5

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMI ŞOARA FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI DE ADMINISTRARE A

AFACERILOR DEPARTAMENTUL DE EDUCAłIE CONTINUĂ ŞI ÎNVĂłĂMÂNT

DESCHIS LA DISTANłĂ

Prof.univ.dr. Petru ŞTEFEA Conf.univ.dr. Marius Ioan PANTEA

Asist.univ.drd. Daniel BRÎNDESCU - OLARIU

ANALIZ Ă ECONOMICO – FINANCIAR Ă

MANUAL DIDACTIC ANUL III, CONTABILITATE ŞI INFORMATIC Ă DE GESTIUNE

6

CUPRINS

PARTEA TEORETICĂ CAPITOLUL I. BAZELE METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO- FINANCIARE .................................................................................................................8

1.1. Scopul şi obiectivele analizei economico - financiare.....................................10 1.2. FuncŃiile analizei economico -financiare.........................................................11 1.3. Tipologia analizei...............................................................................................12 1.4. Beneficiarii analizei economico - financiare....................................................13 1.5. NoŃiuni utilizate în analiza economico - financiară ........................................14 1.6. Metodologia analizei economico - financiare..................................................15

1.6.1. Diviziunea....................................................................................................16 1.6.2. ComparaŃia .................................................................................................17 1.6.3. Metoda substituŃiilor în lan Ń ......................................................................20 1.6.4. Metoda ratelor financiare..........................................................................21 1.6.5. Metoda scorurilor.......................................................................................21

CAPITOLUL II. INSTRUMENTELE ANALIZEI ECONOMICO – FINANCIARE ..22 2.1. Principalele surse informaŃionale ale analizei econimico-financiare............22 2.2. BilanŃul contabil ................................................................................................23

2.2.1. Activul bilanŃului contabil .........................................................................24 2.2.2. Pasivul bilanŃului contabil .........................................................................29

2.3. BilanŃul financiar ...............................................................................................32 2.3.1. BilanŃul financiar - scop, utilitate, structură...........................................32 2.3.2. ConstrucŃia bilanŃului financiar ................................................................33

2.4. Contul de profit şi pierdere ..............................................................................34 2.5. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune...................................................36

CAPITOLUL III. ANALIZA POZI łIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII .........40 3.1. Analiza structurii financiar-patrimoniale a întreprinderii ............................42

3.1.1. Analiza structurii pasivului (structura financiară) .................................42 3.1. 2. Analiza structurii activului (structura patrimonial ă) ............................45

3.2. Analiza bonităŃii financiare a întreprinderii ...................................................50 3.2.1. Analiza lichidităŃii ......................................................................................50 3.2.2. Analiza solvabilităŃii ...................................................................................51

3.3. Analiza echilibrului financiar al întreprinder ii ..............................................53 3.3.1. ConsideraŃii generale privind echilibrul financiar ..................................53 3.3.1. Analiza activului net contabil....................................................................55 3.3.3. Analiza echilibrului financiar pe termen lung .........................................56 3.3.4. Analiza echilibrului financiar curent.......................................................60 3.3.5. Analiza echilibrului global........................................................................62

3.4. Analiza gestiunii resurselor financiare............................................................63 3.4.1. Cadrul general al gestiunii resurselor financiare ....................................63 3.4.2. Analiza gestiunii generale a activelor.......................................................66 3.4.3. Analiza gestiunii stocurilor.......................................................................67 3.4.4. Analiza gestiunii creanŃelor-clienŃi şi a datoriilor-furnizori ..................69

CAPITOLUL IV. ANALIZA PERFORMENłELOR ECONOMICO-FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII................................................................................................73

4.1. Analiza indicatorilor de rezultate ai întreprinderii ........................................73 4.1.1. Clasificarea rezultatelor.............................................................................74 4.1.2. Analiza rezultatelor care exprimă volumul activităŃii .............................76

7

4.1.2.1 Analiza cifrei de afaceri.......................................................................76 4.1.2.2 Analiza valorii adăugate......................................................................84

4.1.3. Analiza rezultatelor care exprimă profitabilitatea activit ăŃii .................90 4.1.3.1 Analiza rezultatului brut al exploatării (RBE) ..................................90 4.1.3.2 Analiza rezultatului exploatării (RE) .................................................92

4.2. Analiza principalilor indicatori valorici ai c onsumului de resurse...............95 4.2.1. ConsideraŃii generale.................................................................................95 4.2.2. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse ce au baza de calcul în volumul fizic al producŃiei ....................................................................99 4.2.3. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse care nu au baza de calcul în volumul fizic al producŃie ..............................................................110

4.3. Analiza rentabilităŃii întreprinderii ...............................................................112 4.3.1. Analiza rentabilităŃii economice..............................................................113 4.3.2. Analiza rentabilităŃii financiare ..............................................................118

4.4.Analiza riscurilor întreprinderii .....................................................................120 4.4.1. Riscul de exploatare.................................................................................121 4.4.2. Riscul financiar.........................................................................................124 4.4.3. Riscul de faliment (insolvabilitate)..........................................................128

PARTEA PRACTICĂ 1. ANALIZA POZIłIEI FINANCIARE..................................................................130

1.1. Analiza structurii financiar - patrimoniale ...................................................130 1.2. Analiza bonităŃii financiare a întreprinderii .................................................142 1.3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDER II .........146 1.4. Analiza gestiunii resurselor financiare ale întreprinderii ............................156

2. ANALIZA PERFORMANłELOR ECONOMICO-FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII ......................................................................................................161

2.1. Analiza cifrei de afaceri..................................................................................161 2.2. Analiza valorii adăugate.................................................................................169 2.3. Analiza profitului ............................................................................................172 2.4. Analiza costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri................................177 2.5. Analiza costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri........................................183 2.6. Analiza rentabilităŃii .......................................................................................188 2.7. Analiza riscurilor.............................................................................................192

ANEXE ContribuŃii la realizarea capitolelor:

PARTEA TEORETICĂ Capitolul I:

– conf.univ.dr. Marius PANTEA – prof.univ.dr. Petru ŞTEFEA

Capitolul II: – conf.univ.dr. Marius PANTEA – prof.univ.dr. Petru ŞTEFEA

Capitolul III: – conf.univ.dr. Marius PANTEA

Capitolul IV: – prof.univ.dr. Petru ŞTEFEA: 4.1.; 4.3.; 4.4. – conf.univ.dr. Marius PANTEA: 4.2.

PARTEA PRACTICĂ – asist.univ.drd. Daniel BRÎNDESCU - OLARIU

8

SCOP şi OBIECTIVE Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici şi procedee care urmăreşte tratarea informaŃiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaŃia economico-financiară a unei întreprinderi, identificarea factorilor, cauzelor şi condiŃiilor care au determinat-o, precum şi a rezervelor interne de îmbunătăŃire a acesteia, din punctul de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale şi financiare.

Trecând la o abordare pragmatică putem considera că analiza

economico-financiară este practic indispensabilă în conducerea şi administrarea unei afaceri, motiv pentru care ea poate fi considerată un instrument indispensabil pentru managementul întreprinderilor.

Obiectivele, în sens practic, pot fi formulate astfel:

1. întelegerea poziŃiei financiare a întreprinderii , adică a relaŃiilor dintre sursele de finanŃare (capitaluri proprii şi datorii) şi activele întreprinderii aşa cum sunt acestea reflectate de bilanŃ; pentru atingerea acestui obiectiv am avut în vedere: − analiza structurii financiare a întreprinderii şi a resursele

economice, adică a activelor pe care le controlează întreprinderea; − analiza bonitătii financiare a întreprinderii; − analiza echilibrului dintre nevoi şi surse, reflectate în pasivul şi

activul bilanŃier; − analiza gestiunii resurselor financiare, privită prin prisma

revenirilor, sub forma cifrei de afaceri, generate de modul de constituire a activului şi pasivului bilanŃier.

2. evaluarea performanŃelor întreprinderii , pentru a suprinde modul în care construcŃia economico-financiară a întreprinderii şi deciziile în planul asigurări şi utilizării resurselor generează rezultate; pentru atingerea acestui obiectiv am avut în vedere: − analiza principalilor indicatori de rezultate ai întreprinderii; − analiza principalilor indicatori valorici ai consumului de resurse; − analiza rentabilităŃii întreprinderii; − analiza riscurilor întreprinderii.

9

10

CAPITOLUL I. BAZELE METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO- FINANCIARE

Rezumatul capitolului Capitolul I al manualului se referă la explicitarea principalelor aspecte care definesc fundamentul teoretico-metodologic al analizei economico-financiare. Am redat scopul şi obiectivele pe care şi le propune analiza economico-financiară, acela de pătrundere a esenŃei fenomenului sau procesului economic studiat pentru îmbunătăŃirea performanŃelor întreprinderii şi consolidarea poziŃiei acesteia. În strânsă corelaŃie cu acestea am redat cele mai importante funcŃii ale analizei economico-financiare, şi anume: cea de instrument al managementului, cea de mobilizare a rezervelor interne şi cea de diagnosticare. Analiza, din perspectiva ştiinŃelor economice şi a administrării afacerilor poate lua numeroase forme, fapt pentru care am încercat clasificăm aceste forme, după criterii bine stabilitate. Adresându-se situaŃiei economico-financiare a întreprinderii, analiza în acest caz poate servi scopurilor şi intereselor tuturor participanŃilor la viaŃa acesteia, punctând în conŃinutul capitolului corelaŃia între nevoia de informare a grupurilor de interesaŃi şi modul în care analiza poate satisface această nevoie. Desfăşurarea procesului de analiză presupune utilizarea unor noŃiuni specifice ca : element, fenomen, factor, cauze, legături factorial-cauzale. Este absolut necesară înŃelegerea conŃinutului acestor termeni precum şi relaŃiile dintre aceştia. Demersul de analiză prevede respectarea unor etape, clar delimitate şi ierarhizate, aşa cum le prezintă prima parte a punctului 1.6. Parcurgerea acestor etape presupune existenŃa unui set de metode şi tehnici, cele mai importante fiind de asemenea redate la punctul 1.6 (diviziunea, comparaŃia, metoda substituŃiile în lanŃ, metoda ratelor, metoda scorurilor).

1.1. Scopul şi obiectivele analizei economico - financiare

Analiza economico-financiară are un scop ce îmbracă două faŃete: − din punct de vedere didactic şi pedagogic, acesta îşi propune:

o dezvoltarea logicii economice; o înŃelegerea şi explicarea fenomenelor şi proceselor economice la

nivel microeconomic; - din punct de vedere aplicativ are drept scop fundamentarea de planuri,

programe şi strategii pentru creşterea valorii întreprinderii şi satisfacerea participanŃilor direcŃi la viaŃa acesteia.

Pentru îndeplinirea acestor scopuri se bazează pe o serie de discipline studiate anterior (microeconomie, management; statistică, previziune, gestiune

11

financiară, contabilitate financiară şi de gestiune etc.). Analiza sistematizează aceste cunoştinŃe, le transformă în informaŃii, care în urma unor concluzii formulate stau la baza construirii planurilor, programelor şi strategiilor de urmat.

Obiectivele, în sensul larg, derivate din scopul propus se referă la: − studierea proceselor şi fenomenelor economico-financiare urmărind:

o nivelul, abaterea şi evoluŃia acestora; o identificarea şi explicarea factorilor care le influenŃează şi a

cauzelor care determină acŃiunea acestora; o diagnosticarea stării analizate; o elaborarea măsurilor care se impun pentru îmbunătăŃirea activităŃii

în domeniul analizat. − cercetarea complexă a proceselor şi fenomenelor economico-financiare în

vederea: o dezvăluirii esenŃei fenomenului sau procesului analizat; o evidenŃierii legităŃilor după care funcŃionează şi implicaŃiile

acestora asupra activităŃii întreprinderii. Într-un mod mai concret, obiectivul pe care şi-l propune analiza

economico-financiară este legat de creşterea eficienŃei întreprinderii, de îmbunătăŃirea performanŃelor întreprinderii.

1.2. FuncŃiile analizei economico -financiare Analiza economico-financiară are numeroase funcŃii, reflctate în literatura domeniului. Ne vom opri doar asupra a trei dintre acestea. 1. instrument al managementului, în acest caz analiza economico-

financiară: - este furnizor de informaŃii pentru procesul decizional la toate nivele

ierarhice şi organizatorice; - fundamentează decizile operaŃionale, tactice şi strategice; - calitatea unei decizii este influenŃată în mod hotărâtor de volumul,

calitatea, operativitatea şi oportunitatea informaŃiilor furnizate de analiză.

DATE INFORMAłII ANALIZĂ complete, veridice pentru procesul decizional operative, oportune.

fig.1. Analiza economico-financiară şi procesul decizional

12

2. instrument de mobilizare a rezervelor interne: orice resursă antrenată într-un proces are un anumit potenŃial care în procesul utilizării este valorificat într-un anumit grad; în majoritatea cazurilor, gradul efectiv de valorificare este inferior potenŃialului resurselor; această diferenŃă între potenŃialul unei resurse şi gradul efectiv de valorificare al acesteia se numeşte rezervă internă sau rezervă de potenŃial; analiza economico-financiară are misiunea de a identifica aceste rezerve, de le pune în evidenŃă şi de a indica mijloacele prin care ele pot fi mobilizate.

3. instrument de diagnosticare a situaŃiei întreprinderii : cunoaşterea şi înŃelegerea stituaŃiei întreprinderii presupune permanenta diagnosticare; diagnosticul se bazează pe analiza modului de desfăşurare a fenomenului în perioada anterioară şi este baza de fundamentare a măsurilor privind activitatea viitoare.

1.3. Tipologia analizei

Cele mai uzuale criterii de clasificare ale analizei economico-financiare

sunt : 1. după raportul dintre momentul în care se efectuează analiza şi momentul

desfăşurării fenomenului se disting : - analiza retrospectivă (post - factum), presupune studierea unor

fenomene care s-au desfăşurat în trecut, în scopul explicitării lor sub aspectul factorilor şi cauzelor care le-au influenŃat, al intensităŃii acŃiunii factorilor şi al implicaŃiilor rezultatelor obŃinute. Această analiză serveşte la identificarea factorilor în funcŃie de intensitatea acŃiunii lor, în scopul stimulării acŃiunii factorilor cu efecte pozitive şi generalizării acestora, respectiv al diminuării factorilor cu acŃiune negativă;

- analiza prospectivă (previzională), presupune proiectarea rezultatelor viitoare, pe baza factorilor de influenŃă. Gradul de siguranŃă al acestui tip de analiză scade în raport cu orizontul de timp pentru care se face previziunea, şi de asemenea, în raport cu gradul de complexitate a fenomenului analizat.

2. după modul de urmărire a fenomenului în timp distingem : − analiza statică, care studiază fenomenele la un moment dat, relevând

relaŃiile dintre elementele şi factorii care determină o anumită poziŃie a fenomenului cercetat ;

− analiza dinamică, care cercetează fenomenele în schimbarea lor, relevând poziŃia acestora într-un şir de momente. Această analiză scoate în evidenŃă legătura dintre poziŃiile care s-au succedat sau se vor succeda ale fenomenului, pe baza cercetării factorilor care determină schimbările poziŃionale.

3. după orizontul de timp pe care se desfăşoară, distingem :

13

- analiza pe termen scurt, presupune studierea fenomenului pe o perioadă de timp care merge până la un an şi serveşte pentru luarea deciziilor de către managementul firmei pentru conducerea operativă ;

- analiza pe termen lung, presupune studierea fenomenului pe o perioadă de timp cuprinsă între 3 - 5 ani şi serveşte la luarea deciziilor pentru conducerea strategică.

4. după modul de analiză a corelaŃiilor bilanŃiere se disting : - analiza pe orizontală, care cuprinde corelaŃiile dintre active şi pasive

(mijloace şi resurse) şi care evidenŃiază măsura în care activele fixe şi circulante s-au format pe baza resurselor financiare corespunzătoare din pasiv. Cu ajutorul acestui tip de analiză se urmăreşte modul de utilizare a resurselor financiare ;

- analiza pe verticală, care urmăreşte studierea grupelor şi a posturilor din bilanŃ prin raportarea elementelor urmărite fie la total grupă, fie la total activ, respectiv pasiv. Această analiză are scopul de a aprecia, din punct de vedere calitativ, structura grupelor şi a posturilor de activ şi pasiv reflectând astfel strategia adoptată de întreprindere ;

- analiza combinată, care îmbină caracteristicile prezentate anterior.

1.4. Beneficiarii analizei economico - financiare

Cei interesaŃi în cunoaşterea situaŃiei economico - financiare a unei întreprinderi sunt: - conducerea întreprinderii, care urmăreşte identificarea unor situaŃii de

dezechilibru care ar putea afecta securitatea economico - financiară a întreprinderii;

- proprietarii întreprinderii (acŃionarii) care vor să cunoască evoluŃia averii lor şi a câştigului pe care îl aşteaptă;

- băncile cu care întreprinderea este în relaŃii financiare, care sunt interesate să cunoască bonitatea acesteia, garanŃiile pe care le prezintă întreprinderea în recuperarea împrumuturilor lor acordate, capacitatea întreprinderii de a face faŃă împrumuturilor contractate;

- parteneri de afaceri (clienŃi sau furnizori) care îşi modifică opŃiunile strategice în funcŃia de situaŃia economico – financiară a întreprinderii cu care colaborează;

- concurenŃa este interesată de starea economico - financiară a unei întreprinderi în vederea consolidării propriei poziŃii pe piaŃă;

- organele administrative locale şi centrale sunt interesate de situaŃia economico - financiară deoarece fiecare întreprindere constituie o sursă de venit şi un mijloc de rezolvare a problemelor economico-sociale;

- sindicatele urmăresc situaŃia economico – financiară deoarece constituie baza de negociere privind majorările de salarii şi de încheiere a contractului colectiv de muncă.

14

1.5. NoŃiuni utilizate în analiza economico - financiară

Desfăşurarea procesului de analiză presupune utilizarea unor noŃiuni specifice ca : element, fenomen, factor, cauze, legături factorial-cauzale. Fenomenele sunt forme exterioare a le realităŃii economice, respectiv acele aspecte, laturi şi legături dintre actele economice care apar şi se manifestă la suprafaŃa acesteia şi pot fi cunoscute de oameni în mod direct. Elementele reprezintă părŃi componente ale fenomenului (rezultatului) analizat. Factorii reprezintă acele forŃe motrice care în anumite condiŃii provoacă sau determină un fenomen (rezultat economic). Cauzele sunt reprezentate de acele fenomene care explică direct geneza unui fenomen (rezultat economic).

Între noŃiunea de factor şi cauză este o apropiere din punct de vedere a funcŃiilor de realizare a fenomenului (rezultatului). Astfel noŃiunea de factor se utilizează pentru fenomene noi, complexe, pe când noŃiunea de cauză pentru fenomene primare, simple, care în desfăşurarea analizei nu mai pot fi descompuse în alŃi factori. Legăturile factorial-cauzale sunt forme ale conexiunii sau dependenŃei prin care interacŃiunea unor fenomene, sau părŃi ale lor, generează fie transformarea fenomenului, fie a altor fenomene.

Dintre noŃiunile prezentate un loc aparte îl ocupă factorii, deoarece studiul lor explică schimbările care au loc la nivelul fenomenelor (rezultatelor). Tocmai din această cauză una din sarcinile analizei o constituie cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor prin intermediul cărora participă la formarea şi, respectiv modificarea fenomenelor (rezultatelor). Numai în acest fel, la nivelul întreprinderii, se pot identifica posibilităŃile de amplificare a factorilor care au efecte pozitive asupra activităŃii întreprinderii, respectiv eliminarea celor cu efecte negative.

Gruparea factorilor care intervin în analiza unei întreprinderi se face după mai multe criterii, cele mai importante fiind: 1. după caracterul lor în sistemul legăturilor factorial-cauzale se disting :

factori cantitativi, factori de structură, factori calitativi: - factorii cantitativi sunt purtătorii materiali ai celor calitativi, fiind

condiŃia preliminară şi indispensabilă a acŃiunii acestora; - factorii de structură se manifestă întotdeauna când fenomenul analizat

este format din mărimi agregate (compuse din mai multe elemente) a căror elemente componente participă cu intensităŃi specifice la dezvoltarea sa;

- factorii calitativi sunt cei care au aceeaşi natură cu fenomenul analizat şi se deosebesc de acesta doar prin gradul de extensiune;

2. după modul de acŃiune asupra fenomenului distingem : factori cu acŃiune directă - sunt cei care îşi exercită nemijlocit acŃiunea asupra fenomenului analizat (factori de gradul 1), respectiv factori cu acŃiune indirectă – care

15

acŃionează asupra fenomenului prin intermediul altor factori (factori de gradul 2,3,... n);

3. după gradul de agregare vorbim de : factori simpli - sunt cei care nu mai pot fi descompuşi în alŃi factori respectiv factori complecşi – care sunt alcătuiŃi din mai mulŃi factori simpli;

4. după locul de acŃiune distingem : factori interni (endogeni) - care acŃionează în interiorul întreprinderii şi au de regulă un caracter determinist respectiv factorii externi (exogeni) - care provin din mediul ambiant şi au un caracter probabilistic.

1.6. Metodologia analizei economico - financiare Etapele demersului de analiză economico – financiare: 1. Stabilirea domeniului de analiză; 2. Formularea scopului şi a obiectivelor 3. Alegerea indicatorilor sau setului de indicatori ce definesc cel mai bine

fenomenul analizat; 4. Culegerea informaŃiilor şi prelucrarea acestora:

- stabilirea nivelului indicatorilor, a abaterilor şi evoluŃiei lor; stabilirea bazelor de comparaŃie;

- identificarea factorilor care influenŃează indicatorul şi a corelaŃiilor existente între factori şi între factori şi indicator;

- identificarea sensului, măsurarea mărimii şi intensităŃii influenŃei fiecărui factor;

- explicarea influenŃei factorilor asupra indicatorului: - explicarea mecanismului de transmitere a influenŃei factorilor

asupra indicatorului; - explicarea cauzelor care modifică factorul respectiv;

6. Diagnosticarea stării analizate prin selectarea punctelor slabe şi a celor tari; 7. Elaborarea pachetului de măsuri: diminuarea, eliminarea influenŃei

punctelor slabe; noi, de implementare a unor acŃiuni noi; de susŃinere (menŃinere, creştere ) a influenŃei punctelor tari.

Cele mai utilizate metode şi tehnici folosite în analiza economico -

financiară sunt : A) diviziunea; B) comparaŃia; D) metoda substituŃiilor în lanŃ; C) metoda ratelor financiare; E) metoda scorurilor.

16

1.6.1. Diviziunea

Descompunerea fenomenului sau procesului cercetat în elemente componente, cu scopul de a: - evidenŃia structura fenomenului respectiv; - contribuŃia (aportul) fiecărui element la formarea fenomenului analizat; - comportamentul specific fiecărui element component; - sensul şi intensitatea în care elementele componente influenŃează fenomenul

analizat Un fenomen poate fi descompus după mai multe criterii dintre care cele mai

des întâlnite sunt : - diviziunea după timpul de formare a rezultatelor (semestre, trimestre,

luni, zile, ore) are scopul de a localiza contribuŃia diferitelor unităŃi de timp la formarea rezultatului total, de a evidenŃia abaterile de la tendinŃa generală de manifestare în timp a fenomenului, permiŃând urmărirea ritmicităŃii în producerea fenomenului analizat;

- diviziunea după locul de formare a rezultatelor (întreprindere, secŃie, sector, atelier, loc de muncă) are scopul de a evidenŃia gradul de participare a fiecărui loc analizat la obŃinerea rezultatului;

- diviziunea pe păr Ńi sau elemente componente specifice naturii rezultatului asigură cercetarea laturii esenŃiale a formării şi dezvoltării acestuia.

Modelul general de reprezentare a diviziunii unui fenomen (F) se

prezintă ca o sumă de elemente (if ; n1i ÷= ) :

nf...if...2f1fF ++++= ,

iar abaterea absolută totală (∆F) ca sumă algebrică a abaterilor parŃiale :

∑=

∆=∆n

1iifF

unde : ∆fi este abaterea absolută a elementului fi calculată cu relaŃia :

0if1ifif −=∆ ,

unde : fi1 - nivelul indicatorului în perioada curentă; fi0 - nivelul indicatorului în perioada de bază. Sensul şi mărimea contribuŃiei fiecărui element la indicele abaterii variaŃiei relative ( FI∆ ) se determină prin calcularea indicilor abaterii variaŃiei

relative specifici elementului „i” ( fiI∆ ), prin relaŃia de calcul:

17

1000if

0if1iffiI ×

−=∆

, iar

∑=

∆=∆n

1ifiIFI

Pentru a măsura şi caracteriza prin diviziune contribuŃia relativă a fiecărui element la rezultatul total se foloseşte indicele greutăŃii specifice (gs) calculat cu relaŃia :

Fifgs=

Dacă se doreşte evidenŃierea realizării unui anumit nivel de structură se foloseşte indicele greutăŃii specifice (Igs) care arată de câte ori greutatea specifică (ponderea) efectivă se abate de la nivelul greutăŃii specifice, considerat ca bază :

0gs1gs

gsI =

1.6.2. ComparaŃia

Orice rezultat al activităŃii firmei se analizează şi apreciază nu numai ca o mărime în sine, ci şi în raport cu un criteriu, cu o bază de comparaŃie.

Baza de comparaŃie poate fi selecŃionată dintr-o multitudine de criterii ca: - rezultatele perioadei (perioadelor) precedente; - nivelul programat sau planificat al unor indicatori; - rezultatele altor întreprinderi din acelaşi domeniu de activitate; - rezultatele medii pe ramură; - rezultatele unor întreprinderi similare din alte Ńări; - nivelul optim al indicatorului; - normative, standarde, rezultate de laborator, etc. În cazul folosirii acestei metode trebuie respectate cel puŃin următoarele

condiŃii : - să fie asigurată omogenitatea datelor supuse comparaŃiei (indicatorii

comparaŃi să aibă acelaşi conŃinut economic şi aceeaşi metodologie de determinare);

- analiza să se refere la aceeaşi perioadă de timp (an, semestru, trimestru, lună, etc.).

După criteriul care stă la bază, se disting mai multe categorii de comparaŃii: - comparaŃii în timp , când se compară fenomenul în diferite momente

ale evoluŃiei;

18

- comparaŃii în spaŃiu, când se compară rezultatele obŃinute de întreprinderea analizată cu rezultatele altei întreprinderi din aceeaşi ramură sau rezultatele obŃinute de două secŃii ale aceleaşi întreprinderi;

- comparaŃii mixte , adică acele comparaŃii care se bazează pe ambele criterii (timp şi spaŃiu);

- comparaŃii în funcŃie de un criteriu prestabilit, când se compară rezultatele obŃinute cu programe, norme, normative, standarde, clauze contractuale;

- comparaŃii cu un caracter special, care au loc în determinarea eficienŃei unor măsuri sau soluŃii tehnico-economice (compararea variantelor în vederea alegerii celei optime).

Pentru a cuantifica comparaŃiile vom folosi comparaŃia în dinamică a fenomenului, deoarece este cel mai bogat în conŃinut.

1. ABATEREA ABSOLUTĂ a) În mărimi absolute (∆F) reprezintă diferenŃa dintre nivelul efectiv şi cel al bazei de comparaŃie a aceluiaşi fenomen sau rezultat, exprimate în unitatea de măsură a indicatorului dat. În dinamică, sporul absolut reprezintă diferenŃa în mărimi absolute dintre nivelul indicatorului din perioada curentă (1) şi cea de bază (0). Arată în mărimi absolute cu câte unităŃi a sporit (crescut sau redus) indicatorul în perioada curentă faŃă de cea de bază.

Dacă se calculează pentru două perioade succesive, sporul este cu bază în lanŃ, iar din punct de vedere statistic reprezintă diferenŃa de ordinul întâi dintre două valori ale unei serii dinamice:

- cu bază fixă : 0FtF0/tF −=∆

- cu baza în lanŃ: 1tFtF1t/tF −−=−∆

b) În mărimi relative b1) Indicele de creştere exprimă de câte ori nivelul efectiv al fenomenului sau rezultatului analizat a crescut sau a scăzut faŃă de nivelul considerat ca bază. În dinamică arată de câte ori indicatorul (bază de comparaŃie) din perioada de bază se regăseşte în indicatorul (comparat) din perioada curentă. Se exprimă sub formă de coeficient sau procentual. Dacă se calculează pentru două perioade succesive (cazul cel mai relevant), indicele este cu bază în lanŃ.

- cu bază fixă: 1000FtF

0/FtI ×=

- cu baza în lanŃ: 1001tF

tF1t/FtI ×

−=−

b2) Sporul relativ sau abaterea indicelui este rezultatul comparaŃiei care exprimă în procente abaterea nivelului efectiv de la nivelul de comparare. În dinamică arată procentual cât reprezintă abaterea indicatorului de la o perioadă la alta faŃă de nivelul indicatorului în perioada de bază. Arată cu cât a sporit

19

procentual indicatorul din perioada curentă faŃă de cea de bază. Dacă se calculează pentru două perioade succesive (cazul cel mai relevant), variaŃia indicelui este cu bază în lanŃ.

- cu bază fixă: =×−

=×∆

=∆ 1000F

0FtF100

0F0/tF

0/FtI

1000/FtI1001000FtF

−=−×=

- cu baza în lanŃ: =×−

−−=×

−−∆

=−∆ 1001tF

1tFtF100

1tF1t/tF

1t/FtI

1001001t/tFI1001001tF

tF−×−=−×

−=

2. ABATEREA MEDIE a) Modificarea medie absolută a fenomenului (sporul mediu) are semnificaŃie doar pentru date omogene. Se determină pe baza primului şi ultimului termen al unei serii cronologice. Arată în măsuri absolute cu cât a sporit fenomenul în medie pe un subinterval al intervalului de timp analizat.

n0FnF

n

n

0ttF

F−

=∑==∆

b) Indicele mediu al modificării fenomenului are semnificaŃie doar pentru date omogene. Se determină pe baza primului şi ultimului termen al unei serii cronologice. Arată în măsuri relative de câte ori a sporit fenomenul în medie pe un subinterval al intervalului de timp analizat.

n0FnF

nn

0tFtIFI =∏

==

c) Ritmul mediu al modificării fenomenului are semnificaŃie doar pentru date omogene. Se determină pe baza primului şi ultimului termen al unei serii cronologice. Arată în măsuri relative cu cât a sporit fenomenul în medie pe un subinterval al intervalului de timp analizat.

1n0FnF

1nn

otFtIFR −

=−

∏=

=

INDICATORII MEDII Nivelul mediu al fenomenului arată valoarea care are probabilitatea cea mai mare de apariŃie, fiind o măsură a tendinŃei centrale, caracterizând cel mai bine ansamblul fenomenului.

20

Pentru seriile de tip flux (care măsoară nivelul fenomenului pentru o perioadă) care se pot cumula, se poate utiliza: a) Media aritmetică (cronologică) simplă:

∑=

×=n

1ttF

n

1F

b) Media aritmetică ponderată în funcŃie de frecvenŃele ( ip - probabilităŃile) de apariŃie:

∑=

×=n

1iiFipF

1.6.3. Metoda substituŃiilor în lan Ń

Acesta metodă se utilizează în cazul legăturilor în care dependenŃa factorilor se materializează în relaŃii matematice de produs sau raport astfel încât la variaŃia determinată a unui factor să corespundă o valoare bine determinată a caracteristicii rezultative. Deci, valoarea pe care o ia una dintre variabile determină valoarea celeilalte.

Metoda substituŃiilor în lanŃ constă în: - identificarea factorilor care influenŃează abaterea fenomenului

economic; - stabilirea relaŃiilor cauzale dintre factori şi fenomen; - măsurarea influenŃei factorilor, stabilind sensul şi intensitatea acŃiunii

lor. Această metodă implică respectarea următoarelor reguli convenŃionale, rezultate şi acceptate de practica şi teoria economică pe baza experimenŃelor empirice: - ordonarea factorilor se face în funcŃie de criteriul condiŃionării

economice: în factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi;

- substituirile se fac succesiv, întâi factorul cantitativ şi apoi cel calitativ;

- un factor substituit se menŃine la nivelul curent în operaŃiile ulterioare;

- ultimul factor care se substituie, este cel de natură calitativă.

21

1.6.4. Metoda ratelor financiare

Ratele reprezintă un raport procentual între două mărimi comparabile din punct de vedere logico-economic, fiind utilizate foarte frecvent în analiza financiară.

Principiul de bază al construirii ratelor este că valoarea informaŃională a lor este mult mai mare decât a indicatorilor judecaŃi separaŃi şi permite totodată o mai bună comparabilitate în timp şi spaŃiu.

O rată are sens doar atunci când reuneşte elemente asociabile din punct de vedere economic, şi când aceste elemente, acŃionând împreună, reflectă un fenomen.

După conŃinutul lor ratele pot fi de multe tipuri: a) rate de structură, reflectând ponderea pe care un element economic îl

deŃine într-un alt element economic mai cuprinzător şi de aceeaşi natură (activ, pasiv, venit, cheltuieli);

b) rate de gestiune, care reflectă o modalitate sau durată de transformare a unui element de activ sau pasiv în lichidităŃi, fie o durată medie a devenirii exigibile a unei plăŃi sau încasări;

c) ratele de echilibru, care exprimă echilibrul financiar ce se realizează între resurse şi utilizări;

d) ratele de randament, care reflectă eficienŃa utilizării unor categorii de resurse.

Necesitatea utilizării ratelor decurge din nevoia de standardizare. Întreprinderile diferă între ele atât din punctul de vedere al dimensiunii, al volumului afacerilor, al spaŃiului de acŃiune, cât şi din punctul de vedere al organizării concrete a afacerilor. Astfel apare nevoia ca cel puŃin pentru întreprinderile aparŃinând aceluiaşi sector să se poată emite judecăŃi de valoare pe baza unor indicatori.

În practică, deşi pot fi construite o varietate de rate, trebuie găsite acele rate care reflectă cel mai fidel fenomenul analizat. 1.6.5. Metoda scorurilor

Metoda scorurilor vizează identificarea unor funcŃii predictive pentru evaluarea riscului de faliment, pe bază de metode statistice. Metoda scorurilor reprezintă o funcŃie construită pe baza unui număr mai mare de indicatori pentru care a fost necesară observarea în timp a mai multor întreprinderi. FuncŃia scor „Z “ are forma : nxz...2xb1xaZ ⋅++⋅+⋅= , unde : x1, ... , xn - ratele folosite în calcul ; a, b, z - coeficienŃi de ponderare. Scorul Z calculat la nivelul unei întreprinderi indică gradul de vulnerabilitate al acesteia încă înainte ca riscul să se manifeste efectiv.

22

CAPITOLUL II. INSTRUMENTELE ANALIZEI ECONOMICO – FINANCIARE

Rezumatul capitolului Capitolul II prezintă principalele surse informaŃionale ale analizei economico-financiare, acestea fiind: bilanŃul contabil, contul de profit şi pierdere şi notele explicative la bilanŃ. Atunci când situaŃia o impune, pentru detaliere se impune utilizarea inclusiv a balanŃei contabile de verificare. Analiza economico - financiară nu se limitează numai la folosirea datelor din situaŃiile financiare în starea lor brută, iniŃială. Acestea sunt prelucrate şi transformate în vederea obŃinerii unor informaŃii în măsură să satisfacă scopul şi obiectivele analizei economico - financiare. În acest sens bilanŃului contabil i se aduc o serie de corecŃii, el stând la baza întocmirii bilanŃului financiar respectiv contului de profit şi pierdere de asemenea, acesta stând la baza construirii tabloului soldurilor intermediare de gestiune. Alături de aceste surse informaŃionale, cu precădere pentru obŃinerea datelor necesare analizei economice, analist va cerceta orice alt document necesar al contabilităŃii de gestiune precum şi alte instrumente de lucru specifice (exemplu: dări de seamă statistice). Datele cu care operează analiza sunt aşadar prezentate în anumite documente financiar-contabile, care se constituie în instrumente ale analizei. Prezentul capitol se constituie într-un capitol de recapitulaŃie a cunoştinŃelor dobândite în cursurile anterioare de contabilitate, dar totodată se realizează şi o trecere spre analiza propriu zisă, pe parcurs fiind inserate o serie de elemente specifice analizei economico-financiare (identificarea cauzelor sau factorilor care determină nivelul şi evoluŃiei diverselor posturi bilanŃiere, judecarea după criterii de eficienŃă a nivelul şi evoluŃiei acestora, interpretarea valorilor înscrise în situaŃiile financiare, transformarea şi prelucrarea situaŃiilor financiare în conformitate cu scopul analizei economico-financiare).

2.1. Principalele surse informaŃionale ale analizei econimico-financiare

Principalele surse informaŃionale utilizate de analiza economico-

financiară pornesc de la situaŃiile financiare întocmite de întreprinderi, respectiv: bilanŃul contabil, contul de profit şi pierdere şi notele explicative la bilanŃ. SituaŃiile financiare anuale se compun din: • bilanŃul contabil este documentul de sinteză cu ajutorul căruia se prezintă

situaŃia patrimonială a întreprinderii la un moment dat, adică bunurile economice, drepturile şi obligaŃiile reflectate în activul respectiv pasivul bilanŃului;

23

• contul de profit şi pierdere reflectă rezultatele exerciŃiului ce provin din activitatea întreprinderii (cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile exerciŃiului, precum şi rezultatul exerciŃiului – profit dau pierdere);

• notele explicative la situaŃiile financiare. Atunci când situaŃia o cere, pentru detaliere se impune utilizarea

inclusiv a balanŃei contabile de verificare. Analiza economico - financiară nu se limitează numai la folosirea

datelor din situaŃiile financiare în starea lor brută, iniŃială. Acestea sunt prelucrate şi transformate în vederea obŃinerii unor informaŃii în măsură să satisfacă scopul şi obiectivele analizei economico - financiare. În acest sens bilanŃului contabil i se aduc o serie de corecŃii, el stând la baza întocmirii bilanŃului financiar respectiv contului de profit şi pierdere de asemenea, acesta stând la baza construirii tabloului soldurilor intermediare de gestiune. Alături de aceste surse informaŃionale, cu precădere pentru obŃinerea datelor necesare analizei economice, analist va cerceta orice alt document necesar al contabilităŃii de gestiune precum şi alte instrumente de lucru specifice (exemplu: dări de seamă statistice).

2.2. BilanŃul contabil

BilanŃul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă bunurile economice, drepturile şi obligaŃiile întreprinderilor (activul şi pasivul întreprinderii), la încheierea exerciŃiului. Fiind documentul oficial de sinteză a întreprinderilor, bilanŃul trebuie să redea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaŃiei financiare şi a rezultatelor obŃinute.

BilanŃul furnizează doar o imagine la un moment dat, o fotografie a patrimoniului întreprinderii ce se modifică, însă, în mod continuu.

BilanŃul contabil se poate reda în două forme: vertical – listă sau orizontal – în cont.

În formatul vetical – listă bilanŃul contabil are următorul conŃinut: A. active imobilizate; B. active circulante; C. cheltuieli în avans; D. datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an; G. datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an; H. provizioane; I. venituri în avans; J. capital şi rezerve. În format orizontal bilanŃul are două părŃi: activ respectiv pasiv. În activ sunt cuprinse toate drepturile de proprietate şi de creanŃă ale

întreprinderii, iar în pasiv toate obligaŃiile şi angajamentele întreprinderii, adică capitaluri proprii şi datorii contractate de întreprindere şi nerambursate încă altfel spus sursele de finanŃarea ale activului întreprinderii. Elementele de activ sunt ordonate în bilanŃ după criteriul lichidităŃii în sens crescător, adică activele

24

ce pot fi transformate cel mai rapid în numerar sunt situate în parte de jos, la baza activului.

Elementele de pasiv sunt ordonate după criteriul exigibilităŃii, pasivele cel mai puŃin exigibile (ce au scadenŃa la plată cea mai îndepărtată ca timp) ocupă parte de sus a pasivului. În primul rând, în pasiv sunt înscrise capitalurile proprii. Aceste resurse, practic nu sunt exigibile. În categoria surselor permanente mai sunt înscrise şi datoriile financiare pe termen mediu şi lung pentru că scadenŃa lor este îndepărtată. Cele mai exigibile elemente ale pasivului sunt datoriile pe termen scurt.

Transformarea bilanŃului contabil din format vertical-listă în format în orizontal în cont se realizează astfel:

• în activ: A. active imobilizate; B. active circulante; C. cheltuieli în avans; Total activ: A+B+C

• în pasiv: J. capital şi rezerve; H. provizioane; G. datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an; D. datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an; I. venituri în avans; Total pasiv: J+H+G+D+I

2.2.1. Activul bilanŃului contabil A) Activele imobilizate sunt bunuri de orice natură, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziŃionate sau produse de întreprindere, care intră în patrimoniul acesteia ca urmare a deciziilor investiŃionale fiind destinate să servească o perioadă îndelungată activitatea întreprinderii. Din punct de vedere financiar sunt elemente stabile, care se uzează şi se înlocuiesc lent şi a căror depreciere ireversibilă se reflectă prin amortizare. La rândul lor, activele imobilizate se compun din :

1. imobilizări necorporale sau intangibile; 2. imobilizări corporale sau tangibile; 3. imobilizări financiare.

A.1. Imobiliz ările necorporale cuprind posturi ce nu sunt omogene, precum: cheltuielile de constituire; cheltuielile de dezvoltare; concesiunile, brevetele, licenŃele, mărcile, drepturile şi alte valori similare; fondul comercial; alte imobilizări necorporale (programele informatice create de unitate sau achiziŃionate de la terŃi, pentru necesităŃile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale); imobilizările necorporale în curs de execuŃie. Modificarea valorii imobilizărilor necorporale la sfârşitul perioadei faŃă de începutul perioadei de gestiune şi evoluŃia în timp a acestora este influenŃată de: - amortizarea anuală calculată, care determină tendinŃa de reducere a valorii

imobilizărilor necorporale; - achiziŃionarea de imobilizări necorporale (cheltuieli de emitere a noi acŃiuni,

a obligaŃiunilor, noi studii de cercetare - dezvoltare, concesionări, know-how, elaborarea sau achiziŃionarea de noi programe informatice), care conduce la creşterea valorii acestora;

25

- acŃiuni de reevaluare care pot determina creşterea sau diminuarea valorii imobilizărilor necorporale;

- vânzarea de active necorporale. A2. Imobiliz ările corporale constituie substanŃa unui agent economic şi determină capacitatea de producŃie a acestuia. În această grupă se includ: terenuri şi amenajări la terenuri; construcŃii; instalaŃii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaŃii; echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaŃii de lucru); aparate şi instalaŃii de măsurare, control şi reglare; mijloace de transport; mobilier, aparatură birotică, echipamente de proiecŃie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale; avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuŃie. În imobilizările necorporale şi corporale se introduc şi imobilizările în curs, adică investiŃiile neterminate până la finele exerciŃiului, bunuri facturate de furnizori dar nerecepŃionate, etc. Imobilizările corporale se supun amortizării conform reglementărilor în vigoare. Terenurile nu sunt supuse amortizării şi deci îşi păstrează constantă valoarea în timp, cu excepŃia acŃiunilor de reevaluare. Celelalte categorii de imobilizări corporale îşi modifică valoarea sub influenŃa următorilor factori: - amortizarea calculată anual, diminuează valoarea acestora; - achiziŃionarea şi punerea în funcŃiune de noi construcŃii, instalaŃii, mijloace de

transport, etc., care sporesc valoarea imobilizărilor corporale cu valoarea lor de intrare;

- acŃiunile de reevaluare a imobilizărilor corporale care pot determina creşterea sau diminuarea valorii imobilizărilor corporale.

Sensul şi semnificaŃia modificării valorii imobilizărilor cuprinde: • 1MFI > , respectiv valoarea imobilizărilor corporale în perioada curentă

este mai mare decât în perioada de bază şi are loc când valoarea de intrare a mijloacelor fixe puse în funcŃiune devansează valoarea amortizării plus valoarea mijloacelor fixe scoase din funcŃiune (vândute, casate, etc.) şi / sau creşte valoarea imobilizărilor fixe prin reevaluarea lor;

• 1MFI = , respectiv valoarea imobilizărilor corporale se menŃine constantă, când amortizarea calculată plus valoarea imobilizărilor corporale scoase din funcŃiune este compensată integral prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe puse în funcŃiune şi/sau de creşterea valorii prin reevaluare;

• 1MFI < , respectiv valoarea imobilizărilor corporale în perioada curentă este mai mică decât în perioada de bază, când valoarea de intrare a punerilor în funcŃiune nu compensează integral amortizarea calculată plus valoarea scoaterilor din funcŃiune şi/sau diminuarea valorii prin reevaluare.

A3. Imobilizările financiare sunt formate din: titluri de participare; interese de participare deŃinute; alte titluri imobilizate şi creanŃe imobilizate (creanŃe legate de participaŃii, respectiv titlurile de participare şi interesele de participare,

26

împrumuturi acordate pe termen lung, acŃiuni proprii deŃinute pe termen lung şi alte creanŃe imobilizate).

Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acŃiuni şi alte titluri cu venit variabil deŃinute de o societate în capitalul altor societăŃi comerciale, a căror deŃinere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă acesteia.

Interesele de participare reprezintă drepturi deŃinute în capitalul altei societăŃi comerciale. Interesele de participare sunt deŃinute pe termen lung în scopul garantării contribuŃiei la activităŃile persoanei juridice respective. Ele cuprind investiŃii în întreprinderi asociate şi investiŃii strategice. B) Activele circulante sunt elemente patrimoniale necesare realizării ciclului de exploatare, supuse în majoritatea cazurilor unei rotaŃii rapide. În cadrul fiecărui ciclu ele trec din forma de active fizice, în cea de creanŃe şi apoi de disponibilităŃi.

Activele circulante au în componenŃa lor : 1. stocuri; 2. creanŃe; 3. (casa şi conturile la bănci şi investiŃii financiare pe termen scurt

(disponibilităŃi băneşti). B1) Stocurile

Stocurile reprezintă acea parte a activelor circulante aflate la încheierea exerciŃiului sub forma activelor fizice: - mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea

revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii; - materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc

în produsul finit integral sau parŃial, fie în starea lor iniŃială, fie transformată;

- materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminŃe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaŃie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

- produsele, respectiv: o semifabricatele, prin care se înŃelege produsele al căror proces

tehnologic a fost terminat într-o secŃie (fază de fabricaŃie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secŃii (faze de fabricaŃie) sau se livrează terŃilor;

o produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaŃie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităŃii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienŃilor;

o rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile; - ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziŃionate sau fabricate,

destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terŃi cu obligaŃia restituirii în condiŃiile prevăzute în contracte;

27

- producŃia în curs de execuŃie, care reprezintă producŃia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepŃiei tehnice sau necompletate în întregime, în cadrul producŃiei în curs de execuŃie se cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuŃie sau neterminate.

B11) Stocuri de materii prime şi materiale VariaŃia valorii stocurilor de la sfârşitul perioadei faŃă de începutul perioadei se explică prin acŃiunea modificării următorilor factori: - cantitatea materialelor aflate în stoc; - structura materialelor aflate în stoc; - preŃul materialelor (preŃul de evaluare a materialelor). B12) Stocuri de producŃie în curs de execuŃie

În bilanŃul contabil se consemnează valoarea, la cost de producŃie, a produselor, lucrărilor şi serviciilor aflate în curs de execuŃie la sfârşitul perioadei, diminuată cu provizioanele aferente.

Factorii de care depinde nivelul şi evoluŃia producŃiei neterminate sunt: - volumul fizic al producŃiei, influenŃează direct nivelul producŃiei neterminate; - durata ciclului de fabricaŃie este un alt factor direct de care depinde nivelul şi

evoluŃia producŃiei neterminate; cu cât este mai mare durata ciclului de fabricaŃie cu atât volumul producŃiei în curs este mai mare;

- structura producŃiei; - costul de producŃie. B13) Stocuri de semifabricate, produse finite şi produse reziduale

Valoarea produselor aflate în stoc este influenŃată de trei factori: - volumul fizic (cantitatea) produselor aflate în stoc; - structura produselor în stoc; - costul efectiv al produselor.

Modificarea stocurilor în perioada curentă faŃă de cea precedentă este cauzată de: • raportul dintre ritmul fabricaŃiei ( QfabI )şi ritmul livrărilor ( QlI );

- dacă QlIQfabI > – stocurile finale sunt în creştere, dacă livrările nu sunt

compensate pe baza produselor aflate în stocurile iniŃiale; - dacă QlIQfabI < – stocurile finale sunt în scădere, dacă livrările din

stocurile iniŃiale sunt cel mult egale cu ritmul fabricaŃiei. • evoluŃia structurii producŃiei fabricate şi livrate: • modificarea costurilor de producŃie unitare: • acŃiuni de reevaluare a produselor (aducerea elementelor de activ la preŃul

(costul lor real).

28

B14) Stocuri de mărfuri Modificarea stocurilor finale de mărfuri este exprimată prin:

- raportul dintre ritmul achiziŃionării (intrării) şi ritmul vânzării (ieşirii) mărfurilor în cursul perioadei;

- raportul dintre structura mărfurilor intrate şi ieşite; - evoluŃia preŃurilor de achiziŃie a mărfurilor; - acŃiuni de reevaluare a stocurilor; - suplimentarea sau diminuarea provizioanelor.

B2) CreanŃele CreanŃele reflectă sumele băneşti ce urmează să fie încasate de către

agentul economic, reprezentând contravaloarea mărfurilor, produselor, semifabricatelor vândute şi / sau a serviciilor şi lucrărilor prestate.

Analiza creanŃelor necesită gruparea lor, cel puŃin după trei criterii : • în primul rând, după natura lor:

- creanŃe aferente bunurilor, servicilor, lucrărilor vândute (creanŃe-clienŃi); - creanŃe reprezentând avansuri acordate furnizorilor (furnizori-debitori); - creanŃe faŃă de acociaŃi, acŃionari sau grup; - creanŃe sociale (faŃă de salariaŃi) şi fiscale (faŃă de stat);

• în al doilea rând, după principalii beneficiari, urmărindu-se: - nivelul creanŃelor pe beneficiari şi ponderea lor în totalul creanŃelor; - vechimea creanŃelor şi durata medie de încasare; - natura relaŃiilor cu beneficiarii (tradiŃionale, temporare, accidentale,

etc.); • în al treilea rând, este necesară clasificarea creanŃelor în funcŃie de

vechimea lor, alegând intervale de timp specifice activităŃii de comercializare a agentului economic.

B3) DisponibilităŃile băneşti (casa şi conturile la bănci) şi investiŃii financiare pe termen scurt

DisponibilităŃile băneşti reprezintă sumele, lichidităŃile întreprinderii aflate în casă, în bănci, acreditive, plasamente şi alte valori. Deosebirea dintre investiiile financiare înregistrate la nivelul imobilizărilor corporale i cele de la nivelul termenului scurt este dată cu precădere de obiectivele managementului vis-a-vis de aceste tipuri de investiŃii. În cazul celor înregistrate la activele imobilizate se vizează câştigurile din dividende şi mai ales controlul întreprinderilor unde s-au făcut plasamentele, pe când cele pe termen scurt, din partea de jos a bilanŃului sunt efectuate cu scop speculativ, câştigurile fiind sub variaiilor de curs (preŃul de vânzare şi cel de achiziie). C) Cheltuieli în avans care cuprind: sumele reprezentând abonamentele, chiriile şi alte cheltuieli efectuate anticipat; valoarea dobânzilor aferente contractelor de leasing financiar, potrivit prevederilor contractuale.

29

2.2.2. Pasivul bilanŃului contabil Pasivul bilanŃului grupează resursele de care dispune agentul economic

pentru a finanŃa utilizările sale, care sunt grupate în ordinea exigibilităŃii crescătoare.

Elementele patrimoniale de pasiv sunt formate din: A) capital propriu; B) provizioane pentru riscuri şi cheltuieli; C) datorii; D) venituri înregistrate în avans.

A) Capitalul propriu cuprinde fondurile proprii de care dispune un agent economic din care se finanŃează cea mai mare parte a activelor imobilizate ale unei întreprinderi, adică sumele nedatorate în momentul închiderii bilanŃului. În componenŃa lor intră: A1) Capitalul social, reprezintă ansamblul aporturilor în bani şi natură efectuate de către asociaŃi, fie în momentul constituirii societăŃii, fie pe parcurs cu ocazia creşterii de capital, precum şi capitalul preluat în urma operaŃiilor de fuziune prin absorbŃie cu alte persoane juridice. În cadrul societăŃilor comerciale pe acŃiuni şi a societăŃilor în comandită pe acŃiuni el este reprezentat de acŃiuni, egale ca valoare, iar în cadrul societăŃilor în nume colectiv, comandită simplă şi cu răspundere limitată este reprezentat de părŃi sociale. A2) Prime legate de capital, formate din prime de emisiune, de fuziune şi de aport, de conversie ele rezultând din operaŃii de creştere a capitalului, realizată fie în numerar, fie prin aporturi în natură, fie cu ocazia unei fuziuni, ceea ce presupune emisiunea de acŃiuni noi.

Primele de emisiune a acŃiunilor reprezintă diferenŃa dintre valoarea nominală a unei acŃiuni (mai mică) şi preŃul de emisiune a noilor acŃiuni (mai mare).

Primele de fuziune apar în cazul fuziunii a două sau mai multe societăŃi când se stabileşte valoarea matematică sau intrinsecă a acŃiunilor şi mărimea primelor de fuziune (diferenŃa dintre valoarea matematică şi valoarea nominală a acŃiunilor).

