01. Jules Verne - O Calatorie Spre Centrul Pamintului v1.0

8/2/2019 01. Jules Verne - O Calatorie Spre Centrul Pamintului v1.0

http://slidepdf.com/reader/full/01-jules-verne-o-calatorie-spre-centrul-pamintului-v10 1/246



O cltorie spre centrul Pmîntului

2

OO CCL L TTOORRIIEE SSPPRREE

CCEENNTTRRUUL L PPMMÎÎNNTTUUL L UUII VVooyyaaggee aauu cceennttrree ddee llaa tteerrrree 1864

d e Jules Verne

Traducerea:Dan Faur



Jules Verne

3




4

Jules Verne

O cltorie spre centrul

pmîntului

Î n românete d e DAN FAUR

Ediia a 2-a

EDITURA ION CREANG 1971

prezentarea grafic:VAL MUNTEANU Voyage au centre de la terre par Jules VerneLibrairie HachetteCollection Hetzel



Jules Verne

5

CCUUVVÎÎNNTT ÎÎNNAAIINNTTEE

Imaginaia copiilor - zicea un mare poet romantic spaniol - esteasemenea unui cal nzdrvan iar curiozitatea lor e pintenul ce-l fugreteprin lumea celor mai îndrznee proiecte. Atent la asemenea trsturi

definitorii pentru psihologia copilului, tînraEditur Ion Creang, atit de bogat în iniiative, îi propune acum o

sarcin pe cît de ambiioas, pe atît de generoas i salutar. E Vorba deeditarea în colecia ÅBiblioteca Jules Verneµ, între anii 1971 i 1977, a circa40 de lucrri din nepieritoarea oper a popularului scriitor francez, care alegnat copilria atîtor generaii i a fecundat gîndirea creatoare, fantezia ispiritul iscoditor al atîtor oameni de tiin. Pentru vîrsta copilriei, i poatenu numai pentru ea, imaginaia este un Vulcan de aspiraii i laboratorul încare se prepar marile ÅDe ceµ-uri.

În ea se plmdesc visurile cele mai inedite ale cunoaterii, visurileacelea înaripate care sînt, nu m îndoiesc, cele mai frumoase invenii ale

spiritului uman.

i dintre toi vistorii, Jules Verne este vistorul cel mai autentic allucrurilor posibile. Visul su a premers epocaleleor descoperiri ale tiinelormoderne, fiindc foarte adesea el nu era împletit din simple nluciri, ci sesprijinea pe o solid erudiie. De altfel, toat aa-zisa literatur fantasticsau de imaginaie, de bun calitate, conine în ea adevruri tiinifice, multedin ele verificate sau Verificabile în practic. Oamenii au nzuit, de pild, szboare înc din Vremuri imemoriale, visînd în basme la Åcaii zburtoriµ i la Åcovoarele zburtoareµ ori esînd în legend povestea cuteztorului Icar, celce s-a prbuit, cu aripile topite de soare, în apele spumegînde ale mrii.Oamenii au visat zborul în lun, transplantul unor organe de la o fiin la

alta i punerea lor în funciune cu ajutorul Åapei viiµ. Î nainte de a crea,oamenii viseaz, plmdesc din fantezie lucruri noi, dar pe baza observaieifenomenelor naturii. Unul dintre vistorii cei mai îndrznei, care a visat cuochii deschii, fiind riguros confirmat de tiin, a fost Jules Verne.

Nscut la Nantes, la 8 februarie 1828, i mort la Amiens, la 24 martie1905, Jules Verne îi face studiile în oraul natal i apoi la Paris, devenindunul dintre cei mai populari scriitori ai lumii, dei unele spirite criticecontemporane lui s-au pripit la început s-l plaseze la Åperiferia literaturiiµ.

Dup scrierea unor lucrri dramatice de o valoare discutabil i aunor romane insignifiante, Jules Verne se dedic studiului descoperirilortiinifice, geografiei, matematicilor, fizicii, întreprinde cltorii care-i dau noicunotine despre lume i-i aî bogata lui fantezie. În 1863, fr a avea înurm un trecut literar prea promitor, prezint la editur manuscrisulcelebrului su roman Cinci sptmîni în balon, al crui succes îi asigurcondiiile materiale pentru a scrie alte lucrri de o i mai strlucitnotorietate. Temeinic documentat în diverse domenii ale tiinei, împletindcu o mare finee i pondere imaginaia cu datele reale, el va publica cu ouimitoare frecven: O cltorie spre centrul pmîntului (1864), De la pmînt la lun (1865), Aventurile cpitanului Hatteras, Deertul d e ghea, (1866), Copiii




6

cpitanului Grant (1867-68), O cltorie în jurul lunei (1869), Douzeci d e mii d e leghe sub mri, (1869-70), Insula misterioas (1870) etc. Dar cel mai maresucces l-a cunoscut lucrarea sa: Ocolul pmîntului în optzeci d e zile (1873),despre care dicionarul literaturii franceze, editat de Seghers, zice c e Åunadin operele cele mai traduse din literatura noastrµ.

ansele succesului lui Jules Verne sînt dintre cele mai mari. Tirajulziarului Le Temps (Timpul), care a publicat aceste lucrri în foileton, creteauimitor de la o lun la alta, gloria autorului de asemenea, opinia public eracaptivat de peripeiile eroilor si, aa încît directorii companiilor maritime îiofereau lui Jules Verne sume fabuloase pentru ca s-i Ådetermineµ eroii sînving, graie vapoarelor aparinînd acestor companii maritime. Jules Vernecucerete, direct sau indirect, întreaga opinie public a vremii sale.

Povestitor remarcabil, înzestrat cu o inepuizabil fantezie i un finspirit de observaie, excelent strateg al aciunii epice, cunosctor profund almobilurilor sufletului uman, stpîn perfect pe mijloacele de expresie, JulesVerne a dominat copilria multor generaii, alinînd-o cînd era în suferin,ajutînd-o s viseze, s îndrzneasc, s cread în dreptate, fora imbatabila spiritului uman. Cine n-a adormit mcar o dat cu eroii lui Jules Verne îngînd, cine n-a visat i n-a îndrznit colindînd lumea alturi de ei, acela n-aavut o copilrie complet, adevrat. Cîte nopi i luni în ir n-am purtat însufletul meu, chinuit de atîtea taine, misteriosul ÅCastel din Carpaiµ, cutoat lumea lui stranie i oarecum ireal!

Dar Cinci sptmîni în balon, dar Copiii cpitanului Grant, dar 20.000 d e leghe sub mri, cîte milioane de cititori or fi avut! Pe pmînt, în zoneîndeprtate i exotice, în pîntecele pmîntului, în adîncul plin de taine alapelor, în cosmosul nestrbtut pe atunci decît de zborul psrii, pesuprafaa lunei, unde fantezia sa a ajuns mult înaintea lui Neil Armstrong,pe scurt, în toate punctele cardinale ale marilor taine, Jules Verne a deschis

drum larg gîndirii, visului treaz, condiie fundamental a progresului. Aicirezid, printre altele, marele interes al operei sale, de pe care poate decolaspre mari necunoscuturi fantezia a noi i noi generaii.

Literatura lui Jules Verne a influenat puternic nu numainumeroasele generaii de cititori tineri i foarte tineri ci, direct sau indirect,toat micarea literar-artistic din a doua jumtate a secolului al XlX-lea, cas nu mai Vorbim de caracterul ei anticipativ pentru diversele domenii alecercetrii tiinifice. Tocmai de aceea, opera aceasta a fost receptat detimpuriu i în ara noastr, fie direct în limba francez, fie tradus înromânete. Dar nicicînd ea nu s-a bucurat de o editare într-o concepieorganic, unitar, profund cultural - fr a se face concesii spiritului

comercialist, adeseori tentant în cazul operelor lui Jules Verne - ca înVremea noastr. E un merit al Editurii Ion Creang, un gest editorialsalutar, care echivaleaz, indiscutabil, cu un act de cultur de o semnificaiedeosebit.

Urm drum bun acestei colecii, spre inima zecilor de mii de tinericititori.

ION DODU BLAN



Jules Verne

7

Vignettes de Riou




8

II

La 24 mai 1863, într-o duminic, unchiul meu, profesorul

Lidenbrock, se întoarse grbit la csua lui din Königstrasse nr. 19, una dinstrzile cele mai vechi din vechiul cartier al oraului Hamburg.

Menajera sa Martha avea tot temeiul s cread c întîrziase foartemult pregtirea bucatelor, cci mîncarea de-abia începuse s sfirîie pe plitadin buctrie.

ÅDac unchiului i-o fi cumva foame, mi-am zis în sinea mea, cum eomul cel mai nerbdtor de pe lume, parc-l vd c-o s scoat nite ipetedesperate...µ

² Vai, a i venit domnul Lidenbrock?!... strig menajera Martha,uimit, întredeschizînd ua sufrageriei.

² Da, Martha, dar nimeni nu te poate învinui c nu-i gata masa, ccinu e înc ora dou. De-abia a sunat unu jumtate la orologiul Sf. Mihail.

² Atunci de ce s-o fi întors domnul Lidenbrock?

² Nu m-îndoiesc c-o s ne spun chiar el.

² Iat-l! Eu o terg, domnule Axel, f-l dumneata s îneleag...

i Marilia se îndrept spre laboratorul ei culinar.

Aadar, am rmas singur. Dar ca s-l fac s îneleag pe cel mai



Jules Verne

9

argos dintre profesori, ar fi trebuit s fiu mai puin timid. Aa c, tocmaim pregteam s m strecor prudent în cmrua mea de la catul de sus,cînd auzii ua de la strad scîrîind din îîni; apoi scara de lemn trosni i easub clctura unor pai mari i grei i în sfirit apru stpînul casei, carestrbtu în mare grab sufrageria, npustindu-se în odaia sa de lucru.

Totui, în aceast trecere fulgertoare prin camer, el avu vreme s-iarunce într-un col bastonul cu mciulie, pe mas plria cu boruri mari,periat în rspr, iar mie, nepotului su, s-i zvîrle aceast porunc rsuntoare:

² Axel, urmeaz-m!

Nici n-am avut vreme s m mic, c profesorul i începu srcneasc plin de nerbdare:

² Ei bine, n-ai venit înc?

Nici nu tiu cînd am ajuns în biroul temutului meu maestru.

Otto Lidenbrock nu era un om ru, trebuie s recunosc, i dac-n

firea lui nu urmau s se produc unele schimbri - ceea ce, la drept vorbind,era foarte puin probabil - cu siguran c avea s rmîn pîn la moarte unom grozav de original.

El deinea catedra de mineralogie la Universitatea Johannaeum, i-ntimpul fiecrei ore de curs îi ieea din srite cel puin o dat sau de douori. i nu din pricin c-l suprau cu ceva auditorii si.

De fapt, prea puin îi psa dac studenii veneau cu regularitate lacursuri, i dac le urmreau sau nu cu atenie, sau dac mai tîrziu ei îniise vor bucura de succes; aceste Åamnunteµ nu-l interesau cîtui de puin.El profesa, ca s spunem aa, în mod Åsubiectivµ, conform unei expresii afilozofiei germane, adic numai pentru el i nu pentru alii. Era un savantegoist, o fintîn a tiinei a crei cumpn scîrîia ori de cîte ori voiai s scoiceva din ea. Într-un cuvînt, era un zgîrcit.

i s-ar putea spune c în Germania se mai gsesc vreo cîiva profesoride soiul acesta.

Din pcate îns, unchiul meu se cam poticnea la pronunarea unorcuvinte i dac acas o mai scotea la capt, nu acelai lucru se întîmpla cîndvorbea în public. i e de la sine îneles c un astfel de cusur nu-i de locplcut pentru un orator... Într-adevr, în timpul expunerilor sale de launiversitate, deseori se oprea brusc, luptîndu-se cu vreun cuvînt îndrtnic,care nu voia s-i vin pe buze, unul din acele cuvinte care se înveruneaz

s se propeasc în gîtlej, care se umfl i sfiresc prin a iei din gur subforma prea puin tiinific a unei înjurturi. Or, faptul acesta îl înfuriapeste msur. E tiut c în mineralogie sînt multe denumiri semi-greceti isemi-latine, a cror pronunare e foarte dificil, expresii din acelea asprecare ar rni buzele unui poet. Nu vreau s vorbesc de ru tiina aceasta.Departe de mine un asemenea gînd. Dar cînd te afli în prezena unorcristalizri în sistemul romboedric, a unor rine retinasfaltice, aghelenitelor, fluoritelor, a molibdatelor de plumb, a wolframatului demangan i a titanatelor de zirconiu, s recunoatem c i cea mai mldioas




10

limb se poate împletici.

Aadar, în ora îi era cunoscut acest cusur demn de iertare i seabuza de el; vorbitorul era pîndit, cum s-ar zice, la strîmtoare, i dacunchiul meu se înfuria, atunci toi izbucneau în rîs, ceea ce nu e o dovadde bun gust nici mcar pentru germani. Iar dac la cursurile sale era



Jules Verne

11

întotdeauna o mare afluen de auditori, oare cîi din acetia nu lefrecventau cu asiduitate numai pentru a-i mai descrei frunile lanestpînitele accese de furie ale profesorului?!

Dar, oricum ar fi fost, nu pot s neg c unchiul meu era un adevratsavant. Cu toate c uneori sprgea diferite mostre de roc din pricin c lecerceta prea brusc, el avea, totui, într-o armonioas îmbinare, pe lînggeniul geologului i ochiul mineralogului.

Înarmat cu ciocanul su, cu laneta sa de oel, cu acul su magnetic,cu calomelul cu care îi dirija flacra i cu flaconul su de acid azotic, eraun om nespus de priceput. tia s recunoasc numai dup sprtur, dupaspect, dup duritate, dup fuzibilitate, dup sunet, dup miros, dup gustorice mineral, pe care-l clasa fr gre printre cele 600 de specii pe care lenumr azi aceast tiin!

Nu-i de mirare c numele lui Lidenbrock era cunoscut în toateinstituiile de învmînt i în diferitele asociaii naionale, dîndu-i-se toatpreuirea. Domnii Humphry Davy, Humboldt, cpitanii Franklin i Sabine s

grbeau s-l viziteze, ori de cîte ori treceau prin Hamburg. DomniiBecquerel, Ebelmen, Brewster, Dumas, Milne-Edwards, Sainte-Claire-Devilleîl consultau cu interes, în cele mai arztoare i mai importante chestiuni înlegtur cu chimia. De altfel, tiina aceasta îi datora descoperiri destul deînsemnate. În 1853 apruse la Leipzig un ÅTratat de Cristalografietranscendentµ, de profesorul Otto Lidenbrock, un volum mare în-folio, cunumeroase plane, din vînzarea cruia, totui, unchiul meu nu reuise s-iscoat cheltuielile.

Pe lîng acestea, trebuie adugat c profesorul Lidenbrock mai era idirectorul muzeului mineralogic al ambasadorului Rusiei, domnul Struve,care poseda o colecie cunoscut i preuit în toat Europa.

Iat, deci, personajul care m chema cu atîta nerbdare. Închipuii-vacum un om înalt i slab, dar sntos tun, cu o fa blond, tinereasc,care-l fcea s par cu cel puin zece ani mai tînr decît cei cincizeci pecare-i avea. Ochii si mari se roteau neîncetat în dosul unor ochelari uriai,iar nasul lung i subire semna cu o lam ascuit. Despre nasul cupricina, rutcioii scorniser c-ar fi magnetizat i c ar trage pilitur de fier.

Dar totul era pur calomnie; nu atrgea decît tutun i, ca s nu mint,cantiti destul de respectabile.

Dac a mai aduga c unchiul meu fcea nite pai, matematic, de o jumtate de stînjen fiecare, i c mergea inîndu-i pumnii strîni - semn alunui temperament aprig i viu - atunci o s-l cunoatei destul de binepentru a v da seama c nimeni nu s-ar fi artat dornic de tovria sa.

Locuia în csua sa din Königstrasse, construit jumtate din lemn, jumtate din crmid, cu grilajul dantelat, i a crei faad ddea spre unuldin acele canaluri întortocheate, care se întretaie în mijlocul celui mai vechicartier din Hamburg, din fericire, neatins de incediul din 1842.




12

E drept c vechea cas era puin aplecat pe-o parte, expunîndu-ioarecum pîntecul privirii trectorilor; cît despre acoperi, era înclinat pe-oureche, întocmai ca apca unui student de la Tugenbund. Dei nu-i inspiraprea mult încredere, totui, casa se inea bine, mulumit unui ulm btrînce-i sprijinea puternic faada, i care, de cum venea primvara, îi împingea



Jules Verne

13

mugurii înflorii în geamurile ferestrelor.

Pentru cît cîtiga pe vremea aceea un profesor german, s-ar fi pututspune c unchiul meu era un om avut.

Era proprietarul casei, cu tot ce se gsea într-însa. În afar de Marthai de mine, mai locuia la el fina sa

Graüben, o tînr virlandez de 17 ani. Iar eu, în dubla mea calitatede nepot i orfan, am devenit asistentul su, ajutîndu-l la pregtireaexperienelor.

Mrturisesc c m-am aruncat cu lcomie asupra tiinelor geologice;se vede c aveam în vine sînge de mineralog i de aceea nu m plictiseamniciodat în tovria preioaselor mele roci.

La drept vorbind, în ciuda firii agitate a proprietarului ei, triam fericitîn csua lui din Königstrasse, cci, dei se purta cam brutal cu mine, nu emai puin adevrat c unchiul meu m iubea. Omul acesta, cruia nu-iplcea s atepte, era mai grbit decît însi natura.

Într-un an, în aprilie, pusese în nite ghivece de faian, pe care leaveam în salon, rdcini de rezeda i de zorele i pentru a le grbi creterease ducea în fiecare diminea i trgea de frunze.

Cu un om atît de ciudat nu era chip de glumit i cel mai bun lucru pecare-l aveai de fcut era s-l asculi.

De aceea am alergat în biroul su.




14

IIII

Acest birou era un adevrat muzeu. Toate exemplarele din regnulmineral se gseau aci etichetate în cea mai perfect ordine i aezate pecategorii, dup cele trei mari diviziuni: minerale inflamabile, metalice i

litoide.Cît de bine cunoteam aceste bibelouri ale tiinei mineralogice! Cînd

aveam timp liber, în loc s-mi pierd vremea cu bieii de vîrsta mea, îmiplcea s terg de praf nenumratele mostre de grafit, antracit, huil, ligniti turb. Bitumurile, rinile, srurile organice erau la fel de aprate! Venicaveam grij ca nici un grunte de praf s nu se aeze pe ele. i aceeai grijo purtam i metalelor, de la fier pîn la aur, a cror valoare relativ dispreaîn faa egalitii absolute ca mostre tiinifice. i toate aceste pietre ar fi fostde ajuns pentru a se reconstrui casa din Königstrasse, ba chiar cu o camerîn plus, unde m-a fi simit atît de bine!

Intrînd îns în birou, nu m gîndeam de loc la toate aceste minunii.

Gîndul îmi era numai la unchiul meu.

El sttea cufundat într-un fotoliu confortabil îmbrcat în catifea deUtrecht i inea în mîn o carte pe care o privea cu cea mai adînc admiraie.

² Ce carte! Ce carte! exclam el.

Strigtele acestea de bucurie îmi reamintir c, în clipele sale libere,profesorul Lidenbrock era, dup toate, i un pasionat bibliofil. Dar trebuiespus c o carte n-avea pre în ochii si decît atunci cînd era foarte greu degsit, sau cînd era un chin ca s-o poi citi.

² Ei, mi se adres el, ce, nu vezi?! Privete! E o adevrat comoar, pecare am gsit-o azi-diminea cotrobind prin dugheana lui Hevelius.

² Minunat! i-am rspuns, silindu-m s par entuziasmat.

În adevr, ce atîta trboi pentru un vechi în-quarto, ale crui scoarepreau de piele grosolan, o hîroag înglbenit de care atîrna o panglicdecolorat?!

În acest timp, exclamaiile admirative ale profesorului nu maiconteneau.

² Ia te uit! spunea el, punîndu-i întrebri i dîndu-i singurrspunsurile. Oare-i îndeajuns de frumoas? Mai încape vorb: e admirabil!i ce legtur are! Dar de deschis se deschide uor? Firete, cci rmîne

deschis la orice pagin vrei! Se închide oare la fel de bine? Desigur, cciscoarele i paginile sînt astfel legate între ele încît alctuiesc un tot, fr sse despart sau s se cate nicieri! Dar dosul sta de copert care n-arenici o zgîrietur dup mai bine de apte veacuri! Ah! iat o legtur de carte,de care Bozerian, Closs sau Purgold ar fi fost mîndri!

i tot vorbind aa, unchiul deschidea i închidea vechea hîroag. Totce puteam face era s-l întreb ce coninea cartea, dei nu m interesa cîtuide puin.



Jules Verne

15

² i care-i titlul acestui minunat volum? l-am întrebat cu o grab preaplin de entuziasm pentru a fi sincer.

² Lucrarea aceasta, rspunse unchiul meu, însufleindu-se, esteÅHeims-Kringlaµ de Snorre Turleson, celebrul autor islandez din secolul alXH-lea! Este cronica principilor norvegieni care au domnit în Islanda.

² Aaa?! exclamai eu din toat inima, atunci nu mai încape îndoialc e o traducere în limba german!

² Ei asta-i, ripost cu aprindere profesorul, o traducere! La ce mi-ar fifolosit o traducere? Cine ar fi bgat în seam o simpl tlmcire? sta-ichiar originalul scris în limba islandez, aceast limb minunat, atît debogat i de simpl în acelai timp, care se preteaz la cele mai variatecombinaii gramaticale i la cele mai numeroase modificri de cuvinte!

² Ca i limba german, am strecurat eu, îndeajuns de încîntat.

² Da, rspunse unchiul meu ridicînd din umeri, fr a mai ine seamac limba islandez are trei genuri ca i greaca i c numele proprii se declin

ca i în latinete! ² Ah! fcui eu, zdruncinat oarecum din nepsarea mea, i ce tipar

frumos are cartea aceasta...

² Tipar?! Cum poi s spui una ca asta, nenorocitule?! Crezi c-ivorba de litere tiprite? Ah! Tu nu vezi c nu-i o tipritur? Ignorantule,acesta-i un manuscris, i înc un manuscris runic!...

² Runic?

² Da! Acu' o s-mi ceri, desigur, s-i explic ce înseamn acest cuvînt?

² Nu, am s m feresc de a o face, i-am rspuns cu tonul unui omrnit în amorul su propriu.

Dar unchiul meu nu m-a luat în seam i, fr voia mea, a continuati mai insistent s m învee nite lucruri pe care nu ineam de loc s le tiu.

² Caracterele runice, relu el, erau nite litere folosite odinioar înIslanda i, dup cum spune tradiia, ele au fost inventate chiar de Odin1 însui! Dar ia privete numai i admir, nelegiuitule, aceste caractereneobinuite, izvorîte din închipuirea unui zeu!

Drept orice alt rspuns, m pregteam tocmai s m prosternez - cdoar e tiut c o asemenea reacie e pe placul zeilor ca i al regilor, i areavantajul c nu-i stînjenete niciodat - cînd o întîmplare schimb cursulconvorbirii noastre.

Fr veste, un pergament nclit de pete alunec din manuscris iczu pe jos. Unchiul meu se repezi la fiuica aceasta cu o lcomie lesne deîneles. Un document închis, poate din îndeprtate timpuri, între fileleînglbenite de vreme ale unui vechi manuscris, nu putea s nu fie nespus depreios în ochii lui.

² Ce-i asta? strig el.

1 Odin ² cel mai important dintre zei în mitologia popoarelor scandinave.




16

i desfur pe mas, cu mult grij, bucata de pergament lung decinci degete i lat de trei, pe care erau înirate, în linii transversale, nitecaractere necitee.

Iat aici facsimilul exact. in s fac cunoscute aceste semne bizarecci ele i-au determinat pe profesorul Lidenbrock i pe nepotul su sîntreprind una din cele mai nstrunice cltorii din secolul al XlX-lea.

Dup ce cercet cîteva minute aceast îniruire de caractere,

profesorul îi scoase ochelarii i spuse: ² Sînt caractere runice; i nu-i greu de vzut c-s aidoma celor din

manuscrisul lui Snorre Turleson!

Dar... ce-or fi însemnînd?

Cum scrierea runic mi se prea o invenie a savanilor, într-adinsnscocit pentru a-i pcli pe bieii oameni, n-am fost suprat vzînd c niciunchiul meu nu înelege o iot. Cel puin aa am avut impresia, dupmicarea nervoas a degetelor sale, care începuser s se frmînte grozav.

² i totui e islandez veche! opti el printre dini.

De altfel, profesorul Lidenbrock era în msur s-o cunoasc, fiindcera socotit drept un adevrat poliglot.

i era socotit aa nu fiindc ar fi vorbit curent cele dou mii de limbii cele patru mii de dialecte folosite pe suprafaa globului, ci fiindc tiamulte din ele.

În faa acestor greuti, începu s dea frîu liber firii sale nestpînite iprevedeam c va face o scen violent, cînd micul ceas de pe cmin sun oradou.

i chiar în aceeai clip, Martha deschise ua biroului anunînd:

² Supa e gata.

² D-o dracului de sup, strig unchiul, i duc-se la dracu' i cine-afcut-o, i cei care o vor mînca!

Martha se fcu nevzut. O zbughii i eu dup ea i, fr s-mi dauseama, m pomenii în sufragerie stînd la mas pe locul meu obinuit.

Am ateptat cîteva clipe. Profesorul nu se arta. Pentru prima oar,dup cîte tiam, lipsea de la Åritualulµ mesei. i înc de la ce mas! Ammîncat o delicioas sup de ptrunjel, omlet cu unc, garnisit cu mcri



Jules Verne

17

i cu nucuoar, o friptur de viel cu compot de prune, iar ca desert,crevete cu zahr; totul stropit cu un minunat vin de Mosela.

Iat ce pierduse unchiul meu din pricina unui biet petic de hîrtieveche. Iar eu, în calitate de nepot devotat, m-am simit obligat s mnîncpentru amîndoi.

i pot spune c am fcut-o din toat inima. ² Nu mi s-a întîmplat niciodat aa ceva! Spuse Martha. Auzi

dumneata, domnul Lidenbrock s nu vin la mas!...

² Da, e, într-adevr, de necrezut.

² Asta nu-i a bun! îmi spune mie inima c-o s se întîmple ceva ru!relu btrîna menajer, dînd îngîndurat din cap.

Dup prerea mea, acest lucru nu prevestea nimic, cel mult vreoscen înspimînttoare, în cazul cînd unchiul meu i-ar fi gsit mîncareaînghiit de un altul.

Tocmai eram gata s isprvesc ultima crevet, cînd o voce puternicm smulse de la acea plcut îndeletnicire.

Dintr-o sritur m i gseam în biroul unchiului.




18

IIIIII

² Nu-ncape îndoial c-i scriere runic, rosti profesorul,încruntîndu-i sprîncenele. Dar aici e o enigm i-o voi descoperi,altminteri...

Un gest violent încheie firul gîndurilor sale.

² Aeaz-te aici i scrie, adug el, artîndu-mi masa cu pumnul.

Într-o clip am fost gata.

² Acum, s-i dictez fiecare liter din alfabetul nostru, carecorespunde cu cîte unul din caracterele islandeze. Vom vedea apoi ce o sias. Dar, pe sfintul

Mihail, ia bine seama i ferete-te s faci vreo greeal!

i începu s dicteze. Mi-am dat toat silina s scriu cît se poate deatent. Unchiul meu rostea rspicat fiecare liter, una dup alta, i se form,

astfel, o înlnuire de cuvinte neînelese, dup cum se poate vedea mai jos:

mm. rnlls. esreuel seecy d e

sgtssmf unteief nie d rke

kt, samm atrateS Sao d rrn emtnael nuaect rrilSa Atvaar .nscrc ieaabs cc d rmi eeutul frantu d t, iac oseibo Ke d iiY

Dup ce am terminat, unchiul îmi lu repede foaia pe care scrisesemi o cercet cu atenie, mult vreme.

² Ce îneles or avea toate semnele astea? repeta el mecanic.

Pe cinstea mea c nu i-a fi putut spune. De altfel, nici nu m întrebape mine, ci continua s vorbeasc cu sine însui.

² E vorba de ceea ce numim îndeobte o criptogram, spuse el, alcrei îneles este ascuns sub nite litere încurcate într-adins i care, dacsînt aezate cum trebuie, formeaz o fraz care nu mai are nici un secret. icînd m gîndesc c se poate ascunde aci explicaia sau indicaia unei maridescoperiri!

În ceea ce m privete, m gîndeam c nu ascundea absolut nimic,dar, ca msur de prevedere, nu i-am împrtit prerea mea.

Profesorul lu atunci cartea i pergamentul i le compar.

² Aceste dou scrieri nu sînt fcute de aceeai mîn, hotrî el; dintr-oprivire se vede c criptograma e mai recent decît cartea, fapt denecontestat. În adevr, prima liter din pergament este un dublu m, pe carezadarnic l-ai cuta în cartea lui Turleson, fiindc litera aceasta a fostadugat alfabetului islandez abia în secolul al XlV-lea. Deci e o diferen de



Jules Verne

19

cel puin dou veacuri între manuscris i document.

Mrturisesc c explicaia mi s-a prut destul de logic.

² Aceast constatare m face s bnuiesc, relu unchiul meu, cnumai unul dintre posesorii crii a putut scrie aceste caractere misterioase.Dar cine dracu' o fi fost posesorul? Nu i-o fi pus oare numele în vreun col

al manuscrisului?Unchiul îi scoase ochelarii i, luînd o lup puternic, începu s

cerceteze cu bgare de seam primele pagini ale crii. Pe dosul paginii adoua, adic pe coperta interioar, el descoperi un fel de pat care, privit cuochiul liber, prea de cerneal-.

Privit îns mai îndeaproape, pata lsa s se întrevad cîtevacaractere pe jumtate terse. De cum le zri, unchiul înelese c-n loculacela trebuia s se gseasc ceva foarte important i, încpînîmdu-se îndescifrarea petei, cu ajutorul lupei sale puternice, sfiri prin a recunoatesemnele. Erau tot caractere runice, pe care le citi fr nici o ovire:

² Arne Saknussemm! strig el pe un ton triumftor! Va s zic unnume i înc un nume islandez, numele unui savant din secolul al XVI-lea,al unui alchimist celebru!

L-am privit pe unchiul meu cu oarecare admiraie.

² Alchimitii acetia, relu el, Avicenna, Bacon, Lulle, Paracelsiuserau adevraii i singurii savani ai epocii lor. Ei au fcut descoperiri decare, pe drept cuvînt, ne minunm i azi. Acest Saknussemm de ce n-ar fiascuns i el vreo invenie uimitoare sub aceast criptogram de neîneles?Desigur c aa trebuie s fie. Ba chiar aa i este.

Imaginaia profesorului se înflcr la aceast ipotez.

² Fr îndoial, îndrznii eu s rspund, dar ce interes a putut saib acest savant s-i ascund astfel minunata sa descoperire? Pentru ce?

² Pentru ce! Pentru ce! tiu i eu? Parc Galileu n-a procedat la fel cuSaturn? Dar nu te teme: nu m voi lsa pîn ce n-o s descopr secretulacestui document, chiar de-ar fi s nu dorm i s nu mnînc zile i nopiîntregi.

² Oh! fcui eu.

² i cred c nici tu, Axel, adug el.ÅDrace, îmi zisei, bine c-am mîncat pentru amîndoi!µ

² i mai întîi, fcu unchiul meu, va trebui s aflm în ce limb a fostscris acest Åcifruµ. Cred c n-o s fie chiar aa de greu.

La aceste cuvinte am ridicat repede capul. Dar unchiul meu îicontinu monologul:

² De fapt, nimic nu-i mai uor. Documentul are o sut treizeci i dou




20

de litere, dintre care, aptezeci i nou consoane i cincizeci i trei vocale...Or, cum limbile meridionale urmeaz cam aceeai proporie de vocale iconsoane, în timp ce limbile nordice sînt infinit mai bogate în consoane, sîntsigur c-i vorba de o limb sudic.

Concluziile erau foarte juste.

² Dar în ce limb a fost scris documentul? Tocmai lucrul sta ateptam s-l aud din gura unchiului, care între

timp mi se dezvluise i ca un profund analist.

² Acest Saknussemm a fost un om învat, continu el. i, de vremece nu scria în islandez, limba lui matern, trebuie s fi ales, de preferin,limba cunoscut curent printre spiritele cultivate din secolul al XVI-lea.

Iat de ce m gîndesc la limba latin. Dac se va dovedi îns c mînel, a putea s încerc cu limba spaniol, francez, italian, greac sauebraic. Cum îns savanii din secolul al XVI-lea scriau îndeobte în limbalatin, am deci dreptul s spun a priori: e scris în latinete.

Am srit de pe scaun. Amintirile mele de latinist se revoltau împotrivapreteniei c aceast îniruire de cuvinte ciudate ar putea aparine dulceilimbi a lui Virgiliu.

² Da, e limba latin, relu unchiul meu, dar e o latin intenionatîncîlcit.

ÅPerfect! gîndii eu. Dac o descurci i pe asta, atunci eti cineva,unchiule!µ

² S o examinm cu atenie, spuse el, luînd foaia pe care scrisesem.Iat o serie de o sut treizeci i dou de litere, aezate într-o aparentdezordine. Sînt cuvinte unde se întîlnesc numai consoane, cum e, de pild,

primul cuvînt, mm. rnlls, altele în care, dimpotriv, abund vocalele, cum e,de pild, al cincilea cuvînt unteief, sau penultimul, oseibo. Or, aceastaezare arat c ea n-a fost fcut la întîmplare, ci c a reieit în mod matematic i c se datorete acelei raiuni necunoscute, care a dirijatsuccesiunea literelor. Mi se pare aproape sigur c fraza iniial a fost scriscorect i apoi inversat, dup o lege pe care trebuie s-o descoperim. Acelacare va gsi cheia acestui Åcifruµ, va putea descifra criptograma cu uurin.Dar care este cheia? Axel, n-ai gsit tu, cumva, aceast cheie?

La aceast întrebare neateptat n-am rspuns nimic, i nu frmotiv, cci privirile mi se opriser pe un fermector tablou atîrnat în perete,înfiînd portretul tinerei Graüben, pupila unchiului meu, care se afla

acum la Altona, la una din rudele ei, i a crei absen m întrista nespus.De altfel, azi pot s mrturisesc c frumoasa virlandez i nepotulprofesorului se iubeau, dar cu rbdare i foarte linitit, aa cum ade bineunor adevrai germani. Eram chiar logodii, dar bineîneles fr tireaunchiului, prea dedicat geologiei ca s poat înelege asemenea sentimente.Graüben era o fat încînttoare, blond i cu ochi albatri, cu un caracterpuin cam grav i cu o fire cam prea serioas pentru vîrsta ei, dar care miubea mult. În ceea ce m privete, eu o zeificam, dac se poate spune astfel!Aa se face c, într-o clip, imaginea micii mele virlandeze m smulse din



Jules Verne

21

lumea realitilor i m zvîrli în aceea a himerelor, a amintirilor.

i o revzui în gînd pe credincioasa tovar a lucrrilor ipreocuprilor mele. Ea m ajuta în fiecare zi s orînduiesc preioasele roci




22

ale unchiului i le eticheta împreun cu mine. i cît de priceput înmineralogie era aceast domnioar Graüben! Nu s-ar fi dat btut nici dectre un savant. Îi plcea s aprofundeze cele mai spinoase probleme aletiinei. Cîte ore plcute n-am petrecut studiind împreun! i cît de multinvidiam adesea soarta acestor pietre neînsufleite pe care le atingea cumîinile ei încînttoare!

Apoi, în orele de repaos, ne plimbam împreun, luînd-o pe aleileumbroase din Alster i ne duceam pîn la vechea moar prsit, atît depitoresc aezat la marginea lacului; i-n timp ce mergeam, vorbeam,inîndu-ne de mîn, îi povesteam tot felul de nzbîtii, de care ea rîdea cupoft.

Ajungeam astfel pîn la rmul Elbei i dup ce le spuneam noaptebun lebedelor care pluteau printre marii nuferi albi, ne întorceam acas cubarca cu motor.

M adîncisem în visurile mele, cînd, deodat, unchiul meu izbi cupumnul în mas i m readuse violent la realitate.

² Ei, zise el, ascult, biete, prima idee care trebuie s-i vin în mintepentru a încurca literele într-o fraz, îmi pare c-i aceea de-a scrie cuvintelevertical în loc de-a le scrie orizontal.

ÅIa te uit!µ gîndii eu.

² Acu' trebuie s vedem ce iese. Axel, ia scrie tu o fraz oarecare peacest petic de hîrtie; dar în loc s îniri literele aa cum vin, una dup alta,pune-le în coloane verticale, în aa fel încît s le grupezi cîte cinci sau ase.

Am îneles despre ce era vorba i am scris pe dat, de sus în jos:

T e l c e ü

e s t u a b i c , G e

u m m a r n b u i m a !

- Bine, zise profesorul, fr s citeasc ceea ce scrisesem. Acumaeaz cuvintele astea în linie orizontal.

M-am executat i am obinut fraza urmtoare:Telceii estuab ic, Ge ummarn buima!

² Perfect! exclam unchiul meu, smulgîndu-mi hîrtia din mîn, iat c

a i început s semene cu vechiul document; atît vocalele cît i consoanelesînt grupate în aceeai dezordine! Ba sînt chiar i majuscule în mijloculcuvintelor, i virgule, ca în pergamentul lui Saknussemm.

Am trebuit s recunosc c aceste observaii erau foarte ingenioase.

² Pentru ca s pot citi fraza pe care ai scris-o i pe care nu o cunosc,continu unchiul, adresîndu-mi-se direct, îmi va fi de ajuns s iau pe rîndprima liter a fiecrui cuvînt, apoi a doua, a treia i aa mai departe.



Jules Verne

23

i spre marea lui mirare, i mai ales a mea, el citi:Te iubesc mult, micua mea Graüben!

² Asta-i bun! fcu profesorul.

Nu-ncape îndoial c, neîndemînatic cum eram, ca orice îndrgostit,scrisesem fr s-mi dau seama aceast fraz compromitoare!

² Aadar, o iubeti pe Graüben?! m apostrof unchiul meu, pe unton de adevrat tutore.

² Da... nu... m bîlbîii.

² Aadar, o iubeti pe Graüben! repet el mecanic.

Ei bine, s folosim procedeul meu la documentul în chestiune!

Unchiul îi concentr din nou gîndurile asupra problemei care-lpreocupa, uitînd cu totul cuvintele mele nesocotite. i le numesc nesocotite,fiindc un savant nu poate înelege niciodat ce înseamn s fii îndrgostit.

Din fericire, problema cea mare a descifrrii documentului îl absorbi

din nou.În clipa cînd urma s experimenteze procedeul în care-i pusese toat

ndejdea, ochii profesorului Lidenbrock zvîrlir fulgere prin ochelari. i cumera foarte emoionat, degetele începur s-i tremure cînd apuc vechiulpergament. Apoi tui puternic i, cu o voce grav, silabisind pe rînd primaliter, apoi pe a doua a fiecrui cuvînt, îmi dict urmtoarele:

mmessunkaSenrA.icef d oK.segnittamurtn

eceriserrette,rotaivsa d ua,e d necse d sa d ne

lacartniiilujsiratracSarbmutabile d mek

meretarcsilucoYsleffenSnI

Dup ce am isprvit de scris, mrturisesc c eram i eu foarteemoionat; aceste litere, pe care unchiul mi le dictase una cîte una, nu aveaupentru mine un îneles i ateptam cu nerbdare ca de pe buzele lui s-i iazborul o fraz într-o latineasc desvîrit.

