Nevisat de pământeni Vii cu mândrul tău alai Peste crânguri şi poieni?

Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi de vânt,

Laşi în urmă, pe câmpii,

Galbeni vii De păpădii,

Bălţi albastre şi-nsorite De omăt topit abia,

Şi pe dealuri mucezite Arături de catifea.

Şi porneşti departe-n sus După iarna ce s-a dus,

După trena-i de ninsori Aşternută pe colini...

Drumuri 'nalte de cocori,

Călăuzii cei străini, îţi îndreaptă an cu an Pasul tainic şi te mint Spre ţinutul diafan Al câmpiilor de-argint.

Iar acolo te opreşti Şi doar pasul tău uşor, în omăt strălucitor,

Lasă urme viorii De conduri împărăteşti Peste albele stihii...

Primăvară, unde eşti?

Rapsodie - Scriere în versuri, fantezistă şi sentimentală, de un colorit pitoresc.

\ Notează cuvinte!®.pe•'c&re.*mle înţelegi, apoi caută în

minidkţiomr sensul acestora!

î) Completează enunţurile:

Astă noapte, a trecut în taină mare.....r.........................................îngeraşii risipesc din panere de argint............. ....... ............ .................................................................Ei vin însoţiţi de un alai......................... ...... ................................................................

3) Formulează un enunţ în care să redai acţiunea din tabloul al treilea al poeziei:

5) Bifează explicaţia potrivită:

Soare crud în liliacSoarele se ascunde în liliac;Soarele nemilos usucă florile liliacului;Soarele primăvăratic dezmiardă florile de liliac.

Zbor subţire de gândac Gândacii subţiri zboară prin aer;Sunetul abia perceptibil al aripilor gândacilor; în zbor, gândacii par fire subţiri de aţă.Glasuri mici de rândunici Văzduhul răsună de ciripitul vesel şi subţire al rândunelelor;

Rândunelele mici au ieşit din ouă;Glasul rândunelelor abia se-aude.

Primăvara coboară pe pământ, în mătăsuri lungi de vânt Primăvara aşterne haine colorate pe pământ;Vântul primăverii învăluie pământul;Primăvara, oamenii se îmbracă cu haine de mătase ca să se apere de vânt. Galbeni vii De păpădii în vii au răsărit păpădiile galbene;Câmpiile s-au umplut cu flori galbene de păpădii;Păpădiile sunt comparate cu nişte bănuţi de aur vii;Culoarea de un galben intens a păpădiilor.

Şi pe dealuri mucezite Arături de catifea Pământul proaspăt arat pare de catifea;

Din cauza umezelii, dealurile au mucegăit;

Din loc în loc, pe dealurile umede se pot vedea petice de zăpadă.

6) Completând rebusul, vei descoperi pe coloana A-B cui i-a fost închinată această rapsodie.

1. Ţinutul de argint spre care se îndreaptă primăvara , | 2. Călăuzele primăverii

2. Iarna s-a dus cu trena-i de

3. Iarna, primăvara, vara,

toamna4. Ghid,

însoţitor

violete - violetalbăstrele-liliac -roze

vioreletrandafirgălbenele

şi-a ră

porneşti

Viitorva trece

5. Pe câmpie s-a aşternut un

de păpădiiConduri

Culoarea urmelor lăsate de condurii primăverii

Mulţimea florilor care

însoţesc

primăvara„Flori în

culori”

9) Completează

tabelul,

modificând forma

verbelor: !

s

10) Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele mătură, fluture şi urmă să fie, pe

pr

cop

rând, verbe şi substantive.Compune versuri folosindu-te de rimele

:

14)Pornind de la fiecare literă a cuvântului PRIMĂVARA, scrie simboluri ale acestui anotimp.

Scrie alături propoziţii care să înceapă cu aceeaşi literă.Un ciob ele primăvară

dupăTudor Argkezi

Odaia dă în stradă, peste peticul de grădină cu pomi în desfăşurare, împrejmuit cu zăbrele. Au înflorit caişii deodată, peste noapte, mai-nainte ca frunzele să li se fi desfăcut. Le-am găsit dimineaţa furcile ramurilor cu totul albe, ca şi cum ar fi fost înmuiate în lăpturile groase ale nopţii şi ar fi îngheţat pe ele varul de argint al lunei de sidef, covăsite proaspăt în fildeş. în două zile, caisul s-a îmbrăcat în bumbacul selenar şi a stat în geamul meu - prevestitor de bine - ca o panoplie cu mii de steaguri mărunte, ca nişte roiuri de fluturi albe, spânzurate în aer deasupra tulpinii.

- Sunt rufele spălate azi-noapte, ale stelelor, întinse ca să se usuce şi uitate pe ramuri - şopteşte Gnomul meu.

într-adevăr, într-altă noapte, cămeşile, iile, batistele şi scufiţele minuscule ale rufăriilor cereşti au dispărut. Poate că un iepure cu coşul în spinare a venit, le-a încărcat pe toate şi, pe o potecă neştiută, umblând în două picioare şi răzimat în ciomag, le-a dus în dormitorul curat al lacrimilor. Poate că o lăcustă mare, albastră le-a transportat pe scara Căii Lactee într-o roabă de cristal. Poate... Florile caisului au pierit, iar în locul lor se ivesc frunzele, ce cresc din ceas în ceas şi au acoperit pomul întreg, cu gingaşe îmbrăcăminţi tremurătoare.în rând cu caişii au înflorit spumele violete ale liliacului, purtate pe vânturi de ramuri subţiri, ca nişte pămătufuri de fulgi pentru scuturatul oglinzilor soarelui de sus. Ce modistă harnică şi-a expus, de Florii, pălăriile în verdeaţa fragedului liliac? Dar penele lui de struţ au fost furate, una câte una, jumulite de mâna mică şi sălbatică a copiilor, agăţaţi de garduri, ca să le prade. j

Deasupra florilor din grădină, pe I v s t ,azurul palid al cerului, alunecă săgeţile rândunelelor.

a frunzele se întâlnesc cap

î) Pune în corespondenţă expresiile cu explicaţia potrivită:<(r ~*?au acope- ^' rit pomul 5©întreg ^

2) Caută în text şi notează expresiile poetice care sugerează:

frunzele de gutui

33) Şi va înflori, iată, şi gutuiul, după ce frunzele au crescut deplin, ca

să primească florile rare, aşezate una câte una în cuiburile lor.

Locurile le-au fost rezervate din vreme în punctele unde frunzele

se întâlnesc cap în cap şi brodează pentru evenimentul ştiut şi

ţinut secret al unei flori, un leagăn rotund, un blid neted, verde, în

mijlocul căruia va sta, legănată de adieri, ceaşca albă, trandafirie,

a florilor de porţelan.

3) Completează enunţurile:

Mai întâi au apărut ............. ........... ......... .... . Locul florilor a fost luat de

Deodată cu caişii a înflorit ........................ . Deasupra florilor

zboară ........................... ca nişte ..................................... Apoi, în cuibul lor, frunzele

de ................................ se pregătesc să primească ................................

5) Găseşte în text şi notează substantive însoţite de adjective pe care le foloseşte poetul pentru a zugrăvi sugestiv tabloul primăverii.

Retine: expresiile de mai sus sunt epitete.

Epitetul este un procedeu artistic care scoate in evidenta insusirile deosebite ale unor lucruri,fiinte sau actiuni.

6*) Alege patru epitete din cele notate la exerciţiul anterior şi foloseşte-le în enunţuri proprii.

7) Rezolvă după model:gingaşele îmbrăcăminţi tremurătoare flori ....................ramuri........................................ primăvară

8) Găseşte personajul:

• A încărcat rufele stelelor şi le-a dus în dormitorul curat al lacrimilor•• A transportat florile de cais pe scara Căii Lactee într-o roabă de cristal.

• Modista care şi-a expus de Florii pălăriile în verdeaţa fragedului liliac

9) a) Dezvoltă propoziţiile următoare:

• Au înflorit caişii.

• Gnomul şopteşte.

• Un iepure a venit.

• Florile au pierit.

b) Transformă propoziţiile dezvoltate în propoziţii simple.

• O lăcustă mare, albastră, le-a transportat pe scara Căii Lactee.

• într-o noapte, cămeşile, iile, batistele şi scufiţele minuscule ale rufăriilor cereşti au dispărut.

• Deasupra florilor din grădină, pe azurul palid al cerului, alunecă săgeţile rândunelelor.

roiuri de fluturi albiroiuri de fluturi al

steaguri de mătase mărunte steaguri de mătase lucioas

ceaşcă de porţelan sidefi ceaşcă de porţelan sidefi

haina stelelor aur haina stelelor auri

pădure de brazi verde pădure de brazi verzi

11Transformă adjectivele după modelul dat:

fluture străveziu - fluturi străvezii - străveziii fluturipămătuf vioriu -...- ....... ............

Prometeu aduce oamenilor foculdupă Alexandra Mitra

Prometeu ceruse, în repetate rânduri, focul, să-l dea şi oamenilor săi. Zeus îl amâna cu vorba de azi, pe mâine şi poimâine.

Acum, după întâmplarea asta, s-a dus la el încă o dată şi l-a rugat:- Oamenii trăiesc greu. îndură frig, îndură beznă. Sălăşluiesc numai în

- 10) Subliniază substantivul dat de adjectiv.

peşteri. Sunt doar pescari şi vânători. Mănâncă fructe din copaci. Eu vreau să-i văd meşteşugari şi pentru asta au nevoie de focul tău, ce se găseşte, zăvorât bine, în Olimp...

Dar Zeus, mânios pentru ocara îndurată, l-a luat pe Prometeu la goană.

- T\i ce gândeşti? Că Zeus e-atât de prost să le dea oamenilor focul? Tu i-ai făcut asemenea nouă şi dacă or avea şi focul, ar fi în stare să se scoale cu armele să mă lovească şi să-mi pierd tronul...

- Eu una ştiu, măreţe Zeus, că oamenii, până la urmă, tot or să capete acest foc...