Primele de aport apar în cazul creşterii de capital prin aport în natură. După evaluarea acestor aporturi şi stabilirea numărului de acŃiuni noi de emis se determină prima de aport ca diferenŃă între valoarea matematic - contabilă a acŃiunii şi valoarea sa nominală. A3) Rezerve din reevaluare, reprezentând diferenŃa dintre valoarea actuală (mai mare) şi valoarea înregistrată (mai mică) a activului reevaluat. A4) Rezervele, sunt formate din: - rezerve legale, constituite anual din rezultatul brut, în cota de 5% până la

atingerea unui nivel de 20% din capitalul social; - rezerve statutare, constituite anual din profitul net conform statutului;

30

- alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut care pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru: acoperirea pierderilor, creşterea capitalului social sau alte scopuri potrivit hotărârii Adunării Generale a AcŃionarilor.

A5). Rezultatul reportat, reprezintă acel rezultat sau parte din rezultatul exerciŃiului precedent, a cărei repartizare a fost amânată de Adunarea Generală a AcŃionarilor sau pierderea neacoperită. A6). Rezultatul exerciŃiului financiar este diferenŃa dintre veniturile totale şi cheltuielile totale ale unui agent economic, putând fi favorabil, caz în care reprezintă un profit, sau nefavorabil, reprezentând o pierdere. Soldul creditor reprezintă profitul realizat, dacă veniturile depăşesc cheltuielile, iar soldul debitor, pierderea realizată, dacă cheltuielile depăşesc veniturile. B) Provizioane sunt destinate acoperirii de riscuri şi cheltuieli pe care evenimentele survenite sau în curs de desfăşurare le fac probabile. Astfel de evenimente privesc cazuri precise, dar realizarea lor este nesigură.

Provizioanele reflectă politica de prudenŃă economică, de anihilare sau de reducere a riscurilor care apar în activitatea firmei.

Cazurile cele mai tipice sunt: - provizioane pentru litigii; - provizioane pentru garanŃii acordate clienŃilor; - alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli. Modificarea sumei provizioanelor are loc prin: - creşterea valorii provizioanelor constituite; - diminuarea valorii provizioanelor prin utilizarea lor sau anularea ca

urmare a neproducerii riscului. Între noŃiunea de provizion şi rezervă există o distincŃie clară, deoarece:

- rezervă reprezintă o parte din profitul repartizat destinat să acopere efectele negative ale factorilor aleatori, cât şi pentru a contribui la dezvoltarea globală a întreprinderii;

- un provizion este constituit pe seama cheltuielilor, chiar în absenŃa profitului şi este destinat să acopere o cheltuială sau pierdere precisă, asupra căreia există o marjă de incertitudine a producerii.

C) Datoriile exprimă resurse străine, aparŃinând agenŃilor economici o perioadă mai mult sau mai puŃin îndelungată şi regăsite sub formă de: - datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (pe termen

mediu şi lung); - datorii de trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an (pe termen

scurt). O datorie trebuie clasificată ca datorie curentă atunci când se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al persoanei juridice sau este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanŃului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung. În funcŃie de natura lor datoriilor pot fi financiare şi de exploatare. Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (pe termen mediu şi lung) includ:

31

- datorii financiare: o împrumuturi din emisiuni de obligaŃiuni şi prime de rambursare a

acestora; o credite bancare pe termen lung şi mediu; o datorii legate de participaŃii şi alte împrumuturi şi datorii asimilate; o creditare societate de către acŃionari sau asociaŃi, cu scadenŃă sub un an; o precum şi dobânzile aferente acestora;

- datorii de exploatare cu scadenŃă peste un an. Pentru aprecierea incidenŃei folosirii capitalului împrumutat asupra

rezultatelor agentului economic este necesar să se analizeze efectul de îndatorare.

Prin efect de îndatorare se înŃelege rezultatul financiar pozitiv sau negativ care rezultă ca urmare a folosirii creditului în calitate de capital. El se obŃine comparând rentabilitatea economică cu costul capitalului împrumutat. Efectul de îndatorare este direct proporŃional cu structura financiară şi cu diferenŃa dintre rata economică de rentabilitate şi costul capitalului împrumutat Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (pe termen mediu şi lung) includ: - datorii financiare pe termen scurt:

o ratele scadente ale datoriilor financiare pe termen mediu şi lung pe o perioadă de până la un an;

o credite pe termen scurt; o creditare societate de către acŃionari sau asociaŃi, cu scadenŃă sub un an

- datorii de exploatare cu scadenŃă sub un an: o furnizori şi asimilate; o clienŃi-creditori; o alte datorii de exploatare, din care:

− personal (remuneraŃii datorate, drepturi de personal neridicate în termen, etc.);

− asigurări şi protecŃia socială (sumele datorate organismelor de asigurări şi protecŃie socială);

− bugetul de stat (impozitul pe profit, TVA de plătit, impozitul pe salarii, etc.);

− asociaŃi, acŃionari, grup (dividende de plătit, etc.). Datoriile faŃă de furnizori, de personal, bugetul de stat sau local, asociaŃi şi creditori diverşi au un caracter cvasipermanent aflându-se permanent ca sursă de finanŃare pe termen scurt. Aceste surse depind de soldul mediu zilnic şi de termenul de exigibilitate, adică numărul de zile de la constituirea obligaŃiei până la plata efectivă a lor. ObligaŃiile pe termen scurt fiind surse gratuite de capital, trebuie gestionate eficient, ceea ce înseamnă, în esenŃă, că este benefic pentru societatea comercială dacă se realizează un volum al decalajelor de plăŃi mai mare decât al decalajelor de încasări.

32

D) Venituri în avans se referă la: veniturile înregistrate în avans, ce reprezintă: sumele facturate sau încasate din chirii, abonamente, asigurări; dobânda aferentă bunurilor cedate în regim de leasing financiar; subvenŃii pentru investiŃii - subvenŃiilor guvernamentale şi ale resurse primite pentru finanŃarea investiŃiilor, precum şi a imobilizărilor primite cu titlu gratuit. Suma veniturilor încasate în avans creşte prin extinderea activităŃilor pentru care se solicită avansuri (practic credite pentru producŃia sau serviciile viitoare) şi scade prin livrarea produselor pentru care s-a încasat avansul sau restituirea lui.

Structura bilanŃului contabil este prezentată în anexă.

2.3. BilanŃul financiar 2.3.1. BilanŃul financiar - scop, utilitate, structură

Scopul bilanŃului financiar este inventarierea averii şi angajamentelor întreprinderii şi ordonarea lor strictă pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate.

BilanŃul financiar este denumit de către unii specialiştii în domeniul analizei economico-financiare „bilanŃ lichiditate-exigibilitate” deoarece are o bună capacitate de a exprima măsura în care întreprinderea îşi poate onora angajamentele rezultate din raporturile cu terŃii. Caracteristici: − este construit în valori nete; − reflectă o imagine statică a patrimoniului (la moment dat); − imaginea patrimoniului este mult mai reală decât în cazul bilanŃului

contabil; − construcŃia bilanŃului financiar se face punând în valoare nivelul real de

lichiditate a elementelor de activ şi nivelul real de exigibilitate a elementelor de pasiv.

Criteriile de constituire a bilanŃului financiar: − pentru activ se urmăreşte eliminarea elementelor patrimoniale care nu pot fi

transformate în lichidităŃi (active fictive) şi regruparea elementelor rămase în funcŃie de gradul real de lichiditate al acestora;

− pentru pasiv se urmăresc regruparea elementelor în funcŃie de gradul real de exigibilitate al acestora.

Utilitatea bilanŃului financiar poate fi privită din mai multe perspective: − din perspectiva celor căror li se adresează:

- acŃionari - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor, evoluŃia mărimii acestuia, durata de lichidare a acestuia în eventualitatea unei recuperări de capitaluri;

- creditori - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului întreprinderii ce reprezintă garanŃia realizării drepturilor lor;

33

− din perspectiva modului în care satisface cerinŃele şi obiectivele analizei economico-financiare - ordonarea bilanŃul pe termene răspunde mai bine: analizei structurii financiar - patrimoniale; analizei bonităŃii financiare; analizei echilibrului financiar; analizei randamentului financiar; analizei riscurilor întreprinderii.

2.3.2. ConstrucŃia bilanŃului financiar A. Retratarea elementelor bilanŃiere

OperaŃiunea de retratare vizează atât elementele de activ cât şi pe cele de pasiv şi se referă în principal la următoarele operaŃiuni: 1. Eliminarea activelor fictive deoarece nu sunt transformabile în numerar;

Denumirea elementului de activ CorecŃia asupra

activului CorecŃia asupra

pasivului

Cheltuieli de constituire şi de cercetare – dezvoltare (ct. 201 şi ct. 203)

Se elimină din activ Se diminuează cu

aceeaşi sumă capitalul propriu;

Decontări cu asociaŃii privind capitalul: - Ct. 456 cu sold debitor

Se elimină din activ Se reduce capitalul

social

Cheltuieli înregistrate în avans (ct. 471) Se elimină din activ Se reduce capitalul

propriu 2. Având în vedere că elementele patrimoniale sunt înregistrate în bilanŃul

contabil la valori istorice se recomandă reevaluarea acestora (imobilizări şi stocuri), diferenŃele în plus sau în minus afectând concomitent elementul de activ reevaluat şi în corespondenŃă postul de pasiv „rezerve din reevaluare” (sold creditor – plusurile; sold debitor - minusurile);

3. Includerea veniturilor înregistrate în avans (ct. 472) la capitaluri proprii deoarece privite static aceste venituri pot fi asimilate rezultatului exerciŃiului;

4. Includerea subvenŃiilor pentru investiŃii (ct. 131 - 138) la capitaluri proprii deoarece sunt resurse financiare la dispoziŃia întreprinderii;

5. Provizioanele (ct. 151) vor fi asimilate capitalurilor proprii deoarece, potrivit abordării statice, posibilitatea de apariŃie a riscului grevează doar asupra exerciŃiului financiar următor.

B. Regruparea elementelor

Se urmăreşte poziŃionarea elementelor de activ şi pasiv la un nivel care să reflecte gradul real de lichiditate şi exigibilitate al acestora: • pentru activ:

− activele imobilizate reevaluate– cu durată de realizare mai mare de un an, din care:

o imobilizări necorporale; o imobilizări corporale (inclusiv stocuri cu mișcare lentă şi

fără mişcare);

34

o imobilizări financiare (inclusiv creanŃe cu durată de realizare mai mare de un an);

− active circulante – cu durată de realizare mai mică de un an, din care: o stocuri; o creanŃe (inclusiv creanŃe imobilizate mai mici de un an); o investiŃii financiare pe termen scurt (inclusiv tituluri de

participare pentru care întreprinderea numai interes şi doreşte să le vândă);

o disponibilităŃi băneşti în casă şi conturi la bănci. • pentru pasiv:

− capitaluri permanente - cu o durată de exigibilitate mai mare de un an, compuse din:

o capitaluri proprii – (inclusiv rezerve din reevaluare, venituri înregistrate în avans, subvenŃii pentru investiŃii şi provizioane);

o datorii pe termen mediu şi lung, din care: � datorii financiare pe termen mediu şi lung (credite

pe termne mediu şi lung, împrumuturi obligatare, creditare de către acŃionari sau asociaŃi pe termen lung);

� datorii de exploatare pe termen mediu şi lung (furnizori, clienŃi-creditori, obligaŃii fiscale şi sociale neachitate într-un an);

− datorii pe termen scurt - cu o durată de exigibilitate mai mică de un an, compuse din:

o datorii de exploatare pe termen scurt (furnizori, clienŃi-creditori, obligaŃii fiscale şi sociale ce trebuie achitate sub un an);

o datorii financiare pe termen scurt (credite şi împrumuturi pe termen scurt, creditare de către acŃionari sau asociaŃi pe termen scurt).

Structura bilanŃului financiar este prezentată în anexă.

2.4. Contul de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierderi, ca document al situaŃiilor financiare şi instrument al analizei economico – financiare prezintă rezultatele globale ale activităŃii întreprinderii . În formatul actual, contul de profit şi pierdere explicitează modul de formare al rezultatelor pornind de la trei tipuri de activităŃi: activitatea de exploatare, activitatea financiară şi activitatea extraordinară. Pe fiecare dintre aceste trei activităŃi se formează diverse tipuri de rezultate (profit sau pierdere), prin soldarea veniturilor şi cheltuielilor aferente fiecărei activităŃi, acestea stând la baza formării rezultatului net al exerciŃiului.

35

ACTIVITATEA DE EXPLOATARE Venturile din exploatare sunt formate din: producŃia vândură (ct. 701+702+703+704+705+706+708); venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 706); venituri din subvenŃii de exploatare aferente cifrei de afaceri (ct. 7411; ) variaŃia stocurilor (ct. 711) – venituri din producŃia stocată (sold debitor - scăderea valorii producŃiei stocate şi cu sold creditor - creşterea valorii producŃiei stocate); producŃia imobilizată (ct. 721+722); venituri din subvenŃii de exploatare (ct. 741); alte venituri din exploatare, format din: venituri din subvenŃii de exploatare aferente altor venituri (ct. 7417) şi alte venituri din exploatare (ct. 758) - se impune cercetarea în analitic a acestui cont. Cheltuielile din exploatare sunt formare din: cheltuieli cu materiile prime şi materiale consumabile (ct.601+602); alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608); alte cheltuieli din afară (cu energie şi apă) (ct. 605); cheltuieli privind mărfurile (ct. 607); cheltuieli de personal, inclusiv sarcinile sociale (contribuŃiile anagajatului şi ale anagajatorului) (ct.641+ct.642+ct.645); amortizări şi provizioane pentru deprecierea activelor imobilizate (ct. 6811- cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor+ct. 6813-ct.7813); ajustarea valorii activelor circulante (ct.654+ct.6814-ct.754+ct.7814); alte cheltuieli de exploatare, formate din: cheltuieli privind prestaŃiile externe (ct. 611+ct.612+ct.613+ct.614+ct.621+ct.622+ct.623+ct.624+ct.625+ct.626+ct.627+ct.628); cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct.635); cheltuieli cu despăgubiri, donaŃii şi subvenŃii acordate (ct. 658) şi ajustări privind provizioanele (ct.6812-ct.7812). ACTIVITATEA FINANCIAR Ă Veniturile financiare sunt compuse din: venituri din imobilizări financiare (ct.761 – dividende aferente titlurilor + valoarea titlurilor primite prin reinvestirea dividendelor); venituri din investiŃii financiare pe termen scurt (ct.762 – dividende aferente investiŃiilor financiare pe termen scurt); venituri din creanŃe imobilizate (ct.763 – dobânda aferentă creanŃelor imobilizate cedate); venituri din investiŃii financiare cedate (ct.764 – preŃul de vânzare al investiŃiilor financiare cedate + câştigul rezultat din vânzarea investiŃilor financiare pe termen scurt la un preŃ de cesiune mai mare decât valoarea contabilă); venituri din diferenŃe de curs valutar (ct. 765 – diferenŃe favorabile în urma încasării creanŃelor în valută respectiv decontării datoriilor în valută, în urma evaluării creanŃelor respectiv datoriilor al finele exerciŃiului financiar, a disponibilităŃilor şi altor valori de trezorerie în bancă sau casierie în valută (titluri de stat, acreditive, depozite pe termen scurt în valută)); venituri din dobânzi (ct.766); venituri din sconturi obŃinute (ct.767 – de la furnizori sau alŃi creditori); alte venituri financiare (ct. 768). Cheltuielile financiare sunt compuse din: pierderi din creanŃe legate de participaŃii (ct. 663 – valoarea pierderilor din creanŃe imobilizate); cheltuieli privind investiŃiile financiare cedate (ct.664 – valoarea imobilizărilor financiare, cedate sau scoase din activ + diferenŃe nefavorabile dintre valoarea contabilă a investiŃiilor financiare pe termen scurt şi preŃul de cesiune); cheltuieli din

36

diferenŃe de curs valutar (ct. 665 – diferenŃe nefavorabile în urma încasării creanŃelor în valută respectiv achitării datoriilor în valută, în urma evaluării creanŃelor respectiv datoriilor al finele exerciŃiului financiar, a disponibilităŃilor şi altor valori de trezorerie în bancă sau casierie în valută (titluri de stat, acreditive, depozite pe termen scurt în valută) respectiv rezultate ca urmare a lichidării depozitelor pe termen scurt, a acreditivelor şi avansurilor de trezorerie în valută); cheltuieli privind dobânzile (ct. 666); cheltuieli privind sconturile acordate (ct. 667 – clienŃilor, debitorilor sau băncilor); alte cheltuieli financiare (ct. 668). ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ Venituri extraordinare sunt formate din veniturile din subvenŃii pentru evenimente extraordinare şi altele asimilate (ct. 771 – valoarea subvenŃiilor primite sau de primit drept compensaŃie pentru pierderile suferite); Cheltuieli extraordinare sunt formate din cheltuielile privind calamităŃile şi alte evenimente extraordinare (ct. 671 – valoarea pierderilor din calamităŃi, exproprieri etc.).

Structura contului de profit şi pierdere este redată în anexă.

2.5. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Rezultatele reflectate în contul de profit şi pierdere este necesar a fi prezentate pe diferite trepte de agregare, exprimate valoric, în acest mod formându-se tabloul soldurilor intermediare de gestiune.

Tabel nr. 1 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune Elemente ExplicaŃii

+ Venituri din vânzarea mărfurilor - Cheltuieli privind mărfurile

+ = Marja comercială Reprezintă câştigul realizat sub formă de adaos comercial rezultat din activitatea de comercializare a mărfurilor.

+ ProducŃia vândută

Împreună cu veniturile din vânzarea mărfurilor şi venituri din subvenŃii aferente cifrei de afaceri (ct. 7411) formează cifra de afaceri.

+ VariaŃia stocurilor – sold creditor - VariaŃia stocurilor – sold debitor + ProducŃia imobilizată

+ = ProducŃia exerciŃiului

Reprezintă totalitatea bunurilor şi serviciilor produse de întreprindere într-o anumită perioadă de timp. Este o expresie a activităŃii globale a întreprinderii.

37

- Cheltuieli materii prime, mat. consumabile

- Alte cheltuieli materiale

- Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apă)

- Cheltuieli privind prestaŃiile externe

= Valoarea adăugată

Exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producŃie, în deosebi a factorilor muncă şi capital, peste valoarea materiilor prime, materialelor şi serviciilor cumpărate de întreprindere de la terŃi. Valoarea adăugată reprezintă bogăŃia creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii peste valoarea consumurilor intermediare provenite de la terŃi.

+ Venituri din subvenŃii de exploatare (ct. 7411 + 7417)

- Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

- Cheltuieli de personal

=

Acumularea brută din exploatare (rezultatul exploatării înainte de amortizare, provizioane sau rezultatul brut al exploatării)

Reprezintă capacitatea brută de autofinanŃare care se degajă din activitatea de exploatare. Exprimă potenŃialul de autofinanŃare a investiŃiilor pentru exploatare. Aceasta poate lua valori pozitive, caz în care poartă denumirea de excedent brut din exploatare (Ebe) sau valori negative fiind denumită deficit brut din exploatare (Dbe).

+ Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare (ct. 7812+ 7813 +7814)

+ Alte venituri din exploatare (ct. 754+758)

- Amortizări şi provizioane (ct.6811+6812+6813+6814)

- Alte cheltuieli din exploatare (ct.654+658)

= Rezultatul exploatării

Exprimă, în mărimi absolute, rentabilitatea aferentă activităŃii de exploatare după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente acestei activităŃi. Caracterizează performanŃele activităŃii de exploatare.

38

+ -

Venituri financiare Cheltuieli financiare

+ = Rezultatul financiar

= Rezultatul curent

Se determină prin luarea în considerare a rezultatului financiar, permiŃând aprecierea impactului politicii financiare asupra rezultatelor întreprinderii.

+ = Rezultatul extraordinar

= Rezultatul brut al exerciŃiului

Exprimă în mărimi absolute rentabilitatea brută aferentă activităŃii întreprinderii, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente unui exerciŃiu financiar.

- Impozitul pe profit

= Rezultatul net al exerciŃiului

Exprimă, în mărimi absolute, rentabilitatea netă aferentă activităŃii întreprinderii, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale şi a impozitului pe profit aferent unui exerciŃiu financiar. Profitul net este măsura absolută a rentabilităŃii financiare a capitalului propriu.

39

40

CAPITOLUL III. ANALIZA POZI łIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII

Rezumatul capitolului PoziŃia financiară a întreprinderii reprezintă relaŃiile dintre sursele de finanŃare (capitaluri proprii şi datorii) şi activele întreprinderii aşa cum sunt acestea reflectate de bilanŃ. PoziŃia financiară poate oferi informaŃii utile datorită elementelor care o determină: − structura financiară a întreprinderii şi resursele economice, adică activele pe

care le controlează întreprinderea; − bonitatea financiară a întreprinderii, pusă în evidenŃă prin lichiditate şi

solvabilitate; − echilibrul între nevoi şi surse, reflectate în pasivul şi activul bilanŃier; − modul de gestionare al resurselor financiare. Analiza structurii financiare îşi propune aprecierea structurii financiare a întreprinderii, adică a modului de formare a surselor de finanŃare după termene de exigibilitate (scurt, mediu şi lung) respectiv provenienŃă (proprii, împrumutate şi atrase). O structură financiară solidă presupune ca întreprinderea să beneficieze de stabilitate financiară, în condiŃiile unei autonomii şi implicit a unei îndatorări acceptabile. Analiza structurii patrimoniale îşi propune cercetarea modului de construire a patrimoniului concret – real, identificarea destinaŃiei economice a capitalurilor şi evaluarea capacităŃii întreprinderii de a-şi modifica structura patrimonială în ca urmare a schimbărilor din mediu în vederea îmbunătăŃirii parametrilor de eficienŃă economică. Un prim indiciu privind eficienŃa dinamicii elementelor componente ale activului poate fi pusă în evidenŃă prin prisma comparării cu dinamica cifrei de afaceri. Din acest punct de vedere, apreciem ca fiind eficientă modificarea nivelului elementului de activ dacă ritmul de creştere a elementului de activ este devansat de creşterea cifrei de afaceri. Analiza bonităŃii financiare urmăreşte aprecierea capacităŃii de plată a întreprinderii, adică evidenŃierea capacităŃii întreprinderii de onorare la plată a datoriilor indiferent de termen. Lichiditatea exprimă măsura în care întreprinderea reuşeşte să-şi achite obligaŃiile sale curente pe seama activelor curente (cele mai lichide elemente de activ). Analiza solvabilităŃii întreprinderii urmăreşte capacitatea acesteia de a-şi achita obligaŃiile totale (indiferent de termen) din resursele totale. Pe baza acestui indicator se poate evalua riscul incapacităŃii totale de plată pe termen lung. Din punct de vedere al câmpului de acŃiune solvabilitatea este mai largă decât lichiditatea, incluzând în determinare active indiferent de gradul de lichiditate şi respectiv datorii indiferent de gradul de exigibilitate.

41

Logica analizei echilibrului financiar este aceea de judecare a deciziilor ce s-au luat la nivelul întreprinderii din punct de vedere al asigurării surselor de finanŃare necesare acoperirii nevoilor de finanŃat, aceea de identificare şi înŃelegere a legăturilor existente între sursele financiare şi mijlocale economice.

Analiza echilibrul financiar se analizează pe termene, având ca obiective: − echilibrul pe termen lung, prin compararea capitalurilor permanente cu

activele imobilizate (fond de rulment); − echilibrul curent (pe termen scurt), prin compararea activelor circulante cu

obligaŃiile pe termen scurt (datorii nefinanciare pe termen scurt) (necesarul sau nevoia de fond de rulment);

− echilibrul global, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment (trezoreria).

Baza de pornire a analizei echilibrului financiar pe baza bilanŃului financiar presupune respectarea următoarelor egalităŃi: � active imobilizate = capital permanent, adică activele cu termene de

lichiditate de peste un an trebuie finanŃate din surse cu termene de exigibilitate corespunzătoare (mai mare de un an);

� active circulante = datorii pe termen scurt, adică activele cu termene de lichiditate mai mică de un an trebuie finanŃate din surse cu termene de exigibilitate corespunzătoare (mai mică de un an).

Echilibrul financiar este o condiŃie de bază pentru derularea unei activităŃi profitabile. ObŃinerea rentabilităŃii f ără îndeplinirea condiŃiilor de echilibru financiar nu oferă cadrul viabilităŃii pe termen lung a unei întreprinderi. łintirea echilibrului financiar presupune reglarea unui lung şir de dezechilibre care se manifestă în activitatea întreprinderii. Unul dintre obiectivele majore ale managementului ar trebui să fie gestiunea raŃională şi eficientă a resurselor pe care întreprinderea le are la dispoziŃie în vederea asigurării unui nivel superior de eficienŃă şi de rentabilitate pentru întreprindere. Astfel, analiza gestiunii resurselor financiare ale întreprinderii îşi propune urmărirea modului urmărirea modului de gestionare a resurselor financiare şi aprecierea eficienŃei gestionării resurselor financiare.

În termeni generali o gestiune eficientă a resurselor se realizează atunci când se obŃin rezultatele scontate cu un volum cât mai limitat de resurse. Creşterea nivelului de eficienŃă în gestiunea resurselor este echivalentă cu: − obŃinerea aceluiaşi rezultat cu un volum mai mic de resurse; − cu acelaşi volum de resurse obŃinerea unui rezultat mai mare. Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se realizează prin viteza de rotaŃie, cu ajutorul căreia se măsoară durata de timp necesară transformării activelor în forma iniŃială bănească şi durata de reînnoire a datoriilor.

42

3.1. Analiza structurii financiar-patrimoniale a întreprinderii

Analiza stucturii financiar-patrimoniale se realizează cu ajutorul ratelor de structură ale pasivului respectiv ale activului. Ratele de structură se calculează ca raport între un post (sau grupă de posturi) din activ sau pasiv şi totalul bilanŃier, precum şi ca raport între elementele de activ sau pasiv şi nivelul total al grupelor din care acestea fac parte. 3.1.1. Analiza structurii pasivului (structura financiară) Analiza structurii financiare îşi propune aprecierea structurii financiare a întreprinderii, adică a modului de formare a surselor de finanŃare după termene de exigibilitate (scurt, mediu şi lung) respectiv provenienŃă (proprii, împrumutate şi atrase). A. Analiza structurii financiare dup ă termene de exigibilitate a. Rata stabilităŃii financiare (RSf) reflectă măsura în care întreprinderea dispune de surse de finanŃare cu caracter permanent (stabil). PreponderenŃa în totalul pasivului bilanŃier (PT) a capitalului permanent (Cpm) reflectă caracterul permanent al finanŃării activităŃii, conferind întreprinderii un grad mai ridicat de siguranŃă prin stabilitate în finanŃare.

100PT

CpmRSf ×=

Un nivel minim care oferă o stabilitate acceptabilă pentru întreprindere este de 50%, deşi un nivel ce oscilează în jurul a 66% este considerat mai adecvat. EvoluŃia în dinamică a ratei stabilităŃii financiare poate urma următoarele situaŃii: � cazul 1 : 0RSf1RSf > - stabilitatea financiară creşte de la o perioadă la

alta ca urmare a faptului că sursele stabile se modifică într-o proporŃie mai mare decât totalul surselor de finanŃare ( PTICpmI > ); de regulă este o

situaŃie mai favorabilă pentru întreprindere dacă majorarea capitalului permanent se datorează modificării într-un ritm superior a nivelului capitalului propriu faŃă de cel al datoriile pe termen mediu şi lung.

� cazul 2 : 0RSf1RSf = - gradul de stabilitate financiară rămâne nemodificat

( PTICpmI = );

� cazul 3 : 0RSf1RSf < - gradul de stabilitate financiară scade

( PTICpmI < ); de regulă este o situaŃie favorabilă pentru întreprindere dacă

43

se datorează pe seama reducerii nivelului datoriilor pe termen mediu şi lung, fără însă ca rata să scadă sub nivelul minim stabilit.

După provenienŃă, capitalul permanent este format din capitaluri proprii (Cpr) şi datorii pe termen mediu şi lung (Dtml).

DtmlCprCpm +=

b) Rata surselor curente (RSc) reflectă măsura în care sursele curente (Dts – datorii pe termen scurt) participă la formarea surselor totale (PT – pasiv total) şi la finanŃarea activităŃii întreprinderii.

100PT

DtsRSc ×=

Rata stabilităŃii financiare şi rata surselor curente sunt complementare.

RSf + RSc = 100 % B. Analiza structurii financiare după surse de provenienŃă a. Autonomia financiară evidenŃiază măsura în care sursele de finanŃare ale întreprinderii sunt constituite pe baza celor proprii. Cu cât sursele proprii deŃin o pondere mai importantă în totalul surselor de finanŃare cu atât autonomia financiară a întreprinderii este mai ridicată. a1. Rata autonomiei financiare globale (Rafg) măsoară gradul în care capitalurile proprii (Cpr) participă la formarea pasivului total (ca expresie a totalului surselor de finanŃare existente la nivelul întreprinderii).

100PT

CprRafg ×=

Un nivel minim al ratei este considerat 33 %. Dacă capitalul propriu reprezintă: - cel puŃin 66% din totalul pasivelor - întreprinderea are o autonomie financiară

ridicată, prezentând garanŃii aproape certe pentru a beneficia de credite pe termen mediu sau lung;

- sub nivelul minim întreprinderea se află într-o situaŃie nefavorabilă în ceea ce priveşte riscul de solvabilitate şi de acces pe piaŃa creditului.

Dacă în dinamică nivelul ratei este în creştere are loc o creştere a autonomiei financiare globale. Este de recomandat ca această creştere să se întemeieze pe creşterea într-un ritm mai rapid a nivelului rezultatului net al exerciŃiului, faŃă de cel al celorlalte elemente de capitaluri proprii. Dacă în dinamică nivelul indicatorului este în scădere are loc o reducere a autonomiei financiare globale. Poate fi considerată o situaŃie normală când se datorează creşterii într-un ritm mai rapid a nivelului datoriilor din exploatare (cu condiŃia ca acest lucru să fie urmarea, în principal, a unei relaxări a termenelor

44

de plată sau a sporirii volumului de activitate) şi a nivelului creditelor bancare pe termen mediu sau lung (cu condiŃia ca întreprinderea să beneficieze de efectul de levier financiar). a2. Rata autonomiei financiare la termen (Raft) reflectă proporŃia în care capitalurile proprii participă la formarea capitalurilor permanente.

100Cpm

CprRaft ×=

Nivelul minim al indicatorului este considerat 50%. Sub această limită întreprinderea se află într-o situaŃie nefavorabilă în ceea ce priveşte riscul de solvabilitate.

b. Îndatorare reflectă măsura în care sursele de finanŃare ale întreprinderii sunt constituite pe baza celor împrumutate şi atrase. Cu cât sursele împrumutate deŃin o pondere mai importantă în totalul surselor de finanŃare cu atât îndatorarea întreprinderii este mai ridicată. b1. Rata îndatorării globale (Rîg) măsoară gradul în care datoriilor totale (DT) participă la formarea pasivului total (ca expresie a totalului surselor de finanŃare existente la nivelul întreprinderii).

100PT

DTRîg ×=

Nivelul maxim al acestui indicator este considerat a fi 66%. În dinamică, nivelul indicatorul ar trebui să se conserve sau să se reducă pe seama modificării datoriilor într-un ritm mai lent decât modificarea pasivului. Cea mai favorabilă situaŃie are la bază rambursarea datoriilor pe termen mediu şi lung respectiv reducerea nivelului datoriilor financiare pe termen scurt (creditelor de trezorerie), acestea cedând locul capitalurilor proprii. Rata autonomiei financiare globale (Rafg) şi rata îndatorării globale (Rîg) sunt complementare.

Rafg + Rîg =100 %

b2. Rata îndatorării la termen (Rît) reflectă gradul în care datoriile pe termen mediu şi lung participă la formarea resurselor permanente.

100Cpm

DtmlRît ×=

Nivelul maxim al ratei este considerat 50% . Peste acest nivel întreprinderea se află în pericol de insolvabilitate.

45

Concluzii: 1. Întreprinderea trebuie să beneficieze de stabilitate financiară, în condiŃiile

unei autonomii şi implicit a unei îndatorări acceptabile. Această stabilitate poate fi atinsă şi pe seama împrumuturilor pe termen mediu şi lung cu restricŃiile date de autonomia şi îndatorarea financiară şi de efectul de levier (pârghie) financiar.

2. Structura financiară se constituie pe baza deciziilor de finanŃare adoptate de managementul întreprinderii, un rol foarte important în constituirea acesteia jucând costul resurselor financiare. Pornind de aici, un alt criteriu de apreciere a structurii financiare este costul capitalului. Din acest punct de vedere, o structură financiară solidă este aceea care asigură resursele financiare necesare întreprinderii în condiŃiile celui mai scăzut cost al capitalului

3. Considerăm că o structură financiară adecvată este doar o condiŃie necesară pentru viabilitatea pe termen lung a afacerii, pentru creşterea valorii întreprinderii, dar nu şi suficientă atâta vreme cât mijloacele din activului bilanŃier nu sunt bine structurate, atâta vreme cât alocările pe activ sunt deficitare.

3.1. 2. Analiza structurii activului (structura patrimonial ă) Analiza structurii patrimoniale îşi propune cercetarea modului de construire a patrimoniului concret – real, identificarea destinaŃiei economice a capitalurilor şi evaluarea capacităŃii întreprinderii de a-şi modifica structura patrimonială în ca urmare a schimbărilor din mediu în vederea îmbunătăŃirii parametrilor de eficienŃă economică. Un prim indiciu privind eficienŃa dinamicii elementelor componente ale activului poate fi pusă în evidenŃă prin prisma comparării cu dinamica cifrei de afaceri. Din acest punct de vedere, apreciem ca fiind eficientă modificarea nivelului elementului de activ dacă ritmul de creştere a elementului de activ este devansat de creşterea cifrei de afaceri. ExistenŃa acestei corelaŃii evidenŃiază şi accelerarea vitezei de rotaŃie a elementului de activ, care presupune obŃinerea aceluiaşi nivel al rezultatelor de natura cifrei de afaceri pe baza unui consum mai mic de resurse, evidenŃiat de elementul de activ (imobilizări corporale – resurse tehnice; stocuri – resurse materiale etc.) sau creşterea nivelului cifrei de afaceri pe baza aceluiaşi consum de resurse. În aceste condiŃii, pentru a putea determina cauzele fluctuaŃiilor ratei de structură patrimonială, se pune problema evidenŃierii factorilor care au generat decalajele dintre indicele elementelor de activ şi indicele activului total. La modul general, se poate indica un set de factori care influenŃează structura patrimonială a întreprinderii: • domeniul de activitate şi sectorul în care activează întreprinderea; • mărimea întreprinderii;

46

• opŃiunile strategice ale întreprinderii; • factori juridico-economici;

o reglementările legale în vigoare; o forma juridică a întreprinderii;

• factori tehnico-economici: • intensitatea capitalizării (alocarea surselor financiare ale pasivului);

o durata de viaŃă a imobilizărilor; o durata procesului de producŃie;

• relaŃiile cu partenerii externi; • factori conjuncturali.

a. Rata activelor imobilizate (RAi) reprezintă ponderea elementelor patrimoniale de natura activelor imobilizate (Ai) în total patrimoniu (AT) şi măsoară gradul de investire a capitalului.

100AT

AiRAi ×=

EvoluŃia în dinamică a ratei activelor imobilizate poate urma următoarele situaŃii: � cazul 1 : 01 RAiRAi >

− creşte ponderea activelor imobilizate în total activ ca urmare a faptului că activele imobilizate se modifică într-o proporŃie mai mare decât activul total ( ATIAiI > );

− această modificare se apreciază ca fiind benefică pentru întreprindere doar dacă duce la creşterea cifrei de afaceri într-o măsura mai mare decât creşterea activelor imobilizate ( AiICAI > );

� cazul 2 : 0AiR1AiR = : − ponderea activelor imobilizate rămâne nemodificată ( ATIAiI = );

− este o situaŃie benefică pentru întreprindere dacă se obŃin cel puŃin aceleaşi rezultate din perioada bază de comparaŃie ( AiICAI ≥ );

� cazul 3 : 0AiR1AiR < :

− ponderea activelor imobilizate scade ( ATIAiI < );

− este o situaŃie favorabilă dacă se obŃin cel puŃin aceleaşi rezultate din perioada bază de comparaŃie ( AiICAI ≥ ).

Pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor imobilizate, după cum urmează : a1. Rata imobilizărilor necorporale (RInc)

47

100AT

IncRInc ×=

a2. Rata imobilizărilor corporale (RIc)

100AT

IcRIc ×=

a3. Rata imobilizărilor financiare (RIf)

100AT

IfRIf ×=

Pentru aceste rate complementare se formează relaŃia:

RInc + Ric + RIf = RAi

b. Rata activelor circulante (RAc) exprimă în mărimi relative nivelul capitalului imobilizat în procesul de exploatare, adică ponderea activelor circulante în total activ.

100AT

AcRAc ×=

Rata activelor circulante se apreciază în funcŃie de specificul activităŃii. Un nivel recomandat este greu de impus. Se recomandă comparaŃii cu sectorul din care face parte întreprinderea sau cu competitorul cel mai puternic (liderul de pe piaŃa unde întreprinderea activează sau pe care doreşte să se extindă sau să se retragă). Între rata activelor imobilizate şi rata activelor circulante există relaŃia :

RAi + RAc = 100

În aceste condiŃii, modificarea nivelului ratei activelor imobilizate va determina modificarea în sens contrar, dar cu aceeaşi măsură a nivelului ratei activelor circulante.

EvoluŃia în dinamică a ratei activelor circulante poate evolua după următoarele situaŃii: � cazul 1 : 0AcR1AcR > :

− creşte ponderea activelor circulante în total activ ca urmare a faptului că activele circulante se modifică într-o proporŃie mai mare decât activul total ( ATIAcI > );

− această modificare se apreciază ca fiind eficientă pentru întreprindere doar dacă duce la creşterea cifrei de afaceri într-o măsura mai mare decât creşterea activelor circulante ( AcICAI > );

� cazul 2 : 0AcR1AcR = :

48

− ponderea activelor circulante rămâne nemodificată ( ATIAcI = );

− este o situaŃie eficientă pentru întreprindere dacă se obŃin cel puŃin aceleaşi rezultate din perioada bază de comparaŃie ( AcICAI ≥ );

� cazul 3 : 0AcR1AcR < :

− ponderea activelor circulante scade ( ATIAcI < );

− este o situaŃie favorabilă dacă se obŃin cel puŃin aceleaşi rezultate din perioada bază de comparaŃie ( AcICAI ≥ ). Pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor

circulante, după cum urmează :

b1. Rata stocurilor (RSt)

100AT

StRSt ×=

Nivelul ratei stocurilor depinde de o serie de factori, printre care: − sectorul de activitate - nivelul ratei este mai ridicat la întreprinderile din

sfera producŃiei şi distribuŃiei şi foarte scăzută la întreprinderile din sfera serviciilor;

− durata şi specificul procesului de fabricaŃie – cu cât aceasta este mai mare, cu atât nivelul ratei este mai ridicat şi durata de imobilizare a fondurilor în stocuri de diferite categorii va fi mai mare;

− volumul de activitate – sporirea volumului de activitate implică în principiu creşterea corespunzătoare a volumului stocurilor; condiŃia de eficienŃă ce trebuie respectată este ca ritmul de creştere al cifrei de afaceri să fie mai accentuat decât cel de creştere al stocurilor;

− modul de gestiune a stocurilor – asigurarea unei viteze de rotaŃie sporite printr-o administrare eficientă duce la acumularea unui nivel mai redus al nivelului stocurilor, al ratei stocurilor şi al nevoii de finanŃare a acestora;

− alŃi factori: structura producŃiei, preŃul de aprovizionare al factorilor de producŃie, preŃul de vânzare al producŃiei etc.

b2. Rata creanŃelor (RCr)

100AT

CrRCr ×=

Rata creanŃelor este influenŃată decisiv de domeniul de activitate, de natura relaŃiilor comerciale, precum şi de termenele de plată practicate. În cazul întreprinderilor de comerŃ sau servicii, ce se află în contact direct cu o clientelă numeroasă (magazine de vânzare de gen cash&carry, prestările de servicii către populaŃie etc.) este foarte scăzută şi înregistrează valori mai ridicate în cazul relaŃiilor inter-întreprinderi.

49

EvoluŃia nivelului creanŃelor actuale faŃă de perioada precedentă este determinată în principal de:

- modificarea cifrei de afaceri; - modificarea duratei medii de încasare; - influenŃa unor factori aleatori (diferenŃele de curs valutar, reactivarea

unor clienŃi, etc.). Aprecierea modificării creanŃelor: creanŃele sunt analizate şi în corelaŃie cu

evoluŃia cifrei de afaceri, când se pot distinge următoarele situaŃii: - CrICAI > , respectiv indicele cifrei de afaceri devansează indicele de

modificare a creanŃelor, aceasta însemnând reducerea duratei medii de încasare, cu efecte benefice pentru întreprindere;

- CrICAI < , modificarea creanŃelor devansează abaterea cifrei de afaceri pe baza creşterii duratei medii de încasare, cu efecte negative asupra situaŃiei financiare a întreprinderii.

b3. Rata disponibilităŃilor băneşti (RDb)

100AT

DbRDb ×=

Nivelul disponibilităŃilor poate fi foarte fluctuant într-un interval redus de timp putând pe de-o parte, fie să crească foarte mult, ca urmare a unor încasări importante, fie pe de altă parte, să scadă ca urmare a unor plăŃi substanŃiale, din aceste motive considerăm că un nivel de referinŃă este foarte greu de stabilit, totuşi un nivel considerat normal este 1,5 - 2% din activul total. Modificarea volumului disponibilităŃilor băneşti faŃă de perioada precedentă este influenŃată de: - viteza de rotaŃie a activelor circulante; - raportul dintre nivelul creanŃelor şi nivelul datoriilor pe termen scurt; - raportul dintre termenele de încasare a creanŃelor şi cele de plată a

obligaŃiilor; - nivelul profitului; - efectele şi termenele de încasare a investiŃiilor financiare pe termen scurt.

Dacă disponibilităŃile băneşti sunt sub limita minimă necesară pentru o durată mai mare de timp, aceasta înseamnă: - incapacitatea de onorare a plăŃilor imediate; - întârzieri în onorarea obligaŃiilor generează penalităŃi şi costuri suplimentare; - nevoia de a apela la credite de trezorerie, purtătoare de costuri.

Dacă disponibilităŃile băneşti se află pentru o durată mai mare de timp la un nivel superior necesarului curent înseamnă: - imobilizări de lichidităŃi; - nefructificarea şi neconservarea lichidităŃilor având în vedere efectele

inflaŃiei; - lipsa unei politici de plasament care să asigure, pe de o parte, menŃinerea

valorii banilor, iar pe de altă parte, realizarea unor venituri suplimentare din

50

dividende sau dobânzi şi / sau din vânzarea titlurilor de plasament la preŃuri mai mari decât cele de achiziŃie.

Pentru aceste rate complementare se formează relaŃia :

RSt + RCr + RDb = RAc

Concluzii: 1. Analiza structurii patrimoniale este destul de dificil de realizat cel puŃin

datorită diversităŃii tipurilor de afaceri pe care o întreprindere la poate iniŃia, la care am adăuga modul specific, particular în care fiecare entitate economică îşi poate configura afacerile.

2. Modificarea dinamicii şi structurii patrimoniului întreprinderii depinde de o serie de factori exogeni, între care condiŃiile de mediu sunt un factor hotărâtor.

3. Modul de formare şi de structurare al patrimoniului este consecinŃa deciziilor de investiŃii şi a deciziilor operaŃionale care s-au luat la nivel întreprinderii în directă corelaŃie cu strategiile avute în vedere pentru îmbunătăŃirea poziŃiei concurenŃiale. Gestionarea corectă a activelor cu ajutorul vitezelor de rotaŃie poate aduce efecte benefice foarte importante la nivelul întreprinderii.

3.2. Analiza bonităŃii financiare a întreprinderii

Analiza bonităŃii financiare urmăreşte aprecierea capacităŃii de plată a întreprinderii, adică evidenŃierea capacităŃii întreprinderii de onorare la plată a datoriilor indiferent de termen. 3.2.1. Analiza lichidităŃii

Lichiditatea exprimă măsura în care întreprinderea reuşeşte să-şi achite obligaŃiile sale curente pe seama activelor curente (cele mai lichide elemente de activ). Cu alte cuvinte lichiditatea reflectă capacitatea de plată a datoriilor pe termen scurt. Analiza lichidităŃii se realizează cu ajutorul ratelor de lichiditate, logica analizei fiind testarea din ce în ce mai drastică a capacităŃii de plată a datoriilor pe termen scurt din elemente de active circulante cu grade de lichiditate din ce în ce mai mari, pe trei nivele:

− rata lichidităŃii curente; − rata lichidităŃii rapide: − rata lichidităŃii imediate.

a. Lichiditatea curentă (Lc) arată măsura în care datoriile curente (datorii pe termen scurt - Dts) pot fi acoperite pe seama activelor curente (circulante - Ac). Compară ansamblul lichidităŃilor potenŃiale, asociate activelor circulante, cu ansamblul datoriilor scadente sub un an.

51

Dts

AcLc =

Valorile de referinŃă ale indicatorului sunt: − valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 1,00, sub acest nivel

întreprinderea aflându-se în pericol incapacităŃii de plată; − valoarea maxim acceptabilă este de 2,00, peste acest nivel considerându-se

că nu se utilizează corespunzător activele curente. b. Lichiditatea rapidă (Lr) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen scurt din creanŃe (Cr) şi disponibilităŃi băneşti (Db). Lichiditatea rapidă exclude stocurile (St) din mijloacele curente de plată, acestea constituind elementul cel mai lent sub aspectul potenŃialului de transformate în lichidităŃi al activelor circulante.

Dts

DbCr

Dts

StAcLr

+=−=

Valorile de referinŃă ale indicatorului sunt: − valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 0,65, sub acest nivel

întreprinderea aflându-se în pericolul incapacităŃii de plată; − valoarea maxim acceptabilă este de 1,00, peste acest nivel considerându-se

că nu se utilizează corespunzător activele curente. c. Lichiditatea imediată (Li) apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităŃilor băneşti (casa şi conturi la bănci şi a investiŃiilor financiare pe termen scurt). Pune în corespondenŃă elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile cele mai exigibile ale pasivului. Valorile de referinŃă ale indicatorului sunt: − valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 0,35, sub acest nivel

întreprinderea aflându-se în pericolul incapacităŃii de plată; − valoarea maxim acceptabilă este de 0,65, peste acest nivel considerându-se

că nu se utilizează corespunzător activele curente.

Dts

Db

Dts

CrStAcLi =−−=

3.2.2. Analiza solvabilităŃii

Analiza solvabilităŃii întreprinderii urmăreşte capacitatea acesteia de a-

şi achita obligaŃiile totale (indiferent de termen) din resursele totale. Pe baza acestui indicator se poate evalua riscul incapacităŃii totale de plată pe termen lung.

Analiza solvabilităŃii se poate realiza din două puncte de vedere: − solvabilitate pe seama activelor;

52

− solvabilitate pe seama rezultatelor financiare obŃinute de firmă pe parcursul exerciŃiului financiar.

Sub aspectul aprecierii solvabilităŃii pe seama activelor se impun anumite precizări: 1. acoperirea datoriilor pe baza activelor trebuie privită ca un supliment

asiguratoriu că întreprinderea are această capacitate în situaŃia în care afacerile sale s-ar dovedi neprofitabile;

2. în primul rând o întreprindere trebuie să fie capabilă să facă faŃă achitării datoriilor la care s-a angajat pe baza rezultatelor generate de investirea acestor resurse financiare în activităŃile sale; astfel problema acoperirii datoriilor din active ar trebui precedată de acoperirea datoriilor pe baza rezultatelor prezente sau viitoare obŃinute de către întreprindere.

a. Rata solvabilităŃii generale (Rsg) arată măsura în care activele totale ale întreprinderii (AT) pot acoperi datoriile totale ale acesteia (DT).

100DT

ATRsg ×=

Nivelul minim acceptabil este de 133%, sub acest nivel întreprinderea aflându-se în pericolul incapacităŃii de plată.

b. Solvabilitatea patrimonială (Sp) exprimă gradul în care capitalul social (Cs) asigură acoperirea creditelor pe termen mediu şi lung (Dtml). Indicatorul are valenŃa de a exprima participarea celor două categorii de finanŃatori ai întreprinderii (acŃionari, creditori) la riscurile afacerii administrate de aceasta.

100DtmlCs

CsSp ×

+=

Este considerat un punct forte pentru bonitatea întreprinderii dacă solvabilitatea patrimonială este cuprinsă între 40 şi 60%. Aprecierea nivelului indicatorului trebuie realizată şi în corelaŃie cu normele de creditare ale băncii(lor) creditoare ori ale altor instituŃii financiare creditoare. c. Gradul de acoperire a serviciului datoriei (Gasd) arată gradul în care autofinanŃarea1 aferentă unui exerciŃiu financiar (AF) este capabilă să acopere rata rambursării creditului (Rc) şi dobânda aferentă creditului pe termen mediu sau lung aferentă aceluiaşi exerciŃiu financiar (Dob).

100Anuitate

AF100

DobRc

DivAmPnGasd ×=×

+−+=

1 AutofinanŃarea este o sursă efectivă proprie formată la nivelul întreprinderii din rezultatul net (Rn) şi cheltuielile cu amortizare (Am) mai puŃin dividende (Div) şi participarea salariaŃilor la profit.

53

Nivelul minim acceptabil pentru acest indicator este de 100%. Sub acest nivel întreprinderea riscă să nu facă faŃă acoperirii anuităŃii aferente datoriilor bancare pe termen mediu sau lung. Dacă : − %100Gasd< - nu există sursele necesare rambursării creditului şi achitării

dobânzilor aferente; − %100Gasd= - integral autofinanŃarea este necesară achitării anuităŃilor la

credite; în această situaŃie întreprinderea nu mai dispune de resurse proprii pentru dezvoltare;

− %100Gasd> - se acoperă ratele anuale scadente şi dobânzile perioadei şi se înregistrează un disponibil pentru autofinanŃare.

Concluzii: 1. Din punct de vedere al câmpului de acŃiune solvabilitatea este mai largă

decât lichiditatea, incluzând în determinare active indiferent de gradul de lichiditate şi respectiv datorii indiferent de gradul de exigibilitate.

2. Legătura între lichiditate şi solvabilitate este determinată de structura financiar-patrimonială. În condiŃiile stricte de definire a lichidităŃii şi solvabilităŃii, o întreprindere chiar dacă dispune de solvabilitate se poate confrunta temporar cu lipsa lichidităŃii. Evident în condiŃii extreme managementul întreprinderii poate lua decizii de acoperire a unei datorii pe termen scurt prin vânzarea unui activ, dar astfel de măsuri reflectă dificultăŃi în asigurarea capacităŃii de plată a datoriilor curente, fiind contraproductive în raport cu viitorul afacerii. Acest aspect este şi un sens invers, adică o întreprindere poate beneficia de lichiditate, dar să se confrunte cu lipsa solvabilităŃii. În acest caz nu este exclusă atingerea solvabilităŃii prin fructificarea unui stoc sau a unei creanŃe în vederea stingerii unei datorii pe termen mediu sau lung. Astfel de măsuri pot însă avea efecte nefavorabile în planul reluării ciclului de producŃie.

3.3. Analiza echilibrului financiar al întreprinder ii 3.3.1. ConsideraŃii generale privind echilibrul financiar Realizarea consecventă a obiectivului major al unei întreprinderi – maximizarea valorii sale poate avea loc numai în condiŃiile unei activităŃi profitabile şi de menŃinere a echilibrului financiar. Într-o determinare financiară, echilibrul financiar exprimă egalitatea sursele financiare şi mijloacele economice necesare desfăşurării activităŃii de exploatare şi comercializare, pe termen lung şi scurt.

54

Logica analizei echilibrului financiar este aceea de judecare a deciziilor ce s-au luat la nivelul întreprinderii din punct de vedere al asigurării surselor de finanŃare necesare acoperirii nevoilor de finanŃat, aceea de identificare şi înŃelegere a legăturilor existente între sursele financiare şi mijlocale economice.

Analiza echilibrul financiar se analizează pe termene, având ca obiective: − echilibrul pe termen lung, prin compararea capitalurilor permanente cu

activele imobilizate (fond de rulment); − echilibrul curent (pe termen scurt), prin compararea activelor circulante cu

obligaŃiile pe termen scurt (datorii nefinanciare pe termen scurt) (necesarul sau nevoia de fond de rulment);

− echilibrul global, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment (trezoreria).

Baza de pornire a analizei echilibrului financiar pe baza bilanŃului financiar presupune respectarea următoarelor egalităŃi: � active imobilizate = capital permanent, adică activele cu termene de

lichiditate de peste un an trebuie finanŃate din surse cu termene de exigibilitate corespunzătoare (mai mare de un an);

� active circulante = datorii pe termen scurt, adică activele cu termene de lichiditate mai mică de un an trebuie finanŃate din surse cu termene de exigibilitate corespunzătoare (mai mică de un an).

În practică, respectarea acestor două egalităŃi de principiu, este destul de dificil de realizat datorită, în principal, neconcordanŃei dintre durata medie a lichidităŃii activului şi durata medie de exigibilitate a pasivului.

Aprecierea stării de echilibru financiar se face în principiu, prin „soldarea” fondului de rulment respectiv a necesarului de fond de rulment în nivelul trezorerie, echilibrul financiar fiind considerat atins atunci când exerciŃiul financiar se încheie cu trezorerie nulă. ExistenŃa şi menŃinerea unei trezorerii nule, în practică este foarte dificil de realizat, manifestându-se ca o tendinŃă, fapt pentru care se constituie ca un obiectiv permanent al managementului financiar al întreprinderii.

