Daciada - N. Dabija, A. Silvestru - Carte de Lectura Pentru Clasa a III-A

Nicolae DABIJA, Aurelian SILVESTRU

DACIADA-/ i i

Carte de lectura pentru clasa a IH-a

ding.dongTypewriter

ding.dongTextboxSCRIPTUREL

Nicolae DABIJA Aurelian SILVESTRU

DACIADA

CARTE DE LECTURA PENTRU C L A S A A II I -A

ED ITU R A L U M IN A C H IS IN A U 1993

CZU 9 3 (= 590)(075.2) D l l

Hecomandata de Comisia de experti a Ministeruiui Stiintei i lnva{amintului din Repubtica Moldova

in calitate de carte de lectura

Pe coperta : Zeus 15i zeita Hera

Redactor! : Mihai Jantovan, Victor Bajurea Tehnoredactor : Elena Taras

4306020400 089D --------------------------------- Scris. M ..i. din Moldova 92

M 752(10) 93

ISBN 5 372 01302 8

N. Dabija, A . Silvestru, 1993.

DRAG A COPILE!

In anul ce s-a scurs ai intors prima fila din istoria neamului tau. L-ai cunoscut pe Burebista, pe Decebal, pe Alexandru cel Bun, pe $tefan cel Mare, pe Mihai Viteazul si pe atifia alfi stramosi, cu care ne mindrim.

Istoria, insa, nu incape intr-o singura carte. N ic i in viata unui singur om. Ea se faureste mereu, din generate in generate, prin activitatea tuturor membrilor unui popor. Fiecare om este dator sa contribute cu ceva la propa- sirea neamului sau. Ca miine it i va veni i fie rindul. $i, ca sa nu grese$ti, ca sa tii precis ce ai de facut, va trebui sa, cunosti c it mai bine drumurile bata.- torite de stramosi.

In faptele lor din trecut vei descoperi miezul faptelor tale din viitor. Caci e prea putin sa, f i i urmaut unor barbati cu demnitate. Trebuie sa ai tu insufi demnitate. Ca sa te asemeni cu ei. Ca parintii si prietenii tai sa se poata mindri cu tine. Ca fa ra ta sa devina cit mai bogata si infloritoare. Prin munca ta. Datorita straduintei tale.

Noi credern in tine, in dorinfa ta sincera de a afla cit mai multe despre istoria neamului nostru. Numai cel care cunoaste bine de unde vine va ti la fel de bine si unde se duce.

Incearca si vei reusi!

Partea intii

LEAGANUL MITOLOGIEI

La inceput a fost Cuvintul...Timpul a macinat pietrele, a tocit metalele, a ters majori

tatea urmelor lasate de omenire in copilaria sa. i doar Cuvintul s-a pastrat. La inceput prin graiul povestitorilor populari. Apoi prin pana poe^ilor cu care a inceput litera- tura lumii. Datorita lor cunoa^tem azi mitologia antica (adica cele mai vechi legende despre trecutul popoarelor din Europe).

Din rindul acelor popoare antice faceau parte

ri supranaturale, datorita carora hotarau dupa bunul lor plac >arta muritorilor de rind.

Locaûl lor se afla pe Olimp cel mai inalt munte de pe irmurile insorite ale Greciei. Aici nu batea niciodata vintul, u ploua, nu viscolea. Deasupra norilor era ve^nica prima- ara, cu aer parfumat, cu tril de pasari, cu petreceri, la care 3ii se desfatau in voie, sorbeau nectar i urmareau distrati buciumul oamenilor de pe pamint.

Cel mai mare dintre ei, stapinul absolut al tuturor divini- atilor, era Zeus. El avea grija sa fie ordine in lume : rinduia urtunile i ploaia, facea sa inverzeasca i sa rodeasca natura. ar tot el trimitea crivaûl negru i grindina nimicitoare peste olde. Cind se minia, era vai i amar de cel pe care vroia sa-1 pe- epseasca. Atunci arunca fulgere i trasnete, prefacind totul in uine i cenua.

Uneori se intimpla sa coboare printre oameni. Ca sa nu fie ecunoscut, se preschimba in taur, in ploaie ori intr-un stejar. )e obicei, il servea un vultur enorm, care statea cocoât pe uma- ul lui i cunotea tot ce se facea in uni vers.

Ceilalti zei ii indeplineau orice porunca, fara sa cirteasca. Temeî-va de mine, ii prevenea adesea Zeus. Veî regreta

imarnic, daca ma vel^ i supara !!*>i, ca sa dea vorbelor sale mai multa greutate, ii agita

lervos tolba cu fulgere... Atunci cerul pe data se invineêa. Tînturi naprasnice se napusteau pe mare. Pamintul vuia admc. ?i toate vietaîle intrau in panica. Inseî divinitaîle se cutre- murau de frica i plecau smerite fruntea sub privirea lui pa- trunzatoare.

singura data i s-a parut ca cineva a ramas cu fruntea ridicata sus i cu ochii a^ntiî spre dinsul. Era Prometeu, fiul titanului Iapet.

Tu de ce te uiî atit de sfidator la mine ? 1-a intrebat Zeus nemuli;umit.

Eu nu tiu sa ma tem, stapine ! a urmat raspunsul.Zeus n-a zis nimic, dar in sinea lui a prins pica pe indraz-

neûl care purta in suflet samin1;a nesupunerii.

5

criva^ vint puternic i recedivinitaî fiinê nemuritoare inzestrate cu puteri neobi^nuite, c

le permiteau sa cirmuiasca lumea insuiri supranaturale forê ieite din comun, considerate mai p]

sus de forêle naturii nectar (aici) bautura preparata din sue de flori, care le dadea zeii

nemuriresfidator mindru, increzut in sine tril cintec sonor de pasariunivers tot ce ne inconjoara ; lumea in totalitatea ei

Raspundefi :

De ce toata suflarea lumii se temea de Zeus ? Prin ce se deosebeau zeii de oameni ?

Re^ ine^ i :

Conform legendelor, demult-demult, pe muntele Olimp din Greci locuiau aa-numitii ,,zei fiinê supranaturale care dirija viaâ oamenilor de pe pamint.

Cel mai puternic dintre ei era Zeus stapinitor i peste zei, i pest oameni.

PROMETEU

Cind i-a dat seama ca zeii din Olimp sint preocupatji ma mult de petreceri, decit de grijile oamenilor, Prometeu s-a ridi cat in apararea muritorilor de rind.

Pe timpul cela oamenii traiau sarac. Nu aveau case. Sala luiau mai mult in pe^teri i bordeie. Sufereau de frig i ume zeala. Noaptea erau atacaî i sfiîaî de fiare.

Intr-o zi Prometeu 1-a rugat pe Zeus : Daruiete-le focul. Fie-î mila de ei. Focul ? S-a mirat Zeus. Acest dar ceresc ? La ce le-ar

trebui ? Sint neputincioî, ingheata, ii pinde^te moartea. Au

nevoie de arme, instrumente, case ... Trebuie sa-i protejam. Nu ! s-a opus stapinul lumii. Dupa ce vor avea toate

acestea, se vor crede egalii nostri... Nu pot ingadui aa ceva !

6

Dar trebuie s-o faci ! E datoria ta sa ocrote^ti orice suf- lare.

Suveranul i-a incruntat sprincenele. Eu nu am datorii... Nu noi pe dinii, ci ei pe noi sint obli

gati sa ne slujeasca ! Adevarat. i totui, un bun stapin ii poate doar spori

puterea prin bunavointa. Destul! Am inêles ce vrei. $i-î spun odata pentru tot

deauna : focul a fost i va ramine numai in Olimp ! Aa ca pleaca i nu ma deranja mai mult cu rugamintea asta.

Oricare altul in locul lui Prometeu ar fi cautat sa se supuna, sa-1 imbuneze ori, cel putin, vremelnic sa dea uitarii grijile sar- manilor muritori. Dar el era cu totul altfel. Iî pusese in gind sa-i sprijine i nu putea ceda.

Fie, i-a zis cind ieea din palatul lui Zeus. Daca nu mi-a reuît deschis, voi incerca sa-mi izbuteasca in ascuns...

In toiul noptii urmatoare s-a furiât in fieraria unde se me^tereau fulgerile lui Zeus. Focul ardea domol in vatra, lumi- nind fetele paznicilor adormiti. Prometeu s-a oprit nehotarit in prag. Undeva, in adincul sufletului, i se trezise neincrederea, iar glasul cumpatarii il intreba :

Te-ai gindit bine, Prometeu ? Eti gata sa induri revolta zeilor ?

Da, se gindise. I~>tia ca Zeus avea sa-1 pedepseasca i asta il speria putin. Dar tot atunci i-a amintit de oameni, de bezna prin care rataceau fara speranta.

Daca nu eu, atunci cine altul in locul meu ? i-a zis i a paît cu fermitate spre Focul Sacru. A cules grijuliu un bob de jar. L-a ascuns intr-o tulpinita verde de soc, din care scobise miezul. Apoi s-a strecurat afara prin ua intredeschisa i a pornit fulgerator spre oameni. In goana lui, prin intuneric, parea stea ce s-a desprins din bolta cerului.

La poalele muntelui a adunat in graba nite surcele i le-a aprins. Bobul de jar a izbucnit in flacari.

De prin vilcele, din pe^teri, din paduri s-au aratat fetele uluite ale oamenilor.

Veniti, veniti mai repede ! ii indemna titanul. Nu va temeti ! E focul vietii ! Luati-1 ! E al vostru... De azi in vecii- vecilor va apartine !

7

Sim1;indu-i caldura binefacatoare, oamenii au prins euraj, i-au aprins faclii i au raspindit prin toata lumea focul daruit de Prometeu.

Printre ei se afla i un pastor din Tracia. El a ridicat de jos tulpinita de soc in care Prometeu ascunsese jaratecul. Focul gaurise lemnul in citeva locuri. Pastorul a inlaturat cenua i miezul care mai ramasese in tulpina, apoi a dus tubul la buze i a suflat in el... Un sunet neobi^nuit de dulce s-a revarsat peste colinele impadurite. Prometeu a tresarit. S-a uitat indelung la pastorul din Tracia, a venit linga el, 1-a cuprins de umeri i i-a zis :

Vad ca nu ti-ai aprins inca faclia pe care trebuie s-o duci neamului tau. In schimb, ai me^terit deja un instrument, ale ca- rui sunete patrund in suflet ca palalaie... Sa tii ca cei din nea- mul tau se vor putea incalzi deopotriva i la foe, i la auzul aces- tui instrument...

Se prea poate ea tocmai aa a luat na^tere primul fluier, care mai tirziu a devenit un sprijin de nadejde al stramoîlor nostri atit la rau, cit i la bine...

Spre dimineatja Zeus a fost trezit de unul din supusii sai : Atotputernice ! Prive^te ! Focul e stapinit de oameni !Zeus s?i-a aruncat privirea peste imparatia sa i a ramas in-

mar murit. Jos, prin paduri, pe dealuri, linga ape oamenii to- peau arama, ii metereau unelte, arme, podoabe i tacimuri.

Cum ? Atit de repede ? Cine i- invaât ? Tot Prometeu... Cel care s-a razvratit i a rapit focul

Olimpului de dragul lor. O-o ! Blestemat sa fie pentru asta ! >i ei, i gloata care

il proslave^te !Buluciî in jurul tronului, zeii urmareau cum pamintenii

cintau i dansau fericiî, aducindu-i multumiri lui Prometeu. Acum, probabil vor uita de noi, a rostit cineva descum-

panit. Ba nu ! Mai am destule forê ca sa-i impiedic ! a zis

autoritar marele Zeus. Atunci trimite neintirziat sageata ta de foe asupra vino-

vatu lu i! Nu ! A r fi prea simplu... Lui sa-i nascocesc un chin deo-

sebit. Aveî rabdare. E mult mai important sa-i pedepsesc, in primul rind, pe oameni. In vazul lui. Cu mina lui...8

bezna intuneric de nepatruns cumpatare judecata dreapta gloata ceata, de oameni descumpanit pierdut, dezorientat fermitate hotarire neclintita mmarmurit inlemnit, incremenit pastor ciobanpodoabe lucruri de prel;, bijuterii a proteja a pazi, a ocroti, a sprijini sacru sfinttacimuri obiecte (din metal) folosite de oameni in timpul mesei uluit uimit, buimacit

Raspundeti :

De ce Zeus nu vroia ca oamenii sa stapineasca focul ? In ce epizod se pomenete pentru prima data despre stramoii

notri tracii ? Ce i - invatat Prometeu pe oameni sa faca cu ajutorul focului ?

Retineî :

Prometeu a daruit oamenilor focul. Din tulpiniâ de soc, in care Prometeu ascunsese bobul de jaratec,

un pastor trac a meijterit intiiul fluier.

CUTIA PANDOREI

De cum a ramas singur, Zeus 1-a chemat in faâ sa pe faurarul care raspundea de focul sacru. Acesta a x venit schimbat la chip i tremurind de frica.