- Te-nşeli când crezi că mă îndupleci! a răcnit Zeus, spumegând. Focul acesta e ceresc. Oamenii-n vale pot să piară, şi focul tot n-am să ţi-1 dau. Eu nu-1 trimit jos, pe pământ, decât când vreau să pedepsesc făpturile-ţi nesuferite, însă atunci sub chip de trăsnet. Deci du-te, du-te, Prometeu, până n-apuc să te lovesc pe tine, cel dintâi, acum, fiindcă m-ai îndârjit destul...Altul, de spaimă, ar fi cerut grăbit iertare, căutând, cumva, să-l îmblânzească pe zeul cel atotputernic. Dar Prometeu, prea îndrăzneţ, nu era unul dintr-aceştia.Şi-aşa precum spune legenda, în toiul nopţii următoare titanul a pornit la drum. S-a furişat în fierăria unde lucra Hefaistos fulgere lucii orbitoare, pentru stăpânul din Olimp.în fierărie, pe un pat moale, Hefaistos sforăia dus... Focul ardea domol pe vatră, cu pâlpâiri albastre, roşii, aruncând umbre viorii pe faţa zeului înnegrită de fum, cenuşă şi scântei, scăldată toată în sudori.Deodată, auzind un zgomot, Hefaistos s-a întors pe-o parte, cu trupul greu şi obosit şi-a îngăimat ceva prin somn. Prometeu s-a oprit puţin. Avea cu el, în mâna stângă, tulpina unei plante verzi - plantă de soc, pe cât se spune - scobită însă înlăuntru. Luase tulpina asta verde, ca să ascundă în ea focul şi totuşi să nu se aprindă.A stat şi-a aşteptat o vreme, până ce a văzut că zeul a adormit ca mai-nainte şi, repede, a luat din vatră un bob de jar şi l-a ascuns în tulpiniţa aceea verde. Apoi s-a repezit afară...Noaptea era adâncă, neagră. Prometeu a fugit prin noapte. A tot fugit neobosit, până ce-a ajuns în văi. Acolo s-a oprit din fugă. A chemat oamenii la el. Cu bobul roşu a aprinso grămăjoară de surcele. Surcelele au pâlpâit, şi-o flacără strălucitoare s-a-nălţat veselă-n văzduh. Din grămăjoara asta mică, alte mormane s-au aprins. Şi-acum, în peşteri, pe de-a rândul, focul ardea vioi, în timp ce oamenii se încălzeau şi-i mulţumeau, cu negrăită bucurie, celui ce-i ocrotise iar.Dar cum s-a văzut arzând focul pe câmp, pe munte, prin păduri, Hermes l-a şi vestit pe Zeus:

- Stăpâne, focul din Olimp a fost răpit de Prometeu şi dăruit celor de jos. Priveşte-i cum îşi moaie-n flăcări arama şi o ciocănesc. îşi fac unelte, arme, roate, corăbii, case, tot ce vor... Sunt învăţaţi de Prometeu, titanul care ne-a trădat...

- Cum? Focul meu a fost furat? A răcnit Zeus, în Olimp, aşa de tare, că pământul s-a zguduit până-n străfund. Cum? Tot titanul Prometeu?... O!...

Blestematul! A sosit clipa când ne vom răfui. întâi vreau să-i lovesc pe oameni, să vadă el cum i-am lovit. Pe urmă vine rândul său...

Ştiaţi că...?• Muntele Olimp se află în nordul Greciei, la graniţa dintre Tesalia şi

Macedonia, lângă ţărmul Mării Egee. Are o înălţime de 2.920 de metri şi este cel mai înalt munte al Greciei, fiind escaladat pentru prima dată în 1913.

• Legendele din mitologia greacă spun că muntele Olimp se ridică din centrul pământului, pe el sprijinindu-se bolta cerului. Aici trăiau şi îşi desfăşurau activitatea zeii cei mai importanţi. Miturile antice nu spun clar dacă Olimpul se găsea pe pământ sau în cer. Zeii olimpieni sunt în număr de 12 şi ei au condus lumea. Cei mai puternici sunt Zeus, Poseidon şi Hades, care îşi împart puterile asupra celor trei tărâmuri - cer, ape, pământ - după ce-1 detronează pe tatăl lor, Cronos.

• Un zeu (la feminin, zeiţă) este o entitate supranaturală, imaginară, care este adorată sau respectată de către oameni.

Zeus era zeitatea supremă a Greciei antice, stăpân al Cerurilor, cel mai mic dintre fiii lui Cronos şi ai Rheei. Pentru a deveni stăpânul Universului, Zeus şi-a ucis tatăl şi a intrat în conflict cu unchii săi, titanii.

Hefaistos, copilul lui Zeus şi al Herei, era şchiop deoarece Zeus l-a aruncat din înaltul Olimpului pentru că, în timpul unei dispute dintre Hera şi Zeus, îi luase apărarea zeiţei.Hefaistos este considerat zeul focului şi al meşteşugurilor.

Hermes, fiu al lui Zeus şi al Maiei, una dintre fiicele lui Atlas, născut în Arcadia. A fost numit mesagerul zeilor.Hermes era zeul comerţului, al călătoriilor, al păstorilor, dar şi al hoţilor. Tot el conducea umbrele morţilor către Infern. Era posesorul unei perechi de sandale fermecate.Prometeu (sau Prometheus), unul dintre titani, era considerat drept binefăcător al oamenilor, în pofida lui Zeus. Făcându-le acestora partea cea mai bună la împărţirea unei ofrande destinate lui Zeus, titanul şi-a atras pentru prima dată asupră-şi mânia acestuia din urmă. Drept răzbunare, părintele zeilor le-a luat muritorilor focul. Din nou însă Prometeu a găsit mijlocul de a le veni într-ajutor. El a furat focul din ceruri şi la dat oamenilor.

surcelemormancorabiestrăfundadâncvasvreascurigrămadămânios a răcnia se furişa trupa urlaa se strecurafurioscorpî) Stabileşte corespondenţa între cuvintele cu sens

asemănător.

1. Cu puteri nelimitateForma sub care Zeus trimitea focul pe pământPrometeu a închis focul într-o tulpină de...

4. Munte din Grecia unde trăiau zeii

5. Locul unde sălăşluiau oamenii6. Meserie, ocupaţie, îndeletnicire7. Zeul zeilor8. Focul le-a adus oamenilor

lumină şi...9. Metal pe care îl topeau oamenii

în foc

10. Dă o explicaţie fantastică unui fapt real11. Aer, atmosferă12. S-a înălţat veselă în văzduh13. L-a vestit pe Zeus că Prometeu a furat focul14. Numele fierarului din Olimp15. Aşa ardea focul în vatră16. Faţa lui Hefaistos era înnegrită de...17. La răcnetul lui Zeus, pământul s-a zguduit până în...

35) Prometeu a ascuns focul într-o... verde

3.Descrie drumul omenirii de la beznă la lumină, ordonând cronologic evenimentele.

• Mânios, Zeus respinge cererea titanului. . Prometeu fură focul din Olimp.• Hermes îi de de veste lui Zeus. . Prometeu îl roagă pe Zeus să le dea focul.• Oamenii trăiau în frig şi în întuneric. . Zeus ameninţă că se va răzbuna.

4Spune-ţi părerea! De ce...• Prometeu voia să-i ajute pe oameni?

• Zeus nu voia să dea focul oamenilor?

• Hermes l-a anunţat pe Zeus că focul a fost furat?

5Găseşte meşteşugarii care folosesc focul. Colorează flăcările corespunzătoare.

Prieten

Identifică situaţii în care focul poate fi:Duşman

7) Scrie pe fiecare piesă de puzzle unul dintre cuvintele de mai jos, în funcţie de numărul de silabe: sobă, căldură, legendele, cenuşă, chibrituri, întâmplare, jar, grămăjoară, flăcări, fum, tulpiniţă, torţă, făpturile, şemineu, lovitură, scântei, lampion, văpăi, felinar, foc.

io)Completează tabelul cu: iarbă, jar, tăiţei, miere, zori, cenuşă, aur, aramă, căiţi, întuneric, frig, cereale, foc.

Substantive care au doar formă j Substantive care au doar formă i de singular j

de plural| jar, zori,

Atenţie!Unele substantive pot avea mai multe forme de plural, cu înţeles diferit:

36) cot-37) glob -

bo

mic

azmc

o

11) Găseşte substantivele potrivite pentru:

celceaceledmtai

- masă - mese - mas

Prtrfesoora de geografie spune copiilor: Copiii, paralela de gg de grade teecv ga > Gig ele, cum se numesc munţii din Carpotd Occidentali ce conţiniei subsol aur şi argint?Munţii drenaseCum ai împărp cinci cartofi ia şapte oameni? IGdaco problemă, facem, supă din ea

12)a) Completează propoziţiile de mai jos cu a, al, ai, ale.

Zeus consideră că focul trebuie să fie doar zeilor.Pâlpâirile care se vedeau în vale erau flăcărilor.Zeii erau stăpâni cerului şi pământului.Prometeu a luat o tulpiniţă unei plante de soc.

b) Alcătuieşte enunţuri în care să foloseşti expresiile: ale focului, ai oamenilor, a titanului, alfierarului.

13)Eseu de 5 minute: imaginează-ţi cum l-a pedepsit Zeus pe Prometeu.

Sugestie: Citeşte Legendele Olimpului şi vei afla cum a fost pedepsit

Prometeu.

Vizită...I. L. Caragiale

M-am dus la Sfântul Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaş foarte drăguţ de vreo opt anişori.

N-am voit să merg cu mâna goală şi i-am dus băieţelului o minge foarte mare de cauciuc şi foarte elastică. Atenţiunea mea a făcut mare plăcere amicei mele şi mai ales copilului, pe care l-am găsit îmbrăcat ca maior de roşiori în uniformă de mare ţinută. După formalităţile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorţii agriculturiid. Popescu, tatăl, este mare agricultor - despre criză ş.cl. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri... Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i se urăşte chiar unei femei cu petrecerile, mai ales când are copii.

- Să-ţi spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de când s-a făcut băiat mare, trebuie să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac educaţia. Şi nu ştiţi dv. bărbaţii cât timp îi ia unei femei educaţia unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educaţie!Pe când doamna Popescu-mi expune părerile ei sănătoase în privinţa educaţiei copiilor, auzim dintr-o odaie de alături o voce răguşită de femeie bătrână:

- Uite, coniţă, Ionel nu s-astâmpără!- Ionel! strigă madam Popescu. Ionel! Vin’ la mama!

Apoi, cătră mine încet:- Nu ştii ce ştrengar se face... şi deştept...

Dar vocea de dincolo adaugă:- Coniţă ! Uite Ionel! Vrea să-mi răstoarne maşina !... Astâmpără-te, că

te arzi!- Ionel! strigă iar madam Popescu. Ionel! Vin’ la mama!- Sări, coniţă! Varsă spirtul! S-aprinde!- Ionel! strigă iar mama şi se scoală repede să meargă după el.