Acest indiciu de bază al echilibrului financiar nu înseamnă atingerea integrală a echilibrului financiar, pentru că apar o serie de întrebări a căror răspunsuri pot pune la îndoială concluzia iniŃială, cum ar fi:

1. În ce măsură deciziile care au vizat realizarea echilibrului financiar au asigurat sporul maxim de valoare pentru acŃionari?

2. Care sunt relaŃiile dintre surse şi mijloace din punct de vedere al termenelor de lichiditate respectiv exigibilitate şi care este contribuŃia acestor relaŃii la generarea soldului de trezorerie?

3. Care sunt elementele structurii financiare? Se realizează cel mai scăzut cost al capitalului?

4. În ce stadiu de află întreprinderea şi ce strategii de afaceri adoptă? 5. În ce limite ale trezoreriei negative sau pozitive se apreciază că s-a realizat

echilibrul financiar?

55

3.3.1. Analiza activului net contabil Activul net contabil (ANC) măsoară averea netă a acŃionarilor la un moment dat (activul negrefat de datorii). Mai poartă denumirea de situaŃia netă sau patrimoniul net. Se determină ca diferenŃă dintre activul real2 (Ar) şi datoriile totale angajate de întreprindere (DT).

DTArANC −=

Mărimea activului real provine în urma eliminării din activul total al bilanŃului contabil (AT) a activelor fictive (Af), astfel că mărimea activului real corespunde cu mărimea activului total din bilanŃul financiar.

AfATAr −=

Obiectivul principal al activităŃii întreprinderii îl considerăm creşterea averii acŃionarilor, care din punct de vedere patrimonial se poate realiza prin creşterea valorii ANC, adică a valorii patrimoniale a acŃiunilor. SituaŃii posibile din punct de vedere al mărimii ANC sunt redate mai jos. a) Dacă 0ANC > , atunci: − consemnează realizarea, parŃială sau integrală, a obiectivului fundamental al

întreprinderii – maximizarea valorii capitalurilor proprii şi implicit a activului net; − consecinŃă a reinvestirii unei părŃi din profitul net şi al altor elemente de

acumulări; − creşte (îmbogăŃire) averea acŃionarilor.

b) Dacă 0ANC < , atunci: − datoriile contractate de întreprindere devansează activele nete; − consemnează o stare prefalimentară; − consecinŃă a pierderilor din exerciŃiile anterioare peste valorarea

celorlalte elemente de capitatului propriu; − scade (sărăcire) averea acŃionarilor.

Dinamica indicatorului poate urma următoarele variante: a) ANC prezintă tendinŃă crescătoare ( 1ANCI > ), fapt ce se datorează

modificării activului total, care este finanŃat atât din capital propriu cât şi pe seama angajării de datorii pe diverse termene, dar ritmul dinamicii capitalului propriu devansează ritmul dinamicii datoriilor, în principal prin capitalizarea rezultatelor exerciŃiilor anterioare.

2 Activul real al întreprinderii determină valoarea patrimonială a activelor întreprinderii, fiind reprezentat în două forme conform bilanŃului financiar: − activul economic – forma economică a capitalului investit rezultată după decizia de

alocare a capitalului; − capitalului investit – forma financiară a activului economic existentă înainte de

decizia de alocare.

56

a1. 1ATI > ; 1DTI ≤ , creşte activul total exclusiv pe seama capitalurilor proprii; sau

1ATI > ; 1DTI > , dar DTIATI ≥ , creşterea activului total este finanŃată numai din capitaluri proprii sau atât din capital propriu cât şi pe seama angajării de datorii; a2. 1ATI = ; 1DTI < , se reduc datoriile totale în condiŃiile menŃinerii constante a activelor totale; a3. 1ATI < ; 1DTI < , dar DTIATI > , datoriile scad într-o proporŃie mai mare decât scăderea activul total. b) ANC prezintă tendinŃă descendentă ( 1ANCI < ) fapt ce se datorează

modificării activului total, dar dinamica capitalului propriu este devansată de dinamica datoriilor.

ATIDTI >

3.3.3. Analiza echilibrului financiar pe termen lung

Fondul de rulment (FR) reprezintă excedentul de surse financiare exigibile pe termen mediu şi lung care se degajă în urma acoperirii activelor cu termen de lichiditate similar şi care poate fi folosit pentru finanŃarea activelor cu lichiditatea de sub un an. La modul practic, fondul de rulment este partea din capitalul permanent care depăşeşte valoarea activelor imobilizate nete şi care poate fi destinată finanŃării activelor circulante.

Când sursele permanente sunt mai mari decât necesităŃile permanente întreprinderea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat („rulat”) pentru reînnoirea activelor circulante. În acest fel fondul de rulment apare ca o marjă de securitate sau de siguranŃă financiară care permite întreprinderii să facă faŃă riscurilor generate de activitatea de exploatare.

Fond de rulment poate fi calculat prin mai multe modalităŃi:

a) pe baza părŃii de sus a bilanŃului, ca diferenŃă între capitalul permanent şi imobilizările imobilizate nete (Ain):

FR = Cpm – Ain

În acest caz, fondul de rulment marchează plusul sau disponibilul de capitaluri permanente peste valoarea netă a imobilizărilor care poate fi alocat finanŃării activelor circulante; b) pe baza părŃii de jos a bilanŃului, ca diferenŃă între activele circulante şi

datoriile totale pe termen scurt:

FR = Ac – Dts

De data aceasta fondul de rulment marchează activele circulante finanŃate din surse permanente, sau excedentul de active circulante faŃă de datoriile pe termen scurt.

57

A.Din punct de vedere static, fondul de rulment poate avea valorile:

a.) FR = 0, Ac = Dts Această situaŃie este puŃin probabilă, reflectând armonizarea totală a din

punct de vedere al termenelor între activele şi pasivele întreprinderii. În acest caz activele imobilizate sunt finanŃate din capitaluri permanente, iar activele circulante sunt finanŃate integral pe seama datoriilor pe termen scurt, respectându-se principiile echilibrului financiar.

În acest caz: � întreprinderea nu dispune de fond de rulment; � lichiditatea întreprinderii este asigurată; � riscul perturbării solvabilităŃii este ridicat şi derivă din asimetria lichidităŃii

activului comparativ cu exigibilitatea pasivului, astfel: - obligaŃiile de plată sunt clar dimensionate şi au scadenŃe precizate; - transformarea activelor circulante în lichidităŃi este supusă unor riscuri

mult mai mari, derivate din: o derularea procesului de aprovizionare; o gestiunea stocurilor; o desfăşurarea ciclului de fabricaŃie; o organizarea desfacerii; o încasarea integrală şi la termen a creanŃelor; o posibilitatea de valorificarea a investiŃiilor financiare pe termen

scurt. b.) FR > 0; Ac > Dts.

Când fondul de rulment este pozitiv capitalurile permanente finanŃează o parte din activele circulante, după finanŃarea integrală a imobilizărilor nete. De asemenea, activele circulante transformabile în lichidităŃi vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, dar, în acelaşi timp şi degajarea lichidităŃilor excedentare.

Această situaŃie reflectă o perspectivă favorabilă pentru întreprindere deoarece se degajă o marjă de securitate care poate proteja întreprinderea, parŃial sau integral, de efectele perturbării ciclului de încasare sau de plăŃi a activităŃii operaŃionale.

Fondul de rulment pozitiv se concretizează fie în asigurarea acoperii nevoilor de finanŃat ale ciclului de exploatare, fie în sporirea trezoreriei. c.) FR < 0; Ac < Dts.

Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă utilizarea unei părŃi din datoriile pe termen scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor imobilizate nete (nevoi permanente) contrar principiilor de finanŃare, fiind o situaŃie nefavorabilă întreprinderii sub aspectul asigurării unei marje de siguranŃă în finanŃarea activelor circulante. SituaŃia în care activele circulante transformabile în lichidităŃi sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situaŃie de dezechilibru care reflectă o stare nefavorabilă sub aspectul lichidităŃii.

58

Aprecierea perspectivei întreprinderii de a-şi acoperi datoriile pe termen scurt presupune analiza detaliată a structurii activelor circulante şi a datoriilor pe termen scurt. Dacă lichiditatea medie (viteza de rotaŃie) a activelor circulante este mai mică decât scadenŃa medie (viteza de rotaŃie) a datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar pe termen mediu şi lung poate fi asigurat şi în condiŃiile unui fond de rulment negativ.

Acest dezechilibru poate fi remediat printr-un dezechilibru curent în care activitatea de exploatare degajă surse curente de finanŃare mai mari decât nevoile curente de finanŃare (situaŃia necesarului de fond de rulment negativ). B. Sub aspectul structurii fondului de rulment, analiza acestuia se realizează pe baza modalităŃii de calcul a fondului de rulment pe baza părŃii de sus a bilanŃului, pornind de la structura capitalurilor permanente după provenienŃă:

− fondul de rulment propriu (FRpr), care reprezintă partea din capitalurile proprii care depăşesc valoarea imobilizărilor nete şi care sunt destinate finanŃării activelor circulante (apreciază cuantumul participării capitalului propriu la finanŃarea activelor circulante).

AinCprFRpr −= DtmlFRFRpr −=

− fondul de rulment străin (FRs), care reprezintă datoriile pe termen mediu şi lung sau partea împrumutată a capitalurilor permanete utilizate în acoperirea imobilizărilor nete.

DtmlCprCpmFRs =−= FRprFRFRs −= FRsFRprFR += Respectarea principiilor impuse în analiza structurii financiare a întreprinderii presupune ca mărimea FRpr să fie mai mare decât cea a FRs sau ponderea FRpr în FR să depăşească ponderea FRs în total FR. C. Din punct de vedere al dinamicii: a.) fondul de rulment creşte. Această situaŃie este considerată a fi favorabilă

deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanŃată din capitalul permanent. Dacă această creştere s-a datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite atunci vor creşte şi cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării şi implicit a celui net. SituaŃia financiară se îmbunătăŃeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a făcut pe seama creşterii capitalurilor proprii, în principal prin capitalizarea profiturilor nete.

b.) fondul de rulment scade. Această situaŃie de multe ori este considerată nefavorabilă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din sursele permanente. Dacă această diminuare a fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate atunci situaŃia financiară a întreprinderii pe termen lung se poate îmbunătăŃi ca urmare a rezultatelor exploatării degajate de investiŃiile realizate. De asemenea scăderea fondului de rulment poate fi compensată şi printr-o gestionare mai eficientă a

59

activelor circulante. Reducerea fondului de rulment se manifestă nefavorabil atunci când se micşorează pe seama reducerii capitalului propriu.

c.) fondul de rulment rămâne neschimbat. Deşi această situaŃie este mai mult întâmplătoare ea poate fi rezultatul stagnării întreprinderii când nu se realizează investiŃii sau volumul de activitate rămâne acelaşi. Această situaŃie se întâlneşte pe perioade scurte, operaŃiunile financiar-contabile determinând modificarea permanentă a fondului de rulment în sensul creşterii sau diminuării lui.

Tabel nr. 2 Factorii care influenŃează nivelul şi evoluŃia fondului de rulment

Factori de scădere a fondului de

rulment Factori de creştere a fondului de

rulment 1. Creşterea activului imobilizat, prin:

� investiŃii în: - imobilizări necorporale; - imobilizări corporale; - imobilizări financiare. � iniŃierea unor noi contracte de

leasing financiar; � reevaluare (sporirea valorii

rămase actualizate)

1. Diminuarea activului imobilizat, prin: � amortizare; � vânzări de active; � renunŃarea / cesiunea /

terminarea unor contracte de leasing financiar

� reevaluare (scăderea valorii rămase actualizate)

2. Diminuarea capitalului permanent, prin: � reducerea capitalului propriu: - reducerea capitalului social; - utilizarea rezervelor; - repartizarea de dividende; - pierderi din anii precedenŃi; - diferenŃe cu minus din

reevaluare; - reducerea nivelului

provizioanelor; � restituirea împrumuturilor pe

termen mediu şi lung inclusiv reducerea valorii rămase de achitat la contractele de leasing financiar.

1. Creşterea capitalului permanent, prin: � sporirea capitalului propriu: - creşterea capitalului social; - acumularea rezervelor; - profit reportat din perioadele

precedente; - creşterea rezultatului

exerciŃiului; - diferenŃe cu plus din reevaluare; - obŃinerea de subvenŃii pentru

investiŃii; - creşterea nivelului

provizioanelor; � contractarea de împrumuturi pe

termen mediu şi lung şi creşterea valorii rămase de achitat la contractele de leasing financiar.

D. Pentru analiza mărimii fondului de rulment trebuie să reŃinem două mărimi:

60

- mărimea minimă a fondului de rulment necesară pentru realizarea echilibrului financiar care este dată de nivelul mediu al fluctuaŃiilor nevoii de fond de rulment;

- mărimea optimă a fondului de rulment este cea care menŃine echilibrul financiar la cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor; dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri, atunci mărimea optimă ar trebui să reprezintă ⅓ din cifra de afaceri.

3.3.4. Analiza echilibrului financiar curent Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă partea din activele ciculante nonfinanciare ce trebuie finanŃate din capitalurile permanente. Necesarul de fond de rulment se formează prin compararea activelor circulante nonfinanciare (Acnf) date de stocuri (St) şi creanŃe (Cr) cu datoriile pe termen scurt (Dts) mai puŃin cele financiare (Dfts), adică numai cele de exploatare (Dets).

( ) ( )( ) DetsCrStNFR

DftsDtsIftsDbAcNFR

DtsnfAcnfNFR

−+=−−−−=

−=

Pentru desfăşurarea fiecărui ciclu curent al activităŃii întreprinderii sunt necesare surse financiare ce trebuie asigurate de management. Nevoile temporare (concretizate în reînnoirea stocurilor şi creanŃelor) în principiu trebuie acoperite din surse temporare (furnizori, creditori). A. Din punct de vedere static, pot exista mai multe situaŃii. a.) DetsAcnf;0NFR >>

Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv, el semnifică un surplus de nevoi temporare (active circulante nonfinanciare) în raport cu sursele temporare (datorii pe termne scurt nonfinanciare de exploatare) posibil de mobilizat, pentru care întreprinderea trebuie să aloce fie surse permanente (fond de rulment), fie surse împrumutate pe termen scurt (credite de trezorerie).

SituaŃia în care nevoia de fond de rulment este pozitivă poate fi considerată normală numai dacă este determinată de: - politica de investiŃii care atrage creşterea nevoii de finanŃare a ciclului de

exploatare; - creşterea vânzărilor; - mărirea duratei ciclului de fabricaŃie datorită complexităŃii produselor.

Se consideră o situaŃie nefavorabilă existenŃa unei nevoi de fond de rulment pozitiv când este determinată de: - existenŃa unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi

exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a încetinit încasarea creanŃelor şi s-a urgentat plata obligaŃiilor);

- existenŃa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.

61

b.) DetsAcnf;0NFR << Valoarea negativă a necesarului de fond de rulment evidenŃiază tot o situaŃie

dezechilibru financiar curent, ce constă în existenŃă unui surplus de surse temporare în raport cu nevoile temporare. SituaŃia determină finanŃarea nevoilor permanente sau a disponibilităŃilor băneşti.

Această situaŃie este apreciată ca fiind pozitivă dacă este determinată de: - accelerarea vitezei de rotaŃie a stocurilor şi creanŃelor; - angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate

(scadenŃe mai mari). Un necesar de fond de rulment negativ se consideră ca fiind o situaŃie

nefavorabilă când se datorează unor întreruperi temporare în aprovizionare şi reînnoirea stocurilor sau în activitatea de producŃie.

B. EvoluŃia necesarului de fond de rulment este influenŃată de acŃiunea mai multor factori dintre care cei mai importanŃi sunt: � cifra de afaceri: modificarea cifrei de afaceri determină modificarea NFR în

acelaşi sens; limita inferioară a eficienŃei creşterii NFR este ca ritmul modificării NFR să fie inferior sau cel mult egal, cu ritmului modificării cifrei de afaceri;

� durata ciclului de fabricaŃie: modificarea duratei ciclului de exploatare influenŃează în acelaşi sens NFR şi poate avea loc prin:

o schimbarea tehnologiilor de fabricaŃie; o modificarea structurii producŃiei în favoarea unor produse cu

durată a ciclului de fabricaŃie mai mare sau mai mică decât durata medie;

o măsuri de natură organizatorică care conduc la diminuarea timpilor de prelucrare pe operaŃii, reducerea timpilor auxiliari şi de deservire etc.

� nivelul costurilor de producŃie: modificarea NFR este determinată de: o reducerea costurilor de producŃie prin diminuarea consumurilor

specifice de resurse materiale şi umane, când are loc scăderea NFR;

o depăşirea costurilor de producŃie prin neîncadrarea în consumurile specifice de resurse sau creşterea preŃurilor şi tarifelor de evaluare a acestor consumuri, când NFR creşte;

� modul de gestionare a stocurilor: reducerea NFR se realizează prin: o diminuarea duratei medii de aprovizionare cu materiale şi a

vânzării produselor finite; o dimensionarea optimă a stocurilor de materiale şi produse finite; o micşorarea duratei medii de stocare; o reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi desfacere;

� modificarea preŃurilor la materii prime, materiale, combustibil şi a tarifelor pentru energie şi transport (influenŃa va fi în acelaşi sens);

� modificarea nivelului datoriilor: sunt influenŃate de:

62

o volumul aprovizionărilor – datorii faŃă de clienŃi; o volumul serviciilor şi lucrărilor contractate – datorii faŃă de

prestatori; o baza de calcul a obligaŃiilor faŃă de bugetele statului (fondul de

salarii, valoarea clădirilor, şi terenurilor, profitul brut, etc.). 3.3.5. Analiza echilibrului financiar global

Trezoreria netă (TN) reprezintă disponibilităŃile băneşti rămase la dispoziŃia întreprinderii rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul unui exerciŃiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidităŃi rămase după acoperirea excedentului de active circulante (rămase neacoperite) de către excedentul de capitaluri permanente.

Trezoreria, la nivelul unei întreprinderi, este imaginea disponibilităŃilor monetare şi a plasamentelor pe termen scurt, apărute din evoluŃia curentă a încasărilor şi plăŃilor, respectiv din plasarea excedentului monetar.

Încasările şi plăŃile efectuate reflectă operaŃiunile pe care le realizează firma sunt operaŃiuni de intrare de trezorerie şi operaŃiuni de ieşire de trezorerie.

Practic înseamnă diferenŃa dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment sau diferenŃa dintre disponibilităŃile băneşti (Db) şi datoriile pe termne scurt de natură financiară (Dfts).

DftsDbTN

NFRFRTN

−=−=

Mărimea trezoreriei depinde atât de modificările fondului de rulment (sub influenŃa modificării capitalurilor permanente şi a activelor imobilizate) cât şi de modificările necesarului de fond de rulment (sub influenŃa modificării activelor circulante nonfinanciare, respectiv a datoriilor pe termen scurt nonfinanciare). a.) NFRFR;0TN ==

SituaŃia reflectă cazul ideal de echilibru financiar, când fondul de rulment este dimensionat strict după nevoia de fond de rulment. În practică este o situaŃia temporară, reflectând trecerea de la un dezechilibru financiar spre un alt dezechilibru financiar b.) NFRFR;0TN >>

Dacă trezoreria este pozitivă atunci excedentul de finanŃare se va regăsi sub forma disponibilităŃilor băneşti în conturi bancare şi în casă sau investiŃii financiare pe termen scurt.

În acest caz întreprinderea se găseşte într-o situaŃie favorabilă care se caracterizează într-o îmbogăŃire a trezoreriei, respectiv într-o autonomie financiară pe termen scurt. Se asigură astfel posibilitatea efectuării de plasamente şi a deŃinerii de disponibilităŃi băneşti.

Nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este şi semnul unei situaŃii favorabile, deoarece scopul întreprinderii este antrenarea resurselor în activităŃi

63

eficiente. Pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar, dar pe termen lung ar putea semnifica insuficienŃa utilizării lor cu efecte negative în remunerarea capitalului şi respectiv rambursarea împrumuturilor. c.) NFRFR;0TN <<

Trezoreria negativă evidenŃiază un dezechilibru financiar, când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanŃată în întregime din resurse permanente, apelându-se la credite pe termen scurt (de trezorerie).

Această situaŃie evidenŃiază dependenŃa întreprinderii de resursele financiare externe când atenŃia decidenŃilor trebuie îndreptată spre obŃinerea celui mai mic cost al noilor credite prin negocierea mai multor surse de capital.

Starea de dependenŃă a întreprinderii faŃă de sursele împrumutate limitează autonomia financiară a acesteia pe termen scurt. Concluzii: 1. Echilibrul financiar este o condiŃie de bază pentru derularea unei activităŃi

profitabile. ObŃinerea rentabilităŃii f ără îndeplinirea condiŃiilor de echilibru financiar nu oferă cadrul viabilităŃii pe termen lung a unei întreprinderi.

2. Realizarea echilibrului financiar este un „perpetuum mobile” pentru politica financiară a întreprinderii.

3. Echilibrul financiar se obŃine prin reglarea unui lung şir de dezechilibre care se manifestă în activitatea întreprinderii.

4. Echilibrul financiar din punct de vedere al termenelor de lichiditate şi exigibilitate este strâns legat de structura financiară şi cea patrimonială şi implicit de vitezele de rotaŃie a elementelor financiar-patrimoniale.

3.4. Analiza gestiunii resurselor financiare 3.4.1. Cadrul general al gestiunii resurselor financiare

Unul dintre obiectivele majore ale managementului ar trebui să fie gestiunea raŃională şi eficientă a resurselor pe care întreprinderea le are la dispoziŃie în vederea asigurării unui nivel superior de eficienŃă şi de rentabilitate pentru întreprindere. Astfel, analiza gestiunii resurselor financiare ale întreprinderii îşi propune urmărirea modului de gestionare a resurselor financiare şi aprecierea eficienŃei gestionării resurselor financiare.

În termeni generali o gestiune eficientă a resurselor se realizează atunci când se obŃin rezultatele scontate cu un volum cât mai limitat de resurse. Creşterea nivelului de eficienŃă în gestiunea resurselor este echivalentă cu: − obŃinerea aceluiaşi rezultat cu un volum mai mic de resurse; − cu acelaşi volum de resurse obŃinerea unui rezultat mai mare. Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se realizează prin viteza de rotaŃie, cu ajutorul căreia se măsoară durata de timp necesară

64

transformării activelor în forma iniŃială bănească şi durata de reînnoire a datoriilor. Exprimarea vitezei de rotaŃie se realizează cu ajutorul a doi indicatori: - numărul de rotaŃii (nr) arată de câte ori se roteşte elementul de activ (Ea)

sau pasiv (Ep) analizat prin cifra de afaceri (CA) într-o perioadă de gestiune:

Ep;Ea

CAnr = T

dz

1nr ×=

- durata în zile a unei rotaŃii (dz) arată durata medie în care elementul de activ sau pasiv analizat parcurge întregul ciclu economic şi revine în formă iniŃială bănească.

TCA

Ep;Eadz ×= T

nr

1dz ×=

Cifra de afaceri încorporează componentele valorice necesare pentru acoperirea cheltuielilor de fabricaŃie, reînnoirea stocurilor de materiale, a maşinilor şi utilajelor, pentru plata furnizorilor de materiale şi echipamente, plata salariilor, rambursarea creditelor cât şi pentru acoperirea altor nevoi. Din această cauză fiecare element de activ va fi reînnoit într-un anumit interval de timp prin cifra de afaceri, iar orice categorie de datorii va fi achitată într-un anumit timp prin componenta valorică corespunzătoare din cifra de afaceri. Elementele de activ sau pasiv se recomandă să fie luate în calcul va valori medii între nivelul de la începutul perioadei de gestiune (Eai) şi cel de la sfârşitul perioadei de gestiune (Eaf), determinat astfel:

( )2

fEaiEa;Ea

+=

Timpul se referă la perioada de gestiune pentru care se face analiza şi se exprimă în număr de zile calendaristice ale perioadei (lună, trimestru, semestru, an). SemificaŃii: • accelerarea vitezei de rotaŃie, când are loc creşterea numărului de rotaŃii

sau diminuarea duratei în zile a unei rotaŃii, ceea ce semnifică : - reducerea necesarului absolut şi / sau relativ de resurse pentru realizarea

unui anumit nivel al cifrei de afaceri; - obŃinerea unui nivel al cifrei de afaceri mai mare la acelaşi consum total

de resurse ; • încetinirea vitezei de rotaŃie, când are loc reducerea numărului de rotaŃii sau

creşterea duratei în zile a unei rotaŃii, ceea ce înseamnă : - creşterea necesarului absolut şi / sau relativ de resurse pentru atingerea

unui anumit nivel al cifrei de afaceri;

65

- obŃinerea unui nivel mai scăzut al cifrei de afaceri la acelaşi consum total de resurse .

Dacă: - EaICAI > - are loc accelerarea vitezei de rotaŃie;

- EaICAI = - se menŃine viteza de rotaŃie a resurselor din perioada de bază;

- EaICAI < - are loc o încetinire a vitezei de rotaŃie a resurselor. Factorii de influenŃă acŃionează diferit asupra vitezei de rotaŃie sunt:

• cifra de afaceri: - confirmă accelerarea vitezei de rotaŃie, în toate situaŃiile în care este

satisfăcută condiŃia ca ritmul său de creştere să devanseze ritmul de creştere al elementelor de activ sau de pasiv ( EaICAI > );

- atestă încetinirea vitezei de rotaŃie când ritmul modificării sale este inferior celui al elementelor de activ sau pasiv ( EaICAI < );

• nivelul mediu al elementelor de activ sau pasiv: - indică accelerarea vitezei de rotaŃie dacă este îndeplinită condiŃia

CAIEaI < ;

- atestă încetinirea vitezei de rotaŃie dacă CAIEaI > . Cei doi factori vitezei de rotaŃie deşi se condiŃionează reciproc au şi elemente specifice care le determină nivelul la un moment dat, astfel: • pentru cifra de afaceri :

- volumul producŃiei fizice realizate şi vândute; - structura producŃiei vândute; - preŃurile de livrare.

• pentru nivelul valoric al elementelor de activ sau pasiv : - conjunctura economică; - modul de derulare a proceselor de aprovizionare şi desfacere; - durata ciclului de exploatare; - complexitatea procesului tehnologic; - durata de viaŃă a produsului; - particularităŃile produselor stocate; - caracterul sezonier al activităŃii; - factori specifici elementelor de activ care condiŃionează gradul de

lichiditate al acestora; - factori specifici elementelor de pasiv care condiŃionează gradul de

exigibilitate al acestora .

Accelerarea sau încetinirea vitezei de rotaŃie are ca efect direct eliberarea (E) sau imobilizarea (I) absolută sau relativă de resurse, detrminate după relaŃia:

( ) ( )T

1CAdzsauIE ×∆=+−

66

unde: )0dz1dz(dz −=∆ - abaterea absolută a duratei în zile a unei rotaŃii a

elementului de activ sau pasiv;

1CA - nivelul cifrei de afaceri din perioada curentă; T - perioada de gestiune pentru care se realizează analiza. Eliberările de resurse sunt echivalente cu reducerea stocului de resurse materiale şi creşterea resurselor financiare disponibile pe când imobilizările de resurse sunt echivalente cu creşterea stocurilor de resurse materiale şi creşterea necesarului de resurse financiare.

3.4.2. Analiza gestiunii generale a activelor Analiza gestiunii generale a activelor urmăreşte să aprecieze nivelul general de utilizare a resurselor financiare. Viteza de rotaŃie a activului reflectă eficienŃa utilizării tuturor bunurilor reale ale întreprinderii respectiv nivelul general de organizare al activităŃilor. Pentru unităŃile industriale, principalele valori de referinŃă sunt:

− sub o rotaŃie, ceea ce reflectă o organizare nesatisfăcătoare; − între 1 – 1,4 rotaŃii, ceea ce reflectă o organizare satisfăcătoare; − peste 2 rotaŃii, ceea ce reflectă o organizare bună.

Creşterea numărului de rotaŃii evidenŃiază sporirea eficienŃei utilizării activelor totale, creşterea gradului de lichiditate al activului, îmbunătăŃirea structurii activelor în corelaŃie cu specificul activităŃii. Reducerea numărului de rotaŃii are ca efect principal reducerea eficienŃei utilizării activelor totale respectiv creşterea gradului de imobilizare a activelor. A. Viteza de rotaŃie a activelor imobilizate (indicatorul de intensitate a capitalului) reflectă eficienŃa utilizării imobilizărilor întreprinderii. Ca şi în cazul activelor totale, considerăm că şi în acest caz semnificativă este exprimarea vitezei de rotaŃie sub forma numărului de rotaŃii. Nivelul ratei depinde în mod hotărâtor de domeniul de activitate şi sectorul în care activează întreprinderea, fiind mai scăzut în cazul sectoarelor industriale faŃă de sectoarele comerŃ sau prestări servicii, care solicită o dotare tehnică mai slabă. La modul general, un nivel minim care ar asigura o eficienŃă acceptabilă a gestiunii activelor imobilizate este în jurul a 4 rotaŃii. Măsurile pentru îmbunătăŃirea nivelului şi evoluŃiei ratei sunt: - optimizarea structurii activelor imobilizate, în sensul creşterii ponderii

mijloacelor fixe active; - inventarierea şi valorificarea (casarea şi vânzarea) mijloacelor fixe vechi sau

a celor care nu mai corespund profilului întreprinderii; - creşterea randamentului imobilizărilor.

67

B. Viteza de rotaŃie a activelor circulante exprimă numărul de rotaŃii sau durata medie a unei rotaŃii efectuate de activele circulante prin cifra de afaceri. Măsurarea vitezei de rotaŃie se realizează cu ajutorul a doi indicatori: Nivelul indicatorului depinde foarte mult de specificul obiectului de activitate, precum şi de modul de configurare a activităŃilor curente la nivelul fiecărei întreprinderi. La modul general, un nivel minim care ar asigura o eficienŃă acceptabilă a gestiunii activelor circulante este în jurul a 6 rotaŃii, care corespunde unei durate în zile de circa 60 de zile. Măsurile pentru îmbunătăŃirea nivelului şi evoluŃiei ratei sunt: - optimizarea structurii activelor circulante; - gestionarea eficientă a stocurilor materiale; - scurtarea ciclului de producŃie şi a perioadei de desfacere; - gestionarea eficientă a clienŃilor (încasarea producŃiei); - reducerea costurilor de producŃie. 3.4.3. Analiza gestiunii stocurilor

Rata de gestiune a stocurilor arată de câte ori într-o perioadă de gestiune stocurile trec succesiv prin fazele de aprovizionare, fabricaŃie şi vânzare, respectiv durata în zile a unei rotaŃii complete. RotaŃia stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile activităŃii până se reîntorc în formă bănească iniŃială. Cu cât viteza de rotaŃie a lor este mai mare cu atât eficienŃa folosirii lor este mai mare, având drept efect eliberarea de resurse financiare. Nivelul indicatorului depinde foarte mult de specificul obiectului de activitate, precum şi de modul de configurare a activităŃii de fabricaŃie la nivelul fiecărei întreprinderi. Între factorii care influenŃează nivelul ratei pot fi identificaŃi:

• factori exogeni: - gradul de cunoaştere al pieŃelor de aprovizionare (puterea de negociere

a furnizorilor, dată de: gradul de specializare al materiilor prime şi materialelor necesare realizării producŃiei, gradul de concentrare a furnizorilor, calitatea materiilor prime, materialelor şi subansamblelor livrate, costul schimbării furnizorilor, etc.);

- maturitatea tehnologiilor; - conjunctura economică;

• factori endogeni: - durata ciclului de fabricaŃie; - complexitatea tehnologiilor şi a produselor; - sezonalitatea afacerilor; - gradul de organizare al activităŃilor de fabricaŃie şi competenŃa

gestionării proceselor de fabricaŃie.

68

La modul general, un nivel minim care ar asigura o eficienŃă acceptabilă a gestiunii stocurilor este în jurul a 8 rotaŃii, care corespunde unei durata în zile de circa 45 de zile. Măsurile pentru accelerarea vitezei de rotaŃie a stocurilor pot fi grupate după mai multe criterii dintre care utilitatea practică cea mai mare o are clasificarea factorilor după fazele ciclului de exploatare. • în faza aprovizionării şi depozitării se urmăreşte aprovizionarea ritmică a

resurselor materiale şi dimensionarea optimă a stocurilor, aceasta presupune: - alegerea furnizorilor şi a modalităŃii de transport; - încheierea la timp şi respectarea contractelor economice; - păstrarea integrităŃii şi calităŃii materialelor pe timpul transportului şi

depozitării; - reducerea cheltuielilor de depozitare, păstrare, manipulare;

• în faza fabricaŃiei se urmăreşte reducerea costurilor de fabricaŃie şi a ciclului de fabricaŃie care se realizează prin: - perfecŃionarea, modernizarea şi înnoirea tehnologiilor de fabricaŃie; - reproiectarea, modernizarea şi înnoirea produselor; - utilizarea tuturor capacităŃilor de producŃie; - folosirea integrală a timpului de lucru; - aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă; - ridicarea calificării personalului; - încadrarea în normele de consum; - perfecŃionarea organizării activităŃilor auxiliare (transport intern,

întreŃinere, reparaŃii, utilit ăŃi); - creşterea productivităŃii muncii;

• în faza comercializării (livr ării) accelerarea vitezei de rotaŃie presupune reducerea duratei de imobilizare a capitalului circulant şi a nivelului stocurilor de produse finite care se pot realiza prin: - contractarea producŃiei; - asigurarea ritmicităŃii desfacerii prin respectarea clauzelor contractuale; - optimizarea relaŃiilor cu beneficiarii şi cu unităŃile de transport; - organizarea compartimentului de livrări; - evitarea fabricării unor produse fără desfacere asigurată.

- în faza decontării se urmăreşte accelerarea vitezei de încasare a contravalorii produselor livrate acŃionându-se prin: - alegerea celor mai adecvate forme de decontare; - urmărirea operativă a decontării produselor; - evitarea expedierii în avans a produselor pentru clienŃii noi sau cu

probleme de decontare; - organizarea corespunzătoare a compartimentului de decontări; - utilizarea instrumentelor legale pentru a determina plata integrală şi la

termen a facturilor de către clienŃi;

69

- apelarea la sancŃiuni economice şi financiare pentru clienŃii care nu respectă condiŃiile şi termenele de plată atunci când nu mai există altă variantă de soluŃionare amiabilă a raporturilor comerciale.

3.4.4. Analiza gestiunii creanŃelor-clienŃi şi a datoriilor-furnizori A.Rata de gestiune a clienŃilor exprimă creditul-client acordat de întreprindere, adică durata medie în zile de încasare a contravalorii bunurilor facturate clienŃilor. Practic, indică decalajul mediu în zile între data facturării şi data încasării contravalorii bunurilor vândute clienŃilor. Indicatorul se poate prezenta şi sub forma numărului de rotaŃii, dar durata în zile a unei rotaŃii, în opinia noastră, rămâne forma cea mai expresivă. Cu cât mai mic va fi creditul-client (durata în zile mică) cu atât întreprinderea va fi mai avantajată, întrucât recuperarea acestor sume va permite onorarea obligaŃiilor ce devin exigibile şi în acest mod se va putea asigura continuitate în finanŃarea activităŃii de exploatare.

La modul general, un nivel care ar asigura o stare acceptabilă a gestiunii creanŃelor faŃă clienŃi este de cel puŃin 8 rotaŃii, care corespunde unui durate medii de încasare a creanŃelor de circa 45 de zile. Un alt nivel ce ar putea fi considerat bază de comparaŃie este 30 de zile, însă mărimea creditului-client depinde de o serie factori: • poziŃia pe piaŃă a întreprinderii şi puterea sa de negociere; • faza de dezvoltare în care se află întreprinderea;

- o întreprindere aflată în faza de expansiune trebuie să găsească un echilibru între a acorda credit-client mare, consecinŃă a strategiei întreprinderii de a acapara o cotă de piaŃă cât mai semnificativă respectiv de a acorda un credit-client mic pentru a-şi asigura finanŃarea creşterii volumului de activitate;

- o întreprindere aflată în poziŃia de lider pe piaŃă va impune un credit-client mic;

• domeniul de activitate şi specificul activităŃii derulate (în relaŃiile inter-întreprinderi creditul-client este mai mare decât în cazul în care întreprinderea se află la finalul lanŃului valorii – relaŃii directe cu consumatorii finali);

• relaŃia care există între întreprindere şi clienŃii săi: - în cazul clienŃilor tradiŃionali, relaŃiile sunt contractuale şi se stipulează

credite comerciale clare – care se cer a fi gestionate; - în cazul clienŃilor ocazionali, relaŃii sunt întâmplătoare şi întreprinderile

de regulă impun plata pe loc; • conjunctura economică:

- în faza de regresie sau stagnare economică există tendinŃa contractării creditelor comerciale;

- în faza de dezvoltare se manifestă de regulă tendinŃa de relaxare;

70

• costul creditului bancar (practicarea pe piaŃă a unei rate a dobânzii scăzute, similară cu ieftinirea creditelor, poate determina un credit-client mare). Dacă are loc o diminuare a creditului-client, adică reducerea duratei

medii a unei rotaŃii, înseamnă că are loc o îmbunătăŃire a gestiunii clienŃilor ca urmare a schimbării politicii de credit comercial, cu efecte favorabile asupra întreprinderii.

O durată mai mare de rotaŃie în zile înseamnă că resursele financiare ale întreprinderii sunt utilizate de către clienŃii o perioadă de timp mai mare, cu efecte nefavorabile asupra întreprinderii. Dacă durata de recuperare a creanŃelor creşte, depăşind termenele contractuale, acest aspect poate fi semnul că întreprinderea se confrunta cu greutăŃi în încasarea facturilor emise. Cauzele care ar putea explica o asemenea evoluŃie sunt fie că clienŃii au dificultăŃi de plată, fie că întreprinderea nu este destul de fermă în urmărirea şi impunerea respectării termenelor de plată. În ambele situaŃii se impune analiza clienŃilor rău platnici şi găsirea celor mai adecvate metode de rezolvare a acestor situaŃii (de la rezolvarea pe cale amiabilă până la ruperea relaŃiilor cu clienŃii şi deschiderea unor litigii comerciale). Cu cât mai mult din vânzările întreprinderii vor fi realizate de un număr mai mic de clienŃi, cu atât mai vulnerabilă va fi întreprinderea ca urmare a problemelor de numerar ale clienŃilor.

Gestiunea clienŃilor poate viza:

- fie reducerea nivelului creditului-client şi implicit diminuarea creanŃelor-clienŃi, măsură care poate determina reducerea vânzărilor întreprinderii;

- fie prelungirea duratei creditului-client, ceea ce ar determina stimularea vânzărilor, dar şi antrenarea unor costuri de finanŃare a creanŃelor-clienŃi care pot amplifica riscul de insolvabilitate al întreprinderii.

Politica de credit comercial a întreprinderii trebuie să urmărească: - creşterea vânzărilor în măsura în care aceste vânzări contribuie la creşterea

rentabilităŃii; - îmbunătăŃirea relaŃiilor cu clienŃii. Realizarea creşterii vânzărilor prin manevrarea creditului-client implică în corelaŃie cu negocierea unor termene de încasare şi negocierea unor discount-uri pe care întreprinderea le poate acorda clienŃilor. De regulă, acordarea unor discount-uri mai mari se realizează dacă cumpărările clienŃilor sunt importante şi la schimb cu un termen de încasare mai redus. B. Rata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaŃie a furnizorilor) exprimă creditul-furnizor primit de întreprindere, adică durata medie în zile de plată a contravalorii bunurilor achiziŃionate de întreprindere de la furnizori. Practic, indică decalajul mediu în zile între data facturării şi data plăŃii contravalorii bunurilor cumpărate de la furnizori. Indicatorul se poate prezenta şi sub forma numărului de rotaŃii, dar durata în zile a unei rotaŃii, în opinia noastră, rămâne forma cea mai expresivă.

71

Creditul-furnizor poate asigură o parte importantă din fondurile necesare finanŃării procesului de exploatare, din acest punct de vedere întreprinderea fiind avantajată de un nivel ridicat al creditului-furnizor, dar fără ca acest lucru să afecteze raporturile cu furnizorii (duratele medii de achitare să fie comparabile cu cele contractuale).

La modul general, un nivel care ar asigura o stare acceptabilă a gestiunii datoriilor faŃă de furnizori este de cel puŃin 8 rotaŃii, care corespunde unei durate medii de plată a facturilor de circa 45 de zile. Un alt nivel ce ar putea fi considerat bază de comparaŃie este 30 de zile, însă mărimea creditului-furnizor depinde de o serie de factori:

− poziŃia pe piaŃă a întreprinderii şi puterea sa de negociere; • faza de dezvoltare în care se află întreprinderea:

- o întreprindere aflată în faza de expansiune solicită de regulă un credit-furnizor mare, pentru a-şi asigura parte din finanŃarea necesară creşterii volumului de activitate;

- o întreprindere aflată în poziŃia de lider pe piaŃă va impune un credit-furnizor mare;

• domeniul de activitate şi specificul activităŃii derulate (în relaŃiile inter-întreprinderi, de regulă, creditul-furnizor este mai mare; aceeaşi situaŃie de poate întrevederea şi în cazul în care întreprinderea se află la finalul lanŃului valorii – putând prin relaŃiile directe cu consumatorii finali să-i influenŃeze);

• relaŃiile cu furnizorii; - în cazul furnizorilor tradiŃionali, relaŃiile sunt contractuale şi se

stipulează credite comerciale clare – care se cer a fi gestionate; - în cazul furnizorilor ocazionali, relaŃii sunt întâmplătoare şi funrnizorii

de regulă impun efectuarea plăŃii pe loc; • conjunctura economică:

- în faza de regresie sau stagnare economică există tendinŃa contractării creditelor comerciale, inclusiv a celui furnizor;

- în faza de dezvoltare se manifestă de regulă tendinŃa de relaxare; • costul creditului bancar (practicarea pe piaŃă a unei rate a dobânzii scăzute

poate determina un credit-furnizor mare). Dacă tendinŃa vitezei de rotaŃie a furnizorilor (duratei în zile) este de

creştere, atunci există semnale: - fie că întreprinderea se confruntă cu greutăŃi la plată (managementul

defectuos al numerarului sau chiar mai grav intrarea în declin), efectele fiind în planul deteriorării relaŃiilor cu furnizorii şi a scăderii capacităŃii sale viitoare de negociere;

- fie că poziŃia întreprinderii în sectorul de activitate s-a îmbunătăŃit, având o putere de negociere mai mare, cu efecte favorabile asupra echilibrului financiar şi al rentabilităŃii.

Dacă tendinŃa duratei în zile a unei rotaŃii a furnizorilor este de scădere atunci există semnale:

72

- fie că întreprinderea a găsit surse de finanŃare mai ieftine (întreprinderea negociază termene de plată mai strânse, dar discount-uri mai mari, suplinirea necesarului de finanŃat în exploatare ca urmare a scăderii soldului de furnizori realizându-se pe seama unor surse alternative mai ieftine, chiar dacă temporare – spre exemplu - amânarea la plată a dividendelor);

- fie că poziŃia întreprinderii s-a depreciat în sectorul în care activează (şi-a ştirbit puterea de negociere, fie ca urmare a unor scăderi a cererii şi implicit a volumului de activitate urmate de deprecierea situaŃiilor financiare, fie ca urmare a scăderii credibilităŃii şi a unor lovituri de imagine – accidente de muncă, accidente ecologice, scandaluri de corupŃie, etc.) cu efecte nefavorabile în planul echilibrului financiar şi al rentabilăŃii.

Analiza comparativă a duratelor de încasare a creanŃelor faŃă de duratele de achitare a obligaŃiilor de exploatare este importantă din perspectiva asigurării şi menŃinerii echilibrului financiar al întreprinderii. C. Comparativ la nivelul gestionării creanŃelor-clienŃi şi a datoriilor faŃă de furnizori pot exista următoarele situaŃii:

1. durata medie de încasare a clienŃilor este mai mare decât durata medie de achitare a furnizorilor ( dzfzdzCl> ), ceea ce înseamnă că întreprinderea nu încasează suficient de repede banii de la clienŃi pentru a achita obligaŃiile faŃă de furnizorii, situaŃie ce poate conduce la un deficit în finanŃare, adică la un dezechilibru financiar pe termen scurt;

2. durata medie de încasare a clienŃilor este mai mică decât durata medie de achitare a furnizorilor ( dzFzdzCl< ), ceea ce înseamnă că întreprinderea beneficiază de un decalaj favorabil între durata de încasare a clienŃilor şi durata de plată a furnizorilor, cu efecte favorabile asupra echilibrului financiar curent doar dacă durata medie de plată a furnizorilor se încadrează în termenele contractuale, astfel nefiind afectate relaŃiile cu furnizorii.

Concluzii: 1. Analiza ratelor de gestiune permite o apreciere sintetică asupra modului de

gestionare a resurselor financiare existente la nivelul întreprinderii. 2. ImplicaŃiile modului de gestionare a resurselor financiare se răsfrâng asupra

întregii activităŃi a întreprinderii reliefată prin structura financiar-patrimonială, capacitatea de plată, echilibrul financiar şi implicit rentabilitatea.

73

CAPITOLUL IV. ANALIZA PERFORMEN łELOR ECONOMICO-FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

Rezumatul capitolului În teoria şi practica economico-financiară se foloseşte atât singularul cât şi pluralul atunci când se abordează problematica performanŃei. Astfel se vorbeşte de performanŃa întreprinderi dar foarte adesea sunt analizate performanŃele economico-financiare ale întreprinderii. Punctul nostru de vedere este că modalitatea cea mai facilă de relevare a performanŃelor unei întreprinderi este prin intermediul rezultatelor acesteia, indiferent dacă rezultatele sunt exprimate în mărimi absolute (profit) sau în mărimi relative (rentabilitate). În sensul celor menŃ ionate mai sus performanŃa trebuie înŃeleasă ca fiind capacitatea comportamentală a unui sistem de a obŃine un rezultat situat valoric la nivele de referinŃa care să îl definească şi comparabile cu realizări reprezentative din mediul economic în care acest sistem se manifestă.

O entitate economică poate să genereze performanŃe economico-financiare doar ca urmare a derulării unei activităŃi lucrative. Procesul de formare a acestor performante este un proces obiectiv, separat de modul de reflectare sau de calcul al nivelului de performanŃă. Se poate astfel afirma că din procesul de formare a performanŃelor economico-financiare derivă conŃinutul economic al indicatorilor ce reflectă aceste performante. Procesul de analiză a performanŃelor economico-financiare ale unei întreprinderi trebui sa parcurgă toate etapele de formare ale acestor performanŃe, cele mai importante etape ale acestui proces fiind:

− analiza rezultatelor care exprimă volumul şi profitabilitatea activităŃii întreprinderii;

− analiza consumului de resurse; − analiza rentabilităŃii întreprinderii; − analiza riscurilor întreprinderii.

Se poate observa că procesul de analiză porneşte de la nivelul de performanŃă în formă globală (venituri şi cheltuieli) şi se continuă la nivele mai sintetice cum ar fi rentabilitatea şi se încheie cu evaluarea riscurilor care pot influenŃa nivelul de realizare al performanŃelor.

4.1. Analiza indicatorilor de rezultate ai întreprinderii Scopul analizei indicatorilor de rezultate constă în reflectarea performanŃelor financiare absolute ale întreprinderii, atât din perspectiva volumului de activitate cât şi din perspectiva profitabilităŃii activităŃii. Rezultatele pe care le generează o activitate lucrativă sunt, în general, diverse şi pot evidenŃia modul de utilizare al diferitelor tipuri de resurse angrenate în funcŃionarea întreprinderii. Un lucru ştim însă cu siguranŃă şi anume că scopul

74

tuturor activităŃilor lucrative este obŃinerea unui profit care să asigure retribuirea furnizorilor de capital la un nivel mediu sperat de către aceştia. Ori sistemul indicatorilor de rezultate tocmai acest lucru încearcă să-l măsoare şi anume finalitatea activităŃilor lucrative, cuantificată la diferite nivele de realizare. O abordare sistemică a întreprinderii permite înŃelegerea conversiei oricărei realizări din activitatea lucrativă, în rezultate monetare. Acest considerent evidenŃiază de fapt importanŃa indicatorilor de rezultate în aprecierea performanŃelor realizate la nivel microeconomic Analiza principalilor indicatori de rezultate utilizează în demersul său practic o serie de modele factoriale. ConstrucŃia acestora este orientată după modul în care anumite categorii de rezultate reacŃionează la modificarea volumului de activitate sau a altor factorii din mediul economic al întreprinderii. Analiza indicatorilor de rezultate prin intermediul modelelor factoriale permite identificarea legăturilor factorial-cauzale dintre indicatorii analizaŃi şi factorii de influenŃă ai acestora, cu scopul formulării unor măsuri cât mai concrete de creştere a nivelului rezultatelor ce exprimă volumul activităŃii şi a celora ce exprimă profitabilitatea. 4.1.1. Clasificarea rezultatelor Având în vedere că în Ńara noastră s-a adoptat un sistem contabil similar cu cel continental, în care formarea rezultatelor se realizează prin clasarea cheltuielilor după natura acestora, pot fi evidenŃiate trei grupe principale de indicatori ce caracterizează rezultatele întreprinderilor:

• indicatori de rezultate care exprimă volumul activităŃii desfăşurate; • indicatori de rezultate care exprimă profitabilitatea activităŃii sau a

întreprinderii în ansamblul său; • indicatori de rezultate ce măsoară potenŃialul de finanŃare al

întreprinderii. Acest mod de separare al indicatorilor de rezultate permite o analiză diferenŃiată a performanŃelor unei întreprinderi, performanŃe care se pot manifesta în două planuri diferite :

• performanŃe care Ńin de extinderea volumului de activitate al întreprinderii şi care conduc la creşterea cotei de piaŃă a firmei sau la consolidarea poziŃiei pe piaŃă a acesteia, acest gen de performanŃă putând fi măsurată cu indicatorii de rezultate ce exprimă volumul;

• performanŃe care se concretizează în creşterea nivelului de profitabilitate al întreprinderii şi care nu întotdeauna sunt efectul creşterii volumului de activitate.

a) Indicatori de rezultate care exprimă volumul activităŃii Sistemul de indicatori care exprimă volumul oferă o imagine de ansamblu asupra finalităŃii activităŃii unei întreprinderi, imagine care reflectă în formă valorică capacitatea de producŃie şi comercializare a acesteia.

75

Indicatorii de rezultat care exprimă volumul sunt de mai multe tipuri, funcŃie de anumite criterii, cum ar fi :

- stadiul activităŃii la care se referă : producŃie sau comercializare; - nivelul de cuprindere al ieşirilor; - gradul de extindere al rezultatului: global sau parŃial.

Principalii indicatori care exprimă volumul sunt următorii : - ProducŃia marfă fabricată (Qmf); - ProducŃia vânduta (Qv); - Cifra de afaceri (CA); - ProducŃia stocată (Qs) – VariaŃia stocurilor; - ProducŃia de imobilizări (Qi) – ProducŃia realizată de entitate

pentru scopurile sale proprii şi capitalizată; - ProducŃia exerciŃiului (Qe), - Valoarea adăugată (VA),

b) Indicatori de rezultate care exprimă profitabilitatea activităŃii Sistemul de indicatori care exprimă profitabilitatea, spre deosebire de cei care exprimă volumul, oferă o imagine sintetică asupra eficienŃei activităŃii desfăşurate de întreprindere. Acesta este şi motivul pentru care în literatura de specialitate aceşti indicatori sunt mult mai agreaŃi pentru aprecierea activităŃilor economice sau a întreprinderilor în ansamblu. Indicatorii de rezultat care exprimă profitabilitatea sunt de mai multe tipuri, ei putând fi diferenŃiaŃi după diferite criterii cum ar fi :

- gradul de cuprindere care separă indicatorii în formă brută de cei în formă netă;

- structurarea indicatorilor de rezultate care exprimă profitabilitatea pe tipuri de activităŃi derulate la nivel de întreprindere (exploatare, financiară, extraordinară).

Indicatorii de rezultate care exprimă profitabilitatea pot fi grupaŃi astfel : - Rezultatul brut al exploatării (RBE), - Rezultatul exploatării (RE), - Rezultatul curent (RC), - Rezultatul extraordinar (Rext), - Rezultatul net (Rn),

c) Indicatori de rezultate care exprimă potenŃialul de finanŃare Această categorie de indicatori pune în evidenŃă rezultatele întreprinderi care au relevanŃă în plan monetar dintre acestea cele mai importante fiind :

- Capacitatea de autofinanŃare (CAF) - AutofinanŃarea (AF) - Cash flow-ul (CF)

76

4.1.2. Analiza rezultatelor care exprimă volumul activităŃii Obiective: � Aprecierea nivelului de realizare a indicatorilor de rezultate ce exprima

volumul activităŃii de producŃie şi comercializare, precum şi a tendinŃei pe care aceştia o prezintă faŃă de o bază de comparaŃie relevantă;

• Evaluarea politicii şi a strategiilor adoptate de management privind creşterea volumului de activitate;

• Evaluarea efectelor induse de modificarea nivelului indicatorilor de volum asupra nivelului şi dinamicii altor indicatori economico-financiari.