Am atjipit, stapine... Puîn de tot... $i tocmai atunci... Lasa, 1-a oprit Zeus. Eti vinovat. Dar poî rascum

para aceasta vina. Ordona, marite Zeus ! Faurete-mi femeie, cum n-a mai fost alta pe

pamint. Da-i in faâ re de zeiâ. Fa-o aa, ca insui Prometeu s-o indrageasca i s-o ceara de sol^ ie,

Ma due numaidecit. Atept.Bucuros ca n-a fost pedepsit mai crunt, faurarul a pus

9

tot sufletul toata iscusinâ sa in opera pe care i- incre- dinâse Zeus.

A doua zi, cind femeia era gata, stapinul Olimpului i-a adunat pe ceilalti zei, le-a aratat-o i a rostit :

lata unealta razbunarii mele. Acum e copila ne- insufleîta. Dar miine va fi tirana celui care s-a incumetat sa ma infrunte... lmpodobiti-o cu tot ce aveî voi mai de pre^. Daruiî-i frumuseê, graîe, inêlepciune, dar i viclenie, cit mai multa viclenie... A dori ca nici un muritor de rind sa nu reziste farmecelor e i !

Zeii au facut intocmai cum le poruncise suveranul. Au inve^mintat-o in cele mai alese haine, au dichisit-o cu tot felul de podoabe, au inzestrat-o cu suflet i cu toate calita- île unei femei adevarate.

In sfirît, cind nu ramisese nimic de pus la punct, Zeus a venit linga dinsa, a examinat-o satisfacut i i- spus :

Copila mea, araî aa, cum nici in vis nu e capabil nimeni sa te vada. Te vei numi Pandora, adica Darul tuturor, deoarece prin tine zeii vor face oamenilor ,,cadouri dupa merit...

Fata il privea nedumerita, fara sa inêleaga despre ce e

vorba. Tine aceasta cutie de arama, a continuat Zeus, in-

tinzindu-i cutie ferecata. A i s-o daruie^ti sotului tau, dupa ce te vei casatori cu el...

Pandora a luat-o, inclinmdu-se supusa. Acum pleaca. Te vor conduce solii mei. Jos, pe pa

mint, il vei intilni pe Prometeu barbatul pe care ti 1-am harazit de so .^

i fata a plecat.Cind au vazut-o, oamenii au ramas vrajilji de frumu-

seêa ei. Nu exista barbat care sa nu se creada gata de orice sacrificiu, numai s-o aiba de mireasa. Ba unii dintre ei, simînd ca fata inca nu tie precis pe care sa-1 aleaga, au pus mina pe arme i s-au uitat cu du^manie la ceilalti. Toc- mai atunci s-a aratat i Prometeu.

Staî! Ce v-a venit ? Oare chiar n-aî inêles ca e tri- misa zeilor ?

10

Ba da ! Aa este. Are i un cadou din partea lor. Cu atit mai mult nu trebuie sa-i dati crezare. Te-

meî-va de zei cind va trimit cadouri ! i- preintimpinat titanul.

Barbatii l-au ascultat i s-au ferit in laturi. Numai Epi- meteu, fratele lui Prometeu, nu s-a clintit din loc. In aceeaî clipa Pandora a indreptat toata puterea farmecelor ei asupra lui, deoarece a inêles ca Prometeu nu va cadea atit de simplu in ispita. atracîe irezistibila a pus stapinire pe Epimeteu i el, cu bratele intinse, a venit in in- timpinarea fetei.

Voi v-at;i temut de ea. Da eu vreau de soata ! a rostit el cu voce intretaiata.

O, scumpul meu ! Iî voi purta mereu recuno^tinta, 1-a asigurat Pandora. lata i zestrea mea, pe care zeii trimit sotului meu...

clipa ! s-a opus Prometeu, vazind ca fratele sau e gata sa deschida cutia de arama. Eu n-am nimic impotriva casatoriei voastre. Aa ati hotarit, aa sa fie. Dar v-a ruga ceva.,.

Vorbete. Jura1;i-mi ca niciodata nu veti deschide cutia cu da-

rurile trimise din Olimp. Fie. Juram, s-au invoit tinerii soti.Nu multa vreme dupa asta, pe cind Epimeteu era la

vinatoare, Pandora a simtit ca moare de curiozitate sa vada ce se afla in cutie. S-a framintat ora-doua, incercind sa-i stapineasca nerabdarea, dar n-a putut. In cele din urma, a aezat cutia pe genunchi i i- ridicat incetiôr capacul. Atunci, cit ai bate din palme, toate nenorocirile i meteh- nele omene^ti au ti^nit afara i s-au raspindit in lume. Min- ciuna, Du^mania, Razboiul, Invidia, Prostia, Lenevia, Du- rerea, Suferinta, Foametea i multe alte napaste i blesteme au filfiit din aripi i s-au tot dus in cele patru zari ca sa te- rorizeze oamenii.

Speriata, Pandora a trintit la loc capacul, dar pe fundul cutiei nu mai ramisese decit Speranta...

11

gra|ie gingaie, fineêa dichisi a gati, a aranjaa fauri a crea, a meijteri, a faceirezistibila careia nu i se poate rezista (impotrivi)iscusinâ indemnare, dibacie, pricepere, abilitateispita (aici) atrac1;ie, pacatharazit destinat, sortitmetehne defeete, cusururi, slabiciunisacrificiu jertfa, renunâre voluntara la cevasoli trimiî, emisaria teroriza a ingrozi, a chinui, a ameninâ tirana stapina autoritara, asupritoare unealta instrument, agent (aici)

Raspundeî :

Cine era Pandora ? de ce Prometeu i- cerut fratelui sau i Pandorei sa jure, ca nici

odata nu vor deschide cutia cu pricina ? Cum erede1;i, de ce Zeus n-a trimis direct toate nenorocirile asupra

oamenilor, ci a folosit-o in acest scop pe Pandora ?

Re^ ine^ i : Cutia Pandorei" inseamna un pericol ascuns, un izvor al neno- rocirilor ; ceva care ne atrage tocmai pentru faptul ca este interzis.

IN LA N T U IR E A T ITAN U LU I

Prometeu a inêles pe data ca Pandora nu s-a 1;inut de jura- mint. Dar ce putea sa faca ? Acum numai de Zeus depindea soarta ,,comorilor din ,,zestrea fetei.

Fara sa-i pese de urmari, el a urcat din nou pe muntele Olimp.

Tu ? s-a mirat stapinitorul lumii, vazindu-1 pe Prometeu. A i venit sa-î ceri iertare ?

Nu ! Am venit sa-î spun ca razbunarea i cruzimea se potrivesc mai bine unui la, nu unui zeu !

Indignat i gata sa-i reverse, in sfirît, nemulûmirea adunata de atita timp impotriva lui Prometeu, Zeus a intins mina spre tolba cu fulgere, dar tot atunci i-a dat seama ca nu e

12

cazul sa se grabeasca i 1-a lasat sa-i spuna pasul, sa vada pina unde poate fi imp ins a minia unui razvratit.

Cu ce sint oamenii de vina ? a continuat aparatorul lor. De ce ii harûie^ti cu bolile, ii istove^ti cu foametea, ii prinzi in mrejele invidiei i dumaniei ? De ce nu le oferi doar bucuria unor munci placute i folositoare ?

De ce ? Chiar nu pricepi ? a ris cu rautate Zeus. In scurta vreme s-ar fi crezut atotputernici i nemuritori ! Pe cind aa, cele mai mici dureri sau neplaceri ii vor trimite cu gindul spre Olimp. $i ei vor inêlege ca fara noi nu sint nimic, ca toata fala lor e spuma, ca trebuie sa ne aduca jertfe, sa se roage, sa cada in genunchi in faâ noastra... Aa am ordonat eu firea lucrurilor

nimeni nu-i in stare sa schimbe ceva, fara sa ma nemultu- measca... Cum ai putut sa crezi ca voi inchide ochii la fapta ta ? Era firesc sa ma revolt, sa nascocesc ceva ! Tu le-ai oferit de buna voie focul, ca sa-i inalî. Eu le-am aruncat in circa sufe- rinâ, ca sa-i injosesc. Intre bine i rau trebuie sa existe neaparat un echilibru !

Nu ! Nu echilibrul te nelinitete, 1-a acuzat titanul, ci mareîa ta ! Da, da ! Ti-e teama sa nu ramii fara supui. $i, ca sa-i t^ ii in friu, ai nascocit tot felul de necazuri pentru ei. ,,Omul-desavirit te-ar fi invins uor. Pe cind ,,omul-calic e robul tau. Eti pe atit de mare, pe cit de mici sint ei... Dar î-a scapat ceva. i asta te va pierde, Zeus !

Ce mi-a scapat ? nu i-a putut ascunde Zeus curiozita-tea.

Faptul, ca eu i-am invaât sa lupte. Sa lupte ? Cu cine ? Impotriva cui ? Impotriva nedreptaîi pe care le-ai facut-o. Deci, im

potriva ta !La auzul acestor vorbe, Zeus s-a cutremurat. furie napras-

nica i s-a aprins in vine. Mina lui puternica a smuls din tolba un manunchi de fulgere i le-a aruncat cu ciuda in norii de la orizont. Vuietul asurzitor al tunetului a facut ocolul intregului pamint.

Ce-i asta ? Ce s-a intimplat ? s-au nelini^tit locuitorii din Olimp.

Nimic deosebit. Am discutat cu Prometeu. 9 1 ?

13

E mult mai vinovat decit credeam, le-a raspuns Zeus posomorit... Dar unde e faurarul meu ?

Aici. Am porunca pentru tine, i- zis. Pregatete nite cuie,

catu$e, lanljuri... Vei pleca impreuna cu Forâ i cu Violen1;a tocmai pe Elbrus, in Caucaz. Acolo ai sa-1 inlantuie^ti pe Prometeu de-o stinca.

Bine, stapine. Voi face intocmai cum imi porunceti.Cele doua slugi, in mantii negre, l-au in^facat de miini pe

Prometeu i l-au tirit cu ele spre rasarit, de-a lungul marii. In urma lor venea faurarul. Spre seara au ajuns linga stinca col- turoasa de granit. Aici l-au ferecat de miini i de picioare, i-au batut un cui in piept i l-au lasat insingerat intre prapastiile fara de fund...

Cit cuprindeai cu ochii, in pustietatea ceea nu era nimeni, afara de Prometeu. Durerea il mistuia, setea ii ardea buzele, ranile il frigeau, dar el i-a incletat dintii, i-a adunat puterile i n-a scos nici un geamat, deoarece tia, ca Zeus il pinde^te 1 vrea sa-1 vada pocaindu-se.

Intr-adevar, dupa haba de vreme, cind toata lumea ii torcea nestingherita visele, cerul s-a luminat brusc dinspre asfinît i glasul tunator al stapinului din Olimp a spart li- nitea noptfii :

Vad ca nu te dai batut. Dar nu-i nimic ! E numai ince- putul. De mime am sa trimit vulturul meu, sa-î sfiîe ficatul i sa te faca sa regreî, ca ne-ai tradat i ai trecut de partea muritorilor nevrednici !

Zadarniea speranâ ! s-a înut dirz Prometeu. N-am sa regret nicicind !

A doua zi, cind soarele pirjolea nemilos pamintul, umbra neagra a acoperit aproape toata stinca. Un vultur uria a eobo- rit ca sageata din inalturi, i-a infipt ghearele in trupul lui i a prins -i sfirteca ficatul. Parea ca Prometeu, sugrumat de suferinâ, nu va rezista i va muri. Dar noaptea ficatul ii cretea la loc, rana i se inchidea i pe la prinz, cind pasarea aparea din nou, toate se repetau intocmai ca i in ajun...

Cum ? Nici asta nu-i in stare sa te fringa ?Zeus parea uimit ca Prometeu mai sta cu fruntea ridicata

su s .

14

Unde t;i-s oamenii, de dragul carora ai nimerit aici ? De ce nu-^i sar in ajutor ? Ce rost avea sa te sacrifici pentru dinii ?

Care e rostul sa ma intrebi ? Prive^te ! i Prometeu ii arata cu ochii intinsurile necuprinse ale omenirii. Nu vezi ce uimitoare flacari au izbucnit din bobul meu de foe ? Nu sim^i

15

cum bezna ta se risipe^te, cum omul devine din ce in ce mai mindru i mai liber ? Nu inêlegi ca cei, pe care i-ai considerat nevrednici, vor ajunge intr-o buna zi stapini in locul tau peste Olimp ?

O-o, nu ! Destul cu prorociile ! Te voi lasa aici mlanûit pe totdeauna ! Vei fi rapus de grindina i vinturi ! Voi arunca asupra ta furia cerului! Voi face ca sa fii uitat i blestemat de oameni !

Acum poî face ce dore^ti, i- ris in faâ Prometeu. Eu unul mi-am indeplinit menirea. Restul e in puterea Omului ! El sa ne judece pe amindoi !

in circa in spateechilibru cumpana, stabilitate, armonie Ia fricos, nedemn, lipsit de curaj a mistui (aici) a chinui, a distruge naprasnic navalnic, ingrozitor, nestapinit nevrednici lenei, de nimica se pocai (aici) a recunoa^te ca a greit, a regreta razvratit nesupus, pornit impotriva, rasculat a sfirteca a sfiia, a rupe

Raspundeti :

De ce Zeus credea ca oamenii trebuie neaparat sa sufere, sa treaca prin dureri i neplaceri ?