Dar pe când vrea să iasă pe uşă, apare micul maior de roşiori cu sabia scoasă şi-i opreşte trecerea, luând o poză foarte marţială. Mama ia pe maiorul în braţe şi-l sărută...

- Nu ţi-am spus să nu te mai apropii de maşină când face cafea, că dacă te-aprinzi, moare mama? Vrei să moară mama?

- Dar - întrerup eu - pentru cine aţi poruncit cafea, madam Popescu?- Pentru dumneata.- Da’ de ce vă mai supăraţi?- Da’ ce supărare!

Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maioraşul, îl scuipă, să nu-1 deoache, şi-l lasă jos. El a pus sabia în teacă, salută milităreşte şi merge într-un colţ al salonului unde, pe două mese, pe canapea, pe fotolii şi pe jos, stau grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate, maiorul alege o trâmbiţă şi o tobă. Atârnă toba de gât, suie pe un superb cal vânăt rotat, pune trâmbiţa la gură şi, legănându-se călare, începe să bată toba cu o mână şi să sufle-n trâmbiţă. Madam Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimica. îi răspund totuşi că nu cred să mai ţie mult gerul aşa de aspru; ea n-aude nimica.Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos, când sunt musafiri!Iar eu, profitând de un moment când trâmbiţa şi toba tac, adaug:- Şi pe urmă, d-ta eşti roşior, în cavalerie.- Maior! strigă mândrul militar.- Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tobă; şi maiorul nu cântă cu trâmbiţa; cu trâmbiţa cântă numai gradele inferioare; maiorul comandă şi merge-n fruntea soldaţilor cu sabia scoasă.Explicaţia mea prinde bine. Maiorul descalecă, scoate de după gât toba, pe care o trânteşte cât colo; asemenea şi trâmbiţa. Apoi începe să comande:

- înainte! Marş!Şi cu sabia scoasă, începe să atace straşnic tot ce-ntâlneşte-n cale. în momentul acesta, jupâneasa cea răguşită intră cu tava aducând dulceaţă şi cafele. Cum o vede, maiorul se opreşte o clipă ca şi cum ar vrea să se reculeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de reculegere trece ca o clipă, şi maiorul, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul dă un ţipăt de disperare.

- Ţine-1, coniţă, că mă dă jos cu tava!Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudenţa să iasă din neutralitate şi să intervină în război, primeşte în obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternică lovitură de spadă.

- Vezi? Vezi, dacă faci nebunii? Era să-mi scoţi ochiul... Ţi-ar fi plăcut să mă omori? Sărută-mă, să-mi treacă şi să te iert!Maiorul sare de gâtul mamei şi o sărută... Mamei îi trece, iar eu, după ce am luat dulceaţa, mă pregătesc să sorb din cafea...

- Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu.- Vai de mine! La noi se fumează... Bărbatu-meu fumează... şi...

dumnealui... mi se pare că-i cam place.Şi zicând „dumnealui”, mama mi-arată râzând pe domnul maior.

- A! zic eu, şi dumnealui?- Da, da, dumnealui! Să-l vezi ce caraghios e cu ţigara-n gură, să te

prăpădeşti de râs... ca un om mare...- A! Asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă...- Da’ tu de ce tragi? mă-ntrerupe maiorul lucrând cu lingura în

cheseaua de dulceaţă...- Ajunge, Ionel! Destulă dulceaţă, mamă! Iar te-apucă stomacul...

Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru linguriţe; apoi iese cu cheseauaîn vestibul.

- Unde te duci? întreabă mama.- Viu acu! răspunde Ionel.

După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe o masă, se apropie mine, îmi ia de pe mescioară tabacherea cu ţigarete regale, scoate una, o pune în gură şi mă salută milităreşte, ca orice soldat care cere unui civil să-i împrumute foc. Eu nu ştiu ce trebuie să fac. Mama, râzând, îmi face cu ochiul şi mă-ndeamnă să servesc pe domnul maior. întind ţigareta mea, militarul o aprinde pe a lui şi, fumând, ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până colo. Eu nu-1 pot admira îndestul, pe când mama îl scuipă, să nu-1 deoache, şi îmi zice:

- Scuipă-1, să nu mi-1 deochi!Maiorul şi-a fumat ţigareta până la carton. Apoi se repede la mingea pe care i-am adus-o eu şi-ncepe s-o trântească. Mingea sare până la policandrul din tavanul salonului, unde tulbură grozav liniştea ciucurilor de cristal.

- Ionel! Astâmpără-te, mamă! Ai să spargi ceva... Vrei să mă superi? Vrei să moară mama?Dar maiorul s-a-ndârjit asupra ghiulelei săltătoare, care i-a scăpat din mână: o trânteşte cu mult necaz de parchet. Eu aduc spre gură ceaşca, dar, într-o clipită, mingea îmi zboară din mână ceaşca, opărindu-mă cu cafeaua, care se varsă pe pantalonii mei de vizită, culoarea oului de raţă.

- Ai văzut ce -ai făcut?... Nuţi-amspus săte-astâmperi. Vezi? Ai supărat pe domnul!... Altădată n-o să-ţi mai aducă nicio jucărie!Apoi, întorcându-se către mine, cu multă bunătate:

- Nu e nimic! Iese... Cafeaua nu pătează! Iese cu niţică apă caldă!...Dar n-apucă să termine, şi deodată o văd schimbându-se la faţă ca de o adâncă groază. Apoi dă un ţipăt şi, ridicându-se de pe scaun:

- Ionel! Mamă! Ce ai?Mă-ntorc şi văd pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduţi şi cu drăgălaşa lui figură strâmbată. Mama se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul cade lat.

- Vai de mine! ţipă mama. E rău copilului!... Ajutor! Moare copilul!Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gât şi la piept.

- Nu-i nimica! zic eu. Apă rece!îl stropesc bine, pe când mama pierdută îşi smulge părul.

- Vezi, domnule maior? îl întreb eu după ce-şi mai vine în fire. Vezi? Nu ţi-am spus eu că tutunul nu e lucru bun? Aldată să nu mai fumezi!

: A

Am lăsat pe madam Popescu liniştită cu scumpul ei maior afară din orice stare alarmantă şi am ieşit. Mi-am pus şoşonii şi paltonul şi am plecat. Când am ajuns acasă, am înţeles de ce maiorul ieşise un moment cu cheseaua în vestibul - ca să-mi toarne dulceaţă în şoşoni.

) Răspunde la următoarele întrebări:

• Cu ce ocazie a vizitat scriitorul familia Popescu?

• Cu ce era îmbrăcat Ionel?

• Ce cadou îi duce musafirul băiatului?

• Cu ce îl serveşte madam Popescu pe oaspete?

• De ce acceptă doamna Popescu comportamentul lui Ionel?

2) Joc „De ce?”

Musafirul i-a dus lui j Ionel o minge de cauciuc.

40) Doamna Popescu nu mai

Personaje:

Evenimentele (în ordinea

41) 4) Scrie în stânga lui Ionel însuşirile potrivite (adjectivele) iar în dreapta acţiunile sale (verbe).Harta povestirii

Locul şi timpul desfăşurării acţiunii:

Ce am învăţat din această întâmplare?

Tema campionilor: Alcătuieşte şi tu două propoziţii după schema dată.

3) Completează întrebările pentru a putea lua câte un interviu doamnei

Popescu şi autorului.

a) Doamnă Popescu,

b) b) Continuă exerciţiul cu alte exemple:

c)d) Micul prinţ

- fragment -

e)Antoine de Saiot Exupeiy

f) Chiar atunci sosi şi vulpea:- Bună ziua - zise vulpea.- Bună ziua - răspunse cuviincios micul prinţ, care se întoarse, însă nu

văzu pe nimeni.- Sunt aici - zise glasul de sub măr...- Cine eşti tu? zise micul prinţ. Eşti tare frumoasă...- Sunt o vulpe - zise vulpea.- Vino să te joci cu mine - o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist.- Nu pot să mă joc cu tine - zise vulpea. Nu sunt domesticită.- A! iartă-mă - rosti micul prinţ, însă, după un răstimp de gândire, adăugă:- Ce înseamnă „a domestici”?- Nu eşti de prin părţile locului - zise vulpea - ce cauţi pe-aici?- Caut oamenii - zise micul prinţ. Ce înseamnă „a domestici”?- Oamenii - zise vulpea - au puşti şi vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc

şi găini. E sigurul folos de pe urma lor. Cauţi găini?g) - N u - zise micul prinţ. Caut prieteni. Ce înseamnă „a domestici”?- Eun lucru care prea e dat uitării - zise vulpea. înseamnă „a-ţi crea

legături”...- A-ţi crea legături?- Desigur - zise vulpea. Ta nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş,

aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. I\i vei fi, pentru mine, fără seamăn pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn pe lume...

- încep să înţeleg - zise micul prinţ. E undeva o floare... mi se pare că m-a îmblânzit...

- Se prea poate - zise vulpea. Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri.- O! Dar nu e pe Pământ - zise micul prinţ.h) Vulpea se arătă foarte nedumerită:- Pe altă planetă?

- Nimic nu e desăvârşit - suspină vulpea.

- Vulpea însă se întoarse la gândurile sale:

- Viaţa mea e veşnic aceeaşi. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele şi toţi oamenii se aseamănă între ei. Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor- paşi deosebiţi de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. Şi- apoi, priveşte! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Eu nu-mi aduc aminte de nimic. Şi asta-i trist! Tu ai părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit! Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu...

- Vulpea tăcu şi se uită îndelung la micul prinţ:- Te rog ... îmblânzeşte-mă - zise

- apoi.- Bucuros aş vrea - răspunse micul prinţ - numai că nu prea am timp.

- Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut.- Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim - zise vulpea. Oamenii nu mai au

timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

- Ce trebuie să fac? zise micul prinţ.- Trebuie să ai foarte multă răbdare - răspunse vulpea. La început, te vei

aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Vorbirea e izvor de neînţelegeri. însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine...

- A doua zi, micul prinţ veni din nou.- Mult mai frumos era, dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră - zise vulpea.

Dacă de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un freamăt şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie ritualuri.

- Ce-i acela ritual? zise micul prinţ.- Eşiel ceva cu totul dat uitării - zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se

deosebească de celelalte zile, o oră, de celelalte ore. Au un ritual, spre pildă, vânătorii mei. Se duc să joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, eozi minunată! Mă plimb şi eu, atunci, până la vie. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aş mai avea vacanţă niciodată.