4.1.2.1 Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri poate fi definită ca fiind expresia valorică a tuturor afacerilor derulate de o întreprindere într-o perioadă determinată de timp. Cu ajutorul ei se măsoară performanŃa comercială a firmelor şi este folosită drept criteriu pentru clasificarea acestora după dimensiunea afacerilor derulate. Acest indicator poate juca rolul de barometru, atât pentru analistul intern cât şi pentru cel extern, atunci când se urmăresc aspecte cum ar fi:

- dimensiunea întreprinderii; - poziŃia strategică deŃinută în cadrul pieŃei; - politica de creştere promovată de managementul întreprinderii.

A.Nivelul şi dinamica cifrei de afaceri

Calculul unui indicator reprezintă practic, determinarea nivelului individual al acestuia la un moment dat. În cazul cifrei de afaceri şi a indicatorilor de rezultate în general, putem identifica două metode pentru calculul nivelului individual al acestora:

- metoda bazată pe volumul fizic al activităŃii; - metoda documentelor contabile de sinteză.

Metoda bazată pe volumul fizic al activităŃii

Premisa metodei: fiecare unitate fizică de produs are un cost de obŃinere, un preŃ de comercializare, o marjă de profit, etc. Formula de calcul a cifrei de afaceri, potrivit acestei metode este următoarea:

pv⋅Σq =CA unde: q – volumul fizic al activităŃii;

pv – preŃul de vânzare. Avantajele metodei: - face legătura între rezultatele fizice şi cele valorice;

77

- permite aprecierea rezultatelor pe produse şi activităŃi; - permite o analiză a factorilor care au determinat sau influenŃat

nivelul de realizare a rezultatelor. Dezavantajele metodei: - rezultatele pot fi calculate doar pentru grupe omogene de produse

(care pot fi însumate cantitativ); - nu Ńine cont de veniturile care nu sunt în legătură cu volumul fizic

al activităŃii (venituri financiare, venituri excepŃionale). Metoda bazată pe situaŃiile financiare anuale Majoritatea indicatorilor de rezultate sunt reflectaŃi în situaŃiile financiare anuale, cele mai importante documente de acest tip fiind:

- Contul de profit şi pierdere (Anexa nr. 2); - Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (Anexa nr. 4).

Această metodă de determinare a cifrei de afaceri este una globală care nu Ńine cont de produsele sau de activităŃile care au contribuit la realizarea indicatorului, în schimb evidenŃiază distinct perioada de timp pe care o caracterizează indicatorul.

vQvVm CA Vsb++= unde: Vm – venituri din vânzarea mărfurilor;

Qv – producŃia vândută; Vsbv – venituri din subvenŃii de exploatare.

ImperfecŃiunile metodei sunt imperfecŃiunile sistemul contabil aplicat în economie la un moment dat.

B. Interpretarea nivelului absolut şi a dinamicii cifrei de afaceri

Nivelul absolut al cifrei de afaceri ne oferă informaŃii despre dimensiunea afacerii derulată de o întreprindere într-o perioadă de timp. Acest nivel deşi are, într-un anumit context, o capacitate informaŃională ridicată, această capacitate este mult mai bine pusă în valoare prin comparaŃii cu o valoare de referinŃă. Analiza comparativ-cauzală a cifrei de afaceri este o analiză de tip postfactum, care vizează următoarele aspecte: - compararea nivelului realizat cu o bază de comparaŃie considerată

reprezentativă şi determinarea abaterilor în plus sau în minus faŃă de aceasta;

- identificarea factorilor de influenŃă care au determinat abaterea. Nivele bază de comparaŃie pentru cifra de afaceri pot fi: - nivelul realizat al indicatorului în perioada precedentă; - nivelul programat sau bugetat al indicatorului; - nivelul realizat de alte întreprinderi reprezentative şi comparabile ca

dimensiune cu întreprinderea analizată, etc.

78

Analiza dinamicii indicatorului reprezintă practic prima etapă a analizei comparativ-cauzale, iar rezultatele acestei prime etape pot fi exprimate în diverse moduri după cum urmează: a) Abaterea absolută a cifrei de afaceri, care cuantifică în mărimi absolute

creşterea sau scăderea nivelului realizat al acesteia faŃă de o mărime luată ca bază de comparaŃie.

lant;in baza - CA - CA CA

fixa; baza - CA - CA CA

1-ii

0i

=∆=∆

unde: i – perioada curentă; 0 – perioada bază de comparaŃie; i-1 – perioada precedentă.

Acest tip de apreciere a dinamicii cifrei de afaceri prezintă relevanŃă în primul rând din perspectiva sensului abaterii (pozitiv-negativ).

b) Indicele cifrei de afaceri evidenŃiază în mod sintetic şi în expresie relativă,

nivelul modificărilor absolute în raport cu baza de comparaŃie luată în calcul.

lant;in baza - x100CA

CA I

fixa; baza - x100CA

CA I

1-i

iCA

0

iCA

=

=

Dinamica cifrei de afaceri reflectată cu ajutorul indicelui este una calitativă şi este mai relevantă pentru specialişti, asigurând o percepŃie rapidă a nivelului modificării. Totuşi relevanŃa informaŃională se asigură doar în condiŃiile în care întreprinderile sunt comparabile ca dimensiune (o creştere cu 10% a unei cifre de afaceri de 100.000 euro are o anumită semnificaŃie informaŃională, iar dacă aceeaşi creştere de 10% se aplică la o cifră de afaceri de 1.000.000 de euro semnificaŃia este cu totul alta).

c) Ritmul mediu de creştere a cifrei de afaceri, se referă la o perioadă de timp

care include mai multe perioade de gestiune, motiv pentru care mai este cunoscut şi sub denumirea de “ritm mediu anual”. Indicatorul poate fi calculat şi pentru o singură perioadă de gestiune, atunci când facem comparaŃii pe luni sau pe trimestre.

100 - x100n0CAnCA

CA R =

unde: n – numărul de ani luaŃi în calcul (nr. de luni dintr-un an);

79

C. InfluenŃa timpului în derularea afacerilor

Timpul poate fi privit într-o dublă ipostază din perspectiva derulării unei afaceri şi anume: � în procesul investiŃional – timpul este o resursă care contribuie prin trecerea

sa la obŃinerea unui câştig de către investitor; � în procesul de exploatare – timpul are o dublă influenŃă:

- contribuie la obŃinerea rezultatelor (favorabile sau nefavorabile); - este purtătorul unor influenŃe negative sau pozitive induse, de cele

mai multe ori, de factori endogeni ai afacerii. Dacă influenŃele pozitive induse de trecerea timpului asupra cifrei de afaceri sunt binevenite şi de multe ori independente de efortul întreprinderii, pe noi ne preocupă influenŃele negative exercitate de acest fenomen, cele mai importante dintre acestea putând fi: - denaturarea rezultatelor de fenomenul inflaŃionist; - sezonalitatea rezultatelor; - modificarea rezultatelor obŃinute din activitatea de import-export ca urmare

a creşterii sau diminuării cursului de schimb valutar. Aceşti factori de influenŃă nu sunt generaŃi de trecerea timpului dar sunt asociaŃi cu acest fenomen, efectele favorabile sau nefavorabile generate de aceşti factori fiind înregistrate la momente diferite în timp. Infla Ńia - este un fenomen negativ specific economiilor bolnave sau în recesiune. Acest fenomen denaturează indicatorii de rezultate în sensul creşterii artificiale a nivelului absolut al acestora. Efectele inflaŃioniste care se regăsesc în cifra de afaceri şi în toŃi indicatorii de rezultate, pot fi eliminate prin deflatare, utilizând una dintre următoarele mărimi:

- indicele de creştere a preŃurilor la întreprinderea analizată (ip); - rata medie a inflaŃiei a sectorului de activitate (rsi); - rata medie a inflaŃiei în economie (ri). ModalităŃi de deflatare:

relative; marimi - x100ip1r1

R

absolute; marimi - i 1

1 CA CA

CArCA

ppcpcc

++=

+=

unde: CApcc – cifra de afaceri în preŃuri convenŃional constante; CApc – cifra de afaceri în preŃuri curente; ip – indicele de creştere a preŃurilor (rata inflaŃiei); RrCA – rata reală de creştere a cifrei de afaceri; rCA - rata curentă de creştere a cifrei de afaceri (statistică).

80

Deflatarea asigură exprimarea datelor aferente perioadei de analiză în unităŃi monetare constante aferente anului luat ca bază de comparaŃie (primul an). Această operaŃiune permite comparabilitatea datelor în termeni reali şi asigură validitatea concluziilor analizei. D. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Tabel nr. 3 Sistemul de factori care influenŃează, predominant, cifra de afaceri

- umane 1.1. Asigurarea cu resurse - materiale - tehnice - nivelul tehnic al mijloacelor fixe 1.2. PotenŃialul tehnic - gradul de uzură fizică şi morală al

utilajelor - nivelul tehnologic - nivelul de organizare al producŃiei şi

al muncii I. Factori interni

1.3. PotenŃialul productiv - gradul de valorificare al resurselor - nivelul calitativ al produselor oferite pe piaŃă

- gradul de cunoaştere a nevoilor pieŃei

- gama sortimentală oferită pe piaŃă 1.4. PotenŃialul comercial - forŃa de comercializare (reŃeaua de

distribuŃie) - promovarea şi susŃinerea produselor

pe piaŃă - politica de preŃ - serviciile oferite post-vânzare - numărul concurenŃilor 2.1. ConcurenŃa - avantaje ale concurenŃei (calitate,

preŃ) - produsele noi oferite pe piaŃă II. Factori

externi 2.2. EvoluŃii în cadrul pieŃei

- modificarea veniturilor populaŃiei

- schimbări socio-profesionale - modificări demografice 2.3. Modificări în mediul - modificarea politicii fiscale economic al firmei - modificarea nivelului mediu al ratei

dobânzii - modificarea cursului de schimb

valutar

Modele de analiză factorială a cifrei de afaceri:

I.Analiza factorială a CA când baza sa de calcul este volumul fizic al vânzărilor

pq =CA v ⋅Σ

81

Obiectivele principale ale metodei sunt următoarele: - determinarea abaterii absolute şi relative a indicatorului; - identificarea factorilor de influenŃă; - determinarea nivelului şi a sensului influenŃei factorilor; - stabilirea măsurilor ce se impun a fi luate.

Modele de analiză: vq∆ vq∆

s∆ s∆ CA∆ CA∆

p∆ p∆

p∆ Modelul teoretic Modelul practic InfluenŃa determinată de modificarea volumului fizic al vânzărilor

00001(q)

q0000q00(q)

00001(q)

p ) q( p )q( - p )q( Qf

1) (I q q - I q Qf

qq = Qf

⋅Σ∆=⋅Σ⋅Σ=∆

−⋅⋅Σ=⋅Σ⋅⋅Σ=∆

⋅Σ−⋅⋅Σ∆

ppp

ppgsf

Modificarea volumului vânzărilor este un factor direct de influenŃă care determină variaŃia nivelului absolut al cifrei de afaceri în acelaşi sens cu modificarea sa şi proporŃional cu preŃul mediu din perioada bază de comparaŃie. Modificarea volumului fizic al vânzărilor depinde de: - nivelul capacităŃilor de producŃie existente şi gradul de utilizare al acestora; - dimensiunea pieŃei de desfacere şi structura consumatorilor; - concurenŃa existentă pe piaŃă; - competitivitatea produselor proprii (raportul calitate-preŃ) în raport cu a

produselor oferite de concurenŃă; - strategiile şi tehnicile de promovare utilizate; - seriozitatea şi promptitudinea în raporturile cu beneficiarii; - raportul dintre ritmicitatea producŃiei şi ritmicitatea livrărilor. InfluenŃa determinată de modificarea structurii fizice a vânzărilor

)p p( q p )q( - p )q( Qf

I q - q Qf

q - q = Qf

0rs101rs1(s)

q0001(s)

00101(s)

−⋅Σ∆=⋅Σ⋅Σ=∆

⋅⋅Σ⋅Σ=∆

⋅⋅Σ⋅Σ∆

pp

pgsfp

82

O creştere a ponderii vânzărilor de produse care au preŃ unitar de comercializare mai mare decât preŃul mediu din perioada de bază va determina creşterea nivelului total al cifrei de afaceri pe seama structurii, iar o creştere a ponderi vânzărilor de produse care au preŃ unitar de comercializare mai redus decât preŃul mediu va determina reducerea nivelului total al cifrei de afaceri. InfluenŃa determinată de modificarea preŃului unitar de vânzare

)p p( q p )q( - p )q( Qf

q - q = Qf

rs11rs111(s)

0111(s)

−⋅Σ∆=⋅Σ⋅Σ=∆

⋅Σ⋅Σ∆ pp

La stabilire preŃului trebuie să avem în vedere: - obiectivele strategice ale întreprinderii (maximizarea profitului sau întărirea

poziŃiei pe piaŃă); - situaŃia financiară a întreprinderii (dacă poate sau nu să îşi permită

menŃinerea unui nivel scăzut al preŃului şi pe ce perioadă); - nivelul costului unitar al produselor; - tendinŃele pieŃei pe care activează întreprinderea (creştere, stagnare sau

regres); - faza în care se află produsul pe curba sa de viaŃă (lansare, creştere,

maturitate sau declin); - concurenŃa existentă pe piaŃă şi poziŃionarea produselor faŃă de concurenŃă. Managementul întreprinderii nu poate modifica nivelul preŃului după bunul său plac astfel încât să obŃină o cifră de afaceri mai mare pe seama preŃului, pentru a realiza o astfel de operaŃiune va trebui să capete acceptul pieŃei adică după majorarea preŃului produsul să se vândă cel puŃin la un nivel minim sperat. II. Analiza factorială a CA pe bază de rate explicative Această modalitate de analiză factorială prezintă avantajul că permite evidenŃierea contribuŃiei pe care o au diferite categorii de resurse din întreprindere la realizarea volumului de activitate şi implicit la realizarea cifrei de afaceri. În acelaşi timp există şi serioase limite ale acestei modalităŃi de analiză în sensul că abaterea indicatorului este atribuită în totalitate influenŃelor produse de doi sau trei factori care sunt luaŃi în calcul în cadrul modelului, făcându-se abstracŃie de influenŃa altor factori, care de asemenea au avut o contribuŃie la realizarea cifrei de afaceri, dar cuantificarea acestei influenŃe trebuie să se facă prin alt model de analiză factorială.

83

a) Modele bazate pe legătura dintre CA, modul valorificare a resurselor (umane şi tehnice) şi gradul de realizare pe piaŃă a producŃiei obŃinute

� modelul care urmăreşte contribuŃia resurselor de muncă:

CA = Qe

CA x

Np

Qe x Np

unde: Np – numărul de personal; Qe - producŃia exerciŃiului; Qe/Np – productivitatea muncii; CA/Qe – gradul de realizare pe piaŃă a producŃiei obŃinute; � modelul care măsoară contribuŃia resurselor tehnice:

CA = Qe

CA x

Mf

Qe x Mf

unde: Mf – valoarea mijloacelor fixe existente în întreprindere; Qe - producŃia exerciŃiului; Qe/Mf – randamentul mijloacelor fixe; CA/Qe – gradul de realizare pe piaŃă a producŃiei obŃinute;

Factorii de influenŃi specifici primelor două modele:

- un factor cantitativ (Np, Mf), care descrie volumul resursei pe care întreprinderea îl are la dispoziŃie pentru derularea activităŃii;

- un factor calitativ (Qe/Np, Qe/Mf) care descrie nivelul de eficienŃă la care este valorificată resursa;

- un al doilea factor calitativ (CA/Qe) care descrie forŃa de comercializare a întreprinderii.

� modelul care măsoară contribuŃia mixtă a celor două tipuri de

resurse:

CA = Qe

CA x

Mfa

Qe x

Mf

Mfa x

Np

Mf xNp

unde: Mfa – valoarea mijloacelor fixe active; Mf/Np – dotarea tehnică a muncii;

Qe/Mfa – randamentul mijloacelor fixe active; b) Modele bazate pe contribuŃia patrimoniului şi a elementelor sale

componente la realizarea CA

CA = AcCA

x ATAc

x AT

unde: AT – valoarea activului total (patrimoniul total); Ac - active circulante; Ac/AT – rata activelor circulante; CA/Ac – viteza de rotaŃie a activelor circulante;

84

Premisa de bază a acestui model este că un nivel ridicat al cifrei de

afaceri nu poate fi realizat de o firmă mică care dispune de un patrimoniu nesemnificativ şi în plus patrimoniu respectiv trebuie să aibă o structură adecvată şi să fie utilizat în mod eficient.

4.1.2.2 Analiza valorii adăugate Valoarea adăugată constituie un concept esenŃial al analizei economice şi sociale realizate la nivel de întreprindere. Ea reprezintă bogăŃia creată de întreprindere şi face obiectul unei mize, atunci când se pune problema repartizării ei între participanŃii la activitatea întreprinderii (salariaŃi, stat, împrumutători, proprietari, etc.). Indiferent dacă aceşti participanŃi sunt sau nu conştienŃi, ei vor putea împărŃi doar ceea ce a rămas după achitarea obligaŃiilor faŃă de terŃi (furnizorii de materii prime, servicii şi utilit ăŃi). Interesul manifestat de majoritatea analiştilor pentru acest concept nu este exagerat dacă avem în vedere că proporŃia din valoarea adăugată, care revine fiecăruia dintre grupurile de participanŃi, este determinantă pentru comportamentul lor faŃă de întreprindere. În plus, având în vedere că valoarea adăugată la nivel microeconomic constituie baza de calcul a produsului intern brut, se apreciază că modul de distribuire a acesteia reprezintă unul din factorii cheie pentru explicarea crizelor macroeconomice A. Metode de calcul a valorii adăugate Calculul indicatorului se poate realiza prin două metode : - metoda sintetică sau substractivă; - metoda adiŃională.

Metoda sintetică sau substractivă :

Mc)CiQe(VA +−=

unde : VA – valoarea adăugată; Qe – producŃia exerciŃiului; Ci – consumuri intermediare (cumpărări de la terŃi); Mc – marja comercială.

Consumurile intermediare reprezintă expresia valorică a tuturor elementelor utilizate în procesul de producŃie (materii prime, materiale, energie, combustibili, apă servicii externe, etc.), elemente care sunt produse în alte unităŃi economice, respectiv provin de la terŃi.

85

Metoda adiŃională :

PnIDbAmSVA ++++= unde : S – salarii;

Am – amortizarea anuală; Db – dobânzi plătite; I – impozite si taxe; Pn – profit net.

Această metodă de calcul a valorii adăugate porneşte de la modul de distribuire a valorii nou create în întreprindere între participanŃii la activitatea acesteia.

B. Capacitatea întreprinderii de a produce valoare adăugată

Această capacitate se apreciază cu ajutorul ratei valorii adăugate (RVA) calculată după formula:

x100Qe

VA RVA =

Rata valorii adăugate ne arată în procente (mărimi relative) cu cât a contribuit întreprinderea la valoarea producŃiei pe care a obŃinută. Cu cât nivelul acestei rate este mai ridicat cu atât capacitatea de prelucrare a întreprinderii este mai superioară şi plusul de valoare pe care îl adaugă este mai substanŃial. Modificarea nivelului acestei rate poate fi determinată atât de modificarea randamentelor interne ale întreprinderii cât şi de modificare preŃurilor de aprovizionare la consumurile intermediare, principalii factori de modificare fiind prezentaŃi sintetic în tabelul următor:

Tabel nr. 4 Factori de influenă ai ratei valorii adăugate

C. RepartiŃia (distribuirea) valorii ad ăugate. Structura VA.

Elemente ce Ńin de variaŃia productivit ăŃii întreprinderii

(elemente cantitative)

Elemente ce Ńin de variaŃia preŃurilor

Elemente ce Ńin de modificarea structurii

(sortimentul produselor)

• variaŃia randamentului materialelor (consumuri specifice);

• variaŃia randamentului serviciilor ;

• variaŃia randamentului utilajelor (mai buna utilizare a capacităŃii de producŃie) ;

• variaŃia preŃului materiilor prime;

• variaŃia preŃului materialelor şi a altor aprovizionări ;

• variaŃia preŃului serviciilor.

• producŃia unor produse mai mult sau mai puŃin purtătoare de valoare adăugată.

86

Valoarea adăugată generată de către întreprindere se repartizează între cinci părŃi participante la activitatea întreprinderii: • Personalul salariat care primeşte salariile ; • Statul care percepe impozitele (impozite şi taxe, inclusiv impozitul pe

profit); • Împrumut ătorii care percep dobânzile pentru titlurile de credit

(împrumuturi) pe care le-au consimŃit întreprinderii ; • Proprietarii întreprinderii şi conducătorilor săi care au dreptul la o

remunerare (dividende, participări la profit, etc.); • Întreprinderea care beneficiază de sursele de autofinanŃare (profit

nerepartizat şi amortizări). Pentru aprecierea modului de distribuire a valorii adăugate se utilizează următoarele rate:

Personal : adaugata Valoare

personal de Cheltuieli

Stat : adaugata Valoarea

taxesi Impozite

Grup şi asociaŃi : adaugata Valoare

irepartizar si Dividende

Împrumut ători : adaugata Valoare

dobinzilecu Cheltuieli

Întreprinderi : adaugata Valoare

areAutofinant

În aceea ce priveşte tendinŃa este recomandat ca ritmul de creştere a

elementelor să respecte o succesiune bine determinată şi anume: dividendele să crească aproximativ în acelaşi ritm cu autofinanŃarea (dependent de politica de investiŃii), iar profitul net să crească mai repede ca orice alt element. Ar fi bine ca remunerarea statului să se reducă, reflectând o reducere a presiunii fiscale şi implicit creşterea surselor de dezvoltare ale întreprinderii. Ponderea ridicată a dobânzilor poate reflecta o gestiune financiară deficitară. Creşterea în structură a cheltuielilor cu personalul reprezintă o creştere a consumului de muncă echivalat valoric, în detrimentul surselor de dezvoltare ale întreprinderii şi al nivelului de remunerare al proprietarilor. Din observaŃii statistice pe mai multe economii dezvoltate au fost identificate următoarele structuri medii de distribuire a VA:

Tabel nr. 5 DistribuŃia valorii adăugate

87

FRANłA (%) ELVEłIA (%) SUA (%)

Personal 73,4 71,6 60,8 Dobânzi 3,7 2,6 5,3 Dividende 3,4 3,8 5,7 Amortizări 17,6 14,1 15,3

D. Analiza factorială a valorii adăugate Analiza factorială a valorii adăugate urmăreşte punerea în evidenŃă a factorilor de influenŃă care prin acŃiunea lor modifică în timp nivelul indicatorului. Nivelul şi dinamica indicatorului Abaterea absolută : ∆VA = VA 1 – VA0; Abaterea relativă : IVA = (VA1/VA 0)x100; ∆ IVA = IVA-100; Primul model factorial ia în calcul contribuŃia muncii la producerea valorii adăugate, baza de pornire a modelului fiind următoarea formulă de calcul a VA:

VA = T x T

VA , ştiind că : T = Nm x nh ; nh = nz x hz ;

unde : T- consumul de muncă în număr de ore lucrate pe an;

T

VA- valoarea adăugată pe unitatea de timp de muncă consumată;

Nm - numărul de muncitori; nh - numărul de ore lucrate de un muncitor pe an; nz - numărul de zile lucrate de un muncitor pe an;

hz - numărul de ore lucrate de un muncitor pe zi. În acest model se porneşte de la considerentul că nivelul absolut al valorii adăugate este o rezultantă a acŃiunii a doi factori direcŃi de influenŃă:

- un factor cantitativ, care este consumul total de muncă (T); - un factor calitativ, care este valoarea adăugată obŃinută pe unitate

de consum de muncă (VA/T); Modificarea în timp a nivelului valorii adăugate, ca urmare a acŃiunii celor doi factori, numită şi abatere în mărime absolută, se poate determina după următoarea formulă :

VA∆ = T1 x 1T1VA

- T0 x 0T0VA

,

88

Tabel nr. 6 structură arborescentă a factorilor de influenŃă Factori de influenŃă

direcŃi (acŃionează direct asupra VA)

Factori de influenŃă indirecŃi de gradul I

(acŃionează prin intermediul consumului total de muncă)

Factori de influenŃă indirectă

de gradul II (acŃionează prin

intermediul numărului de ore lucrate de un

muncitor pe an) • consumul total de

muncă (T); • valoarea adăugată pe

unitatea de consum de muncă (VA/T).

• numărul de muncitori (Nm);

• numărului de ore lucrate de un muncitor pe an (nh).

• numărul de zile lucrate de un muncitor pe an (nz);

• numărul de ore lucrate de un muncitor pe zi (hz).

Căi de creştere a valorii adăugate : a) Prin utilizarea extensivă a muncii Utilizarea extensivă a muncii înseamnă de fapt un volum mai mare de timp de muncă alocat (un volum mai mare de consum de muncă) în condiŃiile în care valoarea adăugată realizată pe unitatea de consum de muncă se păstrează nemodificată. După cum s-a observat în figura anterioară timpul de muncă pe care întreprinderea îl are la dispoziŃie poate fi suplimentat, în vederea creşterii valorii adăugate, fie prin creşterea numărului de muncitori, fie prin creşterea numărului de ore lucrate de un muncitor pe an. La rândul său creşterea numărului de ore lucrate de un muncitor pe an se poate suplimenta prin creşterea numărului de zile lucrate pe an sau prin creşterea numărului de ore lucrate pe zi. b) Prin utilizarea intensivă a muncii Utilizarea intensivă a muncii trebuie să conducă la creşterea valorii adăugate pe unitatea de consum de muncă în condiŃiile în care consumul total de muncă se păstrează nemodificat. Utilizarea intensivă a muncii este echivalentă cu sporirea productivităŃii muncii, ea conducând la creşterea valorii adăugate deoarece fiecare unitate de produs are înglobată o valoare adăugată unitară, ori în condiŃiile în care pe unitatea de consum de muncă se produce mai mult înseamnă că şi valoarea adăugată va fi mai mare. c) Prin utilizarea extensivă şi intensivă a muncii Dacă întreprinderea reuşeşte promovarea concomitentă a utilizării intensive şi extensive a muncii atunci efectul nu poate fi decât benefic pentru rezultatele activităŃii, unul dintre acestea fiind şi valoarea adăugată.

89

Al doilea model factorial ia în calcul capacitatea întreprinderii de a genera valoare adăugată, prin intermediul producŃiei pe care o realizează, baza de pornire a modelului fiind următoarea formulă :

VA = Qe x (1 - Qe

Ci),

unde: Qe

Ci- valoarea consumurilor intermediare la un leu producŃie a

exerciŃiului

(1 - Qe

Ci) - valoarea adăugată la un leu producŃie a exerciŃiului.

Abaterea în mărime absolută a valorii adăugate, pornind de la acest model, se poate determina astfel :

∆ VA = Qe1 x (1 - 1Qe1Ci

) - Qe0 x (1 - 0Qe0Ci

)

unde : VA – valoarea adăugată; Qe – producŃia exerciŃiului; Ci – consumuri intermediare (cumpărări de la terŃi);

Căi de creştere a valorii adăugate : a) Creşterea producŃiei exerciŃiului Pentru creşterea producŃiei exerciŃiului se impune a se acŃiona asupra componentelor care o formează, respectiv : producŃia vândută (Qv), producŃia stocată (Qs) şi producŃia de imobilizări. Fiecare din componentele care formează producŃia exerciŃiului este dependentă de alte elemente cum ar fi : randamentul activităŃii, preŃurile de pe piaŃă (de vânzare şi de achiziŃie) şi structura producŃiei. b) Diminuarea consumurilor intermediare necesare realizării a 1 leu producŃie a exerciŃiului Diminuarea consumurilor intermediare necesare pentru realizarea a 1 leu producŃie a exerciŃiului se poate realiza doar în condiŃiile în care modificarea nivelului producŃiei exerciŃiului devansează modificarea nivelului consumurilor intermediare (IQe > ICi). MenŃinerea permanentă a acestei corelaŃii este la rândul ei condiŃionată de următorii factori : - de structura valorică a producŃiei exerciŃiului, care trebuie să fie orientată

spre produse la care costurile intermediare la 1 leu producŃie a exerciŃiului să fie mai reduse decât media pe total produse;

- de preŃul cu care se vând produsele; - de costul de achiziŃie a cumpărărilor externe.

90

Scopul acestei analize factoriale este de a scoate în evidenŃă toŃi factorii care pot influenŃa nivelul valorii adăugate, atât pe cei cu influenŃă pozitivă (de creştere) cât şi pe cei cu influenŃă negativă ( de reducere). Managementul întreprinderii trebuie să limiteze acŃiunea factorilor cu influenŃă negativă şi să amplifice acŃiunea factorilor cu influenŃă pozitivă. 4.1.3. Analiza rezultatelor care exprimă profitabilitatea activit ăŃii Profitabilitatea activităŃilor lucrative este o trăsătură a stării de performanŃă ce caracterizează aceste activităŃi, definind abilitatea lor de a genera profit. Indicatorii care măsoară rezultatele cu relevanta în termeni de profitabilitate sunt evidenŃiaŃi de două documente importante utilizate de analiza economico-financiara : “contul de profituri şi pierderi” şi “tabloul soldurilor intermediare de gestiune”. 4.1.3.1 Analiza rezultatului brut al exploatării (RBE) Rezultatul brut al exploatării reuşeşte să surprindă cel mai bine capacitatea activităŃii de exploatare de a genera profit, prin faptul că nu este afectat de principalele politici manifestate la nivel de întreprindere:

- politica de amortizare; - politica financiară; - politica fiscală a statului.

Se poate astfel afirma că acest rezultat are trei destinaŃii majore: - retribuirea capitalului investit (propriu sau împrumutat); - retribuirea statului prin impozite directe (impozitul pe profit); - menŃinerea substanŃei economico-productive a întreprinderii

(autofinanŃare); Specific pentru acest indicator este faptul că rezultatul pe care îl evidenŃiază se formează din raportarea cheltuielile monetare ( care corespund unor plăŃi efective) la veniturilor monetare (care sunt urmate de încasări) şi exclude acele venituri şi cheltuieli care nu au relevanŃă în plan monetar (venituri din provizioane, cheltuieli cu amortizări şi provizioane). Indicatorul se poate găsi într-o dublă ipostază : - excedent brut de exploatare (EBE), atunci când avem un nivel pozitiv al

indicatorului; - deficit brut de exploatare (DBE), atunci când avem un nivel negativ al

indicatorului; Indicatorul poate fi calculat prin doua metode : - metoda substractivă; - metoda adiŃională.

91

Metoda substractivă :

AcheISAveVsvVARBE −−−++= unde : RBE – rezultat brut din exploatare; VA – valoarea adăugată; Vsv – venituri din subvenŃii; Ave – alte venituri din exploatare;

S – salarii; I – impozite şi taxe; Ache – alte cheltuieli din exploatare. Metoda adiŃională :

VcdVpvPcdAmpRERBE −−++=

unde : RBE – rezultat brut din exploatare; RE – rezultatul exploatării; Amp – cheltuieli cu amortizări şi provizioane; Pcd – pierderi din creanŃe şi debitori diverşi; Vpv – venituri din provizioane; Vcd – venituri din creanŃe reactivate şi debitori diverşi.

Ananaliza factorială a rezultatului brut al exploatatării

Modelul facorial de analiză: VA

RBE

Qex

VAQexRBE ××=

Factorii de influenŃă ai modelului sunt:

∆Qex – producŃia exerciŃiului ∆RBE ∆VA / Qex – rata valorii adăugate ∆ RBE / VA – ponderea RBE în valoarea adăugată. Măsuri de creştere a RBE conform modelului prezentat; a) creşterea volumului de activitate, în principal pe seama producŃiei vândute,

prin: − utilizarea capacităŃilor de producŃie disponibile; − diversificarea activităŃilor cu legătură sau fără legătură; − dezvoltarea de noi produse pe noi pieŃe;

92

b) creşterea ratei valori adăugate: - modificarea structurii producŃiei în sensul creşterii produselor pentru

care valoarea nou creată este mai mare; - externalizarea serviciilor şi funcŃiunilor necesare întreprinderii, dar care

nu crează valoare (servicii auxiliare, de deservire, de administraŃie); - utilizarea celor mai bune tehnologii şi adecvarea nivelului calitativ al

resurselor materiale cu cele tehnice în vederea creşterii randamentelor de utilizare;

c) sporirea ponderii RBE în VA: - adecvarea politicii de salarizare cu capacitatea întreprinderii de a crea

VA, astfel încât indicele VA să fie mai mare decât cel al cheltuielilor de personal (IVA > IChp);

- apelarea la firme de consultanŃă tehnică, managerială şi contabilă (fiscală) pentru alegerea celor bune decizii privitoare la reducerea cheltuielilor şi prelevările fiscale.

4.1.3.2 Analiza rezultatului exploatării (RE) Rezultatul exploatării realizează o exprimare mai sintetică a performanŃelor activităŃii de exploatare a întreprinderi deoarece rezultă prin deducerea ansamblului cheltuielilor de exploatare din ansamblul veniturilor exploatării. Rezultatul exploatării nu este afectat de politica financiară promovată de întreprindere sau de politica fiscală a statului. În schimb acest rezultat poate lua valori diferite de la un agent economic la altul funcŃie de politica de amortizare şi de constituire a provizioanelor promovată de managementul întreprinderii. Pentru calculul indicatorului se pot utiliza doua metode pe care le prezentam în cele ce urmează :

PcdAmpVcdVpvRBERE −−++=

unde : RE – rezultatul exploatării;

RBE – rezultat brut din exploatare; Vpv – venituri din provizioane; Vcd – venituri din creanŃe reactivate şi debitori diverşi; Amp – cheltuieli cu amortizări şi provizioane; Pcd – pierderi din creanŃe şi debitori diverşi.

expChexpVRE −= unde : RE – rezultatul exploatării;

Vexp – venituri din exploatare totale; Chexp – cheltuieli din exploatare totale.

93

Rezultatul exploatării (sau rezultatul net al exploatării) se deosebeşte esenŃial de rezultatul brut al exploatării ca urmare a efectelor politicii de amortizări şi provizioane promovată de managementul întreprinderii. OpŃiunile manageriale privind politica de amortizare se referă la: - alegerea uneia din metodele de amortizare stabilite prin lege; - utilizarea unor durate de amortizare mai scurte sau mai lungi (derogatorii),

decât cele stabilite legislativ; - adaptarea la inflaŃie a valorii imobilizărilor corporale.

Modele de analiză factorială a rezultatului exploatării

Analiza factorială a RE când baza sa de calcul este volumul fizic al vânzărilor Dacă pornim de la considerentul că fiecare unitate fizică produsă şi comercializată are încorporat în preŃul său de vânzare o marjă de profit atunci profitul din exploatare (Pe) se poate calcula după relaŃia :

cqpq = Re vv ⋅Σ−⋅Σ sau )cp(q = Re v −⋅Σ

unde : qv - cantitatea de produse vândută; p - preŃul unitar de vânzare al produselor; c - costul unitar al produselor vândute. Analizând în dinamică evoluŃia profitului aferent vânzărilor se poate determina abaterea în mărime absolută a nivelului acestuia după relaŃia :

)(q)(q = e 000v111v cpcpR −⋅Σ−−⋅Σ∆

Modelul factorial de analiză: vq∆ s∆ Re∆ c∆ p∆ 1) InfluenŃa determinată de modificarea volumului fizic al vânzărilor

)(q)(][q = Re 000v0001v(q) cpcps −⋅Σ−−⋅⋅Σ∆

94

Modificarea volumului vânzărilor este un factor direct de influenŃă care determină modificarea profitului în acelaşi sens cu modificarea sa şi proporŃional cu profitul mediu pe unitatea de produs. Modificarea volumului fizic al vânzărilor este determinat de : - concurenŃa existentă pe piaŃă; - raportul calitate-preŃ faŃă de cel al concurenŃei; - strategiile şi tehnicile de promovare utilizate; - seriozitatea şi promptitudinea în raporturile cu beneficiarii; - raportul dintre ritmicitatea producŃiei şi ritmicitatea livrărilor. 2) InfluenŃa determinată de modificarea structurii vânzărilor

)(][q)(q = Re 0001v001v(s) cpscp −⋅⋅Σ−−⋅Σ∆

InfluenŃa exercitată de modificarea structurii vânzărilor se explică prin proporŃia diferită de vânzare a produselor de la o perioadă la alta. Astfel o creştere a ponderii vânzărilor de produse care încorporează o marjă de profit mai mare va determina sporirea masei totale a profitului după cum o creştere a ponderi vânzărilor de produse cu un nivel al profitului unitar mai redus decât profitul mediu unitar va determina reducerea masei totale de profit. 3) InfluenŃa determinată de modificarea costului unitar

)(q)(q = Re 001v101v(s) cpcp −⋅Σ−−⋅Σ∆

Costul unitar este principalul factor prin care managementul întreprinderii poate acŃiona pentru sporirea profitului aferent fiecărei unităŃi fizice de produs. Măsuri de reducere a costului unitar : - raŃionalizarea consumurilor care asigură reducerea consumurilor specifice

pe unitatea fizică de produs; - reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi depozitare; - utilizarea unor înlocuitori mai ieftini şi comparabili calitativ. - creşterea productivităŃii muncii; - reducerea cheltuielilor fixe. 3) InfluenŃa determinată de modificarea preŃului unitar de vânzare

)(q)(q = Re 101v111v(s) cpcp −⋅Σ−−⋅Σ∆

PreŃul unitar de vânzare este un factor care produce o influenŃă independentă de efortul întreprinderii deoarece nivelul acestuia este stabilit pe piaŃă ca raport între cererea şi oferta de produse.

95

Analiza factorială a RE pe bază de rate explicative Acest tip de analiză factorială a nivelului absolut al rezultatului exploatării este utilă mai ales pentru întreprinderile care au o activitate diversificată, nomenclatorul acestora nefiind omogen.

CA

REx

Qe

CAx

M

Qe

M

Mx

N

MxNRE

faf

fa

p

fp=

Factorii de influenŃă ai rezultatului exploatării, aferenŃi acestui model, sunt : - asigurarea cu personal din punct de vedere cantitativ, structural şi de

calificare (Np); - gradul de înzestrare tehnică a muncii ( Mf /Np); - ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe (Mfa/M f); - randamentul utilizării mijloacelor fixe active (Qe/Mfa); - gradul de valorificare pe piaŃă a producŃiei obŃinute (CA/Qe); - profitabilitatea vânzărilor (RE/CA). Resursele de muncă şi capitalul fix reprezintă practic principalele resurse necesare derulării procesului productiv, de modul de asigurare şi de gradul de utilizare a acestora depinzând, în mare măsură, nivelul volumului de producŃie al întreprinderii. La un nivel dat al capacităŃilor de producŃiei, cu cât gradul de valorificare pe piaŃă a producŃiei obŃinute se apropie mai mult de gardul de utilizare a capacităŃilor de producŃie, capacitatea de comercializare a întreprinderii este mai ridicată şi creează premise pentru un nivel sperat al profitabilităŃii. Marja de profitabilitate a vânzărilor influenŃează în mod direct masa profitului din exploatare, nivelul acesteia fiind în directă corelaŃie cu gradul de prelucrare al întreprinderii, cererea existentă pe piaŃă şi politica comercială promovată.

4.2. Analiza principalilor indicatori valorici ai c onsumului de resurse

4.2.1. ConsideraŃii generale A. Scopul analizei indicatorilor valorici ai consumului de resurse constă în identificarea rezervelor existente în volumul şi structura costurilor pe produs, a cheltuielilor pe unitatea valorică de producŃie şi pe ansamblul întreprinderii. Aceste rezerve trebuie identificate şi prin măsuri specifice mobilizate în scopul creşterii gradului efectiv de valorificare a resurselor şi al reducerii rezervelor de potenŃial. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse îşi propune diagnosticare şi evaluarea performanŃelor obŃinute de către întreprindere prin prisma consumului de factori de producŃie rspectiv precizarea căilor de urmat şi mijloacelor necesare în vederea sporirii eficienŃei activităŃii desfăşurate.

96

B. Definirea indicatorului valoric fundamental al consumului de resurse. Expresia valorică a consumului de factori de producŃie în sfera procesului de producŃie reprezintă într-o accepŃiune generală costul de producŃie. În mod concret, costul reprezintă echivalarea valorică a consumurilor de resurse (umane, materiale, tehnice, financiare) necesare producerii şi comercializării produselor şi serviciilor. Nivelul costurilor de producŃie depinde de următorii factori: − nivelul consumului de resurse; − instrumentele de echivalare valorică a acestor consumuri (preŃuri, tarife,

cote). Consumurile de resurse (factori de producŃie) pot reprezenta: − consumuri de materii prime, materiale consumabile, combustibili, energie –

resurse materiale – costuri materiale; − consumuri de maşini, utilaje, instalaŃii şi echipamente de lucru, spaŃii de

producŃie sau de comercializare – resurse tehnice – costul cu amortizarea sau chiriile;

− consumuri de muncă – resurse umane – costul cu munca vie (salarii); − „consumuri financiare” – costul capitalului investit; − „impozitarea acestor consumuri” – impozite, taxe, contribuŃii la diverse

fonduri publice centrale sau locale. C. RelaŃia cost - cheltuială 1. În teoria costurilor, noŃiunea de cheltuială are o sferă de cuprindere mai

largă decât aceea de cost. În accepŃiunea teoriei costurilor, costul reprezintă un consum de valori, iar cheltuiala este echivalentul transformării în structura mijloacelor circulante, în general având la bază o plată. Astfel, aprovizionarea cu materiale reprezintă o cheltuială, iar consumul acesteia devine cost. Cheltuielile apar în sfera circulaŃiei, iar costul în sfera consumului. Cadrul de formare al cheltuielilor este reprezentat de sfera procesului de aprovizionare şi desfacere, iar cadrul de formare al costurilor este procesul de fabricaŃie.

Fig.1. Costul şi cheltuiala în teoria costurilor

Procesul de producŃie

Procesul de aprovizionare

Procesul de fabricaŃie

Procesul de comercializare

CHELTUUIELI DE APROVIZIONARE Consumuri

COSTURI

CHELTUIELI DE DESFACERE

COST COMPLET

97

2. În contabilitatea financiară, noŃiunea de cheltuială reprezintă un consum de valori, înregistrat în momentul generării sau angajării acestuia şi nu în momentul plăŃii acestuia. În acest caz clasificarea cheltuielilor de face după felul activităŃii consumatoare de resurse şi după conŃinutul lor economic. NoŃiunea de cost, în acest context apare ca o noŃiune importată, împrumutată, ce poate avea 2 sensuri: − cost de producŃie – când este preluat din contabilitatea de gestiune şi

semnifică elementele de cheltuieli ocazionate de fabricarea produselor, realizarea lucrărilor sau serviciilor;

− valoarea la preŃ de înregistrare – când este preluată din teoria costurilor şi semnifică valoarea de achiziŃie a unor resurse.

3. În contabilitatea de gestiune, cheltuiala apare ca o noŃiune centralizatoare a elementelor de cheltuieli din contabilitatea financiară, elemente grupate pe articole de calculaŃie cu scopul repartizării acestora atât pe producŃia obŃinută, cât şi pe cea în curs de execuŃie. Clasificarea cheltuielilor în acest context diferă în funcŃie de specificul întreprinderii şi de modul de organizare al contabilităŃii de gestiune (se recomandă clasificarea costurilor funcŃie de modul de localizare (includere, repartizare) pe purtătorii de costuri şi centre de generare a consumurilor, în costuri directe şi indirecte). NoŃiunea de cost este determinată prin repartizarea pe produs a acestor cheltuieli. Astfel costul de producŃie este compus din cheltuielile directe şi indirecte de producŃie repartizate raŃional asupra produselor fabricate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, fiind compus din costul producŃiei obŃinute şi costul producŃiei în curs de execuŃie.

4. Din punct de vedere al analizei economico-financiare cheltuielile reprezintă consumuri / utilizări trecute de resurse, care sunt corelate pe baza principiului finalităŃii, cu veniturile unei anumite perioade, abordând întreprinderea din perspectiva relaŃiei acesteia cu mediul extern şi Ńintind obiectivul rezultat (profit sau pierdere). NoŃiunea de cost reflectă consumuri, atât trecute cât şi viitoare, care generează noi valori de întrebuinŃare, fiind corelate, pe baza principiului cauzalităŃii, cu performanŃele rezultate în urma transferării acestor valori către consumator (cu valoarea percepută de client).

D. Tipologia indicatorilor valorici ai consumului de resurse a) După felul activităŃii consumatoare de resurse (după natura operaŃiunilor în

care s-au efectuat) identificăm următoarele categorii de cheltuieli: • cheltuieli de exploatare (ex. cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli de

personal, cheltuieli cu amortizarea); • cheltuieli financiare (ex. cheltuieli cu dobânzile); • cheltuieli extraordinare (ex. valoarea pierderilor din calamităŃi); • cheltuieli cu impozitul pe profit. b) După conŃinutul economic – natura economică, identificăm următoarele

categorii de cheltuieli:

98

• cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile; • cheltuieli de personal; • cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; • cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terŃi; • alte cheltuieli din exploatare (pierderi din creanŃe şi debitori diverşi,

cheltuieli excepŃionale din operaŃiuni de gestiune (amenzi, penalităŃi, despăgubiri) sau de capital (cedarea activelor);

• cheltuieli financiare; • cheltuieli cu amortizările şi provizioanele; • cheltuieli cu impozitul pe profit. c) După dependenŃa faŃă de volumul fizic al producŃiei, identificăm

următoarele tipuri de costuri: • costuri fixe sau convenŃional constante – sunt acele costuri care pe total

rămân neschimbate la modificarea volumului fizic al producŃiei, iar pe unitatea fizică de producŃie se modifică în sens invers şi în aceeaşi măsură cu modificarea volumului producŃiei (ex. costurile cu amortizarea, costurile cu chiriile, costurile de personal – salarizarea în regie, costurile cu dobânzile, redevenŃele la leasing etc.);

• costuri variabile – sunt acele costuri care se modifică pe total odată cu modificarea volumului fizic al producŃiei (Q); acestea sunt generate de consumul unor resurse (materiale, umane) care se identifică direct pe produse, materiale directe şi manoperă directă, în general; pe unitatea fizică de producŃie, costurile variabile au un comportament relativ constant (ex. costuri materiale directe, costuri cu manopera directă – salarizarea în acord etc.).

d) După modul de localizare (includere, repartizare) pe purtătorii de costuri sau centre de generare a consumurilor, identificăm următoarele tipuri de costuri şi cheltuieli:

• costuri (cheltuieli) directe: sunt repartizate în mod direct pe unitatea de produs; nivelul lor depinde direct de consumul de resurse şi de instrumentele de echivalare valorică ale acestor consumuri (materiale directe, manoperă directă).

Costul direct pe unitatea de produs are următoarea relaŃie de calcul:

cd = cmd + csd;

unde: cmd – costul cu materiale directe unitare (materii prime, materiale, combustibile,energie); csd – costul cu salariile directe unitare (manopera directă).

∑=

×=n

1iipaicscmd ,

unde:

99

cs – consum specific din materialul aprovizionat de tip „i”[kg, buc. mc, etc. / produs]; pa – preŃ unitar de aprovizionare [RON / kg, buc, mc, etc];

∑=

×=n

1iishitncsd ,

unde: tn – timp normat pe unitatea fizică de produs de „i” [oră / produs]; sh –salariu mediu orar pe muncitor direct productiv [RON / oră];

∑=

×=n

1iicdiqCd ,

unde: q – cantitatea fizică de producŃie din produsul de tip „i”; Cd – costuri directe totale. • costuri (cheltuieli) indirecte: sunt legate de funcŃionarea întreprinderii în

ansamblul său, se urmăresc pe total şi se repartizează asupra produselor cu ajutorul unor chei de repartizare, în funcŃie de metoda folosită la calculaŃia costurilor; sunt formate din: - cheltuieli comune secŃiei (CMS); - cheltuieli generale de administraŃie ale întreprinderii (CGA); - cheltuieli de desfacere şi marketing (CDM).

CDMCGACSSCi ++= 4.2.2. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse ce au baza de calcul în volumul fizic al producŃiei Analiza principalilor indicatori valorici ai consumului de resurse se abordează cu ajutorul modelelor factoriale. Construirea acestora este orientată după modul în care categoriile de cheltuieli sau tipurile de costuri reacŃionează la modificarea nivelului de activitate. Astfel costurile totale, variabile sau directe depind de volumul de activitate, analiza acestora presupunând modele orientate pe: � unitatea fizică de producŃie (costul mediu pe unitatea fizică de producŃie); � total (costuri totale); � unitatea valorică de producŃie (cheltuieli sau costuri medii la 1000 lei cifră

de afaceri la 1000 lei producŃie). Costurile sau cheltuielile fixe şi indirecte, la modul general, nu depind de volumul de activitate, astfel că analiza acestora va presupune abordarea numai a indicatorilor la 1000 de lei producŃie, dar care nu se supun regulilor mediei pe unitatea valorică de producŃie.

100

Abordarea analizei indicatorilor valorici ai consumului de resurse prin intermediul modelelor factoriale permite identificarea legăturilor factorial-cauzale dintre indicatorii definiŃi şi factorii de influenŃă, cu scopul formulării unor măsuri cât mai concrete de reducere a nivelului cheltuielilor şi costurilor. A. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse pe unitatea fizică de producŃie Costul mediu pe unitatea fizică de producŃie reprezintă consumul valoric de factori de producŃie necesar realizării unei unităŃi de produs, indiferent de tipul acestuia.

∑ ×=∑

∑ ×=∑

= cgsfq

cq

q

Cc

unde:

igsf – greutatea specifică fizică, adică ponderea deŃinută de producŃia fizică din

tipul de produs „i” purtătoare a costului unitar ic în total producŃie fizică;

∑=

iqiq

igsf ;∑ =i

1igsf ).

Acest model de calcul şi model de analiză factorială este valabil pentru orice categorie de cost care are baza de calcul în volumul fizic al producŃiei şi variază la modificarea acestuia (se formează de la unitar la total). Pentru tipurile de costuri care au baza de calcul în volumul fizic al producŃiei modelul de analiză factorială este:

- costul mediu unitar : ∑ ×= cgsfc ;

- costul variabil mediu : vcgsfcv ∑ ×= ;

- costul direct mediu: dcgsfcd ∑ ×= ;

- costul material direct mediu: mdcgsfcmd ∑ ×= ;

- costul cu manopera directă mediu: ∑ ×= cmapdgsfcmapd . Parcurgerea etapelor analizei factoriale: 1. Identificarea factorilor de influenŃă, conform ordinii de substituire:

0c1cc −=∆

∑

∑ ×−

∑

∑ ×=∆0q

0c0q

1q1c1q

c sf∆

∑ ∑ ×−×=∆ 0c0gs1c1gsc c∆

101

unde:

fs∆ - variaŃia structurii fizice a producŃiei; c∆ - variaŃia costurilor unitare individuale pe produse.

2. Identificarea sensului şi cuantificarea intensităŃii de acŃiune a factorilor asupra indicatorului analizat a. InfluenŃa structurii fizice a producŃiei:

( ) ∑ ∑ ×−×=∑

∑ ×−

∑

∑ ×=∆∆ 0c0gsf0c1gsf

0q0c0q

1q0c1q

sfc

b. InfluenŃa costurilor unitare individuale pe produse:

( ) ∑ ∑ ×−×=∑

∑ ×−

∑

∑ ×=∆∆ 0c1gsf1c1gsf1q

0c1q

1q1c1q

cc

3. Explicarea mecanismului de transmitere a acŃiunii factorilor asupra indicatorului analizat.

a. Întrucât c este un indicator calculat sub formă de medie aritmetică ponderată, structura fizică a producŃiei este factor cu influenŃă directă. Intensitatea acŃiunii structurii fizice depinde de mărimea diferenŃelor dintre nivelul individual al costurilor pe produse. Structura fizică a producŃiei acŃionează întrucât nivelul individual al costurilor este diferit pe produse (fiecare produs poate avea alt nivel individual al costului). Structura nu acŃionează atunci când nivelul costurilor pe produse este egal pentru toate produsele, când există un singur produs sau o situaŃie de excepŃie când se compensează influenŃele în nivelul mediu. Modificarea structurii are la bază ponderile diferite de realizare a producŃiei fizice pe produse. Ponderile sunt modificate de ritmul diferit de realizare al producŃiei pe produse:

0igsf1igsfQIqiI >⇒> ;

0igsf1igsfQIqiI =⇒= ;

0igsf1igsfQIqiI <⇒< .

ConsecinŃele modificării structurii fizice a producŃiei asupra c va fi dat de (explicitarea modului cum structura fizică a producŃiei îşi transmite influenŃa

asupra c ):

− creşterea ponderii produselor ce au nivelul individual al c mai mare decât c din perioada de bază (planificat) şi scăderea ponderii produselor cu un nivel

individual mai mic decât c din perioada de bază va determina o creştere a

niveluluic ;

102

− creşterea ponderii produselor ce au nivelul individual al c mai mic decât c din perioada de bază (planificat) şi scăderea ponderii produselor cu un nivel

individual mai mare decât c din perioada de bază va determina o scădere a

nivelului c . b. Costurile unitare pe produse este factor cu influenŃă directă, transmiŃându-şi

influenŃă direct asupra c . În modelul practic este factor cu influenŃă direct.

Scăderea lui c va determina reducerea c , respectiv creşterea costurilor unitare individuale pe produse va determina creşterea costului mediu pe unitatea fizică de producŃie.

4. Măsuri de reducere a c : - creşterea ponderii produselor care au un cost unitar mai mic decât cel mediu

al perioadei de bază, - reducerea costurilor unitare:

o scăderea consumurilor specifice de resurse (prin crearea accesului şi utilizarea unor tehnologii cât mai performante şi prin creşterea gradului de organizare al activităŃilor);

o scăderea (negocierea) nivelului instrumentelor valorice de echivalare a consumurilor de resurse (scăderea preŃurilor de aprovizionare, scăderea manoperei directe, reducerea tarifelor la utilităŃi, ttansport etc. - în general reducerea preŃurilor factorilor de producŃie).