Ce pedeapsa a nascocit Zeus pentru Prometeu ? Ce trasaturi de caracter avea Prometeu ?

Re^ ine^ i :

Zeii l-au inlanûit pe Prometeu de-o stinca. L-au lasat in bataia fur- tunilor. Au trimis vulturul sa-i sfiîe ficatul. i> totui, nu l-au putut infringe. Pentru ca victoria lui Prometeu era mai mare decit durerea lui.

16

ISPRAVILE LUI HERACLE

lntr- alta legenda se povestete ca Zeus, umblind prin lume, s-a indragostit de regina Alcmena, care intrecea toate femeile din Grecia prin frumusete. Dar, tiind cit de mult tine ea la sotul ei, Zeus a pindit momentul cind acesta era plecat din palat, a luat infatiârea lui i a cucerit inima frumoasei regine, fara ca ea sa banuiasca nimic.

Peste noua luni regina a nascut doi gemeni, dintre care unul era fiul lui Zeus. Bucuria zeului nu avea margini. Prorocii prevesteau ca nou-nascutul va ajunge un voinic fara pereche i va savirî minuni de vitejie.

Vestea a ajuns, in cele din urma, i la zeiâ Hera, soîa lui Zeus, care i-a dat seama ca stapinul Olimpului a inelat-o. Fu- ria a pus stapinire pe dinsa i ea a jurat : Niciodata nu voi permite ca acest copii sa ajunga fiul iubit al lui Zeus !

Marele Zeus tia ca pruncul va suferi mult din cauza geloa- sei Hera, de aceea i- pus numele Heracle, adica cel care se va face vestit cu ajutorul Herei, dar, ca sa fie mai sigur, i- poruncit fiicei sale Atena (zeiâ intelepciunii) sa-1 aiba in paza i sa-1 sprijine la nevoie.

Intr-o noapte, pe cind cei doi gemeni dormeau in leaganul lor, improvizat dintr-un scut de arama, Hera a trimis doi erpi uriai sa-1 ucida pe Heracle. Mon^trii s-au furiât in dormitor i erau gata-gata sa se napusteasca asupra copilului, dar tocmai atunci pruncii s-au trezit. Zarind ochii erpilor care straluceau in intuneric, fratele lui Heracle a tipat ingrozit i s-a tirit spre patul parintilor. Heracle, insa, fara sa-î piarda cumpatul, a in^facat erpii de git i a prins -i sugruma. Cele doua reptile s-au incolacit in jurul lui, s-au zbatut, au incercat sa fuga, dar fara nici un rezultat. Baiatul ii stringea in mina ca intr-o menghina.

Cind au venit parinîi, treziî de galagia luptei, pocitaniile erau deja moarte.

Inêlegind ca Heracle nu e un copii obi^nuit, regele Amfi- trion 1-a dat de mic in grija celor mai iscusiî ostai ai Greciei, care l-au invaât sa lupte ca nimeni altul cu sabia, cu arcul i cu suliâ.

Aa a ajuns Heracle un flacau chipe i ager, inzestrat cu

- Comanda nr. 30735 17

cele mai alese calitaî. Hera turba de ciuda cind il vedea. Acum, ca sa-1 poata umili in voie, trebuia sa-1 faca rob.

Pe vremea ceea in Grecia cine varsa singe nevinovat era obligat sa-i ispaêasca pacatul prin robie, adica sa devina sclav i un anumit timp sa execute cele mai injositoare munci.

Am sa-1 imping la crima, ca sa-1 prefac in rob, a cugetat rautacioasa Hera.

In aceeaî zi a chemat-o pe Mania, zeiâ nebuniei, i i- poruncit :

Pregatete-ti otrava. Du-te la Heracle. Iai mingle i fa-1 sa-i omoare propria soîe !

Aceasta n-a a^teptat sa i se spuna de mai multe ori. A coborit tiptil printre oameni i a pus in mina eroului un corn cu bautura.

Heracle era casatorit cu fiica regelui din Teba. Tinea mult la ea, insa otrava Maniei 1-a doborit, i- intunecat mintea i, fara sa-i dea sama ce face, i-a omorit sotjia.

Cind i-a venit in fire i a vazut ce savirîse, a vrut sa-i puna capat zilelor, dar Atena, pe care Zeus a trimis-o in graba sa-1 ajute, 1-a oprit, spunindu-i :

Nu te pripi. Tu nu ai nici vina. E mina Herei. Ea ti-a intins aceasta eursa cu ajutorul Nebuniei, du^mana mea de moarte.

i voi, ceilalti, de ce nu v-aî opus ? Toti zeii din Olimp se tem de Hera. Zeus i- dat puteri

nelimitate. E infumurata i razbunatoare. Nu suporta sa-i treaca cineva pe dinainte... Acum i=si-a pus in gind sa te aduca la pierzanie.

De ce ? Eti fiul nelegitim al lui Zeus. Asta doare, irita. Insa

fati nu-î poate face nici un rau, de teama sa nu-1 supere pe su- veran. Din pacate, nici noi nu ne putem amesteca. Va trebui sa lupî de unul singur...

Heracle s-a intristat. Spune-mi, te rog, ce trebuie sa fac acum, ca sa-mi ra-

scumpar vina ? a intrebat-o pe Atena. Sa te naime^ti ca rob la regele Euristeu. El sa-ti dea

douasprezece porunci. Una mai primejdioasa decit alta. Daca vei reui sa iei invingator din toate, zeii te vor ierta...

18

Heracle i- multumit pentru sustinere, i-a luat armele i a plecat in lume, spre cetatea lui Euristeu.

Pe drum, la raspintie pustie, i-au ieit in cale doua femei.Una era gatita in veminte tipatoare, cu bratari, inele i

podoabe scumpe. Cealalta avea haina simpla, alba ca neaua, fara zorzoane i bijuterii.

Incotro, voinicule ? 1-a ademenit cu zimbetul prima ne- cunoscuta.

Ma due in lume sa-mi gasesc un rost, i- raspuns Heracle.

Atunci urmeaza-ma. Eu tiu mai bine ca oricine cum poti ajunge la piacere, Vei trindavi in voie, vei trai din munca altora, vei fi lipsit de griji, de chinuri ?i de remucari...

Eu nu ma tern de greut&ti, a asigurat-o el. Oricum, e mult mai bine sa petreci, decit sa cau^i ferici

rea in munci obositoare... Hai, nu mai sta pe ginduri. Vino cu mine !

Il privea drept in oehi, insistent si tainic, incit moIeala neinljeleasa, izvorita dintr-o nesabuita uitare de sine, incepea sa-1 subjuge, sa-i intunece mingle.

Cine eti tu ? a intrebat-o Heracle. Sint Desfrinarea.Miinile ei lung! i gingafje l-au cuprins de git, tragindu-1

dupa dinsa. Heracle era aproape gata -o urmeze. Stai, nu pleca ! i- oprit cealalta femeie, care urmarea

tacuta scena. Nu e mare lucru sa te msoteti. cu Desfrinarea. Numai ca cine umbla dupa placeri uoare ajunge sa fie dispre- tuit de toti, iar batrinetea lui e trista, singuratica i ru^inoasa... Drumul meu e mult mai greu, dar merita sa mergi pe el intreaga viata !

Inca un drum ? 5*i unde duce el ? s-a interesat Heracle. Spre munca, lupta i primejdii. Ca sa-1 strabati, iti tre

buie vointa, intelepciune, dragoste de oameni i foarte mult curaj. In schimb, la capatul lui se afla biruinta. Cine are, ii da seama ca n-a trait zadarnic.

Auzind-o, Heracle s-a smuls din imbratiarea celei dintii femei,

i tu... tu cine eti ? Virtutea, a urmat raspunsul. Eu ii ealauzesc pe cei care

2' 19

se hotarasc sa lupte impotriva rau lui i nedreptaîi. E tocmai drumul pe care eu il cautam ! Ma bucur. N-ai sa regreî.Simtind ca pierde, Desfrinarea s-a postat intre Heracle i

Virtute.- Nu ma lasa, 1-a rugat ea. Ce poate fi mai dulce ca pla-

cerea ? Virtutea ! i- raspuns Heracle, dind-o cu mina la parte.

Eti seducatoare vicleana, dar nu ma poî minî... Aleg drumul Virtutii !

i toata viata lui a urmat acest drum lung i aspru, dar pe care zeii l-au destinat adevarat-ilor eroi.

cumpat stapmire de sinefa$i care se face deschis, netainuit, pe fataimprovlzat (a id ) facut la repezeala din ceva cu alta destinatieinsistent staruiu-r. perseveremmcngltina imealta alcatuita din doua ,,falci care se string prin

invirtirea unui urub nelimitat nemarginit. necuprins, nesfirît, imens nesabuita nerhibznita, ne,?ocotitd, nebunntica pocitanie monstru, fiinâ groiiziuea proroci - pei\soa:-e capabie prw.ka viilorul reptile animale tiritoare, ^ cit volzi seducatoare inc. in tat oare, alemenltoare, straga'onre a umili a jigni, a injosi, a batjocorivirtute foria morala, care il aiuta pe om sa fie bun i drept

Raspundeî :

Ce 1-a facut pe regele Amfitrion sa-sji dea seama ca Heracle nu e un copii obisjnuit ?

Prin ce se deosebea Atena de zeita Mania ? De ce Heracle a ales drumul V irtutii ?

Refme|i :

Heracle fiul lui Zeus este nevoit sa se naimeasca rob la curtea regelui Euristeu i sa indeplmeasca 12 porunci (una mai primejdioasa decit alta) lucru care mai tirziu ii va aduce gloria de erou national.

Un barbat adevarat, intotdeauna va alege drumul dreptatii, bine- lui sj.i vitejiei.

20

PRIMELE INCERCARI

De cum a aflat ca Heracle bate la porîle cetatii sale, regele Euristeu (sfatuit de Hera) i- trimis porunca sa piece i sa omoare leul din Nemeea.

In tinutul cela se aciuase un leu uria, care facea prapad in oameni i in animale. Cit cautai cu ochii, pe cimpuri se za- reau doar leuri i mormane de ciolane. Nimeni nu-i putea veni de hac, deoarece fiara avea blana fermecata, pe care nici arma n-o putea strapunge.

Heracle nu tia de asta i, cind a vazut leul venind spre dinsul, a pus sageata pe coarda arcului, a tintit bine i a tras. Dar sageata s-a lovit de leu ca de stinca, fara sa-i clinteasca macar un fir de par.

Urmatoarele sageti doar l-au zadarit mai tare. Din doua salturi, leul a ajuns linga Heracle.

Voinicul a apucat atunci maciuca i 1-a izbit cu ea in cretet. Toata lumea tia ca Heracle avea putere supraomeneasca. De-ar fi lovit casa, ea s-ar fi darimat in mii de tandari. Dar leul numai s-a clatinat putin, a urlat de durere i s-a retras in pe^tera. Se pare ca, in sfirît, daduse peste naul sau !

Petera leului avea doua intrari. Ca sa nu-1 scape, Heracle a smuls stinca de la poalele muntelui i a zavorit cu ea prima intrare, apoi i-a lasat armele (pe care nu le mai putea folosi din cauza peretilor ingu^ti) i a patruns in birlogul fiarei...

zi intreaga s-au luptat pe viata i pe moarte. Spre seara, Heracle a prins leul de git i 1-a sugrumat.

Din blana lui i-a croit haina care sa-1 apere de suliti, sa- bii i sageti, i-a aruncat-o pe umeri i s-a intors in cetatea Micena, unde Euristeu il atepta cu noi porunci...

Multe i periculoase au fost ispravile de vitejie ale lui Heracle in anii urmatori. Euristeu nu mai tia ce sa nascoceasca i unde sa-1 trimita, ca sa-i poata veni de hac. Cu acest gind s-a infatiât la zeita Hera i i- spus :

Ajuta-ma, te rog ! Sfatuiete*ma ce sa fac, caci Heracle mi-a indeplinit toate poruncile. Mai are una i scapa de robie...

La care Hera i- raspuns : Trimite-1 la capatul pamintului sa-ti aduca merele de

aur din gradina hesperidelor.

21

Ca bine zici. La capatul pamintului! De unde nici un muritor nu s-a intors !

Heracle n-a avut incotro. Trebuia sa se supuna. $i-a luat merinde i a purees la drum. A strabatut dintr-un capat in altul Grecia, a trecut prin înuturile necuprinse ale Traciei, a colin- dat buna parte din alte lumi necunoscute, dar n-a mai putut descoperi gradina cu pricina.

Dezorientat, s-a oprit pe malul marii, ne^tiind in care parte s-o apuce.

O, cerule ! De ce ma pedepse^ti aa ? a strigat el cu dez- nadejde.

Nu dispera, Heracle, a auzit el voce.Era Atena. Coborise linga dinsul pe neprins de veste, ca

sa-1 imbarbateze. Tu ? s-a bucurat voinicul. A i venit sa-mi spui unde se

afla gradina cu fructele de aur ? Nu tiu nici eu. E un secret al Herei. In schimb, cunose

fiinâ care te poate calauzi... La cine te referi ? Pe Elbrus, in Caucaz, este stinca colûroasa, de care

a fost inlaûit un martir. Titanul Prometeu ! a exclamat Heracle. Am auzit de el.