- Astfel, micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când ora despărţirii fu aproape:

- Vai! zise vulpea... Am să plâng...Din vina ta - zise micul prinţ - eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci ai vrut să te-mblânzesc... .

- Aşa e - zise vulpea.- Dar ai să plângi! zise micul prinţ.- Aşa e - zise vulpea.- Atunci nu dobândeşti nimic din asta!- Ba dobândesc - zise vulpea - datorită culorii grâului.- Apoi adăugă:- Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea

ta nu are-n lume seamăn. întoarce-te apoi la mine, spre a-ţi lua rămas bun, iar eu îţi voi face un cadou secret.

- Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii:- Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea, voi încă nu

sunteţi nimic - le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. Sunteţi precum era şi vulpea mea. Nu era decât o vulpe, aidoma cu altele, o sută de mii. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seamăn.

- Şi florile se ruşinară.- Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte - le mai spuse el.

Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemeni vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate la un loc, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea, fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile (în afară doar de câteva, pentru fluturi). Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum se plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar şi cum tăcea. Fiindcă ea e floarea mea.

- Şi se duse înapoi, la vulpe.- Rămâi cu bine - zise el...- Te du cu bine - zise vulpea. Iată care-i taina mea. E foarte

simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.

- Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor - repetă micul prinţ, ca săTşi aducă aminte.

- Timpul pe care l-ai petrecut cu trandafirul tău îl face atât de important.

- Timpul pe care l-am petrecut cu trandafirul meu... repetă micul prinţ, ca să ţină- minte.

- Oamenii au dat uitării adevărul acesta - zise vulpea. Tii însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Hi eşti răspunzător de trandafirul tău.

- Eu sunt răspunzător de trandafirul meu..., repetă micul prinţ, ca să-şi aducă aminte.

- î) Colorează pasajele din text corespunzătoare ideilor principale de mai

jos, respectând codul de culoare:• Când s-au întâlnit, micul prinţ şi vulpea nu însemnau nimic unul pentru celălalt, (roşu)• Prin crearea de legături sufleteşti, fiecare dintre personaje a căpătat importanţă în viaţa celuilalt, (galben)• Având un prieten, viaţa ta se va schimba, (portocaliu)• Un prieten te poate face să preţuieşti un lucru care ţi se părea fără însemnătate, (verde deschis)• Ca să-ţi faci un prieten, trebuie să-ţi faci timp să-l cunoşti, (albastru închis)• Prietenii nu se pot cumpăra, (violet)• O prietenie solidă se construieşte în timp. (maro)• Pentru că este prietenul tău, îl ajuţi la nevoie, îl asculţi când are un necaz, te bucuri alături de el şi poţi chiar să-i citeşti gândurile, (roz)• Prietenia implică responsabilitate, (albastru deschis)

2) Scrie cum capătă importanţă pentru personaje:

- zgomotul paşilor................................................ .....- culoarea grâului............. .............. ..... . . .

....................................- untrandafir........... ...... . . ....................................................................- o vulpe ........................... ................. ................................. ........................................- ora patru..... ......................... ......... ..............

.............................

3) Colorează doar planeta care conţine explicaţia potrivită.

- Vorbirea e izvor de neînţelegeri.- Uneori cuvintele pot duce la conflicte;- Nu înţelegem întotdeauna ceea ce se vorbeşte; Vorbele curg ca un izvor de

neînţelegeri- .

• Nu vezi bine decât cu inima.- Vezi bine dacă ai o inimă sănătoasă;- Inima vede tot ce te înconjoară;- îţi dai seama de calităţile cuiva doar cunoscându-1.

• Ceea ce este important nu se arată ochilor.- Ce este important se ascunde;- Valoarea unui om nu constă în aspectul fizic;- Nu trebuie să arăţi ceea ce este important.

- Sunteţi goi de înţelesuri.- ^ Nu aveţi nicio importanţă;

- Nu aţi înţeles nimic;- ^ înţelesurile s-au golit

cresc pui de găină au puşti şi vânează

O

- .Scrie ce ritualuri aveţi în familie.

- Exemplu: Duminică luăm masa de prânz împreună cu părinţii şi bunicii.

4) „Cauză - efect”- Descoperă în text şi completează cauza sau efectul faptelor.

Cauză Efect

Nu sunt domesticită.

-

-

Nu pol să mă joc cu tine.

-| Ceilalţi paşi mă fac să intru în pământ. I Paşii tăi mă voi chema afară

- .- | Eu nu mănânc pâine.

s îmi va plăcea zgomotul vântului prin I grâu.Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic.

- | Vulpea este acum unică în lume.

- 1 Ai petrecut mult timp cu trandafirul tău.

- 6) Pornind de la constatarea vulpii că Nimic nu este perfect completează tabelul

- .- Oamenii

IPlaneta Micului prinţ î

Trandafirii- Soarele ; Ploaia : Un ritual [ Un priete

7)

- nCe auzi?8) Realizează un eseu completând spaţiile punctate conform

cerinţelor din paranteze.

1. Prietenia este (un adjectiv).2. Ea îţi aduce (un substantiv).3. Se aseamănă cu (un substantiv şi un adjectiv).4. Vine din (două substantive).5. O poţi câştiga cu (un substantiv).6. Prietenia (un pronume şi un verb).

- a) Taie de pe petalele trandafirului cuvintele care sunt scrise greşit.io)

Completează cadranele: Familia cuvântului prieten

- Dă câte patru exemple de cuvinte care să conţină consoane sau vocale duble. Ex. idee,Aminteşte-ţi două proverbe despre Realizează un desen cu tema (prietenie Prietenia.

11)Alcătuieşte enunţuri în care substantivul prinţ să îndeplinească, pe rând, funcţia de:

• Subiect:• Complement:• Atribut:• Predicat, împreună cu verbul „a fi”:

12) Micul prinţ doreşte să realizeze un studiu despre prietenie. Ajută-1 completând chestionarul de mai jos.

- A (0) <2) ctb A (k> c-i <5) & ck> dl) <!]> di) c!l> di Ji> cib <i!)

1. Ce calităţi trebuie să aibă un prieten?

2. Ce trebuie să facă un bun prieten?

Ce poţi face împreună cu prietenul tău? |- |

4. Ce secrete împărtăşeşti doar unui prieten apropiat?- j

5. Ce nu ai putea accepta la un prieten?

- Ce faci să păstrezi o prietenie? i6.

- De-a Delta Dunării- Marin Sorescu

- Delta, după câte ştiu, seamănă cu lacul cel cenuşiu, unde pelicanul bătrân stă toată ziua grav, aşteptând un fotograf. Ca să-i iasă poza bine, nici nu se mişcă din loc.- Şi ţine şi-un peşte-n cioc. Dar, râdea un guguştiuc, cică peştele-i de cauciuc! Aici, în deltă, vedeţi, pe lângă foarte mulţi pelicani, mai există şi lişiţe, nagâţi şi cormorani. O, aici sunt toate păsările de pe pământ (dacă nu şi ceva în plus, adică păsările din Luna de sus).

- S-au adunat în aceste locuri pline de vrajă, ca să facă plajă. Eu mai cred că ele bat mările şi poienele până aici şi ca să-şi arate penele. Pentru că, anual, în Delta Dunării se deschide, pentru o lună şi jumătate, expoziţia păsărilor neîmpăiate. Nu vedeţi că toate au sprâncenele şi penele care mai de care mai frumos colorate? Unele şi le vopsesc cu verdeaţă de alge din fluviul Gange, altele cu untură de crocodil din Nil, sau mai ştiu eu cu ce boia din Africa. După aceea îşi lustruiesc penele cu un pluş şi îşi fac ciocul cu ruj. Bineînţeles, la sfârşitul sezonului pasărea cea mai frumoasă primeşte premiu o broască ţestoasă.

- Intrăm acum într-o pădure unde nu cresc mure. Copacilor înalţi, care au în vârf un pămătuf, li se spune în limba deltei „stuf”. în fiecare dimineaţă, aici e raiul puilor de raţă, de nagâţ şi de bâtlan. Trestiile le ţin loc de tobogan. Se suie unul în capul altuia până când ultimul ajunge în vârful trestiei, cea mai înaltă, şi de-acolo alt pui îi dă brânci în baltă. Acolo încep să bea apă - nu ca să se înece, ei, aşa le place, că e rece. Să ştiţi: păsările astea toate ştiu de mici să înoate. Cineva spunea un lucru nou: că ele ar învăţa să înoate chiar în ou. Cică în fiecare găoace cartea de citire zace. Când puiul de raţă învaţă pe de rost totul, sparge coaja cu ciocul. Şi cât e el de pui toată balta e a lui.

- Ce să vă mai spui? Apa asta, pe care pluteşte plaurul, e scumpă ca aurul. în primul rând, e dulce, de la cercul de la suprafaţă rotund, şi până la ierburile de la fund. Şi apa dulce mult aduce. Unde mai pui aceste păsări şi aceşti pui, aceşti peşti, de care nu ai loc să te-nvârteşti; şi aceşti brotaci care scot limba la fluturi şi la gândaci! Vedeţi stuful că-şi scutură pămătuful? Ei, aflaţi că eu, cu o şmecherie, pot scoate din stuf hârtie. Am aflat că-n fiecare trestie ce se leagănă peste mâl stau coli de hârtie sul. Dacă eşti scriitor eşti fericit: cu o trestie de-asta te-ai pricopsit. Scoţi tot papirusul din ea seara, şi trestia se umple la loc dimineaţa. Pe o trestie de-asta îţi poţi mâzgăli, cum vrei, toată viaţa.

- Şi acum să lăsăm lotca să ne poarte mai departe. Păcat că ea nu poate trece de-a curmezişul prin toate coclaurile şi pe sub tot păpurişul. Dar iată aci un cârd de bâtlani pescari, cu ciocurile aspre, bătute de vânturi mari. Dacă le dau nişte guvizi, ei o să ne fie ghizi.