În legătura cu prima măsură, lucrurile la modul concret sunt mai dificile, având în vedere că opŃiunea de cumpărare a produselor, care va defini implicit şi structura producŃiei fizice aparŃine consumatorului. Referitor la cea de-a doua, căile de obŃinere a costului redus sunt multiple şi specifice. Reducerea costurilor medii pe unitatea de produs este o necesitatea ce se impune ca urmare a faptului că „motorul” globalizării industriilor şi pieŃelor poate fi considerat „căutarea costului redus”. Din această perspectivă, reducerea costurilor la nivelul întreprinderii trebuie să se constituie într-o preocupare permanentă. O dimensiune importantă a reducerii costurilor Ńine de mediul intern al întreprinderii pornind de la tehnologiile de fabricaŃie şi modul de organizare al activităŃilor. B. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse pe total Costurile totale reprezintă costul fabricării întregului volumului fizic de producŃie. Pentru tipurile de costuri care au baza de calcul în volumul fizic al producŃiei modelul de analiză factorială este:

∑×= qcC - Modelul teoretic (MT) sau

∑ ×= cqC - Modelul practic (MP). Aceste categorii de costuri sunt:

103

- Costul total : ∑×= qcC ; ∑ ×= cqC ;

- Costul variabil total : ∑×= qcvCv ; vcqCv ∑ ×= ;

- Costul direct total: ∑×= qcdCd ; dcqCd ∑ ×= ;

- Costul material direct total: ∑×= qcmdCmd ; mdcqCmd ∑ ×= ;

- Costul cu manopera directă total: ∑××∑ =×= qshtnqcsdFSa ;

∑ ××∑ =×= shtnqcsdqFSa (FSa – fond de salarii în acord). Parcurgerea etapelor analizei factoriale: 1. Identificarea factorilor de influenŃă, conform ordinii de substituire:

0C1CC −=∆ q∆

M.T. ∑×−∑×=∆ 0q0c1q1cC sf∆

c∆ c∆ Factori direcŃi Factori indirecŃi Ordinul I Ordinul II

Detalierea relaŃiilor de calcul: ∑×= qcC ∑×∑ ×= qcgsfC

q∆

M.P. ∑ ∑ ×−×=∆ 0c0q1c1qC sf∆ c∆ Factori direcŃi Ordinul I Detalierea relaŃiilor de calcul: ∑ ×= cqC 2. Identificarea sensului şi cuantificarea intensităŃii de acŃiune a factorilor asupra indicatorului analizat a. InfluenŃa volumului fizic al producŃiei: M.T.

( ) ∑∆×=∑×−∑×=∆∆ q0c0q0c1q0cqC

MP.

( ) [ ] [ ] 0c0sf0q0c0sf1qqC ××∑−×∑ ×=∆∆ - pune în evidenŃă structura fizică

a producŃiei

( ) 0c0qqI0c0qqC ×∑−∑××∑=∆∆ - permite evitarea structurii fizice a

producŃiei

104

( ) ( )1qI0CqC −∑×=∆∆

( ) ∑∆×=∆∆ qI0CqC

b.InfluenŃa costului mediu pe unitatea fizică de producŃie: M.T.

( ) ∑×∆=∑×−∑×=∆∆ 1qc1q0c1q1ccC

RelaŃia de mai jos pune în evidenŃă, conform modelului teoretic, că variaŃia costului total este dată de suma influenŃelor determinate de substituirea succesivă a celor doi factori de ordinul I (cu influenŃă directă).

( ) ( ) C0C1C0q0c1q1ccCqC ∆=−=∑×−∑×=∆∆+∆∆

b1. M.T. InfluenŃa structurii fizice a producŃiei

( ) ∑××∑−∑××∑=∆∆ 1q0c0gsf1q0c1gsfsfC ;

unde:

( )∑

∑ ×=∆=×∑

1q0c1q

sfcr0c1gsf - recalcularea costului mediu pe unitatea

fizică de producŃie după modificarea structurii fizice a producŃiei;

0c0c0gsf =×∑ - costul mediu din perioada de bază.

( ) ( )( ) ∑×−∆=∆∆ 1q0csfcrsfC

b. M.P.InfluenŃa structurii fizice a producŃiei:

( ) [ ] [ ]∑ ∑ ××−××=∆∆ 0c0sf1q0c1sf1qsfC - pune în evidenŃă structura fizică

a producŃiei

( ) ∑ ∑ ∑××−×=∆∆ qI0c0q0c1qsfC - permite evitarea structurii fizice a

producŃiei b2. M.T.InfluenŃa costurilor unitare individuale pe produse:

( ) ∑××∑−∑××∑=∆∆ 1q0c1gsf1q1c1gsfcC

unde:

∑

∑ ×==×∑1q

1c1q1c1c1gsf - costului mediu din perioada curentă

( ) ( )( ) ∑×∆−=∆∆ 1qsfcr1ccC

RelaŃia de mai jos pune în evidenŃă, conform modelului teoretic, că variaŃia costului total determinată de modificarea costului unitar mediu este egală cu suma modificărilor succesive a celor doi factori de ordinul II (cu influenŃă indirectă).

( ) ( ) ( )∑ ∆∆=×∑ ∆=×∑ ×∑−∑ ××=∆∆+∆∆ cC1qc1q0c0gsf1q1c1gsfcCsfC

c.M.P. InfluenŃa costurilor unitare individuale pe produse:

105

( ) [ ] [ ]∑ ∑ ××−××=∆∆ 0c1sf1q1c1sf1qcC

RelaŃia de mai jos pune în evidenŃă, conform modelului practic, că variaŃia costului total este dată de suma influenŃelor determinate de substituirea succesivă a celor trei factori de ordinul I (cu influenŃă directă).

( ) ( ) ( ) [ ] [ ] C0C1C0c0sf0q1c1sf1qcCsfCqC ∆=−=×∑ ×−×∑ ×=∆∆+∆∆+∆∆

3. Explicarea mecanismului de transmitere a acŃiunii factorilor asupra indicatorului analizat. a.M.T. Modificarea nivelul producŃiei fizice de la o perioadă la alta va determina modificarea în mod direct, în acelaşi sens a nivelului costului total, proporŃional cu nivelul din perioada de bază a costului mediu pe unitatea fizică de producŃie.

( ) ∑∆×=∆∆ q0cqC

M.P. Volumul fizic al producŃiei este factor cu influenŃă directă asupra costurilor totale, modificarea sa determinând modificarea C în acelaşi sens, proporŃional cu structura fizică şi costurile unitare individuale pe produse din perioada de bază.

( ) ∑∆×=∆∆ qI0CqC

b. M.T. Modificarea nivelul costului mediu pe unitatea fizică de producŃie de la o perioadă la alta va determina modificarea în mod direct, în acelaşi sens a nivelului costului total, proporŃional cu nivelul din perioada curentă a volumului producŃiei fizice.

( ) ∑×∆=∆∆ 1qcqC

b1. M.T. Structura fizică a producŃiei este un factor de influenŃă indirect, ce îşi va transmite influenŃa asupra costului total prin intermediul costului mediu pe unitatea fizică de producŃie. Cauzele modificării structurii fizice şi modul cum

îşi transmite influenŃa asupra c au fost explicitate la pct.4.2.2. Modul cum c îşi transmite influenŃa asupra C a fost explicitat anterior la punctul b. b2. M.T. Costurile unitare individuale pe produse este un factor de influenŃă indirect, ce îşi va transmite influenŃa asupra costului total prin intermediul costului mediu pe unitatea fizică de producŃie. Modul cum costurile unitare

individuale pe produse îşi transmite influenŃa asupra c au fost explicitate la

pct.4.2.2. Modul cum c îşi transmite influenŃa asupra C a fost explicitat anterior la punctul b. b. M.P. Structura fizică a producŃiei este un factor cu influenŃă directă asupra C, ce îşi transmite influenŃa în acelaşi sens, funcŃie de nivelul din perioada curentă al producŃiei şi de nivelul din perioada de bază a costurilor unitare individuale pe produse. c. M.P. Costurile unitare individuale pe produse este un factor cu influenŃă directă asupra C, ce îşi transmite influenŃa în acelaşi sens, funcŃie de nivelul producŃiei şi modul de structurare al acesteia din perioada curentă.

106

4. Măsuri de reducere a costurilor totale: • creşterea volumului fizic al producŃiei în scopul obŃinerii economiilor de

scară3. • reducerea nivelului costurilor medii pe unitarea fizică de producŃie, prin:

- creşterea ponderii produselor care au un cost unitar mai mic decât cel mediu al perioadei de bază,

- reducerea nivelului costurilor unitare. În legătura cu prima măsură, lucrurile la modul concret sunt mai dificile, având în vedere că opŃiunea de cumpărare a produselor, care va defini implicit şi structura producŃiei fizice aparŃine consumatorului. C. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse pe unitatea valorică de producŃie Indicatorul valoric al consumului de resurse pe unitatea valorică este: cheltuieli (sau costuri) la 1000 lei cifră de afaceri sau producŃie.

1000p

cvgs

pq

cq1000

CA

CCA1000/C ×∑ ×=

∑ ×∑ ×=×=

unde:

vigs – greutatea specifică deŃinută de producŃia valorică (cifra de afaceri) din tipul de produs „i” purtătoare a nivelului individual al costurilor la 1000 lei cifră de afaceri de ci / pi x 1000 în total producŃie valorică (cifră de afaceri);

∑ ××

=∑

=ipiq

ipiq

iCAiCA

vigs ;∑ =i

1igsv ).

Acest model de calcul şi model de analiză factorială deopotrivă scoate în evidenŃă faptul că indicatorul este o medie aritmetică ponderată. Parcurgerea etapelor analizei factoriale: 1. Identificarea factorilor de influenŃă

0CA1000/C1CA1000/CCA1000/C −=∆

3 Economiile de scară sunt obŃinute ca urmare a scăderii costurilor medii pe masura creşterii volumului producŃiei. Această scădere a costului mediu derivă din nivelul relativ constant al costurilor fixe care se repartizează pe un volum de producŃie din ce în ce mai mare (reducerea marjei costurilor fixe repartizate pe produse).

107

10000p0q0c0q

10001p1q1c1q

CA1000/C ×∑ ×∑ ×

−×∑ ×∑ ×

=∆

=>

10000p0c

0gsv10001p1c

1gsvCA1000/C ××∑−××∑=∆

sv∆ => CA1000/C∆ p∆ 1000p/c ×∆ c∆ unde: sv – structura valorică a producŃiei; c / p x 1000 – nivelul individual al costului la 1000 lei cifră de afaceri pe produse; p – preŃ unitar de vânzare; c – cost unitar pe produs. 2. Identificarea sensului şi măsurarea intensităŃii de acŃiune a factorilor asupra costului la 1000 lei cifră de afaceri a. InfluenŃa determinată de modificarea structurii valorice a producŃiei:

10000p0q0c0q

10000p1q0c1q

)sv(CA1000/C ××∑

×∑−×∑ ×∑ ×

=∆∆

10000p0c

0gsv10000p0c

1gsv)sv(CA1000/C ××∑−××∑=∆∆

b. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului individual al costului la 1000 lei cifră de afaceri pe produse:

10000p1q0c1q

10001p1q1c1q

)1000px/c(CA1000/C ××∑

×∑−×∑ ×∑ ×

=∆∆

10000p

0c1gsv1000

1p1c

1gsv)1000px/c(CA1000/C ××∑−××∑=∆∆

b1. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului individual al preŃurilor de vânzare pe produse:

10000p1q0c1q

10001p1q0c1q

)p(CA1000/C ××∑

×∑−×∑ ×∑ ×

=∆∆

108

10000p0c

1gsv10001p0c

1gsv)p(CA1000/C ××∑−××∑=∆∆

b2. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului individual al costurilor unitare pe produse:

10001p1q0c1q

10001p1q1c1q

)c(CA1000/C ××∑

×∑−×∑ ×∑ ×

=∆∆

10001p0c

1gsv10001p1c

1gsv)c(CA1000/C ××∑−××∑=∆∆

)1000px/c(CA1000/C)sv(CA1000/CCA1000/C ∆∆+∆∆=∆

( ) )p(CA1000/C)c(CA1000/C1000px/cCA1000/C ∆∆+∆∆=∆∆

3. Explicarea mecanismului de transmitere a acŃiunii factorilor asupra indicatorului analizat. a. Întrucât CA1000/C este un indicator calculat sub formă de medie aritmetică ponderată, structura valorică a producŃiei este un factor de influenŃă directă. Intensitatea acŃiunii structurii valorice depinde de mărimea diferenŃelor între nivelul individual al costului la 1000 lei cifră de afaceri pe produse. Structura valorică a producŃiei acŃionează întrucât nivelul individual al

1000p/c × este diferit pe produse (fiecare produs poate avea alt nivel individual al 1000p/c × ). Structura nu acŃionează atunci când nivelul 1000p/c × este egal pentru toate produsele, când avem un singur produs sau o situaŃie de excepŃie când se compensează influenŃele în nivelul mediu. Modificarea structurii are la bază ponderii diferite de realizare a producŃiei valorice pe produse. Ponderile sunt modificate de ritmul diferit de realizare al producŃiei pe produse:

0igsv1igsvCAICAiI >⇒> ;

0igsv1igsvCAICAiI =⇒= ;

0igsv1igsvCAICAiI <⇒< ;

ConsecinŃele modificării structurii valorice a producŃiei asupra CA1000/C vor fi date de: − creşterea ponderii produselor ce au nivelul individual al 1000p/c × mai

mare decât nivelul mediu al 1000p/c × din perioada de bază (planificat) şi scăderea ponderii produselor cu un nivel individual mai mic decât nivelul

109

mediu al 1000p/c × din perioada de bază va determina o creştere a

nivelului CA1000/C ;

− creşterea ponderii produselor ce au nivelul individual 1000p/c × mai mic

decât nivelul mediu al 1000p/c × din perioada de bază (planificat) şi scăderea ponderii produselor cu un nivel individual mai mare decât nivelul mediu al 1000p/c × din perioada de bază va determina o scădere a

nivelului CA1000/C . b. Nivelul individualal costurilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse este un factor cu influenŃă directă. Creşterea nivelului lui 1000p/c × la toate produsele

va determina creşterea indicatorului CA1000/C , situaŃie nefavorabilă. Reducerea nivelului lui 1000p/c × la toate produsele va determina reducerea

indicatorului CA1000/C , situaŃie favorabilă întreprinderii. b1. PreŃurile unitare de vânzare sunt în modelul teoretic, factori cu influenŃă indirectă, transmiŃându-şi influenŃă asupra CA1000/C prin intermediul c/px1000. În modelul practic este factor cu influenŃă direct. În ambele tipuri de modele influenŃează în sens invers asupra indicatorului (creşterea lui p va determina reducerea lui c/px1000 şi implicit al CA1000/C , determinând în acest fel o influenŃă favorabilă). b2. Costurile unitare pe produse sunt factori cu influenŃă indirectă, transmiŃându-şi influenŃă asupra CA1000/C prin intermediul 1000p/c × . Factorul influenŃează indicatorul în acelaşi sens (scăderea lui c va determina reducerea lui 1000p/c × şi implicit a CA1000/C , determinând în acest fel o influenŃă favorabilă). 4. Măsuri de reducere a CA1000/C :

− reducerea nivelului costurilor totale prin creşterea ponderii produselor care au un cost unitar mai mic decât cel mediu al perioadei de bază, reducerea costurilor unitare; prin creşterea producŃiei fizice pentru obŃinerea economiilor de scară;

− creşterea nivelul cifrei de afaceri prin: creşterea producŃiei fizice, creşterea ponderii produselor care au un preŃ unitar de vânzare mai mare decât cel mediu al perioadei de bază şi creşterea preŃurilor de vânzare;

− creşterea ponderii produselor pentru care 1000p/c × în perioada de bază

este mai mic decât nivelul mediu al 1000p/c × din perioada de bază

(planificat) ceea ce va determina scăderea nivelului CA1000/C . Într-o abordare stric legată de factorii de influenŃă identificaŃi conform modelului factorial, măsurile directe de reducere a CA1000/C sunt:

110

− creşterea ponderii produselor pentru care 1000p/c × în perioada de bază

este mai mic decât nivelul mediu al 1000p/c × din perioada de bază

(planificat) ceea ce va determina scăderea nivelului CA1000/C ;

− creşterea nivelului preŃurilor de vânzare; − reducerea nivelului costurilor de producŃie. Subliniem şi în acest caz necesitatea identificării rezervelor interne la nivelul costurilor unitare şi creşterea competitivităŃii întreprinderii prin intermediul costurilor. 4.2.3. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse care nu au baza de calcul în volumul fizic al producŃie Modelul factorial de analiză, aplicabil pentru acele tipuri de costuri care nu au baza de calcul în volumul fizic al producŃiei (se formează pe total şi apoi se repartizează pe produse) este cel redat mai jos, cu exemplificare la nivelul costurilor fixe. Modelul este similar şi pentru costurilor indirecte.

1000pq

CF1000

CA

CFCA1000/CF ×

∑ ×=×=

Parcurgerea etapelor de analiză factorială: 1. Identificarea factorilor de influenŃă:

10000c0q

0CF1000

1c1q1CF

CA1000/CF ××∑

−××∑

=∆

q∆

∑ ×∆ pq sf∆

CA1000/CF∆ p∆ CF∆

2. Identificarea sensului şi măsurarea intensităŃii de acŃiune a factorilor asupra indicatorului analizat: a. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului cifrei de afaceri:

( ) 10000p0q

0CF1000

1p1q0CF

pqCA1000/CF ×

×∑−×

×∑=

∑ ×∆∆

a1. InfluenŃa determinată de modificarea volumului fizic al producŃiei:

( ) 10000p0q

0CF1000

qI0p0q0CF

qCA1000/CF

××∑

−×∑××∑

=∆∆

111

a2. InfluenŃa determinată de modificarea structurii fizice a producŃiei:

( ) 1000qI0p0q

0CF1000

0p1q0CF

sCA1000/CF

×∑××∑

−××∑

=∆∆

a3. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului individual al preŃurilor de vânzare:

( ) 10000p1q

0CF1000

1p1q0CF

pCA1000/CF

××∑

−××∑

=∆∆

Modificerea CA1000/CF ca urmare a modificării nivelul cifrei de afaceri este

egală cu modificarea CA1000/CF ca urmare a modificării celor 3 factori care determină cifra de afaceri.

( ) ( ) ( )( )PCA1000/CF

sCA1000/CFqCA1000/CFCACA1000/CF

∆∆+

+∆∆+∆∆=∆∆

O precizare se impune, referitoare la faptul că atunci când se analizează

CA1000/CF , substituirea structurii fizice a producŃiei nu este una reală, având în vedere faptul că în cazul costurilor fixe nu se pune problema structurii, deoarece repartizarea costurilor fixe pe total se poate face uniform, în marje egale pe fiecare produs. Pornind de la aceste considerente s-a optat pentru modul de substituire, la nivelul factorilor ce determină cifra de afaceri, prin trecerea pe total a producŃiei prin intermediul indicelui producŃiei fizice totale ( ∑qI ).

b. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului costurilor fixe totale:

( ) 10001p1q

0CF1000

1p1q1CF

CFCA1000/CF ×∑ ×

−××∑

=∆∆

Abatarea totală a CA1000/CF este egală cu suma abaterilor indicatorului ca urmare a substituirii succesive a factorilor care îl determină.

( ) ( )CFCA1000/CFpqCA1000/CFCA1000/CF ∆∆+∑ ×∆∆=∆

3. Explicarea mecanismului de transmitere a acŃiunii factorilor asupra indicatorului analizat. a. Cifra de afaceri este un factor cu influenŃă directă, ce acŃionează asupra

CA1000/CF în sens invers, proporŃional cu nivelul CF din perioada de bază. a1. Volumul fizic al producŃiei este un factor cu influenŃă indirectă asupra

CA1000/CF , ce îşi transmite influenŃă prin intermediul cifrei de afaceri. Factorul acŃionează asupra cifrei de afaceri, în mod direct, în acelaşi sens şi

112

proporŃional cu nivelul din perioada de bază a structurii fizice a producŃiei şi a preŃurilor de vânzare unitare. a2. Structura fizică a producŃiei este un factor cu influenŃă indirectă asupra

CA1000/CF , ce îşi transmite influenŃă prin intermediul cifrei de afaceri. Factorul acŃionează asupra cifrei de afaceri în mod direct, în acelaşi sens şi proporŃional cu nivelul din perioada de curentă a volumului producŃiei fizice şi cu nivelul din perioada de bază a preŃurilor unitare de vânzare. a3. PreŃurile de vânzare unitare sunt un factor cu influenŃă indirectă asupra

CA1000/CF , ce îşi transmite influenŃă prin intermediul cifrei de afaceri. Factorul acŃionează asupra cifrei de afaceri în mod direct, în acelaşi sens şi proporŃional cu nivelul din perioada de curentă a volumului producŃiei fizice şi a preŃurilor unitare de vânzare. b. Costurile fixe totale sunt un factor cu influenŃă directă, ce acŃionează asupra CA1000/CF în acelaşi sens şi proporŃional cu nivelul CA din perioada curentă. 4. Măsuri de reducere a CA1000/CF :

− creşterea nivelului cifrei de afaceri, prin: o creşterea volumului producŃiei fizice; o creşterea ponderii produselor care au preŃuri de vânzare mai mari

decât preŃul mediu din perioada de bază; o creşterea nivelului preŃurilor unitare de vânzare;

− reducerea nivelului costurilor fixe totale (CF). Managementul întreprinderii mai trebuie să aibă în vedere posibilitatea transformării categoriilor de costuri fixe în costuri variabile şi în acest fel „legarea” categoriilor de costuri de volumul de activitate, operaŃiune care are avantajul de a putea identifica comportamentul costurilor şi implicit creşterea posibilităŃilor de reducere a acestora.

4.3. Analiza rentabilităŃii întreprinderii

În termeni generali rentabilitatea caracterizează capacitatea unei activităŃi lucrative de a genera un surplus peste resursele alocate derulării acestei activităŃi. Având în vedere că derularea activităŃilor lucrative presupune existenŃa unui capital care să finanŃeze resursele necesare acestei activităŃi, putem spune că rentabilitatea reprezintă, de fapt, nivelul de retribuire a capitalului, indiferent de provenienŃa acestuia. Rentabilitatea capitalului, redată în expresie relativă de ratele de rentabilitate, se află sub incidenŃa a trei factori : - sursele de finanŃare a activităŃii ( care pot fi suficiente sau insuficiente); - structura surselor de finanŃare (care trebuie să tindă spre optim); - riscul afacerii sau riscul investitorilor de a nu-şi recupera banii investiŃi.

113

Rentabilitatea capitalului poate fi separată în două principale părŃi: - rentabilitatea economică; - rentabilitatea financiară. ImportanŃa cunoaşterii ratelor de rentabilitate derivă din:

- favorizează orientarea structurii producŃiei pe produse, ramuri şi subramuri, în sensul găsirii celor care oferă cel mai mare avantaj competitiv;

- stimulează gestiunea prin utilizarea raŃională a resurselor; - contribuie la întărirea interesului întreprinzătorului pentru diferenŃierea

produselor având în centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate; - favorizează segmentarea pieŃei şi diferenŃierea strategiilor comerciale. 4.3.1. Analiza rentabilităŃii economice Rentabilitatea economică exprimă gradul de eficienŃă a capitalului total aflat la dispoziŃia întreprinderii ( sau a unei părŃi a acestuia), indiferent de sursa de provenienŃă a capitalului. Formula generală de calcul a rentabilităŃii economice este următoarea :

acestuia a parte osau totalCapitalul

iexploatari al economic Rezultatul = )(r economica aterentabilit de Rata e

Rentabilitatea economică trebuie apreciată funcŃie de nivelul inflaŃionist al mediului economic unde acŃionează întreprinderea. Pentru a se evita pierderea substanŃei economice a întreprinderii şi pentru asigurarea recuperării integrale a efortului economic depus de către aceasta se impune ca rata economică de rentabilitate să fie mai mare decât rata inflaŃiei. În raport cu rata inflaŃiei se poate vorbi de două tipuri de rentabilitate economică: - rentabilitate economică nominală (ren); - rentabilitate economică reală (rer); Într-un mediu inflaŃionist rentabilitatea economică exprimată în termeni reali, calculată după formula lui Fisher, este mai mică decât rentabilitatea economică nominală, după cum rezultă şi din formula de mai jos :

rer = ren - ri , unde ri - rata inflaŃiei; FuncŃie de nivelul inflaŃionist din mediul economic analizat se pot identifica două situaŃii privind calculul rentabilităŃii economice reale pornind de la următoarea formulă : (1 + ren) = (1 + rer)(1 + ri) , care devine :

114

ren = rer + ri + rer x ri Cazul 1 : Când inflaŃia este sub 10% (ri < 10%), ea poate fi considerată în limite normale, termenul rer x ri din relaŃia de calcul ia valori mici care pot fi considerate neglijabile, iar calculul rentabilităŃii reale se face după formula : rer = ren - ri Cazul 2 : Când inflaŃia este mai mare de 10% (ri ≥ 10%), rentabilitatea economică reală se calculează după formula :

rer = ir1irenr

+−

Nivelul economic de rentabilitate pe care îl realizează o întreprindere trebuie să răspundă următoarelor cerinŃe : - să remunereze capitalul investit cel puŃin la nivelul ratei minime de

randament din economie (rata medie a dobânzii); - să remunereze riscul economic pe care şi l-au asumat furnizorii de capital în

momentul efectuării plasamentului. Având în vedere interesele predominante care se manifestă la nivelul unei întreprinderi (interesul managerilor şi interesul furnizorilor de capital) şi speranŃele asociate acestor interese privind nivelul de performanŃă, putem separa rentabilitatea economică în două componente: - rentabilitatea economică a capitalului total – care prezintă interes pentru

managementul întreprinderii; - rentabilitatea economică a capitalului investit – care prezintă interes pentru

furnizorii de capital. Rentabilitatea economică a capitalului total Aceste rate exprimă gradul de eficienŃă sau de remunerare a tuturor resurselor aflate în exploatarea întreprinderii, indiferent de provenienŃa acestora (proprii, împrumutate sau atrase), formula de calcul a acestor rate poate lua următoarele forme :

re = AT

RE , sau re =

AT

RBE ,

unde: AT- activ total sau capital total investit în afacere; RE-rezultatul exploatării RBE – rezultatul brut al exploatării Datorită faptului că rentabilitatea economică, în această formă de calcul, exprimă eficienŃa generală a activului, deci a activităŃii de ansamblu a

115

întreprinderii, informaŃia pe care o furnizează va avea un grad mare de interes şi de relevanŃă pentru managerii întreprinderii. Modele de analiză factorială a rentabilităŃii economice

M1: re = AT

RBE=

AT

CAx

CA

RBE100x

Factori de influenŃă:

− x100CA

RBE - rata profitabilităŃii globale sau marja brută din

exploatare;

− ATCA

- viteza de rotaŃie a capitalului total

CondiŃia de creştere a nivelului ratei: IRBE>ICA şi ICA>IAT

M2 re = AT

RE=

AT

CAx

CA

RE100x

Factori de influenŃă:

− x100CA

RE - marja netă din exploatare;

− ATCA

- viteza de rotaŃie a capitalului total.

CondiŃia de creştere a nivelului ratei: IRE>ICA şi ICA>IAT

Rentabilitatea economică a capitalului investit Apreciază nivelul de remunerare al capitalului investit indiferent de provenienŃa acestuia (propriu sau împrumutat). Formula generală de calcul a acestor rate este următoarea :

re = Cinv

)RBE(RE, unde Cinv- capitalul investit total;

Capitalul investit are în literatura economică de specialitate o percepŃie destul de largă de aceea se impun a fi făcute următoarele precizări în legătură cu acest concept: − capitalul investit include doar resursele financiare investite de furnizorii de

capital (acŃionari şi împrumutători) într-o anumită afacere; − capitalul investit este retribuit în schimbul utilizării lui (dobânzi şi

dividende), spre deosebire de sursele financiare atrase care deşi rămân la

116

dispoziŃia întreprinderii o perioadă de timp nu se impune plata unui cost explicit al utilizări acestora;

Capitalul investit include fonduri provenite din surse proprii (Cpr) şi din surse împrumutate (Împ), acestea din urmă putând fi acordate pe termen mediu şi lung (Îtml) sau pe termen scurt (Îts). Având în vedere că expresia patrimonială a capitalului total este activul total şi în cazul capitalului investit se poate determina expresia patrimonială a acestuia caz în care rata rentabilităŃii economice devine:

re = ItsCpm

)RBE(RE

+, sau re =

DbNFRAi

)RBE(RE

++

unde : Cpm – capital permanent (Cpr + Îtml) Ai – active imobilizate NFR- necesar de fond de rulment; Db- disponibilităŃi băneşti; Se poate observa că diferenŃierea celor două formule este dată de numitorul acestora, respectiv de forma de exprimare a capitalului investit. Dacă în prima formulă acesta se exprimă sub formă de surse (specifice pasivului bilanŃier), în cea de-a doua formulă este exprimat sub formă de mijloace economice (specifice activului bilanŃier). Rentabilitatea brută a capitalului investit nu este influenŃată de politica de amortizare a întreprinderii, putând servi la analize comparative a întreprinderilor din acelaşi sector sau din sectoare diferite, indiferent de mărimea acestora. Această rentabilitate se calculează ca raport între rezultatul brut al exploatării (EBE) şi valoarea brută a capitalului investit , valoare care include mijloacele fixe la valoarea lor brută, formula de calcul putând lua următoarele forme :

reb = Cinvb

RBE sau reb =

DbNFRAib

RBE

++,

unde : Cinvb – capital investit brut Aib – active imobilizate brute Rentabilitatea brută a capitalului investit măsoară capacitatea întreprinderii de a reface acest capital, gradul de eficienŃă al întreprinderii fiind cu atât mai mare cu cât durata de refacere a capitalului este mai scurtă. În economiile dezvoltate, unde circulaŃia capitalului este mai accelerată, se consideră că recuperarea capitalului investit total, pe seama excedentului brut din exploatare, trebuie să se realizeze în maxim 4 ani, ceea ce corespunde unei rentabilităŃi brute a capitalului de minim 25%.

117

Rentabilitatea netă a capitalului investit rezultă după aplicarea politicii de amortizări şi provizioane a întreprinderii. Nivelul ratei se calculează ca raport între rezultatul exploatării (RE) şi valoarea netă a capitalului investit total (Cinvn), acest capital incluzând activele imobilizate la valoarea lor netă (Ain).

ren = Cinvn

RE sau ren =

DbNFRAin

RE

++,

Această rată are un grad mare de relevanŃă în ce priveşte remunerarea capitalului investit şi un grad mai mic de relevanŃă în ce priveşte reînnoire acestuia. Modele de analiză factorială

M1: re = Cinvb

RBE=

Cinvb

CAx

CA

RBE100x

Factori de influenŃă:

− x100CA

RBE - rata profitabilităŃii globale sau marja brută din exploatare;

− Cinvb

CA - viteza de rotaŃie a capitalului investit;

CondiŃia de creştere a nivelului ratei: IEBE>ICA şi ICA>ICinv

M2: re = Cinv

RE=

Cinv

CAx

CA

RE100x

Factori de influenŃă:

− x100CA

RE - marja netă din exploatare;

− Cinv

CA - viteza de rotaŃie a capitalului investit.

Căi de creştere a rentabilităŃii economice: 1. Creşterea marjelor de acumulare, prin : - creşterea volumului fizic al producŃiei care va permite scăderea marjei

costurilor fixe pe produs şi creşterea marjelor de profitabilitate; - modificarea structurii producŃiei în favoarea produselor cu marje de

profitabilitate mai mari ; - creşterea vânzărilor şi reducerea cheltuielilor plătibile; 2. Creşterea vitezei de rotaŃie a capitalului investit, prin : - optimizarea structurii capitalului; - materializarea capitalului în active să se facă într-o structură adecvată

nevoilor de exploatare.

118

Pentru implementarea măsurilor de creştere a rentabilităŃii întreprinderea poate promova două politici distincte cum ar fi :

• politică a preŃurilor mari (înalte) care asigură un nivel ridicat al marjelor de acumulare, respectiv o rotaŃie mai lentă a capitalului;

• politică a preŃurilor joase care vizează un nivel mai scăzut al marjelor şi o viteză mare de rotaŃie a capitalului.

4.3.2. Analiza rentabilităŃii financiare Rentabilitatea financiară, spre deosebire de cea economică, măsoară doar performanŃa capitalului propriu, respectiv capacitatea acestuia de a degaja profit. Rentabilitatea financiară îşi are baza de formare în rentabilitatea economică iar diferenŃa dintre cele două concepte este dată de politica de finanŃare promovată de managementul întreprinderii. Rata de rentabilitate financiară exprimă în mărimi relative gradul de remunerare a investiŃiei făcute de proprietari, fiind în fapt modul de reflectare a performanŃelor financiare realizate prin investiŃia făcută.

iproprietar de investite

ilorproprietar Profitul = )(r financiara aterentabilit de Rata f Capitaluri

Rentabilitatea financiară asigură remunerarea proprietarilor fie prin dividendele acordate fie prin acumulările din profit care se materializează în creşterea capitalului propriu al întreprinderii şi deci în creşterea valorii de piaŃă a acŃiunilor. Un aspect important al rentabilităŃii financiare este identificarea şi delimitarea interesului manifestat de acŃionarul majoritar, respectiv de acŃionarul minoritar. Se pot astfel contura două tipuri de interese fiecare dintre acestea urmărind un nivel de rentabilitate care retribuie în mod diferit investiŃia realizată. AcŃionarul majoritar realizează în general un plasament pe termen lung pentru care nu solicită o rentabilitate imediată pe acŃiune, deci nu solicită un dividend important pe acŃiune într-o perspectivă imediată, fiind mulŃumit cu un nivel al rentabilităŃii financiare care să îl satisfacă, în condiŃiile în care o mare parte din profit rămâne în întreprindere şi contribuie la creşterea valorii de piaŃă a acŃiunilor. În aceste condiŃii acŃionarul majoritar va fi interesat de rentabilitatea financiară calculată după formula :

rf = Cpr

Pnx100 ,

unde : Pn - profitul net;

119

Cpr - capital propriu. Pentru aceeaşi categorie de acŃionari rentabilitatea financiară a investiŃiei realizate se mai poate aprecia şi cu indicatorul "Profitul net pe acŃiune" (Pna), calculat după formula :

Pna = aNr

Pn ,

unde : aNr - numărul de acŃiuni. AcŃionarul minoritar este în general interesat de rentabilitatea pe termen scurt, rentabilitate pe care o apreciază funcŃie de dividendul pe care îl primeşte pentru fiecare acŃiune deŃinută şi care se calculează cu indicatorul "Dividendul pe o acŃiune" (Da).

Da = aNr

D ,

unde : D - valoarea dividendelor distribuite la sfârşitul exerciŃiului financiar. Analiza factorială a rentabilităŃii financiare În mod identic cu rentabilitatea economică, se urmăreşte prin această analiză factorială, identificarea factorilor de influenŃă ai rentabilităŃii financiare şi a măsurilor care se impun a fi luate pentru sporirea nivelului acesteia. Model factorial se bazează pe legătura dintre rentabilitatea financiară şi profitabilitatea vânzărilor ajustată cu intensitatea utilizării capitalului propriu.

rf = Cpr

Pn, ⇒ rf =

Cpr

CAx

CA

Pn,

r1 r2 unde: r1 - profitabilitatea vânzărilor sau rata marjei nete comerciale (factor cantitativ de influenŃă); r2 - viteza de rotaŃie a capitalului propriu prin cifra de afaceri sau intensitatea utilizării capitalului propriu (factor calitativ). Al doilea model factorial face legătura dintre rentabilitatea financiară şi rentabilitatea economică, punând în evidenŃă corelaŃiile şi condiŃionările care pot exista între acestea.

rf = Cpr

Pn, ⇒ rf = (

Cpr

PTx

RE

Pn)x

AT

CAx

CA

RE, ⇒ rf = re x

Cpr

PTx

RE

Pn

r1 r2 r3 r4

120

unde : PT- pasiv total (r1 + r2) - rata economică de rentabilitate;

r3 - ponderea profitului aferent proprietarilor (profitul net) în profitul generat de activitatea de exploatare (structura profitului);

r4 – factor de multiplicare a capitalului; Căile de creştere a rentabilităŃii financiare sunt :

1. Ameliorarea nivelului rentabilităŃii economice, prin : - practicarea unui nivel acceptabil al marjei de acumulare din

exploatare; - creşterea vitezei de rotaŃie a activului total (ICA > IAT);

2. Promovarea unei politici de finanŃare prin credite care să aibă drept efect creşterea mai rapidă a profitului net comparativ cu profitul total al activităŃii de exploatare (IPn > IRE) şi deci implicit creşterea mai rapidă a rentabilităŃii financiare comparativ cu rentabilitatea economică;

3. Asigurarea resurselor de finanŃare la nivelul necesarului cu păstrarea unei structuri financiare echilibrate, care să menŃină riscul financiar de îndatorare în limite normale.

Sintetizând cele menŃionate mai sus, se poate spune că rentabilitatea financiară este un indicator de apreciere a performanŃelor întreprinderii, indicator al cărui nivel depinde de politica comercială promovată (marja brută de acumulare), de eficienŃa utilizării patrimoniului total (viteza de rotaŃie a activului) şi de politica financiară promovată (structura finanŃării şi costul finanŃării).

4.4.Analiza riscurilor întreprinderii Riscul este o caracteristică normală a oricărei afaceri, nivelul la care el este acceptat depinde de atitudinea investitorului faŃă de risc (aversiune sau disponibilitate) şi de rentabilitatea potenŃială a investiŃiei. Rentabilitatea este o restricŃie ce se manifestă sub aspecte diferite dar corelate între ele: asigurarea remunerării factorilor de producŃie ş i a capitalului investit dar ş i gestionarea resurselor în condiŃii de eficienŃă ş i eficacitate. Un diagnostic economico-financiar complet nu se poate realiza neglijând cuplul rentabilitate–risc. Riscul este o variabilă exogenă, antonimă rentabilităŃii. Efectele riscului fiind contradictorii, se pune problema stăpânirii unui anumit nivel al riscului pentru a obŃine rentabilitatea scontata. Riscul poate fi tradus şi ca variabilitatea profitului faŃă de media rentabilităŃii din ultimele exerciŃii financiare, ca incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la variaŃia condiŃiilor din mediul său economic. Principalele categorii de risc ce pot afecta activitatea întreprinderii sunt:

121

− riscul economic sau de exploatare; − riscul financiar; − riscul de faliment. 4.4.1. Riscul de exploatare După cum îi spune şi numele acest risc este specific exclusiv activităŃii de producŃie şi de comercializare a unei întreprinderi. Manifestare riscului de exploatare constă în variabilitatea rezultatului exploatării, ca efect al modificării condiŃiilor din mediul economic unde întreprinderea activează. Se poate astfel afirma că riscul de exploatare reprezintă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel mai scăzut cost la variaŃia condiŃiilor din mediu în care activează, incapacitate care va avea drept efect diminuarea profitului din exploatare sau chiar intrarea în pierdere. Factorii din mediul economic al întreprinderii (interni sau externi) care pot influenŃa activitatea acesteia sunt: − modificarea preŃurilor de achiziŃie sau de desfacere; − accentuarea concurenŃei pe piaŃă; − presiuni salariale; − inovaŃii tehnice şi tehnologice care afectează competitivitatea produselor; − pierderea unor pieŃe de desfacere. Riscul de exploatare se va manifesta şi va afecta cu predilecŃie acele întreprinderi care nu pot contracara la timp şi cu costuri minime acŃiunea acestor factori (sau a altora). Prin implicaŃiile pe care le poate genera asupra activităŃilor productive, această categorie de risc este urmărită cu interes de două categorii de participanŃi la activitatea întreprinderii şi anume : • managementul întreprinderii care este interesat de stăpânirea unui nivel al

riscului care să asigure maximizarea profitului şi creşterea averii proprietarilor;

• investitorii externi care sunt interesaŃi de un plasament cât mai bun al capitalului, plasament care îi va satisface atunci când se asigură un nivel scontat de retribuire a capitalului investit la un grad de risc pe care sunt dispuşi să şi-l asume.

Metode de măsurare a riscului de exploatare: • metoda pragului de rentabilitate sau a punctului critic; • metoda elasticităŃii rezultatului exploatării (levierul exploatării). Aceste metode deşi au fiecare în parte modalităŃi distincte de cuantificare a riscului de exploatare, rezultatele obŃinute se complectează reciproc conducând la o cât mai bună măsurare şi înŃelegere a acŃiunii riscului de exploatare.

122

Metoda pragului de rentabilitate Pragul de rentabilitate reprezintă acel nivel al volumului valoric de activitate în care veniturile generate de activitatea de exploatare sunt egalate de cheltuielile de exploatare iar rezultatul este nul. Când se depăşeşte acest prag activitatea începe să fie rentabilă. Pentru a contracara acŃiunea factorilor din mediul său economic întreprinderea trebuie să dispună de un timp minim de reacŃie, acest timp fiind asigurat de decalajul dintre volumul de activitate realizat efectiv şi pragul de rentabilitate. Pragul de rentabilitate al întreprinderii este influenŃat esenŃial de nivelul cheltuielilor fixe, în sensul că cu cât ponderea cheltuielilor fixe în total cheltuieli este mai mare cu atât pragul de rentabilitate este mai ridicat şi invers. Datorită faptului că, cel puŃin pe o anumită perioadă de timp, nivelul total al cheltuielilor fixe rămâne nemodificat indiferent de volumul de activitate realizat, atunci este uşor de dedus că acea cotă de cheltuieli fixe care revine pe fiecare unitate de produs va fi cu atât mai mică cu cât gradul de utilizare a capacităŃilor se situează la un nivel mai ridicat. În aceste condiŃii pragul de rentabilitate este echivalent cu acel volum de activitate la care cheltuiala fixă ce revine fiecărui produs egalează marja cheltuielilor variabile pe produs. Se poate astfel afirma că riscul de exploatare este cu atât mai mare cu cât nivelul activităŃii de exploatare (CA) se situează în proximitatea pragului de rentabilitate, respectiv este cu atât mai mic cu cât nivelul de activitate este mai îndepărtat de pragul de rentabilitate. Modul de calcul al pragului de rentabilitate

CAprg =

CA

CV1

CF

−=

CA

CVCACF−

=

CA

McvCF

=mcvR1

CF

−

unde : CAprg - volumul valoric de activitate în punctul critic; CF - cheltuieli fixe aferente exploatării; CV - cheltuieli variabile totale; CA – cifra de afaceri; Mcv – marja cheltuielilor variabile mcvR - rata marjei cheltuielilor variabile.

Modul de interpretare a rezultatelor În mărimi absolute : Msa = CA - CAprg Marja de siguranŃă în mărimi absolute exprimă diferenŃa valorică existentă între volumul de activitate realizat sau previzionat şi volumul de activitate în punctul

123

critic. Un rezultat pozitiv consistent semnifică un risc de exploatare scăzut pentru activitatea respectivă.

În mărimi relative : Msre = prgCA

prgCACA −x 100

În acest caz marja de siguranŃă din exploatare (Msre) exprimă în procente vecinătatea volumul de activitate realizat sau previzionat faŃă de pragul de rentabilitate. Din observaŃii statistice s-a ajuns la următoarele asocierii între marja de siguranŃă în mărimi relative şi riscul de exploatare :

− când Msre < 10% riscul de exploatare prezintă o probabilitate mare de apariŃie şi întreprinderea poate intra în pierdere la o fluctuaŃie mică a factorilor din mediului său economic în care acŃionează;

− când Msre este cuprinsă între 10 şi 20% riscul de exploatare se situează la un nivel considerat normal, nivel care poate fi controlat înainte ca întreprinderea să intre în pierdere;

− când Msre > 20% probabilitatea de apariŃie a riscului de exploatare este scăzută, întreprinderea dispunând de un timp de reacŃie suficient de mare pentru a contracara acŃiunea factorilor perturbatorii din mediul său economic.

Metoda elasticităŃii rezultatului exploatării (levierul exploatării) Prin această metodă se pune în evidenŃă gradul de sensibilitate a rezultatului exploatării la modificarea volumului de activitate, respectiv acel rezultat marginal al exploatării care se obŃine sau se pierde prin creşterea sau scăderea volumului de activitate cu o unitate. Această variaŃie a rezultatului exploatării la variaŃia volumului de activitate se mai numeşte şi levier de exploatare.

Gradul de reacŃie a rezultatului exploatării la modificarea volumului de activitate se poate măsura cu ajutorul coeficientului de elasticitate (e) calculat după următoarea formulă :

e = CfCVCA

CVCA

Cf)cvp(Q

)cvp(Q

Q

QCf)cvp(Q

)cvp(Q

Q

QRE

RE

−−−=

−−−=

∆−−

−∆

=∆

∆

=RE

Mcv

unde : Q - volumul producŃiei fizice; p - preŃul unitar;

cv - costul variabil unitar. Valoarea coeficientului de elasticitate permite următoarele interpretări privind riscului de exploatare : • un nivel ridicat al coeficientului de elasticitate (e>11) evidenŃiază o

sensibilitate mare a rezultatului exploatării la modificarea volumului de activitate, acest lucru face ca rezultatul exploatării să crească foarte mult atunci când volumul de activitate creşte dar şi să scadă foarte mult când

124

volumul scade sub incidenŃa factorilor de mediu. Aceste fluctuaŃii mari nu înseamnă altceva decât o mare expunere la risc;

• un nivel mediu al coeficientului de elasticitate (6<e<11) evidenŃiază un risc controlabil, în condiŃiile în care reducerea rezultatului exploatării sub impactul factorilor de mediu este moderată;

• un nivel scăzut al coeficientului de elasticitate (e<6) evidenŃiază o multiplicare mai lentă a rezultatului exploatării odată cu sporirea volumului de activitate dar şi o multiplicare mai lentă a pierderilor atunci când volumul scade, deci expunerea la risc este mai redusă.

Se poate constata că între cele două metode de măsurare a riscului de exploatare există două legături importante: Una dintre legături constă în faptul că atunci când pragul de rentabilitate se situează la un nivel ridicat se va înregistra un nivel ridicat al coeficientului de elasticitate şi invers. Această legătură derivă din structurarea cheltuielilor în fixe şi variabile, ceea ce face ca acolo unde există o importanŃă relativă a cheltuielilor fixe mai mare în raport cu cele variabile (activitatea întreprinderii depinde într-o măsură mai mare de cadenŃa tehnologică decât de îndemânarea forŃei de muncă) pragul de rentabilitate să fie la un nivel ridicat iar sensibilitatea profitului să fie mare. Dimpotrivă acolo unde importanŃa relativă a costurilor fixe faŃă de cele variabile este scăzută se va înregistra un nivel mai moderat al pragului de rentabilitate iar sensibilitatea profitului este redusă. A doua legătură se referă la corelaŃia care există între nivelul coeficientului de elasticitate şi poziŃia volumului de activitate realizat sau previzionat faŃă de pragul de rentabilitate. Cu cât volumul de activitate al întreprinderii se îndepărtează de pragul de rentabilitate cu atât sensibilitatea profitului este mai redusă şi riscul de exploatare mai mic. În proximitatea pragului de rentabilitate al exploatării sensibilitatea profitului este mare iar riscul de exploatare crescut.

4.4.2. Riscul financiar

Într-o economie de piaŃă, capitalul este alocat prin sistemul de preŃuri. Dobânda este preŃul plătit pentru capitalul împrumutat. Întreprinderile cu cele mai profitabile posibilităŃi de investiŃii sunt doritoare şi capabile sa plătească cel mai mult pentru a obŃine capital ş i, de aceea, ele tind să atragă capitalul existent pe piaŃă într-o mai mare măsura decât întreprinderile ineficiente. Măsura în care o întreprindere utilizează creditul pentru finanŃare are implicaŃii importante asupra rezultatelor activităŃii desfăşurate. Decizia întreprinderii de a utiliza capital împrumutat pentru completarea surselor de finanŃare atrage un risc suplimentar pentru acŃionariat – riscul financiar. Dacă orice întreprindere îşi asuma riscul afacerii (riscul de bază sau riscul sectorului de activitate), riscul financiar este un risc specific care rezulta din modalitatea de finanŃare a activelor.

125

Riscul financiar caracterizează variabilităŃii rezultatului curent al întreprinderii sub efectul îndatorării financiare a acesteia. FinanŃarea prin credite presupune un cost al finanŃării, cost care reduce rezultatul activităŃii de exploatare iar în anumite situaŃii poate merge până la consumarea integrală a acestuia şi înregistrarea unui rezultat curent negativ. O componentă a riscului financiar este reprezentată de variabilitatea rentabilităŃii capitalului propriu funcŃie de structura financiară a întreprinderii şi funcŃie de diferenŃa dintre rentabilitatea capitalului investit şi costul capitalului împrumutat. Măsurarea riscului financiar se poate realiza prin două metode : - metoda pragului de rentabilitate; - metoda levierului financiar. Metoda pragului de rentabilitate Caracteristicile metodei sunt identice cu cele prezentate la analiza riscului de exploatare, specific pentru riscul financiar fiind influenŃa cheltuielilor financiare care au caracter fix şi pot conduce la modificarea pragului de rentabilitate aferent întregii activităŃi.

VTprg =

VT

CV1

DbCF

−

+=

VT

CVVTTCF

−=

VT

McvTCF

=mcvR1TCF

−

unde : VTprg – valoarea veniturilor totale în punctul critic; CFT - cheltuieli fixe totale; CV - cheltuieli variabile; VT – venituri totale realizate sau planificate; Mcv – marja cheltuielilor variabile mcvR - rata marjei cheltuielilor variabile.

Rezultă astfel că riscul financiar, indus de politica de finanŃare a întreprinderii, amplifică sau diminuează riscul de exploatare şi conduce la un risc global al afacerii superior sau inferior riscului de exploatare, funcŃie de efectele politicii de finanŃare adoptate de managementul întreprinderii. Modul de interpretare a rezultatelor În mărimi absolute : Msaf = VT - VTprg Marja de siguranŃă în mărimi absolute, influenŃată de politica financiară, exprimă diferenŃa valorică existentă între veniturile totale ale întreprinderii (inclusiv cele financiare) şi volumul de activitate total în punctul critic. Un rezultat pozitiv consistent semnifică un risc de financiar moderat şi implicit un risc global al facerii moderat.

126

În mărimi relative : Msrf = prgVT

prgVTVT −x 100

În acest caz marja de siguranŃă financiară (Msrf) exprimă în procente vecinătatea volumul global de activitate realizat faŃă de pragul de rentabilitate. Interpretare : − când Msrf < 10% şi Msrf<Msre riscul financiar contribuie la amplificarea

riscului global al afacerii iar probabilitate de apariŃie a riscului global este mare ceea ce înseamnă că întreprinderea poate înregistra o pierdere curentă la o fluctuaŃie mică a factorilor din mediului său economic în care acŃionează;

− când Msrf este cuprinsă între 10 şi 20%, iar Msrf>Msre riscul financiar se situează la un nivel considerat normal, politica financiară contribuie la reducerea riscului global al afacerii, iar managementul întreprinderii poate controla nivelul riscului global înainte ca întreprinderea să intre în pierdere;

− când Msrf > 20% probabilitatea de apariŃie a riscului financiar este redusă, întreprinderea dispunând de un timp de reacŃie suficient de mare pentru a contracara acŃiunea factorilor perturbatorii din mediul său economic.

Metoda levierului financiar Impactul politicii financiare asupra performanŃelor întreprinderii, nevoia de estimare a riscului atras de folosirea capitalului împrumutat în derularea activităŃii întreprinderii, au dat naştere teoriei cunoscuta sub denumirea de efect de levier financiar. In principiu, levierul financiar cuantifică efectul îndatorării asupra ratei rentabilităŃii capitalului propriu. Levierul financiar evidenŃiază variabilitatea rentabilităŃii capitalului propriu sub incidenŃa politicii financiare promovate de managementul firmei. EcuaŃia de determinare a efectului de levierului financiar este următoarea :

Rf = Re + (Re- Rd)xCpr

Df

unde : − Rf – rata financiară de rentabilitate; − Re – rata economică de rentabilitate; − Rd - rata dobânzii;

− Lf = (Re- Rd)xCpr

Df- levierul financiar;

− Cpr

Df - gradul de îndatorare care mai este numit şi “braŃul levierului

financiar”.

127

Această ecuaŃie măsoară efectul de levier financiar în cazul în care se face abstracŃie de nivelul fiscalităŃii din mediul economic unde activează întreprinderea. Atunci când nivelul de fiscalitate este luat în considerare ecuaŃia devine :

Rf = [Re + (Re- Rd)xCpr

Df]x(1-t)

unde : t – rata fiscalităŃii; Politica financiară a întreprinderii poate conduce la urătoarele situaŃii privind efectul de levier financiar : − Re > Rd (Lf>0) este o situaŃie favorabilă întreprinderii şi propice îndatorării

deoarece utilizarea surselor împrumutate în procesul de exploatare conduce la creşterea rentabilităŃii capitalului propriu, nivelul de creştere fiind cu atât mai mare cu cât gradul de îndatorare este mai mare, fără să se depăşească totuşi un prag de îndatorare considerat normal din punctul de vedere al

riscului financiar (Cpr

Df<100%);

− Re < Rd (Lf<0) este situaŃia când costul îndatorării devansează nivelul de rentabilitate al capitalului investit ceea ce înseamnă că sursele împrumutate sunt mai scumpe decât efectele pe care le generează iar aceasta va conduce la scăderea rentabilităŃii capitalului propriu proporŃional cu gradul de îndatorare;

− Re = Rd această egalitate semnifică un efect de indiferenŃă a structurii financiare a întreprinderii asupra rentabilităŃii capitalului propriu, nivelul general de rentabilitate fiind egal cu dobânda plătită pentru credite şi deci rentabilitatea economică va fi egală cu cea financiară.