Dar cine ar fi putut s prevad ce-o s se întîmple?

O puternic lovitur de pumn fcu s se clatine masa, de îni cît colocerneala din climar i tocul îmi scp din mîn.

² Nu-i asta! ip înfuriat unchiul. N-are nici un îneles.

Apoi, strbtu biroul ca scpat din puc, coborî scara, ca o avalan

i, repezindu-se în strad, o lu la fug.




24

VVII

² A plecat? m întreb Martha, venind într-o goan, atras dezgomotul uii de la intrare, care fusese trîntit cu atîta violen, încît sezguduise toat casa.

² Da, i-am rspuns, a plecat de-a binelea!

² Ei bine, dar ce se-ntîmpl cu prînzul? întreb btrîna menajer.

² Nu va mai prînzi.

² i cina?

² N-o s mai ia nici cina.

² Cum? se mir Martha, împreunîndu-i mîinile.

² Nu, drag Martha, unchiul n-are s mai mnînce i nimeni din casaasta n-o s se mai ating de mîncare de acu' înainte. O s ne pun pe toi lapost, pîn cînd o reui s descifreze o veche hîroag, de nedescifrat.

² Doamne, Dumnezeule! Aadar, pîn atunci nu ne mai rmîne decîts murim cu toii de foame!

Cum îl tiam pe unchiul meu cît era de neclintit în hotrîrile pe carele lua, n-am îndrznit s-i mrturisesc c ne atepta o soart de neînlturat.

Btrîna servitoare, înspimîntat grozav, se întoarse gemînd înbuctrie.

Rmas singur, îmi veni ideea c-ar fi bine s m duc la Graüben, cas-i povestesc totul. Dar cum era s prsesc casa? Profesorul putea s picedintr-un moment într-altul. i dac m striga? Dac voia s reînceapmunca aceasta logogrific1, pe care i-ai propune-o zadarnic btrînului Edip? 2 i dac eu n-aveam s rspund la chemarea sa, ce se putea întîmpla?

Cel mai înelept lucru era, deci, s rmîn. Un mineralog din Besangonne trimisese tocmai atunci o colecie de geode silicoase pe care trebuia s leclasez. M-am pus imediat pe lucru. Le-am triat, apoi le-am etichetat, i amrînduit într-o vitrin toate aceste roci goale, înuntrul crora se micau micicristale.

Dar munca aceasta nu m absorbea. În schimb, vechiul documentnu-mi ddea nici mie pace, m preocupa în mod ciudat. Îmi vîjîia capul im simeam cuprins de o vag nelinite. Presimeam c foarte curînd se vaîntîmpla o catastrof.

1 A dezlega o ghicitoare, o vorbire neîneleas.2 Edip - erou mitologic grec, fiul lui Laios, regele Tebei, i al Iocastei. Potrivitlegendei Edip îi ucide întîmpltor tatl conform prezicerii unui oracol.



Jules Verne

25

Dup un ceas, toate geodele erau aezate în ordine. M cufundai înfotoliul cel mare de Utrecht, lsîndu-mi braele s atîrne în voie i cu capul




26

lsat pe spate. Mi-am aprins pipa cu eava lung i încovoiat, pe a creicup era sculptat o naiad întins alene, i dup aceea m-am distraturmrind procesul carbonizrii, care o transforma pe naiada mea într-oadevrat negres. Din timp în timp mai trgeam cu urechea s-mi dauseama dac nu se aud pai pe scar. Dar nu se auzea nimic. Unde putea fiunchiul acum? Mi-l închipuiam alergînd sub frumoii copaci de pe oseaua

Altona, gesticulînd, izbind cu bastonul cîte un zid, lovind buruienele cuviolen, decapitînd scaieii i tulburînd linitea berzelor singuratice.

Cum se va întoarce: triumftor sau descurajat? Cine va învinge pînla urm: el sau acest document, al crui secret va rmîne nedezlegat? Totîntrebîndu-m astfel, am luat într-o doar foaia de hîrtie pe care erauînirate literele acelea de neîneles, scrise de mine. i iar mi-am spus:

ÅCe-or fi însemnînd oare?µ

Am încercat s grupez în aa fel literele, încît s formez cuvinte. Darmi-a fost cu neputin. Am reunit cîte dou i cîte trei, i chiar cîte cinci sauase litere, dar tot n-am dat de vreun cuvînt cu îneles. Numai a

patrusprezecea, a cincisprezecea i a aisprezecea liter formau cuvîntulenglezesc ice. A optzeci i patra, optzeci i cincea i optzeci i asea literformau cuvîtul sir. Î n sfirit, în rîndul al treilea al documentului, amobservat cuvintele latineti rota, mutabile, ira, nec, arta.

ÅEi, drace, m gîndeam, aceste ultime cuvinte s-ar prea c-i daudreptate unchiului în privina limbii în care-i scris documentul!µ Poftim, înrîndul al patrulea am ochit i cuvîntul luco, care înseamn Ålemn sacruµ!

E drept c în rîndul al treilea se poate citi cuvîntul tabile d , care-inendoios de origine ebraic, iar în ultimul, cuvintele mer, arc, mere, care sîntcurat franuzeti.

Nu era greu s-i pierzi capul! Patru limbi diferite în aceeai frazabsurd! Ce legtur putea s fie între cuvintele ghea, d omn, mînie, cru d ,lemn sacru, schimbtor, mam, arc i mare?

Numai primul i ultimul cuvînt s-ar fi putut îmbina uor, fiindc nu-ide mirare ca într-un document scris în Islanda s se vorbeasc de Åo marede gheaµ. Dar ca s înelegi de aci restul criptogramei era cu totul altceva.

M zbteam, deci, neputincios, luptînd cu o enigm de nedezlegat;creierul mi se înfierbîntase i, privind foaia de hîrtie, începusem s clipescdes din ochi; mi se prea c cele o sut treizeci i dou de litere zboar în

jurul meu, ca acele dungi luminoase care joac în faa ochilor notri, cînd nise urc sîngele la cap.

Eram în prada unei adevrate halucinaii; m înbueam, aveamnevoie de aer. Fr s-mi dau bine seama, am început s-mi fac vînt cu foaiade hîrtie, care-mi trecea regulat pe dinaintea ochilor, cînd pe dos, cînd pefa.

i ce credei: nu mic mi-a fost surpriza cînd, în una din aceste repezifluturri ale hîrtiei, mi se pru c vd scrise pe dosul ei nite cuvinte foartecitee, cuvinte latineti, i printre ele craterem i terrestre!



Jules Verne

27

Deodat, mintea mi se lumin; aceste singure indicaii m fcur sîntrevd adevrul; descoperisem cheia documentului. Pentru a-l înelege nuera nici mcar nevoie s rstorni foaia i s-l citeti pe dos! Nu. Aa cum era,aa cum mi-l dictase unchiul, putea fi silabisit cu uurin. Ingenioaselecombinaii ale profesorului îi ddeau roadele. Avusese deci dreptate înprivina orînduirii literelor i nu greise cîtui de puin nici în privina limbii

în care era scris documentul! îi mai trebuia o Ånimica toatµ ca s poat citide la un cap la altul aceast fraz latineasc, i acest Åflecuteµ mi-ladusese mie întîmplarea!

E lesne de îneles de ce eram atît de emoionat! Mi se împienjeniserochii. Nu mai vedeam nimic. Am întins pe mas foaia de hîrtie. Aadar, erade ajuns s-mi arunc o privire asupra ei, pentru ca s descopr secretul.

În sfirit reuii s m mai linitesc. Ca s-mi potolesc nervii, îmiimpusesem s fac de dou ori ocolul odii i dup ce am urmat aceastÅprescripieµ, m-am cufundat din nou în fotoliul cel mare.

² S citim! am strigat, dup ce am tras în plmîni o mare cantitate de

aer.M aplecai peste mas; am pus pe rînd degetul pe fiecare liter i,

fr s m întrerup, fr s ovi mcar o clip, am citit cu glas tareîntreaga fraz.

Dar ce stupoare, ce spaim m-a cuprins! Mai întîi am rmas catrsnit. Cum?! Ceea ce aflasem se îndeplinise! S fi avut un om atîtaîndrzneal încît s ptrund...

² Ah! strigai eu, srind ca ars. Nu! nu! Nici vorb. Unchiul meu nu vati niciodat nimic. Asta i-ar mai lipsi, s afle de o asemenea cltorie! I-arveni numaidecît gustul s-o întreprind i nimic nu l-ar putea împiedica s

plece. E un geolog atît de încpînat! Ar pleca cu orice risc, chiar dac ar tic se-ntîmpl nu tiu ce! Ba mai mult, m-ar lua i pe mine cu el, i nune-am mai întoarce! Niciodat! Niciodat!

M aflam într-o stare de surescitare greu de descris.

ÅNu, nu! Asta nu se va întîmpla niciodat, mi-am zis eu cu energie, ifiindc st în puterea mea s împiedic ca o astfel de idee s-i vin în minteacestui tiran, o voi face.µ i cum, întorcînd pe toate feele documentul, la unmoment dat ar fi putut s descopere i el - ca i mine - cheia, m-am hotrîts-l distrug.

În cmin mai ardea puin foc. Apucai nu numai foaia de hîrtie, ci ipergamentul lui Saknussemm i, cu mîinile tremurînde, eram gata s azvîrltotul în foc i s nimicesc secretul acesta atît de periculos, cînd ua birouluise deschise i unchiul meu îi fcu apariia.




28

VV

Abia am avut vreme s pun pe mas nenorocitul acela de document.

Profesorul Lidenbrock prea foarte preocupat. Gîndul care-l stpîneanu-i dduse pace nici o clip i probabil c în timpul plimbrii scrutase totulcu de-amnuntul, analizase toat problema, folosise toate resurseleimaginaiei sale ca s nscoceasc ceva i acum se întorsese s pun înaplicare vreo nou combinaie.

În adevr, se aez în fotoliul su i, cu tocul în mîn, începu satearn o serie de formule care semnau cu un calcul algebric.

Îi urmream mîna tremurînd i nu-i pierdeam din ochi nici omicare. Oare era posibil s se iveasc pe neateptate vreun rezultat la carenici nu putea s ndjduiasc? Tremuram fr vreo pricin, fiindcadevrata i singura combinaie era descoperit, i a cuta alta însemna, puri simplu, o pierdere zadarnic de vreme.

Timp de trei ore nesfirite, unchiul meu a lucrat, fr s spun uncuvînt, fr s ridice mcar capul, tergînd, refcînd, i iari tergînd,luînd-o de la capt de o mie de ori.

tiam bine c dac ar fi izbutit s rînduiasc aceste litere în toatefelurile posibile, ar fi ajuns pîn la urm s descifreze criptograma. Dar maitiam, de asemenea, c numai douzeci de litere se pot combina în douquintilioane, patru sute treizeci i dou quatralioane nou sute doutrilioane, opt miliarde, o sut aptezeci i ase milioane ase sute patruzecide mii de feluri... Or, în fraz erau o sut treizeci i dou de litere, iar acesteo sut treizeci i dou de litere formau, prin combinaie, un numr uria defraze diferite alctuite din cel puin o sut treizeci i trei de cifre, numr

aproape imposibil de numit i care scap oricrui calcul.Eram sigur c nu va putea rezolva problema în felul acesta eroic.

i timpul trecea; se fcuse noapte; zgomotele strzii se potoliser, darunchiul meu tot mai sttea aplecat peste cifre, fr s vad sau s aud pecineva, nici mcar pe Martha, femeia asta atît de cumsecade, careîntredeschisese ua întrebîndu-l:

² Domnul va lua cina ast-sear?

Martha trebui s plece îns, fr nici un rspuns. În ceea ce mprivete, dup ce m-am stpînit cîtva timp, am fost cuprins de un somn deneînvins i am adormit pe marginea canapelei, în timp ce unchiul

Lidenbrock tot calcula i tergea mereu. Cînd m-am trezit a doua zi,neobositul i harnicul profesor mai lucra înc. Ochii si împienjenii, faapalid, pomeii roii ai obrajilor, totul mrturisea cît de înverunat se luptasecu imposibilul, i în ce oboseal a minii, în ce strdanie a creierului trebuies se fi scurs acele ceasuri nesfirite.

Starea sa îmi inspira într-adevr mil. În ciuda imputrilor pe carem credeam îndreptit s i le fac, am fost cuprins de o netgduit emoie.Bietul om era atît de stpînit de ideea, sa, încît uitase s se i înfurie. Toate



Jules Verne

29

forele sale vitale erau concentrate asupra unui singur punct, i, cum ele nuse eliberau prin supapa lor obinuit, m temeam ca tensiunea în care seafla s nu-l fac s plesneasc dintr-un moment într-altul.

C-un singur gest a fi putut s-l scap din acest clete de fier care îistrîngea easta, c-un singur cuvînt numai!

Dar am tcut.i doar eram bun din fire. Atunci de ce am rmas mut într-o

asemenea împrejurare? Trebuie s spun c-o fceam chiar spre bineleunchiului meu.

ÅNu, nu, îmi ziceam eu mereu, nu voi vorbi! Fiindc altfel, deîndat ceva afla despre ce-i vorba, va voi s plece într-acolo. Îl cunosc doar: nimic nul-ar putea opri. Are o imaginaie vulcanic, i, pentru a face ceea ce nu aureuit ali geologi, ar fi în stare s-i rite chiar viaa. Aadar, trebuie s taci s pstrez secretul pe care din întîmplare l-am descoperit! A-l da în vileag,ar însemna s-l ucid pe profesorul Lidenbrock! N-are decît s-l ghiceascdac poate. Nu vreau s-mi reproez într-o zi c l-am dus la pieire!µ

De-ndat ce-am luat hotrîrea asta, mi-am încruciat braele i amateptat.

Dar, din pcate, îmi fcusem socotelile fr a prevedea întîmplarea ceavea s aib loc la numai cîteva ore dup aceasta.

Dimineaa, cînd Martha voi s se duc la pia, gsi ua de la stradîncuiat. Cheia cea mare lipsea din broasc. Cine o scosese? Nu-ncpeaîndoial c unchiul meu, cînd se întorsese în ajun de la acea precipitatexcursie pe care o fcuse.

Urmrea oare vreun scop? O fcuse din nebgare de seam? Voia sne supun chinurilor foamei? Nu cred, cci acest lucru ar fi întrecut oricemsur. Cum?

Martha i cu mine s cdem victimele unei întîmplri care nu neprivea cîtui de puin?

Da, chiar aa era! i deodat mi-am amintit de un lucru carese-ntîmplase cu cîiva ani în urm i de care m îngrozesc i azi. În aceaperioad, unchiul meu lucra la marea sa clasificare mineralogic i, fiindcsttuse nemîncat patruzeci i opt de ore, a trebuit ca i noi trei s respectmacest regim Åtiinificµ. În ceea ce m privete, m-am ales atunci cu nitecrampe la stomac, care nu erau cîtui de puin distractive pentru un biatdestul de mînccios.

Am rmas de aceea încredinat c vom fi lipsii de masa de prînz, aacum pierdusem i cina, cu o sear înainte. Eram totui hotrît s rabd ca unadevrat erou i s nu cedez în faa chinurilor foamei. Dar buna noastrMartha lu toate lucrurile astea foarte în serios i era dezndjduit, biatafemeie! Cît despre mine, imposibilitatea de a prsi casa m stingherea multmai mult. i e lesne de îneles de ce.




30

În acest timp, unchiul meu lucra mereu, fr rgaz; se pierdea cuînchipuirea în lumea ideal a combinaiilor, tria departe de pmînt i înafara oricror nevoi pmînteti.



Jules Verne

31

Ctre amiaz îns, foamea începu s m chinuie de-a binelea.Martha, în nevinovia ei, mîncase în ajun toate proviziile din cmar, aa cnu se mai gsea nimic în cas. Totui, nu m ddeam btut. Ba chiar îmifceam un punct de onoare din acest Åeroismµ.

Sunar i ceasurile dou. Toat situaia asta devenise ridicol, maimult chiar, de nesuferit. Încercam s m conving c s-ar putea s exagerezimportana documentului; c unchiul meu n-o s-i dea atîta crezmînt i os vad c la mijloc e o simpl mistificare. Iar dac, în cel mai ru caz, ar fiispitit s înceap aventura, voi fi în stare s-l împiedic. Îmi spuneam c eposibil s descopere el însui cheia Åcifruluiµ i atunci m-a alege doar cu unpost nedorit!

Toate aceste raionamente, pe care în ajun le-a fi respins cuindignare, mi se prur nespus de bune; am socotit absurd faptul de a fiateptat atît de mult i m hotrîi s-i spun totul.

Cutam tocmai cum s intru în vorb cu el, aa, mai pe de departe,cînd profesorul se ridic i-i puse plria, gata s plece.

Cum! S plece i s ne lase iari încuiai în cas?

Niciodat!

² Unchiule! exclamai. Dar nu prea s m fi auzit.

² Unchiule Lidenbrock! am repetat, ridicînd uor glasul.

² Ce-i? fcu el, ca i cum s-ar fi trezit chiar atunci din somn.

² Ei, dar cheia?

² Care cheie? A, cheia de la u?

² Nu, am strigat eu, cheia documentului!

Profesorul m privi lung pe deasupra ochelarilor; pesemne cobservase ceva neobinuit pe figura mea, cci m apuc strîns de bra i,fr s poat rosti o vorb, m întreb din ochi. i cred c niciodat vreocerere n-a fost formulat atît de limpede.

Am dat din cap ca s întresc înc-o dat ceea ce spusesem.

La rîndu-i, el cltin din cap, oarecum comptimitor, ca i cum ar fiavut de-a face cu un nebun.

Dac am vzut aa, am fcut un gest i mai categoric.

Ochii îi luceau cu o strlucire vie; mîna-i deveni amenintoare.

Discuia aceasta mut, dus în asemenea împrejurri, ar fi interesatchiar i pe spectatorul cel mai nepstor, îmi era pur i simplu fric s maivorbesc, cci m temeam ca-n primele clipe de bucurie unchiul meu s num înbue cu îmbririle. Dar insist atît de mult, încît a trebuit s-irspund.

² Da, cheia aceea!... Întîmplarea!...

² Ce tot spui? strig el cuprins de-o emoie de nedescris.

² Iat, am continuat eu i i-am întins foaia pe care scrisesem. Citete!




32

² Dar nu îneleg absolut nimic! rspunse el, mototolind foaia de hîrtie.

² Da, n-are nici un îneles dac o citeti de la început, dar ia vezi, nucumva de la sfirit...

Nici nu terminasem bine fraza, c profesorul i scoase un strigt, sau,mai precis, un adevrat rcnet! în cugetul su se fcu deodat lumin; era

transfigurat. ² Ah! ingeniosule Saknussemm! strig el, tu ai scris întîi fraza de-a-

ndoaselea?

i repezindu-se la foaia de hîrtie, cu ochi tulburi, cu vocea-itremurtoare citi tot documentul, începînd de la ultima liter i ajungînd laprima.

El era conceput în termenii urmtori:

In Sneffels Yoculis craterem kem d elibat

umbra Scartaris Julii intra calen d as d escen d e,

au d as viator, et terrestre centrum attinges.

Ko d feci. Arne Saknussemm Ko d eci. Arne Saknussemm

Ceea ce, tradus din aceast latineasc incorect, înseamn:

Coboar în craterul d e la Yocul d in

Sneffels, pe care umbra lui Scartaris vine

s-l mângâie înainte d e calen d ele lui iulie,

cltorule în d rzne, i vei ajunge

în centrul Pmântului. Ceea ce am i fcut.

Arne Saknussemm

La citirea acestor rînduri, unchiul meu sri în sus, de parc s-ar fiatins pe neateptate de o butelie de Leyda. Îndrzneala, bucuria iconvingerea îl fceau mre.

Nu-i mai gsea o clip de astîmpr, se apuca mereu cu amîndoumîinile de cap; muta scaunele dintr-un loc într-altul; strîngea crilegrmad; fcea tot felul de jonglerii cu preioasele sale geode de te minunai,ori împrea cîte un pumn în dreapta i în stînga. În cele din urm se linitii, ca un om sleit din pricina unei prea mari risipe de energie, czu în fotoliu.

² Cît e ceasul? întreb el dup cîteva clipe de tcere.

² Trei, i-am rspuns eu.

² Ia te uit ce repede a trecut vremea! Mi-e o foame de nu mai pot. Ei,acu' s trecem la mas. Apoi, o s vedem...

² Ce s vedem?

² O s-mi faci geamantanul.

² Cum?! strigai eu.

² i pe al tu, adug neîndurtorul profesor, intrînd în sufragerie.



Jules Verne

33

VVII

La auzul acestor cuvinte, m trecu un fior prin tot corpul. Totui,m-am stpînit. M silii s par mai linitit decît oricînd. Numai argumenteletiinifice îl puteau opri pe profesorul Lidenbrock de la ce-i pusese-n gînd.

i argumente aveam destule, i înc foarte serioase, pentru a-i dovediimposibilitatea unei asemenea cltorii.

S pleci spre centrul Pmîntului! Ce nebunie! Mi-am rezervat înspentru un moment mai prielnic aceast discuie i m-am dus s m îngrijescde mas.

Cred c-i de prisos s mai redau sudlmile unchiului în faa meseigoale. Apoi totul se lmuri. Martha îi recpt libertatea de aciune i alergla pia s cumpere tot ce trebuia, i îi rîndui lucrurile în aa fel, încîtnumai dup un ceas ne-am astîmprat foamea i am putut judeca situaiamai bine.

În timpul mesei, unchiul meu a fost aproape vesel i, din cînd în cînd,îi scpa cîte-o nevinovat glum de savant. Dup desert îmi fcu semn s-lurmez în biroul lui.

M-am supus pe dat. El se aez la un capt al mesei sale de lucru,iar eu la cellalt capt.

² Axel, începu el cu un glas îndeajuns de blînd, eti un biat foarteingenios; mi-ai fcut un mare serviciu, tocmai cînd, plictisit i obosit de atîtamunc, eram gata s dau naibii toate aceste încîlcite combinaii. Unde a firtcit cu cutrile mele? Nimeni nu poate ti!

Nu voi uita niciodat acest lucru, biete, i din gloria pe care o vom

dobîndi o s ai i tu partea ce i se cuvine.ÅEi, mi-am zis eu, acum, c e bine dispus, a venit tocmai momentul

s discutm despre aceast glorie!µ...

² Mai înainte de toate, continu unchiul meu, îi recomand cea maistrict discreie. Ne-am îneles, nu-i aa? în lumea savanilor sînt destui carem invidiaz i nu puini sînt aceia care ar voi din tot sufletul s întreprindaceast cltorie, de care vor începe a bnui cîte ceva abia la întoarcereanoastr.

² Crezi c o s se gseasc atîia îndrznei? l-am întrebat eu mirat.

² Bineîneles; cine ar mai ovi la gîndul c poate s dobîndeasc o

asemenea faim? Dac documentul sta ar fi cunoscut, o armat întreag degeologi s-ar repezi pe urmele lui Arne Saknussemm!

² Ca s-i spun drept, unchiule, e un lucru de care nu sînt chiar atîtde convins, cci nimic nu dovedete autenticitatea documentului.

² Cum, nici cartea în care l-am descoperit?

² Bine, s presupunem c însui Saknussemm ar fi scris rîndurileacestea! Dar oare rezult de aci numaidecît c Saknussemm a întreprins cu




34

adevrat aceast cltorie i c acest vechi pergament nu cuprinde în el vreomistificare?

Apoi mi-a prut îndeajuns de ru c scpasem acest ultim cuvînt camîndrzne. Profesorul îi încrunt sprîncenele stufoase i m temeam s nu ficompromis toat discuia. Din fericire, nu s-a întîmplat nimic ru. Severulmeu interlocutor schi un fel de zîmbet i-mi spuse:

² Asta o s vedem mai tîrziu.

² Ah! am exclamat puin jignit; atunci d-mi voie, cel puin, s-miexpun toate obieciile cu privire la acest document.

² Vorbete, biete, nu te sfii. Ai toat libertatea s-i exprimi prerea.Acu' nu mai eti nepotul meu, ci un coleg. Începe, dar!

² Ei bine, voiam s te întreb mai întîi ce sînt aceti

Yocul, Sneffels i Scartaris, de care n-am auzit vorbindu-se niciodat?

² Nimic mai uor. Tocmai am primit acum cîtva timp o hart de laprietenul meu Augustus Petermann, din Leipzig; nici nu se putea ssoseasc mai la anc. Ad-o încoace. Vezi c e în biblioteca cea mare, în altreilea atlas din rîndul doi, la seria Z, despritura a patra.

M-am ridicat i, datorit indicaiilor sale precise, am gsit atlasulcerut. Unchiul îl deschise i rosti:

² Iat una din cele mai bune hri ale Islandei. A fost întocmit deHenderson, i, cu ajutorul ei, cred c vom rezolva toate dificultile care sevor ivi.

M-am aplecat peste hart.

² Vezi insula asta? E format numai din vulcani, spuse profesorul, i

bag de seam c toi poart numele de Yocul.În limba islandez, cuvîntulsta înseamn Åghearµ. Or, la latitudinea ridicat a Islandei, majoritatea

erupiilor îi fac loc printre straturile de ghea.

De aici vine denumirea de Yocul, care a fost dat tuturor acestormuni vulcanici de pe insul.

² Bine, i-am rspuns, dar Sneffels ce-i?

Ndjduiam c la aceast întrebare n-o s primesc nici un rspuns,dar m-am înelat.

² Urmrete-m pe coasta occidental a Islandei, relu unchiul meu.Vezi Reykjavik, capitala rii? Da?

Foarte bine! Urc de-a lungul nenumratelor fiorduri care brzdeazaceste rmuri roase de apele mrii, i poposete puin sub cel de al aizecii cincilea grad de latitudine. Ce vezi acolo?

² Un fel de peninsul care seamn cu un os descrnat, ce se terminprintr-o uria rotul.

² Comparaia e just, biete. Dar pe aceast rotul nu vezi nimic?



Jules Verne

35

² Ba da, un munte care pare a fi crescut din mare.

² Ei bine, acesta-i muntele Sneffels!

² Sneffels?!




36

² Chiar el. E un munte înalt de 5.000 picioare1, unul dintre cei maimari de pe insul, i care va deveni, cu siguran, cel mai renumit vulcandin lumea întreag, dac craterul su ajunge în centrul Pmîntului.

² Dar e cu neputin! strigai, înlînd din umeri, revoltat la culme de oasemenea presupunere.

² Cu neputin! rspunse profesorul Lidenbrock pe un ton aspru. ide ce, m rog?

² Fiindc craterul vulcanului e astupat, fr îndoial, de lav, de rociincandescente, i atunci...

² Dar dac e vorba de un vulcan stins?

² Stins?

² Ei da. În momentul de fa, numrul vulcanilor activi de pe întreagasuprafa a globului nu trece de trei sute, pe cînd numrul vulcanilor stinie cu mult mai mare. Or, vulcanul Sneffels este socotit printre acetia dinurm. Mrturiile istorice pe care le avem consemneaz c a erupt doar o

dat, în 1229, i de atunci zgomotele sale subterane s-au potolit încetul cuîncetul i nu mai e socotit printre vulcanii activi.

La aceste desluiri precise, nu mai aveam ce rspunde i de aceeam-am grbit s art celelalte puncte obscure, pe care le conineadocumentul.

² Dar cuvîntul Scartaris ce înseamn, l-am întrebat, i ce rost au aicicalendele lui iulie?

Unchiul meu se gîndi cîteva minute. Avui o clip de ndejde, darnumai una, cci, în curînd, iat ce-mi rspunse:

² Ceea ce tu numeti obscur e pentru mine un lucru limpede. Asta

dovedete tocmai grija plin de ingeniozitate cu care Saknussemm a vruts-i precizeze descoperirea. Sneffels are mai multe cratere i deci trebuieneaprat s se indice care dintre ele duce spre centrul Pmîntului. i atunci,ce a fcut savantul islandez? A observat c în preajma calendelor lui iulie,adic prin ultimele zile ale lunii iunie, unul din vîrfurile muntelui, i anumeScartaris, îi proiecta umbra pîn la gura craterului despre care e vorba, i aconsemnat acest fapt în documentul su. Putea el oare da o indicaie maiprecis, i, odat ajuni în vîrful Sneffelsului, ar fi cu putin s ovimasupra drumului pe care trebuie s-l urmm?

Hotrît lucru, unchiul meu avea rspuns la toate.

Vedeam bine c e de nebiruit în ceea ce privete interpretareacuvintelor din vechiul pergament. Am încetat deci s-l mai hruiesc înaceast direcie i, cum mai înainte de toate trebuia convins, m-am hotrîts trec la obieciunile tiinifice, care erau mult mai serioase, dup prereamea.

² Ei, sînt silit s recunosc, i-am spus, c fraza lui Saknussemm elimpede i nu-i poate lsa nici o urm de îndoial. Deci, nu m îndoiesc c

1 Msur englezeasc . Un picior =0,324 m.



Jules Verne

37

savantul acesta a coborît în fundul vulcanului Sneffels, c a vzut umbravîrfului Scartaris mîngîind marginile craterului înainte de calendele lui iulie,ba chiar cred c a auzit povestindu-se în legendele din vremea sa c acestcrater ducea spre centrul Pmîntului; dar c ar fi ajuns el însui pîn acolo,c ar fi întreprins cu adevrat aceast cltorie, i c s-a i întors - asta nu,în ruptul capului, nu!

² i, m rog, de ce nu? m întreb unchiul meu cu o ciudat ironie.

² Din pricin c toate teoriile tiinifice arat în mod evident c oasemenea isprav e cu neputin.

² Toate teoriile spun asta? pru s se mire profesorul, luînd un aerglume. Ah! ale naibii teorii! Cît ne vor stingheri, bietele teorii!

Cu toate c vedeam c-i bate joc de mine, vorbii mai departe.

² E doar un lucru absolut recunoscut c la fiecare aptezeci depicioare adîncime sub scoara Pmîntului, cldura crete aproape cu ungrad! Or, admiînd aceast proporionalitate constant i, cum raza

Pmîntului are cam 1500 leghe

1

, în centrul Pmîntului trebuie s fie otemperatur care depete dou sute de mii de grade.

Materiile din interiorul Pmîntului se afl deci în stare de gazeincandescente, cci metalele, aurul, platina, rocile cele mai dure nu potrezista la o asemenea cldur.

i atunci, n-am dreptul oare s m îndoiesc c-i cu putin sptrunzi într-un asemenea mediu?

² Aadar, Axel, cldura te pune în încurctur?

² Desigur. Dac am ajunge la o adîncime de numai zece leghe, amatinge limita scoarei pmînteti i temperatura ar depi 1 300 grade.

² i i-e fric s nu te topeti?

² Te las pe dumneata s hotrti, am rspuns îmbufnat.

² Ei, dac-i aa, iat ce hotrsc eu, mi-a rspuns profesorulLidenbrock, luîndu-i un aer grav: nimeni

² i deci nici tu - nu poate ti cu siguran ce se petrece înuntrulPmîntului, dat fiind c noi nu cunoatem decît a dousprezecea mia partedin raza lui; tiina e mereu perfectibil, i fiecare teorie este neîncetatînlturat de o teorie mai nou. Pîn la Fourier nu s-a crezut oare ctemperatura spaiilor interplanetare scade mereu, iar astzi nu se tie cgerurile cele mai mari din stratosfer nu trec de patruzeci sau cincizeci de

grade sub zero? De ce nu s-ar întîmpla acelai lucru i cu clduradinuntrul Pmîntului? De ce adic, la o anumit adîncime, s nu ating icldura o limit staionar în loc s creasc într-atîta, încît s se ridice pînla gradul de topire al mineralelor celor mai refractare?

Cum unchiul meu adusese problema pe trîmul ipotezelor, n-am maiavut ce s-i rspund.

1 Msur englezeasc . O leghe =4,44 km




38

² Ei bine, îi voi spune c adevraii savani, printre alii i Poisson,au dovedit c dac înuntrul Pmîntului ar fi o cldur de dou sute de miide grade, gazele incadescente, care provin din materiile topite, ar dobîndi oasemenea elasticitate, încît scoara Pmîntului n-ar putea s reziste i arplesni ca pereii unui cazan sub presiunea vaporilor.

² Asta e prerea lui Poisson, unchiule.

² Sînt de acord, dar e i prerea altor geologi ilutri, care susin cinteriorul Pmîntului nu-i format nici din gaze, nici din ap, nici din cele maigrele roci pe care le cunoatem, cci, în acest caz, Pmîntul ar avea ogreutate de dou ori mai mic.

² Oh! dar cu ajutorul cifrelor poi dovedi orice vrei!

² Nu, nu numai cu cifre, biete, dar i cu fapte!

Oare nu-i un lucru precis c numrul vulcanilor a sczut considerabildin primele zile ale Pmîntului? i dac exist, într-adevr, cldur încentrul Pmîntului, nu se poate trage concluzia c ea tinde s scad?

² Unchiule, dac intri pe trîmul presupunerilor cred c e inutil smai discutm.

² Iar eu îi spun c prerea mea se sprijin pe prerile unor savani imai competeni. Îi aminteti de vizita pe care mi-a fcut-o celebrul chimistenglez Humphry Davy în 1825?

² N-am cum s-mi amintesc, cci am venit pe lume cu nousprezeceani mai tîrziu!

² Ei bine, Humphry Davy, fiind în trecere spre

Hamburg, a venit s m vad. Am discutat îndelung i, printre altechestiuni, am confruntat împreun ipoteza pus de unii c sîmburele intern

al Pmîntului ar fi lichid. i am fost amîndoi de acord c ipoteza nu poatesta în picioare dintr-un motiv cruia tiina nu i-a gsit înc rspuns.

² Care anume? l-am întrebat oarecum mirat.

² Acela c aceast mas lichid ar fi supus, ca i oceanul, atracieilunare, i, în consecin, de dou ori pe zi s-ar produce fluxuri i refluxuriinterne, care, ridicînd scoara Pmîntului, ar da natere la cutremure depmînt periodice.

² Dar, unchiule, e un lucru tiut de toat lumea c suprafaa globuluia fost supus combustiunii i cred c ne este îngduit s presupunem csuprafaa exterioar s-a rcit, pe msur ce cldura s-a retras spre centru.

² Eroare, rspunse unchiul meu; Pmîntul a fost înclzit de ctrecombustiunea de la suprafaa lui, iar nu cum crezi tu. Suprafaa sa eraformat dintr-o mare cantitate de metale, ca potasiul i sodiul, care auproprietatea de a se aprinde de la sine, chiar numai în contact cu aerul i cuapa. Aceste metale au luat foc cînd vaporii atmosferici au czut pe Pmîntsub form de ploaie, i, încetul cu încetul, cînd apele au ptruns printrecrpturile scoarei Pmîntului, ele au dat natere la noi incendii, însoite deexplozii i erupii. Faptul acesta ne explic de ce vulcanii erau atît de



Jules Verne

39

numeroi la începutul existenei Pmîntului.

² Iat o ipotez ingenioas! strigai eu, oarecum fr voia mea.

² i pe care Humphry Davy mi-a lmurit-o chiar aci, printr-oexperien foarte simpl. El a întocmit o bil metalic, în special dinamestecul celor dou metale despre care i-am vorbit i care înfia perfect

globul nostru; i ori de cîte ori picura pe suprafaa ei o boare fin de ap, eaîncepea s se umfle, s se oxideze i îndat se forma un mic munte; în vîrfulmuntelui aprea un crater, care i erupea înclzind întreaga bil într-atît,încît n-o mai puteai ine în mîn.

În adevr, argumentele profesorului începuser s m clatine înconvingerile mele, mai ales c le susinea cu pasiunea i înflcrarea ce-lcaracterizau.

² Dup cum vezi, Axel, adug el, starea sîmburelui central a datnatere la diferite ipoteze printre geologi i din toate cîte se susin, nimic nupoate fi mai puin dovedit decît c ar exista acolo o cldur interioar; dupmine, ea nu exist i nici nu poate exista.

Dar, la urma urmei, ca i Arne Saknussemm, vom vedea la faalocului ce-i adevrat în aceast chestiune.

² Ei da! i-am rspuns eu simindu-m atras de entuziasmul unchiuluimeu, da, vom vedea, dac ne va fi posibil s vedem ceva acolo.

² i de ce nu? Ne putem bizui pe fenomenele electrice, ca s nelmurim, i chiar i pe atmosfera, care, datorit presiunii, poate deveni mailuminoas pe msur ce te apropii de centrul Pmîntului.

² Da, da! Se prea poate s fie i aa!

² Asta e sigur, mi-a rspuns triumftor unchiul meu; dar îi recomand

cea mai deplin tcere, auzi tu? S nu sufli un cuvînt despre tot ce-ai aflatpîn acum, ca nu cumva s afle cineva i s-i vin ideea de-a ajungeînaintea noastr în centrul Pmîntului.




40

VVIIII

Astfel s-a sfirit aceast memorabil discuie, de pe urma creia multtimp nu mi-am putut reveni. Am ieit din biroul unchiului meu ameit i,cum mi se prea c pe strzile Hamburgului nu-i destul aer ca s-mi vin în

fire, m-am îndreptat spre rmul Elbei, cu gîndul s iau vaporul cu aburicare face legtura între ora i gara Hamburg.

Eram oare convins de cele ce auzisem? Nu m aflam, cumva, subinfluena dominatoare a profesorului Lidenbrock? Trebuia oare s iau înserios hotrîrea lui de a porni spre centrul Pmîntului? îmi fusese dat s audspeculaiile nesbuite ale unui nebun, sau deduciile tiinifice ale unuimare geniu? în toate acestea, unde se sfirea adevrul i de unde începeaeroarea?

M zbteam, oscilînd între o mie de ipoteze contradictorii i nu tiamde care s m ag.

Cu toate c acum entuziasmul începea s-mi cam slbeasc, îmiaminteam totui destul de bine c în decursul discuiei fusesem pe deplinconvins. De aceea a fi vrut s plec îndat, ca s nu mai am timp de gîndit.

Da, în momentul acela nu mi-ar fi lipsit curajul s-mi facgeamantanul.

Trebuie totui s mrturisesc c, dup o or, calmul mi-a revenit,nervii mi s-au destins i din prpstiile adînci ale Pmîntului am ajuns dinnou la suprafa.

² Ce absurditate, strigai eu, ce neghiobie! Asta nu-i o propunere deluat în seam pentru un tînr cu judecata sntoas. Totul nu-i decît oplsmuire. Probabil c am dormit prost i am avut un vis urît.

În timpul acesta, tot mergînd pe rmul Elbei, am dat ocol oraului.Am ajuns în port i am luat-o pe oseaua Altona. M stpînea un fel depresimire, o presimire care de altfel s-a adeverit, cci în curînd o zrii pemicua mea Graüben, care venea cu pasul sprinten spre Hamburg.

² Graüben, am strigat-o eu de departe.

Fata se opri pe loc - puin tulburat, îmi închipui - auzindu-sestrigat pe nume, pe oseaua aceea. Din cîiva pai am i fost lîng ea.

² Axel, îmi spuse ea cu mirare, ai venit, cumva, s m întîmpini? E-foarte frumos din partea dumitale!

Dar cînd m privi mai bine, îi ddu seama uor c nu prea eram înapele mele i c m frmînta ceva.

² Dar ce ai? m întreb ea, întinzîndu-mi mîna.

² Ce am, Graüben!? am exclamat eu.



Jules Verne

41

În dou secunde i în trei fraze, frumoasa mea virlandez fu pus lacurent cu toat situaia. Ea tcu timp de cîteva minute. Inima ei btea oarela fel ca a mea?




42

Nu tiu, îns mîna ei a rmas linitit într-a mea. Am mers vreo sutde pai, fr s ne spunem nimic.