- Câte unul, uşor, trecem din barcă pe spinarea lor. Aşa... E mai bine aşa. Doamne, ce ne vom plimba! N-o să ne rămână nicio insulă necunoscută, niciuna, nicio barcă nearătată cu mâna. Ba chiar şi stelele din baltă le vom număra. Şi-n timpul ăsta, lin, lin, pe sub picioare vom simţi cum se varsă Dunărea în mare.- î) Găseşte însuşiri potrivite pentru „personajele” din deltă şi

selectează din text acţiunile lor pentru a completa Jurnalul Deltei- Personajele

- pelicanul

- păsările care participă la expoziţie

- trestia

- puii de raţă, de nagâţ şi de bâtlan

- bâtlanii pescari

- Dunărea2) Completează frunza din stânga cu rima autorului, iar pe cea din dreapta,

rima găsită de tine.

4) Pelicanul doreşte să mănânce la prânz doar peşti care sunt scrise substantive de genul neutru. Colorează-i.La restaurantul Pelicanul” s-au şters felurile de mâncare din meniu. Descoperă-le tu, ştiind că meniul a fost scris în versuri.

- Bucătarul vă pofteşte Să serviţi cel mai bun- Până staţi puţin de vorbă Iute vă aduc o Chiar de cred că aţi venit Pentru peştele Aduc pentru nea Ilie Cea mai proaspătă Şi cu vinul alb din cramă Merge bine o- De goleşti vreo două sticle Mai comanzi şi nişte După-aşa harababură Vom servi o

5) Realizează o descriere de 6-8 rânduri după imaginea dată.- Citeşte articolul de mai jos, pentru a afla mai multe informaţii despre

Delta Dunării- .

- Delta Dunării este cea mai reprezentativă deltă din Europa şi una dintre cele mai complexe din lume. Aceasta reprezintă un obiectiv de mare atracţie prin prezenţa în cadrul ei a unei variate vegetaţii şi faune. Aici există peste 300 de specii de păsări, unele dintre ele declarate monumente ale naturii şi ocrotite de lege.- Un paradis natural se întinde la vărsa rea Dunării în Marea Neagra,

acolo unde fluviul îşi încheie călătoria de 2860 km. Secole de--a rândul, suprafaţa Deltei s-a extins datorită mâlului adus de fluviu, formându-se astfel o reţea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de păduri tropicale, de păşuni şi de dune de nisip care acum acoperă o suprafaţă de aproape 5640 km2, din care 3446 km2

se găsesc pe teritoriul României.- Delta Dunării a evoluat în strânsă

legătură cu cele trei braţe: Sfântu Gheorghe, Sulina, Chilia. Cele trei braţe au vârste diferite, cel mai vechi fiind $fântu Gheorghe (cel din sud) şi cel mai tânăr Chilia (cel din nord).- în interiorul Deltei Dunării se găsesc peste 32 de tipuri de ecosisteme. Stufărişurile înconjoară lacurile pe care cu timpul le invadează. Un loc aparte în ecosistem îl ocupă formaţiunea de PLAUR, care este un amestec de rădăcini, de stuf, ierburi, resturi organice şi sol, de obicei plutitor. Iniţial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor şi bălţilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite mărimi care, împinse de vânt, se deplasează pe suprafaţa apei.- Clima deltei este specifică, cu puţine precipitaţii, dar cu umezeală provenită din evaporaţii, cu veri răcoroase şi ierni fără temperaturi moderate şi vânturi. Datorită variaţiei de încălzire şi răcire diferită a suprafeţelor de nisip faţă de apă se naşte o briză diurnă cu efect local. Umiditatea relativă a aerului este mare. Dunărea îngheaţă uneori iarna, iar bălţile şi lacurile îngheaţă, întotdeauna iarna, ceea ce afectează negativ lanţul trofic.- O mare influenţă asupra ecosistemelor o are variaţia sezonieră a apelor care ridică şi coboară nivelul în lacuri şi bălţi stimulând migraţia şi

reproducerea animalelor acvatice şi cuibăritul păsărilor.- în Delta Dunării predomină vegetaţia de mlaştină stuficolă, care ocupă aproximativ trei sferturi din suprafaţa totală. Principalele specii sunt stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică şi numeroase alte specii.- Nufărul galben are o importanţă excepţională pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Stomatele sunt pe suprafaţa lucie a frunzelor, polenizarea- o asigură insectele, fructul se coace în adânc, iar seminţele plutesc. Seminţele nuferilor sunt agreate de păsări.- în deltă, trăiesc peste 110 specii de peşti. 50% din producţia de peşte de apă dulce a întregii ţări se obţine din Delta Dunării. Speciile majore de peşti sunt ştiuca şi somnul.- Se întâlnesc mai mult de 320 de specii de păsări, acesta fiind locul unde milioane de păsări din diferite colţuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească.- Printre speciile întâlnite frecvent în deltă se numără raţele, gâştele, pescăruşii.

- Zece specii sunt ocrotite de lege, unele fiind cunoscute ca „monumente ale naturii”, deoarece sunt pe cale de dispariţie. Păsările ocrotite se pot grupa în două clase după culoarea penajului

- :albe - pelicanul comun şi creţ, codalb.- lopătarul, egreta mare şi mică, lebăda Din 1991, Delta Dunării este inclusă- mută şi cântătoare; în Rezervaţia Biosferei ca monument• policrome : piciorongul, ciocîntors, alnaturii, protejat de UNESCO, califarul alb, califarul roşu, vulturul

6) Completează cu A (adevărat) sau F (fals):

- Dunărea se varsă în mare prin trei braţe.- Cel mai vechi braţ al Dunării este Chilia.;

- Plaurul este o plantă care trăieşte în Delta 1 )i marii., în această zonă sunt puţine precipitaţii. în deltă, Dunărea nu îngheaţă niciodată.- Planta care ocupă cea mai mare suprafaţă este stuful.- Fructul nufărului se coace în adânc, iar seminţele plutesc.-Raţele sălbatice sunt ocrotite de lege.

7) Selectează din text şi transcrie câte o informaţie despre:

- modul de formare a deltei

- plaur

- climă

- păsări- Imaginează-ţi că ai o agenţie de turism. Realizează un afiş prin care

să atragi cât mai mulţi turişti în Delta Dunării

- .S-a pierdut ceva...- după Octav Fancts-Iaşi

- Povestea asta este despre un băiat care l-a uitat pe „bună ziua”.- „Cum adică l-a uitat?” o să mă întrebaţi voi, că doar „bună ziua” nu-i o

umbrelă s-o uiţi la un vecin şi nu-i o pălărie s-o uiţi în tren. „Bună ziua”- ştie oricine - e „bună ziua” şi nu poate fi uitat, spuneţi voi şi aşteptaţi de la mine să vă dau dreptate şi să închid această discuţie fără rost.

- îmi pare rău, dar nu pot. Şi iată de ce: Ieri veni la mine acasă un băiat să mă invite la o serbare, la şcoală. Băiatul intră şi îmi spuse:

- Copiii vă invită la şcoală. Dăm o serbare. M-au trimis pe mine să vă spun. V-am spus, acum plec...

- Asta-i tot?- Tot.- N-ai uitat nimic?- Nimic.- Ba ai uitat. L-ai uitat când ai intrat pe „bună ziua”. Unde l-ai uitat?- Nu ştiu.- Cum se poate să nu ştii? - Aminteşte-ţi! Nu poţi pleca aşa la drum, fără

„bună ziua”. Gândeşte-te puţin! Ai mai trecut pe undeva înainte să vii la mine?- Am mai trecut pe acasă.- Poate l-ai uitat pe „bună ziua” acasă. Ai telefon?- Da.- Ce număr?- îmi spuse numărul şi sunai la el acasă. Răspunse bunica.- Sărut mâna, bunicuţo, începui. Iartă-mă că te iau de la treburi. Nepotul

dumitale e la mine. I s-a întâmplat ceva, l-a uitat pe „bună ziua”. Nu cumva l-a uitat acasă?

- Nu, auzii de la celălalt capăt al firului. Din păcate nu l-a uitat acasă. Dacă îl uita, îl găseam. Nici când a trecut pe acasă nu-1 avea la el. A deschis uşa de la bucătărie, a spus: „Bunică, mi-e foame!”, a înfulecat o pârjoală, dar, ţin bine minte, l-a uitat pe „bună ziua”. Nu ştiu unde l-a uitat. Ştii cumva dumneata?

- Nu, dar o să aflu. Mulţumesc, bunicuţo. Sărut mâna.- Lăsai receptorul în furcă şi-i vorbii băiatului:- Nu l-ai uitat acasă. Ai mai fost pe undeva?- Da, am trecut pe la un chioşc de ziare.- Care chioşc?- Cel din colţ. Am întrebat dacă a apărut...- Nu-1 mai aşteptai să sfârşească. Aşa cum eram, în cămaşă, cu papucii de

casă în picioare, o zbugii spre chioşcul de ziare din colţ.- Noroc! îl salutai pe vânzător. Fii bun şi dă-mi o informaţie. Nu, nu

„Informaţia de Cluj”, altfel de informaţie. A trecut pe la dumneata un băiat aşa şi aşa... (Prin „aşa şi aşa” cititorii sunt rugaţi să înţeleagă descrierea amănunţită a băiatului.)

- A trecut, îmi răspunse vânzătorul.- Fii bun atunci şi uită-te... Nu cumva l-a uitat aici pe „bună ziua”?- N-are nicun rost să mă uit. Nu l-a uitat. N-avea cum. Nu l-a lăsat nicio

clipă. A întrebat dacă a apărut o revistă, dar n-am auzit niciun „bună ziua”. Poate l-a uitat în altă parte.

- Bine. O să aflu eu unde l-a uitat. Noroc!- Băiatul mă aştepta acasă, jucându-se cu maşina mea de scris. (Am fost

nevoit s-o dau la reparat după aceea, dar asta v-o spun numai aşa, în treacăt...)- Nu l-ai lăsat pe „bună ziua” nici la chioşc - îi zisei în timp ce-i luai din

faţă maşina de scris, fără să bănuiesc că era deja prea târziu... N-ai mai fost pe nicăieri?

- Nu.- Atunci înseamnă că l-ai uitat la şcoală. Stai să mă interesez.- Luai telefonul şi formai numărul şcolii:- Alo, vă salut... Nu vă supăraţi, cu cine vorbesc?- Cu şcoala! îmi răspunse o voce groasă.- Chiar... şcoala?- Chiar.- Atunci, iată ce aş dori să vă întreb: acum după ce au plecat elevii acasă,

aţi făcut curăţenie?- Desigur.- Şi aţi măturat sub fiecare bancă, aţi şters praful de pe raftul cu cărţi,

aţi...- Mai încape vorbă?- într-adevăr, nu mai încape şi totuşi aş mai avea ceva de spus: cred că un

băiat l-a uitat la şcoală pe „bună ziua”. Nu cumva l-aţi găsit?- Ba da. L-am găsit sub o bancă. E al unui băiat care când pleacă de la

şcoală îl lasă mereu acolo. La şcoală îl are tot timpul la el. îl dă doamnei învăţătoare, domnului director şi mie, femeii de serviciu. Cum s-ar spune, cu alte cuvinte, la şcoală e un băiat respectuos. Dar de vreme ce-1 uită mereu pe „bună ziua” la şcoală, cred că acasă sau în altă parte nu-i la fel.