E salvatorul nostru, al oamenilor... Demult visez sa-1 pot elibera. Sa nu cutezi ! Zeus se poate supara. Las-o pe mine. Ma descurc, a linitit-o Heracle, gata de

plecare. Grabe^te-te incet, 1-a sfatuit Atena.Prometeu nici nu banuia ca fiul unei pamintene vine spre el

cu ginduri de eliberare. Abia cind 1-a zarit pe virful muntelui, inve^mintat in blana de leu, inalt, voinic, cu faâ luminata de nobleê, i-a dat seama ca va urma ceva neprevazut de zei.

Bine te-am gasit, slavite Prometeu ! 1-a salutat noul venit.

Tu cine eti ? Ce vinturi te-au adus aici ? Ca am destula vreme, de cind stau singur in pustietatea asta, fara sa vad pe nimeni !

Ma numesc Heracle i am venit sa te salvez. E cu putinâ oare ? s-a bucurat titanul. Dar nu te temi

de Zeus ?

22

Eu sa ma tern ? Oare nu tu ne-ai mvaât sa nu ne fie frica nici de zei ?

In clipa ceea din inalturi s-a auzit un tipat sfiîetor. Fere^te-te, Heracle ! 1-a prevenit martirul. E vulturul

lui Zeus.Xntr-adevar, dinspre Olimp venea in zbor un vultur uria,

cu ghearele desfacute ca nite cangi. Fara a sta pe ginduri, Heracle a slobozit sageata drept in gitlejul pasarii rapitoare. Vulturul a îpat de moarte, s-a zbatut in aer i s-a prabuît cu vuiet in prapastie.

Acum e rindul lanûrilor tale ! a zis Heracle, lasindu-î arcul la parte i ridicind deasupra capului maciuca sa enor- ma.

Cu doua lovituri bine întite le-a facut ândari, apoi a smuls cuiul batut de meterul-faurar in pieptul lui Prometeu i 1-a eliberat.

Acesta i-a micat anevoie braêle umflate, i-a dezmorît picioarele, 1-a cuprins barbate^te pe Heracle i i- mulûmit, cu ochii impinziî de lacrimi.

Tot atunci vintul s-a intent. Valuri de grindina s-au abatut asupra stincii. Munîi s-au clatinat, de parea cineva vroia sa-i pravale peste dinii.

Olimpul clocote^te de ura ca m-ai salvat, a constatat inveselit martirul.

Nu-i nimic ! a zis Heracle. Dreptatea noastra e mai mare decit furia lor !

Auzindu-1 cum ride, Zeus era gata sa-1 omoare. Dar Atena 1-a potolit, amintindu-i ca e fiul lui.

Cit despre Prometeu, a zis ea, daca tii cu tot dinadinsul ca totul sa ramina pe vechi, poruncete-i faurarului tau sa me- tereasca un inel cu piatra. Eu voi avea grija ca Prometeu sa-1 poarte pe mina i, fara sa tie, va ramine ca i inlanûit de stinca...

Aa a luat na^tere primul inel cu diamant.Intre timp Heracle, pe care titanul 1-a invaât cum sa ajun-

ga la gradina hesperidelor, a pornit la drum.Dupa mai multe obstacole i perjpeîi a ajuns, in sfirit, la

capatul pamintului, unde a dat peste Atlas protapit cu picioarele in ocean i sprijinind pe umeri bolta cerului. Heracle i-a

23

povestit ce 1-a adu? a dinsul 1 1-a rugat sa-i dea trei mere de aur din gradina pe care pazeau fiicele lui.

Bine, s-a invoit gigantul. Ma due sa le induplec. Dar tu, pina revin, va trebui sa tii in locul meu bolta cereasca.

tin cit vrei, 1-a asigurat Heracle, Vei fi in stare ? E destul de grea. Jj>tiu eu ? A r trebui sa pot !Atunci Atlas i- trecut pe umar bolta i s-a dus. Cerul,

lntr-adevar, era nespus de greu. Voinicul s-a indoit din sale, muijchii i s-au incordat, sudoarea a prins -i curge riuri.

Dupa vreme (care lui Heracle i s-a parut venicie) Atlas a revenit cu merele de aur,

lata, t-j le am adus. Dar intre timp m-am razgindit... Ce-ar fi sa due eu insumi aceste mere lui Euristeu ? tii ? M-am saturat sa port povara asta in spinare. Te voi lasa pe tine in locul meu... Adio !

Heracle i-a dat seama ca titanul nu glumete, dar nu s-a pierdut cu firea $i i- zis :

Sigur ca ai dreptate, batrinule Atlas. Ai indurat destul. Sint gata sa te inlocuiesc, dar ma cam doare spatele... vrea sa-mi potrivesc pe umar blana asta de leu, sa-mi fie mai comod. Deci, tine putin bolta cereasca. pina ma pregatesc cum trebuie.

Fie ! s-a invoit Atlas, reluindu-i postul. Hai potrive- te-ti blana.

Lui Heracle atita i i- trebuit ! A luat merele de jos, i-a multumit titanului, i-a cerut scuze ea nu-3 poate ajuta i s-a intors in patrie.

Aa a ispravit Heracle toate cele douasprezece munci, prin care i-a ispait pedeapsa, scapind, in cele din urma, i de Euristeu, i de robie.

gradiua hesperidelor {conform legendei) un colt de rai, in care locuiau fiicele lui Atlas

enorm foarte mare, imens, uria, gigantic leuri cadavre, stirvurimartir - persoana care sufera chinuri mgmzitoare pentru eonvingfs

rile sale merinde mmcare, hrana noblefe cavalerism, bunatate, distinctie

24

povara sarcina, incarcaturu, C;.ea !.ate, obligateproâpit infipt, teapan, neai cu

Raspundefi :

De ce oare Heracle 1-a eliberat, pe Prometeu ? Cum a reuît Atena sa-1 impace pe Zeus cu gindul ca Prometeu

e liber ? De ce Heracle n-a vrut sa-1 mlocuiasca pentru totdeauna pe Atlas ?

Re|ine|i :

Heracle 1-a eliberat pe Prometeu, dovedind astfel reeunosjtinta oamenilor pentru tot ce faptuise el omdva intru binele s?i propasirealor.

Oricine ii face datoria cu cinste i curaj, a junge, in cele din urma, sa se bucure de sucees.

MOARTEA EROULUI

Dupa ce i-a ispait pacatul, Heracle a fost iertat de zei. Hera, Insa a ramas neinduplecata, continuind sa-1 urmareasca 1 sa-i faca tot felul de necazuri.

Peste haba de vreme, Heracle a luat-o de sotjie pe frumoasa Deianeira i, obosit de lupte, a hotarit sa se aciueze la batina sa.

In drum spre casa au intilnit un riu de munte cu apele um- fiate. Ca sa-1 treaca, trebuiau sa atepte pina cind riul va re- intra in albie. Atunci zeita Hera 1-a trimis in graba pe centaurul Nesus sa-i ,,ajute.

Heracle s-a inêles cu Nesus s-o treaca mai intii pe Deianeira, apoi pe dinsul, Vicieana Hera, insa, a facut ca Nesus sa se indragosteasca de tinara nevasta. Ajungind pe malui opus, centaurul nu s-a intors dupa Heracle, ci a luat-o la fuga prin padure, cu gind sa-i rapeasca sotia. Deianeira a inceput sa ipe. Auzind-o, Heracle i- strigat lui Nesus sa se opreasca. Dar tyi~ai gasit ! Centaurul se indeparta vazind cu ochii. Atunci, in graba mare, Heracle a slobozit in urma lui una din sageîle sale otravite.

Sageata s-a infipt adinc in pieptul centaurului i 1-a doborit.

Rana era mortala, Puterile il paraseau. Dar* sfatuit de Hera,

25

muribundul a amagit-o pe sot,ia lui Heracle, ca singele lui e fermecat i poate face minuni in dragoste.

Eti ultima fiinâ de care m-am Indragostit, i- vorbit el cu voce stinsa. Heracle m-a ranit din gelozie. Dar nu-i port pica. Te iube^te ... Numai ca intr-o buna zi te va uita, se va indragosti de alta... Atunci doar singele meu va fi in stare sa-1 intoarca inapoi la tine... Aduna repede intr-un vas singele care-mi curge din rana, tainuie^te-1 de Heracle i, cind t^ i se va parea ca nu te mai iubete, imbiba-i puîn haina in el... Iî jur ca dupa asta nici alta femeie n-o sa-1 mai intereseze... î-o spun cu ultimul suspin. Increde-te in mine...

i Nesus a murit, iar dinsa naiva a adunat in graba canuâ de singe otravit 1-a dosit sub haina...

Dupa vreo ciîva ani, cind Heracle era plecat la lupta, zeiâ Hera a facut ca pina la urechile sotiei lui sa ajunga vestea minciunoasa, cum ca el a indrajit alta femeie.

Lovita in amorul propriu, Deianeira i-a amintit de sfatul lui Nesus, a luat de-a lui Heracle, a imbibat-o cu singe otravit, apoi a impaturit-o i a trimis-o soûlui cu un o^tean.

Trimisul a sosit in ziua cind toata lumea sarbatorea victoria. Heracle se pregatea sa se intoarca la ai sai. Darul sotiei 1-a bucurat. Ca sa-i faca pe plac, a imbracat i a ieit afara. Dar n-a facut bine nici zece pai, ca haina de pe el s-a aprins i voinicul a fost cuprins de flacari !

In zadar a incercat sa-i scoata camaa. Ea s.e smulgea cu tot cu carnea de pe dinsul. Otrava i- patruns imediat in singe, i-a paralizat puterile. Avea dureri ingrozitoare. Ca sa scape de ele, a poruncit ca tot atunci sa fie pregatit un rug...

Acum tia precis ca Hera triumfase i ca sosise timpul sa-i ia ramas bun de la viaâ.

Cind rugul s-a inalât spre cer, Heracle a facut un ultim efort i s-a aruncat in flacari. Mulîmea a tipat inspaimi'ntata. Femeile plingeau. Barbaîi implorau zeii sa-1 cruê. Numai Heracle sta neclintit in giulgiul de jar i-i a^tepta sfiritul.

Dintr-o data bolta cerului s-a despicat in doua, forfotind de fulgere i trasnete asurzitoare. De sus s-a las at incet un nor de aur, acoperind sub el rugul in care ardea Heracle. Cind norul s-a destramat, pe locul cu pricina n-a ramas decit mina de cenua.

Uimita, lumea a hotarit ca Zeus a venit sa-i ia feciorul in Olimp i sa-i daruiasca nemurirea drept rasplata, ca niciodata, oricit de greu i- fost, el n-a tradat Virtutea.

centaur fiinlja imaginara (inchipuita), jumatate om i jumatate cal

giulgiu pinza subtjire cu care, de obicei, se acopera morîi muribund care este pe moarte, in agonie, fara vlaga naiva ne^tiutoare, credula, lipsita de experienâ neinduplecata neclintita in hotarirea ei triumf victorie, biruinâ, izbinda, satisfacîe

Raspundeti :

De ce Heracle 1-a omorit pe centaurul Nesus ? Cum s-a razbunat Nesus pe Heracle ? De ce oare, Zeus 1-a luat pe Heracle in Olimp i i- daruit ne

murirea ? Ce intjelegeî voi prin ,,nemurire ? Ce trasaturi de caracter ale lui Heracle i-au adus gloria de erou

national ?

Refine i^ :

Zeiâ Hera a gasit, in cele din urma, cum sa se razbune pe Heracle. Eroul a murit. Dar amintirea despre el a ramas sa dainuie peste veacuri, pentru ca vitejia i faptele bune nu mor niciodata.

ICAR

Pe timpul cind Heracle mai era in via1;a, pe insula Creta domnea regele Minos. El a infiinlfat un stat puternic, a creat flota noua, a supus alte popoare. Parea ca nicaieri in alta parte nu exista un om mai fericit ca dinsul.

Dar intr-o zi soîa lui a nascut un copii pe jumatate om, pe jumatate taur. Osinda era cumplita, mai ales ca nou-nascutul (cu numele de Minotaur) nu vroia sa manince nimic altceva, decit carne de om !

Ca sa doseasca de ochii lumii ruînea sa, regele 1-a chemat pe me^terul Dedal i i- poruncit sa construiasca pe virful unei

27

stinci inalte un palat cu mii de eoridoare i odai, din care nimeni niciodata sa nu poata ie i^.

Pe timpul cela Dedal era tel mai iscusit meter din lume. Pina atunci maltase palate, .iu ventage instrumente, zamislise statui, corabii, arme neobimiite, Dar niciodata nu se gindise sa faca asemenea capcana.

Mai multe zile la rind i-a facut schiêle necesare, apoi s-a apucat de lucru... Aa a luat na^tere labirintul cladire uria- a, fara acoperi, cu pereîi netezi i foarte inalî, imbinat;i intr-o sistema de culuare i odai, care se incruciâu, se roteau, urcau sau coborau in aa fel, incit te nauceau cu totul i, in loc sa te apropii de unica ieire, te incurcai mai rau.