² Axel, rosti ea, într-un tîrziu.

² Da, scumpa mea Graüben!

² Du-te, va fi o cltorie frumoas!

La auzul acestor cuvinte, am tresrit.

² Da, Axel, va fi o cltorie demn de nepotul unui savant. Un om secuvine s aib cutezan, s se disting prin ceva, printr-o aciune mrea!

² Cum, Graüben, tu nu m sftuieti s renun la o asemeneaaventur?

² Nu, dragul meu Axel, ba mai mult chiar, v-a întovri bucuroas,dac n-a ti c o biat fat ca mine v-ar fi o povar.

² Spui adevrat?

² Da, foarte adevrat.

Ah! femei, inimi venic neînelese! Cînd nu sîntei fiinele cele maitemtoare de pe lume, sîntei cele mai curajoase! în toate aciunile voastre,raiunea n-are ce cuta. Cum, fetia asta m încuraja s iau parte laexpediie? i nici ea nu s-ar fi temut s-o încerce?! M îndeamn s-o fac, deim iubete!...

Eram nedumerit i, de ce s n-o spun, de-a dreptul ruinat.

² Graüben, am reluat eu, vom vedea dac i mîine o s-mi vorbeti lafel.

² Mîine, Axel, voi spune acelai lucru ca i azi.

Ne-am inut tot timpul de mîn, urmîndu-ne drumul într-o adînctcere. Trecusem prin atîtea emoii în decursul acelei zile, c eram pur isimplu zdrobit.

ÅLa urma urmei, m gîndii eu, pîn la calendele lui iulie mai avemînc mult, i pîn atunci se mai pot întîmpla atîtea evenimente care s-lvindece pe unchiul meu de ideea fix de a cltori sub pmînt.µ

Se înnoptase de-a binelea cînd am ajuns acas, în Königstrasse. Mateptam s gsesc casa cufundat în tcere: pe unchiul culcat, dup cum îiera obiceiul, iar pe menajera Martha tergînd pentru ultima oar praful însufragerie. Dar nu inusem seama de nerbdarea profesorului. L-am gsitipînd i agitîndu-se de colo-colo, în mijlocul unei cete de hamali, care

descrcau nite lucruri în curte, în timp ce btrîna menajer nu mai tiaunde-i st capul.

² Dar vino odat, Axel; grbete-te, nenorocitule!



Jules Verne

43

Îmi strig el, zrindu-m înc de departe. C doar mai avem atîtea:valiza ta nu e înc fcut, hîrtiile mele nu sînt puse în ordine, cheia de lageanta mea de voiaj parc a ascuns-o naiba, c n-o gsesc; dup cum vezi,




44

nici omul care trebuia s-mi aduc ghetrele nu mai vine!...

Am rmas ca trsnit. Îmi pierise i glasul. i abia de am mai pututîngîna aceste cuvinte:

² Aadar, plecm?

² Da, nenorocitule, i cînd te gîndeti c tocmai acum i-ai gsit s teduci la plimbare, în loc s fii aici!

² Aadar, plecm?! am repetat eu cu glas sczut.

² Da, poimîine, la prima or a dimineii.

N-am mai putut s-l ascult i am fugit în cmrua mea.

Nu mai era nici o îndoial. Unchiul meu folosise din plin toatdup-amiaza ca s-i procure o parte din obiectele i instrumentele necesarecltoriei; curtea era toat ticsit de scri de frînghie, de frînghii cu noduri,de tore, de bidoane, de cîrlige de fier, de tîrncoape, de bastoane cu vîrful defier i de cazmale, pe care abia le-ar fi putut duce zece oameni.

Am petrecut o noapte îngrozitoare. Nici nu se fcuse bine lumin, cam i auzit pe cineva strigîndu-m.

Eram hotrît s nu deschid ua cu nici un pre. Dar cum a fi pututs rezist acelui glas dulce, care rostea aceste cuvinte: ÅScumpul meu Axel?µ

Am ieit din odaie. Mi-am închipuit c figura mea descompus,paloarea feei, ochii înroii de nesomn o vor impresiona pe Graüben i îi vorschimba gîndurile.

² Ah, scumpul meu Axel, îmi spuse ea, vd c ari mai bine ipresupun c odihna din timpul nopii a avut darul s te calmeze.

² S m calmeze!... strigai eu uimit.

M-am repezit la oglind i, într-adevr, nu artam chiar atît de ruprecum bnuisem. Era de necrezut.

² Axel, relu Graüben, am stat mai mult timp de vorb cu tutorelemeu. E un savant îndrzne, un om de mare curaj, i cred c-i vei amintitotdeauna c sîngele lui curge i-n vinele tale. Mi-a vorbit de proiectele, dendejdile lui, i mi-a artat pentru ce s-a hotrît s întreprind aceastcltorie i cum sper s-i ating scopul. i nu m îndoiesc c va izbîndi.Ah, scumpul meu Axel, cît e de frumos s te devotezi astfel tiinei!

Ce glorie îl ateapt pe domnul Lidenbrock, i cînd te gîndeti c i tuvei împrti din aceast glorie, c ea se va rsfrînge i asupra ta!... La

întoarcere, Axel, vei fi un brbat în toat puterea cuvîntului, egalul su, liberpe prerile, pe aciunile tale, liber, în sfirit, de...

Graüben se roi i nu sfiri fraza. Vorbele ei m însufleir. Totui num puteam obinui cu gîndul c vom pleca. Am tras-o pe Graüben sprecamera de lucru a profesorului.

² Unchiule, am început eu, a rmas deci hotrît c plecm?

² Cum? Te mai îndoieti?



Jules Verne

45

² Da' de unde!... i-am rspuns imediat, de team s nu-l supr. Dara vrea s te întreb: cine ne zorete aa?

² Timpul! Timpul care fuge cu o vitez de necrezut!

² Totui, sîntem abia în 26 mai, i pîn la sfiritul lui iunie mai sînt...

² Ei, netiutorule, oare crezi c se ajunge atît de uor în Islanda?Dac n-ai fi plecat tocmai atunci ca un znatic, te-a fi luat cu mine laBiroul danez de voiaj, la Liffender et Comp. Acolo ai fi vzut c nu-i decît odat pe lun o curs de vapoare între Copenhaga i

Reykjavik, i anume, la 22 ale fiecrei luni.

² Ei, i?

² Cum, ei i? Dac plecm la 22 iunie, înseamn c ajungem preatîrziu ca s mai putem vedea umbra lui

Scartaris proiectîndu-se pe craterul lui Sneffels! Trebuie, aadar, sajungem cît mai degrab la Copenhaga, pentru a cuta un mijloc rapid detransport. Hai, du-te de-i f valiza!

N-am mai avut ce s-i rspund i am urcat în camera mea. Graübenveni dup mine. Ea îmi orîndui într-o mic valiz obiectele de care aveamnevoie în cltorie.

i nu arta mai emoionat decît dac ar fi fost vorba de vreoplimbare la Liibeck sau la Helgoland. Aranjîndu-mi lucrurile, mînuele ei semicau, calme, fr s piard o clip. Vorbea linitit i-mi aducea fel de felde argumente, pline de înelepciune, în sprijinul cltoriei noastre. Mîncînta, dar eram furios împotriva ei: Nu o dat, eram gata-gata s-mi ies dinsrite, dar ea parc nici nu bga de seam, i, linitit, continua s-i vadde treburile ei. În sfirit, fu înctrmat i ultima curea a valizei. Am

coborît la parter. Toat ziua s-au perindat o mulime de furnizori, care au adus

instrumente de fizic, arme, i tot felul de aparate electrice.

Buna Martha îi pierduse capul de atîta treab.

² Nu cumva a înnebunit domnul? m întreb ea.

Am dat din cap, afirmativ.

² i te ia i pe dumneata cu dînsul?

Am fcut acelai semn afirmativ.

² Unde? m întreb ea din nou.

I-am artat cu degetul în jos, spre pmînt.

² În pivni?! strig btrîna menajer.

² Nu, i-am spus în cele din urm, mai jos!

Se lsase seara. Nu-mi mai ddeam seama de scurgerea timpului.

² Ai grij! Mîine diminea, la ora 6 fix plecm, îmi atrase ateniaunchiul meu.




46

La ora zece m-am culcat i, de obosit ce eram, am adormit pe loc.

În timpul nopii m-au curpins din nou spaimele. Prad delirului, amvisat numai prpstii. M simeam strîns de mîna viguroas a profesorului,tîrît, scufundat, împotmolit în pmînt! Aveam senzaia c m prbuesc înadîncimea unor goluri fr fund, cu acea vitez crescînd pe care o aucorpurile lsate s cad în spaiu.

Viaa mea nu mai era decît o continu cdere.

M-am trezit la ora cinci, rupt de oboseal i zdrobit de emoie. Cîndam coborît în sufragerie, unchiul meu edea la mas i mînca de zor. Îlpriveam aproape cu groaz. Cum Graüben era i ea acolo, n-am mai scos ovorb. Dar nici de mîncat n-am putut mînca.

La ora cinci i jumtate se auzi în strad huruitul unor roi. La poartse opri o trsur mare, care venise s ne duc la gara Altona. Îndat futicsit cu bagajele unchiului meu.

² Dar geamantanul tu?... m întreb el.

² E gata! rspunsei eu, simind c m clatin. ² Atunci grbete-te s-l duci jos, altfel din pricina ta o s pierdem

trenul!

M-am lsat în voia soartei, cci mi se prea c-ar fi zadarnic s mailupt împotriva ei. Am urcat din nou în camera mea i, dînd drumulgeamantanului s se rostogoleasc pe treptele scrii, m-am luat i eu peurma lui.

În clipa aceea, unchiul meu tocmai trecea în mîinile lui GraübenÅfrîneleµ casei. i o fcea cu toat solemnitatea! Frumoasa mea virlandez îipstra linitea obinuit. Îi îmbri tutorele, dar nu putu s-i rein o

lacrim în clipa cînd îmi atinse obrazul cu buzele ei dulci. ² Graüben! am exclamat eu, gîtuit de emoie.

² Du-te, scumpul meu Axel, du-te, îmi spuse ea; îi lai acaslogodnica, dar la înapoiere te va atepta soia.

Am strîns-o în brae i m-am urcat în trsur. Martha i Graüben neadresar un ultim adio din pragul uii.

Apoi, cei doi cai, stîrnii de chiotul vizitiului, pornir în galop peoseaua Altona.



Jules Verne

47




48

VVIIIIII

Altona, o adevrat periferie a Hamburgului, e punctul terminus alliniei ferate care vine dinspre Kiel i care trebuie s ne duc spre rmurileBeltului. Nu trecuser nici douzeci de minute i am intrat în inutulHoistein.

La ora ase i jumtate, trsura se opri în faa grii; numeroaselecolete ale unchiului meu, toate acele voluminoase baloturi, fur de îndatdescrcate, transportate, cîntrite, etichetate i încrcate din nou în vagonulde bagaje, iar la ora apte edeam unul în faa altuia în acelaicompartiment. Se auzi deodat uieratul locomotivei i trenul se puse înmicare.

M resemnasem oare? înc nu. Totui, aerul proaspt al dimineii ischimbarea continu a peisajului, din pricina vitezei cu care mergea trenul,m distrgeau de la preocuprile mele.

Cît despre gîndurile profesorului, cu siguran c o luau cu mult

înaintea acestui tren, care mergea mult prea încet fa de nerbdarea lui.Eram singuri în vagon, dar nu schimbam o vorb. Din cînd în cînd,

unchiul meu îi cerceta buzunarele i geanta de voiaj cu o minuioasatenie. Am tras cu ochiul i mi-am dat seama c nu-i lipsea nici unul dinlucrurile care-i erau necesare pentru a îndeplini ceea ce proiectase.

Printre altele, am zrit o foaie de hîrtie împturit cu grij, care purtaantetul Legaiei daneze i avea semntura domnului Christiensen, consul laHamburg i bun prieten al unchiului meu. Ea trebuia s ne ajute laCopenhaga ca s putem obine mai uor recomandrile necesare ctreguvernatorul Islandei.

Am mai zrit de asemenea i faimosul document, ascuns ca un obiectde mare pre în cea mai secret despritur a portofelului. L-am blestematdin toat inima, i am început din nou s privesc inutul prin care treceam.

Era o nesfirit înlnuire de cîmpii, fr cel mai mic farmec,monotone, pline de nmol, dar îndeajuns de fertile: un inut foarte propicepentru aezarea unei reele feroviare i adecuat liniilor drepte, atît de cutatede companiile de ci ferate.

Dar aceast monotonie n-a avut timp s m oboseasc, fiindc; duptrei ore de la plecare, trenul se opri la Kiel, la doi pai de mare.

Cum bagajele noastre fuseser înregistrate pentru Copenhaga, n-atrebuit s se ocupe nimeni de ele. Cu toate acestea, profesorul le urmri cu o

privire îngrijorat în tot timpul cît dur transportul lor pe vapor. De pe puntedisprur repede în fundul calei.

De zorit ce fusese, unchiul meu calculase atît de bine orele delegtur dintre tren i vapor, încît ne mai rmase o zi întreag pîn laplecare. Vaporul ÅEllenoraµ nu pornea la drum decît la miezul nopii. Aceastnefericit împrejurare declan nou ore de înfrigurat nelinite, rstimp încare irascibilul cltor trimise la toi dracii administraia vapoarelor i acilor ferate i guvernele care tolerau asemenea abuzuri. Ba mai mult chiar,




50

comori de art nenumrate, dup care s-ar fi putut reconstitui istoriaDanemarcei, studiindu-se vechile sale arme de piatr, cupele i bijuteriilesale, era un savant. Domnul profesor Thomson - cci aa se numea - eraprietenul consulului danez din Hamburg.

Unchiul meu avea pentru el o clduroas scrisoare de recomandaie.Îndeobte se tie c un savant primete destul de ru pe un alt savant. Dar,de ast dat, lucrurile se întîmplar cu totul altfel. Domnul Thomson seart a fi un om foarte îndatoritor i fcu o primire cordial nu numaiprofesorului Lidenbrock, ci chiar i nepotului su. Nu e nevoie s mai spunc amîndoi am pstrat cel mai strict secret fa de binevoitorul director almuzeului. i l-am fcut s cread c voiam pur i simplu s vizitm Islandaca amatori dezinteresai.

Domnul Thomson s-a pus cu totul la dispoziia noastr, i-n cea maimare grab a mers chiar cu noi pe chei, pentru a gsi un vas gata deplecare.

În sinea mea speram c mijloacele de transport vor lipsi cu

desvîrire, dar m-am înelat. O mic goelet danez, ÅValkyriaµ, trebuia sridice pînzele la 2 iunie, pornind spre Reykjavik. Cpitanul, domnul Bjarne,se afla chiar pe bord. De bucurie, viitorul su pasager îi strînse cu atîtaputere mîinile, c era gata s i le frîng.

Omul acesta cumsecade rmase cam mirat de un asemenea gest. Ladrept vorbind, gsea c-i vin lucru foarte normal s mearg în Islanda, devreme ce asta era meseria lui. Unchiul meu gsea îns c lucrul acesta-isublim. Demnul cpitan profit de acest entuziasm, ca s ne cear un predublu pentru cltorie. Dar noi nu ne-am uitat la asta.

² Mari, la apte dimineaa, s fii pe bord, ne-a spus domnul Bjarne,dup ce bg în buzunar un teanc respectabil de dolari.

I-am mulumit domnului Thomson pentru grija pe care o artase fade noi i ne-am întors la hotelul

ÅPhoenixµ.

² Stranic! Totul merge stranic de bine! repeta unchiul meu. Marenoroc am avut c-am gsit gata de plecare corabia asta! Acu' hai s mîncmi apoi vom merge s vizitm oraul.

Ne-am dus la Kongens-Nye-Torw, o pia în form neregulat, unde seafl un post pzit de dou tunuri în pozie de tragere, dar care-s atît devechi, c nu sperie pe nimeni. În apropiere, la nr. 5, era un restaurantfrancez, o osptrie inut de un buctar pe nume Vincent; am mîncatîndeajuns de bine pentru preul modest de patru mrci de persoan.

Apoi am simit o bucurie copilreasc s colind oraul; unchiul sels în voia mea, urmîndu-m la pas, dar, la drept vorbind, nu ddu ateniela nimic, nici palatului regal, care nu era cine tie ce, nici frumosului poddin secolul al aptesprezecelea, care se arcuiete peste canal, chiar în faamuzeului, nici uriaului cenotaf 1 al lui Torwaldsen, împodobit cu

1 Monument ridicat in cinstea unei persoane decedate, pe un mormânt gol, fr a



Jules Verne

51

îngrozitoare picturi murale i care cuprinde în interior operele acestuisculptor statuar, nici castelului Rosenborg, ca o cutie de bomboane, aezatîntr-un parc destul de drgu, nici minunatei cldiri a Bursei, în stilulRenaterii, nici clopotniei format din cozile înlnuite a patru dragoni debronz, i nici marilor mori de pe meterezuri, ale cror aripi uriae se umflauca pînzele unei corbii în btaia vîntului ce venea dinspre mare.

Ce încînttoare plimbri a fi fcut spre port, în tovria frumoaseimele virlandeze! Nu ne-am mai fi sturat privind vasele cu dou puni ifregatele care dormeau linitite sub învelitoarele lor roii, i am fi tot mers pemalurile înverzite ale strîmtorii, prin desiurile umbroase, în mijlocul crorast pitit citadela ale crei tunuri îi întind gîturile negre printre ramurile desoc i de slcii!

Dar vai, biata mea Graüben era acum atît de departe! Oare puteamspera s-o mai revd vreodat?

Unchiul meu, care nu ddea nici o atenie acestor privelitiîncînttoare, se opri deodat, atras peste msur de o clopotni care-i

înla silueta în insula Amak, cartierul sud-vestic al Copenhagi.Mi-a poruncit s-mi îndrept paii în aceast direcie; ne-am îmbarcat

pe un vapora cu aburi, care fcea cursele pe canaluri i, în cîteva minute,am acostat la cheiul Dock-Yard.

Dup ce am strbtut cîteva strzi înguste, unde ne-a fost dat svedem nite ocnai îmbrcai în pantaloni pe jumtate galbeni, pe jumtatecenuii, care munceau sub bîtele pzitorilor, am ajuns în faa bisericii ÅVor-Frelsersµ. Aceast biseric n-avea nimic deosebit.

Dar clopotnia ei destul de înalt atrsese atenia profesorului i iatdin ce pricin: începînd de la platform, o scar circular exterioar îi

înconjura sgeata, desfurîndu-i spiralele ctre cer. ² Hai s urcm! mi-a spus unchiul.

² Dar dac ne vine ameeal? am obiectat eu.

² Cu atît mai mult; trebuie s ne obinuim.

² Totui...

² Hai, grbete-te, c n-avem vreme de pierdut!

Trebuia s-l ascult. Un gardian, care locuia în partea cealalt astrzii, ne ddu o cheie i urcuul începu.

Unchiul mi-a luat-o înainte, cu pasul sprinten. Îl urmam cu groaz,

cci mi se învîrtea capul, s-mi plîngi de mil, nu altceva. N-aveam niciîndrzneala vulturilor, i nici nervii lor tari.

conine trupul celui decedat.




52

Cît timp am urcat în interiorul clopotniei, totul a mers cum a mers,dar dup o sut cincizeci de trepte, cînd am ajuns la platform i aerul m-aizbit drept în fa, am îneles c acum vine partea cea mai grea a urcuului.i într-adevr, de aci începea scara aerian, sprijinit numai de o ramp



Jules Verne

53

ubred, i ale crei trepte, din ce în ce mai înguste, preau c urc spreinfinit.

² N-o s pot urca niciodat! am exclamat eu.

² Nu cumva eti fricos? Urc! Urc odat, m îndemna, necrutor,profesorul.

A trebuit s-l urmez, agîndu-m de ce întîlneam în cale, ca s nucad. Aerul m ameea; simeam cum oscileaz clopotnia în btaia vîntului.De team, mi se muiaser picioarele i începusem s urc în genunchi, apoipe burt. La un moment dat am închis ochii, cci simeam cum m cuprindeameeala din pricina înlimii.

În cele din urm îns, mai mult tîrît de unchiul meu, am ajuns lîngsfera de metal din vîrful clopotniei.

² Privete, mi-a spus el, privete cu atenie, trebuie s te deprinzi cuprpstiile, trebuie s iei lecii de înlime.

Am fcut ochii mari. Jos, casele se zreau mici de tot i turtite, de

parc s-ar fi zdrobit în cdere, pierzîndu-se într-o cea fumurie. Pedeasupra capului meu treceau nori despletii i, printr-un curios fenomenoptic, mi se prea c acetia stau pe loc, în timp ce clopotnia, sfera de metali cu mine ne roteam în spaiu cu o vitez fantastic. În zare, de-o parte seîntindea cîmpia înverzit, iar de alta, marea, care strlucea viu în btaiarazelor de soare.

Strîmtoarea Sundului se întindea pîn la promontoriul înalt alElsenorului, desfurîndu-i cîteva pînze albe, adevrate aripi de goeland 1,iar în ceaa dinspre rsrit se ondulau coastele abia estompate ale Suediei.

Toat aceast imensitate mi se învîrtea în faa ochilor i m ameea.

Totui a trebuit s m ridic, s stau drept i s privesc. Prima mealecie împotriva ameelii a durat nu mai puin de o or. Cînd în cele dinurm îmi fu îngduit s cobor i s ating cu piciorul pavajul solid alstrzilor, m cocîrjasem de tot.

² Mîine urcm din nou, îmi spuse profesorul.

i într-adevr, cinci zile în ir am repetat acest exerciiu împotrivaameelii i, vrînd, nevrînd, mrturisesc c am fcut progrese simitoare înarta Åde a contempla privelitile de la înlimeµ.

1 Specie de pescrui.




54

II X X

Sosi i ziua plecrii. Înc din ajun, binevoitorul domn Thomson neadusese struitoare scrisori de recomandaie pentru Caronul Trampe,guvernatorul Islandei, pentru domnul Pictursson, ajutorul episcopului, i

pentru domnul Finsen, primarul oraului Reykjavik. La rîndu-i, unchiul meuîi mulumi cu cele mai clduroase strîngeri de mîn.

În ziua de dou, la ora ase dimineaa, preioasele noastre bagaje fururcate pe bordul ÅValkyrieiµ. Cpitanul ne conduse la nite cabine destul destrîmte i aezate sub un fel de streain.

² Avem vînt favorabil? întreb unchiul meu.

² Excelent, rspunse cpitanul Bjarne; un vînt dinspre sud-est. Ieimdin Sund în larg cu toate pînzele sus.

Cîteva minute mai tîrziu, goeleta se pregti s-i înale mizena,µbrigantina, cabasul catargului i papagalul i iei din strîmtoare cu pînzele

umflate în vînt.Dup o or capitala Danemarcei prea c se scufund în valurile

îndeprtate, iar ÅValkyria µ aluneca pe lîng coasta Elsenorului.

În starea de nervozitate în care m aflam, ateptam s zresc dintr-oclip într-alta umbra lui Hamlet rtcind pe terasa legendar.

ÅSublim nebun, mi-am spus, fr-ndoial c tu ne-ai aproba! Bapoate c ai merge chiar cu noi, pîn în centrul Pmîntului, ca s gseti osoluie venicei tale îndoieli!µ

Dar pe strvechile ziduri nu apru nimic. De altfel, castelul este multmai tînr decît eroicul prin al Danemarcei. El servete astzi drept locuin,

ce-i drept somptuoas, omului care st de paz la aceast Strîmtoare aSundului, prin care trec în fiecare an 15 000 de vase aparinînd tuturornaiunilor.

În curînd, castelul din Krongborg se pierdu în cea, i dup puindispru i turnul Helsinborg, care se înla pe rmul suedez. De ast dat,goeleta se aplec uor spre briza care btea dinspre Strîmtoarea Cattegat.

ÅValkyria µ era o foarte bun corabie cu pînze, dar de la un asemeneavas nu tii niciodat la ce s te atepi. Ea transporta la Reykjavik crbuni,articole de menaj, vase, îmbrcminte de lîn i o încrctur de grîu.Echipajul se compunea din cinci danezi, care erau de ajuns ca s-o

manevreze. ² Cît o s dureze cltoria? îl întreb unchiul meu pe cpitan.

² Vreo zece zile, dac nu ne întîmpin vînturile dinspre sud-vest înStrîmtorile Feroe.

² Dar în sfirit, cum s v spun, s-ar putea întîmpla s se produc iîntîrzieri foarte mari?

² Nu, domnule Lidenbrock; fii linitit, vom ajunge la timp.



Jules Verne

55

Spre sear, goeleta ocoli Capul Skagen pe la captul nordic alDanemarcei, travers în timpul nopii i Strîmtoarea Skager-Rak, atinseextremitatea Norvegiei pe la Capul Lindness i intr în Marea Nordului.

Dup dou zile am putut vedea coastele Scoiei aproape de înlimilede la Peterheade, i de aci, ÅValkyria µ se îndrept spre Feroe, trecînd printreInsulele Orcade i Seethland.

În curînd, goeleta noastr fu încolit de valurile puternice aleAtlanticului; ea trebui s navigheze în zigzag, pentru a ocoli vîntul care bteadinspre nord i, cu mare greutate, atinse Insulele Feroe.

În ziua de 8, cpitanul recunoscu insula Myganness, situat laextremitatea cea mai de rsrit a acestor insule, i chiar din acel momentîndrept goeleta spre Capul Portland, situat pe coasta meridional aIslandei.

Trecerea oceanului s-a fcut fr vreun accident mai însemnat. Euam suportat destul de bine toate toanele i încercrile mrii; în schimb,unchiul meu, spre marea lui dezndejde i spre i mai marea lui ruine, a

fost mereu bolnav.

Din aceast cauz n-a putut s-l descoase pe cpitanul Bjarne asupramuntelui Sneffels, asupra mijloacelor de comunicaie, sau a posibilitilor detransport, ci a trebuit s amîne aceste explicaii pîn în momentul sosirii,petrecîndu-i tot timpul în cabina ale crei încheieturi trosneau din pricinatangajului puternic al vasului. i se cuvine s mrturisesc c-i meritaoarecum soarta.

În ziua de 11 am ajuns în dreptul Capului Portland. Timpul senin neîngduia s zrim Myrdals Yokul, vulcan care domina tot peisajul. Capul eraalctuit dintr-o stînc trist i singuratic, cu povîrniuri repezi, înfipt de-a

dreptul într-un rm nisipos.ÅValkyria µ se inea departe de coast i luneca spre vest, urmrit de

numeroase cîrduri de balene i rechini, în curînd apru o stînc imens,strpuns dintr-o parte în alta, i de care valurile spumoase ale mrii seloveau cu furie. Erau Insulele Westman care preau c ieiser din ocean, cao semntur de stînci pe o cîmpie lichid.

Din aceast clip, goeleta îi lu vitez, pentru a ocoli, la distanacuvenit, Capul Reykjaness, care formeaz vîrful occidental al Islandei.

Cum marea era foarte agitat, unchiul meu n-a putut s se urce pepunte, pentru a admira în voie aceste coaste zdrenuite, btute de vînturiledinspre sud-vest.

Dup patruzeci i opt de ore, goeleta reui s se smulg din mijloculunei furtuni care o silise s goneasc cu pînzele strînse i cîrmaciul reperspre rsrit baliza care marca vîrful Capului Skagen, ale crui stîncipericuloase se prelungesc trecînd pe lîng insule pe o mare distan. Pe bordveni un pilot islandez i, dup trei ore, ÅValkyriaµ ancora în apele GolfuluiFaxa, în dreptul oraului Reykjavik.

Profesorul putu, în sfirit, s ias din cabina sa, puin palid,puin-slbit, dar plin de entuziasm i cu o privire în care se putea citi




56

satisfacia.

Toat populaia oraului se strînsese pe chei, deoarece era foarteinteresat s asiste la sosirea unui vas care aducea mrfuri pentru fiecare.

Unchiul meu se grbea s prseasc închisoarea sa plutitoare, ca snu spunem spitalul su. Dar mai înainte de-a prsi puntea goeletei, el m

trase spre pror i întinzînd degetul înspre partea nordic a golfului, îmiart un munte înalt, cu dou vîrfuri, un con dublu, acoperit de zpezieterne.

² Iat Sneffelsul! strig el. Sneffelsul!

Apoi îmi recomand, cu un gest, s pstrez cu sfinenie secretul icoborî în barca care-l atepta. L-am urmat i în curînd am pus piciorul pepmîntul Islandei.

Mai întîi ne-a întîmpinat un om foarte artos i îmbrcat într-ouniform de general. De fapt, nu era decît un simplu magistrat, guvernatorulinsulei, domnul baron

Trampe în persoan. Profesorul îl recunoscu dintr-o ochire. Îi dduscrisorile din Copenhaga i imediat se încinse între ei o scurt discuie înlimba danez, la care eu - e lesne de îneles - rmsei absolut strin. Dupaceast prim întrevedere, baronul Trampe se puse în întregime la dispoziiaprofesorului Lidenbrock.

Unchiul meu fu de asemenea primit cu mult amabilitate i deprimar, domnul Finsen, care arta la fel de militros ca i guvernatorul,datorit uniformei, dar care era la fel de panic, atît prin temperamentul cîti prin felul su de comportare...

Pe ajutorul episcopului, domnul Pictursson, nu l-am gsit acas; eraplecat într-o inspecie episcopal în nordul inutului, aa c a trebuit srenunm deocamdat de a-i fi prezentai. În schimb, am fcut cunotincu domnul Fridriksson, profesor de tiine naturale la coala din Reykjavik,un om fermector i al crui concurs ne-a fost foarte preios. Acest modestsavant, care nu vorbea decît islandeza i latina, veni s-i ofere serviciile înlimba lui Horaiu i dintru început am simit c eram fcui pentru a neînelege. De altfel, a fost singura persoan cu care am putut discuta peîndelete în timpul ederii mele în Islanda.

Din cele trei încperi care alctuiau locuina sa, acest om minunat nepuse la dispoziie dou camere i în curînd ne-am vzut instalai cu toatsumedenia de bagaje, care au cam uimit pe locuitorii oraului Reykjavik.

² Ei, Axel, începu unchiul meu, ce-a fost mai greu a trecut! ² Cum ce a fost mai greu?! strigai eu.

² Desigur, cci acum nu ne mai rmîne decît s coborîm.

² Dac o iei aa, ai dreptate; dar, în sfirit, dup ce vom fi coborît, îmiînchipui c va trebui s urcm iari...

² Oh! de asta n-am grij. Haide, cci n-avem timp de pierdut. Eu mduc la bibliotec. Poate mai gsesc ceva manuscrise de ale lui Saknussemm,



Jules Verne

57

pe care m-a bucura s le consult.

² Atunci, eu m duc s vizitez oraul. Nu vii i dumneata?

² O, asta m intereseaz mai puin! Ceea ce m atrage în Islanda nuse afl deasupra pmîntului, ci dedesubt...

Am ieit, hoinrind la voia întîmplrii.

Dar ca s te rtceti pe cele dou strzi ale Reykjavikului era unlucru destul de greu, aa c n-am mai fost silit s întreb pe unde e drumulfolosind limbajul gesturilor, care te expune la destule neplceri.

Oraul se înira de-a lungul coastei, între dou coline, pe un terenîndeajuns de jos i plin de mlatini.

O imens mas de lav topit îl acoper dintr-o parte i coboar spremare, în terase destul de dulci. În cellalt capt se întinde vastul Golf Faxa,mrginit la miaznoapte de uriaul ghear Sneffels.

În port nu era ancorat decît ÅValkyriaµ. De obicei, vasele de pescuitengleze i franceze poposesc în larg;

dar acum se aflau pe coastele rsritene ale insulei, cci era tocmaivremea pescuitului.

Cea mai lung dintre cele dou strzi ale Reykjavikului e paralel curmul i aci locuiesc negustorii i precupeii, în nite cabane de lemn,construite din bîrne roii, aezate orizontal. Cealalt strad, situat mai sprevest, se îndreapt spre un mic lac aflat între casele episcopului i ale altorpersoane de seam care n-au nimic de-a face cu negoul.

Colindînd aceste locuri posomorite i triste am zrit pe ici, pe colo cîteun petic de iarb decolorat, de parc ar fi fost un covor vechi de lîn, uzatde atîta întrebuinare. Ba am dat i peste un soi de livad cu zarzavaturi.

Cartofii, varza sau salata ar fi putut s încap foarte bine pe o mas depitici. Cîteva micunele palide încercau de asemenea s soarb, avide, puinsoare.

Ctre mijlocul strzii, am dat de un cimitir înconjurat de un zid depmînt i în care era loc berechet.

Apoi am mai fcut cîiva pai i am ajuns la casa guvernatorului, ococioab în comparaie cu primria din Hamburg, dar un adevrat palat fade colibele populaiei islandeze.

Între micul lac i ora se înla biserica, cldit în stil protestant iconstruit din pietre calcinate, care se extrag chiar din adîncul vulcanilor.

Cldirea avea acoperiul de igle roii i cînd sufla vîntul puternic dinspreapus, nu mai încape îndoial c iglele se împrtiau în toate direciile, spremarele regret al credincioilor.




58



Jules Verne

59

Ceva mai departe, pe un mic deal, am zrit coala comunal; de lagazda noastr am aflat mai tîrziu c acolo se înva ebraica, engleza,franceza i daneza, patru limbi din care, spre ruinea mea, nu cunoteamnici o iot. Dintre cei patruzeci de elevi, pe care-i numra acest mic colegiu,cu siguran c a fi fost coada cozii i nu s-ar fi gsit nimeni s msocoteasc demn de a dormi cu ei în acel soi de dulapuri cu dou

desprituri, unde o fiin plpînd s-ar sufoca chiar din prima noapte.În trei ore am vizitat nu numai oraul, ci i împrejurimile. Aspectul

general era ciudat de trist: oriunde-i aruncai ochii, nu vedeai nici un arbore,nici o vegetaie. Pretutindeni întîlneai numai colii ascuii ai rocilorvulcanice. Colibele islandeze sînt fcute din pmînt i turb i au pereiiînclinai spre interior. Parc ar fi nite acoperiuri aezate de-a dreptul pepmînt.

Numai c aceste acoperiuri sînt nite livezi destul de rodnice...Datorit cldurii din locuine, iarba crete aici destul de bine, iar cînd vinevremea, e cosit cu mult grij. De nu s-ar proceda aa, animalele domesticear pate chiar pe aceste locuine înverzite!.., în timpul plimbrii mele, amîntîlnit puini localnici.

La întoarcere, am luat-o pe strada comercial; aci am vzut c ceamai mare parte a populaiei era ocupat cu uscarea, srarea i încrcatulmorunilor, cel mai însemnat articol de export. Brbaii preau zdraveni, dargreoi, blonzi, aducînd cu nemii, cu privirea vistoare, simindu-se oarecumîn afara omenirii, biei exilai, izgonii pe acest pmînt îngheat, pe care s-arfi cuvenit ca natura s-i înzestreze cu însuirile eschimoilor de vreme ce îiosîndea s triasc la hotarul cercului polar! Am ateptat, în zadar, ssurprind un zîmbet pe faa lor: cînd se întîmpla cîteodat s rîd, rîdeauprintr-un soi de contractare involuntar a muchilor feei, dar de zîmbit nuzîmbeau niciodat.

Purtau o bluz dintr-o estur groas de lîn neagr, cunoscut înrile scandinave sub numele de Åvadmelµ, o plrie cu boruri mari, nitepantaloni cu vipuc roie i-o bucat de piele îndoit în chip deînclminte.

Femeile, cu înfiare trist i resemnat, aveau trsturi îndeajunsde plcute, dar fr nici o expresie; erau îmbrcate cu o bluz i o fust deÅvadmelµ de culoare închis; fetele purtau cozile împletite pe cap i deasupraacestei pieptnturi se afla o mic bonet de tricou cafenie, iar nevesteleerau îmbrobodite cu o basma colorat, peste care se înla o coaf de pînzalb.

Dup o plimbare plcut, m-am întors la locuina domnuluiFridriksson, unde l-am gsit pe unchiul meu stînd de vorb cu gazda.




60

X X

Masa era gata. Profesorul Lidenbrock înghii cu lcomie toatmîncarea, cci dieta la care fusese supus fr voie pe vapor îi transformasestomacul într-o prpastie fr fund. Bucatele acestea, pregtite mai mult

dup buctria danez decît dup cea islandez, n-aveau nimic deosebit, dargazda noastr, mai curînd islandez decît danez, îmi reaminti de eroiiospitalitii antice. i ne simeam acas la el mai bine chiar decît el însui.

Conversaia a decurs în limba islandez, pe care unchiul meu oamesteca cu germana, iar domnul Fridriksson cu latina, pentru ca s potînelege i eu despre ce-i vorba, i se învîrtea în jurul unor chestiunitiinifice, cum ade bine unor savani. Dar profesorul Lidenbrock pstra orezerv exagerat i, la fiecare cuvînt, citeam în ochii si recomandarea cemi-o fcea ca nu cumva s divulg secretul proiectelor noastre.

La început, domnul Fridriksson aduse vorba despre cercetrileunchiului meu la biblioteca oraului.

² Ei, biblioteca dumneavoastr! exclam profesorul. N-are decît cridesperecheate, pe nite rafturi aproape goale!...

² Cum? îi rspunse domnul Fridriksson, dar noi avem peste 8 000 devolume i o mare parte din ele sînt cri preioase i rare; ba unele lucrrisînt scrise în vechea limb scandinav. i nu ne lipsesc nici noutile, cciCopenhaga ne aprovizioneaz în fiecare an.

² i unde sînt aceste 8 000 de volume? C eu nu le-am prea vzut!...

² O, domnule Lidenbrock, sînt rspîndite în toat ara! în btrînanoastr insul de ghea, oamenii au gustul studiului! Nu exist un fermiersau un pescar s nu tie carte i s nu citeasc. Nu-i oare mai bine ca toatecrile astea, în loc s mucegiasc îndrtul unui grilaj de fier, departe deprivirile curioase ale cititorilor, s se uzeze de prea mult citit? Ele trec dinmîn în mîn, sînt rsfoite, citite i recitite i adeseori nu se întorc înrafturile lor decît dup vreun an sau doi.

² Bine, bine, da' pîn atunci ce fac strinii?!... Întreb unchiul meu cuoarecare suprare.

² Ce s fac? Strinii nu-i au la ei acas bibliotecile lor? i-apoi,principalul lucru e s dm ranilor notri posibilitatea de a se instrui. Cumv-am mai spus, islandezii au în sînge setea de învtur. De altfel, în 1816,noi am fondat o societate literar care merge tine i azi. i nu puini sînt

savanii strini care socotesc c-i o cinste s fac parte din ea. Aceastsocietate public nenumrate cri destinate educaiei compatrioilor notrii aduce rii reale servicii. Dac ai accepta s v numrai printre membriicorespondeni ai societii noastre, s tii, domnule Lidenbrock, c ne-aiface o deosebit plcere.

Dei fcea parte din vreo sut de societi tiinifice, unchiul meuprimi invitaia cu o amabilitate de care domnul Fridriksson fu de-a dreptulmicat.



Jules Verne

61

² Acum, relu el, v rog s-mi spunei ce cri sperai s gsii înbiblioteca noastr, cci s-ar putea s v dau chiar eu unele lmuriri.

Îl priveam pe unchiul meu cu coada ochiului. ovia s rspund.Întrebarea islandezului era în strîns legtur cu proiectele sale. Totui,dup cîteva momente de gîndire, se hotrî s vorbeasc:

² Domnule Fridriksson, spuse el, a vrea s tiu dac printre lucrrilevechi nu avei vreuna scris de Arne Saknussemm.