Întreprinderile care au un levier financiar scăzut au un grad de risc mai mic atunci când economia se află într-o perioada de recesiune, dar, în aceeaşi măsură, înregistrează profituri mai mici într-o perioadă de boom. Întreprinderile care au un levier financiar ridicat se pot afla în situaŃia de a înregistra pierderi substanŃiale, dar în acelaşi timp dispun de şansa de a realiza profituri la fel de mari. În consecinŃă deciziile referitoare la utilizarea levierului financiar trebuie luate astfel încât să se stabilească un echilibru între gradul de risc şi nivelul de rentabilitate aşteptat. Politica de finanŃare a întreprinderii implică echilibrarea gradului de risc cu nivelul de rentabilitate aşteptat. Implicarea în finanŃarea activităŃii întreprinderii într-o mai mare măsură a capitalului împrumutat atrage creşterea gradului de risc financiar, dar, în acelaşi timp, o rată de rentabilitate estimată la o valoare superioară. Structura optima a capitalului este cea care realizează un echilibru între gradul de risc financiar şi rata de rentabilitate estimată.

128

4.4.3. Riscul de faliment (insolvabilitate) Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faŃă tuturor obligaŃiilor de plată angajate anterior şi ajunse la scadenŃă. Atunci când obligaŃiile ajunse la scadenŃă nu mai pot fi achitate din fondurile întreprinderii şi nici nu mai pot fi mobilizate alte surse financiare externe se spune că întreprinderea a intrat în încetate de plată şi se declanşează procedura de faliment. Evaluarea riscului de faliment se poate realiza cu ajutorul unor metode de predicŃie, bazate pe un sistem de grupare a unor indicatori aflaŃi în corelaŃie cu starea de sănătate sau slăbiciune a întreprinderilor. Metodele de analiză a riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care grupează caracteristicile financiare ale întreprinderilor cu funcŃionare normală şi a celor cu dificultăŃi în activitatea de gestionare economico–financiara. Prin combinarea în anumite proporŃii a unor indicatori se încearcă departajarea î ntreprinderilor în situaŃie de faliment de întreprinderile aflate în stare de incertitudine sau cu situaŃie considerate normală. CombinaŃia liniară a unor indicatori, numită funcŃie scor, realizează aproximarea (cu un anumit grad de probabilitate) a riscului de faliment. Metoda scorurilor, in aprecierea riscului de faliment al întreprinderilor, apelează şi la o serie de indicatorii financiari cum ar fi: indicatori de rentabilitate, indicatori de structura ai activelor, indicatori de lichiditate sau indicatori de eficienŃă. CondiŃia de selecŃie a indicatorilor care evidenŃiază performanŃa unei întreprinderi este relaŃia de independenŃă dintre aceştia. Existenta unui anumit grad de corelaŃie între indicatori ar conduce la înregistrarea, în cadrul funcŃiei scor, a unor influente repetate ale aceluiaşi fenomen economico–financiar. Scorul reprezintă o funcŃie liniară a mai multor variabile (indicatori), ponderate cu anumiŃi coeficienŃi d e impor tanŃ ă . De terminarea coeficienŃilor de importanŃă se face prin metoda celor mai mici pătrate, pe baza observaŃiilor asupra unui lot reprezentativ de întreprinderi:

Z = a1 * R1 + a2 * R2 + .............. + an * Rn unde: - Ri = indicatori financiari;

- ai = coeficienŃi de corelaŃie cu funcŃia scor Z, respectiv variabilitatea marginală a scorului Z la o variaŃie de o unitate a ratei Ri

SelecŃia indicatorilor în cadrul metodei scorurilor se face pe baza rezultatelor înregistrate atât de întreprinderile “sănătoase” cât şi de întreprinderile aflate în dificultate, pe perioade semnificative de timp: 5-10 ani Două dintre funcŃiile scor utilizate frecvent sunt: - Modelul Altman; - Mpdelul Canon-Holder.

129

MODELUL ALTMAN Acesta se bazează pe următoarea funcŃie: Z = 3,3xT1 + 1,0 xT2 + 0,6xT3 + 1,4xT4 + 1,2xT5 .

T1=AT

Pe; T2=

AT

CA; T3=

DtCpr

; T4=AT

reinvestitProfit ; T5=

AT

Ac

Interpretarea valorilor funcŃiei: - Z < 1,8 situaŃie critică, probabilitate mare de intrare în faliment ; - 1,8 ≤ Z ≤ 3 riscul de faliment este într-o marjă normală ; - Z > 3 riscul de faliment este aproape inexistent . MODELUL CANON-HOLDER La baza acestui model stă următoarea funcŃie scor: Z = - 0,16xR1 - 0,22 xR2 + 0,87x R3+ 0,1xR4 - 0,24xR5 sau Z = 16xR1 + 22 xR2 - 87x R3 - 10xR4 + 24xR5 .

R1=AT

St-Ac;T2=

PT

Cpm;T3=

CA

financiare Chelt.;T4=

VA

personalulcu Chelt.;T5=

VA

EBE

Tabel nr. 7 Interpretarea valorilor funcŃiei

Starea întreprinderii Scor Z Probabilitatea de faliment SituaŃie nefavorabilă

Z ≤ 4 negativ 0 - 1,5

1,5 - 4,0

80% 75 - 80% 70 - 75%

SituaŃie incertă 4 < Z < 9

4,0 - 7,5 7,5 - 9,0

50 - 70% 35%

SituaŃie favorabilă 9 ≤ Z < 16

9,0 - 10,0 10,0 - 13,0 13,0 - 16,0

30% 25% 15%

SituaŃie foarte bună Z ≥ 16

peste 16 sub 15%

130

PARTEA PRACTICĂ

1. ANALIZA POZI łIEI FINANCIARE 1.1. Analiza structurii financiar - patrimoniale

Tabel nr. 8 Structura financiară pe termene

Nr.rd. Specificare\ an 1 21 Capital permanent(Cpm) 347.876 370.1602 Indicele de creştere al Cpm - 106,41%3 Pasiv total(Pt) 649.889 664.0974 Indicele de creştere al Pt - 102,19%5 Rata stabilităŃii financiare(Rsf) 53,53% 55,74%6 Indicele de creştere al Rsf - 104,13%7 Datorii pe termen scurt(Dts) 302.013 293.9388 Indicele de creştere al Dts - 97,33%9 Rata surselor curente(Rsc) 46,47% 44,26%10 Indicele de creştere al Rsc - 95,24%

La nivelul anului 1, rata stabilitatăŃii financiare a întreprinderii este de

53,53%. Sursele de finanŃare permanente reprezintă peste jumătate din totalul pasivului, ceea ce asigură o stabilitate superioară minimului considerat a fi acceptabil (50%). În corespondenŃă, se înregistrează o rată a surselor curente de 46,47% (cele 2 rate sunt complementare).

Capitalul permanent a fost format în proporŃie de 83,12% din capital propriu, respectiv 16,88% din datorii pe termen mediu şi lung (exclusiv datorii financiare).

EvoluŃia stabilităŃii financiare

53,53% 55,74%

0,00%10,00%20,00%30,00%40,00%50,00%60,00%

1 2

perioada de analiză

valo

ri

Rata stabilităŃiifinanciare(Rsf)

Rata surselorcurente(Rsc)

fig. nr. 3 EvoluŃia stabilităŃii financiare

131

În dinamică, are loc o sporire a ratei stabilităŃii financiare (şi implicit o reducere a ratei surselor curente), în contextul în care indicele de creştere al capitalului permanent de la un an la altul este superior indicelui de creştere al pasivului total (creşterea mai lentă a pasivului fiind determinată de diminuarea celeilalte componente – sursele curente). Aprecierea situaŃiei întreprinderii din punctul de vedere al stabilităŃii financiare vizează evaluarea siguranŃei disponibilităŃii surselor de finanŃare. Cum sursele de finanŃare permanente rămân la dispoziŃia întreprinderii o perioadă mai mare de 1 an, siguranŃa existenŃei în viitor a surselor de finanŃare necesare este cu atât mai mare cu cât rata stabilităŃii financiare este mai apropiată de 100%. FinanŃarea din surse curente generează în crespondenŃă riscuri (instabilitate), în contextul în care aceste surse sunt disponibile pentru o perioadă scurtă de timp (mai puŃin de 1 an). DeŃinerea de surse de finanŃare nu reprezintă un scop în sine pentru întreprindere. Ea reprezintă însă o condiŃie obligatorie pentru asigurarea activelor necesare desfăşurării activităŃii. Imposibilitatea mobilizării surselor de finanŃare în volumul necesar duce inevitabil la incapacitatea asigurării activelor, cu consecinŃe directe asupra activităŃii întreprinderii, respectiv asupra nivelului de realizare a obiectivelor asumate de aceasta. Cele 46,47% din pasive, scadente în cursul anului 2 (sursele curente existente în bilanŃul aferent sfârşitului anului 1) reprezintă pentru întreprindere o sursă de risc: odată cu materializarea termenului lor de scadenŃă, ele devin indisponibile – ceea ce se traduce printr-o diminuare a posibilităŃilor de finanŃare ale întreprinderii. Riscul nu este legat de materializarea termenului de scadenŃă (care în esenŃă reprezintă o certitudine), ci de flexibilitatea întreprinderii în raport cu această diminuare inevitabilă a surselor de finanŃare. La scadenŃa surselor curente, întreprinderea va fi supusă unui test. Ea va trebui să-şi arate capabilitatea fie de a-şi continua activitatea cu un volum mai scăzut de pasive (şi implicit de active), fie de a-şi asigura noi surse de finanŃare. În contextul în care în permanenŃă ar exista surse care devin scadente, testul se permanentizează în mod implicit. Analiza structurii financiare pe termene vizează evaluarea măsurii în care întreprinderea este dependentă de surse de finanŃare ce antrenează pe termen scurt astfel de riscuri. În plus, o analiză în amănunt permite aprecierea riscurilor ca o anumită sursă să nu poată fi înlocuită. Pasivele curente în valoare de 302.013 RON înregistrate în bilanŃul financiar aferent anului 1 sunt constituite cu preponderenŃă din datorii de exploatare.

Dintre acestea, 103.368 RON repezintă datorii faŃă de furnizori, care au asociat în general un nivel superior de risc. Astfel, datoriile faŃă de furnizori pot fi reconstituite (în vederea asigurării continuităŃii finanŃării) de comun acord, pe seama relaŃiilor contractuale cu aceştia. Riscurile asociate reconstituirii datoriilor faŃă de furnizori includ: - diminuarea unilaterală a duratei creditului comercial acordat de furnizori;

132

- necesitatea înlocuirii furnizorilor (cu furnizori noi, care acordă credite comerciale de durate inferioare); - imposibilitatea firmei de a suporta un cost sporit al creditului – furnizor, etc. Sursele curente din categoria „altor datorii de exploatare” (datorii faŃă de stat, personal, ş.a.) se apreciază a avea asociat un nivel mai scăzut de risc, pe considerentul că acestea prezintă o corelaŃie strânsă cu nevoile de finanŃare (similar cu datoriile faŃă de furnizori), în acelaşi timp formându-se însă pe seama unor condiŃii de termen şi cost stabile în timp. Datoriile financiare pe termen scurt (26.706 RON) aferente anului 1 reprezintă exclusiv rate scadente la creditele şi leasing-urile financiare pe termen lung. Ele se refac implicit la nivelul perioadei de rambursare (cu condiŃia respectării de către întreprindere a clauzelor contractelor de creditare), prin transformarea datoriilor pe termen lung în datorii pe termen scurt (odată cu apropierea scadenŃei).

Din totalul surselor de finanŃare disponibile la sfârşitul anului 1, 347.876 RON nu au asociate pe termen scurt riscuri din categoria celor menŃionate (ele devin scadente începând cu anul 3). În aceste condiŃii, întreprinderea are asigurată finanŃarea pentru active în valoare de 347.876 RON pentru anul 2. Majoritatea acestor surse (83,12%) sunt de natura capitalurilor proprii. Capitalurile proprii prezintă o stabilitate ridicată (mai ridicată decât cea a datoriilor pe termen mediu şi lung), în condiŃiile în care fie sunt lăsate de către proprietari pe termen nedefinit la dispoziŃia întreprinderii (capital social, rezerve, rezerve din reevaluare, prime de capital), fie au asociată o presiune mai redusă de rambursare (profitul care va fi în viitor repartizat sub formă de dividende). Capitalul permanent conŃine datorii sub formă de credite bancare şi leasing-uri financiare în valoare de 58.706 RON. Acestea urnează a fi rambursate în decursul perioadelor 3 şi 4. Se observă că scadenŃa datoriilor financiare care intră în componenŃa capitalului permanent nu este una foarte îndepărtată (creditele pe termen lung acordate de către bănci persoanelor juridice pot avea durate de rambursare de până la 15 - 25 de ani), ceea ce se repercutează negativ asupra stabilităŃii financiare. În dinamică, are loc o reducere a ponderii surselor de finanŃare cu un nivel ridicat de instabilitate, respectiv creşterea ponderii surselor stabile. Acest fenomen are la bază acŃiunea următorilor factori: 1) Diminuarea capitalului propriu la 278.160 RON, cu impact de reducere a

capitalului permanent şi implicit a stabilităŃii financiare; 2) Sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung, cu impact de

majorare a capitalului permanent şi implicit a stabilităŃii financiare; 3) Sporirea datoriilor financiare pe termen scurt (cu impact de reducere a

stabilităŃii financiare); 4) Diminuarea datoriilor faŃă de furnizori (cu impact de sporire a stabilităŃii

financiare);

133

5) Creşterea surselor curente din categoria „alte datorii de exploatare” (cu impact de reducere a stabilităŃii financiare). În concluzie, în dinamică are loc o modificare a structurii pasivului cu

implicaŃii pozitive asupra nivelului de risc asociat asigurării surselor de finanŃare: scade ponderea surselor de finanŃare care implică pe termen scurt riscuri.

Se subliniază că această concluzie se referă exclusiv la modul de structurare a surselor de finanŃare pe termene, fără a Ńine cont de modul în care aceste surse au fost alocate (materializate în activ). Fără a recurge la realizarea unei comparaŃii cu nevoile de finanŃare, nu se poate stabili în ce măsură valoarea absolută a surselor a fost asigurătorie. În plus, analiza structurii pe termene se impune a fi corelată cu analiza rentabilităŃii, în condiŃiile în care modificarea sa este de aşteptat să genereze o modificare a costurilor finanŃării. Cauze ale manifestării factorilor 1) Diminuarea capitalului propriu are loc pe seama înregistrării de pierderi. 2) Sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung

- apropierea scadenŃei unor noi componente de principal din cadrul datoriilor financiare pe termen lung, cu efect de reducere a datoriilor financiare pe termen lung;

- Contractarea de noi credite bancare pe termen lung: componenta scadentă ulterior sfărşitului anului 3 se constituie în bilanŃul aferent anului 2 ca sursă pe termen lung (susŃinând sporirea Dftml).

3) Sporirea datoriilor financiare pe termen scurt este generată de: - rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt (constituite din rate scadente la Dftml) în conformitate cu graficul de rambursare(cu efect de reducere a Dfts); - apropierea scadenŃei unor noi componente de principal din cadrul datoriilor financiare pe termen lung, care impune încadrarea acestora în categoria surselor curente (cu efect de creştere a Dfts); - contractarea de noi credite bancare pe termen lung: componenta scadentă în cursul anului 3 se constituie în bilanŃul de la sfârşitul anului 2 ca sursă pe termen scurt (cu efect de creştere a Dfts). 4) Diminuarea datoriilor faŃă de furnizori: datoriile faŃă de furnizori se rambursează şi se refac în permanenŃă; totuşi, volumul acestui tip de surse de finanŃare se diminuează considerabil de la o perioadă la alta, în condiŃiile materializării unuia dintre factorii de risc amintiŃi anterior: reducerea de către furnizori a duratei creditului comercial acordat. 5) Creşterea surselor curente din categoria „alte datorii de exploatare”: creşterea fondului de salarii (ceea ce duce la creşterea datoriilor faŃă de salariaŃi). Măsuri de ameliorare a structurii pe termene de exigibilitate a pasivului Privit strict din punctul de vedere al stabilităŃii financiare, riscurile asociate procesului de finanŃare ar fi minimizate prin eliminarea din pasiv a surselor de finanŃare curente. Pe termen lung, aceasta ar însemna formarea pasivului

134

bilanŃier exclusiv pe seama capitalului social şi a rezervelor. Pe de altă parte, în mod logic, această formulă de finanŃare va fi probabil cea mai costisitoare (sursele permanente sunt în principiu mai costisitoare comparativ cu sursele curente, iar în cadrul surselor permanente, capitalul propriu are de obicei costul cel mai ridicat). În aceste condiŃii, la acelaşi volum de active necesare desfăşurării activităŃii, sporirea ratei stabilităŃii financiare (şi implicit reducerea ratei surselor curente) duce la o reducere a riscurilor asociate procesului de finanŃare, dar şi la o creştere a costurilor de finanŃare. Dimpotrivă, scăderea ratei stabilităŃii financiare şi creşterea ratei surselor curente duce la o sporire a riscurilor asociate procesului de finanŃare, respectiv la o scădere a costurilor finanŃării. În funcŃie de nivelul riscurilor, dar şi de nivelul costului diferitelor categorii de surse de finanŃare, structura optimă a pasivului pe termene de exigibilitate poate fi diferită de la o întreprindere la alta şi de la o perioadă la alta.

Considerând că o rată a stabilităŃii financiare de 66% reprezintă nivelul optim pentru întreprinderea analizată, măsurile de corecŃie pentru anul 3 vor viza sporirea ponderii capitalului permanent în totalul pasivului: 1) creşterea volumului surselor permanente, prin: a) sporirea capitalului propriu: - sporirea captalului social prin noi aporturi în numerar sau în natură; - realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere sub formă de rezerve sau de rezultat reportat; b) sporirea datoriilor pe termen mediu şi lung: - sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung prin contractarea de credite bancare sau leasing-uri financiare sau obŃinerea de credite pe durate mai mari de 1 an din partea asociaŃilor sau acŃionarilor; - obŃinerea de surse de finanŃare pe termen lung de natura exploatării. 2) diminuarea volumului de surse curente, prin: - reducerea datoriilor financiare pe termen scurt, ceea ce va permite şi o reducere a cheltuielilor cu dobânzile şi comisioanele; - reducerea datoriilor de exploatare pe termen scurt prin plata mai rapidă, în măsura în care plata mai rapidă duce la evitarea costurilor acestora. Obs.: În cazul datoriilor pe termen scurt, înlocuirea lor cu surse permanente permite în principiu rambursarea lor. Atunci când costul este exprimat explicit (dobânzile şi comisioanele pentru creditele bancare, sau discount-urile pentru datoriile faŃă de furnizori), rambursarea datoriilor curente permite evitarea acestui cost. Atunci când costul nu este exprimat explicit şi va trebui suportat chiar dacă plata se face mai rapid (deci nu se utilizează sursa de finanŃare), va fi probabil preferabilă păstrarea surselor de finanŃare în pasivul bilanŃier (materializate în activ sub forma unor mijloace foarte lichide, pentru a minimiza riscurile).

135

Tabel nr. 9 Structura financiară după provenienŃă Nr.rd. Specificare\ an 1 2

1 Capitaluri proprii(Cpr) 289.170 278.1602 Indicele de creştere al Cpr - 96,19%3 Pasiv total(Pt) 649.889 664.0974 Indicele de creştere al Pt - 102,19%5 Rata autonomiei financiare globale(Rafg) 44,50% 41,89%6 Indicele de creştere al Rafg - 94,13%7 Datorii totale(Dt) 360.718 385.9388 Indicele de creştere al Dt - 106,99%9 rata autonomiei financiare globale(rafg) 80,17% 72,07%10 Indicele de creştere al rafg - 89,91%

Aferent anului 1, din totalul surselor de finanŃare disponibile, 44,50% reprezintă capitaluri proprii. Astfel, 44,50% din activul întreprinderii este finanŃat din surse proprii, restul de 55,50% fiind asigurat pe seama datoriilor (surse împrumutate sau atrase).

EvoluŃia ratelor de autonomie financiară

0,00%

20,00%

40,00%

60,00%

80,00%

100,00%

1 2

perioada de analiză

valo

ri

Rata autonomieifinanciareglobale(Rafg)

Rata aut. fin. latermen(Raft)

fig. nr. 4 EvoluŃia autonomiei financiare

Considerând optim un nivel al ratei autonomiei financiare de 66%,

contribuŃia acŃionarilor la finanŃarea activului este apreciată ca fiind insuficientă. Întreprinderea dispune la nivelul anului 1 de un levier financiar pozitiv (ceea ce face oportună îndatorarea din punctul de vedere al rentabilităŃii aşteptate), însă se apreciază că nivelul de risc reflectat de un grad de îndatorare de 55,50% este prea ridicat. Din punctul de vedere al acŃionarilor, datoriile utilizate de către întreprindere la nivelul anului 1 ca surse de finanŃare (în valoare de 360.718 RON) asigură o bază pentru obŃinerea unei rentabilităŃii ridicate, însă antrenează în acelaşi timp un spor al riscurilor.

136

Astfel, în contextul în care costul surselor împrumutate şi atrase s-a menŃinut la un nivel inferior randamentului generat de activele finanŃate prin aceste surse, îndatorarea s-a constituit ca o pârghie pentru creşterea profitului net. Se apreciază însă că riscurile la care întreprinderea s-a expus prin îndatorare au fost prea ridicate. În consecinŃă, dependenŃa prea ridicată de sursele de finanŃare împrumutate şi atrase duce în anul 2 (ca efect al materializării riscurilor) la diminuarea rentabilităŃii financiare, obŃinerea de pierderi şi intrarea într-un blocaj financiar.

Tabel nr. 10 Rata îndatorării Nr.rd. Specificare\ an 1 2

1 Datorii totale(Dt) 360.718 385.9382 Indicele de creştere al Dt - 106,99%3 Pasiv total(Pt) 649.889 664.0974 Indicele de creştere al Pt - 102,19%5 Rata îndatorării globale(Rîg) 55,50% 58,11%6 Indicele de creştere al Rîg - 104,70%7 Capitaluri proprii(Cpr) 289.170 278.1608 Indicele de creştere al Cpr - 96,19%9 Rata îndatorării la termen(Rît) 16,88% 24,85%

Din punctul de vedere al băncilor creditoare, ponderea redusă a surselor proprii în pasivul bilanŃier atrage atenŃia asupra unui risc ridicat ca întreprinderea să devină incapabilă de a suporta serviciul datoriei.

Astfel, deşi plata datoriilor nu este garantată de obŃinerea de profit net, o rată de rentabilitate financiară ridicată poate reduce riscurile de incapacitate de plată. Totuşi, chiar dacă întreprinderea nu ar dispune de levier financiar pozitiv (adică rentabilitatea economică ar fi depăşită de costul îndatorării), ea ar putea obŃine profit pe seama capitalurilor proprii (deficitul format ca diferenŃă între costul datoriilor şi randamentul activelor finanŃate de acestea ar putea fi compensat de randamentul activelor finanŃate prin capitalurile proprii).

În condiŃiile în care costurile capitalurilor proprii nu afectează profitul, respectiv stabilitatea acestor surse de finanŃare este una foarte ridicată, un nivel ridicat al ratei autonomiei financiare globale permite reducerea riscului de incapacitate de plată.

În dinamică, are loc o diminuare a ratei autonomiei financiare globale de la 44,50% la 41,89%, respectiv o creştere a ratei îndatorării de la 55,50% la 58,11%. Se manifestă prin urmare o amplificare a riscurilor:

- pentru acŃionari – riscul de diminuare a rentabilităŃii financiare, sau chiar de pierdere a capitalului investit;

- pentru creditori: riscul apariŃiei de dificultăŃi în recuperarea creanŃelor faŃă de întreprindere.

Modificarea structurii financiare în sensul menŃionat s-a produs pe fondul creşterii datoriilor în paralel că diminuarea capitalurilor proprii.

137

La nivelul perioadei analizate, pasivul total a sporit de la 649.889 RON la 664.097 RON, înregistrând un indice de creştere de 102,19%. Majorarea pasivului s-a realizat exclusiv pe seama creşterii datoriilor (cu un indice de creştere de 106, 99%), creştere care a compensat în valori absolute diminuarea capitalului propriu.

Cauza principală a diminuării capitalului propriu a fost reprezentată de înregistrarea de pierderi la nivelul anului 2. În ceea ce priveşte datoriile, dinamica acestora de la un an la altul a fost marcată de:

a) creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung – cu efect de sporire a datoriilor totale;

b) diminuarea datoriilor pe termen scurt, cu efect de reducere a datoriilor totale. Datoriile pe termen mediu şi lung au sporit pe seama datoriilor

financiare, datoriile de exploatare pe termen mediu şi lung fiind inexistente la nivelul perioadei de analiză.

Dinamica datoriilor financiare pe termen mediu şi lung a fost marcată de 2 fenomene:

- contractarea la începutul anului 2 a unui nou credit bancar pe termen lung, cu impact de creştere a datoriilor financiare pe termen mediu şi lung;

- apropierea scadenŃei datoriilor financiare pe termen mediu şi lung, care a impus reflectarea lor ca datorii pe termen scurt.

Obs.: Din datoriile pe termen mediu şi lung existente la sfârşitulanului 1

(58.706 RON) nu se fac rambursări în cursul anului 2 (în bilanŃul financiar aferent sfârşitului anului 1 toate datoriile ce urmează a fi achitate în cursul anului 2 sunt reflectate drept datorii pe termen scurt). Ele nu se regăsesc însă integral în datoriile pe termen mediu şi lung cuprinse în bilanŃul financiar de la 31 decembrie anul 2, întrucât partea scadentă în cursul anului 3 s-a impus a fi reflectată la 31 decembrie anul 2 ca datorie pe termen scurt.

În cadrul datoriilor pe termen scurt, are loc o creştere a datoriilor financiare, compensată însă de diminuarea datoriilor de exploatare. Creşterea datoriilor financiare pe termen scurt îşi are originea în contractarea creditului bancar pe termen lung de la începutul anului 2 (ratele scadente în cursul anului 3 ale acestui credit se adaugă la 31 decembrie anul 2 datoriilor financiare pe termen scurt).

Se precizează că la nivelul întregii perioade analizate, datoriile financiare pe termen scurt au fost constituite exclusiv din rate scadente în termen de maxim un an ale creditelor bancare pentru investiŃii şi ale leasingului financiar existent.

Datoriile de exploatare pe termen scurt s-au diminuat de la un an la altul pe seama unei reduceri semnificative a creditului – furnizor de care întreprinderea beneficiază. Această reducere are drept cauze atât diminuarea duratei creditului comercial primit de întreprindere, cât şi diminuarea în ultima

138

parte a anului 2 a volumului de activitate (şi implicit a volumului aprovizionărilor).

După cum s-a precizat, dinamica ratei autonomiei financiare globale (şi implicit dinamica ratei îndatorării globale) este apreciată ca fiind negativă din punct de vedere economic, ea generând o sporire a riscurilor peste limitele acceptabile (chiar pe fondul creării unui potenŃial de mărire a rentabilităŃii, prin exploatarea efectului de levier financiar). De fapt, la nivelul anului 2, riscurile se materializează, ceea ce duce la înregistrarea de pierderi semnificative şi blocarea activităŃii de exploatare din motive legate de asigurarea finanŃării.

În mod evident, atât nivelul de risc, cât şi rentabilitatea potenŃială diferă de la o întreprindere la alta (şi de la o perioadă la alta, în cadrul aceleiaşi întreprinderi). În aceste condiŃii, nivelul optim al ponderii finanŃării din surse proprii va fi şi el diferit – fiind implicit imposibilă identificarea unui nivel optim valabil pentru orice întreprindere, în orice moment. Considerând că pentru întreprinderea analizată optimizarea structurii pasivului se realizează la o rată a autonomiei financiare de 66%, se impune adoptarea în viitor (adică la nivelul anului 3) a unor măsuri de corecŃie:

- sporirea capitalului social; - realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere pentru

autofinanŃare; - rambursarea de datorii.

În măsura în care diminuarea activului nu este considerată oportună, rambursarea de datorii va putea fi realizată exclusiv prin înlocuirea lor cu surse proprii. Având în vedere situaŃia întreprinderii de la sfârşitul anului 2 (de blocaj al activităŃii de exploatare), sporirea capitalului social reprezintă o alternativă recomandabilă.

Măsuri:

- creşterea capitalului propriu

- rambursarea de datorii pe termen lung

- reducerea utilizării datoriilor curente

BilanŃ financiar - an 3

AC

TIV

(10

0%)

Datorii (1/3)

Capital propriu (2/3)

AC

TIV

(10

0%)

Capital propriu

(41,89%)

Datorii (58,11%)

BilanŃ financiar - an 2

fig. nr. 5 Măsuri de sporire a autonomiei financiare

Rambursarea datoriilor poate fi realizată pe seama autofinanŃării, prin

infuzia de capital social, sau prin reducerea nevoii de finanŃare (vânzări de active imobilizate, eficientizarea gestiunii stocurilor şi creanŃelor şi chiar reducerea temporară a volumului de activitate).

139

Tabel nr. 11 Structura patrimonială

Nr.rd. Specificare\ an 1 21 Rata activelor imobilizate(RAi) 53,33% 70,80%2 Rata imobilizărilor necorp.(Rinc) 0,15% 0,00%3 Rata imob.corporale(Ric) 53,17% 70,80%4 Rata imob.financiare(RIf) 0,00% 0,00%5 Rata activelor circulante(RAc) 46,67% 29,20%6 Rata stocurilor(RSt) 17,10% 3,97%7 Rata creanŃelor(RCr) 21,88% 24,47%8 Rata disponibilităŃilor(RDb) 7,69% 0,75%9 Formule de calcul10111213

Alte simboluri

e - element de activ At - activ total

Ai - active imobilizateAc - active circulante

Ratele de structură ale activuluiRea = (ea/At)x100

R = (ea/AT)x100

La nivelul anului 1 activul bilanŃului financiar este împărŃit relativ echilibrat între activele imobilizate şi cele circulante. Astfel, 53,33% din sursele de finanŃare disponibile sunt investite în imobilizări, restul de 46,67% finanŃând stocuri, creanŃe sau fiind păstrate sub formă de disponibilităŃi. În absenŃa imobilizărilor financiare, activele imobilizate au fost constituite exclusiv pe seama imobilizărilor necorporale şi corporale. Acestea au o durată de viaŃă economică lungă, participând la mai multe cicluri de exploatare şi (cu excepŃia terenurilor) consumându-se treptat. În aceste condiŃii, sursele de finanŃare investite în activele imobilizate (346.556 RON) sunt „blocate” pentru o perioadă lungă de timp. Ele vor fi eliberate pe măsură ce activele imobilizate se vor transforma în disponibilităŃi. În momentul eliberării, sursele urmează a fi rambursate sau reinvestite. Eliberarea acestor surse se realizează însă treptat, fiind în acelaşi timp nesigură. Astfel, prin consum (reflectat valoric prin cheltuielile cu amortizarea), imobilizările necorporale şi mijloacele fixe urmează a fi încorporate în valoarea produselor finite realizate (cu condiŃia existenŃei unei finalităŃi a consumului). În măsura în care consumul imobilizărilor nu va fi de natură productivă, ele nu se vor transforma în disponibilităŃi, neeliberând astfel sursele de finanŃare. Implicit, se apreciază că riscurile de lichidare asociate activelor imobilizate sunt superioare riscurilor de lichidare a activelor circulante. În ceea ce priveşte activele circulante, ponderea majoritară în cadrul acestora este deŃinută de creanŃe. Activele circulante au asociate riscuri de nelichidare mult mai reduse, respectiv o viteză de rotaŃie mult mai ridicată. Cei 303.333 RON (activele circulante aferente anului 1) reprezintă o sursă de flexibilitate la nivelul întreprinderii, ele urmând în dinamică cu o relativă uşurinŃă trendul volumului de activitate.

140

Dimpotrivă, activele imobilizate induc rigiditate activităŃii de exploatare. Durata lor de viaŃă economică fiind ridicată, este mult mai probabil ca în timpul acesteia să survină modificări importante în strategia întreprinderii. Astfel, natura activelor imobilizate, dar şi a stocurilor, este în mod inevitabil marcată de caracteristicile activităŃii desfăşurate. O decizie de modificare a obiectului de activitate al întreprinderii ar impune lichidarea activelor şi reinvestirea surselor de finanŃare conform noilor nevoi. Stocurile, în valoare de 111.111 RON, vor putea fi transformate în disponibilităŃi în aprox. o lună, în logica procesului de exploatare. Activele imobilizate implică un termen de transformare în lichidităŃi mult mai îndelungat, astfel încât modificarea obiectului de activitate ar putea impune lichidarea lor prin vânzare (care ar fi dificilă în cazul unor active foarte specializate şi probabil nu ar permite recuperarea integrală a valorii). Flexibilitatea activului este pusă însă la încercare mult mai des prin fluctuaŃiile volumului de activitate. În timp ce mărimea activelor circulante poate fi uşor ajustată volumului de activitate, rigiditatea activelor imobilizate stă la baza materializării unor potenŃiale riscuri de exploatare.

EvoluŃia structurii activului

0,00%

20,00%

40,00%

60,00%

80,00%

1 2

perioada de analiză

valo

ri

Rata activelorimobilizate(RAi)Rata imobilizărilornecorp.(Rinc)Rata imob.corporale(Ric)

Rata imob.financiare(RIf)

Rata activelorcirculante(RAc)Rata stocurilor(RSt)

Rata creanŃelor(RCr)

Rata disponibilităŃilor(RDb)

fig. nr. 6 Dinamica structurii activului

În dinamică, are loc o modificare a structurii patrimoniale în favoarea activelor imobilizate. Rata activelor imobilizate sporeşte în contextul în care indicele de creştere al activelor imobilizate devansează indicele de creştere al activelor circulante şi implicit al activului total. În consecinŃă, scade lichiditatea activului, respectiv creşte gradul de rigiditate al întreprinderii. Creşterea activelor imobilizate s-a realizat exclusiv pe seama imobilizărilor corporale, întreprinderea direcŃionând un volum important de surse de finanŃare (din pasiv) în vederea creşterii capacităŃii de producŃie. Indicele de creştere al cifrei de afaceri (97,83%) este devansat însă de indicele de creştere al activelor imobilizate (135,68%), ceea ce reflectă o scădere a eficienŃei utilizării acestora. Astfel, deşi la nivelul anului 2 capacităŃile de

141

producŃie sporesc considerabil, volumul de activitate se diminuează. În mod inevitabil, gradul de utilizare a capacităŃilor de producŃie se reduce. În condiŃiile în care capacităŃile de producŃie generează cheltuieli cu comportament fix raportat la volumul de activitate, un volum important de cheltuieli neproductive de acest tip este suportat de către întreprindere. Pe aceste considerente, la nivelul anului 2 surplusul de active imobilizate nu asigură un surplus de venituri, generează însă în schimb un surplus de cheltuieli (ceea ce duce la reducerea profitului). La nivelul întregii perioade, imobilizările financiare au fost inexistente. Imobilizările necorporale în valoare de 1.000 RON existente la sfârşitul anului 1 erau constituite exclusiv din programe informatice. Ele s-au amortizat complet pe parcursul anului 2. Activele circulante s-au diminuat semnificativ, înregistrând o abatere absolută de -109.444 RON (de la 303.333 la 193.889 RON), respectiv un indice de creştere de numai 63,92%. În contextul în care scăderea activelor circulante (care reflectă o eliberare de surse de finanŃare) nu este însoŃită de o scădere în aceeaşi măsură a cifrei de afaceri, se prefigurează o sporire a eficienŃei gestiunii lor. Diminuarea activelor circulante se realizează pe fondul scăderii accentuate a stocurilor şi a disponibilităŃilor, care nu este compensată de creşterea creanŃelor. Nivelul stocurilor este însă prea scăzut, inferior nevoilor întreprinderii, care are dificultăŃi la sfârşitul anului 2 în a-şi asigura continuitatea ciclului de exploatare. De asemenea, se impune sporirea nivelului disponibilităŃilor băneşti, care nu asigură o lichiditate imediată corespunzătoare. Se recomandă în consecinŃă reducerea ratei activelor imobilizate, respectiv creşterea ratei activelor circulante (pe seama unei creşteri a ratei stocurilor şi a ratei dispobibilităŃilor). O astfel de măsură ar permite asigurarea continuităŃii activităŃii de exploatare, dar şi sporirea flexibilităŃii activului şi reducerea riscurilor asociate eliberării surselor de finanŃare.

142

1.2. Analiza bonităŃii financiare a întreprinderii

Tabel nr. 12 Lichiditatea Nr.rd. Specificare\ an 1 2

1 Stocuri(St) 111.111 26.3892 CreanŃe(Cr) 142.222 162.5003 DisponibilităŃi(Db) 50.000 5.0004 Active circulante(Ac) 303.333 193.8895 VariaŃia absolută a Ac - -109.4446 Indicele de creştere al Ac - 63,92%7 Datorii pe termen scurt(Dts) 302.013 293.9388 VariaŃia absolută a Dts - -8.0759 Indicele de creştere al Dts - 97,33%10 Rata lichidităŃii curente(Rlc) 1,00 0,6611 Active circulante-St 192.222 167.50012 Rata lichidităŃii rapide(Rlr) 0,64 0,5713 DisponibilităŃi 50.000 5.00014 Rata lichidităŃii imediate(Rli) 0,17 0,02

Nivelul lichidităŃii curente din anul 1 arată că întreprinderea este

capabilă să acopere datoriile curente pe seama activelor circulante. Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre certitudinea onorării obligaŃiilor scadente pe termen scurt. În analiza lichidităŃii curente, valoarea activelor circulante de 303.333 RON, respectiv valoarea datoriilor curente de 302.013 RON sunt considerate reprezentative pentru volumul de activitate al întreprinderii aferent anului 1, respectiv pentru politica întreprinderii cu privire la gestiunea resurselor. În acest context, analiza lichidităŃii curente vizează evaluarea capacităŃii întreprinderii de a onora în dinamică datorii curente păstrate la un nivel mediu de 302.013 RON, pe seama unui nivel mediu al activelor circulante de 303.333 RON. Datoriile curente se impun a fi rambursate într-un termen de maxim 1 an. Onorarea lor se realizează în general prin plăŃi (cu toate că nu întotdeauna), impunând existenŃa unor disponibilităŃi băneşti corespunzătoare. Activele circulante se transformă în disponibilităŃi băneşti (deşi nu întotdeauna integral) într-un termen de maxim un an. DisponibilităŃile rezultate astfel ar urma să constituie baza onorării datoriilor curente. În logica continuităŃii activităŃii întreprinderii, zilnic o parte din datoriile curente devine scadentă; pe măsură ce este onorată, ea este reconstituită (alte datorii curente se formează). Concomitent, activele circulante se transformă în disponibilităŃi; ele se diminuează prin efectuarea de plăŃi, în paralel reconstituindu-se. Într-o astfel de logică, întreprinderea ar putea fi capabilă să-şi onoreze datoriile curente chiar pe fondul dispunerii de un volum mult mai redus de active circulante (înregistrând deci o rată a lichidităŃii curente subunitară). CondiŃia ar fi aceea de asigura o rotaŃie a activelor circulante mai ridicată decât

143

cea a datoriilor curente. În acest context, volumul de active circulante care se transformă zilnic în disponibilităŃi ar putea fi suficient de ridicat pentru a acoperi volumul de datorii care devin zilnic scadente (deşi ar fi mai reduse în volum, activele circulante s-ar lichida mai repede, astfel încât volumul zilnic de disponibilităŃi eliberate ar putea fi suficient). Pornind de la cele menŃionate, nivelul lichidităŃii curente din anul 1 nu poate reprezenta o garanŃie a capacităŃii de plată pe termen scurt a întreprinderii. Sunt necesare informaŃii cu privire la volumul mediu de datorii care devine scadent zilnic, respectiv la volumul mediu de active circulante care va fi disponibil zilnic sub formă de numerar sau echivalente de numerar. Ceea ce se poate spune este că un nivel subunitar al lichidităŃii curente are asociate riscuri mai ridicate de incapacitate de plată a datoriilor curente. Cu cât nivelul indicatorului creşte, riscurile de incapacitate de plată scad. Un nivel foarte ridicat al lichidităŃii curente are asociate riscuri reduse în ceea ce priveşte capacitatea de plată pe termen scurt, dar implică o utilizare mai puŃin eficientă a activelor circulante şi / sau a datoriilor pe termen scurt (şi, în consecinŃă, o pierdere de rentabilitate). Considerând că raportul optim risc / rentabilitate pentru firma analizată este atins din acest punct de vedere la o rată a lichidităŃii curente cuprinsă în intervalul [1;2], situaŃia întreprinderii din punctul de vedere al capacităŃii de plată pe termen scurt este considerată a fi corespunzătoare la nivelul anului 1. Nu acelaşi lucru poate fi afirmat cu privire la situaŃia din anul 2, când rata lichidităŃii curente înregistrează o valoare de 0,66. Cu toate că activele circulante nu acoperă integral datoriile curente, nu există certitudinea că întreprinderea nu va fi capabilă să susŃină plata obligaŃiilor pe termen scurt. Riscurile de incapacitate de plată sunt însă ridicate. Continuitatea plăŃilor va putea fi menŃinută atâta timp cât nu vor exista distorsiuni la nivelul ciclului de exploatare (în fazele de aprovizionare – stocare – producŃie – desfacere – încasare). Cu toate că potenŃialul întreprinderii în materie de rentabilitate este mai ridicat, raportul risc / rentabilitate este înclinat în favoarea riscului (apreciere făcută pe seama premisei că raportul optim risc / rentabilitate este cel asociat unei rate a lichidităŃii curente cuprinse în intervalul [1;2]). Dinamica lichidităŃii curente este marcată de o scădere mult mai accentuată a activelor circulante, comparativ cu scăderea datoriilor curente. La nivelul întregii perioade, lichiditatea rapidă şi cea imediată înregistrează valori inferioare nivelelor minime admise. În dinamică, aceste rate prezintă de asemenea trenduri descendente, ceea ce poate fi tradus printr-o creştere a riscurilor, o creştere a potenŃialului în materie de rentabilitate, dar o deteriorare a raportului risc / rentabilitate potenŃială. Se impun astfel măsuri de corecŃie capabile să restaureze valorile ratelor de lichiditate în limitele acceptabile. Aceste măsuri vor viza asigurarea în dinamică a unor indici de creştere ai elementelor de natura activelor circulante superiori indicelui de creştere al datoriilor curente (deziderat realizabil prin sporirea capitalului permanent sau reducerea activelor imobilizate).

144

Tabel nr. 13 Solvabilitatea 1 Capital social(Cs) 82.500 87.5002 Datorii pe t.mediu şi lung(Dtml) 58.706 92.0003 Activ total(At) 649.889 664.0974 Datorii totale(Dt) 360.718 385.9385 AutofinanŃarea(AF) 60.581 49.8716 Rata de rambursare a creditelor tml(Rrc) 25.984 46.7067 Dobânzi tml(Dob) 6.799 15.3778 Rata solvabilităŃii generale(Rg) 180,2% 172,1%9 Solvabilitatea patrimonială(Sp) 58,4% 48,7%10 Gr.de acoperire a serv.datoriei(Gasd) 184,8% 80,3%

La nivelul întregii perioade, activul total al întreprinderii este superior

datoriilor totale. Rata solvabilităŃii generale este în aceste condiŃii supraunitară. Atât în anul 1, cât şi în anul 2, nivelul de 133% considerat ca minim acceptabil este depăşit. Indicatorul vizează aprecierea capacităŃii întreprinderii de a-şi onora datoriile totale nu în ipoteza continuităŃii activităŃii, ci în ipoteza lichidării. În condiŃiile în care valoarea de piaŃă a activelor nu coboară sub nivelul de 170% din datoriile totale, se apreciază că valoarea de lichidare (obŃinută în eventualitatea sistării activităŃii) va fi suficientă pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare şi onorarea datoriilor. Surplusul valorii de piaŃă a activelor peste nivelul datoriilor este fundamentat pe finanŃarea din surse proprii. În dinamică, scăderea ratei solvabilităŃii generale se realizează pe fondul unei scăderi a capitalurilor proprii (şi implicit a activului net contabil), concomitente cu creşterea datoriilor totale.

Rata solvabilităŃii generale(Rg)

180,2%

172,1%

168,0%170,0%172,0%174,0%176,0%178,0%180,0%182,0%

1 2

perioada de analiză

valo

ri Rata solvabilităŃiigenerale(Rg)

fig. nr. 7 Dinamica ratei solvabilităŃii generale

Indicele de creştere al activului total a fost devansat de indicele de

creştere al datoriilor totale, ceea ce a determinat scăderea nivelului ratei.

145

Nivelul ratei solvabilităŃii generale înregistrat la sfârşitul anului 2 este considerat asigurătoriu,astfel încât nu se impun măsuri deosebite de corecŃie. Dealtfel, o creştere accentuată a ratei ar implica o sporire a ratei autonomiei financiare globale, respectiv o scădere a ratei îndatorării globale. Aceasta ar permite o reducere a riscurilor de insolvabilitate, dar ar avea un impact negativ asupra potenŃialului întreprinderii în materie de rentabilitate, prin reducerea braŃului levierului financiar şi limitarea pe această cale a exploatării levierului.

În perspectivă, ar putea fi avută în vedere păstrarea unei părŃi a profiturilor viitoare în întreprindere, ca sursă de autofinanŃare, ceea ce ar susŃine creşterea activului net contabil şi ar putea asigura menŃinerea nivelului ratei solvabilităŃii generale, pe fondul unor eventuale sporuri ale datoriilor.

Solvabilitatea patrimonială se menŃine la un nivel superior valorii minim admisibile de 40%, ceea ce reflectă o contribuŃie corespunzătoare a acŃionarilor la riscurile afacerii. În dinamică, are loc o scădere a ratei, în condiŃiile în care ritmul de creştere a capitalului social este devansat de ritmul de creştere a datoriilor financiare pe tremen mediu şi lung.

În ceea ce priveşte gradul de acoperire a serviciului datoriei, nivelul acestuia este apreciat ca fiind asigurătoriu aferent anului 1. În dinamică, are loc însă o diminuare a capacităŃii întreprinderii de a suporta serviciul datoriei pe seama autofinanŃării.

Diminuarea gradului de acoperire a serviciului datoriei este datorată pe de-o parte scăderii autofinanŃării nete, pe de altă parte sporirii serviciului datoriei.

AutofinanŃarea s-a diminuat de la o perioadă la alta pe seama rezultatului exerciŃiului. Întreprinderea a înregistrat pierderi la nivelul anului 2, însă abaterea rezultatului exerciŃiului nu s-a datorat exclusiv sporirii cheltuielilor cu amortizarea (astfel încât sporul cheltuielilor cu amortizarea nu compensează reducerea rezultatului exerciŃiului).

Valoarea indicatorului înregistrată la nivelul anului 2 atrage atenŃia asupra incapacităŃii întreprinderii de a suporta plata principalului şi a dobânzilor la creditele pe termen mediu şi lung din autofinanŃare.

Ca o măsură pe termen scurt, se impue infuzia de capital social în întreprindere, de natură să permită asigurarea continuităŃii plăŃilor. În perspectivă, întreprindearea va trebui să obŃină profit, respectiv să păstreze o parte suficientă din acesta ca sursă de autofinanŃare. Incapacitatea întreprinderii de a utiliza eficient datoriile financiare pe termen mediu şi lung (inexistenŃa levierului financiar) impune restrângerea utilizării acestora. Pe termen lung, aceasta nu poate constitui o soluŃie satisfăcătoare, întrucât întreprinderea nu va implicit capabilă să remunereze la un nivel satisfăcător capitalurile proprii (care au un cost mai ridicat).

146

1.3. Analiza echilibrului financiar al întreprinder ii

Tabel nr. 14 Echilibrul financiar pe termen lung Nr.rd. Specificare\ an 1 2

1 Capital permanent(Cpm) 347.876 370.1602 VariaŃia absolută a Cpm - 22.2843 Indicele de creştere al Cpm - 106,41%4 Active imobilizate nete(Ai) 346.556 470.2085 VariaŃia absolută a Ai - 123.6536 Indice de crestere al Ai - 135,68%7 Fond de rulment(FR) 1.320 -100.0498 VariaŃia absolută a FR - -101.3699 Indicele de creştere al FR - -7577,44%10 Capitaluri proprii(Cpr) 289.170 278.16011 VariaŃia absolută a Cpr - -11.01112 Indicele de creştere al Cpr - 96,19%13 Fond de rulment propriu(FRp) -57.385 -192.04914 VariaŃia absolută a FRp - -134.66415 Indicele de creştere al FRp - -16 Fond de rulment străin(FRs) 58.706 92.00017 VariaŃia absolută a FRs - 33.29418 Indicele de creştere al FRs - 156,71%

La nivelul anului 1, sursele de finanŃare permanente (capitalul permanent = 347.876 RON) acoperă integral nevoile permanente de finanŃare (activele imobilizate = 346.556 RON), rămânând chiar un excedent de surse de finanŃare pe termen mediu şi lung în valoare de 1.320 RON, sub formă de fond de rulment. Acest fond de rulment, deşi de mărime relativ redusă, apare ca un excedent de surse permanente (peste nevoile permanente de finanŃare) care poate fi folosit pentru finanŃarea stocurilor sau creanŃelor sau poate fi păstrat sub formă de disponibilităŃi băneşti, ca o marjă de siguranŃă. Raportându-ne la situaŃia în care fondul de rulment ar fi nul (situaŃia în care întreprinderea s-ar afla în echilibru financiar pe termen lung, adică situaŃia în care activele imobilizate ar fi finanŃate integral din capital permanent, respectiv activele circulante ar fi finanŃate integral din datorii pe termen scurt), se observă că surse curente în valoare de 1.320 RON au fost substituite în procesul de finanŃare cu surse permanente. Această substituŃie atrage după sine un spor de siguranŃă în finanŃarea activelor circulante, pe seama stabilităŃii mai ridicate a surselor permanente. Sporul de siguranŃă menŃionat nu este generat de natura diferită a surselor de finanŃare permanente, ci de exigibilitatea lor mai redusă. Atâta timp cât sursele de finanŃare permanente ce constituie fondul de rulment rămân la dispoziŃia întreprinderii, finanŃarea celor 1.320 RON active circulante este asigurată. În contrapartidă, cele 1.320 RON surse permanente

147

care constituie fondul de rulment generează costuri de finanŃare superioare surselor de finanŃare pe termen scurt pe care le substituie, ceea ce reduce potenŃialul întreprinderii în materie de rentabilitate. Cu toate că fondul de rulment este diferit de zero, în contextul în care valoarea sa este pozitivă şi apropiată de zero, se apreciază că întreprinderea se află în echilibru financiar pe termen lung. La nivelul anului 2, sursele permanente de finanŃare (capitalul permanent = 370.160 RON) nu acoperă integral nevoile permanente de finanŃare (activele imobilizate = 470.208 RON). Se crează în consecinŃă un deficit la nivelul surselor de finanŃare permanente, exprimat printr-un fond de rulment negativ (FR2 = -100.049 RON). Cu alte cuvinte, 100.049 RON din activele imobilizate nu sunt finanŃate din surse permanente, ci din datorii pe termen scurt. SituaŃia este una de dezechilibru financiar, caracterizată prin riscuri ridicate asociate procesului de finanŃare, dar şi printr-un potenŃial ridicat în termeni de rentabilitate. Riscurile provin din gradul redus de stabilitate al celor 100.049 RON surse pe termen scurt care finanŃează active imobilizate. Practic, cele 100.049 RON active imobilizate reflectă nevoi de finanŃare care se vor menŃine pentru un termen îndelungat (mai mare de un an). Ele sunt finanŃate din surse de care întreprinderea va dispune pentru o perioadă relativ scurtă (mai mică de un an). DiferenŃele dintre gradul de lichiditate al activelor imobilizate (mai mic) şi gradul de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt (mai mare) fac ca păstrarea activelor imobilizate să fie posibilă numai în condiŃiile reînnoirii (înlocuirii) surselor de finanŃare, la scadenŃa acestora.

Substituirea surselor de finanŃare pe termen mediu sau lung cu surse pe termen scurt implică astfel instabilitate în finanŃarea activelor imobilizate, în condiŃiile în care în decursul perioadei pentru care acestea se vor constitui ca o nevoie de finanŃare, sursele lor de finanŃare urmează a fi reînnoite de mai multe ori. Fiecare înlocuire antrenează riscuri, care odată materializate ar putea duce la eşecuri ale procesului de finanŃare, cu consecinŃe importante asupra stării de sănătate a întreprinderii.

După cum s-a subliniat, fondul de rulment negativ reflectă în acelaşi timp un potenŃial ridicat în termeni de rentabilitate. Sporul de potenŃial în materie de rentabilitate (evaluat prin raportarea la situaŃia de echilibru financiar pe termen lung) este bazat pe costurile de finanŃare mai reduse asociate surselor de finanŃare pe termen scurt. Acest spor va putea fi valorificat numai în măsura în care riscurile asociate instabilităŃii finanŃării din surse pe termen scurt nu se materializează.