Regele a ramas incintat de opera lui Dedal. In aceeaî zi 1-a inchis acolo pe Minotaur, poruncind sa-i fie aruncaî din cind in cind prizonierii de razboi i hoîi condamnaî la moarte.

Insa, dupa haba de vreme, pina i aceste jertfe s-au dovedit purine. Poftele monstrului sporeau neincetat.

Tocmai atunci cretanii se aflau in razboi cu locuitorii din Atena. In batalia decisiva o^tirea lui Minos a invins. Regele i- obligat pe atenieni sa-i plateasca anual tribut de singe : cite apte baieî i apte fete, pe care urma sa-i devoreze monstrul.

Trei ani la rind a durat aceasta crunta nedreptate. In al patrulea an s-a gasit un tinar din Atena, pe nume Tezeu, care a cerut sa fie trimis i el in labirint, odata cu cei paisprezece osindiî. Pina atunci Tezeu savirîse numeroase fapte de vitejie, care l-au facut vestit in toata Grecia.

Ariadna, fiica preafrumoasa a lui Minos, il tia pe Tezeu numai din auzite. Acum, intilnindu-1 in palatul regelui, s-a indragostit de el i a hotarit sa-1 salveze. Ea tia ca Tezeu il poate invinge pe Minotaur. Dar problema cea mare era : cum sa iasa din labirint ?

Cu gindul acesta, a alergat la me^terul Dedal, rugindu-1 s-o ajute. Bun la inima, me^terul i- dat un ghem cu aâ i i-a spus :

Daca Tezeu va prinde un capat al ghemului de ua de la intrare, atunci, dupa ce se va rafui cu monstrul, firul de al^ a il va aduce inapoi spre locul de unde a pornit...

Inarmat cu dragostea i sfatul Ariadnei, Tezeu s-a rafuit

28

cu Minotaurul i a salvat Atena de tributul cel a singeros. A ieit apoi din labirint impreuna cu cei paisprezece eondamnaî i, acoperit de valul nopîi, a ajuns pe tarmul marii, unde il a^tepta Ariadna.

Fata era sigura ca tatal ei n-o sa-1 lase pe Tezeu In viata, cind va afla ca 1-a omorit pe Minotaur.

E foarte crunt in supararea iui, a zis ea nelinitita. Atit de crunt, incit ma va ucide i pe mine, daca va inêlege ca eu te-am ajutat.

Va fi tirziu ! a imbratiat-o Tezeu ocrotitor. Te iau cu mine la Atena. Spre dimineata vom fi in largul marii !

Corabia. era alaturi cu pinzele ridicate. Citeva ore mai tirziu, insula Greta a disparut in zare, dupa orizont.

A doua zi, cind a descoperit iretlicul prin care condarnnatii au scapat din labirint, regele Minos 1-a banuit de toate pe Dedal.

Numai tu tiai secretul labirintului ! 1-a invinuit el. Numai iê putea sa-ti vina ideea cu firul Ariadnei !

Da, recunosc. Sint vinovat, a giasuit Dedal. Eu am inva- $at-o pe fiica ta ce trebuie sa faca. Dar nu regret. Ci, dimpo- triva, ma bucur ca monstrul a pierit i nu vei mai nenoroci i alte vieî nevinovate... Acum ucide-ma, daca aa socoî de cu- viinâ.

Nu, n-am sa te ucid. Mai am nevoie de invenpile tale. Dar nici fara pedeapsa nu te pot lasa. Drept care hotarase : vei sta pe veci inchis in labirint. î, ca sa nu crezi ca ai scapat u$or, vei iinpart;i osinda cu fiul tau, I car !

La porunca regelui, straja i- aruncat pe amindoi in labirint. Pina spre seara, mextern au zidit intrarea, taindu-'le ast- t'el orice nadejde de a iei afara.

Dedal, insa, nu s-a pierdut cu firea. Cind construise labi- rintui, el lasase mica gaura in stinca ce dadea spre mare. Acum, ajutat de fiu, a largit puîn gaura i au iesit pe muchia prapastiei. Jos, la picioarele lor, se zarea marea forfotind printre miile de pietre ascuîte. In spate incepea capcana labirintului. i numai deasupra lor ii imbia cerul necuprins i liber.

Vezi, fiule ? Avem un singur drum : vazduhul destinat fiintelor inaripate.

Vad, tata, dar din pacate, nu putem zbura, Asa-i. Dar am putea proba... Private. Sint foarte multe

2 9

jos, prin labirint, i oase mici, i pinza... Avem tot ce ne trebuie, ca sa ne facem aripi !

0, lata ! Eti cel mai curajos inventator ! 1-a imbralât Icar cu admiraîe.

saptamina incheiata au me^terit ei doua perechi de aripi, ce nu se deosebeau aproape prin nimic de cele adevarate, doar ea erau mai mari. Dedal i-a fixat perechea sa de umeri, i-a facut vint cu picioarele i s-a in alt at in aer. Plutea i lin, de parea toata viaâ ar fi zburat alaturi de celelalte pasari...

Dupa ce s-a convins ca poate avea incredere in ceea ce me^te- ugise, 1-a invaât i pe Icar cum sa se foloseasca de aripi.

Totui, cind vom porni in zbor, i-a sfatuit el fiul, sa tii calea de mijloc. Sa nu cobori nici prea aproape de valurile marii, dar nici sa urci prea sus, spre soarele dogoritor. Fii chibzuit. Eti primul om care se rupe de pamint...

Icar il asculta, iar gindul il impingea spre cer. Ard de dorinâ sa spintec mai repede vazduhul ! tiu. Dar pne cont de ceea ce \i-sim spus, te rog. Bine ! Pornim !$i fiul lui i-a desfacut larg braêle i s-a desprins de stinca.

Batrinul meter a lopatat in urma lui.Oamenii de pe lârm se uitau la ei ca la minune. Nu le venea

a crede ca nite muritori de rind zboara pe sus ca zeii.Insula Creta a ramas in urma. Corabiile aratau de sus ca

nite jucarii cu pinze. La orizont se profila pamintul salvator. Dar, imbatat de zbor, Icar a prins a bate din aripi din ce in ce mai tare, inalîndu-se fulgerator spre soare.

Icar ! Oprete-te ! Ai mila de batrinul tau parinte ! ii striga din rasputeri Dedal.

El, insa, nu mai auzea nimic. Parea un vultur indirjit, care se luase la intrecere cu soarele. Razele orbitoare formau in jurul lui un nimb de foe.

Eu am invins ! s-a auzit de sus vocea baiatului.In aceeaî clipa, insa, ceara cu care erau incleiate penele a

prins a se topi. Aripile s-au destramat. Braêle i s-au zbatut in gol. $i de la inalîmea ceea ameîtoare Icar s-a prabuît in valuri.

In zadar s-a rotit pe loc Dedal ca pasare ranita. In zadar i-a cautat feciorul cu privirea. In zadar a pirns i a sperat sa-1vada inotind.30

Marea il inghiijise pentru totdeauna ! i numai cerul, senin i primitor, pastra dira de lumina pe unde adineauri zburase fiul lui...

chibzuit cumpatat, socotit, cuminte, rezonabil decisiva hotaritoare, determinants, de baza a devora a minca, a inghitjiiseusit indemmatic, dibaci, ingenios, priceput, talentata lopata (aici) a bate din aripi, a vislinimb aureola, cerc luminososindtyi pedepsit;i, condamnati (la moarte)a se profila a se contura, a se vedeatribut bir, dare, contributea zamisli (aici) a crea, a produce, a fauri

Raspundeti :

De ce oare Ariadna 1-a ajutat pe Tezeu ? Cum at;i putea sa-1 caracterizati pe meterul Dedal ? Ce simbolizeaza Icar ? De ce, oare, legenda despre Icar e vie pina in prezent ?

Retinefi :

Expresia Firul Ariadnei inseamna gasirea unei solutii salva- toare, a unei ieiri din cele mai grele situatii.

Icar a fost primul pamintean care a transformat in realitate nazuinta oamenilor de a zbura.

AR G O NAUTH

Demult-demult in Tesalia (o regiune a Greciei) fusese rege Eson. $i era un rege cinstit i cu dreptate, dar intr-o buna zi a fost detronat de catre fratele sau viclean Pelias.

De teama ca nu cumva noul stapin sa-i omoare feciorul, care abia se nascuse, fostul rege 1-a ascuns in muni;i, raspin- dind vestea ca pruncul a murit. Aici baiatul lui (pe nume Iason) a crescut in lini^te i siguran^a. Cind a implinit douazeci de ani, a coborit in cetatea de scaun, cu gind sa-i intoarca tatalui sau tronul.

31

In piata din centrul oraûlui, locuitorii s-au adunat in jur lui sa-1 admire. Iason se facuse un flacau ehipe i voinic, de- era mai mare dragul sa-1 prive^ti.

Dind cu ochii de el, regele cel faârnic a oprit carul sau lupta, tras de patru cai focoi, i 1-a intrebat :

Cine eti tu, necunoscutule ? i ce cauî in cetatea mea ? Sint nepotul tau, i- raspuns mindru Iason, i am ven

sa-ti cer tronul, pe care tu 1-ai rapit pe nedrept tatalui meu !Regele s-a ingalbenit la fata, dar n-a cutezat sa-i asmut

slugile impotriva lui, deoarece vedea prea bine ca mulîmea er de partea lui Iason.

Bine. Faca-se voia ta ! a rostit el cu sinceritate preface ta. Vad i eu ca te-ai facut tocmai bun pentru domnie. Regi; intr-adevar, trebuie sa fie tari ca tine, nu nite batrini neputin cioi ca mine... ca am sa-ti dau cu placere tot -mi apar tine. Dar mai intii va trebui sa cauî lina de aur i s-o aduci ii tara.

Lina de aur ? s-a mirat Iason. Da. Un stramo de-al nostru a fugit cu ea in Colhida

unde regele Eete i- dat-o pe fiica-sa de sotie, apoi 1-a omorit : a pus el s tap in ire pe lina. Acum e timpul s-o redobindim. cine altul, daca nu tu, eti cel mai potrivit pentru aa ceva ? Spuneti i voi, s-a adresat regele catre cei de fata : se cade, oare, ca un moneag ca mine sa lase tara balta i sa piece dupa lina de aur, cind are un nepot atit de puternic i descurcaret ?

Nu, nu se cade ! au glasuit mai multi oameni in virsta, care nici nu banuiau ca regele vroia sa-i trimita nepotul acolo, de unde spera ca niciodata nu se va intoarce.

Ei, vezi, Iason ? Reiese ca mai intii trebuie sa te duci la regele Colhidei dupa lina i abia apoi sa vii la mine dupa tron...

Daca trebuie, ma due ! s-a invoit Iason.Colhida (sau Georgia de astazi) era situata tocmai dincolo

de Tracia. Ca sa ajungi la ea, aveai de strabatut pe apa cale nemaipomenit de lunga. Nimeni pina la Iason nu se incumetase sa faca acest drum. El, insa, nu s-a speriat. A cutreierat padurile in lung i-n lat, pina cind a gasit un tei uria, din care a hotarit sa faca corabie uoara ca pana i iute ca vintul.

Auzind ce pune la cale, voinicii din imprejurimi au venit

32

sa-1 ajute. Iason a ales cincizeci dintre cei mai vrednici tineri i s-au apucat de lucru. Intr-un timp record, au me^terit corabie deosebita. Era atit de uôara, incit navigatorii puteau duce pe umeri, fara sa-i simta greutatea. De aceea i i-au spus ,,Argo (adica corabia uoara). Mai tirziu lumea, pornind de la acest nume, i- botezat i pe ei argonauî".

Cind toate pregatirile au fost facute, argonauîi i-au luat ramas bun de la rude i au plecat. Corabia lor luneca pe mare ca un pescaru.

In drum au avut foarte mult de patimit, dar au ieit din toate cu bine.

0 furtuna, bunaoara, i- aruncat odata pe ârmurile Tra- ciei, intr-un înut unde era stapin Fineu un rege care avea darul prezicerii. El cuno^tea aproape toate tainele lumii. Insa zeii, ca sa-i îna pe oameni in ne^tire, i-au interzis sa le vorbeasca despre viitor. Fineu nu s-a supus. I se facuse mila de paminteni i din cind in cind le prezicea soarta, ii preintim- pina de primejdiile ce se apropiau. Zeii, desigur, s-au infuriat i i-au luat vederile, apoi au trimis la curtea lui doua pasari uriae, cu cap de femeie i cu ghiare de leu, ca sa-i impiedice pe oameni sa vina la dinsul. In scurt timp oraul a ramas pustiu de raul celor doua rapitoare. Mai mult chiar : ele ii furau i bucaîca de la gura, incit batrinul rege era sortit sa moara treptat de foame.

Aflind de necazurile regelui, argonauîi au omorit cele doua lighioane i l-au ingrijit pe Fineu, iar el, drept mulûmire, le-a destainuit prin ce peripeîi vor trece pina vor ajunge in Colhida.