² Arne Saknussemm? rspunse profesorul din Reykjavik. V referii laacel savant din secolul al XVI-lea, care a fost un mare naturalist, un marealchi:mist i un tot atît de ilustru cltor?

² Întocmai.

² Una din gloriile literaturii i tiinei islandeze?

² Precum spunei.

² Cel mai de seam om dintre toi?

² Sînt de acord. ² i a crui îndrzneal era la înlimea geniului su?

² Vd c-l cunoatei foarte bine.

Unchiul meu nu-i mai încpea în piele de bucurie auzind c i sevorbete astfel despre eroul su. Îl mînca din ochi pe domnul Fridriksson.

² Dar lucrrile sale? întreb el.

² Ah! lucrrile sale! Din pcate nu le avem.

² Cum, tocmai în Islanda?

² Nu-s nici în Islanda i nici în alt parte.

² i din ce pricin?

² Pentru c Arne Saknussemm a fost persecutat ca eretic, i, în 1573,lucrrile sale au fost arse la Copenhaga de mîna clului.

² Foarte bine! Stranic! strig unchiul meu, spre marea indignare aprofesorului islandez.

² Cum?! fcu acesta.

² Ei da! Acu' totul se explic, totul se înlnuiete, totul e limpede, iîneleg de ce Saknussemm, pus la in,dex i silit s-i ascund tot mereudescoperirile sale geniale, a trebuit s-i camufleze într-o criptogram

complicat secretul... ² Despre ce secret vorbii? întreb repede domnul Fridriksson.

² Un secret care... despre care... se bîlbîi unchiul meu.

² Avei cumva vreun document de-al lui? relu gazda noastr.

² Nu... Fceam numai o presupunere.

² Aha, îneleg!... rspunse domnul Fridriksson care, vzînd tulburareaunchiului meu, avu bunul sim de a nu mai insista. Sper, adug el, c nu




62

vei prsi insula noastr fr a-i cerceta bogiile mineralogice?

² Desigur, se grbi unchiul meu s-i rspund, dar eu vin cam tîrziu;probabil c muli ali savani au trecut înaintea mea pe aici.

² Da, domnule Lidenbrock; lucrrile domnilor Olafsen i Povelsen,executate din ordinul regelui, studiile lui Troil, misiunea tiinific a

domnilor Gaimard i Robert pe bordul vasului francez ÅLa Rechercheµ1 i,acum în urm, observaiunile unor savani îmbarcai pe fregata ÅLa Reine-Hortenseµ au contribuit foarte mult la cunoaterea Islandei. Dar, v rog sm credei, mai sînt înc multe de fcut.

² Sîntei sigur? întreb unchiul meu cu un aer nevinovat,strduindu-se s-i potoleasc strlucirea ochilor.

² Absolut sigur! Cîi muni, cîi gheari, cîi vulcani puin cunoscuinu-i ateapt cercettorii!... Nu mai departe decît acest munte care se înalla orizont. Privii-l! E Sneffelsul.

² Ah! fcu unchiul meu, Sneffelsul?

² Da, unul din vulcanii cei mai curioi i al crui crater este foarte rarvizitat.

² E stins?

² Da, e stins de mai bine de 500 de ani.

² Ei bine, rspunse unchiul meu, abia stpînindu-se s nu sar însus de bucurie, vreau s-mi încep studiile geologice cu acest Seffel...Fessel... cum spuneai c se numete?

² Sneffels, îl corect minunatul domn Fridriksson.

Acest crîmpei de conversaie, susinut în latinete, l-am îneles în

întregime, i abia puteam s-mi in rîsul, vzîndu-l pe unchiul meu, carenu-i mai încpea în piele de satisfacie, cum încerca s ia o mutrnevinovat, ce numai bine semna cu rînjetul unui diavol btrîn.

² Da, da! Cuvintele dumneavoastr m-au convins!

relu el. Vom încerca s ne urcm pe acest Sneffels, i poate chiars-i studiem craterul!

² Îmi pare foarte ru, rspunse domnul Fridriksson, c ocupaiilemele nu-mi permit s lipsesc nici o clip, cci altfel v-a fi însoit cu plcerespre propriul meu folos.

² Oh, nu, nu! rspunse repede unchiul meu; nu vrem s stingherim

pe nimeni, domnule Fridriksson; v mulumim din toat inima. Prezenaunui om de tiin ca dumneavoastr ne-ar fi fost foarte util, dar dac nuv îngduie îndatoririle profesionale...

Îmi place s cred c-n nevinovia sufletului su islandez, gazdanoastr n-a îneles cîtui de puin ironiile rutcioase ale unchiului meu.

1 La Recherche a fost trimis în 1825 de amiralul Duperré pentru a da de urmeleunei expediii pierdute a lui Blosseville i a vasului Lilloise», de la care nu s-auprimit veti, (n.a.)



Jules Verne

63

² Sînt cu totul de prerea dumneavoastr, domnule Lidenbrock, a zisel, s începei cu acest vulcan. O s culegei aici o bogat recolt deobservaii curioase. Dar, spunei-mi, v rog, pe unde v gîndii s ajungei laPeninsula Sneffels?

² Pe mare, traversînd golful. E calea cea mai scurt.

² Fr îndoial, dar o s v fie cu neputin. ² De ce?

² Fiindc n-avem nici mcar o singur barc la Reykjavik.

² Ei, drcie!

² Nu v rmîne decît s-o luai de-a lungul coastei. Drumul e mai lungi va dura mai mult, dar e mai interesant.

² Bine. Îns ne trebuie o cluz.

² Tocmai am una pe care pot s v-o recomand.

² E un om de ndejde, iste?

² Da, e un locuitor chiar din peninsul. E un vîntor foarteîndemînatic i de care cred c vei rmîne mulumit. De altfel vorbeteperfect limba danez.

² i cînd a putea s-l vd?

² Dac vrei, chiar mîine.

² De ce nu astzi?

² Fiindc abia mîine sosete în ora.

² Pe mîine deci, rspunse unchiul meu, suspinînd.

Aceast important discuie se încheie dup cîteva clipe i profesorulgerman mulumi clduros profesorului islandez.

În timpul cinei, unchiul aflase o seam de lucruri însemnate, iprintre altele, povestea lui Saknussemm, pricina pentru care scrisesedocumentul misterios, faptul c gazda nu-l va însoi în expediia sa, i c,începînd de a doua zi, o cluz priceput va fi oricînd gata la ordinele sale.




64

X XII

Seara fcui o scurt plimbare pe coastele Reykjavikului i m întorseiacas devreme, pentru a m culca în patul meu din scînduri butucnoase,unde adormii adînc.

Cînd m-am trezit, l-am auzit pe unchiul meu perorînd în cameraalturat. M-am sculat i am trecut repede dincolo.

Vorbea în limba danez cu un om înalt, vînjos i bine legat. Flculacesta prea s aib o putere neobinuit. Ochii si adîncii în fundulcapului, care era destul de mare i naiv, mi-au prut inteligeni. Eraualbatri, mari, vistori. Pe umerii de atlet îi cdeau nite plete lungi, care arfi prut rocate chiar i în Anglia. Btinaul acesta avea micri mldioase,dar îi vîntura foarte puin braele, ca un om care nu cunotea saudispreuia limbajul gesturilor. Toat fptura lui dezvluia un temperamentde un calm desvîrit, care nu putea fi luat drept nepsare, ci ca o dovad alinitii ce-l stpînea. Simeai c nu cerea nimic nimnui, c muncea dup

bunul su plac, i c, în lumea aceasta, filozofia sa nu putea fi clintit deceva i nici tulburat.

Am ghicit nuanele acestui caracter, dup felul cum islandezulasculta vorbria înflcrat a interlocutorului su. Sttea cu braeleîncruciate, nemicat în faa nenumratelor gesturi ale unchiului meu icînd voia s nege un lucru, îi întorcea capul de la stînga la dreapta, iar cîndîncuviina ceva, îi înclina capul, dar atît de puin, încît pletele abia i semicau. Acest om mi se prea c întrupeaz economia micrilor împinspîn la zgîrcenie. Vzîndu-l, cu siguran c nu i-ai fi ghicit niciodatmeseria; era neîndoios c acesta nu-i putea speria vînatul, dar m întrebcum îl nimerea oare?

M-am lmurit îns pe deplin cînd domnul Fridriksson îmi spuse cacest om linitit nu era decît un vîntor de cideri, psri al cror puf constituie cea mai mare bogie a insulei.

În adevr, nu e nevoie s faci o risip prea mare de micri pentru aculege puful de ra.

În primele zile ale verii, femela eiderului - o varietate frumoas de ra- îi dureaz cuibul printre stîncile fiordurilor, care danteleaz coasta. Dupce-l meterete, ea îl tapiseaz cu pene fine, pe care i le smulge de pe burt.Vîntorul, sau mai bine zis negustorul, ateapt pîn ce cuibul e gata i apoivine i-l ia. Iar femela e nevoit s-i reînceap lucrul.

Ea cptuete de atîtea ori cuibul, pîn ce nu-i mai rmîne pe pieptnici o urm de puf. Dup aceea vine rîndul masculului s-i smulg puful.Dar cum puful gros i eapn al acestuia n-are nici o valoare comercial,vîntorul nu se mai ostenete s-i fure aternutul, ci-l las s terminecuibul. Femela îi depune oule, le clocete i ies puii. În anul urmtor,operaia de recoltare a pufului urmeaz aceeai cale...



Jules Verne

65

i cum eiderul nu-i alege stîncile abrupte pentru a-i dura cuibul, cimai curînd cele orizontale i uor accesibile, care se pierd în mare, vîntorulnostru îi putea exercita meseria fr prea mare osteneal. Era, cum s-arzice, un fermier care nu trebuie nici s semene, nici s secere recolta, cinumai s-o culeag!...




66

Acest om serios, flegmatic i linitit se numea Hans Bjeeke i fuseserecomandat, dup cum se tie, de domnul Fridriksson. El avea s fie cluzanoastr. Cît de mult contrasta felul su de a fi cu acela al unchiului meu!

Totui s-au îneles de minune. Nici unul din ei n-a stat la tocmeal;unul era gata s accepte ceea ce i se oferea, iar cellalt era gata s dea tot cei se cerea. Nicicînd o învoial nu s-a încheiat cu atîta uurin.

Potrivit înelegerii, Hans îi lua obligaia s ne conduc la satul Stapi,aezat pe coasta de miazzi a Peninsulei Sneffels, chiar la poalele vulcanului.Pîn acolo erau cam 22 de mile, pe care unchiul meu socotea c le facem îndou zile.

Dar cînd afl c era vorba de mile daneze, adic de 24 000 picioare, fusilit s refac toate calculele i, inînd seama c drumurile erau puine igrele, prelungi termenul la apte-opt zile de mers.

Ni s-au pus la dispoziie patru cai: doi pentru noi, iar ali doi pentrubagaje. Hans, conform obiceiului, urma s mearg pe jos. Cunotea aceastparte a coastei ca pe propriul su buzunar i fgdui c ne va duce pe

drumul cel mai scurt.

Învoiala pe care o fcuse cu unchiul meu prevedea c îndatoririle luinu luau sfirit în momentul cînd soseam la Stapi. Hans urma s rmîn maideparte în serviciul nostru, atîta timp cît vor cere lucrrile tiinifice,pltindu-i-se în schimb suma de trei rixdali1 pe sptmîn. Dar înangajament era prevzut în mod expres, ca o condiie sine qua non, caceast sum îi va fi numrat în fiecare sîmbt seara.

Plecarea fu fixat la 16 iunie. Unchiul meu vru s-i dea vîntorului oarvun, dar acesta refuz categoric.

² Efter, spuse el.

² Dup aceea, m lmuri profesorul.

Îndat ce se încheie tîrgul, Hans se retrase.

² Ce om extraordinar! strig unchiul meu. i nici mcar nu bnuietece-i rezerv viitorul, ce glorie îl ateapt!

² Aadar, o s mearg cu noi pîn în...

² Da, Axel, pîn în centrul Pmîntului.

Pîn la plecare mai aveam 48 de ore. Spre marea mea prere de ruacest scurt rgaz l-am folosit pentru ultimele preparative; atît eu cît iunchiul ne-am pus mintea la contribuie, pentru a rîndui obiect cu obiect, în

modul cel mai bun cu putin, aparatele de o parte, iar uneltele ialimentele, fiecare în cîte un colet separat. În total aveam patru grupe delucruri.

Instrumentele pe care le-am luat cu noi erau:

1. Un termometru centigrad, gradat pîn la 150 grade, ceea ce mi seprea prea mult sau insuficient. Era prea mult în cazul cînd cldura

1 Rixdal ³ pe vremea aceea, 16 franci francezi i 98 centime, (n.a.)



Jules Verne

67

ambiant trebuia s se urce pîn acolo, în care caz ne-am fi copt. i erainsuficient, dac ar fi fost vorba s msurm temperatura izvoarelor sau aaltor materii topite.

2. Un manometru cu aer comprimat, care putea s ne indicepresiunile mai mari decît ale atmosferei de la nivelul oceanului. În adevr,barometrul obinuit n-ar fi fost suficient, cci presiunea atmosferic urmas creasc proporional cu coborîrea noastr în adîncul Pmîntului.

3. Un cronometru construit de firma Boissonnas-fiul din Geneva, pusperfect la punct dup meridianul din Hamburg.

4. Dou busole de înclinaie i declinaie magnetic.

5. O lunet pentru diferite observaii în timpul nopii.

6. Dou aparate Ruhmkorff 1 care, cu ajutorul unui curent electric,ddeau o lumin foarte bun, sigur, i care nu te stingherea.

În afar de acestea aveam dou carabine Purdley More et Go. i dourevolvere Colt. Pentru ce luasem i arme cu noi? Bnuiesc c nu exista

vreun temei s ne temem nici de slbatici i nici de animale slbatice.Dar unchiul meu prea c ine la arsenalul lui la fel de mult ca i la

instrumentele sale, mai ales la o cantitate serioas de fulmicoton inalterabilla umezeal, i a crui putere de explozie e cu mult superioar celei aprafului de puc obinuit.

Ultimele constau din dou tîrncoape, dou cazmale, o scar demtase, trei bastoane cu vîrf de fier, o secure, un ciocan, o duzin de piroanei cîrlige de fier, i frînghii lungi, cu noduri. Din pcate, nu încpeau într-uncolet, cci scara avea singur o lungime de 300 picioare.

În sfirit erau i proviziile; coletul nu era mare, dar îndeajuns de

serios, cci coninea carne conservat i pesmei pentru cel puin ase luni.Singurul lichid pe care-l aveam era rachiul de ienupr; ap nu luasem de fel,în schimb nu ne lipseau bidoanele, cci unchiul meu punea mare ndejde peizvoarele subterane. i cu toate obieciile pe care i le adusesem cu privire lacalitile i temperatura unei astfel de ape, de care nici mcar nu eram siguric-o s-o gsim, el rmase neînduplecat. Pentru a completa lista exact aarticolelor noastre de cltorie, voi nota o farmacie portativ coninînd

1 Aparatul Ruhmkorff const dintr-o pil Bunzen pus în aciune cu ajutorulbicromatului de potasiu, care n-are nici un miros; o bobin de inducie puneelectricitatea produs de pil în contact cu o lantern de o form cu totul special;în aceast lantern se gsete o serpentin de sticl unde s-a fcut vid i în care

rmâne numai un reziduu de gaz carbonic sau de azot. Când aparatulfuncioneaz, acest gaz devine luminos, producând o lumin albicioas i continu.Pila i bobina sunt aezate într-un sac de piele, pe care cltorul îl poart înbandulier. Lanterna, aezat în exterior, lumineaz îndeajuns de puternicîntunericul cel mai profund; ea îi permite s te aventurezi, fr teama vreuneiexplozii, în mijlocul celor mai inflamabile gaze i nu se stinge nici sub cursul celormai adânci ape. Ruhmkorff este un savant i un fizician foarte priceput. Marea sadescoperire e bobina de inducie, cu care se poate produce electricitate de înalttensiune. în 1864, el a obinut premiul cincinal de 50000 franci, pe care Frana îlinstituise pentru cea mai ingenioas aplicaie a electricitii, (n.a.)




68

foarfeci, aele pentru fractur, o bucat de bandaj, fee i comprese,plasture, un lighenu pentru scursul sîngelui, tot soiul de lucruri groaznicei o serie de flacoane cu dextrin, alcool pentru rni, acetat de plumb lichid,,eter, oet i amoniac, fel de fel de medicamente de o folosin dubioas; însfirit substanele necesare pentru aparatele Ruhmkorff.

Unchiul n-a uitat s-i ia provizia de tutun, praf de puc i iasc,precum i o cingtoare de piele, pe care-o purta peste mijloc i unde se gseao cantitate suficient de monezi de aur, de argint i bancnote.

Tot în coletul cu unelte erau puse i ase perechi de ghete solide,impermiabilizate printr-o unsoare de gudron i de gum elastic.

² Aa cum sîntem înclai i echipai, nu vd nici un motiv s nuputem merge oricît de departe, îmi spuse unchiul.

Ziua de 14 am folosit-o în întregime pentru aranjarea acestor obiecte.Seara am luat masa la baronul Trampe, împreun cu primarul din Reykjaviki cu doctorul Hyaltalin, medic renumit. Domnul Fridriksson nu se aflaprintre invitai i am aflat abia mai tîrziu c era în dezacord cu guvernatorul

într-o chestiune de administraie i c din pricina asta nu se întîlneau. Caurmare, n-am avut prilejul s îneleg nici mcar o iot din tot ceea ce s-adiscutat la acest dineu semioficial. Am observat numai c unchiul meuvorbea tot timpul...

A doua zi, în 15, toate preparativele erau gata. Gazda noastr îi fcu oplcere nespus profesorului, druindu-i o hart a Islandei, care eraincomparabil mai bun decît aceea a lui Henderson. Era întocmit de Olaf Nikolas Olsen, la scara de 1/480.000 i publicat de societatea literarislandez, dup lucrrile geodezice ale domnului Scheel Frisac, i dupridicrile topografice ale domnului Bjorn Gumlangsonn. Pentru un mineralogera o pies preioas.

Ultima sear am petrecut-o plcut, discutînd prietenete cu domnulFridriksson, pe care începusem s-l simpatizez foarte mult. Nu tiu ce s-aîntîmplat cu unchiul meu, dar în ce m privete, dup aceea am dormitfoarte agitat.

La ora cinci dimineaa am fost trezit de nechezatul a patru cai, caretropiau sub fereastra mea. M-am îmbrcat în grab i am coborît în strad.Hans tocmai sfirea încrcatul bagajelor, ca s zicem aa, fr s se mite.Lucra cu o îndemînare neobinuit, în timp ce unchiul meu, fcea mai multglgie decît treab, dar cluza prea c se sinchisete prea puin desfaturile lui.

La ora 6 totul era gata. Domnul Fridriksson ne-a strîns mîinile.Unchiul meu i-a mulumit din inim în limba islandez, pentrubinevoitoarea sa ospitalitate. La rîndu-mi, am îngînat cît am putut mai bineîn latinete un salut cordial. Apoi am înclecat, iar domnul Fridriksson, odat cu ultimele sale cuvinte de rmas bun, mi-a zvîrlit i acest vers al luiVirgiliu, care parc fusese scris anume pentru noi, cltori nesiguri, porniila drum:



Jules Verne

69

Et quacumque viam d e d erit fortuna sequamur 1.

1 i ne vom urma drumul, oricum o da norocul




70

X XIIII

Am pornit pe o vreme posomorit, dar constant. Nu aveam s netemem nici de clduri insuportabile, nici de ploi pgubitoare. Era o vremenumai bun pentru cltorie.

Plcerea de a strbate clare o ar necunoscut m fcea s fiu binedispus la începutul acestei cltorii. Eram stpînit de bucuria fr demargini a excursionistului, care se simte liber i plin de dorine. i parcîncepeam s m resemnez, s accept toat aceast poveste...

ÅDe altfel, îmi spuneam, ce risc eu? S cltoresc prin ara cea maiciudat! S urc un munte renumit! i, în cazul cel mai ru, s cobor înfundul unui crater stins! Desigur c acest Saknussemm n-a fcut altceva.Cît despre existena unei galerii care ar duce spre centrul Pmîntului, ecurat nscocire! O imposibilitate! S lum deci din aceast expediie parteacea bun, fr s ne tocmim!µ

Cu aceste gînduri am prsit Reykjavikul.În frunte mergea Hans, cu un pas iute, egal i neîntrerupt. Dup el

urmau cei doi cai încrcai cu bagajele noastre, pe care nu trebuia s-iconduc nimeni. Unchiul meu i cu mine veneam la urm i, drept s vspun, nu ne edea prea ru pe animalele care erau mici, dar voinice!

Islanda e una dintre cele mai mari insule ale Europei; are o suprafade 1400 de mile i numr numai 60 000 de locuitori.

Geografii au împrit-o în patru, iar noi trebuia s traversm aproapede-a curmeziul acea parte a rii care purta numele de ara Sfertului dinSud-Vest, ÅSudvestr Fjordungrµ.

Ieind din Reykjavik, Hans o apuc pe un drum paralel cu coasta. Amstrbtut nite puni srccioase, care se czneau s par verzi; dar, dinpcate, reueau s fie mai mult galbene, ofilite. La orizont, în ceuriledinspre rsrit, se estompau vîrfurile aspre ale masivilor trahitici. Din cîndîn cînd, unele petice de zpad concentrau lumina difuz, reflectînd-o peversantul culmilor îndeprtate. Unele vîrfuri, care se înlau mai îndrznee,strbteau norii cenuii i apreau din nou deasupra vaporilor mictori,asemenea unor stînci rsrite în mijlocul cerului.

Deseori aceste lanuri de stînci golae formau un soi de col ce înaintaspre mare, mucînd astfel din pune; dar rmînea totdeauna loc destulpentru trecere. De altfel, caii notri îi alegeau instinctiv locurile cele mai

priincioase, fr a-i încetini mersul. Datorit acestui fapt, unchiul n-aveanici mcar consolarea de a-i îndemna calul cu gura sau cu biciul; oricît ar fivrut, împrejurrile nu-i îngduiau s fie nerbdtor... Nu-mi puteam stpînirîsul, cînd îl vedeam ditamai omul clrind pe un cal mic, cu picioarele luilungi atîrnînd pîn la pmînt, de prea un centaur cu ase picioare...



Jules Verne

71

² Ce dobitoace cumini! exclam el. Ai s-i dai seama, Axel, c nuexist pe lume alt animal mai detept decît calul islandez. Nici zpezile, nicifurtunile, nici drumurile impracticabile, nici stîncile, nici ghearii, nimic nu-loprete. E curajos, se mulumete cu puin, i-i sigur. Nu pete niciodat




72

greit i nici nu are toane. Dac întîlnete vreun rîu sau vreun fiord - i o sle întîlnim, fii sigur - ai s-l vezi cum se arunc în ap, fr nici o ovial,de parc ar fi o amfibie, ajungînd cît de repede poate pe malul cellalt! Deaceea, s nu-l hruim; s-l lsm în voie i vom face împreun cele zeceleghe pe zi.

² Nu, zu, rspunsei eu, dar cluza?

² O, nu-mi fac nici o grij! Oamenii acetia merg fr s bagi mcar deseam. Se mic atît de puin, încît n-au cum s oboseasc. De altfel, lanevoie, o s-i dau calul meu. Dac n-o s fac puin micare, curînd o s mapuce cîrceii. Mîinile le mai mic eu, dar trebuie s am grij i de picioare.

Înaintam totui cu pai repezi. Regiunea era aproape pustie. Ici-colo,cîte o ferm izolat, cîte o Åboerµ1 singuratec, din lemn i pmînt, sau dinbuci de lav, îi aprea în cale, ca un ceretor, pe marginea unui leaudesfundat. Colibele astea drpnate preau c ceresc mila trectorilor, inu lipsea mult s le i dm de poman. În regiunea prin care treceam,oselele i chiar crrile lipseau cu desvîrire, iar vegetaia, oricît de încet

cretea, tot tersese repede urmele rarilor cltori. Totui, aceast parte a insulei, situat la doi pai de capital, era

socotit a fi una dintre regiunile cele mai locuite i mai fertile. Aa c vputei închipui cum artau regiunile mai pustii decît pustiul acesta... Cutoate c fcusem un drum bunicel, de aproape jumtate de mil, n-am vzutnici un fermier în pragul colibei sale, i nici un pstor slbatic pscîndu-ivreo turm mai puin slbatic decît el. Zrirm doar cîteva vaci i oi lsatede capul lor. ÅDac aa stteau lucrurile aici, m gîndeam eu, oare cum or fiartînd regiunile frmîntate, rscolite de forele eruptive, de exploziilevulcanice i de zguduirile subterane?µ

Dar nu trebuia s m grbesc, cci ne era dat s le cunoatem mai

tîrziu... Totui, consultînd harta lui 01sen, am vzut c le ocoleam, de vremece mergeam de-a lungul coastei erpuitoare. În adevr, marile convulsiivulcanice se concentraser, îndeosebi, în interiorul insulei; acolo, straturileorizontale ale rocilor suprapuse - care se numesc Åtrappµ în limbascandinav ² straturile trahitice, erupiile de bazalt, de tuf calcaros i porosale tuturor conglomeratelor vulcanice, scurgerile de lav i de porfirincandescent au dat natere unui inut de o neînchipuit urîenie. Nu mîndoiam cîtui de puin de spectacolul care ne atepta la Peninsula Sneffels,unde se artau în toat grozvia lor urmele acestei rzvrtiri a naturii, care aprodus aici un haos de nedescris.

Dup dou ore de mers am ajuns în tîrgul Gufuns, cruia i se mai

zicea i ÅAoalkirkjaµ sau Biserica principal. Tîrgul sta nu-i ofer cltorului nimic deosebit. E o aezare de

numai cîteva case, care în Germania abia ar alctui un ctun. Hans a fcutaci un popas de o jumtate de or. Lu parte la prînzul nostru frugal,rspunzînd prin Ådaµ sau Ånuµ la întrebrile unchiului meu, cu privire lafelul drumului. Cînd fu întrebat în ce loc se gîndea s ne petrecem noaptea,

1 Boer - cas rneasc islandez, (n.a.)



Jules Verne

73

rspunse scurt:

² La Gardr.

M-am uitat pe hart pentru a afla ce-i acest Gardr.

Era un tîrguor pe malul fiordului Hval, la patru mile de Reykjavik. I-am întins unchiului meu harta.

² Numai patru mile! fcu el. Patru mile din douzeci i dou.Frumoas plimbare, n-am ce zice!

Tocmai se pregtea s-i fac o observaie lui Hans, dar acesta, frs-i rspund, o lu din nou înaintea cailor i-o porni la drum.

Trei ore mai tîrziu, tot strbtînd punile acoperite de iarb ofilit,am ocolit fiordul Kollaf pentru c drumul era mult mai uor i mult maiscurt decît dac am fi traversat golful. În curînd am intrat într-un

Åpingstaoerµ, care nu era altceva decît centrul de jurisdicie comunalEjulberg. Venisem tocmai la ceasul cînd clopotul ar fi trebuit s sune deamiaz, dac bisericile islandeze ar fi fost aa de bogate ca s aib unorologiu; îns ele semnau foarte mult cu credincioii lor, care n-auceasornice i, de altfel, nici nu le simt nevoia.

Aici am lsat caii s se mai odihneasc i apoi, apucînd pe un drumîngust, între un lan de coline i mare,, am ajuns fr s ne oprim laÅaoalkirkjaµ din Brantr i dup înc o mil, la Saurboer Åannexiaµ, bisericaanex, aezat pe malul sudic al fiordului Hval.

Se fcuse ora patru dup-amiaz i-n acest rstimpstrbtusempatru mile.

Fiordul era aici de cel puin o jumtate de mil i valurile mrii sesprgeau cu zgomot de stîncile ascuite.

Golful se lea la intrare între nite stînci drepte i rîpoase, înalte decel puin 1500 de metri i care îi atrgeau luarea-aminte prin straturile deculoare brun care despreau fiiile de tuf calcaros de o nuan rocat.Oricît de inteligeni ar fi fost caii notri, n-a fi putut prezice c o sterminm cu bine trecerea unui adevrat bra de mare, pe spinarea acestorpatrupede.

² Dac sînt cu adevrat inteligeni spuneam eu, nu vor încerca streac. În orice caz, voi încerca s gîndesc eu pentru ei.

Dar unchiul meu nu voia s mai atepte. Ddu pinteni calului,îndemnîndu-l s-o ia spre cellalt mal. Bietul animal începu sa adulmece

micarea valurilor i se opri. Mînat de pornirile sale, unchiul meu îl grbi imai mult. Calul se împotrivi i de ast dat, dînd din cap cu îndîrjire. Atuncise abtu asupra lui o ploaie de înjurturi i de lovituri de bice. La rîndu-i,calul se înfurie grozav i cerc de mai multe ori s-l trînteasc din a peclre. Pîn la urm, lsîndu-se pe genunchi, cluul izbuti s se trag desub picioarele profesorului,care rmase înepenit pe dou pietre de lîngmal, de parc ar fi fost colosul din Rodos1.

1 Colosul din Rodos ² statuie uria din bronz, aflat, în trecut la intrarea în portul




74

² Ah, blestemat animal! strig clreul, transformat dintr-o dat înpieton i ruinat ca un ofier de cavalerie trecut la pifani.

Rodos, reprezentând pe Helios, zeul soarelui în mitologia greac



Jules Verne

75

² Frja, spuse cluza, strîngîndu-i umrul.

² Ce? Un pod plutitor?

² Der, rspunse Hans, artîndu-i un soi de barc.- Da, intervenii, eun bac.

² De ce nu mi-ai spus pîn acu'?... S-o pornimdar!

² Tidvatten, relu cluza.

² Ce-a spus?

² A zis Åfluxµ, îmi rspunse unchiul, traducîndu-mi cuvîntul danez.

² Trebuie neaprat s ateptm fluxul?

² Forbida? întreb unchiul meu.

² Ja, îi rspunse Hans.

Unchiul meu btu din picior, în timp ce caii se îndreptau spre bac.

Am îneles numaidecît c pentru a traversa fiordul era necesar s

ateptm un anumit moment. i anume, momentul în care marea, subaciunea fluxului, ajunge la cea mai mare înlime a sa, i dup care nu maicrete.

Atunci fluxul i refluxul nu mai pot avea vreo înrâurire i bacul numai e în pericol de a fi tîrît în fundul golfului sau în largul oceanului.

Momentul prielnic se ivi abia la orele ase seara. Unchiul, cluza, doiluntrai, cei patru cai i cu mine ne aflarm peste o clip într-un fel de barcplat, destul de ubred.

Cum eram obinuit cu brcile cu motor de pe Elba, vîslele acestorluntrai mi se preau nite biete lopei.

Într-adevr, a trebuit mai bine de o or pentru a traversa fiordul, dartotui trecerea s-a fcut fr nici un accident.

Dup o jumtate de or am ajuns la Åaoalkirkjaµ din Gardr.




76

X XIIIIII

Trebuia s fie noapte, dar la a aizeci i cincea paralel, luminanocturn a regiunilor polare nu m mai uimea; în Islanda, soarele nu apuneîn cursul lunilor iunie i iulie.

Totui temperatura sczuse. Mi-era frig i mai ales foame. Fu, deci,binevenit aceast Åboerµ, care se deschisese, ospitalier, pentru a ne primi.

Era casa unui ran, dar în privina ospitalitii n-a fi dat-o pepalatul unui rege. La sosirea noastr, stpînul casei veni s ne întind mînai, fr mult ceremonie, ne fcu semn s-l urmm.

S-l urmm, într-adevr, cci de însoit ne-ar fi fost imposibil s-lînsoim. Un coridor lung, strîmt i întunecos ducea spre locuina construitdin bîrne de-abia cioplite, i prin el ajungeai la fiecare din cele patruîncperi: buctria, atelierul de esut - Åbadstofaµ, camera de culcare afamiliei, i, cea mai bun încpere din toate, camera de oaspei.

Unchiul meu, la înlimea cruia nu avuseser cum s se gîndeasccei care au construit casa, s-a lovit de trei-patru ori cu capul de grind.Gazda ne-a fcut semn s intrm i-am pit într-un fel de sal mare, lipitpe jos cu pmînt i luminat de o singur fereastr, ale crei ochiuri, în locs aib geamuri, erau acoperite cu piele de oaie foarte puin transparent.Patul era alctuit din dou rame de lemn, vopsite cu rou i împodobite cuproverbe islandeze, i-n loc de saltea, între stinghii, fusese zvîrlit un aternutde paie uscate. Adevrul e c nu m ateptam la Åconfortµ, dar în casduhnea a pete uscat, a carne srat i a lapte acru, miros cu care nu mprea împcm.

Nici nu ne-am aranjat bine lucrurile, c s-a i auzit glasul gazdei, care

ne poftea s trecem în buctrie, cci i pe gerurile cele mai mari, erasingura încpere din toat casa unde se fcea foc.

Unchiul meu se grbi s dea ascultare acestui îndemn prietenesc i,la rîndu-mi, am fcut acelai lucru.

Aa-zisa sob era cu totul primitiv; în mijlocul camerei se afla opiatr care servea drept vatr, iar în acoperi, o gaur prin care ieea fumul.De altfel, buctria aceasta servea i ca sal de mîncare.

Cînd am intrat, gazda, de parc nu ne-ar fi vzut pîn atunci, neîntîmpin cu salutul Åsaellvertu!µ adic Åfii fericiiµ i veni s ne srute peobraz.

Dup el, nevast-sa pronun aceeai urare, însoit de acelaiceremonial; apoi, amîndoi soii, punînd mîna dreapt pe inim, fcur oadînc plecciune.

in s mai adaug c islandeza era mama a nousprezece copii, uniimai mari, alii mai mici, i toi miunau claie peste grmad în mijloculrotocoalelor de fum care umpleau odaia. i-n fiecare clip zream cumîncepe s se deslueasc din ceaa asta cîte un cpor blond i puinmelancolic. Ai fi zis c-s un irag de în geri cam nesplai...



Jules Verne

77

Unchiul meu i cu mine i-am întîmpinat cu mult prietenie pe acetiÅpuioriµ i peste puin, trei-patru puti ni se urcaser pe umeri, alii pegenunchi i tot atîia se foiau pe lîng picioarele noastre. Cei mai mrioris-au luat la întrecere s ne ureze Åsaellvertu!µ pe toate tonurile posibile, iarcei mici, care nu puteau înc vorbi, ipau care mai de care.

Anunarea cinei avu darul s întrerup concertul acesta. Tocmaiatunci intr i cluza care dduse mîncare cailor, adic, mai bine zis, îilsase slobozi pe cîmp, c era mai economicos. Bietele animale trebuiaus-i gseasc singure hrana, mulumindu-se cu muchiul rar care creteape stînci i cu cîteva smocuri de iarb de mare, prea puin sioas. i totsingure urmau s vin a doua zi, ca s-i reia munca din ajun.

² Saellvertu! fcu Hans.

Apoi linitit, aproape automat, srut la fel, fr vreo deosebire, pegazd, pe soia sa i pe cei nousprezece copii.

Dup ce se termin acest ritual, ne aezarm la mas. Eram douzecii patru cu toii, aa c nu-i o figur de stil, ci edeam, în adevratul îneles

al cuvîntului, unii peste alii. Cei mai favorizai dintre noi n-aveau decît doicopii pe genunchi.

La sosirea supei se fcu totui linite în aceast mic lume, i fireatcut, caracteristic pîn i copiilor islandezi, începu s se arate din nou.Gazda ne servi o sup cu licheni, destul de plcut la gust, apoi o uriaporie de pete uscat, care înota în nite unt acrit de mai bine de douzeci deani, i care, potrivit ideilor gastronomice ale localnicilor, era preferabiluntului proaspt. În afar de asta ne-au mai dat Åskyrµ, un fel de laptecovsit, cu biscuii muiai în zeam de ienupr, iar ca butur, lapteamestecat cu ap, numit prin partea locului Åblandaµ. Nu puteam s-mi dauseama dac aceste ciudate mîncruri erau bune sau nu. tiu doar c aveam

o foame de lup i c la desert am înghiit, pîn la ultima pictur, o fierturgroas de hric.

Dup mas, copiii disprur i am rmas numai noi, aezai în jurulvetrei în care ardea turb, mrcini, blegar de vac i oase uscate de pete.Dup aceast cur de Åînclzireµ, fiecare ne-am dus la culcare. Mai înaintede a trece în camera sa, gazda se oferi, dup obiceiul locului, s ne tragciorapii i pantalonii, dar la refuzul nostru, foarte politicos de altfel, n-a maistruit. Venise, în sfirit, timpul, s pun capul jos i m-am fcut imediatghem în culcuul meu de fin.

A doua zi, la cinci dimineaa, ne-am luat rmas bun de laîndatoritorul ran islandez, pe care cu greu l-a putut îndupleca unchiulmeu s primeasc o sum de bani pentru c ne gzduise i ne osptase.Dup aceea, Hans a dat semnalul de plecare. De îndat ce am ieit dinGardr, terenul i-a schimbat înfiareaµ; pmîntul deveni mltinos i greude strbtut. Spre dreapta, lanul de muni se prelungea la nesfirit, ca unimens sistem de fortificaii naturale, astfel c a trebuit s urcmpovîrniurile i-n drum ddurm de multe ori peste rîuri, pe care trebuia sle trecem prin vad avînd grij s nu udm prea mult bagajele.




78

Pustiul devenea din ce în ce mai pronunat, totui, cîteodat, prea c



Jules Verne

79

în deprtare se furieaz o umbr omeneasc, iar dac surprindeam peneateptate, la vreo cotitur a drumului, o astfel de umbr, rmîneamdezgustat la vederea unei figuri tumefiate, cu pielea lucioas, cu capul chel,i avînd pe tot corpul numai rni respingtoare, pe care zdrenele mizerabilenu puteau s le ascund.

Fiinele acelea nenorocite nu se apropiau de noi, ca s-i întind mînadiform, ci, dimpotriv, fugeau, dar nu atît de repede ca Hans s n-apuce sle salute cu obinuitul Åsaellvertu!µ.

² Spetelsk, spunea el.

² Un lepros! repeja unchiul meu.

i numai simpla pronunare a cuvîntului ne producea un dezgust frseamn.

Aceast boal îngrozitoare e destul de rspîndit în Islanda; nu emolipsitoare, îns ereditar i, de aceea, acestor nenorocii le este interziscstoria.

Apariiile acestea nu aveau darul s înveseleasc peisajul, caredevenea din ce în ce mai trist; clcam pe ultimele petice de iarb. De aiciînainte n-am mai vzut nici un arbore, ci numai cîteva pîlcuri de mestecenipitici, ca nite mrcini. N-am mai zrit nici un animal, în afar de cîiva cai,pe care stpînii lor nu-i puteau hrni i care rtceau pe cîmpiile sterpe.Gîteodat, un oim plutea în norii cenuii, ca apoi s se îndrepte zburîndspre sud. M-am lsat cuprins de melancolia acestei naturi slbatice i m-amîntors cu gîndul la ara mea natal.

Am trecut mai multe mici fiorduri fr importan i chiar unadevrat golf, dar cum fluxul era staionar în acel moment, n-am mai trebuits ateptm, i astfel am ajuns curînd în ctunul Alftanes, situat la

deprtare de o mil de locul de unde plecasem.Seara, dup ce am trecut prin vad rîurile Alfa i Heta, bogate în

pstrvi i tiuc, am fost silii s petrecem noaptea într-o colib prsit,vrednic de a fi vizitat de ctre spiridui i de toate celelalte fpturi alemitologiei scandinave. i era neîndoios c tartorul frigului aici îi aleseseslaul i îi fcea de cap toat noaptea.