- Mulţumesc. M-am lămurit.- Şi pentru că mă lămurisem, îi spusei băiatului:- Ţi l-am găsit pe „bună ziua”. îl uiţi mereu la şcoală. Asta nu se poate. Ai

nevoie de el nu numai acolo. Ai nevoie de el pretutindeni.- Şi spunându-i acestea băiatului... dar mai bine să ne oprim aici.- Gata. Punct. Bună ziua!

O

- (din volumul Făt-Frumos când era mic)

-

- î) Descoperă personajele după replicile lor:

• A întrebat dacă a apărut o revistă, însă n-am auzit nici un „bună ziua”.

• Din păcate, nu l-a uitat acasă.

• M-au trimis pe mine să vă spun.

• La şcoală îl are tot timpul la el.

• L-ai uitat când ai intrat pe „bună ziua”. Unde l-ai uitat?

2) Scrie pe fiecare uşă prima replică a băiatului când întâlneşte

personajul.

3) Scrie salutul pe care ţi-1 sugerează fiecare imagine.

Asta-i tot! Asta-i zic... şi-i vorbi Să-i saluţi!

4) Transformă în povestire dialogul dintre autor şi bunică

- în revista pe care a cumpărat-o, băiatul a descoperit un cuvânt buclucaş, care era când pronume, când verb. Ajută-1 să scrie pe pagina din stânga expresiile sau enunţurile în care i este pronume, iar pe pagina din dreapta, pe cele în care acest

cuvânt este verb.

- Nu-i o umbrelă.- |Nu-i dau umbrela! U-adevărat c-a uitat să salute. Ce-i în cutie?

- spunându-i...,i s-a întâmplat ceva.

- în timp ce-i luam La şcoală-i politicos

- .-

-

5) Schiţă de recenzie

• Exprimă într-o propoziţie (enunţ) despre ce este vorba în textul citit.

- Alege o expresie semnificativă.

- Rezumă, într-un cuvânt, esenţa textului.

- Alege „culoarea sentimentală” a textului- .

-

- Completează propoziţia: „Cel mai bun/mai interesant lucru din acest text este...”

-

-

- Găseşte un simbol (desen) pentru text.

- Micul prinţ- fragment -

- Antoine de Saint Exupery

- A şasea planetă era o planetă de două ori mai mare. Era locuită de un bătrân domn care scria cărţi imense.

- Uite! Iată un explorator! strigă el, cînd îl zări pe micul prinţ.- Micul prinţ se aşeză pe masă şi răsuflă un pic. Călătorise deja atâta!- De unde vii tu? îl întrebă bătrânul domn.- Ce este cartea aceea mare? zise micul prinţ. Ce faceţi dumneavoastră aici?- Eu sunt geograf, zise bătrânul domn.- Ce este un geograf?- Este un savant care ştie unde se găsesc mările, fluviile, oraşele, munţii şi

deşerturile.- E interesant, spuse micul prinţ. în sfârşit, o meserie adevărată!- Şi aruncă o privire în jurul lui pe planeta geografului. Nu văzuse încă o

planetă atât de maiestuoasă.- E foarte frumoasă planeta dumneavoastră. Are oceane?- Nu pot să ştiu, spuse geograful.- Ah! (Micul prinţ era decepţionat). Dar munţi?- Nu pot să ştiu, zise geograful.- Dar oraşe şi fluvii şi deşerturi?- Nu pot să ştiu, spuse geograful.- Dar sunteţi geograf!- Aşa e, spuse geograful, dar nu sunt explorator. îmi lipsesc cu desăvârşire

exploratorii. Nu geograful ţine numărătoarea oraşelor, fluviilor, munţilor, mărilor şi oceanelor. Geograful este prea important pentru a-şi pierde timpul plimbându-se.- El nu îşi părăseşte biroul. Dar el îi primeşte pe exploratori. îi interoghează şi notează datele lor. Şi dacă datele unuia dintre ei îi par interesante, geograful face o anchetă asupra moralităţii exploratorului.

- De ce?- Pentru că un explorator care ar minţi ar conduce la catastrofe în cărţile de

geografie. Şi tot aşa un explorator care ar bea prea mult.- De ce? întrebă micul prinţ.- Pentru că beţivii văd dublu. Atunci geograful ar nota doi munţi, acolo unde

nu este decât unul singur.- Eu cunosc pe cineva, zise micul prinţ, care ar fi un rău explorator.- E posibil. Deci, când moralitatea exploratorului pare bună, se face o

anchetă asupra descoperirii sale.

- Se merge să se vadă la faţa locului?- Nu. E prea complicat. Dacă e vorba de exemplu de descoperirea unui munte,

se cere să se aducă pietre mari.- Deodată geograful se emoţionă.

- Dar tu vii de departe! TU eşti explorator! Tu îmi vei descrie planeta ta!- Şi geograful, având deschis registrul său, îşi ascuţi creionul. Povestirile exploratorilor se notează mai întâi în creion. Pentru a le transcrie în cerneală se aşteaptă ca exploratorul să furnizeze probe.

- Ei? zise geograful.- Oh! La mine, zise micul prinţ, nu e prea interesant, e foarte mic. Am trei

vulcani. Doi vulcani în activitate şi unul stins. Dar nu se ştie niciodată.- Nu se ştie niciodată.- Am şi o floare.- Noi nu notăm florile, zise geograful.- De ce? Asta nu-i frumos!- Pentru că florile sunt efemere.- Ce înseamna „efemer”?- Geografiile, spuse geograful, sunt cele mai preţioase dintre toate cărţile. Ele

nu se demodează niciodată. E rar ca un munte să îşi schimbe locul. E foarte rar ca un ocean să se golească de apa sa. Noi scriem lucruri eterne.

- Dar vulcanii stinşi se pot trezi, îl întrerupse micul prinţ. Ce înseamnă „efemer”?

- Că vulcanii ar fi stinşi sau activi e totuna pentru noi, zise geograful. Ceea ce contează pentru noi e muntele. El nu se schimbă.

- Dar ce înseamnă „efemer”? repetă micul prinţ, care, în viaţa sa, nu renunţase la o întrebare o dată ce o pusese.

- Asta înseamnă „ceva care e ameninţat de dispariţie apropiată”.- Floarea mea e ameninţată de dispariţie apropiată?- Desigur.- Floarea mea este efemeră, îşi zise micul prinţ, şi ea nu are decât patru spini

să se apere împotriva lumii! Şi eu am lăsat-o singură la mine!- Acolo avu primul sentiment de regret.- Dar căpătă din nou curaj şi întrebă:

- Ce mă sfătuiţi să vizitez?- Planeta Pământ, îi răspunse geograful. Are o bună reputaţie...

- Şi micul prinţ plecă, gândind la floarea sa.- î) Scrie ce face fiecare pentru a lua naştere cărţile de geografie.

- exploratorul

- geograful

- vegetaţia unei zone geografice,

localitate )> local )( lac ){ a locui j ( locuinţă )- lacăt ■ [ a localiza ) ( bloc ) v{ locomotivă j [ mormoloc )

{ locatar ; { locaţie ) (aaloca) (locşor) ( breloc )

-- Colorează simbolul potrivit pentru fiecare caz:- locul munţilor,

-

-

-

-

-

-

-

-- mişcarea de rotăţie a Pământului--

3) Ce este pentru tine etern? Dar efemer?

- etern - efemer

Din vulcan au erupt o mulţime de cuvinte. Colorează-le doar pe cele care fac parte din familia cuvântului „loc”

.

agalealaialeanalpinismalpinist a amâna antreu asalta se astâmpăraasteniea-şi răsfiraatotputernicazurbălaibâtlanbeznăbivolblida brodaburduhancădelniţăcălăuzăcărbunechisea chesea a chiorăiciuturăcivil (ţivil)colbcolinăconduricormoran

- MINIDICŢIONAR

- fără grabă; domol

- mulţime de oameni care se ia după cineva, adunare zgomotoasă suferinţă, durere sufletească, sentiment de duioşie; melancolie, dor ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munţi, în special escaladarea părţilor greu accesibile ale acestora persoană care practică alpinismul a lăsa pentru altă dată

- prima încăpere a unei locuinţe în care se intră direct de afară; vestibul atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistenţa inamicului

- a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminţi slăbire generală a organismului; slăbiciune, istovire a (se) împrăştia, a (se) întinde în diferite direcţii care are putere nelimitată; care poate să facă orice culoare albastră deschisă

- care este de culoare deschisă; blond; gălbui, gălbior

- pasăre de baltă, asemănătoare cu barza, de talie mare, cu penaj cenuşiu

- şi cu un moţ negru la ceafă,

- întuneric mare, de nepătruns

- animal domestic rumegător, asemănător cu boul, având părul aspru, de culoare neagră (sau albă), şi coarnele inelate, întoarse spre spate vas de lut, de lemn sau de tinichea în care se pun bucatele a coase pe o ţesătură (flori, ornamente etc.) stomac al animalelor erbivore; burtă mare

- vas de metal atârnat de trei lănţişoare (cu clopoţei), în care se arde tămâie la slujbele religioase

- persoană care însoţeşte pe cineva spre a-i arăta drumul şi spre a-i da indicaţiile sau explicaţiile necesare; ghid

- rocă sedimentară de culoare gălbuie sau brună până la neagră, folosită drept combustibil şi ca materie primă în metalurgie şi în industria chimică; lemn carbonizat

- vas mic de sticlă, de cristal sau de porţelan în care se ţine dulceaţa chisea

- (despre intestine) a produce un zgomot caracteristic, datorită gazelor din interior