Pe toate n-am sa vi le spun, ca sa nu stirnesc din nou nemulûmirea zeilor, dar una face s-o cunoateti... Plutind spre rasarit, va trebui sa trecelfi printre doua stinci insufleîte, care de milenii se bat cap in cap. Nici corabie din cite au incercat sa treaca printre ele n-a reuit sa scape teafara. Pe voi va sfatui sa daî drumul mai intii unui porumbel. Daca pasarea va trece cu bine prin strimtoare, atunci visliî i voi cit mai puternic inainte. In caz ca porumbelul va pieri, inapoieî-va acasa...

Argonauîi i-au mulûmit inêleptului Fineu, au facut rost de un porumbel i au pornit spre stincile mi^catoare. Zgomotul3 Comanda nr. 30735 33

produs de ciocnirea lor se auzea cu mult inainte ca ele sa se vada. Cind au ajuns sub ele, eroii notri au procedat intocmai cum i- sfatuit regele trac i au scapat cu bine. In urma lor stincile au incremenit pe loc i nu s-au mai ciocnit, deoarece insuflet;irea lor era menita sa dureze pina in clipa, cind corabie avea sa treaca printre ele.

Voinicii lui Iason au vislit inainte cu forê inzecite i in scurt timp au intrat in Marea Neagra...

cutezator indraznet;, curajos, inimos, viteaz a detrona a inlatura din domniefabulos legendar, fantastic, de necrezut, nemaipomenit navigatori membri ai echipajului unei corabii milenii mii de ania prezice a proroci, a prevedea viitorul

Raspundeti :

De ce tinerii, cu care Iason a plecat dupa lina de aur, se numeau ,,argonau|;i ?

Din ce reiese ca unchiul lui Iason (regele Pelias) era un om fagamic, necinstit i rau ?

De ce, oare, zeii i-au interzis regelui trac Fineu sa le vorbeasca oamenilor despre viitor ?

Refinefi :

Argonauîi au fost primii i cei mai curajoî navigatori din Grecia care au cutezat sa strabata Marea Neagra in cautarea linii de aur un simbol al bogaîei fabuloase.

L IN A DE AU R

Dupa mai multe saptamini de lupta cu stihia, argonauîi au ajuns, in sfirît, la regele Eete. Acesta i- primit cu braêle desfacute. Dar, cind a aflat ca au venit dupa lina de aur, i-a pierit veselia i a cautat in fel i chip sa-i duca cu fofirlica. In cele din urma, vazind ca n-o sa-1 poata inêla pe Iason, i-a vorbit pe leau :34

N-am nici un chef sa ma despart de lina de aur. Dar, pentru ca vrei cu tot dinadinsul s-o ai, am sa 1;i-o dau numai dupa ce vei dovedi ca meriî sa fii stapinul ei...

Spune-mi ce trebuie sa fac ? a staruit Iason. Miine dimineaâ, pe pagitea din spatele palatului meu,

vei intilni doi tauri... Iî poruncesc sa ari cu ei ogorul de sub munte i sa sameni in brazda colîi atia de balaur.

Fie. Voi face cum imi porunce^ti, s-a invoit Iason.Sara, in timp ce stateau pe corabie la sfat, unul din agro-

nauî i-a amintit ca fiica regelui Medeea il privea tot timpul pe Iason ca fascinata.

Te pomene^ti ca s-a indragostit de tine ? a rostit el in- gindurat.

Daca-i aa, sintem salvaî! a ris ironic altcineva. Degeaba rideî, i- dojenit Iason. Eu unul m-a insot;i

acum i cu zgripûroaica, numai sa pot afla ce pune regele la cale !

Intre timp regele i-a adunat o^tenii i le-a poruncit ca miine sa nu-i=si ia ochii de la corabia argonau^lor.

Zic ,,miine, pentru ca, dupa ce Iason va fi ucis de tauri, voi ii veî trece pe toî ceilalti prin foe i sabie !

Medeea, pitita dupa , asculta ce pune tatal ei la cale.Dormâ ei cea mai fierbinte era sa ajunga cit mai curind

regina. De mica fusese crescuta de vrajitoare, care invaâse sa preûiasca doar puterea. Pentru putere era in stare sa trade- ze, sa fure, sa omoare... I^ i iata ca acum, cu ajutorul lui Iason, avea prilejul sa devina stapina unui alt regat.

Toata seara s-a zbuciumat ca leoaica incolîta, iar pe la miezul nopîi, cind toî dormeau, a luat cu sine doua sclave i s-a dus pe ârmul apei, unde staîona corabia argonauîlor.

Una din sclave i- dat de tire lui Iason ca fiica regelui dore^te sa-i vorbeasca. El a venit in fuga linga dinsa, i- -luat mina, i- sarutat-o.

Cind te-am vazut azi dimineaâ, mi-am dat seama ca eti foarte frumoasa. Acum constat ca eti i foarte cura- joasa, a magulit-o el. Ce te-a adus aici ?

Teama ca miine am putea sa nu ne mai vedem. Atit de nemilos e jocul, la care vrea sa ma supuna tatal

tau ?3! 35

Nu e un joc. E moarte sigura... Daca nu te vor rapune taurii, care sunt t-inu i^ anume pentru asta, atunci cu siguranâ ca te vor ucide o^tenii care vor rasari din de balaur.

Deci, iata care era secretul regelui ! El a acceptat sa-mi dea lina de aur, numai pentru ca tia ce ma a^teapta ! a exclamat Iason. Dar daca ies invingator ?

N-ai nici ansa, 1-a asigurat Medeea. Nici una, daca te bizui doar pe tine...

Pai, nu sint singur. Ii voi avea alaturi pe argonauî ! Ei nu conteaza. Sa fiî voi i de zece ori ca pe atiîa

i tot vel^ i fi invinî ! Atunci pe cine sa contez ? Pe mine ! i- raspuns Medeea hotarita. Pot face vraji

mult mai puternice ca cele ascunse in colîi de balaur. Te pot salva, Iason !

Tu ? E cu putinâ oare ? Da, daca accept sa-î fiu soîe i-mi juri ca la intoar- j

cere in t;ara ta ma vei urea pe tron, alaturea de tine. O-o ! Cum a putea sa nu fiu de acord ? lî jur, Medeea !

Fii sigura : vom fi stapini atotputernici in Tesalia ! a rostit Iason, luind-o patima de mijloc.

Bine. Atunci nu pierde timpul, 1-a oprit Medeea, intin- zindu-i fiola de argint. Ia aceasta alifie i unge-te cu ea in zorii zilei. Timp de zi vei fi cel mai puternic om din lume. Vei injuga cu uûrinâ taurii. Apoi, cind vei vedea ieînd din brazda padure de oteni, sa ridici iute de jos un bolovan de piatra i sa-1 arunci in mijlocul lor...

Terminindu-i vorba, fata a disparut in noapte.Daca n-ar fi avut in mina flaconaûl cu unsoarea ferme-

cata, Iason ar fi crezut ca a visat.A doua zi s-a uns cu alifia preparata de Medeea i a ieit

plin de incredere in mijlocul ogorului indicat de rege.Deodata, dintr-o pe^tera, de sub pamint, au ^ n i t afara doi

tauri care scoteau flacari pe nari. Mugind ingrozitor, ei s-au aruncat fulgerator asupra lui Iason i au lovit cu coarnele in scutul lui. Un adevarat zid de cetate de s-ar fi aflat in calea lor i tot s-ar fi darimat sub izbitura. Dar Iason a ramas neclintit.

Regele privea nedumerit spre taurii, care in alte daî se

36

rafuiau cit ai clipi din ochi cu adversarii lor. Acum, insa, Iason i- prins de coarne, i- ingenuncheat, i- injugat la plug i a arat cu ei cimpul nisipos din fata pe^terii.

Cind a ispravit cu toate, din coltii de balaur au prins a rasari mii de oteni in zale de arama.

In sfirît, s-a bucurat regele Eete, de data asta s-a zis cu el !

Dar Iason a cules de jos un bolovan de piatra i 1-a aruncat in mijlocul o^tenilor. Ace^tia au crezut, pesemne, ca e un bot de aur i s-au incaierat ei intre ei pe viata i pe moarte, de n-a scapat nici unul teafar.

Infuriat, regele a urcat in carul sau de lupta, a dat in cai i s-a inchis in palat. Banuia ca Iason se afla in puterea unor farmece i ca pina la caderea noptii nimeni nu va fi in stare sa-1 invinga.

Intre timp Medeea a facut noua vraja, prin care i- adormit pe toti cei din palat. Apoi 1-a luat de mina pe fratele ei mai mic i a venit cu el pe corabia argonauîlor.

Iason s-a bucurat, a imbratiat-o, i- jurat din nou credinâ, dei in sinea lui era mirat de faptul, ca Medeea ii tradeaza tara i parintii numai ca sa poata deveni regina.

Te rog nu ma privi aa, 1-a probozit Medeea, de parea ar fi banuit ce ginduri are. Mai bine ordona argonautilor sa visleasca cit mai repede spre dumbrava unde e ascunsa lina. Trebuie s-o luam imediat i sa fugim !

Bine, da fraîorul tau ? El pentru ce ne trebuie ? a intrebat-o Iason in oapta, in timp ce prietenii lui ridicau ancora.

Ne va servi drept scut, i- raspuns Medeea, ferindu-i ochii de privirea lui.

Iason n-a priceput prea multe din acest raspuns, dar nu i-a zis nimic, caci trebuia sa dea mina de ajutor vislailor. La al treilea cot al riului s-a aratat i dumbrava cu copacul sfint, in care era agaâta lina de aur. Sub copac statea la pinda un balaur fioros, gata s-al sfiîe pe oricine s-ar fi apropiat de lina.

Insa Orfeu, care se afla printre argonauî, a inceput sa cinte i monstrul a adormit. Atunci Iason a smuls lina de aur din copac i, ajutat de ceilalti argonauti, a dus-o pe corabie...

Regele Eete i-a venit in fire abia spre dimineata. Vazind ca lina de aur lipse^te, a batut alarma. Curtenii au sarit cu

37

toîi in picioare, o^tenii s-au aliniat in faâ palatului iar slugile i-au relatat, ca fiica lui fugise cu argonauîi, luindu-1 cu dinsa i pe micul Absirt, la care regele tinea ca la lumina ochilor.

Indurerat, acesta a poruncit ca trei corabii bine echipate sa piece imediat pe urmele fugarilor.

La singura visla sa traga nu unu, ci doi ostai, iar pinze sa puneî de doua ori mai multe ca pe ,,Argo. î nu cumva sa va intoarceti fara Medeea i Absirt ! i- prevenit Eete amenintator. Atunci pe toî ca unul am sa va pmor cu mina mea !

Iason tia ca regele va incerca sa-i prinda, de aceea nu s-a intors pe calea veche, ci a taiat marea de-a curmeziul. Dar lina 1-a dat de gol. Ziua stralucea mai tare decit soarele, iar noaptea reflecta lumina stelelor, facindu-se vazuta de departe. Pina sa-i dea seama de asta i s-o camufleze, urmaritorii l-au descoperit i acum veneau din ce in ce mai strins pe urma lui.

La gurile Dunarii (numita de greci pe timpul cela Istru)

38

cele trei corabii din Colhida s-au apropiat de ei i erau gata-gata sa-i ia la abordaj. Argonauîi se pregateau sa lase vislele i sa puna mina pe arme, cind Medeea a ieit pe punte cu fraîo- rul ei de mina i=si le-a strigat urmaritorilor :

Opriî-va ! Tatal meu v-a poruncit sa i-1 intoarcelji pe Absirt cu orice pre^. Iata-1 aici, cu mine... Vi-1 dau. Dar mai intii luptaî-va cu petii pentru e l !

$i, inainte ca cineva sa-i dea seama ce vrea sa faca, a smuls pumnalul de la cingatoare i a injunghiat copilul. Apoi 1-a casapit in bucaêle i 1-a aruncat in mare...

Atit -argonautii, cit i urmaritorii lor au incremenit cu miinile pe visle.

Ce~i asta ? Cum se poate ? s-au revoltat prietenii lui Iason.

Sintem navigatori, nu ucigai! Mai bine sa murim in lupta, decit sa ne patam cu singe

de copil !Iason abia a izbutit sa-i potoleasca. La rugamintea lui, ar-

gonautii au apasat pe visle i s-au indepartat de locul crimei.Cei din Colhida, vazind pe valuri ramaîtjele din trupul lui

Absirt, s-au oprit, le-au strins bucata cu bucata i le-au dus pe tarm. Acolo, dupa cum le-o cerea datina stramoêasca, 1-au ars pe rug, au adus jertfe intru pomenirea lui i au improvizat un mic ospa^. Toate acestea le-a rapit zi intreaga.

Argonauîi intre timp s-au indepartat destul de mult.Goana era pierduta. Inainte nu mai aveau ce cauta. Inapoi,

fara Medeea i mo^tenitorul regelui, nu indrazneau sa se intoarca. Atunci au hotarit cu toîi sa ramina locului i, impreuna cu tracii din partea locului, sa intemeieze cetate... Aa a luat na^tere Tomis (astazi Constanta) unui dintre cele mai infloritoare orae de pe ârmul Marii Negre.