În ziua urmtoare nu s-a produs nici un fapt mai deosebit. Acelaiteren mltinos, aceeai privelite trist. Seara, fcusem aproape jumtatedin drumul pe care-l aveam de parcurs i am dormit la Åannexiaµ dinKrosolbt.

În ziua de 19 iunie am dat peste un teren format numai din lav, carese întindea pe o lungime de aproape o mil. Aceast formaie a solului e

numit Åhraunµ prin partea locului. Lava era zbîrcit la suprafa i aveaforma unor cabluri, cînd lungi, cînd încolcite.

Din munii învecinai, care erau de fapt nite vulcani stini, sescurgea continuu o mas imens de materie topit. Resturile acestea atestautocmai cu cît violen se manifestaser în trecut.

Între timp, ici-colo, se ridicau rotocoale de fum din adîncul izvoarelor




80

calde.

Ne grbeam, aa c n-am avut timp s cercetm aceste fenomene. Încurînd am trecut iar prin regiuni mltinoase, întretiate de mici lacuri.

De data asta ne îndreptam spre apus; am dat ocol marelui golf Faxa iam putut vedea cele dou culmi albe ale Sneffelsului înlîndu-se în nori, la

mai puin de cinci mile deprtare de locul unde ne aflam.Caii mergeau bine, cci terenul începuse s fie destul de propice

pentru mers. Dar în ce m privete, de la o vreme m simeam foarte obosit.În schimb, unchiul meu se arta plin de vigoare i se inea ca în prima zi.

Nu m puteam opri s nu-l admir i aceeai admiraie o nutream ifa de Hans, care mergea de parc ar fi fcut o simpl plimbare.

Sîmbt, 20 iunie, la ora 6 seara, am ajuns la Biidir, un tîrg aezat pemalul mrii. Cluza ceru s i se dea simbria cuvenit; unchiul meu îi pltiimediat. Am tras chiar la nite rude ale lui Hans, adic la unchii i verii si,care ne-au primit foarte bine. Fr s abuzm de buntatea acestor oameni

cumsecade, a fi rmas bucuros la ei ca s m mai întremez dup obosealadrumului. Dar unchiul, care se simea mai în puteri ca oricînd, nici n-a vruts aud de aa ceva i a doua zi a trebuit s plecm mai departe, clare peblîndele noastre animale.

Dup aspectul solului îi puteai da seama uor c te afli învecintatea muntelui, ale crui rdcini de granit ieeau din pmînt,întocmai ca rdcinile unui stejar btrîn. Am ocolit poalele vulcanului, pecare profesorul nu-l pierdea din ochi. Tot timpul gesticula i prea c-lsfideaz, spunîndu-i:

² Aadar, tu eti uriaul pe care-l voi îmblînzi!

Dup patru ore de mers, caii se oprir singuri la poarta bisericii dinStapi.



Jules Verne

81

X XIIVV

Stapi era un tîrg cam de vreo treizeci de colibe, cldite chiar din lav,i pe vreme frumoas se afla în btaia razelor de soare rsfrînte de vulcan.

Tîrguorul era aezat în fundul unui mic fiord împrejmuit de perei de bazalt,

cu un aspect foarte ciudat.Se tie c bazaltul e o roc brun, de origine vulcanic. Ia forme

regulate, care uimesc prin felul cum sînt rînduite. Aci, natura a lucratgeometric, întocmai ca omul, de parc ar fi mînuit echerul, compasul i firulcu plumb. Dac în alte pri ea realizeaz o adevrat art cu mari masezvîrlite fr nici o ordine, cu fel de fel de conuri abia schiate, cu tot soiul depiramide imperfecte, în sfirit, cu o ciudat succesiune de linii, aci, vrînd sdea o pild de ordine i regularitate i prece dîndu-i pe arhitecii primelortimpuri, natura a creat o rînduial sever, pe care nici splendorileBabilonului i nici minunile Greciei n-au depit-o vreodat.

Firete c am auzit vorbindu-se de Åoseaua Uriailorµ din Irlanda, i

de ÅPetera lui Fingalµ, aflat într-una din Insulele Hebride, îns o priveliteca aceasta, cu construcii din bazalt aezate una peste alta, înc nuavusesem prilejul s vd. i la Stapi, un astfel de fenomen îi aprea în toatfrumuseea lui.

Pereii fiordului, ca i întreaga coast a peninsulei, erau alctuiidintr-un ir de coloane verticale, înalte de treizeci de picioare. Acestetrunchiuri drepte de coloan, de-o proporie perfect, susineau o arcaddurat din coloane orizontale, a cror aplecare forma o semi-volt deasupramrii. La oarecare intervale, i sub aceast concavitate natural, unde sestrîngea apa de ploaie, te aflai pe neateptate în faa unor deschizturi

În form de ogiv, admirabil desenate, prin care se rejpezeau valurile -spumoase ale mrii. Cîteva crîmpeie de bazalt, smulse de furia oceanului, se

prelungeau pe pmînt, întocmai ca resturile unui templu antic - ruine venictinere - peste care veacurile treceau fr s le ating.

Aci era ultima etap a cltoriei noastre pmîntene. Hans se artase afi o cluz priceput i, cum tiam c ne va însoi i mai departe, eramoarecum linitii.

Ajungînd în dreptul casei preotului - o colib scund, cu nimic maiartoas sau mai actrii decît cele din jur - am zrit un om c-un ciocan înmîn i avînd dinainte un or de piele, care tocmai se pregtea spotcoveasc un cal.

² Saellvertu! îi ur cluza noastr.

² God dag! îi rspunse potcovarul, într-o danez perfect.

² Kyrkoherde, rosti Hans, întorcîndu-se spre unchiul meu.

² Preotul, îmi traduse profesorul. Axel, se pare c acest omcumsecade este preot.



Jules Verne

83

rutcioas. Poate c nu era înalt chiar de ase picioare, dar nici mult nu-ilipsea! M temeam s nu vin, cumva, s ne dea tradiionalul srut islandez;din fericire, o asemenea grozvie nu s-a întîmplat. Dar nici nu ne pofti încas cu prea mult bunvoin.

Camera de oaspei mi s-a prut a fi cea mai proast încpere dintoat locuina preotului - strîmt, murdar i infect. Dar a trebuit s nemulumim i cu asta. Preotul nu prea c ine s aplice obiceiurileospitalitii antice, dimpotriv, nici nu se sinchisea de ele. Pîn seara mi-amdat seama c aveam de-a face c-un fierar, c-un pescar, c-un vîntor, c-undulgher, dar numai cu un slujitor al domnului nu! E adevrat c eram într-ozi de lucru i poate, cine tie, duminica e cu totul alt om!...

N-a vrea s-i vorbesc de ru pe aceti biei preoi care, la urmaurmei, sînt destul de nenorocii. Ei primesc de la guvernul danez o leaf denimic i mai strîng drept contribuii un sfert din dijma parohiei, care i aaabia ajunge la suma de aizeci de mrci.

De aceea, era de îneles c trebuiau s munceasc pentru a putea

tri. Dar pescuind mereu, vînînd, potcovind caii, la un moment dat ajungis-i însueti felul de a te purta, de-a vorbi i apucturile vîntorilor,pescarilor sau ale unor oameni cam necioplii. De altfel, chiar în seara aceeaîmi ddui seama c sobrietatea nu era una din virtuile la care inea gazdanoastr.

Unchiul înelese repede cu cine avea de-a face; în locul unui om demni cumsecade, nu avea în faa lui decît un individ greoi i mojic. De aceea luhotrîrea s înceap cît mai curînd marea sa expediie i s prseascaceast parohie atît de puin primitoare.

Nu lu cîtui de puin seama c e obosit i decise s-i petreac cîtevazile pe munte.

Chiar a doua zi dup sosirea noastr la Stapi ne pregtirm deplecare. Hans tocmi trei islandezi care aveau s înlocuiasc caii latransportul bagajelor. Odat ajuni îns în fundul craterului, localniciiacetia trebuiau s se întoarc, noi urmînd s ne continum drumul singuri.Lucrul acesta fusese perfect stabilit între noi, dar Hans nu-l tiadeocamdat. Iat din ce pricin, unchiul îl lu deoparte i-i spuse cintenioneaz s continue drumul în adîncul Pmîntului, pentru a studiavulcanul.

Hans se mulumi s dea din cap. S umble din loc în loc, s strbatinsula sau s se afunde în mruntaiele ei, îi era totuna. În ceea c mprivete, absorbit de toate peripeiile cltoriei, aproape c uitasem ce neatepta în viitor. Dar acum, realitatea m trezi din visrile mele i simeamcum m cuprinde din ce în ce mai mult o adînc emoie. Ce s fac? Dacn-am putut s-l împiedic la Hamburg pe încpînatul profesor Lidenbrockde-a porni într-o asemenea nesbuit aventur, o s-o mai pot face acum,cînd ne aflm la poalele Sneffelsului? M frmînta mai ales o idee, o ideeîngrozitoare, în stare s zdruncine nite nervi mai puin încordai chiar decîtai mei.

ÅEi, mi-am zis eu, o s urcm pe Sneffels. Bine! O s-i cercetm




84

craterul. Bun! Au mai fcut-o i alii i n-au pierit. Dar asta nu-i tot. Dacvom da de un drum pentru a coborî în mruntaiele Pmîntului i dacblestematul acela de Saknussemm n-a minit, cu siguran c o s nepierdem prin galeriile subterane ale vulcanului! Or, nimic nu ne-ndrituietes credem c Sneffelsul ar fi stins! Cine ne poate dovedi c nu se pregteteo nou erupie? i dac monstrul doarme din anul 1229, înseamn oare c

nu se poate trezi? i dac se trezete, ce se va întîmpla cu noi?µAceste întrebri îmi ddeau de gîndit i reflectam mult asupra lor.

Toat noaptea nu visam decît erupii. Nu-mi ardea de loc s îndeplinesc rolulde zgur!...

În cele din urm nu m-am mai putut stpîni. M-am hotrît s supunchestiunea unchiului meu, în modul cel mai dibaci cu putin, adic s-idemonstrez c proiectul su este irealizabil.

M-am dus la el i i-am împrtit temerile mele. Apoi am dat s mretrag, ca s-l las s izbucneasc în voie.

² M-am gîndit i eu la acest lucru, rspunse el simplu.

Ce însemnau aceste cuvinte? Va asculta el oare de vocea raiunii? Segîndea, cumva, s-i suspende proiectele? Ceea ce presupuneam era preafrumos, ca s fie într-adevr cu putin!...

Dup cîteva clipe de tcere, în timpul crora n-am îndrznit s-ltulbur cu nimic, el continu:

² M-am gîndit i eu la asta. De cum am ajuns la

Stapi, m-a preocupat tot timpul aceast grav problem, pe care mi-aipus-o i tu, cci nu trebuie s procedm neprevztor.

² Desigur c nu! i-am rspuns cu hotrîre.

² Au trecut aproape ase sute de ani de cînd Sneffelsul e mut, dars-ar putea ca într-o zi s prind iar glas...

Or, erupiile sînt totdeauna precedate de nite fenomene foarte binecunoscute. De aceea i-am întrebat pe locuitorii de prin partea locului, amstudiat terenul, i pot s te asigur, Axel, c n-avem s ne temem de nici oerupie.

La aceast afirmaie categoric am rmas încremenit i nu i-am maiputut rspunde nimic.

² Te îndoieti de vorbele mele?! m întreb unchiul meu? Ei bine,atunci urmeaz-m!

M-am supus ca un automat. Ieind din curtea parohiei, profesorul olu pe un drum care trecea direct printr-o deschiztur a peretelui de bazalt,deprtîndu-se de mare. Ne aflarm curînd în plin cîmpie, dac se poatenumi astfel o îngrmdire imens de materii vulcanice. inutul prea cazdrobit de o ploaie de pietre uriae, de trapp-uri, de blocuri de bazalt igranit i de tot felul de roci împrocate de ctre aciunea vulcanic.



Jules Verne

85

Ici i colo vedeam ridicîndu-se în aer fumuri; aceti vapori albi, numiiîn islandez Åreykirµ, îneau din izvoarele fierbini, i prin violena lordovedeau activitatea vulcanic a solului. Ceea ce prea c justific temerilemele. Nu-i deci de mirare c-am czut ca din lun, cînd l-am auzit pe unchiulmeu c-mi spune:

² Vezi toate aceste fumuri, Axel? Ei bine, ele dovedesc c nu avem s




86

ne temem de furiile vulcanului!

² Cum asta? strigai eu.

² Ascult, Axel, s ii minte un lucru, continu profesorul, în preajmaunei erupii, aceste fumuri îi mresc intensitatea, ca s dispar apoi cutotul, în timpul cît dureaz aciunea vulcanic, deoarece gazele, neavînd

tensiunea necesar, iau drumul craterelor, în loc s ias prin crpturilepmîntului. Aadar, aceti vapori se menin în starea lor obinuit, dacenergia lor nu crete, i mai reine un lucru: dac vîntul i ploaia nu sîntînlocuite printr-o atmosfer apstoare i calm, atunci poi fi sigur c nu seva produce curînd vreo erupie.

² Dar...

² Destul! Cînd tiina s-a pronunat, nu-i mai rmîne decît s taci.

M-am întors la reedina preotului, oarecum plouat.

Unchiul m btuse cu argumente tiinifice. Totui mai aveam înc osperan, i anume, c, odat ajuni în fundul craterului, n-o s gsim nici o

galerie, i-o s ne fie astfel cu neputin s coborîm mai adînc, chiar i înciuda tuturor Saknussemmilor din lume.

În timpul nopii m-am zbuciumat într-un adevrat comar. Se fceac m aflam în mijlocul unui vulcan i, din strfundurile Pmîntului,deodat m-am simit zvîrlit în spaiile interplanetare, sub forma unor rocieruptive.

A doua zi, la 23 iunie, Hans ne atepta cu tovarii si încrcai cumerinde, cu unelte i instrumente. La rîndu-ne, unchiul i cu mine am luats ducem cîte dou bastoane cu vîrful de fier, dou puti i dou cartuiere.

Hans, ca un om prevztor, adugase la bagajele noastre i un burduf

plin, care, pe lîng bidoanele noastre, ne asigura apa pentru opt zile.Era ora nou dimineaa. Preotul i zdravna lui nevast ne ateptau

în faa uii. Voiau, desigur, s ne adreseze ultimul i cel mai cald rmasbun... Dar cît m înelasem! Acest Årmas bunµ lu forma neateptat a uneinote de plat piperat foc, în care ni se punea-n socoteal pîn i aerul dincasa preoeasc. Un aer infect, dac nu le e cu suprare! Aceast perecheonorabil ne jefuia întocmai ca un hangiu elveian, evaluîndu-i la un prefrumuel ospitalitatea.

Unchiul plti fr s se tocmeasc. Un om care pleac spre centrulPmîntului nu se mai uit la cîiva rixdali!

Odat aceast chestiune aranjat, Hans ddu semnalul de plecare idup cîteva clipe am prsit Stapi.



Jules Verne

87

X XVV

Sneffelsul are o înlime de 5 000 de picioare. El încheie, prin conulsu dublu, un lan de muni trahitici care se deosebete de sistemul muntosal insulei. Din punctul de plecare unde ne aflam, cele dou vîrfuri ale

muntelui nu se puteau vedea profilîndu-se pe fondul cenuiu al cerului.Zream doar o enorm cum de zpad, ce parc era tras pe frunteauriaului.

Mergeam unul în spatele celuilalt, iar în fruntea grupului se aflaHans. Crrile pe care urcam erau atît de înguste, c doi oameni n-ar fiîncput s peasc alturi. De aceea nu puteam vorbi unul cu altul.

Dincolo de pereii de bazalt ai fiordului Stapi am dat peste un solformat din turb ierboas i fibroas, rmi a vechii vegetaii mltinoasea peninsulei.

Combustibilul acesta înc neexploatat se gsea într-o asemenea

cantitate, încît s-ar fi putut înclzi din el timp de un secol toat populaiaIslandei. Msurat din fundul unor anumite rîpe, aceast imens turbrieatingea deseori o înlime de 70 de picioare i era format din straturisuccesive de resturi carbonizate, desprite prin pturi subiri de tuf spongios.

Ca un adevrat nepot al profesorului Lidenbrock, i în ciudapreocuprilor mele de acum, observam cu mult interes curiozitilemineralogice ce ni le oferea acest uria muzeu de istorie natural irevedeam în minte desfurîndu-se toat istoria geologic a Islandei.

Aceast insul, atît de ciudat, s-a înlat, fr îndoial, din fundulapelor, într-o epoc relativ recent. i poate c i acum se mai ridic înc,

printr-o micare imperceptibil. Or, dac-i aa, nu poi atribui originea eidecît aciunii focurilor subterane. Deci în acest caz, teoria lui HumphryDavy, documentul lui Saknussemm i preteniile unchiului, toate sespulberau. Aceast ipotez m-a determinat s examinez mai atent naturasolului, astfel c în curînd, am putut s-mi dau perfect seama desuccesiunea fenomenelor care au dus la formarea Islandei.

Lipsit cu desvîrire de teren sedimentar, Islanda e alctuit numaidin tuf vulcanic, adic dintr-o aglomerare de pietre i stînci de o compoziieporoas. Înainte de existena vulcanilor, insula era format dintr-un masivde bazalt, care s-a ridicat încet deasupra valurilor, împins de o puternicfor intern. Focurile dinuntru înc nu erupseser în afar.

Dar mai tîrziu se csc o crptur larg în lungul insulei, de lasud-vest spre nord-est, prin care se revrs, încetul cu încetul, toat pastatrahitic. Crptura fiind imens, materiile topite zvîrlite din mruntaielePmîntului se întinser linitit, în straturi uriae, formînd doar ici-colocoline. În aceast epoc au aprut feldspaii, sieniii i porfirele.

Datorit acestei revrsri, insula s-a înlat considerabil deasupranivelului mrii i, ca urmare, fora ei de rezisten a crescut foarte mult. Euor de îneles ce imens cantitate de gaze s-a strîns în adîncul ei, de vreme




88

ce în urma rcirii scoarei trahitice, ea nu mai oferea nici un loc de ieire. Laun moment dat, ele au cptat o atît de mare presiune, încît i-au croitdrum ridicînd acopermîntul cel greu i despicîndu-l în couri înalte. Astfel,prin ridicarea scoarei s-au nscut vulcanii, în vîrful crora s-a format subitcîte un crater.

Apoi au urmat fenomenele eruptive. Prin crpturile nou formate s-auscurs mai întîi materiile eruptive bazaltice, i cîmpia pe care o strbteamacum ne oferea cele mai minunate specimene. Mergeam pe aceste roci tari,cenuii, care prin rcire luaser forma unor prisme cu baza hexagonal. Îndeprtare se vedeau numeroase conuri turtite, care fuseser desigur,odinioar, tot atîtea guri de foc.

Dup ce au luat sfirit erupiile materiilor bazaltice, vulcanii - a crorfor crescuse i datorit craterelor stinse - au lsat s treac lavele imasele de cenu i de zgur care se scurser i se împrtiar pe coamelevulcanilor întocmai ca un pr bogat.

Aceasta a fost succesiunea fenomenelor care au dat natere Islandei,

i toate s-au datorat aciunii focurilor luntrice. Or, a presupune c magmanu se afl într-o stare de permanent incandescen, e o nebunie. i o i maimare nebunie e pretenia de a ajunge pîn-n centrul Pmîntului!...

M mai linitii, deci, în privina rezultatului aventurii noastre, pemsur ce înaintam la asaltul vulcanului Sneffels.

Drumul devenea din ce în ce mai greu, cci începea urcuul; pietrelese zdrobeau la tot pasul, lsînd s alunece achii i a trebuit s mergem cumare bgare de seam pentru a evita eventuale cderi periculoase.

Hans înainta linitit i sigur de sine, de parc ar fi mers pe un drumdrept; cîteodat îns, disprea în dosul unor blocuri mari de stînc i pentru

o clip îl pierdeam din vedere. Dar nu trecea mult i, printr-un uieratascuit, ne indica direcia pe care trebuia s-o urmm.

Deseori se oprea sau aduna din mers frîmturi de stînci, pe care lerînduia într-un fel care putea fi uor recunoscut i forma astfel o dîr, careavea drept scop s ne arate drumul la întoarcere. Prevederea nu era rea,desigur, dar evenimentele care au urmat au dovedit a fi fost inutil.

Dup trei ore de mers obositor am ajuns abia la poalele muntelui.Aici, Hans fcu semn s ne oprim, i împrirm cu toii un prînz frugal.Unchiul meu înghiea nite bucturi cît toate zilele, ca s putem porni cîtmai degrab. Dar popasul nu era numai de întremare, ci i de odihn, aa cprofesorul trebui s atepte un ceas, pîn cînd cluza avu chef s dea

semnalul de plecare. Cei trei islandezi, la fel de tcui ca i tovarul lor,vîntorul, nu scoaser un singur cuvînt i mîncar cumptat.

Apoi am început s urcm povîrniurile Sneffelsului.

Deoarece vîrful muntelui era acoperit cu zpad, printr-o iluzie optic,frecvent în muni, mi se prea c e foarte aproape. i totui, cîte orenesfirite au trebuit s treac, pîn s ajungem în vîrf! i cîte sforriobositoare am fcut! Pietrele, care nu se ineau între ele nici printr-olegtur de pmînt i nici printr-o estur de ierburi, se rostogoleau sub



Jules Verne

89

picioarele noastre i se pierdeau în cîmpie, cu repeziciunea unei avalane.

În unele locuri, povîrniul muntelui forma cu linia orizontului ununghi de aproape 36°, încît era imposibil s urcm. De aceea, acestedrumuri scurte pe povîrniurile pietroase trebuiau s fie ocolite i nu fr




90

greutate. Cînd ne aflam într-o asemenea situaie, ne ajutam unii pe alii,întinzîndu-ne bastoanele.

Trebuie s art c unchiul meu se inea pe lîng mine cît mai mult cuputin i nu m pierdea nici o clip din ochi. i nu o dat braul su mi-afost sprijin de ndejde. În ceea ce-l privea, el avea, fr îndoial, simulînnscut al echilibrului, cci nu se poticnea niciodat. Islandezii, dei erauîncrcai, se crau pe stînci cu uurina caracteristic oamenilor de lamunte.

Cînd vedeai ce înalt e vîrful Sneffelsului, i se prea c-i cu neputins-l atingi urcînd din partea aceasta, dac nu se va micora unghiul deînclinaie al pantelor.

Dar, din fericire, dup un drum obositor de peste o or i dup ce-amfcut adevrate tururi de for în mijlocul vastului covor de zpad careacoperea pieptul vulcanului, pe neateptate ne apru în fa un fel de scar,care ne înlesni urcuul. Era format de unul din acele torente de pietrezvîrlite în trepte de ctre vulcani i care în limba islandez se numesc

Åstinaµ. Dac acest torent n-ar fi fost oprit în cderea sa de modul cum erauaezate povîrniurile muntelui, el s-ar fi precipitat în mare i ar fi dat natereunor insule noi.

Aa cum se înfia îns, ne-a fost de mare folos. Povîrniuriledeveneau din ce în ce mai abrupte, dar aceste trepte de piatr le puteamurca mai uor, ba chiar atît de repede încît, rmînînd un moment mai înurm, în timp ce tovarii mei îi continuau urcuul, i-am zrit atît de micidin cauza deprtrii, încît îmi preau microscopici.

La apte seara urcasem cele dou mii de trepte ale scrii i ajunsesempe o ieitur a muntelui, un fel de platform, pe care se sprijinea conulpropriu-zis al craterului.

Ne aflam la înlimea de 1 500 de metri deasupra nivelului mrii.Eram în regiunea zpezilor venice, care în Islanda nu se ridic la o marealtitudine, din cauza umiditii constante a climei. Era foarte frig. Vîntulbtea cu putere. Eu eram zdrobit de oboseal. Profesorul vzu c nu m maiduceau picioarele i, cu toat nerbdarea sa, se hotrî s ne oprim. Fcudeci semn vîntorului, dar acesta ddu din cap, spunînd:

² Olvanfor.

² Pare-se c trebuie s mai urcm, spuse unchiul meu.

Apoi îl întreb pe Hans de ce dduse acest rspuns.

² Mistour, rspunse cluza. ² Ja, mistour, întri unul din islandezi, pe un ton destul de speriat.

² Ce înseamn cuvîntul sta? întrebai eu, îngrijorat.

² Privete în zare, spuse unchiul meu.



Jules Verne

91

Mi-am îndreptat privirile spre cîmpie, i am zrit o uria coloanformat din pulbere de piatr, din nisip i din praf ce se ridica în vîrtejuri cao tromb i pe care vîntul o mîna spre acea ieitur a Sneffelsului, pe careeram noi suspendai. Atît era de opac perdeaua aceasta, încît întunecalumina soarelui, proiectînd o vast umbr pe munte. Dac tromba s-ar fi




92

aplecat, ne-ar fi cuprins cu siguran în vîrtejurile ei. Acest fenomen, destulde frecvent cînd sufl vîntul dinspre gheari, se cheam Åmistourµ în limbaislandez.

² Hastigt, hastigt! strig cluza noastr.

Fr s tiu daneza, am îneles c trebuia s-l urmm cît mai repede.

Hans începu s ocoleasc conul craterului, dar în zig-zag, pentru a ne uuramersul. În curînd, tromba se abtu asupra muntelui, care tresri din pricinaizbiturii, iar pietrele rscolite de vînt cdeau ca o ploaie în urma unei erupii.Din fericire, noi ne aflam pe versantul opus, la adpost de orice pericol. Fraceast prevedere a cluzei, trupurile noastre, ciopîrite, pulverizate, ar ficzut cine tie la ce deprtri, întocmai ca rmiele vreunui meteornecunoscut.

Hans chibzui c nu ar fi bine s petrecem noaptea pe povîrniurileconului. De aceea am continuat urcuul în zig-zag i în aproape cinci ore amparcurs cele 1 500 de picioare care ne mai rmseser de urcat. Ocolurile,zig-zagurile i urcuul în trepte mriser drumul la cel puin trei leghe. Nu

mai puteam de oboseal i îmi era aa de frig i de foame, c simeam c msfiresc. Aerul, cam rarefiat, îmi stînjenea rsuflarea.

În cele din urm, la unsprezece noaptea, pe un întuneric cumplit, amajuns în vîrful muntelui Sneffels.

Mai înainte de a intra în crater ca s-mi gsesc un adpost, am avutrgazul s zresc Åsoarele de miez de noapteµ în punctul su cel mai de jos,proiectîndu-i razele palide pe insula adormit la picioarele mele.



Jules Verne

93

X XVVII

Mîncarea fu înghiit pe nersuflate i, dup aceea, fiecare ne-amaciuit cum am putut mai bine. Ce-i drept, culcuul era cam tare, adpostulcam nesigur, situaia destul de grea, la 5 000 de picioare deasupra nivelului

mrii. Totui, în noaptea aceea, somnul mi-a fost foarte linitit, i-am dormitaa cum nu mai dormisem de mult. i nici de visat n-am visat.

A doua zi ne-am trezit pe jumtate îngheai de suflarea unui aer recei tios, în timp ce deasupra capului nostru, razele soarelui strluceau.Mi-am prsit culcuul de granit, ca s pot admira în voie minunataprivelite care se desfura în faa ochilor mei.

M aflam pe culmea unuia din cele dou vîrfuri ale Sneffelsului, ianume, pe cel dinspre miazzi. De aci puteam s cuprind cu privirea cea maimare parte a insulei. Potrivit opticii de la marile înlimi, rmurile se zreaufoarte bine, în timp ce prile din interior preau terse. S-ar fi putut spunec la picioarele mele se întindea una din acele hri în relief ale lui

Helbesmer.

De jur împrejur vedeam vi adînci încruciîndu-se în toate direciile,prpstii spate ca nite puuri, lacuri care preau nite heleteie i rîuri demrimea pîraielor.

Spre dreapta se desfurau nenumrai gheari i vîrfurile unora erauînvluite de uoare coloane de fum. Coamele ondulate ale acestor muninesfirii, pe care straturile de zpad le fceau s par acoperite de spum,îmi aminteau de suprafaa unei mri într-o venic frmîntare. Dacîntorceam privirea spre apus, oceanul, în mreaa sa nemrginire, prea c-io continuare a acestor vîrfuri spumoase. Unde se sfirea oare pmîntul?

De unde începeau valurile oceanului? Mi-era greu s disting bineacest lucru.

Eram cuprins de acel minunat extaz pe care i-l dau marile înlimi,fr ca de data asta s ameesc, cci, în sfirit, m obinuisem cucontemplarea acestor priveliti fr seamn. Privirile mele uluite se scldauîn iradierea strvezie a razelor solare. Uitasem cine sînt i unde m aflu,pentru a tri viaa elfilor sau a silfidelor - imaginare fpturi ale mitologieiscandinave. M îmbtm de voluptatea înlimilor, fr a m gîndi c încurînd destinul avea s m scufunde în prpstiile fr fund alePmîntului!... Sosirea profesorului i a lui Hans, care se urcaser i ei învîrful Sneffelsului, m readuse la realitate.

Întorcîndu-se spre apus, unchiul meu îmi art cu mîna un aburuor, ca o fiie de pmînt, i care rmuia linia valurilor.

² Groenlanda! spuse el.

² Groenlanda? strigai eu.

² Da, nu sîntem nici la 35 de leghe de ea, i în timpul dezgheurilor,urii albi ajung pîn în Islanda,² adui de ghearii de la miaznoapte. Darasta n-are nici o importan- Acum sîntem pe unul din cele dou piscuri ale




94

vîrfului Sneffels: cel de la sud. Hans ne va spune îndat cum numescislandezii acest pisc, pe care tocmai ne aflm. Nici nu-i termin binecuvîntul, c vîntorul i rspunse:

² Scartaris.

La auzul acestui nume, unchiul meu îmi arunc o privire

triumftoare. ² Atunci, la drum, spre crater! porunci el.

Craterul Sneffelsului semna cu un con rsturnat, a cruideschiztur putea s aib un diametru de o jumtate de leghe. Adîncimeacraterului o apreciam cam la dou mii de picioare. Gîndii-v numai cumputea s arate un asemenea recipient, cînd era tot numai flcri i tunete...La fund, conul avea o circumferin de cel mult 500 de picioare, i cumpereii interiori erau în pant lin, se putea ajunge destul de uor la parteasa de jos. Fr s vreau, am asemuit acest crater cu o uria puc, avînd ogur larg, i la drept vorbind, comparaia m îngrozea.

S cobori într-o puc, m gîndeam eu, cînd nu-i exclus s fieîncrcat, i s-ar putea s ia foc la cea mai mic izbitur - nu-i asta curatnebunie?!...

Dar era prea tîrziu ca s mai dau înapoi. Cu un aer nepstor, Hans aluat-o înainte. Iar eu l-am urmat fr s scot o vorb.

Pentru a uura coborîrea, Hans fcea mari ocoluri în spiral. Trebuias mergem prin mijlocul rocilor eruptive, i, cîteodat, unele se dezlipeau dinculcuurile lor, prvlindu-se în salturi, pîn în fundul prpastiei. În cdere,ele ddeau natere unor ecouri de o sonoritate ciudat.

În diferite pri ale conului se aflau gheari interiori. De cîte ori îiîntîlneam, Hans înainta cu foarte mult bgare de seam, sondînd cubastonul cu vîrf de fier, pentru a descoperi crpturile. În alte locuri, undetrecerea se arta a fi periculoas, ne legam cu o frînghie lung, pentru caacela cruia i-ar fi alunecat piciorul, din nebgare de seam, s fie susinutde ceilali.

Aceast solidaritate era un lucru înelept i plin de prevedere, îns nune punea în afar de orice pericol.

Cu toate greutile coborîului, i-n ciuda pantelor pe care nicicluza nu le cunotea, drumul s-a fcut fr vreun accident, în afarnumai de cderea unui balot cu frînghii, pe care-l scpase din mîn unul dinislandezi, de s-a rostogolit tocmai în fundul prpastiei.

La prînz atinsesem prima int a cltoriei noastre. Am ridicat capuli, la gura pîlniei, am zrit, ca într-un chenar, o bucic de cer cu ocircumferin aproape perfect. Numai într-un singur punct se profila vîrfullui Scartaris, cufundat în imensitatea vzduhului.

În fundul craterului se deschideau trei guri, prin care ieeau, cusiguran, lava i vaporii, în timpul erupiilor. Fiecare gur avea un diametrude aproape 100 de picioare. Ele se cscau în faa noastr i, drept s vspun, n-am avut curajul s-mi arunc privirile în vreuna, în schimb,



Jules Verne

95

profesorul Lidenbrock le-a examinat pe fiecare în parte. Alerga de la una laalta, gata s-i piard rsuflarea, gesticulînd i rostind vorbe fr ir. Hansi tovarii si stteau aezai pe nite grmezi de lav i-l priveau cumnu-i mai gsete astîmpr, i nu m îndoiesc c-l socoteau nebun.




96

Deodat, unchiul meu scoase un strigt. Am crezut c i-a alunecatpiciorul i c era gata s cad într-unui din cele trei puuri. Dar nu seîntîmplase nimic. Îl vzui stînd eapn, cu braele întinse i cu picioareledesfcute, în faa unui bloc de granit, aflat în centrul craterului, ca unpiedestal enorm pregtit pentru statuia unui Pluton. Din toat înfiareaunchiului meu se vedea c-i peste msur de uluit. Dar curînd, uluirea fu

înlocuit de o bucurie fr margini. ² Axel, Axel! strig el. Vino, vino!

Alergai într-acolo. Îns nici Hans i nici islandezii nu se urnir de pelocurile lor.

² Privete! îmi spuse profesorul.

Împrtindu-i uluirea, dac nu i bucuria, pe partea dinspre apus ablocului de granit am vzut scrijelit în litere runice, pe jumtate roase devreme, numele acelui islandez blestemat:

² Arne Saknussemm! strig unchiul meu. Ei, acu' te mai îndoieti?

Nu rspunsei nimic i m întorsei uluit la bolovanul de lav pe caresttusem mai înainte. În faa evidenei, a trebuit s m înclin.

Nu tiu cît vreme am rmas astfel, cufundat în gîndurile mele. Totceea ce tiu e c, dup o vreme, ridicînd capul, l-am vzut numai pe unchiulmeu i pe Hans.

Ceilali islandezi plecaser, i acum coborau povîrniurileSneffelsului, pentru a se întoarce la Stapi.

Hans dormea linitit lîng un bolovan, într-o scursur de lav, unde

îi înjghebase un culcu, în timp ce unchiul meu se zbtea în fundulcraterului, ca o fiar slbatic în cursa unui vîntor. Nici nu dormeam, nicinu aveam puterea s m scol i, luînd exemplu de la cluz, m-am lsatcuprins de un somn linitit; mi se prea c aud mereu zgomote sau c simtzvîcniri în coastele muntelui.

Astfel am petrecut prima noapte în fundul craterului.

A doua zi, un cer cenuiu, înnourat i greoi se lsa peste vîrfulconului. N-am bgat de seam atît întunericul ce cuprindea craterul cîtmînia care-l cuprindea pe unchiul meu.

Am îneles deîndat motivul, i inima mi s-a umplut de puin

speran. Iat de ce: dintre cele trei drumuri care se deschideau în faanoastr, numai unul singur fusese folosit de Saknussemm.

Potrivit indicaiei dat în criptogram de ctre învatul islandez,drumul putea fi uor recunoscut, cci la poalele lui urma s se proiectezeumbra lui Scartaris în ultimele zile ale lunii iunie...

În adevr, piscul acesta ascuit putea fi socotit ca arttorul unuiimens cadran solar, a crui umbr, într-o anumit zi, arta drumul sprecentrul Pmîntului.



Jules Verne

97

Dar cum nu se zrea de fel soarele, nu era nici umbr. În consecin,unchiul n-avea cum s se orienteze!

Eram în 25 iunie. Dac cerul rmînea acoperit înc ase zile, trebuias amînm totul pentru anul viitor.

Cred c nu mai e nevoie s v descriu mînia neputincioas a

profesorului Lidenbrock! Ziua trecu i nici o umbr nu veni s se profileze înfundul craterului.

Hans nu se mic de la locul su, dei cred c era firesc s se întrebece ateptm. Dac în genere îl preocupa ceva! Unchiul nu-mi adres nici uncuvînt. Privirile sale se ainteau tot timpul spre cerul acoperit de ceuricenuii.

La 26 iunie nu se art nici un semn bun. Ba dimpotriv. Toat ziuaczu o ploaie amestecat cu zpad.

Hans se apuc s construiasc o colib din buci de lav. Îmi fceaoarecare plcere s urmresc din ochi miile de cascade ce luau natere i

care se rostogoleau pe povîrniurile conului, unde fiecare piatr fcea cazgomotul asurzitor s fie i mai puternic.

Unchiul meu nu se mai putea stpîni. La drept vorbind, chiar i unom mai calm decît el ar fi avut toate motivele s se enerveze, cci astaînsemna s te-neci tocmai la mal.

Dar o dat cu marile dureri, cerul îi trimite neîncetat i mari bucurii.i cerul îi rezerva profesorului

Lidenbrock o satisfacie egal cu marile, cu desperatele salenecazuri...

A doua zi, cerul mai era înc acoperit, îns duminic, 28 iunie, o dat

cu schimbarea lunii, veni i schimbarea vremii. Soarele revrsa în cratervaluri-valuri de raze.

Fiecare deluor, fiecare stînc, fiecare piatr, fiecare încreitur a laveise sclda în aceste efluvii luminoase i îi aternea pe loc umbra pe pmînt.Dintre toate, umbra lui Scartaris se desena ca un col ascuit i prinse a seînvîrti pe nesimite o dat cu soarele cel învpiat.

i nu exagerez de loc dac spun c unchiul se învîrtea i el o dat cuumbra.

La amiaz, în perioada sa cea mai scurt, umbra începu s atingîncet marginea vetrei centrale.

² Pe aici trebuie s-o lum! strig profesorul, pe aici! înainte, sprecentrul Pmîntului! adug el în limba danez.

L-am privit pe Hans.

² Foriit! spuse el foarte linitit.

² Înainte! îmi traduse unchiul meu.

Era ora 13 i 13 minute.




98

X XVVIIII

Abia acum începea adevrata noastr cltorie. Pîn atunci, obosealafusese mai mare decît greutile; dar era sigur c de aici înainte acestea dinurm se vor ivi cu adevrat în calea noastr.

Înc nu-mi afundasem privirea în acel pu fr fund în care urma scoborîm. Sosise îns momentul s-o fac.

De altfel, mai puteam înc ori s m resemnez acceptînd aceastaventur, ori s refuz a o încerca. Dar s dau înapoi în faa cluzei mi-afost ruine. Hans atepta cu atîta calm s înceap aventura, cu o asemeneaindiferen, cu o atît de deplin nepsare fa de orice pericol, încît am roitla ideea c a putea fi mai puin curajos decît el. Dac a fi fost singur, a fiînceput s-i înir unchiului meu tot soiul de argumente de mare efect; darcum cluza se afla lîng noi, n-am scos un cuvînt i-n timp ce m apropiamde gura prin care trebuia s coborîm, gîndul îmi zbur deodat sprefrumoasa mea virlandez.

Am mai spus c gura central a craterului avea un diametru de 100de picioare, sau o circumferin de 300 de picioare. M-am aplecat cu multbgare de seam peste o stînc care atîrna în afar i am privit. De groazmi s-a fcut prul mciuc. Toat fiina îmi fu cuprins de simmîntulvidului. Am simit cum centrul de gravitate mi se deplaseaz i cum mi seurc ameeala la cap, ca o beie. Nimic nu e mai ameitor decît aceastatracie a abisului. Eram s cad, dac nu m-ar fi apucat la timp o mînvînjoas. Era mîna lui Hans.