- găleată sau vas făcut din doage sau dintr-un trunchi scobit, care serveşte

- la scos apa din fântână

- persoană care nu face parte din armată

- praf

- formă de relief mai mică decât dealul; colnic, deluşor pantof femeiesc de stofă, cu toc înalt, împodobit cu broderii pasăre acvatică cu penaj negru şi cu cioc lung, încovoiat,

coţofanăcovăsitcremenecreşteta cugetaa curmaa da năvalădarabanădecepţionatdiafandispreţdispreţuitor dobitoc a domesticia duduiefemereterna expunefăpturăfăraşfildeşflăcăuafredonafuiori a. •a galgaigeamgiughileagnomgravguvidhuzurimprudenţă»

- = pasăre din familia corvidelor, de mărimea unui porumbel, cu coada lungă, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept şi de pe partea inferioară a aripilor albe = (lapte) închegat şi înăcrit cu ajutorul unui cuib de smântână = piatră foarte dură care, lovită cu un obiect de oţel, produce scântei = vârful capului = a gândi adânc = a face să încetccceze = a se îngrămădi = tobă mică = dezamăgit,

- = care lasă să străbată lumina fără a permite să se distingă clar contururile = sentiment care face pe cineva să nu aibă stimă pentru altcineva sau să nu considere bun un lucru = cu lipsă totală de stimă şi de interes; cu dispreţ = animal patruped (domestic)

- = a obişnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi = ase zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii)

- = care trece foarte repede; de scurtă durată; trecător,

- = care durează la infinit; fără sfârşit; în afara timpului; veşnic,

- = a prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica = fiinţă, vietate, creatură

- = obiect casnic în care se strânge cu mătura gunoiul = substanţă osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiţi dinţii incisivi de elefant = tânăr neînsurat; fecior

- = a cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie = mănunchi de cânepă sau de lână gata să fie tors

- = a curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt), când alunecă pe gât; a face „gâl-gâl”

- = persoană care montează sau vinde geamuri = ghiulea, proiectil de tun

- = mic personaj din poveşti, slut şi deformat, care ar locui în interiorul pământului, păzind comorile ascunse = (aici) impunător

- = nume generic dat unor specii de peşti mici, cu capul mare, lăţit, şi cu corpul subţiat spre coadă,

- = trai comod şi lipsit de griji

- .= nechibzuinţă,

- = duşman, vrăjmaş- intrigat(ă) - = care este nerăbdător să afle sau să ştie ceva care îl

îngrijorează- inutil - = care nu este folositor, care nu este util, care nu serveşte la nimic;- nefolositor

- izbândă - = victorie, biruinţă (în luptă), reuşită, succes

- a izvorî - = (despre ape) a ieşi, a ţâşni din pământ- împeliţat - = rău, afurisit, poznaş, neastâmpărat

- a -w /\ • • -- îndârjit

- = dârz, stăruitor, perseverent; înverşunat, întărâtat- îndărăt - = în spate, în urmă, înapoi- a îndupleca - = a face pe cineva să se supună, să cedeze, a se arăta milos, bun- a îndura - = a suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală, a suferi- a îngăima - = a rosti cu greutate, nedesluşit, încurcat; a bolborosi- a înţărca - = a înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăţa

de supt- javră - = câine slab şi prăpădit- jivine - = animal sălbatic, fiară

- jug - = dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor comute care- trag la car, la plug

- ajumuli - = a smulge fulgi de pe o pasăre; a curăţa de pene, de fulgi o pasăre tăiată- jupâneasă - - soţie de jupân, boieroaică

- lăpturi - = produse din lapte- leoarcă - = foarte ud, plin de apă- leuştean - - plantă cu miros pătrunzător, ale cărei frunze sunt folosite drept

- condiment- locţiitor - = persoană care ţine locul alteia

- lotcă - = barcă pescărească, lungă şi îngustă- luntre - = ambarcaţie de dimensiuni mici, fără punte, cu fundul plat,

propulsată cu- ajutorul motorului sau al vâslelor; barcă- maior - = grad militar imediat superior celui de căpitan

- malac - = pui al bivoliţei; un om gras, greoi şi leneş- a se mânia - = a se înfuria, a se supăra- marţială - = (aici) solemnă şi gravă; impunătoare

- masiv - = mare, solid, voluminos, greu- merinde - = hrană rece luată la lucru sau la drum

- meşteşugar - = meseriaş

- miazănoapte - = nord- miazăzi - = sud- miozot - = plantă erbacee (decorativă) cu flori mărunte de culoare

albastră, care- creşte prin locuri umede şi umbroase; nu-mă-uita- modistă - = femeie care se ocupă cu confecţionarea pălăriilor de damă şi a

unor- accesorii de podoabă- mondir - = uniformă, haină militară

-- monotonă

- = plictisitoare- moralitate

- = cinste, bună purtare.

- mucezit

- = mucegăit- m

uşama- = ţesătură cerată sau cauciucată

- nagâţ - = pasăre migratoare de baltă de mărimea unui porumbel, cu penele negre- verzui pe spate şi pe piept, albe pe pântece şi cu un

- năduf - = căldură mare, înăbuşitoare; caniculă, arşiţă, zăpuşeală; supărare, necaz, ciudă, mânie

- a năzui

- = a aspira la ceva, a tinde- neutralitate

- = faptul de a nu fi de partea nimănui

- niţică - = puţină- ocară - = mustrare umilitoare; dojană jignitoare; batjocură- of

randă- = dar oferit divinităţii în semn de respect, de recunoştinţă; jertfă- ogeac - = horn, coş

- onomastica

- = ziua numelui- a ospăta

- = a sta la masă; a mânca

- palpitaţii

- = mişcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoţie, de un efort

- paner - = coş- panoplie

- = colecţie de arme şi de armuri aranjată în mod decorativ pe un panou- p

aravan- = panou sau perete subţire de lemn sau de stofă care izolează o parte a unei încăperi de restul spaţiului

- pămătuf

- = obiect format dintr-un smoc de fire de păr prinse într-un mâner- i /

% m- = a licări, a sclipi, a tremura, a vibra

- a se piti

- = ase ascunde- pl

atină- = metal preţios alb-argintiu, dur, foarte greu

- plaur - = insulă plutitoare la suprafaţa unei ape, formată din vegetaţie acvatică (în special, din rădăcini, ierburi, rizomi etc.)

- aplescăi

- = a mânca cu zgomot

- plită - = tablă de fontă la maşinile de gătit- a sepogorî

- = a se coborî- policandru

- = candelabru cu mai multe braţe- policioară

- = poliţă mai mică

- potaie - = câine slab, jigărit sau leneş- potecă - = cărare, drum îngust- apovăţui

- = a sfătui

- prisos - = care este în plus

- prişniţă

- = compresă- a procura

- = a face rost de ceva, a obţine- punte - .= pod îngust

-- răboj - = bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe

care, în trecut,- - se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli- răspunzător

- = care răspunde pentru faptele sale sau ale altora, care poartă răspunderea,- - care trebuie tras la răspundere, responsabil

- rânduială

- = mod de aranjare a lucrurilor- a se reculege

- = a-şi veni în fire, a-şi recâştiga calmul; liniştea; a se regăsi, a se concentra,- - a medita profund, a se adânci într-o meditaţie

- reputaţie

- = faimă, renume,- rigoare - = asprime, severitate, stricteţe- ritual - = care se face după anumite rituri; ceremonial desfăşurat

conform unor- - reguli

- roşiori - = corp de cavalerie în armata română- savant - = persoană specializată în cercetări ştiinţifice, având

cunoştinţe vaste într-- - un anumit domeniu; învăţat- a sălăşlui

- = ase adăposti- selenar - = referitor la Lună- jf»,A /K • _ V

- sjaraitura

- = zgomot uşor, caracteristic, provocat de viteza mişcării

- sfârlă - = jucărie mică de copii care se învârteşte pe o suprafaţ plană; sfârlează,

- - titirez, prâsnel- a se sfii - = ase ruşina; a se jena- sidef - = stratul interior al cochiliei unor scoici din care se fac

nasturi, mânere- sihastru

- = om care trăieşte retras de lume în post şi rugăciuni; pustnic- sol - = persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune

- sorţii - = (aici) viitorul, şansele- spurcăciune

- = fiinţă sau lucru respingător- stampă - = ştampilă- stânjenit

- = stingherit, jenat; intimidat, încurcat- a statornici

- = a instaura- stăruinţă

- = insistenţă, perseverenţă- stihii - = fenomene ale naturii care se manifestă cu o forţă

irezistibilă, distrugătoare- străvechi

- = care datează de foarte multă vreme; foarte vechi- şoşoni - = încălţăminte de iarnă (din pâslă, cauciuc) care se poartă

peste pantofi- a şovăi - = a ezita, a se codi, a fi nehotărât- ştrengar

- = copil neastâmpărat- tabacheră

- = cutiuţă în care se păstrează tutunul sau ţigările- tabiet - = obicei- taman - = exact- tăun - = insectă asemănătoare cu musca- titan - = om cu puteri extraordinare; uriaş, gigant

- trenă - = partea de dinapoi a unor rochii, care se târăşte pe jos; coadă lungă la o

-

- tulpan = pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu ţesătura foarte subţire şi străvezie

- ţeastă = cutie craniană, craniu, scăfârlie

- udâtură - udare, stropire, băutură

- uzat = degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată)

- văl = bucată de pânză fină şi transparentă cu care-şi acoperă femeile capul

- rochie

- vestibul = prima încăpere a unei locuinţe prin care se intră direct de afară; antreu

- veşted = ofilit

- vrednic = capabil, muncitor, harnic

- zaiafet = petrecere mare cu mulţi oaspeţi şi cu lăutari

- zarzăr = corcoduş

- zăbrele = gratii

- zburlit = ciufulit

- zdreanţă = fâşie ruptă dintr-o bucată de pânză sau dintr-o haină uzată

- a se zvânta = ase usca puţin (la suprafaţă)

- ţeastă = cutie craniană, craniu, scăfârlie

- udătură = udare, stropire, băutură

- uzat = degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată)

- văl= bucată de pânză fină şi transparentă cu care-şi acoperă femeile capul

- vestibul = prima încăpere a unei locuinţe prin care se intră direct de afară; antreu

- veşted = ofilit

- vrednic = capabil, muncitor, harnic

- zaiafet = petrecere mare cu mulţi oaspeţi şi cu lăutari

- zarzăr = corcoduş

- zăbrele = gratii

- zburlit = ciufulit

- zdreanţă = fâşie ruptă dintr-o bucată de pânză sau dintr-o haină uzată

- a se zvânta =ase usca

puţin (la suprafaţă)

- Fişe de autor

- Tudor Arghezi (21 mai 1880, Bucureşti - 14 iulie 1967) a fost un scriitor

român cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea liricii româneşti.