În dinamică, are loc o reducere a fondului de rulment cu 101.369 RON. 369.101320.1049.10012 =−−=−=∆ FRFRFR RON

Această reducere a fondului de rulment reflectă o creştere de la un an la altul a riscurilor asociate procesului de fnanŃare, dar şi o reducere a costurilor finanŃării (respectiv o creştere a potenŃialului în materie de rentabilitate).

148

EvoluŃia fondului de rulment

-250.000

-200.000

-150.000

-100.000

-50.000

0

50.000

100.000

150.000

1 2

perioada de analiză

valo

ri

Fond de rulment(FR)

Fond de rulmentpropriu(FRp)

Fond de rulmentstrăin(FRs)

fig. nr. 8 Dinamica fondului de rulment

Dinamica fondului de rulment a fost marcată de dinamica surselor de

finanŃare permanente, respectiv de dinamica activelor imobilizate. În ceea ce priveşte capitalul permanent, acesta a sporit de la un an la altul cu 22.284 RON (de la 347.876 RON la 370.160 RON). Creşterea capitalului permanent susŃine o creştere a fondului de rulment. La nivelul capitalului permanent are loc o diminuare a capitalurilor proprii, concomitent cu o creştere a datoriilor pe termen mediu şi lung. Diminuarea capitalului propriu are la bază înregistrarea de pierderi. Aceasta susŃine o reducere a fondului de rulment propriu. Creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung se realizează exclusiv pe seama datoriilor financiare pe termen mediu şi lung (datoriile de exploatare pe termen mediu şi lung sunt inexistente la nivelul întregii perioade). Ea susŃine o creştere a fondului de rulment străin. Se precizează că datoriile financiare pe termen mediu şi lung au sporit pe seama contractării unui nou credit bancar pentru investiŃii (în acelaşi timp, a avut loc o diminuare a datoriilor financiare pe termen mediu şi lung pe seama apropierii scadenŃei). În final, diminuarea capitalului propriu este compensată în cadrul capitalului permanent de sporirea datoriilor pe termen mediu şi lung, ceea ce duce la sporirea surselor permanente.

Cât despre activele imobilizate, acestea sporesc cu 123.653 RON. La începutul anului 2, au loc investiŃii noi în active imobilizate, care compensează diminuarea generată în mod inevitabil de înregistrarea periodică a amortizării (ca măsură a uzurii imobilizărilor). Creşterea activelor imobilizate susŃine diminuarea fondului de rulment.

În consecinŃă, efectele pozitive induse asupra mărimii fondului de rulment de creşterea capitalului permanent sunt contracarate de efectele negative generate de creşterea activelor imobilizate. Astfel, fondul de rulment se

149

reduce considerabil, fiind consumat complet în realizarea noilor investiŃii. Mai mult, realizarea investiŃiilor utilizează inclusiv surse de finanŃare pe termen scurt (care ajung astfel să fie imobilizate în activ sub formă de active imobilizate).

Pentru a restaura în viitor echilibrul financiar pe termen lung, se propun următoarele măsuri (se subliniază că restaurarea echilibrului va viza obŃinerea unui fond de rulment nul sau cu o valoare pozitivă şi apropiată de zero): a) creşterea capitalului permanent a1) creşterea capitalului propriu

- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere, ca sursă de autofinanŃare.

- aducerea de noi aporturi la capitalul social. a2) creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung

- obŃinerea de credite pe termen lung din partea asociaŃilor / acŃionarilor. - contractarea de credite bancare pe termen mediu sau lung. Această

măsură are aplicabilitate limitată, în condiŃiile în care accesul la un credit bancar pe termen mediu sau lung este în mod clasic legat de realizarea unei investiŃii. Măsura poate susŃine sporirea fondului de rulment atunci când o parte din valoarea creditului poate fi folosită pentru finanŃarea de active circulante, sau atunci când vorbim despre o refinanŃare din credit pe termen lung a unor credite pe termen scurt.

- mobilizarea de surse de finanŃare pe termen mediu sau lung de natura exploatării (cu toate că utilizarea unor astfel de surse este în esenŃă atipică).

b) diminuarea nevoilor de finanŃare pe termen lung - vânzarea de mijloace fixe şi terenuri inactive, care ar permite eliberarea surselor de finanŃare corespondente sub formă de disponibilităŃi, fără a induce distorsiuni la nivelul ciclului de exploatare; - vânzarea de mijloace fixe şi terenuri active, care ar permite eliberarea surselor de finanŃare corespondente sub formă de disponibilităŃi, dar ar genera discontinuităŃi la nivelul ciclului de exploatare. Pentru evitarea acestor discontinuităŃi, poate fi avută în vedere externalizarea operaŃiilor corespondente (operaŃiile anterior executate cu contribuŃia activelor imobilizate vândute ar urma a fi executate de terŃi). Ca variante alternative, pot fi avute în vedere vânzarea activelor imobilizate şi închirierea acestora, sau reintroducerea în ciclul de exploatare în regim de leasing operaŃional sau financiar.

150

Tabel nr. 15 Echilibrul financiar curent Nr.rd. Specificare\ an 1 2

1 Active circulante(Ac) 303.333 193.8892 VariaŃia absolută a Ac - -109.4443 Indice de crestere al Ac - 63,92%4 DisponibilităŃi băneşti(Db) 50.000 5.0005 VariaŃia absolută a Db - -45.0006 Indice de crestere al Db - 10,00%7 Datorii pe termen scurt(Dts) 302.013 293.9388 VariaŃia absolută a Dts - -8.0759 Indicele de creştere al Dts - 97,33%10 Credite de trezorerie(Ctr) 26.706 36.00011 Nec. de fond de rulment(NFR) -21.974 -69.049

12 VariaŃia absolută a NFR - -47.07513 Indicele de creştere al NFR - -14 Cifra de afaceri(CA) 1.150.000 1.125.000

La nivelul anului 1, datoriile de exploatare pe termen scurt acoperă integral nevoile de finanŃare curente generate de activitatea de exploatare, rămânând chiar un surplus de surse de finanŃare în valoare de 21.974 RON, sub forma unui necesar de fond de rulment negativ. Acest surplus poate fi folosit pentru a finanŃa active imobilizate sau poate fi păstrat ca o marjă de siguranŃă sub formă de disponibilităŃi. Excedentul de surse curente de natura exploatării se formează pe seama unei rotaŃii mai rapide a activelor circulante non-financiare comparativ cu rotaŃia datoriilor non-financiare pe termen scurt. La nivelul anului 2 se observă un excedent de surse de finanŃare ciclice (peste nevoile ciclice) superior celui existent în anul 1, în valoare de 69.049 RON. Se apreciază că întreprinderea se află în situaŃii de dezechilibru financiar curent la nivelul ambelor perioade analizate. Raportându-ne la situaŃia clasică de echilibru financiar curent (în care NFR = 0), se poate remarca formarea excedentului menŃionat anterior de surse ciclice de finanŃare peste nevoile ciclice. Indiferent de destinaŃia care va fi atribuită acestui excedent la nivel de activ, el generează costuri. În ipoteza folosirii sale ca substitut al unor surse permanente în finanŃarea de active imobilizate, întreprinderea va realiza o economie de costuri (sursele ciclice au costuri inferioare surselor permanente), însă se va expune unor riscuri importante (generate de instabilitatea asociată surselor ciclice). Dimpotrivă, în situaŃia păstrării excedentului de surse ciclice sub formă de disponibilităŃi, acesta va permite atenuarea riscurilor asociate ciclului de plăŃi, însă nu va contribui în mod direct la performanŃele întreprinderii în materie de rentabilitate (costurile surselor vor fi suportate, fără însă ca sursele să fie valorificate în mod activ).

151

Valorile negative ale necesarului de fond de rulment înregistrate ar putea fi datorate şi unui deficit de active ciclice (stocuri şi creanŃe). Acest deficit s-ar fi putut forma pe seama eforturilor întreprinderii de a menŃine o viteză de rotaŃie ridicată a stocurilor şi creanŃelor. Scopurile unei astfel de politici ar putea fi:

- reducerea nevoilor ciclice de exploatare, în contextul lipsei surselor de finanŃare, sau al unor costuri de finanŃare ridicate;

- diminuarea riscurilor asociate perisabilităŃii stocurilor; - diminuarea costurilor de stocare; - diminuarea riscurilor de neîncasare a creanŃelor; - eliberarea rapidă a surselor în vederea finanŃării de active imobilizate.

FuncŃionarea cu un nivel redus de stocuri (materii prime, semifabricate, produse finite) face întreprinderea rigidă, implicând riscuri. Pe termen scurt, orice nevoie suplimentară de stocuri în diferite faze nu ar putea fi satisfăcută. Un nivel redus al creanŃelor, pe seama unei rotaŃii rapide, poate atrage atenŃia asupra unei rezerve de potenŃial în materie de vânzări. O creştere a duratei creditului client acordat ar putea susŃine un spor al vânzărilor. În dinamică, necesarul de fond de rulment se diminuează cu 47.075 RON. Excedentul de surse ciclice se măreşte. Investirea sa sub formă de active imobilizate duce la o creştere a potenŃialului întreprinderii în termeni de rentabilitate, dar şi la o creştere a riscurilor. Păstrarea sa sub formă de disponibilităŃi băneşti ar permite îmbunătăŃirea lichidităŃii întreprinderii. Scăderea excedentului prin diminuarea surselor ciclice mobilizate ar permite reducerea costurilor finanŃării.

EvoluŃia necesarului de fond de rulment

-21.974

-69.049-80.000

-60.000

-40.000

-20.000

0

1 2

perioada de analiză

valo

ri

Nec. de fond derulment(NFR)

fig.nr. 9 Dinamica necesarului de fond de rulment

Dinamica necesarului de fond de rulment este marcată de dinamica stocurilor, a creanŃelor şi a datoriilor de exploatare pe termen scurt. Plecând de

152

la premisa că valorile acestor posturi bilanŃiere caracterizează fidel întreprinderea pentru întregul exerciŃiu financiar căruia îi sunt aferente, dinamica lor ar putea fi explicată pe seama modificării volumului de activitate, sau a modificării eficienŃei gestiunii resurselor. În ceea ce priveşte stocurile, se observă o diminuare acestora de la un an la altul cu 84.722 RON (de la 111.111 RON la 26.389 RON). Volumul de stocuri existent la un moment dat depinde de viteza de rotaŃie a acestora şi de volumul de activitate. Pentru a determina care dintre cei doi factori a fost responsabil pentru diminuarea volumului stocurilor, se impune compararea dinamicii stocurilor cu dinamica volumului de activitate. Astfel, se poate constata că indicele de creştere al stocurilor a fost de numai 23,75% (stocurile au scăzut de aprox. 4 ori). Dacă s-ar concluziona că volumul de activitate a scăzut de o manieră similară, ar rezulta că nivelul de eficienŃă a gestiunii stocurilor s-a păstrat, iar acestea au scăzut exclusiv pe seama scăderii volumului de activitate (care a dus la scăderea nevoii de stocuri). Indicatorul care reflectă cel mai fidel volumul de activitate este cifra de afaceri. O evaluare a dinamicii acesteia duce la concluzia că volumul de activitate a înregistrat o scădere sensibilă (indicele cifrei de afaceri este de 97,83%). Cum indicele de creştere al stocurilor este mult mai redus decât indicele cifrei de afaceri, se prefigurează concluzia că stocurile au scăzut doar în mică măsură datorită scăderii volumului de activitate, cauza principală fiind reprezentată de sporirea vitezei de rotaŃie a acestora. CreanŃele au sporit de la o perioadă la alta cu un indice de 114,26%. După cum se observă pe seama comparaŃiei cu dinamica volumului de activitate, creşterea lor s-a datorat diminuării vitezei de rotaŃie. Fenomenul a fost determinat de acordarea de către firmă a unor credite comerciale de durate mai lungi clienŃilor ei. Datoriile de exploatare pe termen scurt s-au diminuat pe seama scăderii datoriilor faŃă de furnizori. Această scădere a fost generată de reducerea de către furnizori a creditului comercial acordat întreprinderii. Reducerea nivelului stocurilor a susŃinut o scădere a necesarului de fond de rulment. În contrapartidă, sporirea creanŃelor şi diminuarea surselor ciclice au susŃinut o creştere a necesarului de fond de rulment. Impactul diminuării stocurilor a compensat impactul sporirii creanŃelor şi impactul scăderii nivelului surselor ciclice. Excedentul de surse ciclice peste nevoile ciclice format la nivelul anului 2 (reflectat prin valoarea negativă a necesarului de fond de rulment) induce un dezechilibru în finanŃarea ciclului de exploatare. Dacă existenŃa sa este datorată unui volum prea ridicat de surse ciclice, pentru evitarea costurilor acestui excedent de surse de finanŃare, dar şi pentru evitarea riscurilor asociate lor (cum ar fi riscuri generate de variaŃia cursului valutar, pentru finanŃările în devize), se impune reducerea lor.

153

În esenŃă, măsurile de corecŃie ar trebui să vizeze restrângerea apelării la astfel de surse la finanŃare, prin creşterea vitezei lor de rotaŃie (onorarea într-un interval mai scurt).

Aplicarea unei astfel de măsuri nu poate fi realizată fără a Ńine cont de condiŃiile specifice. Astfel, sursele ciclice obŃinute din relaŃia cu furnizorii ar putea fi rambursate la finele ciclului de exploatare (în momentul încasării contravalorii produselor finite). Păstrarea lor pentru o perioadă suplimentară ar genera costuri suplimentare, dar şi riscuri. Prin investire însă, sursele ar putea deveni generatoare de profit (cu observaŃia că investirea lor atrage riscuri suplimentare).

Dacă necesarul de fond de rulment negativ ar fi datorat unui volum de active ciclice prea mic, se impun măsuri care să ducă la sporirea acestora. Este cazul întreprinderii analizate, care funcŃionează cu un volum foarte redus de stocuri. Acesta limitează volumul de activitate. Dealtfel, nivelul stocurilor înregistrat în bilanŃul financiar corespunzător anului 2 nu caracterizează nivelul de activitate aferent întregului an. Dimpotrivă, întreprinderea funcŃionează la data bilanŃului la un grad de utilizare a capacităŃilor de producŃie foarte redus, tocmai din lipsa stocurilor.

În aceste condiŃii, se impune o sporire consistentă a stocurilor de materii prime, reluarea producŃiei la un grad ridicat de utilizare a capacităŃilor şi creşterea vânzărilor. O astfel de măsură va duce la o creştere a nevoilor ciclice de finanŃare (stocurilor şi creanŃelor), ceea ce va restabili echilibrul curent.

Creşterea volumului de activitate nu va duce la o sporire similară a surselor ciclice. Volumul ridicat de surse ciclice existent la sfârşitul anului 2 era bazat pe surse de natura datoriilor faŃă de personal şi faŃă de stat, care au un comportament relativ rigid raportat la dinamica volumului de activitate (salariile personalului sunt plătite cu preponderenŃă în regie).

Datoriile faŃă de furnizori vor spori odată cu creşterea volumului de activitate, dar nu în aceeaşi măsură ca şi stocurile şi creanŃele, întrucât ele au în realitate termene de exigibilitate ridicate.

154

Tabel nr. 16 Echilibrul financiar global Nr.rd. Specificare\ an 1 2

1 Fond de rulment(FR) 1.320 -100.0492 VariaŃia absolută a FR - -101.3693 Indicele de creştere al FR - -7577,44%4 Nec. de fond de rulment(NFR) -21.974 -69.0495 VariaŃia absolută a NFR - -47.0756 Indicele de creştere al NFR - -7 Trezoreria netă(Tn) 23.294 -31.0008 VariaŃia absolută a Tn - -54.2949 Indicele de creştere al Tn - -133,08%10 Trezoreria de activ(Ta) 50.000 5.00011 VariaŃia absolută a Ta - -45.00012 Indicele de creştere al Ta - 10,00%13 Trezoreria de pasiv(Tp) 26.706 36.00014 VariaŃia absolută a Tp - 9.29415 Indicele de creştere al Tp - 134,80%

Fondul de rulment pozitiv (în valoare de 1.320 RON) existent la nivelul

anului 1 reprezintă un excedent de surse permanente peste nevoile permanente de finanŃare. Necesarul de fond de rulment negativ (în valoare de – 21.974 RON) reflectă un excedent de surse ciclice peste nevoile ciclice. Cele 2 excedente sunt păstrate ca o marjă de siguranŃă sub formă de disponibilităŃi băneşti.

Nivelul disponibilităŃilor (al trezoreriei de activ) este completat prin contribuŃia trezoreriei de pasiv (datoriilor financiare pe termen scurt). Cele două excedente anterior menŃionate permit constituirea unei trezorerii de activ superioare trezoreriei de pasiv, respectiv obŃinerea unei trezorerii nete pozitive. Excedentul de surse de finanŃare peste nevoile de finanŃare ale firmei (adică peste posibilităŃile firmei de a le valorifica) crează imaginea unui dezechilibru global. Întreprinderea a mobilizat surse de finanŃare care au asociate costuri, dar nu este capabilă să le investească eficient. Realizarea unor investiŃii pe termen scurt (la nivelul trezoreriei de activ) atenuează parŃial această deficienŃă. SituaŃia poate fi caracterizată printr-un nivel relativ scăzut al riscurilor asociate procesului de finanŃare, dar şi printr-o rezervă în materie de rentabilitate (care ar putea fi exploatată mai bine). Pornind de la acest context, întreprinderea îşi asumă riscuri suplimentare în anul 2 în încercarea de a-şi spori rentabilitatea. Ea investeşte în active imobilizate fondul de rulment existent la sfârşitul anului 1, dar şi sporul de capital permanent asigurat la nivelul anului 2.

155

EvoluŃia trezoreriei nete

-120.000-100.000-80.000

-60.000-40.000-20.000

0

20.00040.000

1 2

perioada de analiză

valo

ri

Fond derulment(FR)

Nec. de fond derulment(NFR)

Trezoreria netă(Tn)

fig. nr. 10 Dinamica trezoreriei nete

Pentru a exploata întreaga cerere provenită din partea pieŃei, capacităŃile de producŃie necesare (de natura activelor imobilizate) depăşesc însă posibilităŃile de finanŃare asigurate de capitalul permanent mobilizat.

Bazându-se pe o creştere a excedentului de surse ciclice existent în anul 1, întreprinderea acceptă situaŃia de dezechilibru pe termen lung, încercând să finanŃeze fondul de rulment negativ pe seama unui necesar de fond de rulment negativ.

În aceste condiŃii, ea îşi asumă riscul de a investi surse ciclice în active imobilizate. În prima parte a anului 2, activitatea se desfăşoară conform programării, continuitatea ciclului de exploatare fiind susŃinută pe seama unor scadenŃe relativ relaxate a surselor ciclice. Excedentele de surse permanente păstrate sub formă de disponibilităŃi ca marjă de siguranŃă nu mai există în acest caz. Excedentul de surse de ciclice peste nevoile ciclice este imobilizat în finanŃarea nevoilor permanente. În consecinŃă, investiŃiile pe termen scurt sunt lichidate, iar nivelul lichidităŃilor din casierie şi conturile bancare este redus la un nivel minim, inferior trezoreriei de pasiv.

În ultima parte a anului, riscurile asociate instabilit ăŃii surselor de finanŃare pe termen scurt se materializează. Astfel, furnizorii refuză reînnoirea creditelor comerciale în aceleaşi condiŃii, ceea ce pune întreprinderea în faŃa unei insuficienŃe a surselor de finanŃare.

Pe fondul lipsei surselor de finanŃare corespunzătoare, întreprinderea nu este capabilă să-şi reconstituie stocurile şi creanŃele, ceea ce duce la un blocaj al ciclului de exploatare.

Întreprinderea se regăseşte într-o situaŃie de dezechilibru financiar global, constituit pe seama unui dezechilibru pe termen lung şi a unui dezechilibru curent. Ieşirea din această situaŃie va impune infuzia de capital permanent sau vânzarea de active imobilizate (respectiv reconstituirea trezoreriei nete pozitive pe seama fondului de rulment).

156

1.4. Analiza gestiunii resurselor financiare ale întreprinderii

Tabel nr. 17 Gestiunea resurselor financiare

Nr.rd. Specificare\ an 1 21 Cifra de afaceri(CA) 1.150.000 1.125.0002 Activ total(At) 649.889 664.0973 Active imobilizate(Ai) 346.556 470.2084 Active circulante(Ac) 303.333 193.8895 Stocuri(St) 111.111 26.3896 CreanŃe(Cr) 142.222 162.5007 Datorii pe termen scurt(Dts) 302.013 293.9388 ClienŃi(Cl) 83.000 105.0009 Furnizori(Fz) 103.368 34.00010 Număr de rotaŃii At(NrAt) 1,770 1,69411 Durata în zile a unei rotaŃii a At(DzAt) 203,4 212,512 Număr de rotaŃii Ai(NrAi) 3,318 2,39313 Durata în zile a unei rotaŃii a Ai(DzAi) 108,5 150,514 Număr de rotaŃii Ac(NrAc) 3,791 5,80215 Durata în zile a unei rotaŃii a Ac(DzAc) 95,0 62,016 Număr de rotaŃii a St(NrSt) 10,350 42,63217 Durata în zile a unei rot. a St(DzSt) 34,8 8,418 Număr de rotaŃii a Cr(NrCr) 8,086 6,92319 Durata în zile a unei rot. a Cr(DzCr) 44,5 52,020 Număr de rotaŃii a Dts(NrDts) 3,808 3,82721 Durata în zile a unei rot. a Dts(DzDts) 94,5 94,122 Durata în zile a creditului-client(DzCl) 26,0 33,623 Durata în zile a creditului-furnizor(DzFz) 32,4 10,9

La nivelul anului 1, întreprinderea asigură 1,77 rotaŃii ale activului prin

cifra de afaceri, respectiv o durată medie a unei rotaŃii de 203,4 zile. Se apreciază că gestiunea activului este în aceste condiŃii relativ satisfăcătoare. Practic, la fiecare leu active imobilizate s-au obŃinut 3,318 lei cifră de afaceri. Durata de rotaŃie a activelor circulante prin cifra de afaceri a fost de 95 de zile. În dinamică, are loc o deteriorare a eficienŃei gestiunii activului. Astfel, durata în zile a unei rotaŃii a activului total sporeşte la 212,5 zile, în condiŃiile în care numărul de rotaŃii scade la 1,694. Scăderea eficienŃei gestiunii activului afectează în sens negativ lichiditatea acestuia. În consecinŃă, eliberarea surselor de finanŃare se face mai lent. De asemenea, scăderea numărului de rotaŃii ale activului induce o influenŃă negativă asupra rentabilităŃii. Astfel, în condiŃiile în care fiecare leu

157

cifră de afaceri conŃinea un anumit profit, reducerea cifrei de afaceri obŃinută prin utilizarea activului total duce la scăderea profitului obŃinut pe seama activului total. Mai mult, întreprinderea nu exploatează oportunitatea de a obŃine economii de scară prin creşterea cifrei de afaceri, ceea ce ar fi permis creşterea ratei profitabilităŃii.

1,77 1,69

1,4 1,4

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

1,20

1,40

1,60

1,80

2,00

1 2

Număr de rotaŃiiAt(NrAt)

Valoare optimă >

fig. nr. 11 Dinamica numărului de rotaŃii ale activului

Dinamica numărului de rotaŃii ale activului este marcată de dinamica

activului total şi dinamica cifrei de afaceri. Astfel, activul total sporeşte de la un an la altul cu 14.208 RON, înregistrând un indice de creştere de 102,19%. Creşterea activului a fost susŃinută de o creştere consistentă a activelor imobilizate, determinată la rândul ei de investiŃiile realizate de întreprindere în vederea sporirii capacităŃii de producŃie. Cu toate că întreprinderea a dispus de cerere din partea pieŃei, cifra de afaceri nu a urmat trendul ascendent al activului. Indicele de creştere al acesteia a fost de numai 97,83%, reflectând o scădere a volumului vânzărilor de la un an la altul. În consecinŃă, cu un volum mai mare de resurse (active), respectiv cu un volum mai mare de surse de finanŃare (pasive), întreprinderea obŃine un volum mai mic de vânzări. SituaŃia ar putea fi considerată acceptabilă din punctul de vedere al nivelului de rentabilitate, dacă ar fi fost înregistrată în paralel o creştere a profitabilităŃii asociate vânzărilor (a profitului obŃinut la fiecare 100 lei vânzări) – ceea ce nu s-a întâmplat însă. La nivelul anului 1, stocurile înregistrează un număr de 10,35 rotaŃii prin cifra de afaceri, la o durată a unei rotaŃii de aprox. 35 de zile. Durata unei rotaŃii a stocurilor aferente producŃiei proprii (perioada în care acestea se „consumă”, respectiv se reconstituie) a cuprins:

158

- perioada medie de stocare a materiei prime (lemn brut), înainte de a fi dată în consum;

- durata ciclului de producŃie (la nivelul căreia stocurile se prezintă sub formă de cherestea în diferite faze de prelucrare);

- durata medie de stocare a produsului finit (mobilier), de la terminarea producŃiei până la vânzare.

Durata unei rotaŃii a stocurilor de mărfuri (mobilier metalic achiziŃionat de la terŃi şi vândut în aceeaşi formă) reprezintă perioada medie de păstrare pe stoc a mărfurilor până la vânzare. Se apreciază că gestiunea stocurilor este corespunzătoare, asigurându-se eliberarea suficient de rapidă a surselor de finanŃare, respectiv creându-se premisele obŃinerii unui nivel acceptabil de rentabilitate. În dinamică, are loc o scădere a duratei unei rotaŃii a stocurilor, de la 35 zile în anul 1 la 8 zile în anul 2. Fenomenul se produce pe fondul unei diminuări mult mai accentuate a volumului stocurilor comparativ cu scăderea volumului de activitate (reflectat prin cifra de afaceri). Practic, dacă în anul 1 pentru a obŃine o cifră de afaceri medie zilnică de 3.195 RON era necesar un nivel mediu al stocurilor de 111.111 RON, în anul 2, pentru a obŃine o cifră de afaceri medie zilnică relativ similară (3.125 RON) a fost suficient un nivel mediu al stocurilor de 26.389 RON. Pe aceste considerente, s-ar părea că întreprinderea îşi îmbunătăŃeşte considerabil gestiunea stocurilor. Se crează astfel o eliberare de surse de finanŃare (este necesar un volum mult mai mic de surse pentru a finanŃa necesarul de stocuri). În realitate însă, nivelul de 26.386 RON al stocurilor nu a caracterizat întreprinderea pe parcursul întregului an 2. De asemenea, cifra de afaceri (respectiv volumul de activitate) nu a evoluat liniar. În prima parte a anului, vânzările zilnice au avut un nivel mediu mai ridicat, iar necesarul de stocuri a fost semnificativ superior. În ultima parte a anului, are loc un blocaj al ciclului de exploatare. Valoarea stocurilor înregistrată în bilanŃul financiar caracterizează situaŃia întreprinderii de la sfârşit de an, în care vânzările zilnice nu erau de 3.125 RON (ci erau inexistente).

În aceste condiŃii, concluziile cu privire la eficienŃa gestiunii stocurilor la nivelul anului 2 sunt denaturate. Valoarea stocurilor înregistrată în bilanŃul financiar nu este caracteristică volumului de activitate susŃinut de-a lungul întregului exerciŃiu financiar, ceea ce face nivelul ratelor de gestiune calculate să devină irelevant.

Se poate menŃiona însă că blocajul activităŃii de exploatare s-a datorat tocmai incapacităŃii întreprinderii de a asigura finanŃarea stocurilor la nivelul necesarului impus de nivelul de activitate vizat.

Pentru depăşirea blocajului, întreprinderea va fi pusă în postura de a finanŃa formarea de stocuri la nivelul necesarului. Găsirea de surse de finanŃare a reprezentat o problemă analizată în cadrul secŃiunii destinate echilibrului

159

financiar. Din punctul de vedere al eficienŃei gestiunii financiare, se poate pune problema sporirii vitezei de rotaŃie a stocurilor, ceea ce ar permite reducerea necesarului de stocuri la acelaşi volum de activitate (şi implicit necesarului de surse de finanŃare).

Sporirea vitezei de rotaŃie a stocurilor poate fi realizată prin: - reducerea duratei de stocare a materiei prime; - reducerea duratei ciclului de producŃie; - reducerea duratei de stocare a produselor finite; - reducerea duratei de stocare a mărfurilor.

Deşi o cifră de afaceri ridicată asigură pentru întreprindere beneficii evidente, pe termen scurt ar putea fi avută în vedere inclusiv o reducere a volumului de activitate, de natură să permită o reducerea a necesarului de stocuri (şi implicit a nevoilor ciclice de finanŃare). Pe măsura formării de surse proprii de finanŃare (pe seama autofinanŃării nete), volumul de activitate ar putea fi sporit. La un volum al vânzărilor medii zilnice de 3.195 RON, întreprinderea activa la nivelul anului 1 cu creanŃe medii faŃă de clienŃi în valoare de 83.000 RON. Ipoteza conform căreia valoarea de 83.000 RON a creanŃelor faŃă de clienŃi caracterizează întregul exerciŃiu financiar implică acceptarea ideii unei echivalenŃe între durata de lichidare a creanŃelor (prin încasare) şi durata medie de reconstituire (prin vânzări de produse finite şi mărfuri). Cum în fiecare zi s-au constituit creanŃe medii de 3.195 RON, durata de reconstituire / încasare a unui volum de creanŃe de 83.000 RON este de aprox. 26 de zile. Această durată reflectă durata medie a creditelor comerciale acordate de întreprindere clienŃilor ei (durata creditului – client), respectiv perioada pentru care sursele de finanŃare ale întreprinderii sunt blocate sub formă de drepturi de încasare. Se apreciază că gestiunea creditului – client este corespunzătoare, prin raportare la un nivel de referinŃă de 30 de zile. În dinamică, are loc o înrăutăŃire a eficienŃei gestiunii creditului – client, durata medie de încasare sporind la 33,6 zile. Această modificare în gestiunea relaŃiei cu clienŃii implică o creştere a duratei de imobilizare a surselor de finanŃare sub formă de creanŃe, respectiv o creştere a volumului creanŃelor (şi implicit a nevoilor de finanŃare ciclice) la acelaşi volum de activitate. Sporesc astfel costurile finanŃării, dar şi riscurile de neîncasare. Creşterea duratei creditului – client s-a realizat cu precădere prin acordarea contractuală de către întreprindere a unor termene mai relaxate de plată. Se impune însă precizarea că durata medie a fost uşor ajustată de unele întârzieri ale clienŃilor în efectuarea plăŃilor. ApariŃia acestor întârzieri a fost favorizată de reducerea preocupării firmei pentru selecŃia clienŃilor eligibili pentru acordarea de credite comerciale (pe fondul unei politici agresive de sporire a cotei de piaŃă). Pe viitor ar fi oportună reducerea duratei contractuale a creditului – client acordat, dar şi o selecŃie mai bună a clienŃilor eligibili pentru acordarea de credite comerciale, respectiv o înăsprire a clauzelor contractuale cu privire la

160

decontare. În mod probabil, astfel de măsuri ar afecta negativ dinamica vânzărilor.

Reducerea duratei creditului –client, dar şi efectele negative anticipate asupra volumului vânzărilor ar putea induce o influenŃă favorabilă asupra echilibrului financiar, prin reducerea nevoilor ciclice de finanŃare.

În plus, încasarea mai rapidă a creanŃelor ar ajuta la îmbunătăŃirea lichidităŃii imediate (prin creşterea nivelului mediu al disponibilităŃilor).

În ceea ce priveşte durata creditului – furnizor, aceasta se diminuează de la 32,4 zile în anul 1 la 10,9 zile în anul 2. Se înrăutăŃeşte în concluzie gestiunea relaŃiei cu firnizorii.

Scăderea duratei medii de plată a datoriilor faŃă de furnizori duce la scăderea volumului total de surse de finanŃare asigurate pe seama furnizorilor la acelaşi volum de activitate şi implicit susŃine creşterea necesarului de fond de rulment.

Se poate observa ca la nivelul ambilor ani durata creditului furnizor nu a permis acoperirea duratei întregului ciclu de exploatare (egală cu suma dintre durata de rotaŃie a stocurilor şi durata de încasare a creanŃelor). Mai mult, în anul 2 durata creditului – furnizor este chiar inferioară duratei creditului – client. Se crează din acest punct de vedere un deficit de surse de finanŃare la nivelul întreprinderii.

161

2. ANALIZA PERFORMAN łELOR ECONOMICO-FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

2.1. Analiza cifrei de afaceri

Tabel nr.18 Cifra de afaceri – model 1

Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi cifra de afaceri.

Nr.crt. Produsul q0 p0 q1 p1 p q1 A 30 10 35 8 RON buc.2 B 25 15 20 123 C 35 15 30 13

Valori programate Valori realizate u.m.

1) Calculul cifrei de afaceri

CA0 = 1.200 RON

CA1 = 910 RON111 ∑ ×= pqCA

000 ∑ ×= pqCA

Cifra de afaceri programată pentru perioada supusă analizei a fost de 1200 RON. Cifra de afaceri efectiv realizată la nivelul perioadei analizate este de 910 RON. 2) Stabilirea abaterii indicatorului

CA∆ = 910 RON – 1.200 RON = - 290 RON Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens negativ a

nivelului efectiv realizat al cifrei de afaceri faŃă de nivelul programat de 290 RON.

Cifra de afaceri este un indicator care se optimizează prin maximizare, astfel încat realizarea unui nivel inferior celui programat reflectă o situaŃie negativă din punct de vedere economic.

Valoarea programată a cifrei de afaceri a fost stabilită pornind de la anumite ipoteze cu privire la nivelul la care se vor realiza anumiŃi factori de influenŃă. Nivelul realizat al acestor factori are la bază anumite cauze.

In aceste condiŃii, se pune problema identificării factorilor de influenŃă care au marcat abaterea cifrei de afaceri, precum şi cuantificarea contribuŃiei fiecăruia în abaterea totală.

De asemenea, se impune stabilirea mecanismului matematic de transmitere a influenŃei fiecarui factor asupra CA, în vederea descoperirii unor rezerve de ameliorare a nivelului indicatorului în viitor.

01 CACACA −=∆

162

3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului - producŃia fizică totală (vandută) Q

- structura producŃiei fizice totale s CA

- preŃul de vânzare p

Tabel nr. 19 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi Programat Realizat Abatere

Q 90 85 -5gsA 33,3% 41,2% 7,8%gsB 27,8% 23,5% -4,2%gsC 38,9% 35,3% -3,6%pA 10 8 -2pB 15 12 -3pC 15 13 -2

p

s

Cifra de afaceri calculată pe baza ipotezelor cu privire la nivelul la care factorii se vor realiza:buc. % RON RONF1 F2 F3

Programat Q0 x gs0 x p090 x 33,3% x 10 = 300

+CA0 = 90 x 27,8% x 15 = 375 = 1200 RON

+90 38,9% 15 = 525

Cifra de afaceri calculată pe baza nivelului la care factorii s-au realizat efectiv:buc. % RON RONF1 F2 F3

Realizat Q1 x gs1 x p185 x 41,2% x 8 = 280

+CA1 = 85 x 23,5% x 12 = 240 = 910 RON

+85 35,3% 13 = 390

-290 RON Abaterea de -290 RON se datorează abaterii nivelului la care factorii s-au realizat, faŃă de nivelul programat. 4) Cuantificarea influenŃei factorilor 4.1) InfluenŃa modificării producŃiei fizice

000001)( pgsQpgsQQCA ××−××=∆ ∑∑

163

buc. % RON RONF1 F2 F3Q1 x gs0 x p0

85 x 33,3% x 10 = 283+

rCA (Q) = 85 x 27,8% x 15 = 354 = 1133 RON+

85 38,9% 15 = 496 4.2) InfluenŃa modificării structurii producŃiei fizice

buc. % RON RONF1 F2 F3Q1 x gs1 x p0

85 x 41,2% x 10 = 350+

rCA (Q,s) = 85 x 23,5% x 15 = 300 = 1100 RON+

85 35,3% 15 = 450

4.3) InfluenŃa modificării preŃului de vânzare

buc. % RON RONF1 F2 F3Q1 x gs1 x p1

85 x 41,2% x 8 = 280+

rCA (Q,s,p) = 85 x 23,5% x 12 = 240 = 910 RON+

85 35,3% 13 = 390

5) Explicarea influenŃei factorilor a) Diminuarea producŃiei fizice totale cu 5 buc. duce la diminuarea cifrei de afaceri cu 66,7 RON. b) Modificarea structurii producŃiei fizice duce la diminuarea cifrei de afaceri cu 33,3 RON.

001011)( pgsQpgsQsCA ××−××=∆ ∑∑

RON 67 - RON 1.167 - RON 1.133)( ==∆ QCA

RON 33- RON 1.133 - RON 1.100)( ==∆ sCA

011111)( pgsQpgsQpCA ××−××=∆ ∑∑

RON 190 - = RON 1.100 - RON 910)( =∆ pCA

RON 13,30

00 ==

Q

CAp

164

-66,7 RON

-33,3 RON -290,0 RON

-190,0 RON

Q∆ )( QCA∆

s∆

)( pCA∆p∆

),,( psQCA∆)( sCA∆

Produsul A are un preŃ programat inferior preŃului mediu programat. Creşterea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la scăderea cifrei de afaceri. Produsul B are un preŃ programat superior preŃului mediu programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la scăderea cifrei de afaceri. Produsul C are un preŃ programat superior preŃului mediu programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la scaderea cifrei de afaceri. c) Modificarea preŃurilor duce la diminuarea cifrei de afaceri cu 190 RON. Scaderea preŃului produsului A de la nivelul programat de 10 RON la 8 RON duce la reducerea cifrei de afaceri. Scaderea preŃului produsului B de la nivelul programat de 15 RON la 12 RON duce la reducerea cifrei de afaceri. Scaderea preŃului produsului C de la nivelul programat de 15 RON la 13 RON duce la reducerea cifrei de afaceri. 6) Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor a) Modificarea producŃiei fizice totale induce asupra cifrei de afaceri o influenŃă în acelaşi sens, proporŃional cu greutatea specifică programată a fiecarui produs şi cu preŃul programat al fiecărui produs. b) Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat inferior preŃului mediu programat duce la scăderea cifrei de afaceri. Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat superior preŃului mediu programat duce la creşterea cifrei de afaceri. Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat superior preŃului mediu programat duce la scăderea cifrei de afaceri. Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat inferior preŃului mediu programat duce la creşterea cifrei de afaceri.

165

c) Abaterea preŃului individual al unui produs duce la modificarea în acelaşi sens a cifrei de afaceri, proporŃional cu volumul efectiv realizat al producŃiei totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a produsului. 7) Cauze posibile ale acŃiunii factorilor a) cauze ale abaterii producŃiei fizice totale - modificarea capacităŃii tehnice de productie, sub impactul modificării gradului de înzestrare tehnică a întreprinderii sau a randamentului maxim al mijloacelor fixe; - modificarea capacităŃii umane, sub impactul modificării numărului de salariaŃi sau a productivităŃii muncii; - modificarea condiŃiilor de aprovizionare cu materii prime, sub impactul modificării caracteristicilor pieŃei de aprovizionare, a relaŃiilor directe cu furnizorii sau a surselor de finanŃare de care dispune întreprinderea; - modificarea eficienŃei procesului de management, care are rolul de a organiza activitatea de producŃie şi comercializare; - modificarea nivelului cererii adresate de către piaŃă întreprinderii, sub impactul modificării cererii generale pentru produsele comercializate, al intrării / ieşirii unor concurenŃi, al modificării politicii de marketing a întreprinderii. b) cauze ale abaterii structurii producŃiei fizice totale - modificarea structurii capacităŃii tehnice; - modificarea structurii capacităŃii umane; - modificarea condiŃiilor de aprovizionare pentru diversele tipuri de materii prime, servicii, etc.; - modificarea structurii cererii adresate de către piaŃă întreprinderii. c) cauze ale modificării preŃului - modificarea calităŃii produsului; - modificarea pachetului de servicii asociate vânzării; - modificarea pachetului de servicii post – vânzare; - modificarea segmentului Ńintă vizat; - modificarea imaginii produsului pe piaŃă; - modificarea politicii în materie de credit comercial; - modificarea costurilor de producŃie; - modificarea preŃurilor practicate de concurenŃă. 8) Măsuri de corecŃie a) creşterea producŃiei fizice totale; b) modificarea structurii producŃiei fizice totale în favoarea produselor cu un preŃ individual mai ridicat; c) creşterea preŃurilor individuale ale produselor.

166

Tabel nr. 20 Cifra de afaceri – model 2

Nr.crt. Specificatie Valori programate Valori realizate u.m.1 Activ total 50.000 45.000 RON2 Active circulante 20.000 30.000 RON3 Cifra de afaceri 100.000 90.000 RON

Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi cifra de afaceri.

1) Calculul cifrei de afaceri Cifra de afaceri programată pentru perioada supusă analizei a fost de 100.000 RON. Cifra de afaceri efectiv realizată la nivelul perioadei analizate este de 90.000 RON. 2) Stabilirea abaterii indicatorului

CA∆ = 90.000 RON – 100.000 RON = - 10.000 RON Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens negativ a

nivelului efectiv realizat al cifrei de afaceri faŃă de nivelul programat de 10.000 RON. 3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului

- activul total AT

- rata activelor circulante AC/AT CA

- numărul de rotaŃii ale AC CA/AC

Tabel nr. 21 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi Programat Realizat Abatere

AT 50.000 45.000 -5000AC/AT 40,0% 66,7% 26,7%CA/AC 5,00 3,00 -2

Abaterea de -10.000 RON a cifrei de afaceri se datorează abaterii nivelului la care factorii s-au realizat, faŃă de nivelul programat.

01 CACACA −=∆

RONAC

CA

AT

ACATCA 000.100)()( 0000 =××=

RONAC

CA

AT

ACATCA 000.90)()( 1111 =××=

167

4) Cuantificarea influenŃei factorilor 4.1) InfluenŃa modificării valorii activului total

RON 10.000 - RON 10.000 - RON 000.09)( ==∆ ATCA

4.2) InfluenŃa modificării ratei activelor circulante

4.3) InfluenŃa modificării numărului de rotaŃii ale activelor circulante

5) Explicarea influenŃei factorilor

-10.000,0RON

60.000,0RON -10.000,0RON

-60.000,0RON

AT∆ )( ATCA∆

AT

AC∆

AC

CA∆

)(AT

ACCA∆

)(AC

CACA∆

),,(AC

CA

AT

ACATCA∆

a) Diminuarea activului total cu 5.000 RON duce la diminuarea cifrei de afaceri cu 10.000 RON. b) Sporirea ratei activelor circulante cu 26,7 % duce la sporirea cifrei de afaceri cu 60.000 RON. c) Diminuarea numărului de rotaŃii al activelor circulante cu 2 duce la diminuarea cifrei de afaceri cu 60.000 RON 6. Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor

RON 60.000 RON 90.000 - RON 150.000)/( ==∆ ATACCA

RON 60.000 - = RON 150.000 - RON 90.000)/( =∆ ACCACA

000001 )()()()()(AC

CA

AT

ACAT

AC

CA

AT

ACATATCA ××−××=∆

001011 )()()()()/(AC

CA

AT

ACAT

AC

CA

AT

ACATATACCA ××−××=∆

011111 )()()()()/(AC

CA

AT

ACAT

AC

CA

AT

ACATACCACA ××−××=∆

168

a) Modificarea activului total induce asupra cifrei de afaceri o influenŃă directă, în acelaşi sens, proporŃional cu rata activelor circulante programată şi cu numărul de rotaŃii al activelor circulante programat. b) Modificarea ratei activelor circulante induce asupra cifrei de afaceri o influenŃă directă, în acelaşi sens, proporŃional cu valoarea realizată a activului total şi cu numărul de rotaŃii al activelor circulante programat. c) Modificarea numărul de rotaŃii al activelor circulante induce asupra cifrei de afaceri o influenŃă directă, în acelaşi sens, proporŃional cu valoarea realizată a activului total şi cu rata activelor circulante realizată. 7. Cauze posibile ale acŃiunii factorilor a) cauze ale abaterii valorii activului total

DeŃinerea de active nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc în vederea desfăşurării de activităŃi economice. În timp ce volumul activelor condiŃionează volumul de activitate desfăşurat (şi implicit mărimea cifrei de afaceri), el este limitat de volumul de surse de finanŃare disponibile.

În aceste condiŃii, neasigurarea volumului programat de active (50.000 RON) poate avea drept cauză imposibilitatea mobilizării unui volum de surse de finanŃare de 50.000 RON. b) cauze ale abaterii ratei activelor circulante După cum se poate observa, creşterea ratei a fost determinată de creşterea volumului activelor circulante, dar şi de scăderea volumului activelor imobilizate. La un nivel dat al activului total (45.000 RON), respectiv al eficienŃei gestiunii activelor circulante (5 rotaŃii / an), sporirea ratei activelor circulante duce la o sporire a cifrei de afaceri. Pe seama acestei ipoteze, creşterea ratei activelor circulante este explicabilă prin dorinŃa întreprinderii de a maximiza nivelul cifrei de afaceri. Creşterea ratei pe baza creşterii nivelului activelor circulante a fost posibilă prin asigurarea unor surse de finanŃare suplimentare. c) cauze ale modificării numărului de rotaŃii ale activelor circulante

Scăderea numărului de rotaŃii ale activelor circulante are la bază o deteriorare a eficienŃei gestiunii stocurilor, creanŃelor şi/sau a disponibilităŃilor.

8. Măsuri de corecŃie a) creşterea activului total; b) creşterea ratei activelor circulante; c) creşterea numărului de rotaŃii ale activelor circulante.

169

2.2. Analiza valorii adăugate Tabel nr. 22 Valoarea adăugată

Nr.crt. Specificatie Valori programate Valori realizate u.m.1 Productia exercitiului 100.000 90.000 RON2 Consumuri intermediare 25.000 30.000 RON

Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi valoarea adăugată.

1) Calculul valorii adăugate Valoarea adăugată programată pentru perioada supusă analizei a fost de 75.000 RON. Valoarea adăugată efectiv realizată la nivelul perioadei analizate este de 60.000 RON. 2) Stabilirea abaterii indicatorului

VA∆ = 75.000 RON – 60.000 RON = - 15.000 RON Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens negativ a

nivelului efectiv realizat al valorii adăugate faŃă de nivelul programat de 15.000 RON. Valoarea adaugată este un indicator care se optimizează prin maximizare, astfel încat realizarea unui nivel inferior celui programat reflectă o situaŃie negativă din punct de vedere economic. 3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului - productia exercitiului Qex

- rata consumurilor intermediare Cint/Qex VA

Tabel nr. 23 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi Programat Realizat Abatere

Qex 100.000 90.000 -10.000Cint/Qex 0,25 0,33 0,08

Abaterea de -15.000 RON a valorii adăugate se datorează abaterii nivelului la care factorii s-au realizat, faŃă de nivelul programat.

01 VAVAVA −=∆

RONQex

CQexVA 000.75])

int(1[ 000 =−×=

RONQex

CQexVA 000.60])

int(1[ 111 =−×=

170

4) Cuantificarea influenŃei factorilor 4.1) InfluenŃa modificării producŃiei exerciŃiului

RON 7.500 - RON 75.000 - RON 500.67)( ==∆ QexVA

4.2) InfluenŃa modificării ratei consumurilor intermediare

5) Explicarea influenŃei factorilor

-7.500,0 RON

-15.000,0 RON

-7.500,0 RON

Qex∆ )( QexVA∆

Nh

Qex∆ )(

Nh

QexVA∆

)int

,(Qex

CQexVA∆

a) Diminuarea producŃiei exerciŃiului cu -10.000 RON duce la diminuarea valorii adăugate cu 7.500 RON. b) Sporirea ratei consumurilor intermediare cu 0,08 duce la scăderea valorii adăugate cu 7.500 RON. 6. Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor a) Modificarea producŃiei exerciŃiului induce asupra valorii adaugăte o influenŃă directă, în acelaşi sens, proporŃional cu rata valorii adaugate programate. b) Modificarea ratei consumurilor intermediare induce asupra valorii adăugate o influenŃă directă, în sens opus, proporŃional cu producŃia exerciŃiului realizată.

])int

(1[)( 0Qex

CQexQexVA −×∆=∆

)]int

([)int

( 1 Qex

CQex

Qex

CVA ∆−×=∆

RON 7.500 - RON 67.500 - RON 000.60)int

( ==∆Qex

CVA

171

7. Cauze posibile ale acŃiunii factorilor a) cauze ale abaterii producŃiei exerciŃiului - scăderea capacităŃii tehnice de producŃie, pe seama unei abateri faŃă de nivelul programat a volumului de active imobilizate sau a randamentului acestora; - scăderea capacităŃii umane de producŃie prin modificarea faŃă de nivelul programat a volumului de personal sau a productivităŃii muncii; - apariŃia de discontinuităŃi în aprovizionarea cu resurse materiale; - utilizarea de resurse materiale de calitate inferioară celei programate; - sporirea necesarului de fond de rulment; - diminuarea cererii adresate întreprinderii din partea pieŃei; - diminuarea preŃului de vânzare (aferent producŃiei vândute); b) cauze ale abaterii ratei consumurilor intermediare - sporirea consumurilor specifice aferente resurselor materiale; - sporirea preŃurilor de aprovizionare ale resurselor materiale; - externalizarea unor operaŃiuni care în planificare au fost programate a fi realizate în regie proprie; - modificarea structurii producŃiei în favoarea unor sortimente cu rate ale consumurilor intermediare ridicate (respectiv rate scăzute ale valorii adăugate).

8. Măsuri de corecŃie a) creşterea producŃiei exerciŃiului - sporirea capacităŃii tehnico – umane de producŃie prin creşterea volumului de mijloace fixe şi personal, respectiv sporirea randamentului mijloacelor fixe şi a productivităŃii muncii (prin calificarea şi motivarea în condiŃii superioare a personalului); - reducerea riscurilor apariŃiei de discontinuităŃi în aprovizionare prin evitarea dependenŃei de un singur furnizor; - reducerea consumurilor specifice de resurse materiale pe seama retehnologizării şi sporirii calificării şi motivării personalului; - reducerea duratei ciclului de exploatare (aprovizionare – producŃie – vânzare – încasare); - ameliorarea capacităŃii de finanŃare a ciclului de exploatare prin renegocierea termenelor de plată a datoriilor faŃă de furnizori, sporirea fondului de rulment, accesarea de credite de trezorerie; - intensificarea eforturilor de marketing; - sporirea preŃurilor pe seama sporirii calităŃii produselor, intrării pe noi nişe de piaŃă, îmbunătăŃirii serviciilor asociate produselor. b) reducerea ratei consumurilor intermediare - integrarea în amonte şi / sau în aval; - reducerea cosnumurilor specifice; - modificarea structurii producŃiei în favoarea unor sortimente cu rate ale valorii adăugate ridicate.

172

2.3. Analiza profitului

Tabel nr. 24 Profitul Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi profitul aferent cifrei de afaceri.

Nr.crt. Produsul q0 p0 c0 q1 p1 c11 A 100 10 6 90 9 52 B 90 12 8 95 11 83 C 80 14 9 70 13 10

Valori programate Valori realizate u.m.

1) Calculul profitului

RON 1.160)( 0000 =−×=∑ cpqP

RON 855)( 1111 =−×=∑ cpqP

Profitul programat pentru perioada supusă analizei a fost de 1.160 RON. Profitul efectiv realizat la nivelul perioadei analizate este de 855 RON. 2) Stabilirea abaterii indicatorului

01 PPP −=∆

P∆ = 855 RON – 1.160 RON = - 305 RON Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens negativ a

nivelului efectiv realizat al profitului faŃă de nivelul programat de 305 RON. Profitul este un indicator care se optimizează prin maximizare, astfel

încat realizarea unui nivel inferior celui programat reflectă o situaŃie negativă din punct de vedere economic.

Valoarea programată a profitului a fost stabilită pornind de la o serie de ipoteze cu privire la nivelul la care se vor realiza anumiŃi factori de influenŃă. Nivelul efectiv realizat al acestor factori are la bază anumite cauze. 3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului - productia fizica totala (vândută) Q

- structura productiei fizice totale s P

- costul unitar c

- pretul de vanzare p

173

Tabel nr. 25 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi Programat Realizat Abatere

Q 270 255 -15gsA 37,0% 35,3% -1,7%gsB 33,3% 37,3% 3,9%gsC 29,6% 27,5% -2,2%cA 6 5 -1cB 8 8 0cC 9 10 1pA 10 9 -1pB 12 11 -1pC 14 13 -1

c

p

s

4) Cuantificarea influenŃei factorilor 4.1) InfluenŃa modificării producŃiei fizice

255 x 37,0% = 94,4

255 x 33,3% = 85,0

255 x 29,6% = 75,6

[ ] 0101 gsQsq ×=

[ ] =01 sqA

[ ] =01 sqB

[ ] =01 sqC

q1[s0] (p0-c0)

94,4 x 4 +

85,0 x 4

75,6 x 5

= 1.096 RON[ ] )( 0001 cpsq −×∑

4.2) InfluenŃa modificării structurii

[ ]RONRONRON

cpqcpsqQP

64160.1096.1

)()()( 0000001

−=−=

=−×−−×=∆ ∑∑

RONRONRON

cpgsQcpgsQsP

6096.1090.1

)()()( 00010011

−=−=

=−××−−××=∆ ∑∑

174

4.3) InfluenŃa modificării costurilor individuale 4.4) InfluenŃa modificării preŃurilor individuale 5) Explicarea influenŃei factorilor

-64 RON

-6 RON -325 RON

20 RON

-255 RON

Q∆ )( QP∆

s∆

)( pP∆p∆

),,,( pcsQP∆)( sP∆

c∆ )( cP∆

a) Diminuarea producŃiei fizice totale cu 15 buc. duce la diminuarea profitului aferent cifrei de afaceri cu 64 RON. b) Modificarea structurii productiei fizice duce la diminuarea profitului aferent cifrei de afaceri cu 6 RON.

gsA0 = 37,0% gsA1 = 35,3%s0 gsB0 = 33,3% s1 gsB1 = 37,3%

gsC0 = 29,6% gsC1 = 27,5%{ {

Produsul A are un profit unitar programat inferior profitului mediu programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la creşterea profitului aferent cifrei de afaceri.