Hotrît lucru, nu luasem destule Ålecii de înlimeµ la bisericaÅFrelsersµ din Copenhaga.

Cu toate c mi-am aruncat foarte puin privirile în acest pu, amputut s-mi dau seama de conformaia lui.

Pereii si aproape abrupi prezentau numeroase ieituri care puteaus uureze coborîrea. Dar dac aveam la îndemîn un soi de scar, înschimb ne lipsea parmaclîcul, de care s ne inem. Nu-i vorb, o frînghielegat de una din aceste ieituri ne-ar fi ajutat de minune.

Dar cum aveam s-o dezlegm odat ajuni la captul ei?

Unchiul meu gsi imediat un mijloc foarte simplu pentru a înlturaaceast dificultate. El desfur o frînghie lung cam de 400 de picioare igroas de dou degete i ls s cad în adînc doar jumtate din ea, apoi o

înfur în jurul unui bloc de lav ce ieea în afar i arunc în gol cealalt jumtate. Fiecare din noi putea astfel s coboare apucînd cu mîna cele doucapete ale frînghiei, fr team c aceasta se va desfura. De îndat ce aicoborît vreo dou sute de picioare, nimic na era mai uor decît s-o tragi,lsînd liber un capt i smucind de cealalt parte a frînghiei.

Apoi, urma s reîncepi acest exerciiu, a d infinitum.

² Acum, s ne îngrijim i de bagaje, spuse unchiul meu, dup ce sfiride atîrnat frînghia. O s le împrim în trei pachete, i fiecare din noi o s-i



Jules Verne

99

pun unul în spate. Vorbesc numai de obiectele fragile.

Desigur c îndrzneul profesor nu ne socotea i pe noi în aceastultim categorie!...

² Hans, stabili el, va lua uneltele i o parte din provizii; tu, Axel, veiduce dou treimi din provizii i armele, iar eu, restul proviziilor i

instrumentele cele mai gingae. ² Dar cine o s duc hainele, i toat legtura de frînghii i de scri?

am întrebat eu.

² Vor coborî singure.

² Cum aa?!

² O s vezi...

Unchiul meu simea o plcere deosebit s foloseasc mijloace Åtariµ,i o fcea totdeauna fr cea mai mic ovial. La porunca sa, Hans strînseîntr-un mare balot toate obiectele ce nu erau fragile, i, dup ce balotul fulegat zdravn, pur i simplu i se ddu drumul în prpastie.

Curînd am auzit vuietul sonor produs de deplasarea straturilor deaer. Aplecat deasupra prpastiei, unchiul meu urmrea foarte satisfcutcoborîrea bagajelor, i nu s-a clintit din locul acela pîn ce nu le-a pierdutdin vedere.

² Bun, zise el, acum vine i rîndul nostru!...

Întreb pe orice om de bun-credin dac nu l-ar trece fiorii la auzulunor asemnea cuvinte?

Profesorul îi puse în spate pachetul cu instrumente, Hans lupachetul cu unelte, iar eu pe cel cu arme. Coborîrea începu în ordinea

urmtoare: întîi Hans, dup aceea unchiul meu, iar la urm eu. Totul sedesfur într-o tcere mormîntal, tulburat din cînd în cînd doar dezgomotul pe care-l fceau stîncile ce se rostogoleau în prpastie.

M-am lsat s alunec, ca s zic aa, strîngînd cu putere într-o mîncele dou capete ale frînghiei, iar cu cealalt sprijinindu-m cu ajutorulbastonului meu cu vîrful de fier. M stpînea o singur idee: s nu-mi pierdcumva punctul de sprijin. Nu prea aveam încredere în trinicia frînghiei,socotind-o mult prea slab pentru a suporta greutatea a trei oameni. Deaceea m slujeam de ea cît mai puin posibil fcînd minuni de echilibristicpe ieiturile de lav pe care încercam s le prind cu piciorul, întocmai ca peo mîn care mi-ar fi venit în ajutor.

Cînd una din aceste trepte alunecoase se zdrobea sub paii lui Hans,el rostea cu glasul su domol:

² Gif akt!

² Atenie! repeta unchiul meu.

Dup o jumtate de or am ajuns pe o stînc mai lat, care era foarteputernic înfipt în peretele galeriei.




100

Hans trase frînghia de un capt; cellalt capt se ridic în aer;descolcindu-se de pe colul de stînc pe care fusese înfurat, czutrgînd dup sine buci de piatr i de lav, un fel de ploaie, sau, mai bine



Jules Verne

101

zis, de grindin foarte periculoas.

M-am aplecat peste îngustul platou pe care ne aflam, dar n-am pututs zresc fundul prpastiei.

Începu din nou manevrarea frînghiei i dup o jumtate de or ammai coborît înc dou sute de picioare.

Nu tiu dac cel mai pasionat geolog ar fi încercat s studieze, întimpul coborîrii, natura terenurilor care-l înconjurau, dar, în ceea ce mprivete, nici nu-mi psa de asta; m interesa prea puin dac straturileerau pliocene, miocene, eocene, cretacice, din familia lanului munilor Jura,triasici, pernieni, carboniferi, devonieni, silurieni sau primitivi. În schimbprofesorul îi fcea fr îndoial tot felul de observaii sau lua note, cci launa din opriri îmi spuse:

² Cu cît cobor mai adînc, cu atît am mai mult încredere în reuitaaciunii noastre. Felul cum sînt aezate aceste terenuri vulcaniceîndreptete pe deplin teoria lui Davy. Ne aflm în stratul cel mai vechi, încare s-au produs unele procese chimice asupra metalelor care se aprind în

contact cu aerul i cu apa. Resping cu desvîrire teoria unei clduriinterioare. De altfel, se va vedea c am dreptate.

Mereu aceeai concluzie. Se înelege c nu-mi ardea s-l contrazic,cci aceast discuie nu-mi fcea de loc plcere. Tcerea mea fu luat dreptconsimmînt, i începurm din nou coborîrea.

Dup trei ore, înc nu întrezream fundul coului. Cînd ridicai înscapul, am putut s observ c puul se strimta simitor. Din cauza uoarei lorînclinaii, pereii tindeau s se apropie. Întunericul cretea din ce în ce maitare.

Totui coboram mereu. Am luat aminte la pietrele care se desprindeau

din perei i mi-am dat seama c, în cdere, aveau un rsunet mai înbuit,ceea ce însemna c fundul prpastiei era mai apropiat.

Cum avusesem grij s-mi notez de cîte ori schimbasem frînghia de laun loc la altul, am putut s-mi dau seama exact de adîncimea la care amajuns i de timpul scurs.

În timpul coborîrii, am repetat de paisprezece ori aceast manevr, larstimp de o jumtate de or.

Aadar trecuser apte ore, în afar de cele paisprezece sferturi de orde odihn, care ddeau înc trei ore i jumtate. În total fcusem deci zeceore i jumtate.

Plecasem la ora unu, deci acum trebuia s fie ora unsprezece.În privina adîncimii la care ajunsesem m-am dumerit repede. Cele

paisprezece schimbri ale unei frînghii de dou sute de picioare fceau 2 800picioare.

În acest moment se auzi glasul lui Hans:

² Halt! exclam el.

M-am oprit tocmai în clipa cînd era s lovesc cu piciorul capul




102

unchiului meu.

² Am ajuns, spuse acesta.

² Unde? l-am întrebat eu alunecînd lîng el.

² În fundul puului perpendicular.

² Nu mai exist deci alt ieire? ² Ba da, vd c aici începe un fel de galerie care merge oblic spre

dreapta. Dar o vom cerceta mîine.

Acu', s mîncm i dup aceea s tragem un somn bun.

Dei ne aflam la o atît de mare adîncime, nu era complet întuneric.Am desfcut sacul cu provizii, am mîncat i apoi fiecare ne-am culcat cumam putut mai bine, pe un pat de pietre i de resturi de lav..

Cum stteam culcat pe spate, am deschis ochii i sus, sus de tot, lacaptul acestui tub lung de 3 000 de picioare, care luase forma unui ocheanuria, am zrit un punct luminos.

Era o stea care pierduse orice scînteiere i care, dup calculele mele,trebuia s fac parte din Ursa mic.

Apoi am adormit adînc.



Jules Verne

103

X XVVIIIIII

La ora 8 dimineaa ne-a trezit o raz de soare. Miile de faete de lavale pereilor au strîns-o într-un mnunchi, reflectînd-o apoi ca pe o ploaie descîntei.

Aceast lumin era îndeajuns de puternic pentru a ne îngdui sdeosebim obiectele dimprejur.

² Ei, Axel, ce zici?! strig unchiul meu frecîndu-i mîinile. Ai maipetrecut tu vreodat o noapte mai linitit ca asta în casa noastr dinKönigstrasse?

Nici tu zgomot de crue, nici strigtele precupeilor, nici zbiereteleluntrailor!

² Nu tgduiesc c sîntem foarte linitii în fundul acestui pu, dartcerea asta are parc ceva înspimânttor în ea, totui.

² Haida de! strig unchiul meu. Dac te sperii de pe acum, atuncice-o s fie mai tîrziu? C doar nici n-am apucat s intrm înc înmruntaiele Pmîntului.

² Ce vrei s spui, unchiule?

² Vreau s spun c acum am atins abia pmîntul

Islandei. Acest tub lung i vertical, care coboar din craterulSneffelsului, se oprete aproape la nivelul mrii.

² Eti sigur?

² Foarte sigur! Ia uit-te la barometru!

Într-adevr, mercurul, dup ce se urcase încetul cu încetul, scdea pemsur ce coboram i acum se oprise la douzeci i nou de pouce1.

² Vezi. relu profesorul, nu avem nici presiunea unei atmosfere, darconstat c o s vin vremea cînd vom înlocui barometrul printr-unmanometru.

Barometrul urma s devin într-adevr inutil, din moment cegreutatea aerului depea presiunea sa calculat la nivelul oceanului.

² Dar, spusei eu, nu te temi c aceast presiune mereu crescînd va fifoarte greu de suportat?

² Nu, n-avea nici o grij. Vom coborî încet, i, treptat-treptat, plmînii

notri se vor obinui s respire o atmosfer mai comprimat. Aeronauiisfiresc prin a simi lipsa de aer pe msur ce se urc în straturilesuperioare ale atmosferei, iar noi probabil c-o s avem prea mult. Cu atît maibine! Dar s nu mai pierdem nici mcar o clip. Unde o fi pachetul care acoborît înaintea noastr?

Mi-am amintit atunci c i în seara trecut l-am cutat în zadar.Unchiul meu s-a adresat lui Hans, care-i roti împrejur ochii si de vîntor.

1 Pouce - unitate de msur englez, egal cu 25,4 mm.




104

² Der Huppe!

² Acolo sus!

Într-adevr, pachetul era agat de un col de stînc, cam la vreo sutde picioare deasupra capului nostru.

Imediat, sprintenul islandez se cr ca o pisic i, în cîteva minute,aduse pachetul.

² Acu', spuse unchiul meu, s mîncm, dar s mîncm zdravn, canite oameni care pornesc la un drum lung!

Am mîncat pesmei cu carne uscat i apoi am tras cîteva înghiituride ap amestecat cu rachiu de ienupr.

Dup ce am terminat masa, unchiul meu a scos din buzunar uncarnet i, examinînd pe rînd diferitele instrumente, not datele urmtoare:

Luni, 1 iulie

Cronometrul: ora 8 i 17 minute dimineaa.

Barometrul: 29,7 p.1

Termometrul: 6°

Direcia: est-sud-est.

Aceast ultim observaie se referea la drumul prin galeria întunecati unchiul meu o afl cu ajutorul busolei.

² Axel, strig plin de înflcrare profesorul, abia acum vom coborî cuadevrat în mruntaiele Pmîntului! Iat deci momentul exact cînd începecltoria noastr.

Dup aceea lu cu o mîn aparatul Ruhmkorff care-i atîrna de gît i

cu cealalt puse în contact curentul electric cu serpentina lanternei. i olumin destul de puternic împrtie întunericul din galerie.

Hans ducea al doilea aparat, care fu de asemenea pus în funciune.Aceast ingenioas aplicare a electricitii ne ddea posibilitatea s mergemtimp îndelungat, creîndu-ne o lumin artificial de zi, chiar i în mijloculcelor mai inflamabile gaze.

² Înainte, la drum! porunci unchiul meu.

Fiecare îi puse în spate sacul de cltorie. Hans îi lu sarcina sîmping înaintea lui pachetul cu frînghii i cu haine, iar eu intrai dup ei îngalerie.

În momentul cînd eram gata s m cufund în coridorul acelaîntunecos, m-am oprit puin i, ridicînd capul, prin cîmpul vizual alimensului tub am zrit, pentru ultima oar, un petic din cerul Islandei, pecare eram aproape sigur c n-o s-l mai revd.

Lava, în ultima sa erupie, din 1229, îi croise drum prin acest tunel,tapetîndu-l pe dinuntru cu un strat compact i strlucitor, care reflecta

1 Echivalent cu aproximativ 742 mm, coloan de mercur.



Jules Verne

105

lumina electric mrindu-i de o sut de ori intensitatea.

Toat greutatea drumului consta în a nu aluneca prea repede pe opant înclinat de aproape 45°. Din fericire, am dat peste o serie de coluri iridicturi care ineau loc de trepte, i-am început s coborîm lsînd cabagajele s alunece înaintea noastr pe-o frînghie lung.

Dar ceea ce sub picioarele noastre inea loc de treapt, pe ceilaliperei devenea o stalactit. Lava, poroas, pe alocuri, prezenta nite miciumflturi rotunde, nite cristale de cuar opac, împodobite cu picturitransparente de sticl, care, suspendate pe bolt ca nite candelabre, preauc se aprind la trecerea noastr, de parc zînele abisului îi luminaserpalatul pentru a-i primi pe oaspeii de pe pmînt.

² Ce minunie! strigai eu fr s vreau. Ce mre spectacol,unchiule! Ia privete nuanele acestea ale lavei, care merg pe nesimite de larou închis pîn la galbenul strlucitor! i cristalele astea care par nitegloburi luminoase!

² Ei, biete, te-ai fcut mai bun! Gseti c e splendid! Ai rbdare

numai i sper c-o s vezi alte lucruri i mai minunate. Ei hai, înainte, totînainte!...

Mai bine ar fi spus ÅHai s alunecm!µ cci ne-am dat drumul salunecm fr nici un fel de oseneal pe panta aceea înclinat. Era ca o facilis d escensus Averni 1 de Virgiliu. Busola, pe care o consultam foarte des,arta în mod constant direcia sud-est. Culoarul de lav nu cotea nici ladreapta, nici la stînga, ci mergea în linie dreapt.

Cldura nu cretea în chip simitor, aa cum m ateptasem i nunumai o dat am consultat cu mirare termometrul. Dup dou ore de mers,el arta 10°, adic o cretere de abia 4° fa de locul plecrii. Acest fapt

îndreptea teoriile lui Davy, dar m fcea s cred c coborîrea noastr eramai mult orizontal decît vertical.

De altfel, nimic nu era mai uor decît s cunoatem exact adîncimeaatins. Profesorul o msur cu ajutorul unghiurilor de deviaie i deînclinaie, dar pstr pentru sine rezultatul observaiilor.

Seara, ctre ora 8, el ddu semnalul de oprire. Hans se aez imediat.Lmpile fur atîrnate de un col de lav. Ne aflam într-un fel de cavern iaerul nu ne lipsea. Dimpotriv, uneori ajungeau pîn la noi curente de aer.Dar ce anume le producea? Cror agitaii atmosferice se datorau? Era oproblem pe care n-am cutat s-o rezolv în momentul acela. Foamea ioboseala m puseser în situaia de a nu mai putea s raionez. apte ore de

coborîre continu nu se fac fr o mare cheltuial de energie. Eram stors deputeri. De aceea m-am bucurat nespus auzind cuvîntul Åoprireµ.

Hans întinse ceva merinde pe un bloc de lav i toi trei mîncarm cupoft. M nelinitea îns faptul c rezerva noastr de ap ajunsese la

jumtate. Unchiul meu socotea c vom putea înlocui ceea ce consumasem,luînd ap de la unul din izvoarele subterane, dar pîn acum înc nuîntîlnisem nici unul. Nu m-am putut împiedica s nu-i atrag atenia asupra

1 Lesnicioas coborîre în Infern.




106

acestui lucru.

² i asta te surprinde? m întreb el.

² Nu numai c m surprinde, dar chiar m îngrijoreaz. Nu mai avem



Jules Verne

107

ap decît pentru cinci zile.

² Linitete-te, Axel, te asigur c vom da de ap, i înc în cantitimult mai mari decît avem nevoie.

² Cînd?

² Dup ce o s trecem de acest înveli de lav. Cum îi închipui c-ar fiposibil s rzbat izvoarele prin pereii acetia?

² Dar dac stratul de lav continu pîn la mari adîncimi? De altfel,pîn azi îmi pare c vertical am înaintat îndeajuns de puin.

² Ce te face s bnuieti acest lucru?

² Dac am fi ptruns mai adînc în interiorul scoarei Pmîntului,cldura ar fi fost, cu siguran, mai mare.

² Dup teoria ta, rspunse unchiul. Dar te-ai uitat la termometru?

² Abia 15°, ceea ce înseamn c a crescut numai cu 9° de la plecareanoastr.

² Ei, atunci trage concluzia!

² Iat concluzia mea. Dup observaiile cele mai exacte, înuntrulglobului, temperatura crete cu 1 grad la fiecare 100 de picioare. Dar unelecondiii locale pot face s varieze aceast cifr. Aa, de pild, la Iakutsk, ² înSiberia, s-a observat c temperatura. crete cu un grad la 36 de picioare.Prin urmare, aceast deosebire depinde de puterea de conductibilitate arocilor.

Voi mai aduga, de asemenea, c în vecintatea unui vulcan stins, iprin straturile de gnais, crete cu cîte un grad numai la 125 de picioare. Slum, deci, aceast ultim ipotez, care e cea mai favorabil i s calculm.

² Calculeaz, biete! ² Nimic nu-i mai uor, îi rspunsei, începînd s înir cifrele pe un

carnet. De 9 ori 125 picioare fac 1125 de picioare.

² Într-adevr, rezultatul e foarte exact...

² Atunci?

² Ei bine, dup observaiile mele, am ajuns la 10 000 de picioare subnivelul mrii.

² E cu putin?

² Da, sau... cifrele nu mai sînt cifre!

Totui calculele profesorului erau exacte. Noi depisem cu 6 000 depicioare cele mai mari adîncimi cunoscute, cum sînt minele Kitz-Bahl din

Tirol i cele din Wiittemberg, din Boemia.

Temperatura, care ar fi trebuit s fie de 81° pe aceste meleaguri, eraabia de 15°. Iat un lucru care îmi ddea foarte mult de gîndit.




108

X XII X X

A doua zi, mari, în 30 iunie, am reînceput coborîrea la ora 6dimineaa.

Am mers tot timpul pe stratul de lav, care se art a fi o adevratramp natural, avînd o pant dulce ca acele planuri înclinate care înc maiînlocuiesc scara în casele vechi. Am mers astfel pîn la ora 12 i 17 minutei chiar în momentul acela l-am ajuns pe Hans, care tocmai se oprise.

² Ei drcie, strig unchiul meu, am atins extremitatea hornului!...

M-am uitat în jurul meu. Într-adevr, ne aflam la o rspîntie unde sedeschideau dou drumuri, ambele întunecoase i înguste. Pe care trebuia so lum? Era greu de hotrît.

Dar unchiul meu nu voia s se arate în faa noastr ca un om careovie, de aceea ne art galeria dinspre rsrit, i, dup puin timp, toi treine înfundarm în ea.

De altfel, orice ovial în faa acestor dou drumuri s-ar fi prelungitla infinit, cci nu exista nici un indiciu care s ne arate pe care s-l alegem;trebuia s încercm absolut la noruc.

Panta noii galerii era mai mic i coboram pe nesimite, dar pereii eierau mai neregulai. Cîteodat treceam pe sub nenumrate arcuri caresemnau perfect cu bolile unei catedrale gotice. Artitii evului mediu ar fiputut studia aci toate formele acestei arhitecturi religioase care are la bazogiva. Dup o mil a trebuit s ne aplecm sub nite arcade joase, în stilroman, i am putut vedea o mulime de stîlpi groi, încovoiai sub curburabolilor. Pe alocuri eram silii s ne tîrîm de-a lungul unor înguste i scurtecoridoare, care semnau cu bîrlogurile castorilor.

Cldura era îndeajuns de suportabil. Fr s vreau, m gîndeam ladogoarea care trebuie s fi fost pe vremea cînd lava zvîrlit de Sneffels seprecipita pe drumul acesta, atît de linitit azi. Parc vedeam torentele de focsprgîndu-se de colurile galeriei i vaporii supraînclzii îmbulzindu-se înacest spaiu strîmt!

ÅNumai de nu i-ar veni btrînului vulcan fantezia de a-i reluaactivitatea!µ m gîndii.

Nu mi-am împrtit gîndurile unchiului Lidenbrock, cci nu le-ar fiîneles. De altfel, singura lui preocupare era s înaintm. În ce-l privete,mergea, aluneca, ba chiar se i rostogolea de era nevoie, cu o convingere i

cu o strduin, pe care, la urma urmei, merita s-o admiri.La ora 6 seara, dup un drum nu prea obositor, parcursesem dou

leghe spre miazzi, dar în adîncime abia un sfert de mil.

Unchiul meu ddu semnalul de oprire. Am mîncat fr s vorbim preamult, i apoi am adormit adînc.



Jules Verne

109

De altfel, pregtirile pentru noapte erau destul de simple; o ptur încare te înfurai alctuia tot aternutul. Pe aceste meleaguri nu aveam s netemem nici de frig i nici de vizite nedorite. Cltorii care se înfund înmijlocul deerturilor africane sau în pdurile Americii sînt silii s se veghezereciproc în timpul somnului, dar aci domnea o linite absolut, i ne aflamîn deplin siguran. Era sigur c n-o s întîlnim nici slbatici i nici fiare




110

slbatice, aa c în privina asta nu duceam nici o grij.

A doua zi ne-am sculat odihnii i bine dispui. Am continuat drumulpe acelai strat de lav ca i în ajun.

Era imposibil s recunoti natura terenurilor prin care treceam. Tunelul, în loc s se înfunde în mruntaiele

Pmîntului, tindea s devin absolut orizontal. La un moment dat, mis-a prut chiar c urc spre suprafaa

Pmîntului. Nu m înelasem. Ctre ora 10 dimineaa, acest lucrudeveni atît de evident i prin urmare atît de obositor, încît am fost silii s neîncetinim mersul.

² Ce-i, Axel? m întreb, nerbdtor, profesorul.

² Ce-i? Nu mai pot! rspunsei eu, sleit de oboseal.

² Cum? Dup o plimbare de trei ore pe un drum atît de uor!

² Uor, nu zic nu, dar foarte obositor.

² Obositor, cînd nu facem altceva decît s coborîm!

² S urcm, dac nu v e cu suprare!...

² S urcm?! fcu unchiul meu ridicînd din umeri.

² Nu încape îndoial! De o jumtate de or, pantele sînt mai puinînclinate i dac vor continua s mearg aa, o s ne pomenim iari pepmîntul Islandei.

Profesorul ddu din cap ca un om care nu vrea s se lase convins. Amîncercat s-i vorbesc, îns el nu-mi rspunse i-mi fcea semn s mergînainte. Tcerea sa încpînat îmi arta c nu era de loc în toane bune.

Mi-am reluat povara cu curaj, i-l urmam cît puteam de repede peHans, care pea înaintea unchiului meu.

Nu voiam s rmîn în urm i singura mea preocupare era s nu-mipierd tovarii din ochi. M treceau fiorii la gîndul c a putea s mrtcesc în adîncimile acestui labirint.

i-apoi, dac drumul devenea mai greu, m consolam cu sperana cne apropiem de suprafaa Pmîntului. Cum aceast ndejde se confirma latot pasul, m bucuram la gîndul c o voi revedea pe micua mea Graüben.

Pe la amiaz, pereii galeriei i-au schimbat aspectul.

Mi-am dat seama de asta dup reflexul luminii electrice, care slbise

simitor. În locul înveliului de lav, terenul era alctuit dintr-o roclucioas. Masivul se compunea din straturi înclinate i deseori dispusevertical. Ceea ce însemna c ne gseam într-o epoc de tranziie, în plinperioad silurian1.

² E neîndoios, am strigat eu, c sedimentele apelor au format în a

1 E numit astfel pentru c terenurile din aceast perioad sînt foarte rspîndite înAnglia, în inuturile locuite odinioar de siluri, o seminie celtic, (n.a.)



Jules Verne

111

doua er a Pmîntului toate aceste isturi, calcaruri i gresii! Lsm în urmmasivul de granit! Acu' procedm ca nite hamburghezi care pentru a mergela Liibeck ar lua-o pe drumul Hanovrei!

Ar fi trebuit s pstrez pentru mine aceste observaii, dartemperamentul meu de geolog fu mai tare decît prevederea, 3.3, Celunchiul Lidenbrock îmi auzi exclamaiile.

² Ia privete! îi rspunsei eu artîndu-i straturile de gresie, carealternau cu cele de calcar, i primele semne care indicau imediata apropierea terenurilor de ardezie.

² Ei i?

² Iat-ne ajuni în perioada în care au aprut primele plante iprimele animale!

² Crezi?

² Privete, examineaz, observ!

L-am silit s plimbe lampa pe pereii galeriei. M ateptam s nu-ipoat reine o exclamaie de surpriz.

Dar nu spuse nici un cuvînt i-i vzu mai departe de drum.

Oare m-a îneles sau nu? Nu voia s cedeze cîtui de puin dinmîndria sa de unchi i savant, i s recunoasc cinstit c se înelase alegîndgaleria dinspre rsrit, sau inea cu orice pre s mearg pîn la captul ei?Nu mai era nici o îndoial c prsisem drumul lavelor, i c mergeam pe ocale care nu ducea spre adîncul Sneffelsului.

Totui m întrebam dac nu ddeam o importan prea mare acestorschimbri de teren. La urma urmei nu s-ar fi putut s m înel? Strbteamoare, într-adevr, nite straturi de roci suprapuse peste masivul de granit?

ÅDac am dreptate, mi-am spus, trebuie s dau neaprat peste niteresturi de plante din acea prioad strveche. i în faa evidenei nu va maiputea obiecta nimic. S cutm deci!µ

N-am fcut nici o sut de pai i-mi aprur înaintea ochilor doveziincontestabile. Trebuie s fie chiar aa cum presupusesem, cci în perioadasilurian triau în mri peste 1.500 de specii de vegetale i animale.Picioarele mele, obinuite cu solul dur al lavelor, clcar deodat pe opulbere format din resturi de plante i de cochilii. Pe perei se observaufoarte clar urme de fucus i licopode. Profesorul Lidenbrock nu se puteaînela, dar cred c el închidea ochii, ca s nu vad nimic, i îi continua

drumul cu acelai pas neschimbat.Încpînarea asta trecea dincolo de orice limit! N-am mai putut

rbda. Am luat o cochilie pstrat perfect, care aparinuse unui animalîntrucîtva asemntor cîrcîiacului de azi i, întinzîndu-i-o unchiului meu,i-am spus:

² Privete!

² Ei i, rspunse el linitit, e cochilia unui crustaceu din speadisprut a trilobiilor. Atît, i nimic mai mult!




112

² i nu tragi de aici nici o concluzie?

² Cum s nu! Aceeai concluzie pe care o tragi i tu, c am prsitstratul de granit i drumul de lav.

E foarte posibil s m fi înelat i s fi greit calea.

Dar nu voi fi sigur de eroarea mea decît în momentul în care voi fimers pîn la captul acestei galerii.

² Ai dreptate s procedezi «aa, unchiule, i eu te-a aproba, dac nune-ar amenina o mare primejdie...

² Care anume?

² Lipsa de ap.

² Ei bine, Axel, vom micora poriile.



Jules Verne

113

X X X X

N-am avut încotro i a trebuit s micorm poriile.

Provizia noastr de ap nu putea dura mai mult de trei zile, i delucrul sta ne-am dat seama seara, cînd ne aflam la mas. i mai trist erac nu prea aveam speran s dm de vreun izvor în aceste terenuri dinperioada de tranziie.

A doua zi am trecut mai tot timpul sub nesfiritele boli ale acesteigalerii. Mergeam aproape fr s scoatem o vorb. Ne cuprinsese pe toimuenia lui Hans.

Drumul nu urca în mod simitor, ba cîteodat chiar prea cscoboar. Dar acest fapt, prea puin evident, nu avea darul s-l liniteascpe profesor, cci natura straturilor nu se schimba de loc, iar perioada detranziie se vdea din ce în ce mai mult.

Lumina electric se reflecta în mii de raze scînteietoare pe straturile

de isturi i calcare i pe pereii de gresie roie. Te-ai fi putut crede într-otranee deschis în mijlocul inutului Devonshire, dup care sînt i numiteacest fel de terenuri. Zidurile erau îmbrcate cu splendide varieti demarmur, unele de un cenuiu agat, strbtute capricios de vine albe, altelede un rou aprins sau de un galben cu pete roii sau avînd pete de culoriînchise, în care sclipeau grune de calcar.

Pe cea mai mare parte dintre aceste marmure erau urme de animaleprimitive. Aici, creaiunea fcuse un vdit progres: în locul trilobiilorrudimentari, întîlnii în ajun, am dat peste resturile unor specii superioare,între altele, peti ganoizi i acei aa numii sauropteris, pe care paleontologiiîi s ; bun drepperioada devonian triau nenumrate animale din aceast

specie, ale cror urme se gsesc cu miile pe stîncile de formaie nou.Era evident c urcam pe scara vieii animale, scar pe care omul

ocup punctul cel mai înalt. Dar profesorul Lidenbrock nu ddea nici oatenie acestui fapt.

El atepta dou lucruri: sau ca un pu vertical s se deschid, subpicioarele noastre, îngduindu-ne astfel s ne relum coborîrea, sau cavreun obstacol s ne împiedice de-a ne continua drumul. Dar seara sosi,fr ca aceast speran s i se realizeze.

Vineri, dup o noapte întreag în care am început s simt chinurilesetei, am pornit din nou înainte, pe aceeai galerie, care parc nu se mai

sfirea.Dup 10 ore de mers am observat c scînteierea luminii în contact cu

pereii scdea în mod foarte ciudat. Marmura, istul, calcarul, gresiadispruser, fcînd loc unui înveli întunecos i fr strlucire. Galeriadeveni foarte îngust i, la un moment dat, m-am sprijinit de peretele dinstînga.




114

Cînd mi-am retras mîna, era toat neagr. Am privit mai îndeaproape.Ne aflam într-o min de huil.

² O min de crbuni! am strigat eu surprins.



Jules Verne

115

² O min fr mineri, rspunse unchiul meu.

² Cine poate ti?!

² Eu tiu, relu profesorul pe un ton categoric, i sînt sigur c aceastgalerie n-a fost spat de mîna omului. Dar dac e sau nu opera naturii,asta m intereseaz mai puin. Hai mai bine s mîncm, cci e ora cinei!

Hans pregti îndat masa. Am mîncat foarte puin i am but celecîteva picturi de ap care alctuiau poria mea. Bidonul cluzei mai aveaap cam pe jumtate, i asta era tot ce ne mai rmsese ca s ne potolimsetea.

Dup mas, cei doi tovari ai mei se înfurar în pturile lor i îigsir în somn leac împotriva oboselii. Dar eu n-am putut s dorm, inumram ceasurile pîn s se fac ziu.

Sîmbt, la ora 6, am pornit din nou. Dup douzeci de minute demers am ajuns la o uria scobitur în peretele de huil i mi-am dat seamac mîna omului n-ar fi putut s-o sape, cci bolile ei nu se sprijineau de

nimic, ci se susineau prin nu tiu ce minune de echilibru.Acest soi de cavern avea cam 100 de picioare lrgime pe 150 înlime

i era neîndoios c terenul fusese desprit în mod violent printr-ozguduitur subteran. Masivul terestru, cedînd vreunei apsri puternice, sedislocase, dînd natere acestui mare vid, unde ptrundeau pentru primaoar locuitori ai Pmîntului.

Întreaga istorie a perioadei carbonifere era înscris pe aceti pereiîntunecoi i un geolog ar fi putut urmri cu mult uurin diferitele faze.Straturile de crbune erau separate prin straturi de gresie sau prin straturicompacte de argil i artau de parc ar fi fost strivite de straturilesuperioare.

La acea vîrst a lumii, adic într-o perioad care a precedat erasecundar, Pmîntul era acoperit de o foarte bogat vegetaie, care se datora,pe de o parte, unei clduri tropicale i pe de alta, unei umiditi constante. Oatmosfer îmbibat de aburi învluia globul din toate prile, nelsînd streac prin ea razele soarelui.

De aci se putea trage concluzia c temperaturile înalte nu erau iscatede aceast surs de energie înc necunoscut. E posibil c pe atunci astrulzilei nu era înc pregtit s-i joace rolul su important. Climele nu sedifereniaser înc i o cldur torid domnea pe întreaga suprafa aglobului, fiind aceeai, atît la ecuator cît i la poli. De unde putea ea s vin?Firete, din interiorul globului.

Deci, în ciuda teoriilor profesorului Lidenbrock, un foc violent ardeaîn mruntaiele Pmîntului i aciunea sa se resimea pîn în ultimelestraturi ale scoarei terestre. Lipsite de razele binefctoare ale soarelui,plantele nu ddeau nici flori, nici parfum, dar rdcinile lor îi trgeau sevadin terenurile arztoare ale primelor zile, crescînd viguroase.

Erau puini arbori: numai plante herbacee, gazon uria, ferigi,licopode, sigilrii, asterofilite, familii rare, care numrau pe atunci specii cumiile.




116

Or, tocmai acestei îmbelugate vegetaii îi datorete huila originea sa.Scoara globului, care era înc elastic, n-a putut s reziste presiuniiexercitate de ctre masa lichid pe care o învelea. Din aceast pricin s-auprodus crpturi i numeroase prbuiri. Plantele, tîrîte sub ape, s-auadunat încetul cu încetul în cantiti uriae.

În momentul acela s-a produs un proces chimic natural: în fundulmrilor, masele vegetale s-au schimbat mai întîi în turb i apoi, datoritgazelor i transformrilor chimice, ele au suferit o complet mineralizare.

Astfel s-au format aceste imense straturi de crbune, pe care unconsum excesiv le-ar epuiza în mai puin de trei secole, în cazul cînd rileindustriale l-ar exploata fr socoteal.

Aceste gînduri îmi venir în minte în timp ce priveam bogiile dehuil îngrmdite în acest colior din adîncul Pmîntului. Nu încpeaîndoial c ele nu vor fi niciodat exploatate, cci exploatarea ar necesitacheltuieli enorme. i apoi, la ce bun, cînd huila e înc rspîndit lasuprafaa Pmîntului, în numeroase regiuni? De aceea eram absolut sigur

c, aa cum le vedeam acum, vor rmîne pîn cînd va suna ceasul de apoi.Mergeam fr contenire. În ce m privete, uitasem cu totul de

lungimea drumului, pentru a m pierde în noianul consideraiilor geologice. Temperatura rmsese aceeai, numai c ne cam supra un mirosptrunztor de metan. Nu mi-a fost greu s recunosc imediat prezena uneimari cantiti de Ågrizuµ, cum l-au numit minerii, un gaz periculos i foarteinflamabil, a crui explozie a provocat atît de des catastrofe îngrozitoare.

Din fericire, noi ne luminam drumul cu ajutorul lmpilor Ruhmkorff.Dac am fi fcut imprudena s ne servim de tore, o explozie teribil ar fipus capt cltoriei noastre, luîndu-ne i viaa.

Am mers pîn seara prin mina de huil.Unchiul meu abia se putea stpîni, cci drumul orizontal îi mrise

nerbdarea. Întunericul era atît de mare, încît nu puteam vedea nici ladouzeci de pai înaintea noastr, aa c ne-a fost imposibil s ne dmseama de lungimea galeriei. Începeam s cred c nu se mai sfirete, cînddeodat, la ora 6, ne-am trezit în faa unui zid. La dreapta noastr, la stînga,sus, jos, nu era nici o ieire. Ajunseserm la captul unei fundturi.

² Ei, cu atît mai bine! strig unchiul meu. Acum tiu cel puin ce amde fcut. N-am apucat pe drumul lui Saknussemm! Deci, nu ne mai rmînedecît s ne întoarcem! Vom dormi aici noaptea asta i peste trei zile cred c os ajungem la locul unde se despart cele dou galerii.

² Da, i-am rspuns, numai s ne in puterile!

² i de ce nu?

² Fiindc mîine n-o s mai avem nici un strop de ap.

² i îi va lipsi i curajul? m întreb profesorul, aruncîndu-mi oprivire sever.

N-am mai îndrznit s rspund.



Jules Verne

117

X X X XII

A doua zi am pornit dis-de-diminea. Trebuia s ne grbim, cci neaflam la o deprtare de 5 zile de mers de locul unde se despreau galeriile.

Nu voi insista asupra suferinelor prin care am trecut la întoarcere.Unchiul le rbda cu mînia omului care nu mai are sentimentul c-i cel maitare; Hans, cu resemnarea firii sale panice, eu, trebuie s mrturisesc,plîngîndu-m la tot pasul i desperat c nu aveam tria s suport ghinionulce ne lovise.

Aa cum prevzusem, la sfiritul primei zile de mers nu ne-a mairmas nici o pictur de ap. Singurul lichid pe care-l mai aveam cu noi erarachiul de ienupr; dar licoarea asta diabolic îi ardea gîtlejul de nici nu mputeam uita la ea. Cldura mi se prea înbuitoare. Oboseala m paraliza.De mai multe ori era s cad fr cunotin. Poposeam i de fiecare datunchiul sau cluza încercau s m mai învioreze. Dar, dup cum îmiddeam seama, nici profesorul nu se inea mai bine, cci i pe el îl doborîse

oboseala i chinurile pricinuite de lipsa de ap.

În sfirit, în ziua de mari, 8 iulie, tîrîndu-ne pe genunchi, pe mîini,am ajuns aproape fr suflare la punctul de întîlnire al celor dou galerii.Acolo m-am prbuit pe lav, sleit de orice putere. Era ora 10 dimineaa.

Rezemai de perete, Hans i cu unchiul meu încercau s ronie cîivapesmei. De pe buzele mele umflate ieeau gemete prelungi. Apoi am czutîntr-un adevrat lein.

Dup cîtva timp, unchiul meu se apropie de mine i m ridic înbrae:

² Bietul copil! opti el, cuprins de o adevrat mil.

M-au impresionat aceste cuvinte, nefiind obinuit cu asemenea dovezide dragoste din parte ursuzului profesor Lidenbrock. I-am apucat mîinilecare-i tremurau, i el i le ls într-ale mele, privindu-m lung. Ochii îi erauplini de lacrimi.

Apoi l-am vzut c-i ia bidonul ce-i atîrna la old i nu mic mi-a fostmirarea cînd l-a apropiat de buzele mele, spunîndu-mi:

² Bea!

Oare auzisem bine? Unchiul meu nu se smintise cumva? L-am privitca nuc. Nu voiam sau nu puteam s îneleg.

² Bea! repet el.i ridicînd bidonul mi-l vrs tot în gur.

O, tu bucurie fr margini! O înghiitur de ap îmi umezi guraînfierbîntat, numai una singur, dar a fost de ajuns pentru a-mi reda viaacare abia mai pîlpîia în mine.

I-am mulumit, împreunîndu-mi mîinile.