* * *

Dupa cele savirîte de Medeea, Iason a devenit alt om. Nu mai vorbea, nu mai era vesel ca odinioara. A inêles ca fata, pe care el, din iubire, se jurase s-o ia de soîe i s-o faca regina, are un suflet negru i nu merita sa fie stapina ârii sale.

Ajuns acasa, i-a inminat lui Pelias lina de aur, dar nu i-a cerut i tronul, cum le fusese mêlegerea. Medeea a crezut ca

39

msui Pelias ii spulberase visul de a pune mina pe putere i zile in ir se gindea cum sa-1 inlature din calea sa...

In sfirît, dupa mai multe luni de intrigi, le-a amagit pe fiicile regelui, cum ca ea tie vraji prin care ii poate intineri pe oamenii in virsta. Ca sa le convinga, a taiat in faâ lor un berbec batrin, a facut tot felul de farmece deasupra lui, apoi 1-a prefacut in miel.

Uimite, fiicile lui Pelias au rugat-o sa-1 intinereasca i pe tatal lor. Medeea s-a invoit, insa, dupa ce ele i-au omorit parintele, vrajitoarea n-a vrut sa-1 reinvie...

Tronul era al ei ! Raminea doar ca Iason sa-1 ceara, sa-1 pretinda. Dar soûl ei 1-a refuzat din nou.

Pentru nimic in lume nu voi consimî ca âra mea sa cada in stapinirea unei vrajitoare ! a zis el categoric, ingaduind ca rege sa devina fiul lui Pelias.

Pe timpul cela Medeea avea cu el doi gemeni. Cind vorbele lui Iason au ajuns la urechea ei, furie salbatica a pus stapinire pe dinsa i ea, setoasa de razbunare, a luat lance i i-a omorit pe amindoi...

Nemaiputind rabda crimele ei, locuitorii oraûlui au hotarit s-o osindeasca. Inarmaî care cu ce putea, i-au inconjurat casa, au format ua i erau cit pe ce sa puna mina pe ea, dar din taria cerului a coborit pe nea^teptate un car de foe, tras de balauri. Vrajitoarea, crispata de minie, a sarit iute in el i... dusa a fost.

Ramas singur, Iason a trait retras intr-o casuâ de pe 1far- mul marii, nu departe de locul unde putrezea pe mai corabia ,,Argo. Uneori venea linga dinsa i, ore in ir, statea cu gin- durile ravaîte, amintindu-î de calatoria sa.

Intr-o zi cu zapuêala mare s-a aezat la umbra sub corabie i a aîpit... Visa cum smulge lina de aur din copacul sfint... Tocmai in clipa ceea lemnaria putrezita a corabiei s-a naruit peste dinsul i fostul erou a ramas sa zaca pentru totdeauna sub darimaturi...

abordaj luarea cu asalt, atacarea unei corabii alifie unsoarea consimfi a fi de acord, a accepta

40

echipat inzestrat cu cele necesare a ezita a ovai, a sta la indoiala fascinata incintata, vrajita fiola flacona improviza (aici) a face, a organiza ceva la repezeala regat forma de stat, in care puterea aparîne unui rege stihie dezlanljuire a naturii, napasta, calamitate

Raspundefi :

Pentru ce i-a tradat Medeea tatal, fratele s$i tjara ? Cum argumentaî ca ea a fost criminala ? De ce, oare, Iason n-a vrut sa devina rege la intoarcerea in tara ? Cum a luat na^tere oraûl Tomis (Constanta de astazi) ?

Re^ ine^ i :

Iason a vrut cu orice pret sa obtina lina de aur. In acest scop, n-a ezitat sa profite pina i de vrajile Medeei. Dar in curind i-a dat seama ca ea nu are nimic sfint in viata. Atunci s-a indepartat de ea, a condamnat-o, a refuzat s-o faca regina, cum ii promisese... Ultimele zile i le-a trait in singuratate i tristete, lasindu-se stri- vit de propriile sale vise.

Nu este adevarat ca scopul scuza mijloacele. Nu poti ajunge erou cu ajutorul unor forte negre.

M ARUL DISCORDIEI

Cu trei mii i ceva de ani in urma, pe coasta sudica dintre Marea Neagra i Marea Egee se inalâ oraul Troia, intemeiat de regele Dardan, care sosise din Italia. (De la numele lui se trage, de altfel, i denumirea strimtorii Dardanele).

Cel din urma rege al Troiei a fost Priam. Soîa lui, Hecuba, ii daruise mai mulî copii. Cind trebuia sa vina pe lume i ultimul lor fecior, regina a visat ca pruncul tjinea in mina torâ aprinsa. Focul torêi era atit de mare, incit a cuprins intregul ora i 1-a mistuit in flacari.

Un preot care a talmacit visul in felul sau, 1-a sfatuit pe rege sa se debaraseze de acest urma, daca nu cumva dore^te ca Troia sa piara din cauza lui.

Cu inima frinta, Priam a dat ascultare preotului, parasin- du-i fiul in padure. Nu zabava, insa, un pastor 1-a gasit intim-

41

plator, 1-a luat in familie i 1-a crescut ca pe copilul sau.Cind s-a facut mare, baiatul a luat parte la mtrecerile orga-

nizate de rege in cinstea unei sarbatori. Cum era fara pereche de viteaz i iscusit, a ci^tigat uor toate probele sportive i a devenit eroul zilei.

Regele a vrut sa-1 cunoasca mai indeaproape i, din vorba in vorba, i-a dat seama ca e feciorul sau. Atunci a chemat-o pe Hecuba, i 1-a aratat, au plins de bucurie i l-au intors in sinul familiei regale, punindu-i numele Paris (adica ruda regasita).

Pe cind Troia sarbatorea acest evenirnent, zeii din Olimp se veseleau in petera unui centaur, la nunta. Numai Discordia, zeiâ birfei, nu fusese invitata, de teama sa nu le strice dispo- ziîa. Ca sa se razbune, ea a luat un mar de aur i a gravat pe el doar trei cuvinte : Celei mai frumoase. Apoi s-a furiât tiptil pina aproape de meseni i a lasat sa cada marul intre zeiêle rivale : Hera, Afrodita i Atena. Ele l-au ridicat, au ci- tit cuvinteie celea otravite i s-au luat la harâ :

E al meu ! Ba e al meu ! Nu. Mie imi aparîne !i tot aa, pina au ajuns la vorbe grele, la insulte, la bleste-

me. Zeus, prevazator, n-a vrut sa se amestece, dar, ca sa puna capat certei, le-a spus :

Duceî-va in Troia, la tinarul Paris. E cel mai priceput flacau din lume. Rugaî-l sa va judece i sa decida el care dintre voi merita marul...

Zeiêle s-au invoit. Au pindit momentul cind Paris era singur intr-o poiana i s-au ivit in faâ lui.

Vrem s-o alegi pe cea mai mindra dintre noi, i-au zis. la acest mar i pune-1 in palma celei mai frumoase !

Paris s-a uitat la ele, ne^tiind pe care s-o aleaga. Toate trei erau intruchiparea frumusetii. Vazindu-1 ca ovaie, zeiêle au prins a-1 maguli cu tot felul de promisiuni. Hera i- fagaduit puterea. Atena 1-a ademenit cu inêlepciunea. Iar Afrodita cu dragostea celei mai frumoase femei de pe pamint. Tinarul le-a ascultat pe toate, apoi a luat marul discordiei i 1-a dat Afroditei.

Celelalte doua zeiê s-au suparat amarnic i au jurat in

42

sinea lor sa se razbune. Ia r Afrodita, drept rasplata, 1-a in- demnat sa piece in Sparta i s-o rapeasca pe Elena, soîa regelui Menelau, care era cea mai frumoasa tinara din lume.

Nu-î fie teama, 1-a imbarbatat ea, itji garantez succesul !Paris, cum era i=si firesc sa se intimple la virsta ca a lui, s-a

inflacarat pe data, a purees la drum, a cucerit-o pe Elena $i a fugit cu ea in Troia.

Cind s-a intors de unde era plecat i a gasit palatul gol, regele Menelau, pus la cale de Hera, a hotarit sa porneasca cu razboi asupra Troiei.

Mii de tineri s-au inrolat in armata condusa de Agamemnon, fratele lui Menelau. In scurta vreme mai multe corabii ale grecilor s-au apropiat de Troia.

Insa zidurile cetatii erau atit de groase i de rezistente, incit de la pota se vedea ca nu va putea fi cucerita din mers. Atunci grecii au tras corabiile pe ârmul nisipos, i-au intins tabara din corturi, au sapat anûri in jurul ei, au pus stra- jeri de nadejde la fiecare colt i abia dupa aceasta au rasuflat mai uûraî.

Dar, cu toate pregatirile lor, razboiul a durat mai mult de noua ani. Luptele se dadeau cu aceeaî inverûnare ba sub ziduri, ba pe tarmul marii, ba la poarta cetatii asediate, fara sor1;i de izbinda nici pentru aparatori, nici pentru atacanî.

coasta (aici) mai inclinat, $arm al marii a se debarasa a se descotorosi, a scapa, a se lepada discordie cearta, dezbinare, dezacord, vrajba, zizanie inverûnare indirjire, necrutjare rival concurent, adversarstrimtoare fiie ingusta de apa care leaga doua mari

Raspundefi :

De ce, oare, Paris a fost parasit de mic in padure ? Pentru ce s-au luat la cearta zeiêle rivale ? Din ce cauza a izbucnit razboiul troian ?

Re^ ine^ i :

Marul discordiei" inseamna viclenie ce sta la baza unor certuri sau neintelegeri.

43

CALCIIUL LUI AHILE

Orice razboi ii faure^te eroii sai. Dar nici unui din razboaiele purtate in antichitate n-a cunoscut mai multi eroi ca cel din Troia. Aici luptau i greci, i traci, i inzi, i multe alte neamuri atrase de intriga Discordiei.

Eroul aparatorilor era fratele lui Paris viteazul Hector, cel mai mare dintre feciorii lui Priam.

In oastea grecilor se remarcau indeosebi Ulise i Ahile. Acesta din urma era fiul zeitei Tetis.

Cind 1-a nascut, maica-sa a aflat ca baiatului ii este sortit sa moara sub zidurile cetatii Troia. Ca sa impiedice destinul, ea 1-a scaldat in riul Stix, dincolo de care incepea Infernul. Apa riului i- ealit trupul in aa fel, incit nici arma sa nu-1 poata rani. Dar, cind 1-a cufundat in riu, Tetis a tinut pruncul de calciiul sting i, fara sa-i dea seama, a lasat un singur loc prin care putea fi doborit copilul ei.

Acum, unde era lupta mai grea, daca venea Ahile, victoria era de partea grecilor.

Intr-o zi, fiind certat cu conducatorul otilor, Ahile s-a in- capatinat i n-a ieit la lupta. In lipsa lui, troienii au facut prapad in rindurile grecilor. Inca putin i oastea grecilor era sa fie aruncata in valurile marii. Doar Ahile mai era in stare sa-i imbarbateze pe fugari. El, insa, statea in cortul sau i se distra.

Vazind cit de aproape e sfir^itul, Patrocle, prietenul lui Ahile, a venit intr-un suflet la el i 1-a rugat :

Ahile ! tiu ca mindria nu-ti permite sa te impaci cu regele Agamemnon. Dar fara tine sintem pierduti. Hector e ajutat de traci. Sint multi, voinici i priceputi la lupta... Daca nu vii tu, atunci, cel putin, da-mi mie armele i haina ta. Troienii vor crede ca ai intrat in lupta i asta ii va inspaiminta !

Ahile s-a lasat induplecat. A luat scutul, sabia i lancea, le-a dat lui Patrocle i, imbratiindu-l, i- spus :

Sunt armele pe care zeii din Olimp le-au daruit tatalui meu la nunta. Cu ele, daca vrei, mai poti salva onoarea grecilor.

Dar zeii n-au vrut ca Patrocle sa citige lupta. Zadarnic s-a aruncat el ca un leu asupra cetelor troiene. Zadarnic a racnit cu voce preschimbata, cind s-a ciocnit cu regele tracilor, care a venit asupra lui intr-un car de lupta, tras de patru cai negri capana corbului.44

Hector a vazut ca nu Ahile a ieit la lupta i, cind Patrocle se a^tepta cel mai puîn sa fie atacat, 1-a izbit cu suliâ in piept...

Prietenii lui abia au izbutit sa scoata de pe cimpul de bataie trupul neinsufleît al lui Patrocle. Dar armele lui Ahile aa i au ramas ca prada de razboi la Hector.

Cind a aflat aceasta tire, Ahile a izbucnit in plins. Patrocle fusese pentru el mai scump decit un frate...

Ranit i umilit, regele Agamemnon a venit inca data la Ahile sa-i ceara scuze ca 1-a ofensat.

Lasa. Am i uitat, i- raspuns Ahile. Acum sint obligat sa-1 nimicesc pe Hector !

saptamina mai tirziu, dupa ce me^terul din Olimp i-a faurit alte arme, Ahile a ieit sa se razbune. Minia lui era atit de mare, incit in scurta vreme i- doborit pe cei mai vrednici dintre aparatorii Troiei.