- A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire şi Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum şi literatură

pentru copii. Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu, iar

pseudonimul său, Arghezi, provine, explică însuşi scriitorul, din Argesis -

vechiul nume al Argeşului.

- Opere:

- Cuvinte potrivite, poezii, 1927, Icoane de lemn, tablete, 1929, Ochii Maicii Domnului, 1934, Cărticica de seară, poezii, 1935, Bilete depapagal, 1946, Prisaca, 1948, poeme pentru copii, Cartea cujucării, 1931.

- Ion Luca Caragiale s-a născut în ziua de 1 februarie 1852, în satul

Haimanale, care-i poartă astăzi numele, fiind primul născut al lui Luca

Caragiale şi al Ecaterinei. A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet,

scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine

greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre

cei mai importanţi scriitori români. A fost ales membru al Academiei

Române post-mortem.

- Opere:

- Comedii: O noapte furtunoasă (1879), Conu Leonida fată cu reacţiunea (1880), O scrisoare pierduta (1884), D-ale carnavalului (1885) etc.

- Schiţe: Mitică, Un pedagog de şcoală nouă, D-l Goe, Lanţul slăbiciunilor, La Mosi, Bubico, Jertfe patriotice, Situaţiunea, Telegrame, Proces-verbal, Ultima oră, Infamie, C.F.R., Repausul duminical, Urgent, Justiţia română, La poştă, Moşii, Politică şi delicatete, Justiţia română, Duminica Tomii, O lacună, Cadou, Diplomaţie, Cadou, Ultima emisiune,

Vizită, O cronică de Crăciun, Reforma, 25 de minute?

- Ion Creangă s-a născut în 1 martie 1837 la Humuleşti. Este unul dintre

clasicii literaturii române alături de: Mihai Eminescu, I. Slavici şi I. L.

Caragiale. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi

povestirilor sale, Ion Creangă a intrat în istoria literaturii române, în

principal datorită operei autobiografice Amintiri din copilărie. A mai avut

încă şapte fraţi. A publicat manuale şcolare pentru clasele primare. A fost

bun prieten cu Mihai Eminescu

- A publicat:

- Inul şi cămeşa, Ursul păcălit de vulpe, Soacra cu trei nurori, Povestea lui Arap Alb, Punguţa cu doi bani, Amintiri din copilărie

- Alexandru Mitru (6 noiembrie 1914, Craiova - 1989) a fost un prozator

român, autor de literatură pentru copii şi tineret. Printre scrierile sale se

numără Legendele Olimpului şi volumul de poveşti Căciula fermecată.

Legendele Olimpului, ciclu de povestiri inspirate din miturile grecilor, au

jucat un rol însemnat în apropierea publicului tânăr din România de bazele

gândirii şi de istoria mitică a Greciei Antice. Lucrarea poate fi pusă în

corespondenţă cu Legendele şi miturile Greciei Antice, elaborată de către

autorul rus N. A. Kun. Legendele Olimpului este structurată în două

volume: Zeii descrie panteonul grecesc, iar Eroii relatează biografiile

eroilor legendari ai acestui popor.

- Octav Pancu-Iaşi (14 aprilie 1929, Iaşi — 17 aprilie 1975) a fost un

scriitor, publicist şi scenarist român, un important autor de literatură

pentru copii în anii 1950-1960. Era cunoscut de apropiaţii săi prin

apelativul „Ţuţu”. Tânărul scriitor dirijează vreme de mai mulţi ani redacţia

pentru copii şi tineret a Radiodifuziunii, începând din 1947. A avut doi

băieţi, Alexandru şi Bogdan, cărora le dedică fiecare dintre volumele

editate.

- Romane publicate:

• Marea bătălie de la Iazul Mic (1953), Editura Tineretului

• Cartea cu ochi albaştri (1959), Editura Tineretului, Bucureşti

- Schiţe şi povestiri:

• Multe, multe luminiţe (1951), Atunci în februarie, Are tata doi băieţi (1956), Ala bala portocala (1957), Făt-Frumos când era mic (1963), Mai e mult până diseară? (1977) etc.

- Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupery (29 iunie 1900, Lyon -

31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost romancier, eseist şi

reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut

unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii Le Petit Prince (Micul

prinţ, 1943), una din cele mai răspândite cărţi din lume, tradusă în circa

110 limbi. La începutul celui de al Doilea Război Mondial se înrolează în

aviaţia militară franceză şi, după armistiţiul din 1940, părăseşte Franţa şi

se stabileşte la New York. în toamna anului 1942, odată cu debarcarea

trupelor aliate în Africa de Nord, Saint-Exupery părăseşte America şi îşi

reia activitatea de pilot de război. După o perioadă de instructaj în Statele

Unite ale Americii, participă, începând din 1943, la mai multe misiuni în

Africa, Sardinia şi Corsica. în timpul unui zbor de recunoaştere deasupra

Mării Mediterane la 31 iulie 1944, avionul său este doborît şi Antoine de

Saint-Exupery este considerat de atunci dispărut.

- Primele sale romane, Courier Sud (Curierul de Sud, 1929) şi Voi de nuit

(Zbor de noapte, distins în 1931 cu Premiul Femina), redau experienţa sa

de aviator şi se remarcă prin descrierea unor situaţii periculoase (risc de

prăbuşire, singurătatea la mare înălţime etc.). Operele ulterioare, Terre des

Hommes (Pământul oamenilor, premiat în 1939 de Academia Franceză cu

Marele Premiu al Romanului) şi Pilote de guerre („Pilot de război”, 1942)

redau filosofia de viaţă impregnată de umanism a lui Antoine de Saint-

Exupery.

- Mircea Sântimbreanu (7 ianuarie 1926, Băiţa -- 19 august 1999) a fost un scriitor român, director al Editurii Albatros, publicist, scenarist şi producător de film. Mircea Sântimbreanu este cunoscut mai ales ca scriitor de literatură pentru copii, dar şi pentru promovarea unor scriitori prin publicarea lucrărilor lor la editura pe care a condus-o. Din 1952 până în 1960 Mircea Sântimbreanu a lucrat ca profesor de istorie la Şcoala mixtă nr. 2 „La Teiu“, devenită din 1954 Şcoala elementară de 7 ani nr. 139 din

Bucureşti, cartierul Rahova. Experienţa cu micii elevi l-a ajutat să să înceapă să scrie primele sale cărţi pentru copii. Din anul 2000, şcoala poartă numele de „Mircea Sântimbreanu”.

- Scrieri:

- Cu şi fără ghiozdan, Lângă groapa cu furnici, Recreaţia mare, Extemporale şi alte lucrări scrise, Mama mamuţilor mahmuri, Mi s-a terminat caietul

- Marin Sorescu s-a născut în anul 1936, la Bulzeşti, judeţul Dolj. Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Marin Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost cunoscut în timpul vieţii (1936-1996) pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în: SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franţa, Grecia, Suedia ş.a.

- Din scrierile sale amintim volumele de literatură pentru copii:

- Unde fugim de acasă - proză rimată;

- O aripă şi un picior - versuri;

- Cocostârcul Gât-Sucit - versuri.

- Alături de acestea, opera sa cuprinde volume de versuri, romane, teatru şi eseuri.

- Ionel Teodoreanu s-a născut în Iaşi la 6 ianuarie 1897. Este cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu şi al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la Conservator. Bunicii sunt, dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (magistrat) şi Elencu Teodoreanu, iar dinspre mamă, Gavriil Musicescu (director al Conservatorului şi conducătorul Corului Mitropoliei) şi Ştefania Musicescu. I-a avut ca fraţi pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) şi Laurenţiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918.

- Romane publicate

- La Medeleni (1924-1928), Bal mascat (1929), Fata din Zlataust (1931), Golia (1931), Turnul Milenei (1931), Lorelei (1934), Să vie Bazarea! (Editura Dacia, 1971) etc Scrieri cu caracter memorialistic

- Uliţa copilăriei, în casa bunicilor, întoarcerea în timp, Masa umbrelor, Motanul bunicii

- George Topârceanu s-a născut la Bucureşti la 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topârceanu şi al Paraschivei, ţesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena” amândoi originari din părţile Sibiului. Prima încercare literară datează din timpul şcolii primare şi este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniţă şi doi nasturi” pentru a-i folosi de public. Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904) Opere:

- Balade vesele şi triste, Parodii originale, în gheara lor..., Migdale amare, Scrisori fără adresă, proză umoristică şi pesimistă, Pirin-Planina, epizoduri tragice şi comice din captivitate, Minunile Sfântului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).

- AUTOEVALUARE Dragă...................

- Te felicităm că ai parcurs toate textele şi exerciţiile din acest caiet!

- Pentru a aprecia în ce măsură te-ai implicat în rezolvarea sarcinilor de

lucru, te invităm să completezi fişa de mai jos:

► Cărui personaj îi aparţine replica: „Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic”?

► Completează cu versul care urmează:

► „Soare crud în liliac,

► ............. ..... ...... ............... ..... ..............” îp.

► Enumeră personajele povestirii „Cinci pâini” de Ion Creangă

► Numele celor doi fraţi din legenda populară

studiată................................................... 1 p.

►.......................................................Punctajul obţinut:.....................

pentru

deoarece

► Felicitări, eşti un cititor pasionat!►

► - ... Anexa. 4

► Părerea ta e importantă!

► Textul care ţi-a plăcut cel mai mult este ............................. ........ , deoarece

► Cel mai interesant personaj din textele citite este ............................pentru

►.............ca........................ ..................... ..... .....

► Exerciţiul preferat dintre cele propuse este .............. ...........................

► Dacă ar fi să-ţi cumperi o carte a unuia dintre autorii studiaţi în acest caiet, ai alege un volum scris de...................... ............ . .

► Cel mai greu text din „Puşculiţa cu lecturi” ţi s-a părut

► V

► ca ............................................................................................

► Ai completa acest caiet cu textul ...... ............ ....

► Cel mai interesant lucru pe care l-ai aflat din textele propuse este fiindcă........ .......................... ........ .........

► Acordă o notă de la 1 la 10 acestui caiet

► îţi mulţumim!

► Dacă doreşti să ne comunici impresiile sau sugestiile tale, scrie-ne la una din adresele de e-mail:

► [email protected]





►

► CUPRINS




Carte de lectura clasa a III-a

Documents

Transcript of Carte de lectura clasa a III-a