118

² Da, spuse el. O înghiitur de ap! Ultima! Auzi, tu, ultima! Ampstrat-o pe fundul bidonului, ca pe un lucru de mare pre. De douzeci deori, de o sut de ori a trebuit s rezist îngrozitoarei dorini de a o sorbi!



Jules Verne

119

Dar am pstrat-o pentru tine, Axel...

² Unchiule! am murmurat eu, în timp ce lacrimi mari îmi umeziserochii.

² Da, biet copil, tiam c vei cdea sleit de oboseal cînd vom ajungeaici i am pstrat special picul sta de ap, ca s te readuc în simiri.

² Mulumesc, mulumesc! exclamai.

Dei îmi potolisem foarte puin setea, recptasem niic vlag.Muchii gîtlejului, încordai pîn atunci, începuser s se destind, i buzelenu mai îmi erau atît de umflate. Puteam vorbi.

² Unchiule... Începui, n-avem de ales; n-avem ap, trebuie s neîntoarcem...

În timp ce vorbeam astfel, unchiul meu evita s m priveasc,îndreptîndu-i ochii în alt parte, de parc ar fi vrut s scape de privireamea.

² Trebuie s ne întoarcem, am continuat eu, ridicînd glasul, i sapucm din nou drumul Sneffelsului.

Numai s ne dea Dumnezeu destul putere ca s urcm pîn în vîrfulcraterului!

² S ne întoarcem! exclam unchiul meu, ca i cum i-ar fi rspunsmai mult siei, decît mie.

² Da, s ne întoarcem, i înc fr a mai pierde o clip.

Urm o tcere destul de lung.

² Va s zic, relu profesorul, pe un ton ciudat, cele cîteva picturi deap nu i-au redat curajul i energia?...

² Curajul?

² Te vd la fel de abtut ca i înainte, ba chiar te mai aud rostind icuvinte de dezndejde!

Cu ce om aveam de-a face i ce planuri mai urzea înc în mintea saîndrznea?!...

² Cum, nu vrei s te întorci?...

² S renun la aceast cltorie tocmai în momentul cînd totul îmidovedete c ar putea s izbuteasc? Niciodat!

² Atunci, s ne resemnm s pierim?

² Nu, Axel, nu! Poi s pleci linitit. Nu vreau s mori! Hans te vaîntovri. Las-m singur!

² S te prsesc!

² Las-m, îi spun. Am început aceast cltorie i o voi duce pîn lacapt, sau nu m voi mai întoarce. Pleac, Axel, pleac!

Unchiul meu era în prada unei frmîntri de nedescris. Glasul su,care fusese afectuos o clip, devenea din nou aspru, amenintor. Lupta




120

împotriva imposibilului cu o energie sumbr. Nu voiam s-l prsesc înfundul acestei prpstii, dar, pe de alt parte, instinctul de conservare mîmpingea s fug din calea lui.

Cluza urmrea toat scena cu obinuita sa nepsare. Totui, credc-i ddea foarte bine seama de ceea ce se petrece între noi. Din toatînfiarea noastr, din gesturile pe care le fceam, se desluea destul debine calea diferit ctre care fiecare din noi încercam s-l atragem pecellalt. Dar Hans prea c se sinchisete prea puin de lupta pe care oddeam amîndoi i în care era în joc existena lui; el era gata de drum, dacs-ar fi dat semnalul de plecare, i gata s rmîn dac stpînul su i-ar fifcut cel mai mic semn.

Ah, de ce nu puteam în clipa aceea s m fac îneles de el! Vorbelemele, gemetele, tonul meu ar fi micat aceast fire rece. I-a fi artat cude-amnuntul primejdiile pe care nu prea s le bnuiasc, i l-a fi fcut sîneleag absurditatea unei asemenea cltorii.

Amîndoi poate c l-am fi convins pe încpînatul profesor. La nevoie

l-am fi silit s se reîntoarc pe înlimile Sneffelsului.M-am apropiat de Hans. I-am luat mîna i i-am strîns-o cu cldur.

Dar el a rmas nemicat. I-am artat drumul craterului, dar parc era ostan de piatr, dei gîfiiala mea îi arta cu siguran toate suferinele mele.Islandezul ddu încet din cap, i, linitit, îmi fcu semn spre unchiul meu,optindu-mi:

² Master!

² Stpînul, strigai eu. Neghiobule! Doar nu-i stpîn pe viaa ta. Trebuie s fugi! Trebuie s-l tragi i pe el dup noi! M-auzi? M înelegi tu,Hans?

L-am apucat de bra i am vrut s-l scot cu fora. M-am luptat cu elfr nici un succes. Atunci a intervenit unchiul meu.

² Linitete-te, Axel, zise el. N-o s obii nimica de Ja acest om, care-inepsarea însi. Mai bine ascult-m ce vreau s-i propun.

Mi-am încruciat braele privindu-l drept în ochi.

² Lipsa de ap, începu el, e singurul obstacol în calea îndepliniriiproiectelor mele. În galeria pe care am strbtut-o pîn acum i care-iformat din lave, din isturi i din huile, n-am întîlnit nici mcar o singurpictur, dar se prea poate ca s fim mai norocoi dac vom urma galeriadinspre apus.

Am dat din cap cu un aer de profund neîncredere. ² Ascult-m pîn la capt, relu profesorul, apsînd pe fiecare

cuvînt. În timp ce tu zceai aici nemicat, m-am dus s cercetez cealaltgalerie, pentru a vedea ce conformaie are. Ea duce de-a dreptul spremruntaiele Pmîntului i, peste cîteva ore, vom ajunge la masivul de granit.Acolo nu se poate s nu dm peste nenumrate izvoare. Natura stînciiimpune asta, i instinctul este de acord cu logica, pentru a-mi sprijiniconvingerea. i acum, iat ce vreau s-i propun: înainte de a descoperi noile



Jules Verne

121

pmînturi, Columb a cerut trei zile de rgaz marinarilor si bolnavi iîngrozii, i întreg echipajul a gsit c cererea sa e îndreptit. i Columb adescoperit astfel Lumea Nou. Eu, Columb al acestor regiuni subpmîntene,nu-i cer decît un rgaz de o singur zi. Dac în acest rstimp nu dm devreun izvor, îi jur c ne vom întoarce la suprafaa Pmîntului.

În ciuda enervrii pe care o resimeam, am fost foarte micat decuvintele unchiului meu i de efortul pe care-l fcea pentru a-mi vorbi astfel.

² Ei bine, fie! i-am strigat. Fie cum doreti! i Domnul s-irsplteasc supraomeneasca dumitale energie. Nu mai ai decît cîteva ore cas-i încerci norocul. La drum!




122

X X X XIIII

De data asta, coborîrea începu prin galeria cea nou. Hans mergea cade obicei înainte. Nici nu fcusem bine 100 de pai c profesorul,plimbîndu-i lampa de-a lungul pereilor, i începu s strige:

² Iat terenurile primare! S mergem! S mergem, sîntem pe calea ceabun!

În primele sale zile, cînd Pmîntul a început s se rceasctreptat-treptat, micorarea volumului su a produs în scoar nenumratedislocri, rupturi, surpri i crpturi. Galeria pe care o strbteam era i eao asemenea fisur prin care se scursese odinioar granitul topit. Miile salede întortocheri au dat natere unui labirint de neptruns, tiat prin solulprimordial.

Pe msur ce coboram, compoziia straturilor ce alctuiau terenulprimar devenea tot mai evident. tiina geologic socotete c acest teren

primar este baza scoarei minerale. El se compune din trei straturi diferite:istul, gnaisul i micaisturile, care se sprijin pe aceast roc de neclintit -granitul.

Pîn la noi, nici unui geolog nu i-a fost hrzit o atît de minunatocazie, ca s poat studia natura chiar la faa locului. Ceea ce sonda, omain brut i lipsit de inteligen, nu putea aduce la suprafaa globuluiscurmînd esutul intern al Pmîntului, noi puteam studia, privind totul cuochii notri i pipind cu mîinile noastre.

Prin pturile de isturi, colorate în frumoase nuane verzui, erpuiaunenumrate filoane metalice de aram i de mangan, cu cîteva urme deplatin i aur. M gîndeam c bogiile acestea ascunse în mruntaiele

globului n-aveau s încap niciodat în mîinile lacome ale unor oameni i cei nu se vor bucura niciodat de ele!

Aceste comori au fost îngropate la asemenea adîncimi de ctrezvîrcolirile care s-au produs în primele zile ale Pmîntului, c nici tîrncopuli nici lopata nu le vor putea smulge din mormîntul lor.

Dup isturi au urmat gnaisurile, de o structur stratiform, care teizbeau prin regularitatea i paralelismul straturilor; apoi micaisturile,rînduite în lamele mari, care strluceau din pricina foielor de mic alb.

Lumina aparatelor noastre, reflectat de miile de faete lucioase,ddea natere la jocuri de scîntei care se încruciau sub toate unghiurile,

încît se prea c strbat printr-un diamant scobit, în care razele se sprgeauîn mii de reflexe.

Ctre ora 6, aceast srbtoare a luminilor începu s pleascsimitor, încetînd aproape, i pereii cptar o nuan cristalin, darînchis la culoare; mica se amestec mai mult cu feldspatul i cuarul,pentru a forma roca în sine, piatra cea mai tare dintre toate, aceea caresuport, fr a fi zdrobit, cele patru pturi ale scoarei pmînteti. Eramzidii în imensa închisoare de granit.



Jules Verne

123

Se fcuse ora 8 seara; tot nu gsisem ap. Sufeream îngrozitor.Unchiul meu mergea înainte. Nu vroia s se opreasc. Cu urechea ciulit,cuta s surprind susurul vreunui izvor. Dar... nu se auzea nimic!




124

Abia m mai ineau picioarele. Totui înduram toate chinurile, pentrua nu-l obliga pe unchiul meu s se opreasc. Pentru el, asta ar fi fostlovitura de graie, cci ziua se sfirea i era ultima zi care-i mai aparinea.

La un moment dat, puterile m prsir. Am scos un ipt i m-amprbuit.

² Ajutor! Mor!Unchiul meu se întoarse din drum. M privi, încruciîndu-i braele i

apoi, cu o voce înbuit, îngim aceste cuvinte:

² Totul s-a sfirit!...

Un cumplit gest de mînie îmi izbi înc o dat privirea i închisei ochii.

Cînd i-am deschis, i-am vzut pe tovarii mei nemicai i înfofolii înpturile lor. Dormeau oare? În ceea ce m privete, nu puteam închide ochiinici o clip.

Sufeream îngrozitor, i suferina mea era i mai teribil la gîndul cboala mea nu avea leac. Îmi rsunau înc în urechi ultimele cuvinte aleunchiului meu: ÅTotul s-a sfirit!µ cci m aflam într-o asemenea stare deslbiciune, încît nici nu m puteam gîndi s pot ajunge la suprafaaPmîntului.

Ne aflam la o leghe i jumtate sub pmînt! Mi se prea c întreagamas a scoarei apas cu toat greutatea pe umerii mei. M simeam zdrobiti m istoveam fcînd eforturi violente pentru a m întoarce de pe o parte pealta în culcuul meu de granit.

Trecur astfel cîteva ore. În jurul nostru domnea o tcere adînc, otcere mormîntal. Nici un sunet nu rzbtea prin ziduri, dintre care cel maisubire avea o grosime de cinci mile.

Deodat, ca prin vis, mi se pru c aud un zgomot, în tunel eraîntuneric. Am privit mai cu atenie i mi s-a prut c-l vd pe islandezdisprînd cu lampa în mîna.

De ce pleca? Ne prsea oare Hans? Unchiul meu dormea. Am vrut sstrig, dar buzele mi-erau atît de uscate, c n-am putut rosti o vorb.Întunericul se fcuse mai adînc, i încetaser pîn i ultimele zgomote.

ÅHans ne prsete! am strigat, Hans! Hans!µ

Dar aceste cuvinte le spuneam numai în gînd, nu le rosteam tare, cas fie auzite. Dup prima clip de spaim mi-a fost ruine c l-am bnuit peacest om, a crui purtare fusese fr gre pîn atunci. Nu putea s fug ca

un la! în loc s urce galeria, el cobora. Or, dac ar fi avut intenii rele, ar filuat-o în sus, nu în jos. Acest raionament m liniti puin i-mi schimbfirul gîndurilor. Probabil c Hans a avut un motiv foarte serios ca s sesmulg din aternutul lui, tocmai cînd avea nevoie de mai mult odihn. Seducea, oare, s dibuiasc ceva? N-auzise cumva în timpul nopii vreunmurmur sau cine tie ce alt zgomot care nu ajunsese la urechile mele?



Jules Verne

125

X X X XIIIIII

Timp de o or mi-am prefirat prin mintea înfierbîntat toate motivelecare l-ar fi putut îndemna pe Hans s procedeze astfel. Îmi treceau prin capcele mai absurde idei i mi-era team s nu înnebunesc!

În sfirit, rsunînd în adîncurile galeriei, am auzit zgomot de pai.Hans urca. O lumin difuz începu s lunece pe perei i apoi îni cu putereîmprtiind întunericul. Apru Hans.

Se apropie de unchiul meu, îi puse mîna pe umr i-l trezi cublîndee.

² Ce-i? fcu unchiul ridicîndu-se.

² Vatten, rspunse cluza.

Cred c oricine devine poliglot sub influena unor dureri denesuportat. i dei nu tiam nici un cuvînt danez, totui am îneles dininstinct ce spusese Hans.

² Ap! Ap! am strigat, btînd din palme i gesticulînd ca scos dinmini.

² Ap! repet unchiul meu. Hvar? îl întreb el pe

Hans, în limba islandez.

² Nedat, rspunse.Hans.

² Unde? Jos! Acum înelegeam totul. I-am luat mîinile i i le-amstrîns, în timp ce el m privea linitit.

Pregtirile de plecare n-au durat mult i în curînd am dat de o galerie,a crei înclinare atingea dou picioare la fiecare prjin. Drumul nu era greui dup o or am reuit s facem aproape o mie de prjini, coborînd dou miide picioare.

Am auzit deodat un zgomot neobinuit, care parc venea din adînculperetelui de stînc, un fel de muget surd, ca un tunet îndeprtat. Pînatunci nu ni se ivise în cale izvorul anunat de Hans i din pricina astasimeam c m cuprinde din nou spaima, dar unchiul meu m liniti,dezvluindu-mi care era cauza acelor zgomote.

² Hans nu s-a înelat, ceea ce auzi e mugetul unui torent.

² Un torent! strigai eu.

² Nu mai încape nici o îndoial. E un fluviu subteran care curge peundeva pe lîng noi.

Am grbit paii, înflcrai cum eram de speran. Nici nu maisimeam oboseala. Zgomotul apei parc îmi ddea puteri. Cretea din ce înce mai tare. Dup ce mult vreme îl auzisem susurînd deasupra capuluinostru, torentul curgea acum prin peretele din stînga, mugind i sltînd. Ampipit deseori cu mîna peretele de stînc, în ndejdea c voi da peste urmede umezeal. Dar n-am gsit nimic.




126

Tot mergînd aa a mai trecut o jumtate de or, în care timp am maifcut înc o jumtate de leghe. Era neîndoios c Hans n-avusese vreme sajung mai departe de locul unde ne aflam noi. Condus de acel instinctpropriu oamenilor de la munte, cu precizia unui hidroscop, el a Åsimitµtorentul prin stînc, dar e puin probabil c a vzut preiosul lichid i c abut din el.

De altfel, în curînd ne-am dat seama c dac vom continua smergem înainte, ne vom îndeprta cu totul de torentul al crui murmuraproape c se pierdea.

Am fcut atunci cale întoars. Hans se opri la locul unde torentulprea a fi mai aproape.

M-am aezat lîng zid, în timp ce uvoiul curgea cam la dou picioaredeprtare de mine, cu o violen nemaipomenita. Dar ne mai desprea unperete de granit...

Nu m mai simeam în stare s gîndesc i n-am mai cutat s vddac n-ar exista vreun mijloc ca s ieim din impas; m-am lsat iar prad

desperrii.

Hans m privi i mi s-a prut c un surîs îi flutur pe buze. Se sculi lu lampa. L-am urmat. Se îndrept spre perete; nu-l pierdeam din ochi.Îi lipi urechea de piatra uscat, i-o plimb încet în sus i în jos, ascultîndcu mare luare-aminte. Am îneles de îndat ce urmrea: cuta locul exactunde torentul se putea auzi cel mai distinct. Peste puin l-a gsit în peretelelateral din stînga, la trei picioare deasupra pmîntului.

Cît eram de emoionat! Nici nu îndrzneam s ghicesc ceea ce voia sfac! Dar l-am îneles prea bine i mi-a venit s-l aplaud i s-l strîng înbrae, cînd l-am vzut apucînd tîrncopul, pentru a lovi în stînc.

² Sîntem salvai! am strigat. ² Da, repet unchiul meu, cuprins de o bucurie nestvilit. Hans are

dreptate! Vrednic om! Fr el n-am fi dat niciodat de ap!

Asta era sigur. Nou nu ne-ar fi venit în minte un mijloc atît desimplu. Dar, la drept vorbind, nimic nu era mai periculos decît s dai cutîrncopul în aceast grind de susinere a globului pmîntesc. i dac seproduce o prbuire care ne-ar putea zdrobi... Sau, dac torentul, fcîndu-iloc prin stînc, nvlete peste noi!

Primejdiile ce ne pîndeau nu erau de domeniile fanteziei, dar oricîtne-am fi temut c stîncile ar putea s se prvleasc sau s se umple galeria

de ap, nimic nu ne putea opri; setea noastr era atît de mare, c pentru a oastîmpra am fi spat chiar i albia oceanului!...

Hans se apuc de lucru cu o rbdare pe care nici eu, nici unchiulmeu n-am fi avut-o. Cum nerbdarea ne era mai mare decît îndemînarea, numai încpea îndoial c stînc ar fi srit în buci sub loviturile noastrepripite. Hans, dimpotriv, lucra domol i linitit, sprgînd stînc încetul cuîncetul, printr-o serie de mici lovituri repetate. Dup puin timp a fcut ogaur larg de vreo 6 degete. Auzeam cum crete zgomotul torentului iparc simeam apa binefctoare înindu-mi pe buzele însetate.



Jules Verne

127




128

În curînd, tîrncopul ptrunse cam vreo dou picioare în peretele degranit. Hans se trudea de peste o or.

Ardeam de nerbdare! Unchiul meu era gata-gata s foloseascaa-zisele mijloace Åtariµ. Cu mare greutate l-am putut opri, cci i pusesemîna pe tîrncop... Deodat se auzi un uierat i o coloan de ap îni dinstînc, sprgîndu-se de peretele opus.

Hans, gata s se prvleasc din pricina izbiturii, nu-i putu reineun strigt de durere. Muindu-mi mîinile în izvorul înitor, am scos i eu unipt la fel de puternic. i nu era de mirare, cci apa era clocotit.

² Aoleu, are 100 de grade!

² Nu-i nimic, o s se rceasc! rspunse unchiul meu.

Galeria se umplu de abur, în timp ce apa, formînd un fel de pîrîia,curgea la vale, urmînd s se piard printre cotiturile subterane. În curîndaveam s sorbim prima înghiitur de ap. Ce bucurie! Ce plcereneasemuit! Ce fel de ap era? De unde venea? N-avea nici o importan!

Destul c era ap. Aa cald cum era, ne readucea la via. Am but penersuflate, fr s-i simt gustul mcar.

Peste puin, dup ce m desftasem bînd, am strigat:

² Dar asta-i ap feruginoas!

² E minunat pentru stomac, rspunse unchiul meu, i unde mai puic are foarte multe sruri minerale!

Pe cinstea mea, cltoria asta face cît o vilegiatur la Spa sau la Toeplitz!...

² Ah, ce bun e!

² Te cred! Nu degeaba vine de la o adîncime de dou leghe. E puinacidulat, dar n-are nimic neplcut.

Datorit lui Hans avem la îndemîn un leac fr pereche! Propun decis botezm cu numele lui acest pîrîu salvator.

² De acord! exclamai eu.

i numele de ÅIzvorul lui Hansµ fu adoptat pe loc.

Hans nu se arta de loc mîndru de aceast cinstire.

Dup ce i-a astîmprat i el setea, dar cu cumptare, se ghemuiîntr-un col, pstrîndu-i calmul obinuit.

² Ar trebui s nu lsm s se piard apa, i-am spus unchiului meu. ² De ce? m întreb el. Dup cîte bnuiesc, izvorul e nesecat!

² Ge-are a face! Mult mai bine ar fi s ne umplem bidoanele iburdufele i apoi s încercm s-i astupm gura.

Sfatul meu fu urmat întocmai. Hans încerc s astupe crptura cunite sfrmituri de granit, pe care le împn cu cîli, dar nu fu de loc uor.Presiunea era foarte mare i apa clocotit îi frigea mîinile. Din aceastpricin, truda i-a fost zadarnic.



Jules Verne

129

² Nu încape îndoial, zisei, c straturile superioare ale acestui curs deap sînt situate la o mare înlime i de aceea are o presiune atît de mare.

² Negreit c-i aa, rspunse unchiul meu. Trebuie s fie o presiunede vreo mie de atmosfere. Deci coloana asta de ap are cam treizeci i doude mii de picioare înlime. Dar stai, mi-a venit o idee.

² Care? ² De ce s ne ostenim fr rost s astupm gura uvoiului?

² Ei, fiindc...

Dar oricît m-am strduit, n-am fost în stare s gsesc un motiv.

² Cînd s-or fi golit burdufele, eti atît de sigur c le vom putea umpledin nou?

² Cum a putea s fiu?...

² Atunci, s lsm apa s curg, cci ne va fi i-o bun cluz i neva i rcori de-a lungul drumului!

² Iat un lucru bine gîndit! exclamai eu. C-un tovar de drum, capîrîiaul sta, nu mai am nici o îndoial c vom reui în proiectele noastre!

² Va s zic, ai ajuns la vorbele mele, biete? spuse profesorul rîzînd.

² Nu numai c am ajuns, dar mi le-am i însuit.

² Stai puin! Mi se pare c-i timpul s ne odihnim cîteva ceasuri.

Uitasem, într-adevr, c se fcuse noapte. Cronometrai îmi art cîtera de tîrziu. i dup puin timp, stui i înviorai, ne-am culcat i amadormit adînc.




130

X X X XIIVV

A doua zi uitasem de toate chinurile prin care trecusem în ajun. Laînceput m-am mirat c nu-mi mai era sete i m întrebam care-i motivul.Dar pîrîiaul care curgea uotind la picioarele mele îmi ddu repede

rspunsul.Am îmbucat ceva i apoi am but din aceast excelent ap

feruginoas. M simeam plin de vigoare i hotrît s merg pîn la capt. Laurma urmei, de ce n-ar reui un om cu energia unchiului meu, cînd are ocluz atît de iscusit cum e Hans i un nepot atît de Åhotrîtµ ca mine?!...Iat ce idei frumoase mi se învîrteau prin cap. Dac cineva mi-ar fi propuss ies la suprafaa Pmîntului, l-a fi refuzat cu indignare.

Dar din fericire nu era vorba de aa ceva!

² S plecm! am strigat eu, trezind prin aceste accente de entuziasmbtrînele ecouri ale Pmîntului.

Joi, la ora 8 dimineaa, ne-am reluat mersul. Galeria de granit seîntortochea fcînd numeroase ocoluri i cotea pe neateptate, dîndu-iimpresia unui labirint; dar, de fapt, urma tot direcia sud-est. În tot acesttimp, unchiul meu nu înceta s cerceteze cu cea mai mare grij busola,pentru a-i da seama de drumul parcurs.

Galeria se înfunda aproape orizontal, avînd o înclinaie de cel multdou degete la fiecare stînjen. Pîrîul curgea linitit, susurînd mereu subpicioarele noastre, îl asemuiam cu o zeitate familial, care ne cluzea sstrbatem adîncurile Pmîntului, i mîngîiam cu mîna naiada cldu alecrei cîntece ne însoeau paii. Buna mea dispoziie m împingea lacomparaii mitologice.

În schimb, unchiul meu, Åomul verticalelorµ, ocra tot timpul drumulcare erpuia mai mult orizontal. Galeria se prelungea la nesfirit i în loc smearg de-a lungul razei Pmîntului, o apuca în direcia ipotenuzei, dupcum se exprima profesorul. Dar nu aveam de ales i atîta timp cît neîndreptam spre centru - fie cît de puin - nu trebuia s ne plîngem.

De altfel, din cînd în cînd, pantele erau mai abrupte; naiada începeas se rostogoleasc, mugind, i noi coboram i mai adînc, o dat cu ea. Defapt, în ziua aceea i a doua zi, am mers mult vreme orizontal, i numaifoarte puin vertical.

În seara de vineri, 10 iulie, ne aflam, dup socotelile noastre, la o

distan de 30 de leghe spre sud-vest de Reykjavik i la o adîncime de douleghe i jumtate.

Deodat se deschise înaintea noastr un pu înspimînttor. Unchiulmeu nu se putu reine de a bate din palme, calculînd cît erau de abrupipereii lui.

² Puul sta ne va duce departe, i uor, strig el, cci ieiturile stînciiformeaz o adevrat scar!



Jules Verne

131

Hans ne leg în aa fel frînghiile, încît s nu fie posibil nici unaccident. Apoi am început s coborîm. Acum nu mai socoteam c-ar fi o




132

coborîre periculoas, cci m obinuisem cu astfel de exerciii.

Puul acesta era o gur strîmb de genul faliilor, fcut în masivulgranitic. Nu încape îndoial c se formase în urma contraciilor scoareiPmîntului, în epoca sa de rcire. Odinioar trebuie s fi trecut prin eamateriile eruptive zvîrlite de Sneffels i nu-mi explicam de fel cum acestea nulsaser nici o urm. Coboram un soi de scar în spiral, atît de regulat,încît ai fi putut crede c era fcut de mîna omului.

Din sfert în sfert de or trebuia s facem popas ca s ne odihnim i sne mai dezmorim picioarele. Atunci ne aezam pe un col de stînc, cupicioarele atîrnînd i-n timp ce mîncam i beam ap din pîrîu, vorbeam decîte toate.

E de la sine îneles c în aceast falie ÅIzvorul lui Hansµ setransformase într-o adevrat cascad, în detrimentul volumului su, dar neera îndeajuns i chiar prea mult, pentru a ne astîmpra setea. De altfel, peun teren mai puin accidentat, era sigur c-i va relua cursul su linitit. Înaceste clipe semna cu onorabilul meu unchi, prin nerbdarea i mînia lui,

în timp ce pe povîrniurile dulci îmi prea c are calmul vîntorului islandez.În ziua de 6 i 7 iulie am urmat cotiturile acestei falii ptrunzînd cu

înc dou leghe în scoara Pmîntului,, ceea ce fcea în total aproape 5 leghesub nivelul mrii.

Dar la 8 iulie, ctre ora prînzului, falia, care-i pstra direcia sud-est,lu o înclinaie mai lin, de aproape 45 grade.

Drumul deveni uor, dar i nespus de monoton. i cum s-ar fi pututs fie altfel, cînd peisajul nu prezenta nici un fel de variaie!...

În sfirit, în ziua de miercuri, 15 iulie, ne aflam la apte leghe subpmînt i cam la 50 de leghe de Sneffels. Cu toate c eram puin obosii,

sntatea nu lsa nimic de dorit i farmacia pe care o luasem pentru drumrmsese neatins. Ca s-i dea mai bine seama de situaie, unchiul meunota din or în or indicaiile busolei, ale cronometrului, ale manometruluii ale termometrului. De altfel, ele se gsesc consemnate aidoma încomunicarea tiinific pe care a fcut-o despre cltoria sa. De aceea, cîndîmi spuse c ne aflm la 50 de leghe distan orizontal, nu mi-am pututreine o exclamaie.

² Dar ce ai? m întreb el.

² Nimic, am fcut numai o presupunere.

² Care anume, biete?

² C, dac calculele dumitale sînt exacte, atunci nu mai sîntem subIslanda.

² Crezi?

² E uor s controlm. Am luat compasul i am fcut msurtorile pehart. Nu m-am înelat! i-am spus unchiului. Am trecut de capul Portland,i aceste 50 de leghe spre sud-est ne-au dus în plin mare.

² Sub mare, rspunse unchiul meu, frecîndu-i mîinile.



Jules Verne

133

² Prin urmare, am strigat eu, deasupra noastr se întinde oceanul!

² Ei, Axel, nimic mai firesc! Oare minele de crbuni din Newcastle nuse întind, departe, sub valurile oceanului?

Profesorul gsea c faptul e foarte simplu, dar, în ce m privete,gîndul c m plimbam sub valurile mrii m frrnînta mereu. La drept

vorbind, îns, ce deosebire era dac pe deasupra capului nostru se întindeaucîmpiile i munii Islandei sau valurile Atlanticului, din moment ceacoperiul de granit era solid?

De altfel, m-am obinuit repede cu aceast idee. Galeria, aici dreapt,aici erpuind, lunecînd în pante sau fcînd ocoluri cînd nu te ateptai, neducea mereu spre sud-est, ctre marile adîncimi ale Pmîntului.

Dup 4 zile, la 18 iulie, în seara de sîmbt, am ajuns 1a. un fel depeter destul de mare. Unchiul meu îi ddu lui Hans cei trei rixdali care i secuveneau sptmînal i hotrî s poposim aci o zi întreag.




134

X X X XVV

A doua zi, cînd m-am trezit, mi-am dat seama c nu mai erampreocupai de grijile plecrii. i cu toate c ne gseam în acele abisurisubpmîntene, m simeam destul de bine... De altfel, parc eram fcui

pentru a duce o asemenea via de troglodii. Nu m gîndeam de loc nici lasoare, nici la stele, nici la lun, nici la pomi nu m gîndeam, nici la case, nicila orae; uitasem de toate aceste lucruri de prisos, din care fiinele ce triescpe pmînt i-au fcut o necesitate. În calitatea noastr de fosile vii, puin nepsa de aceste minuni inutile.

Petera prea o sal imens i pe podeaua ei de granit curgea linititpîrîul cel atît de credincios. La o asemenea distan de izvor, apa avea otemperatur normal i putea fi but cu uurin.

Dup prînz, profesorul i-a consacrat cîteva ore pentru a-i pune înordine însemnrile zilnice.

² Mai întîi, ne spuse el, voi face o serie de calcule pentru a stabiliexact locul unde ne gsim, cci la întoarcere vreau s întocmesc o hart acltoriei noastre, un fel de seciune vertical a globului, care va artatraseul expediiei noastre.

² Acest lucru o s fie extrem de interesant, unchiule; dar observaiiledumitale vor fi, oare, suficient de precise?

² Fr îndoial, cci am notat cu cea mai mare grij toate unghiurilei pantele. Sînt sigur c nu m-am înelat. Acu' s vedem mai întîi unde negsim. Ia busola i spune-mi ce direcie arat.

Am privit instrumentul i, dup o cercetare atent, am rspuns:

² Est-sud-est. ² Bun! fcu profesorul notîndu-i observaia i începu s calculeze cu

repeziciune. De aici trag concluzia c am parcurs 85 de leghe de la punctulnostru de plecare.

² Cu alte cuvinte, cltorim sub Atlantic?

² Exact.

² Cînd te gîndeti c s-ar putea ca în clipa asta s bîntuie furtuna ivapoarele s trosneasc din încheieturi sub loviturile valurilor i aleuraganului!

² Se prea poate! ² i poate c balenele izbesc cu coada zidurile închisorii noastre!

² Fii linitit, Axel, ele nu vor izbuti niciodat s-o zguduie. Dar s neîntoarcem la calculele noastre. Deci, sîntem la sud-est, la 85 de leghedeprtare de poalele Sneffelsului i, potrivit însemnrilor mele anterioare,cred c am ajuns la o adîncime de 16 leghe.



Jules Verne

135

² 16 leghe! strigai eu.




136

² Fr îndoial.

² Ne aflm aadar la limita extrem pe care tiina o acord scoareipmînteti.

² Nu te contrazic.

² Asta înseamn c, dup legea creterii temperaturii, ar trebui savem o cldur de cel puin 1.500 de grade.

² ÅAr trebuiµ, biete!...

² i c toat masa de granit n-ar avea cum s se menin în staresolid, ci ar trebui s fie topit.

² Dup cum vezi, nu e chiar aa, i faptele, dup obiceiul lor, vin sdezmint teoriile.

² Sînt silit s recunosc c ai dreptate, dar, în sfirit, toate astea muimesc...

² Cît arat termometrul?

² Douzeci i apte de grade i ase zecimi.

² Mai lipsesc deci înc 1.472 de grade i 4 zecimi pentru ca savaniis aib dreptate. Deci creterea proporional a temperaturii e o eroare. DeciHumphry

Davy nu s-a înelat. Deci n-am fcut ru c l-am ascultat. Ce mai aide spus?

² Nimic!...

De fapt, a fi avut multe de spus. Nu recunoteam, în nici un caz,valabilitatea teoriei lui Davy, i continuam s m aflu de partea acelora care

susineau teoria cldurii existente în centrul Pmîntului, cu toate c nu-isimeam de loc efectele. În realitate eram mai înclinat s admit c vatraacestui vulcan stins e cptuit de straturile unor lave refractare, care nupermiteau cldurii s se propage prin pereii si.

Dei m strduiam s caut argumente noi, m mulumeam s iausituaia aa cum era.

² Unchiule, i-am spus eu, s presupunem c toate calculele dumitalesînt exacte. Îngduie-mi, totui, s trag o ultim concluzie.

² Sigur, biete, eti liber s-o faci!

² În punctul în care ne gsim, pe latitudinea Islandei, raza Pmîntului

e de aproape 1583 leghe.

² 1 583 de leghe i o treime.

² S zicem c-i de 1.600 de leghe, ca s avem o cifr rotund. Aadar,dintr-un total de 1 600 de leghe, noi am fcut doar 16?

² Exact precum spui.

² i asta, cu preul a 85 de leghe strbtute în diagonal?

² Chiar aa!



Jules Verne

137

² ...în aproape douzeci de zile?

² În douzeci de zile.

² Or, 16 leghe fac abia a suta parte din raza Pmîntului!... Dacmergem tot aa, coborîrea o s dureze vreo dou mii de zile, adic aproapecinci ani i jumtate.

Profesorul nu-mi rspunse.

² Fr a ine seama c dac o vertical de 16 leghe se întîlnete cu oorizontal de 80, asta ar face opt mii de leghe înspre sud-est, i ar însemnac am ieit de mult printr-un alt punct al globului, fr s atingem centrul!

² Ia d-le dracului de calcule! izbucni deodat unchiul meu. D-lenaibii de ipoteze! Pe ce se bazeaz?

Ce dovezi ai c aceast galerie nu ne duce direct la int? De altfelexist un precedent. Doar drumul sta l-a fcut i un altul. Cum a ajunsSaknussemm, tot aa o s ajungem i noi!

² Ndjduiesc, dar, în sfirit, îmi e îngduit s...

² Îi e îngduit s taci, Axel, dac n-ai altceva de spus decîtgugumnii de soiul acestora!...

Îmi ddeam seama foarte bine c teribilul profesor amenina s apardin nou sub pielea unchiului, i am socotit c e mai cuminte s tac.

² i acu', cerceteaz manometrul. Ce arat?

² O presiune foarte mare.

² Bine. Coborînd încetior, ne-am obinuit puin cîte puin cudensitatea acestei atmosfere, i de aceea nu ne mai supr de loc.

² E adevrat, doar c uneori mai simt dureri în urechi. ² Asta nu-i nimic, poi face s înceteze durerile, respirînd mai des. În

chipul acesta pui în comunicaie aerul dinafar cu cel din plmîni.

² Stranic! am strigat eu, fiind cu totul hotrît s nu-l mai contrazic.De altfel, e o adevrat plcere s te simi cufundat într-o atmosfer maidens. N-ai observat cu ce intensitate se propag sunetul?

² Ba cum s nu! Pîn i un surd ar auzi aici perfect!...

² i aceast densitate va crete, nu-i aa?

² Da, conform unei legi prea puin fix. Dar tot atît de adevrat e cintensitatea presiunii va descrete pe msur ce vom coborî. Doar tii singur

c apsarea atmosferei e mai mare la suprafaa Pmîntului i c în centrulglobului obiectele nu mai au greutate.

² tiu, dar spune-mi, te rog, aerul acesta nu va sfiri prin a dobîndidensitatea apei?

² Desigur, sub presiunea a 710 atmosfere.

² i dac vom coborî mai jos?

² Atunci densitatea va crete i mai mult.




138

² i-n cazul acesta, cum coborîm?

² Foarte simplu. O s ne punem pietre în buzunar.

² Drept s spun, unchiule, m uimeti, dumneata gseti rspuns laorice întrebare.

N-am îndrznit s merg mai departe pe trîmul ipotezelor, cci m-a filovit de alt imposibilitate, care l-ar fi fcut pe profesor s sar în sus. Eraîns destul de evident c la o presiune care putea atinge mai multe mii deatmosfere, aerul va sfiri prin a trece în stare solid i atunci, admiînd chiarc corpurile noastre ar rezista, vom fi nevoii s ne oprim, în ciuda tuturorraionamentelor din lume.

Dar nu i-am mai împrtit aceast concluzie. Unchiul meu mi-ar firipostat i de data asta, dîndu-mi-l iari ca exemplu pe venicul suSaknussemm, care a creat un precedent pe care nu se putea pune maretemei.

La urma urmei, chiar dac s-ar fi dovedit sigur c savantul islandez a

fcut aceast cltorie, puteam s-i amintesc unchiului un lucru elementar:în secolul al XVI-lea nu se inventaser înc nici barometrul, nicimanometrul, aa c Saknussemm n-a avut nici un instrument la îndemînca s stabileasc precis c a ajuns la centrul Pmîntului. Dar mi-am pstratacest argument, în ateptarea evenimentelor.

Restul zilei l-am petrecut în calcule i discuii. Am fost tot timpul deaceeai prere cu profesorul Lidenbrock, dar invidiam deplina nepsare a luiHans, care nu-i btea cîtui de puin capul cutînd s afle efectele icauzele lucrurilor, ci se lsa dus orbete oriunde îl mîna destinul.



Jules Verne

139

X X X XVVII

Trebuie s mrturisesc c pîn aci toate lucrurile au mers bine i apctui dac m-a plînge de ceva. În cazul cînd Åmediaµ greutilor ar firmas constant, cu siguran c aveam s ne atingem elul. i atunci, ce

glorie ne atepta! Iat c începusem s gîndesc ca profesorul Lidenbrock! Sfac aceleai raionamente.

Pe cinstea mea... Oare toate astea se datorau mediului ciudat în caretriam? Poate!

Timp de cîteva zile am coborît povîrniuri foarte repezi, unele aproapeverticale, care-mi ddeau fiori, afundîndu-ne înuntrul Pmîntului. Erau zilecînd parcurgeam cîte o leghe i jumtate pîn la dou leghe, coborînd pantepericuloase i nu tiu ce ne-am fi fcut de nu ne-ar fi venit în ajutor Hans,cu îndemînarea lui i minunatul su sînge rece. Acest islandez nepstor neera cu totul devotat; numai datorit lui am putut scpa dintr-o mulime deprimejdii din care singuri n-am fi putut iei.

Mutismul su cretea din zi în zi tot mai mult. i-mi pare c necuprinsese i pe noi. De altfel, se tie c obiectele din jur au o mare influenasupra omului. Cel care se închide între patru perei sfirete prin a pierdefacultatea de a asocia ideile i cuvintele. Cîi prizonieri zvîrlii în întunericulcelulelor n-au ajuns idioi, dac nu i nebuni, din cauz c nu i-au maiputut exercita facultile gîndirii!