RONRONRON

cpgsQcpgsQcP

20090.1110.1

)()()( 00111011

=−

=−××−−××=∆ ∑∑

RONRONRON

cpgsQcpgsQpP

255110.1855

)()()( 10111111

−=−=

=−××−−××=∆ ∑∑

RONQ

Ppr 3,4

0

00 ==

175

Produsul B are un profit unitar programat inferior profitului mediu programat. Creşterea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la scăderea profitului aferent cifrei de afaceri. Produsul C are un profit unitar programat superior profitului mediu programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la scăderea profitului aferent cifrei de afaceri. c) Modificarea costurilor unitare duce la creşterea profitului aferent cifrei de afaceri cu 20 RON. Scăderea costului unitar al produsului A de la nivelul programat de 6 RON la 5 RON duce la sporirea profitului aferent cifrei de afaceri. Costul unitar al produsului B se realizeaza la nivelul programat, neputând fi vorba despre un efect al modificării sale asupra profitului aferent cifrei de afaceri. Creşterea costului unitar al produsului C de la nivelul programat de 9 RON la 10 RON duce la diminuarea profitului aferent cifrei de afaceri. d) Modificarea preŃurilor duce la diminuarea profitului aferent cifrei de afaceri cu 255 RON. Scăderea preŃului produsului A de la nivelul programat de 10 RON la 9 RON duce la reducerea profitului aferent cifrei de afaceri. Scăderea preŃului produsului B de la nivelul programat de 12 RON la 11 RON duce la reducerea profitului aferent cifrei de afaceri. Scăderea preŃului produsului C de la nivelul programat de 14 RON la 13 RON duce la reducerea profitului aferent cifrei de afaceri. 6) Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor a) Modificarea producŃiei fizice totale induce asupra profitului aferent cifrei de afaceri o influenŃă în acelaşi sens, proporŃional cu greutatea specifică a fiecărui produs şi cu profitul unitar programat al fiecărui produs. b) Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu profitul unitar programat inferior profitului mediu programat duce la scăderea profitului aferent cifrei de afaceri. Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu profitul unitar programat superior profitului mediu programat duce la creşterea profitului aferent cifrei de afaceri. Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu profitul unitar programat inferior profitului mediu programat duce la creşterea profitului aferent cifrei de afaceri. Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu profitul unitar programat superior profitului mediu programat duce la scăderea profitului aferent cifrei de afaceri.

176

c) Abaterea costului unitar al unui produs duce la modificarea în sens opus a profitului aferent cifrei de afaceri, proporŃional cu volumul efectiv realizat al producŃiei totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a produsului. d) Abaterea preŃului individual al unui produs duce la modificarea în acelaşi sens a profitului aferent cifrei de afaceri, proporŃional cu volumul efectiv realizat al producŃiei totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a produsului. 7) Cauze posibile ale acŃiunii factorilor a) cauze ale abaterii producŃiei fizice totale - modificarea capacităŃii de producŃie tehnico – umane; - modificarea condiŃiilor de aprovizionare cu materii prime; - modificarea eficienŃei procesului de management, care are rolul de a organiza activitatea de producŃie şi comercializare; - modificarea nivelului cererii adresate de către piaŃă întreprinderii. b) cauze ale abaterii structurii producŃiei fizice totale - modificarea structurii capacităŃii tehnice; - modificarea structurii capacităŃii umane; - modificarea condiŃiilor de aprovizionare pentru diversele tipuri de materii prime, servicii, etc.; - modificarea structurii cererii adresate de către piaŃă întreprinderii. c) cauze ale modificării costului unitar - modificarea consumurilor specifice; - modificarea preŃurilor de aprovizionare, etc. d) cauze ale modificării preŃului individual - modificarea calităŃii produsului; - modificarea pachetului de servicii asociate vânzării; - modificarea pachetului de servicii post – vânzare; - modificarea segmentului Ńintă vizat; - modificarea imaginii produsului pe piaŃă; - modificarea politicii în materie de credit comercial; - modificarea costurilor de producŃie, etc. 8) Măsuri de corecŃie a) creşterea producŃiei fizice totale; b) modificarea structurii producŃiei fizice totale în favoarea produselor cu un profit individual mai ridicat; c) diminuarea costurilor unitare; d) creşterea preŃurilor individuale ale produselor.

177

2.4. Analiza costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel nr. 26 Costurile variabile la 1000 lei cifră de afaceri Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi costurile variabile la 1000 lei cifră de afaceri.

Nr.crt. Produsul q0 p0 cv0 q1 p1 cv11 A 200 30 15 190 35 162 B 250 45 18 230 43 203 C 180 50 20 170 48 22

Valori programate Valori realizate

1) Calculul costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri Nivelul programat al costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri pentru perioada supusă analizei a fost de 423 RON. Nivelul efectiv realizat al costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri este de 461 RON. 2) Stabilirea abaterii indicatorului

CACV 1000/∆ = 461 RON – 423 RON = 38 RON Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens pozitiv a

nivelului efectiv realizat al costurilor variabile la 1000 lei cifrei de afaceri faŃă de nivelul programat de 38 RON.

CV/1000CA este un indicator care se optimizează prin minimizare, astfel încat realizarea unui nivel superior celui programat reflectă o situaŃie negativă din punct de vedere economic.

În aceste condiŃii, se pune problema identificării unor rezerve de reducere a indicatorului în perspectivă. 3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului - structura valorică a producŃiei sv

CV/1000CA - costul variabil unitar cv

- preŃul de vânzare p

01 1000/1000/1000/ CACVCACVCACV −=∆

RONp

cvgsv

CA

CVCACV 423100010001000/

0

00

0

00 =××=×= ∑

RONp

cvgsv

CA

CVCACV 461100010001000/

1

11

1

11 =××=×= ∑

178

Tabel nr. 27 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi

Programat Realizat AbateregsvA 22,9% 26,9% 4,1%gsvB 42,9% 40,0% -2,8%gsvC 34,3% 33,0% -1,2%cvA 15 16 1cvB 18 20 2cvC 20 22 2pA 30 35 5pB 45 43 -2pC 50 48 -2

p

sv

cv

CV/1000CA calculat pe baza ipotezelor cu privire la nivelul la care factorii se vor realiza:% RON RONF1 F3 F2

Programat gsv0 x cv0 / p022,9% x 15 / 30+

= 42,9% x 18 / 45

+34,3% x 20 / 50

CV/1000CA calculat pe baza nivelului la care factorii s-au realizat efectiv:% RON RONF1 F3 F2

Realizat gsv1 x cv1 / p126,9% x 16 / 35+

= 40,0% x 20 / 43

+33,0% x 22 / 48

CV0/1000CA

CV1/1000CA

Abaterea de 38 RON / 1000 RON CA se datorează abaterii nivelului la care factorii s-au realizat, faŃă de nivelul programat. 4) Cuantificarea influenŃei factorilor 4.1) InfluenŃa modificării structurii valorice a cifrei de afaceri

10001000)(1000/0

00

0

01 ××−××=∆ ∑∑ p

cvgsv

p

cvgsvsvCACV

179

% RON RONF1 F3 F2

gsv1 x cv0 / p026,9% x 15 / 30 = 135

+= 40,0% x 18 / 45 = 160 = 427

+33,0% x 20 / 50 = 132

rCV1/1000CA(sv)

RONsvCACV 4423427)(1000/ =−=∆ 4.2) InfluenŃa modificării preŃurilor individuale

% RON RONF1 F3 F2

gsv1 x cv0 / p126,9% x 15 / 35 = 115

+= 40,0% x 18 / 43 = 168 = 421

+33,0% x 20 / 48 = 138

rCV1/1000CA(sv,p)

RONpCACV 6427421)(1000/ −=−=∆

4.3) InfluenŃa modificării costurilor variabile unitare

% RON RONF1 F3 F2

gsv1 x cv1 / p126,9% x 16 / 35 = 123

+= 40,0% x 20 / 43 = 186 = 461

+33,0% x 22 / 48 = 151

rCV1/1000CA(sv,p,cv)

RONcvCACV 40421461)(1000/ =−=∆

10001000)(1000/0

01

1

01 ××−××=∆ ∑∑ p

cvgsv

p

cvgsvpCACV

10001000)(1000/1

01

1

11 ××−××=∆ ∑∑ p

cvgsv

p

cvgsvcvCACV

180

5) Explicarea influenŃei factorilor

4

-6 38

40

gsv∆

p∆

cv∆

)(1000/ svCACT∆

)(1000/ pCACT∆

)(1000/ cvCACT∆

CACV 1000/∆

RONcvCACVpCACVgsvCACVCV 38)(1000/)(1000/)(1000/ =∆+∆+∆=∆

a) Modificarea structurii valorice a cifrei de afaceri duce la sporirea cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri cu 4 RON.

gsvA0 = 22,9% gsvA1 = 26,9%sv0 gsvB0 = 42,9% sv1 gsvB1 = 40,0%

gsvC0 = 34,3% gsvC1 = 33,0%{ {

Calcularea raportului mediu programat cv/p: cv/pA0 = 0,500cv/pB0 = 0,400cv/pC0 = 0,400 Produsul A are un raport cv/p individual programat (0,500) superior nivelului mediu programat (0,423). Creşterea ponderii acestui produs în totalul cifrei de afaceri (de la 22,9% la 26,9%) duce la creşterea CV/1000CA. Produsul B are un raport cv/p individual programat inferior nivelului mediu programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul cifrei de afaceri duce la creşterea CV/1000CA. Produsul C are un raport cv/p individual programat inferior nivelului mediu programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul cifrei de afaceri duce la creşterea CV/1000CA. b) Modificarea preŃurilor duce la diminuarea CV/1000CA cu 6 RON. Creşterea preŃului produsului A de la nivelul programat de 30 RON la 35 RON duce la diminuarea CV/1000CA (influenŃă pozitivă din punct de vedere economic). Scăderea preŃului produsului B de la nivelul programat de 45 RON la 43 RON duce la sporirea CV/1000CA (influenŃă negativă din punct de vedere economic).

423,00

0

0

==

CA

CV

p

cv

181

Scăderea preŃului produsului C de la nivelul programat de 50 RON la 48 RON duce la creşterea CV/1000CA (influenŃă negativă din punct de vedere economic). InfluenŃa pozitivă generată de modificarea preŃului sortimentului A compensează influenŃa negativă generată de diminuarea pruŃurilor sortimentelor B şi C. c) Modificarea costurilor variabile unitare duce la creşterea CV/1000CA cu 40 RON. Creşterea costului variabil unitar al produsului A de la nivelul programat de 15 RON la 16 RON duce la creşterea CV/1000CA (influenŃă negativă din punct de vedere economic). Creşterea costului variabil unitar al produsului B de la nivelul programat de 18 RON la 20 RON duce la creşterea CV/1000CA (influenŃă negativă din punct de vedere economic). Creşterea costului variabil unitar al produsului C de la nivelul programat de 20 RON la 22 RON duce la creşterea CV/1000CA (influenŃă negativă din punct de vedere economic). 6) Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor a) Creşterea greutăŃii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p programat inferior cv/p mediu programat duce la scăderea CV/1000CA. Creşterea greutăŃii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p unitar programat superior cv/p mediu programat duce la creşterea CV/1000CA. Diminuarea greutăŃii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p unitar programat inferior cv/p mediu programat duce la creşterea CV/1000CA. Diminuarea greutăŃii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p unitar programat superior cv/p mediu programat duce la scăderea CV/1000CA. b) Abaterea preŃului individual al unui produs duce la modificarea în sens invers a CV/1000CA, proporŃional cu greutatea specifică valorică efectiv realizată a produsului şi cu costul unitar programat. c) Abaterea costului variabil unitar al unui produs duce la modificarea în acelaşi sens a CV/1000CA, proporŃional cu greutatea specifică valorică efectiv realizată a produsului şi cu inversul preŃului realizat. Toti factorii işi transmit influenŃa asupra indicatorului analizat în mod direct. 7) Cauze posibile ale acŃiunii factorilor a) cauze ale modificării structurii valorice a cifrei de afaceri

182

- modificarea structurii capacităŃii tehnice; - modificarea structurii capacităŃii umane; - modificarea condiŃiilor de aprovizionare pentru diversele tipuri de materii prime, servicii, etc.; - modificarea structurii cererii adresate de catre piaŃă întreprinderii. b) Cauze ale modificarii preŃului - modificarea calităŃii produsului; - modificarea pachetului de servicii asociate vânzării; - modificarea pachetului de servicii post – vânzare; - modificarea segmentului Ńintă vizat; - modificarea imaginii produsului pe piaŃă; - modificarea politicii în materie de credit comercial; - modificarea costurilor de producŃie; - modificarea preŃurilor practicate de concurenŃă. c) Cauze ale modificării costului variabil unitar - sporirea consumurilor specifice de resurse materiale pe fondul accentuării uzurii fizice a utilajelor, reducerii nivelului de calificare al personalului sau a gradului de motivare a acestuia, reducerii calităŃii materialelor, etc. - modificarea preŃurilor de aprovizionare cu resurse materiale; - abaterea timpului de lucru consumat pentru execuŃia unui produs sau a tarifelor salariale orare, cu impact asupra costurilor salariale variabile unitare. - modificarea costurilor variabile unitare cu serviciile; - externalizarea unor operaŃiuni aferente exploatării, care ar putea avea ca efect înlocuirea unor costuri fixe cu costuri variabile. 8) Măsuri de corecŃie a) modificarea structurii valorice a cifrei de afaceri în favoarea produselor cu un raport c/v redus; b) sporirea preŃului de vânzare; c) reducerea costurilor variabile unitare.

183

2.5. Analiza costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel nr. 28 Costurile fixe la 1000 lei cifră de afaceri Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi costurile fixe la 1000 lei cifră de afaceri.

Nr.crt. Produsul q0 p0 q1 p1 p q1 A 70 40 75 35 RON buc.2 B 20 100 15 1003 C 50 60 40 55

CF0 = 3000 RONCF1 = 3500 RON

Valori programate Valori realizate u.m.

1) Calculul costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri

RONpq

CFCF CA 6,38410001000/

00

00 =×

×=∑

RONpq

CFCF CA 4,55310001000/

11

11 =×

×=∑

Nivelul programat al costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri pentru perioada supusă analizei a fost de 384,6 RON. Nivelul efectiv realizat al costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri este de 553,4 RON. 2) Stabilirea abaterii indicatorului

CACF 1000/∆ = 553,4 RON – 384,6 RON = 168,7 RON Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens pozitiv a

nivelului efectiv realizat al costurilor fixe la 1000 lei cifrei de afaceri faŃă de nivelul programat de 168,7 RON.

CF/1000CA este un indicator care se optimizează prin minimizare, astfel încat realizarea unui nivel superior celui programat reflectă o situaŃie negativă din punct de vedere economic.

În aceste condiŃii, se pune problema identificării unor rezerve de reducere a indicatorului în perspectivă.

3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului - producŃia fizică totală (vândută) Q

- structura producŃiei fizice totale s CA - preŃul de înregistrare p - cheltuielile fixe totale CF

184

Tabel nr. 29 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi

Programat Realizat AbatereQ 140 130 -10

gsA 50,0% 57,7% 7,7%gsB 14,3% 11,5% -2,7%gsC 35,7% 30,8% -4,9%pA 40 35 -5pB 100 100 0pC 60 55 -5

CF 3000 3500 500

p

s

4) Cuantificarea influenŃei factorilor 4.1) InfluenŃa modificării producŃiei fizice

4.2) InfluenŃa modificării structurii producŃiei fizice

4.3) InfluenŃa modificării preŃului de vânzare

4.4) InfluenŃa modificării costurilor fixe

RON 29,6 RON 384,6 - RON 414,2)(1000/ ==∆ QCACF

RON 20,6 RON 414,2 - RON 434,8)(1000/ ==∆ sCACF

RON 39,5 = RON 434,8 - RON 474,3)(1000/ =∆ pCACF

1000pgsQ

CF1000

pgsQ

CFQ)CF/1000CA(

000

0

001

0 ×××

−×××

=∆∑∑

1000pgsQ

CF1000

pgsQ

CFs)CF/1000CA(

001

0

011

0 ×××

−×××

=∆∑∑

1000pgsQ

CF1000

pgsQ

CFp)CF/1000CA(

011

0

111

0 ×××

−×××

=∆∑∑

1000pgsQ

CF1000

pgsQ

CFCF)CF/1000CA(

111

0

111

1 ×××

−×××

=∆∑∑

RON 79,1 = RON 474,3 - RON 553,4)(1000/ =∆ CFCACF

185

5) Explicarea influenŃei factorilor

29,6

20,6 168,7

39,5

79,1

Q∆ )(1000/ QCACF∆

s∆

)(1000/ pCACF∆p∆

)(1000/ sCACF∆

CF∆ )(1000/ CFCACF∆

CACF 1000/∆

a) Diminuarea producŃiei fizice totale cu 10 buc. duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu 29,6 RON. b) Modificarea structurii producŃiei fizice duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu 39,5 RON.

gsA0 = 50,0% gsA1 = 57,7%s0 gsB0 = 14,3% s1 gsB1 = 11,5%

gsC0 = 35,7% gsC1 = 30,8%{ {

Produsul A are un preŃ programat inferior preŃului mediu programat. Creşterea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri. Produsul B are un preŃ programat superior preŃului mediu programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri. Produsul C are un preŃ programat superior preŃului mediu programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri. c) Modificarea preŃurilor duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu 40 RON. Scăderea preŃului produsului A de la nivelul programat de 40 RON la 35 RON duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.

RON 55,70

00 ==

Q

CAp

186

PreŃul produsului B se realizează la nivelul programat, neputând fi vorba despre un efect al modificării sale asupra CF/1000CA. Scăderea preŃului produsului C de la nivelul programat de 60 RON la 55 RON duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri. d) Creşterea costurilor fixe de la 3.000 RON la 3.500 RON duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri. 6) Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor a) Modificarea producŃiei fizice totale induce asupra CF/1000CA o influenŃă directă, în sens invers, invers proporŃional cu greutatea specifică programată a fiecărui produs şi cu preŃul programat al fiecărui produs şi direct proporŃional cu CF0. b) Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat inferior preŃului mediu programat duce la creşterea CF/1000CA. Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat superior preŃului mediu programat duce la scăderea CF/1000CA. Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat superior preŃului mediu programat duce la creşterea CF/1000CA. Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat inferior preŃului mediu programat duce la scăderea CF/1000CA. c) Abaterea preŃului individual al unui produs duce la modificarea în sens invers a CF/1000CA, invers proportional cu volumul efectiv realizat al producŃiei totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a produsului şi direct proporŃional cu CF0. d) Abaterea CF duce la modificarea în acelaşi sens a CF/1000CA, invers proporŃional cu volumul efectiv realizat al producŃiei totale, cu greutatea specifică efectiv realizata a fircărui produs şi cu preŃul efectiv realizat al fiecărui produs. 7) Cauze posibile ale acŃiunii factorilor a) cauze ale abaterii producŃiei fizice totale - modificarea capacităŃii tehnice de productie, sub impactul modificării gradului de înzestrare tehnică a întreprinderii sau a randamentului maxim al mijloacelor fixe; - modificarea capacităŃii umane, sub impactul modificării numărului de salariaŃi sau a productivităŃii muncii;

187

- modificarea condiŃiilor de aprovizionare cu materii prime, sub impactul modificării caracteristicilor pieŃei de aprovizionare, a relaŃiilor directe cu furnizorii sau a surselor de finanŃare de care dispune întreprinderea; - modificarea eficienŃei procesului de management, care are rolul de a organiza activitatea de producŃie şi comercializare; - modificarea nivelului cererii adresate de către piaŃă întreprinderii, sub impactul modificării cererii generale pentru produsele comercializate, al intrării / ieşirii unor concurenŃi, al modificării politicii de marketing a întreprinderii. b) cauze ale abaterii structurii producŃiei fizice totale - modificarea structurii capacităŃii tehnice; - modificarea structurii capacităŃii umane; - modificarea condiŃiilor de aprovizionare pentru diversele tipuri de materii prime, servicii, etc.; - modificarea structurii cererii adresate de către piaŃă întreprinderii. c) cauze ale modificării preŃului - modificarea calităŃii produsului; - modificarea pachetului de servicii asociate vânzării; - modificarea pachetului de servicii post – vânzare; - modificarea segmentului Ńintă vizat; - modificarea imaginii produsului pe piaŃă; - modificarea politicii în materie de credit comercial; - modificarea costurilor de producŃie; - modificarea preŃurilor practicate de concurenŃă. d) cauze ale modificării costurilor fixe - creşterea cheltuielilor cu amortizarea (pe seama sporirii volumului de active imobilizate sau a unei reevaluări a imobilizărilor existente); - creşterea cheltuielilor fixe de personal, pe fondul creşterii volumului de personal sau a tarifelor salariale; - creşterea nivelului impozitelor si taxelor de exploatare, pe seama creşterii bazei de impozitare sau a cotelor de impozitare; - modificarea regimului de salarizare (trecerea de la acord la regie); - integrarea pe verticală, ceea ce crează premisele transformării unor costuri variabile în costuri fixe. 8) Măsuri de corecŃie a) creşterea producŃiei fizice totale; b) modificarea structurii producŃiei fizice totale în favoarea produselor cu un preŃ individual mai ridicat; c) creşterea preŃurilor individuale ale produselor; d) reducerea costurilor fixe totale.

188

2.6. Analiza rentabilităŃii

Tabel nr. 30 Rentabilitatea economică a activelor Nr.rd. Specificare\ an 1 2

1 Rezultatul exploatării(Re) 176.500 -8.5572 VariaŃia absolută a Re - -185.0573 Indicele de creştere al Re - -4,85%4 Active totale nete(At) 649.889 664.0975 VariaŃia absolută a At - 14.2086 Indicele de creştere al At - 102,19%7 Rentabilitatea economică a activelor(Rre) 27,16% -1,29%8 Rata inflaŃiei 7% 5%9 Rata medie a dobânzii la depozite 8% 6%10 Rata medie a dobânzii la credite 13% 10%11 Valoare de referinŃă 20% 20%12 VariaŃia absolută a Rre - -28,45%13 Indicele de creştere al Rre - -4,74%14 Rata reală de rentabilitate 20,16% -6,29%15 Rentabilitatea reală 20,16% 0,00%16 Decapitalizare 0,00% -6,29%

La nivelul anului 1, pe seama unui activ în valoare de 649.889 RON, întreprinderea obŃine un profit din activitatea de exploatare de 176.500 RON. Rentabilitatea economică nominală a fost de 27,16%, ceea ce înseamnă că aferent fiecărei 100 RON surse de finanŃare (investite în active) întreprinderea a obŃinut un profit de exploatare de 27,16 RON. Nivelul rentabilităŃii este superior ratei inflaŃiei, ceea ce permite păstrarea substanŃei economice a activului. Astfel, pierderea de valoare (de 7%) generată de procesul inflaŃionist este recuperată prin rezultatul exploatării (rata rentabilităŃii economice în valori reale este pozitivă). Rata de rentabilitate pe care întreprinderea ar fi putut să o obŃină prin plasarea surselor de finanŃare sub formă de depozite bancare la termen a fost de 8% (rata medie a dobânzii la depozite). Plasarea unei părŃi din sursele de finanŃare sub formă de depozite bancare (ca alternativă a utilizării lor efective – în activitatea de exploatare) ar fi permis păstrarea substanŃei economie a acestora şi obŃinerea unui surplus în termeni reali de 1%. O astfel de abordare ar fi fost însă lipsită de logică, în condiŃiile în care veniturile din dobânzi (inevitabil diminuate în urma suportării unor regii la nivel de întreprindere) ar fi puse în postura de a asigura remunerarea capitalului (de a suporta costul surselor de finanŃare). În condiŃiile în care activitatea de exploatare a întreprinderii are asociate riscuri superioare celor asociate plasamentelor sub formă de depozite bancare, rentabilitatea economică generată de activitatea de exploatare ar trebui să fie superioară ratei dobânzii la depozite (condiŃie îndeplinită).

189

Mai exact, rata rentabilităŃii economice ar trebui să poată acoperi sporul de risc asociat activităŃii de exploatare. Nivelul considerat corespunzător pentru îndeplinirea acestei condiŃii a fost de 20%. În concluzie, rentabilitatea economică aferentă anului 1:

- este superioară ratei inflaŃiei, asigurând astfel păstrarea substanŃei economice a activului;

- este superioară ratei aşteptate (20% - rata considerată corespunzătoare pentru remunerarea riscurilor afacerii);

- este superioară ratei medii a dobânzii aferente creditelor bancare, ceea ce permite întreprinderii exploataera efectului de levier.

EvoluŃia rentabilităŃii economice nete a activelor

27,16%

-1,29%

-20,00%

0,00% 20,00% 40,00%

1

2

per

ioa

da

valori

Valoare dereferinŃăRata medie adobanziiRata inflaŃiei

Rent. ec. aactivelor(Rre)

fig. nr. 12 Dinamica rentabilităŃii economice

În dinamică, are loc o diminuare accentuată a rentabilităŃii activului, pe

fondul unei diferenŃe consistente între indicele de creştere al activului şi indicele de creştere al rezultatului exploatării. În timp ce activul total sporeşte cu un indice de creştere de 102,19%, rezultatul exploatării se diminuează considerabil, coborând sub limita aferentă pragului de rentabilitate. Valoarea de -1,29% are relevanŃă redusă în logica rentabilităŃii (la fiecare 100 RON active se obŃine 1,29 RON pierdere din exploatare). Nu numai că în anul 2 nu este asigurat nivelul aşteptat de rentabilitate (20%), nu numai că nu se asigură păstrarea substanŃei economice a activului (5%), dar în activitatea de exploatare se pierde 1,29% din valoarea surselor de finanŃare investite. În vederea înŃelegerii dinamicii ratei rentabilităŃii economice s-a procedat la identificarea factorilor de influenŃă ai acesteia. Au fost avute în vedere marja netă din exploatare şi eficienŃa gestiunii activului.

AT

CAx

CA

RE100xRre=

190

Tabel nr. 31 Analiza factorială a dinamicii rentabilităŃii economice Nr.rd. Specificare\ an 1 2

1 Rentabilitatea economică a activelor(Rre) 27,16% -1,29%2 VariaŃia absolută a Rre - -28,45%3 Indicele de creştere al Rre - -4,74%4 Marja netă din exploatare (Mne) 15,35% -0,76%5 VariaŃia absolută a Mne - -16,11%6 Indicele de creştere al Mne - -4,96%7 InfluenŃa modificării Mne asupra Rre - -28,50%8 -procentual - 100,20%9 Vit. de rotaŃie a activului(nrAt) 1,770 1,69410 VariaŃia absolută a nrAt - -0,07611 Indicele de creştere al nrAt - 95,73%12 InfluenŃa mod. nrAt asupra Rre - 0,06%13 -procentual - -0,20%

Marja netă din exploatare are în cadrul modelului factorial ales o

influenŃă directă asupra ratei rentabilităŃii economice. Modificarea ei duce la o modificare în acelaşi sens a ratei rentabilităŃii economice, proporŃională cu nivelul din anul 1 al numărului de rotaŃii prin cifra de afaceri ale activului total.

Marja netă din exploatare scade de la o perioadă la alta cu 16,11%. În condiŃiile menŃinerii eficienŃei gestiunii activului la nivelul aferent anului 1, rata rentabilităŃii economice se diminuează cu 28,50%.

Marja netă din exploatare s-a diminuat în contextul în care atât cifra de afaceri, cât şi rezultatul exploatării au scăzut (însă scăderea rezultatului exploatării a fost mult mai accentuată). Cauza principală a diminuării rezultatului exploatării a fost dată de sporirea cheltuielilor fixe de exploatare (cheltuielile de personal şi cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor). Drept consecinŃă, pragul de rentabilitate sporeşte, atingerea acestuia impunând un nivel al veniturilor din exploatare semnificativ sporit. Problemele întâlnite de întreprindere în finanŃarea ciclului de exploatare fac imposibilă sporirea cifrei de afaceri în vederea depăşirii noului nivel al pragului de rentabilitate. În plus, întârzierile în efectuarea plăŃilor către furnizori atrag cheltuieli cu penalităŃile (cu impact negativ asupra rezultatului exploatării). Scăderea rezultatului exploatării este parŃial atenuată de veniturile obŃinute pe seama vânzării de imobilizări. La rândul său, numărul de rotaŃii ale activului prin cifra de afaceri scade cu 0,076 rotaŃii. Această scădere duce la diminuarea ratei rentabilităŃii economice cu 0,06%. InfluenŃa modificării numărului de rotaŃii ale activului se transmite în mod direct, proporŃional cu nivelul efectiv realizat al marjei nete din exploatare.

191

Tabel nr. 32 Rentabilitatea financiară Nr.rd. Specificare\ an 1 2

1 Profit net(Pn) 142.581 -23.9212 VariaŃia absolută a Pn - -166.5023 Indicele de creştere al Pn - -16,78%4 Capitaluri proprii(Cpr) 289.170 278.1605 VariaŃia absolută a Cpr - -11.0116 Indicele de creştere al Cpr - 96,19%7 Rata rentabilităŃii financiare(Rrf) 49,31% -8,60%8 Valoare de referinŃă 20% 20%9 Rata medie a dobânzii 13% 10%10 Rata inflaŃiei 7% 5%11 VariaŃia absolută a Rrf - -57,91%12 Indicele de creştere al Rrf - -17,44%13 Rata reală a rentabilităŃii financiare 42,31% -13,60%

La nivelul anului 1, rata rentabilităŃii financiare înregistrează un nivel de 49,31% (pentru fiecare 100 RON capitaluri proprii investite se obŃin 49,31 RON profit net).

EvoluŃia rentabilităŃii financiare

-8,60%

49,31%

-20,00%

0,00%

20,00%

40,00%

60,00%

1 2

perioada de analiză

valo

ri

Rata rentabilităŃiifinanciare(Rrf)

Valoare de referinŃă

Rata medie a dobânzii

Rata inflaŃiei

fig. nr. 13 Dinamica ratei rentabilităŃii financiare

SituaŃia se apreciază a fi satisfăcătoare la nivelul anului 1, în condiŃiile în care:

- rentabilitatea financiară este superioară ratei inflaŃiei, asigurând astfel păstrarea substanŃei economice a capitalurilor investite de către acŃionari; - rentabilitatea financiară este superioară ratei dobânzii la depozite - alternativă de plasament a acŃionarilor; - este superioară ratei de rentabilitate aşteptate (20% - rata considerată corespunzătoare pentru remunerarea riscurilor asumate de acŃionari);

192

- este superioară ratei rentabilităŃii economice, ceea ce confirmă existenŃa unui levier financiar pozitiv, respectiv exploatarea de către întreprindere a efectului de levier. În dinamică, are loc o diminuare accentuată a ratei rentabilităŃii financiare. Astfel, de la o perioadă la alta, indicele de creştere al capitalurilor proprii devansează considerabil indicele de creştere al rezultatului net al exerciŃiului. Nivelul negativ al ratei din anul 2 reflectă o materializare a riscurilor asociate activităŃii întreprinderii. Rezultatului negativ înregistrat la nivel de exploatare i se adaugă pierderea aferentă activităŃii financiare (fundamentată pe un volum sporit de cheltuieli cu dobânzile). Întreprinderea nu a fost capabilă să asigure un levier financiar pozitiv pe seama rentabilităŃii economice, ceea ce a făcut ca îndatorarea să sporească pierderea înregistrată.

2.7. Analiza riscurilor

Tabel nr. 33 Riscul de exploatare

Nr. SpecificaŃie 1 2 Simbolcrt.1 Venituri din exploatare 1.275.000 1.235.000 Ve2 Cheltuieli de exploatare 1.098.500 1.243.557 Che3 Profit din exploatare 176.500 -8.557 Pe = Ve - Che4 Cheltuieli variabile totale 745.000 783.625 Cv5 Cheltuieli fixe totale 353.500 459.932 Cf6 Marja cheltuielilor variabile 530.000 451375 Mcv = Ve - Cv7 Rata marjei cheltuielilor variabile 0,42 0,37 rmcv = Mcv / Ve8 Pragul de rentabilitate de exploatare(Vepr) 850.4011.258.412 Vepr = Cf / rmcv9 Indicatorul de poziŃie

- absolut(Ipoz) 424.599 -23.412 Ipoz = Ve - Vepr - relativ(Ipoz%) 49,93% -1,86% Ipoz% = Ipoz / Vepr

10 Momentul realizării pragului de rentabilitate(Pm) 240,1 366,8 Pm = (Vepr/Ve)xT11 Coeficientul de elasticitate(ke) 4,386 8,786 ∆rPe/∆rVe

Analiza riscului de exploatare a fost realizată pornind de la volumul total al veniturilor din exploatare. La nivelul anului 1, pragul de rentabilitate al exploatării înregistra un nivel de 850.401 RON. Depăşirea acestuia a permis înregistrarea unui profit din exploatare în valoare de 176.500 RON (Ipoz x (1-Rmcv)). Marja de siguranŃă relativă (indicatorul de poziŃie relativ) atinge un nivel de aprox. 50%, ceea ce reflectă un risc de exploatare scăzut, respectiv o situaŃie confortabilă din punctul de vedere al riscului de exploatare. În ipoteza unei evoluŃii relativ liniare a volumului de activitate la nivelul exerciŃiului financiar, pragul de rentabilitate al exploatării este atins în ziua 241. Întreprinderea rămâne în concluzie la dispoziŃie cu 119 zile (considerând durata anului de 360 zile) pentru a obŃine venituri şi a înregistra profit. Mai exact, la un

193

nivel de 353.500 RON, veniturile din exploatare acopereau exclusiv cheltuielile fixe. Sporirea peste acest nivel a veniturilor a permis acoperirea parŃială a cheltuielilor variabile.

În ziua 241, veniturile din exploatare au atins nivelul pragului de rentabilitate de 850.401 RON. În acest punct, cheltuielile de exploatare (atât cele fixe, cât şi cele variabile) au fost complet acoperite. În continuare, orice venituri suplimentare realizate au asociat un spor de cheltuieli variabile. În contextul în care preŃurile de vânzare depăşesc cheltuielile variabile medii unitare, fiecare RON venit acoperă cheltuielile variabile aferente şi asigură o marjă de profit. Practic, indicatorul de poziŃie absolut (în valoare de 424.599 RON) are rolul de a acoperi cheltuielile variabile aferente şi de a asigura obŃinerea de profit.

Mărimea profitului din exploatare obŃinut depinde astfel de mărimea absolută a indicatorului de poziŃie (marja de siguranŃă) şi de rata marjei cheltuielilor variabile (1 – rata cheltuielilor variabile).

Coeficientul de elasticitate are un nivel scăzut (4,386), ceea ce susŃine concluzia unui nivel redus al riscului de exploatare. La o modificare a veniturilor din exploatare cu 1%, rezultatul exploatării variază în acelaşi sens cu 4,386%. În aceste condiŃii, întreprinderea prezintă o expunere relativ redusă în cazul materializării unor riscuri cu impact de reducere a veniturilor din exploatare.

0

500.000

1.000.000

1.500.000

valori

1 2

perioada

Riscul de exploatare

venituri dinexploatare

pragul derentabilitate

fig. nr. 14 Dinamica pragului de rentabilitate

În dinamică, are loc o sporire considerabilă a pragului de rentabilitate. Aceasta se datorează atât sporirii cheltuielilor fixe, cât şi reducerii ratei marjei cheltuielilor variabile. Se impune ca veniturile din exploatare să atingă nivelul de 1.258.412 RON pentru ca întreprinderea să fie capabilă să acopere integral cheltuielile de exploatare. Nivelul veniturilor de exploatare stabilit ca obiectiv de către întreprindere pentru anul 2 a fost de 2.100.000 RON. Acesta urma să fie fundamentat cu preponderenŃă pe seama cifrei de afaceri.

194

Riscurile principale asociate acestui obiectiv Ńineau de capacitatea de producŃie a întreprinderii, cererea din partea pieŃei şi sursele de finanŃare posibil de mobilizat. Materializarea unor astfel de riscuri a dus la nerealizarea nivelului programat al veniturilor (cu toate că veniturile de exploatare au fost completate de variaŃia stocurilor şi de veniturile din cedarea de active). În condiŃiile în care nu a putut fi atins nici măcar pragul de rentabilitate, întreprinderea a obŃinut pierderi din activitatea de exploatare. Coeficientul de elasticitate ridicat (comparativ cu anul 1) reflecta un potenŃial sporit în materie de rentabilitate economică, dar şi un grad ridicat de risc de exploatare. Materializarea riscului a dus la deteriorarea accentuată a ratei rentabilităŃii economice.

Tabel nr. 34 Riscul financiar Nr. SpecificaŃie 1 2 Simbolcrt.1 Venituri totale 1.275.038 1.235.013 Vt2 Cheltuieli de exploatare 1.098.500 1.243.557 Che3 Cheltuieli variabile totale 745.000 783.625 Cv4 Cheltuieli cu dobânzile 6.799 15.377 Cd5 Cheltuieli fixe totale 353.500 459.932 Cf6 Marja cheltuielilor variabile 530.038 451.388 Mcv = Vt - Cv7 Rata marjei cheltuielilor variabile 0,42 0,37 rmcv = Mcv / Vt8 Pragul de rentabilitate financiar 866.720 1.300.461 Vtpr =(Cf+Chd)/rmcv9 Indicatorul de poziŃie

- absolut 408.317 -65.449 Ipoz = Vt - Vtpr - relativ 47,11% -5,03% Ipoz% = Ipoz / Vepr

10 Momentul realizării pragului de rentabilitate 244,7 379,1 Pm = (Vtpr/Ve)xT La nivelul anului 1, pragul de rentabilitate financiar a fost atins în ziua 245. Rămâne o marjă de siguranŃă de 115 zile în care întreprinderea poate obŃine profit.

Indicatorul de poziŃie reflectă un risc global redus (riscul financiar indus de necesitatea acoperirii cheltuielilor cu dobânzile este redus, el neavând un impact semnificativ asupra nivelului riscului global).

La nivelul anului 2, pragul de rentabilitate financiar nu este atins (fiind necesar un surplus de 65.449 RON venituri, respectiv 19,1 zile).

În condiŃiile înregistrării unei rate a rentabilităŃii economice de 27,16%, pe fondul unui cost mediu al datoriilor financiare de numai 11%, întreprinderea dispune de un levier financiar considerabil.

Astfel, cele 85.411 RON datorii financiare generează costuri (cheltuieli cu dobânzile, la o rată a dobânzii de 11%). În acelaşi timp însă, activele în care ele au fost investite generează o rentabilitate economică de 27,16%. În concluzie, după suportarea cheltuielilor cu dobânzile din profitul de exploatare generat prin întrebuinŃarea activelor finanŃate pe seama datoriilor financiare, rămâne un surplus de 16,16 RON pentru fiecare 100 RON datorii financiare contractate.

195

În consecinŃă, cele 85.411 RON datorii financiare generează la nivelul anului 1 un surplus de aprox. 13.800 RON sub formă de profit brut. Ignorând impozitul pe profit, acest surplus se adaugă profitului generat de activele finanŃate din capitaluri proprii, sporind rentabilitatea financiară.

Obs.: Trebuie precizat că ipoteza conform căreia întreprinderea a beneficiat pentru întregul an de datorii financiare în valoare de 85.411 RON nu este una realistă (valoare avută în vedere în calcule reprezintă soldul datoriilor financiare înregistrat la sfârşitulanului). În plus, întreprinderea mobilizează şi alte surse de finanŃare în afară de capital propriu şi datorii financiare, care, investite în active, generează la rândul lor efecte de natura rentabilităŃii.

Tabel nr. 35 Efectul de levier Nr.crt. Specificare\ an 1 2

1 Rentabilitatea economică a activelor(Rre) 27,16% -1,29%2 Rata dobânzii la creditele contractate 11,00% 12,00%3 Datorii financiare totale 85.411 128.0004 Capitaluri proprii(Cpr) 289.170 278.1605 Levierul 16,16% -13,29%6 BraŃul levierului 0,30 0,467 Efectul de levier 0,05 -0,068 Rata rentabilităŃii financiare(Rrf) 31,93% -7,40%

Efectul de levier

-7,40%

31,93%

-10,00%

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

1 2

perioada de analiză

valo

ri

Rentabilitatea economicăa activelor(Rre)

Efectul de levier

Rata rentabilităŃiifinanciare(Rrf)

fig. nr. 15 Dinamica efectului de levier

Se apreciază că nivelul levierului financiar din anul 1 este unul ridicat, ceea ce (mai ales în contextul unui braŃ scăzut al levierului) implică un risc financiar redus. Există astfel o marjă suficient de mare pentru a amortiza orice scădere a rentabilităŃii economice sau creştere a ratei dobânzii (fenomene care ar duce la diminuarea levierului financiar). Astfel, cât timp levierul financiar se menŃine la un nivel pozitiv, existenŃa datoriilor financiare generează efecte pozitive asupra rentabilităŃii financiare.

196

Riscul financiar sporeşte în anul 2, odată cu sporirea braŃului levierului, dar şi cu creşterea ratei dobânzii (care reduce levierul financiar). Reducerea rentabilităŃii economice sub nivelul ratei dobânzii duce la materializarea riscurilor.

În general, o astfel de situaŃie se caracterizează prin faptul că rentabilitatea economică a activelor finanŃate prin datorii financiare este inferioară costului datoriilor financiare.

În aceste condiŃii, cheltuielile cu dobânzile neacoperite de rentabilitatea activelor finanŃate din datorii financiare s-ar impune a fi suportate pe seama rentabilităŃii activelor finanŃate din surse proprii (motiv pentru care un braŃ redus al levierului ar atenua riscurile).

În cazul întreprinderii analizate, nu se poate vorbi despre o rentabilitate economică propriu-zisă, în condiŃiile în care rata rentabilităŃii economice este negativă.

Cheltuielile cu dobânzile nu sunt acoperite nici măcar parŃial de un eventual profit de exploatare generat de activele finanŃate din datorii financiare. Ele se transpun integral în pierderi, care vor diminua rentabilitatea asociată capitalului propriu.

197

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă 1. Eros Stark Lorant, Pantea Marius Ioan – Analiza situaŃiei financiare a

firmei. Elemente teoretice. Studiu de caz, Ed. Economică, Bucureşti, 2001;

2. Eros Stark Lorant, Pantea Marius Ioan – Analiza situaŃiei financiare – Studiu de caz, Ed. Marineasa, Timişoara, 1999;

3. Mihai Ioan şi colaboratorii – Analiza economico – financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 1999;

4. Mihai Ioan, Buglea Alexandru, Ştefea Petru – Analiza financiară a întreprinderii. Îndrum ător metodologic, Ed. Marineasa, Timişoara, 1999;

5. Mihai Ioan şi colaboratorii – Analiza situaŃiei financiare a agenŃilor economici, Ed. Mirton, Timişoara, 1997;

6. Mihai Ioan şi colaboratorii – Analiza asigurării şi utiliz ării resurselor de muncă ale agenŃilor economici, Ed. Mirton, Timişoara, 1997;

7. Niculescu Maria – Diagnostic global Strategic, Ed. Economică, Bucureşti, 1997;

8. Niculescu Maria, Diagnostic economic, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 2004;

9. Niculescu Maria, Diagnostic financiar, vol. II, Editura Economică, Bucureşti, 2005;

10. Pantea Marius Ioan – Analiza strategică – suport al deciziilor investiŃionale, Editura Mirton, Timişoara, 2003;

11. Ştefea Petru – Analiza rezultatelor întreprinderii , Editura Mirton, Timişoara, 2002;

12. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., - Analiza economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2004.

198

Anexa 1 – BilanŃ contabil RON

A 1 2A. ACTIVE IMOBILIZATEI. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 6.000 2.000II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 330.000 460.208III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE - TOTAL 50.000 47.500

ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd.01 la 03) 386.000 509.708B. ACTIVE CIRCULANTEI. STOCURI 116.667 26.389II. CREANłE 97.222 115.000III. INVESTIłII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 35.000 0IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 15.000 5.000

ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd 05 la 08) 263.889 146.389C. CHELTUIELI ÎN AVANS 410 0

D.DATORII CE TEREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MICĂ DE UN AN

302.013 293.938

E.

ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE (rd 09+10-11-18)

-41.714 -149.549

F.TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd. 04+12-17)

336.286 354.159

G.DATORII CE TEREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

58.706 92.000

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI 30.000 28.500I. VENITURI ÎN AVANS (rd. 17+18), din care: 12.000 8.000

- subvenŃii pentru investiŃii; 8.000 6.000 - venituri înregistrate în avans 4.000 2.000

J. CAPITAL ŞI REZERVEI. CAPITAL (rd 20 la 22), din care: 87.500 87.500

- capital subscris nevărsat 5.000 0 - capital subscris vărsat 82.500 87.500 - patrimoniul regiei 0 0

II. PRIME DE CAPITALIII. REZERVE DIN REEVALUARE

- sold creditor 0 10.000 - sold debitor 0 0

IV. REZERVE 4.000 4.000V. AcŃiuni proprii 0VI. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă)

- sold creditor 156.081 156.081 - sold debitor 0 0

VII. REZULTATUL EXERCIłIULUI FINANCIAR - sold creditor 142.581 0 - sold debitor 23.921Repartizarea profitului 142.581 0CAPITALURI PROPRII - TOTAL 247.581 233.660Patrimoniul public 0 0CAPITALURI TOTAL (rd 32+33) 247.581 233.660

199

Anexa 2 – Contul de profit şi pierdere RON Nr.crt. Denumirea indicatorului 1 2

1 1.Cifra de afaceri neta 1.150.000 1.125.000

2 Productia vandută 1.000.000 950.000

3 Venituri din vanzarea marfurilor 150.000 175.000

Venituri din dobânzi înregistrate de entităŃile al căror

obiect principal de activitate îl constituie leasingul 0 0

Venituri din subventii de exploatare aferente

cifrei de afaceri nete 0 0

2.Variatia stocurilor ------sold creditor 73.000 68.000

------sold debitor

ProducŃia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi

capitalizată 50.000

8 4.Alte venituri din exploatare 2.000 42.000

9 Venituri din exploatare -TOTAL 1.275.000 1.235.000

10 5.a)Cheltuieli cu materiile prime si

11 materialele consumabile 500.000 498.750

12 Alte cheltuieli materiale 25.000 23.750

13 b)Alte cheltuieli externe 50.000 47.500

14 Cheltuieli privind marfurile 135.000 165.375

15 6.Cheltuieli cu personalul 198.000 332.640

16 a)Salarii şi indemnizaŃii 150.000 252.000

17 b)Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala 48.000 80.640

7.a)Ajustarea valorii imobilizarilor corporale

si necorporale 50.500 73.792

19 a.1)Cheltuieli 50.500 73.792

20 a.2)Venituri 0 0

21 7.b)Ajustarea valorii activelor circulante 20.000 -20.000

22 b.1)Cheltuieli 20.000 0

23 b.2)Venituri 20.000

24 8.Alte cheltuieli de exploatare 90.000 123.250

25 8.1.Chelt privind prest ext 35.000 48.250

8.2.Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte

asimilate 45.000 45.000

8.3.Cheltuieli cu despagubiri, donatii si activele

cedate 10.000 30.000

Cheltuieli privind dobânzile de refinanŃare înregistrate de entităŃile

al căror obiect principal de activitate îl constituie leasingul 0 0

29 Ajustari privind provizioanele 30.000 -1.500

30 Cheltuieli 30.000 28.500

31 Venituri 0 30.000

32 Cheltuieli de exploatare - TOTAL 1.098.500 1.243.557

33 PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE

34 - Profit 176.500 0

35 - Pierdere 0 8.557

6

7

18

26

27

4

5

28

200

Nr.crt. Denumirea indicatorului 1 2

36 Venituri din interese de participare 0 0

37 - din care, veniturile obŃinute de la entităŃile afiliate 0 0

10.Venituri din alte investiŃii şi împrumuturi

ce fac parte din activele imobilizate 0 0

39 - din care, veniturile obŃinute de la entităŃile afiliate 0 0

40 11.Venituri din dobanzi 38 13

41 - din care, veniturile obŃinute de la entităŃile afiliate 0 0

42 Alte venituri financiare 0 0

43 Venituri financiare - TOTAL 38 13

12.Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi

investitiilor det ca active circulante 0 0

45 Cheltuieli 0 0

46 Venituri 0 0

47 13.Cheltuieli privind dobanzile 6.799 15.377

48 - din care, cheltuielile în relaŃia cu entităŃile afiliate 0 0

49 Alte cheltuieli financiare 0 0

50 Cheltuieli financiare - TOTAL 6.799 15.377

51 PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă):

52 - Profit 0 0

53 - Pierdere 6.761 15.364

54 14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(Ă):

55 - Profit 169.739 0

56 - Pierdere 0 23.921

57 15.Venituri extraordinare 0 0

58 16.Cheltuieli extraordinare 0 0

59 17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRA.:

60 - Profit 0 0

61 - Pierdere 0 0

62 Venituri totale 1.275.038 1.235.013

63 Cheltuieli totale 1.105.299 1.258.934

64 PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă):

65 - Profit 169.739 0

66 - Pierdere - 23.921

67 18.Impozitul pe profit 27.158 0

68 19.Alte cheltuieli cu impozite care nu apar in

69 elementele de mai sus 0 0

70 20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) EXERC. FINANCIAR:

71 - Profit 142.581 0

72 - Pierdere - 23.921

38

44

201

Anexa 3 – BilanŃ financiar RON

Nr.rd. Specificare\ an 1 2

1 Imobilizări necorporale 1.000 02 Imobilizări corporale 345.556 470.2083 Imobilizări financiare 0 04 ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL 346.556 470.2085 Stocuri 111.111 26.3896 CreanŃe 142.222 162.5007 Disponibilitati si investitii fin. pe t.scurt 50.000 5.000

a) Investitii financiare pe t. scurt 35.000 0 b) Disponibilitati 15.000 5.000

8 ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL 303.333 193.8899 TOTAL ACTIV 649.889 664.097

1 Capitaluri proprii 289.170 278.1602 Datorii pe t. mediu şi lung 58.706 92.0003 …datorii financiare pe tml 58.706 92.0004 ... datorii de exploatare pe tml 0 05 CAPITAL PERMANENT 347.876 370.1606 Datorii pe termen scurt 302.013 293.9387 ...datorii financiare pe termen scurt 26.706 36.0008 ...datorii de exploatare pe ts, din care: 275.307 257.9389 ..-furnizori şi conturi asimilate 103.368 34.00010 ..-alte datorii de exploatare 171.939 223.93811 DATORII-TOTAL 360.718 385.93812 TOTAL PASIV 649.889 664.097

ACTIV

PASIV

202

Anexa 4 – Tabloul soldurilor intermediare de gestiune RON Nr.crt. SpecificaŃie / perioada 1 2

1 Venituri din vânzarea mărfurilor 150.000 175.0002 Cheltuieli privind mărfurile 135.000 165.3753 Marja comercială 15.000 9.6254 ProducŃia vândută 1.000.000 950.0005 VariaŃia stocurilor 73.000 68.0006 ProducŃia imobilizată 50.000 07 ProducŃia exerciŃiului 1.123.000 1.018.0008 Cheltuieli cu materii p. şi mat.cons 500.000 498.7509 Alte cheltuieli din afară 50.000 47.50010 Alte cheltuieli materiale 25.000 23.75011 Cheltuieli privind prestaŃiile externe 35.000 48.25012 Valoarea adăugată 528.000 409.37513 Venituri din subvenŃii de exploatare 0 014 Ven. din cr. reactiv.si deb. diversi (Vcr) 0 015 Alte venituri din exploatare (Ave) (758) 2.000 2.00016 Venituri din subventii pt. investitii (Vsi) 2.000 2.00017 Cheltuieli salariale (S) 198.000 332.64018 Impozite si taxe aferente exploatarii (Ie) 45.000 45.00019 Chelt.cu despag., donatii si act.ced. (Cd) 10.000 30.00020 Chelt.privind activele ced. (ct.6583) 0 1000021 Acumularea brută din exploatare 275.000 11.735

22

Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare (ct. 7812+ 7813 +7814) 0 50.000

23 Venituri din cedarea activelor (ct.7583) 0 40.000

24Venituri din subventii pentru investitii (ct.7584) 2.000 2.000

25 Amortizări şi provizioane 100.500 102.29226 Pierderi din creante si deb.div. (ct.654) 0 027 Chelt.privind activele ced. (ct.6583) 0 1000027 Rezultatul exploatării 176.500 -8.55728 Venituri financiare 38 1329 Cheltuieli financiare 6.799 15.37730 Rezultatul financiar -6.761 -15.36431 Rezultatul curent 169.739 -23.92132 Rezultatul extraordinar 0 033 Rezultatul brut al exerciŃiului 169.739 -23.92134 Impozitul pe profit 27.158 035 Rezultatul net al exerciŃiului 142.581 -23.92136 Capacitatea de autofinanŃare 243.081 28.37137 Dividende 70000 038 Participarea salariaŃilor la profit 12500 039 Autofinan Ńarea netă 160.581 28.371