Ceilalî oteni au batut in retragere i s-au adapostit in cetate. Numai Hector a ramas afara sa-1 infrunte.

45

Duelul a durat aproape toata ziua. Spre seara Hector a cazut rapus. Inverûnat, Ahile 1-a legat de carul sau i 1-a tirit pe jos de-a lungul zidurilor Troiei.

Hecuba, mama lui Hector, statea muta pe zid i urmarea cum trupul fiului ei este batjocorit...

Aceasta fapta i- displacut i zeului Apolo care tinea cu Troia. In toiul unei batalii el a venit in fa1;a lui Ahile i i-a spus :

Ajunge ! Caci ai varsat riuri de singe. Tu unul ai trimis mai multe umbre in Infern, decit intreaga voastra oaste !

Ahile era infierbintat de lupta i i- raspuns : Ferete-te din calea mea ! Nu te v i r i ! E timpul sa

distrug cetatea asta ! Zadarnic mai ocrote^ti!i, cum Apolo mai statea pe loc, a ridicat lancea sa-1 lo-

veasca. Zeul luminii a disparut. Dar in aceeaî clipa de pe zidurile Troiei Paris 1-a întit cu arcul pe Ahile. Sageata nu i-ar fi pricinuit, probabil, nici un rau, daca Apolo, turbat de suparare, n-ar fi indreptat-o cu mina lui drept in calciiul lui Ahile.

Eroul a simtit ca-i pier puterile, dar n-a lasat lancea din mina. Printr-o ultima sforâre a aruncat-o spre dumanii sai, s-a clatinat, a cazut intr-un genunchi i, inainte de a-i da suf- lare, le-a strigat :

Vai voua ! Celor care va uitaî acum la mine cu bucurie ca ma prabuêsc... Vai voua...

In scurta vreme, sageata otravita 1-a lovit i pe Paris. Inêlegind ca va muri, el a imbraîât-o pe Elena, pe care ra- pise la indemnul Afroditei, i s-a retras in muni;i, pe locurile unde altadata a dus viaâ lini^tita de pastor. Aici, in chinuri nemaipomenite, s-a stins incet in braêle batrinului care pe timpuri il gasise parasit in mijlocul padurii...

Discordia ii atinsese scopul. Pitita printre stincile Olimpu- lui, ea urmarea satisfacuta cum lumea se naruia treptat in mreaja unei intrigi pusa la cale de rautatea ei. In mina stinga avea cupa cu venin. In dreapta $inea un mar de aur, pe care incrustase noua viclenie...

a incrusta a implinta, a imprima ceva pe suprafaâ unui obect (litere, ornamente)

infern iad

46

lance suliâa ofensa a insulta, a jign ionoare (aici) reputaîe buna, prestigiuvrednici capabili, destoinicivulnerabil slab, defectuos, care poate fi ranit uor

Raspundeti:

De ce Ahile era de nebiruit in lupta ? In ce imprejurari i-a gasit, totuî, moartea ? Dati exemple din viat,a voastra, in care poate fi aplicata expresia

Calciiul lui Ahile .

Reîneî :

Calciiul lui Ahile simbolizeaza locul vulnerabil, principala slabiciune a unui om.

CALUL TROIAN

Razboiul nu mai avea sfirit. O^tenii greci erau nemul1;u- miî. Dorul de casa ii indemna sa se intoarca inapoi in Grecia. Agamemnon era pe cale sa le satisfaca vrerea.

Dar Ulise (numit i Odiseu) 1-a convins ca trebuie sa mai ingaduie saptamina.

De ce ? E timpul sa incercam alta arma. Ce arma ? 1-a intrebat nedumerit Agamemnon. Inêlaciunea. Rizi de mine ! Ba nu. Sint noua ani de cind luptam la zidurile Troiei.

Cu forâ nu ne-a reuit nimic. Cetatea mai rezista. $i, totui, am putea s-o cucerim, daca mina de viteji s-ar apuca sa ne deschida porîle... pe dinauntru.

Agamemnon a izbucnit in ris. Nu ride, 1-a oprit Ulise. Am intocmit un plan... Inîî

troienii vor duce otenii nostri in cetate... Cum iî inchipui tu aa ceva ? Vom profita de faptul, ca troienii vor sa se puna bine pe

linga zeii notri. Astfel, drept sacrificiu vom me^teri un cal de lemn, in care sa poata fi ascuni mai mulî ostaî. Apoi ne vom

47

preface ca plecam... In rest ramine sa ne bizuim pe zei. Fie, s-a invoit Agamemnon. A i mina libera sa faci ce

vrei.Ajutat de lemnari, Ulise a meterit un cal uria, aêzat pe

nite roî, cu ajutorul carora sa poata fi mutat din loc in loc. Pe dinauntru calul era gol, incit putea dosi aproape duzina de soldaî.

i chiar vor fi troienii atit de neprevazatori, incit nu vor dori sa vada ce-i in burta lui ? a exclamat Agamemnon, cind 1-a vazut.

Nu, 1-a asigurat Ulise, caci vom grava pe el inscripîa : Zeiêi Atena din partea grecilor recunoscatori. Citind-o, troienii nu se vor ineumeta sa scotoceasca inauntru, de teama sa n-o irite pe zeiâ.

In ziua sorocita, Ulise i cu noua viteji au intrat in burta calului, au tras ua secreta dupa dinîi i au zavorit-o pe dinauntru.

Agamemnon, dupa cum erau inêlei, a pornit cu oastea la atac, dar in toiul luptei a facut in aa fel, ca troienilor sa li se para ca victoria inclina catre ei. Imbarbatindu-se, troienii au navalit cu forê proaspete pe ârm, iar grecii au urcat in graba pe corabii i s-au facut ea pleaca.

Izbinda ! Izbinda ! strigau insu fle^ i otenii lui Priam. Grecii se due ! Razboiul s-a sfirit !

De pretutindeni din cetate se auzeau exploziile de bucurie ale troienilor, care credeau, intr-adevar, ca adversarii lor au dat bir cu fugiîi.

Cind valul de entuziasm s-a stins puîn, invingatorii au dat cu ochii de calul parasit pe lârm.

Sa-1 ardem ! Sa-1 nimicim ! Sa-1 aruncam in mare ! au strigat unii troieni. Ba nu ! s-a opus sfetnicul regelui. Citiî inscripîa... E un

dar pentru zeiâ lor ocrotitoare. Eu zic sa-1 ducem in cetate si astfel s-o citigam de partea noastra pe Atena !

Nu ! Nu-1 ascultat;i! a glasuit atunci preotul Laocoon. Vad ca degeaba v-aî razboit atita timp cu grecii. N-aî insuît, ca sint vicleni! De ce in alte daî, cind i-aî batut mai tare, n-au plecat ?... Treziî-va ! Distrugeî calul ! Mie imi este teama i de

48

grecii, care ne vin cu daruri !Troienii au ridicat din umeri. Mai tii ? Poate ca preotul

Laocoon are dreptate... Nu va pripiî! a insistat din nou sfetnicul regelui. Sa nu

batjocoriî trofeul ! Ceea ce aparîne zeilor nu poate fi atins de om !

Insa Laocoon a ridicat suliâ de jos i a strapuns cu ea pintecul calului. Zinganind, arma s-a lovit de ceva tare i s-a frint.

Aî vazut ? Se pare ca a lovit un scut !De cum a rostit aceste vorbe, marea s-a involburat,

s-a revarsat spre mai i dintre valuri s-au aratat doi erpi otravitori, trimiî de Hera. Ei s-au napustit asupra fiilor lui Laocoon, care stateau pe ârm. Parintele s-a repezit sa-i scape. Dar prea tirziu ! Montrii, mai groi ca bra1;ul i lungi de doua ori cit omul, l-au incolacit i pe dinsul de miini i de picioare i l-au sugrumat...

Aî vazut ? Zeii s-au razbunat pe el, a constatat infiorat sfetnicul regelui. Dore^te cineva i pentru noi asemenea pedeapsa ?

Troienii au inêles in felul lor ivirea erpilor i, bucuroi ca pot s-o imbuneze pe Atena, s-au inhamat la cal i l-au tirit in centrul oraûlui.

Apoi au scos din beciuri amfore cu vin, au intins mese cu tot felul de bucate, au petrecut pina la miezul nopîi, rizind de greci i blestemind razboiul... In sfirît, obosiî de cintece i dansUri, s-au impratiat pe la case i s-au lasat in voia visurilor.

Dar lini^tea era amagitoare.Pindind momentul potrivit, Ulise a tras zavorul pe

dinauntru, a deschis ua i voinicii ascunî in pintecele calului au coborit in piat;a.

Fara sa faca prea mult zgomot, ei s-au rafuit mai intii cu paznicii somnoroi de la porîle principale ale cetatii.

Cam in acelai timp Agamemnon s-a reintors cu oastea in tabara parasita. Acum stateau cu toîi la pinda linga ziduri i a^teptau semnalul lui Ulise.

Dintr-odata, de sus, din turnul de paza a rasunat un strigat :

Tradare ! Fraljilor ! La arme !4 Comanda nr. 30735 49

Dar, inainte ca cineva sa inêleaga ce se intimplase, por^-ile cetaîi s-au deschis i grecii au navalit pe strazile oraûlui. Focul a cuprins primele case...

Treziî din somn, troienii alergau buimaci in cautarea unui adapost. Cei mai viteji au pus mina pe arme. Insa navalitorii ii maturau din cale, ii ucideau, ii aruncau in flacari.

Trei zile i trei nopî la rind a durat cruntul macel. In a patra zi, dupa ce nu mai ramasese piatra pe piatra din oraul Troia, grecii au incarcat toate bogaîile ei pe corabii i au ieit in larg.

Pe una din corabii, instalata linga Menelau, statea Elena pricina razboiului Troian. Regele fusese hotarit s-o pedepseasca, dar frumuseêa ei 1-a dezarmat i ura, adunata pe parcursul celor zece ani de suferint;a, i s-a topit ca gheatja.

Acum, înindu-se de miini, ei admirau satisfacuî peisajul de la orizont. In urma lor, ca un blestem, se inalâ spre cer un stilp enorm de fum, care vestea intregii lumi ca Troia a pierit, ca Troia nu mai este...

amfora vas de lut cu doua toarte, folosit in antichitate pentru pastrarea vinului

duzina-------un grup din douasprezece persoanea irita a supara, a enervamacel ucidere in masa a oamenilor, masacrua profita a trage un folos, a ci^tigasacrificiu (aici) jertfa adusa zeilorsfetnic sfatuitor (al regelui), consilier.

Raspundeti :

Ce iretlic a folosit Ulise, ca sa-i invinga pe troieni ? De ce, oare, troienii au cazut aa uor in cursa ? Ce calitati deosebite il caracterizeaza pe Ulise ? Demonstrati ca razboaiele aduc numai nenorociri.

Retine(i :

Expresia Calul troian semnifica un vicleug al adversarului,O cursa in care cazi de buna voie, dintr-o prea mare incredere in cei cu care te afli in conflict.

Du^manul nu trebuie crezut nici chiar atunci, cind iti aduce daruri !

CONCLUZII GENERALE :

1. Cei mai indepartafi stramosi ai nostri au fost tracii. Ei teritorii imense i aveau mai multe nume, dupa regiuni. Tracii care locuiau pe paminturile, unde astazi se afla, Republica Moldova si Romania, erau numiti ,,daci (de catre latini) sau ,,gefi (de catre greci). Leaganul tracilor a fost Dunarea de jos, cu cele doua maluri manoase, si Carpatii bogafi in metale si pdduri.

2. Primele ?tiri despre stramoii nostri tracii se desprind din mitologia greaca. Legendele povestesc ca :

Prometeu a cunoscut un pastor t ra c ; Heracle a trecut de mai multe ori prin Tracia ; Argonaufii au poposit la regele Fineu din Tracia ; Urmaritorii llnii de aur s-au stabilit in Tracia, intemeind

oraul Tomis ; Neintrecutul cintaret Orfeu era din Tracia s. a. m. d.

3. Toate aceste informatii demonstreaza ca poporul nostru are radacini foarte adinci in trecutul indepartat al istoriei i ca sintem urmasii unuia dintre cele mai stravechi neamuri care au trait cindva in Europa.

Partea a doua

COPILARIA s t r a b u n il o r

TRACII IN RAZBOIUL TROIAN

Cind Troia a fost asediata, regele Priam a trimis gona^i in toata lumea sa-i intiint;eze prietenii de nenorocirea care 1-a lovit.

Un sol de-al lui a ajuns i la Bunellos, regele tracilor de la gurile Istrului (Dunarii de azi).

Bunellos era una din capeteniile tracilor, cu care troienii faceau negot- Aflind de navalirea grecilor, el a adunat in graba oaste din cei mai bravi supu^i ai sai, i- urcat pe corabii i i- trimis in

Daciada - N. Dabija, A. Silvestru - Carte de Lectura Pentru Clasa a III-A

Documents

Transcript of Daciada - N. Dabija, A. Silvestru - Carte de Lectura Pentru Clasa a III-A