În rstimpul celor dou sptmîni care s-au scurs dup ultimanoastr discuie, nu s-a întîmplat nici un fapt demn de a fi povestit. Nureinusem în memorie nimic i lucrul era explicabil. Totui, un singureveniment, de o extrem gravitate, îmi struia tot timpul în amintire, i mi-ar

fi fost greu s uit pîn i cel mai mic amnunt.La 7 august, în urma atîtor coborîuri, atinsesem o adîncime de 30 de

leghe. Aadar, deasupra noastr, la

30 de leghe, se gseau stînci, oceane, continente i orae.

Dup socotelile mele, trebuia s fim la aproximativ dou sute de leghedeprtare de Islanda. În ziua aceea mergeam pe o galerie puin înclinat. Eum aflam în frunte. Unchiul meu ducea unul din aparatele Ruhmkorff, iareu pe al doilea, atent s examinez straturile de granit. Deodat,întorcîndu-m înapoi, am vzut c eram singur. ÅAsta-i bun, mi-am spus,pesemne c-am mers prea repede, sau Hans i unchiul meu s-au oprit îndrum! Acum n-am încotro, trebuie s m întorc la eiµ. Din fericire, drumul

nu urca prea tare.

M-am întors. Am mers aproape un sfert de or. Nimeni. Am strigat.Nici un rspuns. Glasul meu se pierdea, înghiit de ecourile cavernoase, pecare le trezise deodat. Începuse s m cuprind îngrijorarea. M trecu unfior prin tot corpul. ÅPuin stpînire! mi-am spus cu glas tare. Sînt sigurc-mi voi regsi tovarii. Doar nu-s dou drumuri, i eu sînt înaintea lor.S m întorc.

Am urcat din nou înapoi, cam vreo jumtate de or, ascultînd cu




140

încordare dac nu m strig cineva, cci, în acea atmosfer dens, oricevorb putea s-mi ajung la ureche de oricît de departe. O tcereîngrozitoare domnea în imensa galerie. M-am oprit. Nici nu-mi venea s credc sînt singur. Preferam s cred c m-am rtcit, nu c eram pierdut, cciacela care se rtcete mai poate fi gsit. ÅFiindc nu exist alt drum decîtsta, mi-am spus, i cum i ei trebuie s vin tot pe aici, nu se poate s nu-i

întîlnesc. Va fi de ajuns numai s urc. Dar dac, nevzîndu-m i uitînd cle-am luat-o înainte, le-o fi trecut i lor prin gînd s se întoarc înapoi?! Eibine! Chiar i-n cazul sta, nimic nu-i pierdut; dac m grbesc, tot îi voigsi, asta-i sigur!...µ

Repetam aceste ultime cuvinte ca un om care nu-i convins de cele cespune. De altfel mi-a trebuit un timp destul de îndelungat ca s potdesprinde din mintea mea turbure acestei idei atît de simple i s le potînchega în cîteva frînturi de fraz.

M cuprinsese îndoiala. Mergeam eu oare înaintea lor? Desigur. Hansera în urma mea, iar unchiul venea dup el. Într-un rînd, Hans se oprisecîteva minute, pentru a-i prinde mai bine bagajele pe umr. Mereu îmivenea în minte acest amnunt. Probabil c atunci am luat-o înainte!

ÅDe altfel, m gîndeam eu încurajîndu-m, mai am la îndemîn unmijloc sigur pentru a nu m rtci, un fir care s m cluzeasc prin acestlabirint, i care nu poate s se rup - e credinciosul meu pîrîia!

N-am decît s-i urmez cursul i va trebui s dau cu siguran deurmele tovarilor mei!µ

Gîndul sta m-a însufleit i m-am aternyt la drum, fr a pierde oclip.

Cît de mult am binecuvîntat atunci prevederea unchiului meu care-l

oprise pe vîntor s astupe gaura fcut în peretele de granit. Dup ce ne-aastîmprat setea în tot timpul drumului, izvorul acesta binefctor îmiservea acum de cluz prin întortocheatele subterane ale scoai-eipmînteti.

Înainte de a porni, m-am gîndit c mi-ar prinde bine dac m-a spîaniel. M-am aplecat, aadar, pentru a-mi cufunda fruntea în undeleÅIzvorului lui Hansµ...

Dar mare mi-a fost uimirea cînd, în loc de ap, am dat peste piatr degranit uscat i coluroas! Pîrîul nu mai curgea la picioarele mele.



Jules Verne

141

X X X XVVIIII

Cum a putea s v descriu desperarea care m cuprinsese? Nici uncuvînt din vreo limb omeneasc n-ar putea s-mi redea sentimentele. Eramîngropat de viu i condamnat s mor în chinurile foamei i ale setei. Fr s

vreau mi-am plimbat mîinile înfrigurate pe podeaua de granit. Cît de uscatmi se prea stînc!

Dar cum s-a întîmplat de m-am rtcit, cum am prsit cursul apei?Cci, în adevr, pîrîiaul nu mai era aci! Abia atunci mi-am dat seama de cestruia o tcere atît de stranie în timpul cînd ateptam s aud vreun strigtal tovarilor mei. Nu mai încpea îndoial c în momentul cînd am apucatpe calea aceea lturalnic, n-am observat de loc c pîrîiaul nu mai curgeala picioarele mele. Probabil c în momentul acela se deschisese în faa mea obifurcare a galeriei, i ÅIzvorul lui Hansµ, ascultînd de capriciile unui altpovîrni, o luase, împreun cu tovarii mei, ctre adîncimi necunoscute.

Cum s m întorc? Nu mai aveam la îndemîn nici un indiciu.

Picioarele mele nu lsaser nici o urm pe acest sol granitic. Îmi frmîntammintea cutînd o soluie la aceast problem de nedezlegat. Acum, situaiamea putea fi redat doar printr-un singur cuvînt: pierdut!

Da, pierdut în aceste adîncimi care mi se preau uriae. Cele 30 deleghe de scoar a Pmîntului îmi apsau pe umeri cu o greutateînspimînttoare. M simeam strivit.

Am încercat s-mi adun gîndurile i s le îndrept spre lucrurile de pepmînt. Abia am reuit. Hamburg, casa din Königstrasse, biata meaGraüben, toat acea lume, pierdut pentru mine, îmi trecu repede prinmintea înspimîntat. Am revzut apoi, ca prin vis, diferitele etape ale

cltoriei, trecerea oceanului, Islanda, întîlnirea cu domnul Fridriksson,Sneffelsul!

În situaia în care m aflam, numai un nebun ar fi putut pstra oumbr de speran c-o s mai ias vreodat la liman, i de aceea socoteamc-i mai cuminte s m las prad desperrii, decît s m amgesc cudeertciuni.

Într-adevr, ce putere omeneasc putea s m readuc la suprafaaPmîntului i s desfac aceste boli enorme care se încovoiau deasupracapului meu? Cine putea s-mi arate calea cea bun, ca s dau de tovariimei?

² Ah, unchiule! strigai eu, copleit de desperare.

A fost singurul cuvînt de imputare pe care i l-am adresat, cci îmiddeam seama cît trebuie s sufere, nenorocitul, din pricina mea,cutîndu-m în zadar.

Pierdusem orice ndejde c mi-ar putea veni în ajutor vreo fiinomeneasc, i cum nu mai eram în stare s încerc nimic pentru a m salva,m-am gîndit la ajutorul cerului. Amintirile copilriei mele, a mamei pe caren-am cunoscut-o decît pe vremea cînd m inea în brae, îmi venir în minte.Am început s m rog, cu toate c aveam foarte puin dreptul de a fi ascultat




142

de Dumnezeu, cruia m adresam atît de tîrziu, i l-am implorat din totsufletul.

Întoarcerea aceasta spre providen m-a mai linitit i mi-am putut



Jules Verne

143

concentra toate gîndurile asupra situaiei în care m gseam.

Mai aveam merinde pentru trei zile i, din fericire, bidonul era plin cuap. Totui, nu puteam suporta s mai stau mult vreme singur. Dartrebuia, oare, s urc sau s cobor? Trebuia s urc, desigur, s urc mereu!

S urc pîn la punctul unde prsisem izvorul, pîna la acea funest

bifurcare de drumuri. De îndat ce-a fi vzut pîrîul curgînd la picioarelemele, mi-ar fi fost oricînd uor s m întorc la vîrful Sneffelsului.

Cum de nu m-am gîndit mai devreme la aceast posibilitate? Nuîncpea îndoial c era un mijloc de scpare, un mijloc sigur! Deci, cel dintîilucru pe care-l aveam de fcut era s dau cît mai curînd de ÅIzvorul luiHansµ.

M-am sculat i, sprijinindu-m de bastonul meu cu vîrful de fier, amînceput s urc galeria. Panta era destul de abrupt. Mergeam încreztor ifr s m încurc, ca un om care-i sigur de drumul pe care-l urmeaz.

Timp de o jumtate de or, nici un obstacol nu mi s-a pus în cale. Am

încercat s recunosc drumul dup forma tunelului, dup ieiturile unorstînci, dup felul cum se rînduiau cotiturile, dar nici un semn deosebit numi-a atras atenia, i mi-am dat «seama în curînd c aceast galerie nuputea s m duc la locul ei de bifurcare. Se înfunda. M-am izbit de unperete de netrecut i am czut pe o stînc.

Nici n-a putea descrie ce groaz, ce desperare m-au cuprins atunci.Am rmas încremenit, fr grai. Ultima mea speran se zdrobise de acestperete de granit.

Pierdut în labirintul ale crui cotituri se încruciau în toate direciile,nu mai tiam încotro s-mi gsesc scparea. Nu-mi mai rmînea decît smor de cea mai îngrozitoare moarte! i, ciudat lucru, îmi veni în minte c

trupul meu, transformat în fosil, va stîrni mari i grave discuii tiinificedac într-o bun zi va fi descoperit la o adîncime de 30 de leghe înmruntaiele

Pmîntului! Am vrut s strig, dar de pe buzele mele uscate nu ieeaudecît accente rguite. Gîfiiam. i, ca i cînd nu m-a fi temut de ajuns, amfost cuprins de o spaim i mai puternic. Lampa mi se stricase înmomentul cînd am czut. N-aveam la îndemîn nici un mijloc ca s-o potrepara. Lumina plea din ce în ce mai mult i în curînd avea s se sting!

Priveam cu înfricoare cum se micora efluviul luminos în serpentinaaparatului. Pe pereii întunecoi se desfura o procesiune de umbremictoare. Nu îndrzneam s mai închid pleoapele, de team s nu pierd iultimul strop de lumin! în fiecare clip ateptam s dispar, i întunericuls m cuprind cu totul, s m înghit.

În sfirit, în lamp a tremurat ultima licrire. Am urmrit-o, amsorbit-o avid cu privirea, mi-am concentrat toat puterea ochilor asupra ei,ca asupra ultimei senzaii de lumin ce mi-a fost dat s o simt, i apoi amrmas cufundat într-un întuneric desvîrit.

Am scos un strigt îngrozitor. Pe pmînt, în nopile cele maiîntunecoase, lumina nu-i cedeaz cu desvîrire drepturile, nu dispare




144

complet! Ea e difuz, abia o simi, dar, oricît de puin rmîne, retinaochiului tot o percepe, pe cînd aici nu poate reine nimic. O întunecime deneptruns m prefcea într-un adevrat orb.

Mi-am pierdut atunci capul. Mi-am ridicat braele i, provocîndu-midureri cumplite, am început s pipi în jurul meu. Am luat-o la fugîndreptîndu-mi paii la întîmplare în acest labirint fr ieire, coborîndmereu, alergînd prin mruntaiele Pmîntului ca un locuitor al adîncurilorsubterane, strigînd dup ajutor, ipînd, urlînd, lovindu-m de vîrfurilestîncilor, czînd i ridicîndu-m însîngerat, încercînd s sorb sîngele care-micurgea iroaie pe fa, i ateptînd mereu ca vreun perete neprevzut s-miizbeasc capul i s-l sparg!

Unde avea s m duc aceast smintit alergtur?

Niciodat n-avem s-o tiu. Dup mai multe ore, sleit cu totul deputeri, m-am prbuit fr simiri lîng un perete al galeriei i n-am maitiut de mine.



Jules Verne

145

X X X XVVIIIIII

Cînd mi-am revenit în fire, faa mi-era ud, dar ud de lacrimi. Cît adurat leinul nu tiu, cci nu mai aveam nici un mijloc ca s-mi dau seamade timp. Nici o singurtate nu s-a putut asemui vreodat cu aceea în care

m aflam, i niciodat n-a fost cineva atît de prsit!Din cauza cderii pierdusem mult sînge. Eram mînjit cu sînge peste

tot. Ce ru îmi prea c nu murisem i c aveam s trag înc multe! Nici nuvoiam s mai judec. Cutam s gonesc din minte orice gînd i, învins dedurere, m rostogolii lîng peretele de granit.

Simeam cum m cuprinde din nou leinul i-mi ddeam seama c odat cu el mi se scurgea ultimul strop de energie cînd, deodat, un zgomotputernic îmi lovi auzul. La început semna cu bubuitul prelung al tunetului,dar, imediat dup aceea, undele sonore au prins s se piard înîndeprtatele adîncimi ale prpastiei.

De unde venea acest zgomot? Era neîndoios c fusese produs devreun fenomen care avusese loc în sînul masivului terestru.

Cine tie ce explozie a vreunui gaz, sau ce prbuire de straturi seprodusese tocmai atunci!

Am ascultat din nou cu atenie. Voiam s tiu dac nu cumva serepet zgomotul. Trecuse aproape un sfert de or i-n galerie domnea tcere.Nu-mi auzeam nici mcar btile inimii. Deodat, lipind din întîmplareurechea de perete, mi s-a prut c aud cîteva cuvinte nedesluite, deneîneles, îndeprtate. Am tresrit. ÅE o halucinaie!µ m-am gîndit eu. Darnu! Ascultînd cu mai mult atenie, am auzit, într-adevr, un murmur devoci. Dar m aflam într-un hal de slbiciune, c nu eram în stare s îneleg

ce se vorbea. i totui se vorbea.Eram sigur de asta. O clip am stat la îndoial, temîndu-m ca aceste

cuvinte s nu fie cumva ale mele, repetate de ecou. Cine tie, poate cstrigasem eu singur!

Mi-am încletat buzele i am lipit din nou urechea de perete. ÅDa,nu-ncape îndoial, se vorbete! Se vorbete!µ M-am tîrît cîiva pai maideparte de-a lungul peretelui i-am auzit mai clar. Am izbutit s prindnumai cîteva cuvinte nesigure, ciudate, de neîneles. Ele ajungeau pîn lamine ca i cum ar fi fost pronunate foarte încet, aproape pe optite.Cuvîntul Åforloradµ îl auzeam repetîndu-se mereu, cu un accent de durere.

Ce însemna? Cine-l pronuna? Unchiul meu sau mai curînd Hans?Dar dac îi auzeam atît de limpede, atunci însemna c i ei puteau s maud.

² Ajutor! am strigat din toate puterile, ajutor!

Am ascultat, cutînd s prind mcar un rspuns, un strigt, unsuspin. Dar nu se auzea nimic. Au mai trecut cîteva minute. În mintea meaîncepuse s se înfiripe o lume întreag de gînduri. Îmi spuneam c vocea îmiera prea slbit i c din pricina asta nu putea ajunge pîn la tovarii mei.




146

ÅCci ei sînt, ei sînt, cu siguran!

am repetat eu. Cine altcineva ar fi îndrznit s se afunde la 30 deleghe sub pmînt?µ

Am ascultat din nou. Îmi plimbam urechea pe perete, pentru a gsipunctul matematic unde vocile preau c ating maximum de intensitate.

Cuvîntul Åforloradµ îmi reveni iari în auz, apoi bubuitul acela de tunet carem trezise din toropeala mea. ÅNu, mi-am spus, asta-i sigur! Glasurileacestea nu pot ptrunde prin masivul muntos. Pereii sînt din granit, i n-arputea trece prin ei nici cea mai puternic detuntur! Zgomotele ajung cusiguran pîn la mine chiar prin galerie! Probabil c aci se petrece unfenomen acustic cu totul special!µ

Am ascultat iari, i de data aceasta... de data aceasta mi-am auzitlimpede numele strbtînd spaiul.

Era vocea unchiului meu. El vorbea cu cluza i

Åforloradµ era un cuvînt danez! Atunci am îneles totul. Pentru a m

face auzit, trebuia s vorbesc de-a lungul acestui perete care va avea roluls-mi duc glasul întocmai cum un fir conduce electricitatea.

Dar nu mai aveam timp de pierdut. Dac tovarii mei s-ar fi deprtatcu cîiva pai, fenomenul de acustic n-ar mai fi avut loc. M-am apropiatdeci de perete i am pronunat cît mai distinct cu putin:

² Unchiule Lidenbrock!

Ateptam cu o nelinite plin de spaim. Sunetul nu se propag cu ovitez prea mare; densitatea straturilor de aer nu-i mrete viteza, ci doarintensitatea. Dup cîteva secunde, care mi s-au prut veacuri, îmi ajunserla ureche cuvintele:

² Axel, Axel, tu eti ?. . . . . . . .. . . . .

² Da, da, eu sunt!...

. . . . . . .. . . . . .

² Copilul meu, unde eti ?

. . . . . . .. . . . . .

² Pierdut, în cel mai adânc întuneric.

. . . . . . .. . . . . .

² Dar lampa ta ?. . . . . . .. . . . . .

² S-a stins.

. . . . . . . . . . . .

² i pârâul?



Jules Verne

147

. . . . . . . . . . . .

² A disprut.




148

. . . . . .. . . . . . .

² Axel, bietul meu Axel, nu-i pierde curajul!

. . . . . . . . . . . .² Ateapt puin, sunt istovit! Nu mai am putere s rspund. Dar

vorbete-mi dumneata.

. . . . . . . . . . . .² Curaj, îmi repet unchiul meu. Nu mai vorbi, ci ascult-m. Te-am

cutat urcînd i coborînd galeria, dar n-a fost chip s te gsim. Ah, cît amplîns dup tine, copilul meu! în sfirit, bnuind c te afli totui pe drumulizvorului, am coborît din nou, trgînd focuri de puc. Acum, dac vocilenoastre s-au întîlnit, faptul acesta se datorete numai unui fenomen deacustic! Deocamdat mîinile noastre nu se pot atinge! Dar nu dispera,drag Axel! E de ajuns de mult c ne putem auzi!

M-am gîndit cîteva clipe i-o speran, înc vag, mi-a cuprinssufletul. Uitasem s întreb ceva foarte important. Mi-am apropiat deci buzelede perete i am strigat:

² Unchiule!

. . . . . . . . . . . .² Ce-i, copilul meu? am primit rspunsul dup cîteva clipe.

. . . . . . . . . . . .² Mai înainte de orice, trebuie s tim ce distan ne desparte.

. . . . . . . . . . . .² Asta e uor.

. . . . . . . . . . . .² Ai cronometru! la dumneata?

. . . . . . . . . . . .Da.

² Ei bine, scoate-l! Pronun numele meu i noteaz exact secunda încare l-ai pronunat. Eu o s-l repet îndat ce-mi va ajunge în urechi, idumneata vei nota, de asemenea, momentul precis cînd i-a parvenitrspunsul meu.

. . . . . . . . . . . .² Te-am îneles. i jumtatea timpului cuprins între întrebarea mea i

rspunsul tu va arta tocmai durata de care are nevoie vocea mea cas-ajung pîn la tine.

. . . . . . . . . . . .² Foarte bine, unchiule.

. . . . . . . . . . . .² Eti gata?

. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .² Da.



Jules Verne

149

. . . . . . . . . . . .² Ei bine, fii atent, voi pronuna numele tu...

. . . . . . . . . . . .Mi-am lipit urechea de perete i îndat ce am auzit cuvîntul ÅAxelµ, am

rspuns imediat ÅAxelµ, apoi am ateptat.

² 40 de secunde, spuse atunci unchiul meu. S-au scurs 40 desecunde între cele dou cuvinte. Aadar, sunetul a avut nevoie de douzecide secunde pentru a ajunge la mine. Or, la douzeci de mii de picioare pesecund, asta face douzeci de mii patru sute de picioare sau o leghe i

jumtate i o optime. Iat distana care ne desparte!

. . . . . . . . . . . .² O leghe i jumtate! am murmurat eu.

. . . . . . . . . . . .² Ei, Axel, trebuie s învingi greutatea asta!

. . . . . . . . . . . .

² E nevoie s urc sau s cobor?. . . . . . . . . . . .² S cobori i iat de ce. Noi am ajuns la o mare scobitur, unde se

întîlnesc numeroase galerii. Dup cum bnuiesc, tot aici trebuie s duc igaleria în care eti tu, cci toate aceste crpturi, toate aceste falii alescoarei sînt dispuse ca nite raze în jurul imensei caverne în care ne aflm.Scoal-te deci i pornete. Tîrte-te dac e nevoie, d-i drumul pe pantelecele mai abrupte, mergi pîn la capt, cci vei gsi braele noastre gata s teprimeasc... La drum, copilul meu, la drum!

Aceste cuvinte m-au însufleit peste msur.

² Adio, unchiule, am strigat. Pornesc chiar acum! Prsind locul sta,n-o s-mi mai fie în putin s comunic cu dumneata. Aadar, adio!

. . . . . . . . . . . .² La revedere, Axel, la revedere!

Au fost ultimele cuvinte pe care le-am mai auzit.

Aceast surprinztoare discuie, schimbat prin mruntaielePmîntului, la mai mult de o leghe distan, s-a sfirit cu acele puinecuvinte de îmbrbtare i ndejde.

Am adresat atunci un gînd plin de recunotin Providenei, cci eam condusese prin aceste imensiti întunecoase, îndreptîndu-mi paii poate

spre singurul loc unde glasul tovarilor mei a putut ajunge pîn la mine.Uimitorul fenomen de acustic se explic foarte uor prin una din legilefizicii, i se datora formei galeriilor i conductibilitii rocilor. De altfel, sîntnumeroase exemple de propagare a sunetelor abia perceptibile în spaiileintermediare. Îmi amintesc c acest fenomen a fost observat în mai multelocuri; printre altele, în galeria interioar a Catedralei Sf. Paul din Londra i,mai ales, în adîncul acelor curioase peteri din

Sicilia, acele latomii de lîng Siracuza, dintre care cea mai minunat ecunoscut sub numele de ÅUrechea lui Denysµ.




150

Toate aceste gînduri îmi veneau în minte, i-mi ddeam foarte bineseama c dac vocea unchiului meu putuse ajunge pîn la mine, nu existanici un obstacol între noi. Urmînd drumul sunetului, trebuia în modneîndoios s dau de tovarii mei, dar totul era s nu m prseascputerile. M-am sculat, deci, i am pornit-o la drum. Dar, de fapt, mai multm tîram decît mergeam. Panta era îndeajuns de abrupt. Cînd n-am mai

putut altfel, mi-am dat drumul s alunec pe ea.În curînd, viteza coborîrii deveni înspimînttoare i, din clip în

clip, eram ameninat s cad. Dar nu mai aveam nici o putere s m opresc.

Deodat am vzut c-mi fuge terenul de sub picioare.

Simeam cu groaz cum m rostogolesc, sltînd ca o minge,lovindu-m de colurile ieite în afar ale unei galerii verticale, un adevratpu. M-am lovit cu capul de o stînc ascuit i mi-am pierdut cunotina.



Jules Verne

151

X X X XII X X

Cînd mi-am revenit în simiri, eram întins pe nite pturi groase,aproape în întuneric. Unchiul veghea la cptîiul meu, pîndind pe faa meacel mai mic semn de via. La primul meu suspin mi-a luat mîna i la prima

privire a scos un strigt de bucurie. ² Triete! Triete!

² Da, am rspuns cu o voce slab.

² Copilul meu, spuse unchiul meu, strîngîndu-m la pieptul lui,acuma eti salvat!

Am fost foarte impresionat de duioia care rzbtea din acestecuvinte, i mai ales de îngrijirile cu care eram înconjurat. Dar a fost nevoies trec prin asemenea dureroase încercri pentru ca profesorul s manifesteo atare druire de sentimente. În acest moment tocmai sosi i Hans. El vzuc ne inem de mîn i îndrznesc s afirm c ochii si exprimau o vie

mulumire. ² God dag! spuse el.

² Bun ziua, Hans, bun ziua! am optit. i acum, unchiule,spune-mi unde ne aflm?

² Mîine, Axel, mîine. Astzi eti înc prea vlguit.

i-am pus comprese pe cap i nu trebuie de loc s te miti. Dormi,biete, i mîine o s afli totul.

² Dar cel puin spune-mi ce or e i în ce zi sîntem.

² E ora 11 noaptea, în 9 august, duminic. i acum, îi interzic s m

mai întrebi ceva înainte de 10 august.Într-adevr, eram foarte slbit, i de somn ce-mi era nu reueam s

in ochii deschii. Aveam nevoie de o noapte de odihn, i peste puin amadormit cu gîndul c timp de patru zile fusesem izolat cu totul de tovariimei.

A doua zi, cînd m-am trezit, m-am uitat în jur. Culcuul meu, alctuitdin toate pturile, se afla într-o peter fermectoare, împodobit cuminunate stalagmite, i pe jos era presrat un nisip foarte fin. Înuntrudomnea o semi-obscuritate. Dei nu vedeam aprins nici o tor i nici olamp, totui de afar venea o lumin inexplicabil, care se furia printr-odeschiztur îngust a peterii. Am auzit, de asemenea, i un murmur vag inedefinit, asemntor cu geamtul valurilor ce se sparg de mal i, uneori, cuuieratul vîntului.

Mai întîi m-am întrebat dac sînt treaz, dac nu cumva mai visez saudac totul nu e decît o simpl închipuire a creierului meu, zguduit în cdere.

Totui nici ochii i nici urechile nu se puteau înela pîn într-atîta...




152



Jules Verne

153

E o raz luminoas ce se furieaz de afar prin aceast crptur astîncilor! i aud destul de clar murmurul valurilor i uieratul vîntului! Oarem înel, sau ne-am reîntors la suprafaa Pmîntului? A renunat oareunchiul meu la expediia sa, sau a terminat-o cu bine?

Pe cînd îmi frmîntam mintea cu astfel de întrebri de nedezlegat,intr profesorul.

² Bun ziua, Axel! spuse el vesel. Pun rmag c te simi bine!

² Desigur, i-am rspuns, ridicîndu-m în capul oaselor.

² Nici nu se putea altfel, cci ai dormit linitit.

Hans i cu mine am vegheat pe rînd la cptîiul tu i ne-am datseama c te vindeci vzînd cu ochii.

² Într-adevr, m simt cu totul înviorat, i, ca dovad, o s v onorezprînzul pe care vei binevoi s mi-l servii!

² O s mînînci îndat, biete! Nu mai ai febr. Hans i-a uns rnile cuun fel de unsoare al crei secret îl dein numai islandezii, i s-au cicatrizatminunat. E un om nemaipomenit vîntorul nostru!

În timp ce vorbea, unchiul meu mi-a adus cîteva merinde, pe carele-am înghiit pe nemestecate, în ciuda recomandrilor sale de-a mînca mailinitit. Înfulecam de zor i-l copleeam cu întrebri la care el se grbea srspund.

Am aflat atunci c m-am prvlit într-un pu aproape perpendicular,care ducea tocmai la galeria principal. Cum ajunsesem la captul lui înmijlocul unui torent de pietre, din care cea mai mic ar fi fost suficientpentru a m zdrobi, era neîndoios c o parte din pereii galeriei alunecasero dat cu mine. i aa s- a întîmplat c îngrozitorul vehicul m-a dus pîn în

braele unchiului meu, unde am czut însîngerat i fr cunotin. ² Ehe, fcu el, e de mirare cum ai scpat, c te-a pîndit moartea de o

mie de ori! Dar, pentru Dumnezeu, s nu ne mai desprim, cci altfelriscm s nu ne mai revedem niciodat.

ÅS nu ne mai desprim!µ Aadar, cltoria înc nu se sfirise? Amdeschis nite ochi mari, i vzîndu-m cît sînt de surprins, unchiul meu segrbi s m întrebe:

² Ce ai, Axel?

² Vreau s te întreb ceva. Spui c am scpat teafr i pe deplinsntos?

² Fr îndoial.

² Am toate mdularele nevtmate?

² Desigur.

² Dar capul?

² E la locul lui, pe umeri, doar c are cîteva lovituri.

² Mi-e fric s nu mi se fi tulburat mintea.




154

² S se fi tulburat?!

² Nu glumesc de fel. Nu ne aflm acum la suprafaa Pmîntului?

² Da' de unde!...

² Atunci se vede c am înnebunit, cci vd lumina zilei, aud uierulvîntului i zgomotul valurilor mrii, care se sparg de mal!...

² A, numai lucrul sta te nelinitete?...

² Unchiule, nu vrei s-mi explici?...

² N-o s-i explic nimic, cci nu se poate da înc vreo explicaie, dar os te convingi singur c geologia nu i-a spus înc ultimul cuvînt.

² S ieim de aici! am strigat eu, ridicîndu-m brusc.

² Înc nu, Axel, înc nu, cci aerul de afar i-ar putea face ru.

² Aerul de afar?

² Da. N-auzi? Bate un vînt destul de puternic i nu vreau s dai piept

cu el. ² Te asigur c m simt destul de zdravn.

² Mai ai puin rbdare, biete. Dac te-ai îmbolnvi din nou, ne-amafla într-o mare încurctur. Nu trebuie s pierdem nici o clip de prisos,cci s-ar putea ca traversarea s dureze mult.

² Traversarea?

² Da, odihnete-te bine înc azi, fiindc mîine o s ne îmbarcm.

² S ne îmbarcm?

Acest ultim cuvînt m fcu s sar în sus. Cum? S ne îmbarcm? Dar

ce, parc aveam de trecut vreun fluviu, vreun lac sau vreo mare? Ne ateptaoare vreun vas în nu tiu ce port subpmîntean? Ardeam de curiozitate saflu despre ce-i vorba. Unchiul meu încerc zadarnic s m opreasc pe loc.Dac vzu c nerbdarea mi-ar face mai mult ru decît dac mi-ar satisfacedorinele, el se înduplec. M-am îmbrcat repede.

Dintr-o precauiune exagerat, m-am învelit cu una din pturi i amieit din peter.



Jules Verne

155

X X X X X X

La început n-am vzut nimic. Ochii mei, care se dezobinuiser culumina, s-au închis brusc. Cînd am putut s-i redeschid, am rmas maimult uimit decît încîntat.

² Marea! am strigat eu.

² Da, rspunse unchiul meu, ÅMarea Lidenbrockµ, i-mi place s cred,c nici un navigator nu-mi va disputa cinstea de a o fi descoperit i dreptulde a-i fi dat numele meu!

Cît vedeai cu ochii, se întindea o pînz de ap nemrginit, care preas fie începutul unui lac sau al unui ocean. rmul foarte mult scobit ofereaultimelor ondulaii ale valurilor un nisip fin, auriu, presrat cu scoici mici,unde-i avuseser lcaul primele fiine de pe pmînt. Valurile se sprgeaucu acel murmur sonor, specific spaiilor închise, dar vaste. O spumstrvezie zbura pe luciul apei, purtat de suflarea unui vînt uor i cîteva

picturi ajunser pîn la mine i m stropir pe fa. Pe aceast plaj, uorînclinat, la aproape o sut de stînjeni de marginea valurilor, se sfireau,înaintînd în mare, proptelele stîncilor enorme, care se lrgeau în partea desus, ridicîndu-se la o ameitoare înlime. Unele din ele, sfiiind rmul cucolurile lor ascuite, formau capuri i promontorii roase de dinii talazurilor.Ochiul urmrea, cît putea s cuprind cu privirea, aceste mase, care seprofilau limpede pe fundalul înceoat al orizontului.

Era un adevrat ocean, cu rmuri care coteau capricios, dar pustii icu un aspect îngrozitor de slbatic.

Dac privirile mele puteau s se plimbe pîn ht departe pe aceastmare, apoi acest lucru se datora unei lumini Åspecialeµ care te fcea s

deslueti cele mai mici detalii. Nu era lumina soarelui, cu fascicolele salestrlucitoare i iradiaia splendid a razelor i nici strlucirea palid i vaga astrului nopii care doar reflect lumina soarelui, fr s dea îns cldur.Intensitatea acestei lumini speciale, împrtierea ei difuz, albeaa eiputernic, dar uscat, temperatura ei îndeajuns de mic, strlucirea ei,superioar în realitate aceleia a lunii, artau în mod evident c e de originelectric. Era ca o auror boreal, un fenomen cosmic continuu, care avealoc în aceast uria peter care putea cuprinde un ocean.

Bolta suspendat deasupra capului meu, cerul, dac vrei, preaalctuit din nori mari, din aburi mictori i schimbtori, care, prin efectulcondensrii, trebuiau, în anumite zile, s se transforme în ploi toreniale. La

început nu mi-a venit s cred c sub o presiune atît de puternic aatmosferei, evaporarea apei ar putea s se produc, i totui, printr-unfenomen fizic pe care nu-l înelegeam, în aer pluteau pturi largi de nori. DarÅera frumosµ. Iradiaiile electrice ddeau natere la uimitoare jocuri delumin, care se rsfrîngeau pe suprafaa norilor aflai foarte sus. Pe volutelelor inferioare se desenau umbre vii, i, deseori, între dou straturidesprite, o raz aluneca pîn la noi cu o intensitate deosebit. Dar oricît arfi fost de puternic lumina, ea nu se putea compara cu aceea a soarelui,deoarece nu radia cldur. Din aceast pricin, privelitea era trist i




156

nespus de melancolic. În locul unui cer spuzit de stele strlucitoare,simeam deasupra acestor nori o bolt de granit care m strivea subgreutatea ei. i, la drept vorbind, oricît de imens era acest spaiu, el n-ar fifost de ajuns nici pentru plimbarea celui mai puin ambiios dintre satelii!...



Jules Verne

157

Mi-am amintit atunci de acea teorie a unui cpitan englez, careasemna Pmîntul cu o vast sfer, goal în interior, i în care aerul semeninea luminos din cauza presiunii sale, în timp ce doi atri, Pluton iProserpina, îi descriau în acest spaiu misterioasele lor orbite. Oare celespuse de el erau adevrate? Ceea ce pot afirma e c ne aflam, într-adevr,închii într-o enorm scobitur. Nu-i puteai judeca nici lrgimea, cci

rmurile ei se întindeau cît vedeai cu ochii, i nici de lungime nu-i puteaida seama, cci privirea i-era la un moment dat oprit de-o linie orizontalcam nesigur. În ceea ce privete înlimea, trebuie c trecea de cîteva leghe.Ochiul nu putea s zreasc pilonii de granit pe care se sprijinea bolta, cidoar un nor imens, atîrnînd în atmosfer, a crui înlime depea cu vreodou mii de stînjeni altitudinea superioar a vaporilor teretri, i care sedatora, fr îndoial, densitii considerabile a aerului.

Cuvîntul Åpeterµ nu zugrvete întocmai acest spaiu imens. Dinpcate, cuvintele omeneti sînt neîndestultoare pentru a exprima tot cevede acela care se hazardeaz în abisurile globului.

Nu eram în stare s-mi explic existena unei astfel de scobituri. S sefi produs, oare, prin rcirea scoarei pmînteti? Din povestirile cltoriloraflasem de unele peteri celebre, dar nici una dintre ele nu avea asemeneadimensiuni.

Petera Guakhara, din Columbia, cercetat de savantul Humboldt, afost strbtut de el pe o distan de dou mii cinci sute de picioare, frs-i fi dat de fund, dar e puin probabil c se întinde mult peste aceastlungime. Imensa Peter a Mamutului din Kentucky are, de asemenea,proporii gigantice, cci bolta ei se înal la 500 de picioare, deasupra unuilac fr fund.

Nici ei nu i s-a dat de capt, dei mai muli cltori au parcurs-o pe o

distan depind zece leghe în interiorul ei. Dar ce însemnau amîndou,fa de uriaa scobitur subpmîntean pe care o admiram eu, cu cerul sude vapori, cu iradiaiile sale electrice i cu o mare întins, închis întrermurile ei! închipuirea mea se zbtea neputincioas în faa acesteiimensiti.

Contemplam în tcere toate aceste minuni. Îmi lipseau cuvintele ca spot exprima cu adevrat ceea ce simeam. Mi se prea c m gsesc pe vreoplanet îndeprtat, pe Uranus sau Neptun i c asistm la nite fenomenecu totul necunoscute unui Åpmînteanµ.

Aceste senzaii trebuiau s fie redate prin cuvinte noi, pe care minteamea nu era în stare s le scorneasc.

Priveam, reflectam i admiram totul, cu un fel de uimire amestecatcu groaz.

Surpriza i noutatea unei asemenea priveliti îmi îmbujorar faa;simeam c mirarea ce m cuprinsese era un adevrat leac pentru mine ic-mi grbeam vindecarea prin aceast nou terapeutic. Adevrul e caerul tare i foarte dens m înviora, dînd mai mult oxigen plmînilor mei.

E lesne de îneles bucuria fr margini pe care o simeam, respirînd




158

acest aer încrcat cu umede emanaii saline, dup cele 47 de zile petrecuteprin galerii strîmte i întortocheate. Nu-mi prea ru c prsisem grotaîntunecoas. Unchiul meu, care se obinuise cu privelitile acelea minunate,nu se mai mira de fel.

² Eti în stare s te plimbi puin? m întreb el.

² Firete. Cred c nimic nu poate fi mai plcut. ² Ei bine, atunci d-mi braul, i s urmm cotiturile rmului.

Am acceptat bucuros i-am pornit-o pe malul acestui nou ocean. Pestînga se înlau stînci abrupte, crate unele peste altele, formînd oîngrmdire uria, care-i producea o impresie uimitoare. Pe laturi serostogoleau nenumrate cascade, care curgeau ca nite pînze de ap limpezii rsuntoare. Cîiva aburi uori sltau din stînc în stînc, artînd loculizvoarelor calde, iar pîraiele erpuiau lenee înspre bazinul comun, de parcar fi cutat pe povîrniuri prilejul de a murmura i mai plcut.

Printre ele am recunoscut i ÅIzvorul lui Hansµ, credinciosul nostru

tovar de drum, care se pierdea linitit în mare, ca i cum n-ar fi fcutaltceva de la începutul lumii.

² De acum înainte n-o s-l mai vedem, i-o s ne lipseasc! am spuseu, suspinînd.

² Ce-are a face! fcu profesorul; el sau altul, totuna-i!

Am gsit c rspunsul vdea o oarecare nerecunotin. Dar în clipaaceea, atenia îmi fu atras de o privelite neateptat. La vreo 500 de pai,pe un promontoriu înalt, ne apru înaintea ochilor o pdure deas.

Era alctuit dintr-o mulime de copaci de mrime mijlocie, în formde umbrel, cu contururile bine desenate i geometrice. Curenii atmosferici

preau c n-au nici o influen asupra frunziului lor i, cu toat btaiavîntului, ei rmîneau nemicai, de parc ar fi fost nite cedri împietrii.

Am grbit pasul. Nu tiam ce nume s dau acestori arbori ciudai.Fceau ei oare parte din cele dou sute de mii de specii vegetale cunoscutepîn acum, sau trebuia s le acordm cumva un loc special în floravegetaiilor lacustre? Nu! Cînd am ajuns la umbra lor, surpriza mea s-atransformat în admiraie.

În adevr, m aflam în faa unor specii care creteau i pe pmînt,numai c aici erau croite dup un tipar uria. Unchiul meu le spuse imediatpe nume.

² E o pdure de ciuperci, m lmuri el. i nu se înela de fel.Închipuii-v ce dezvoltare au luat aceste plante care se simt bine în mediilecalde i umede!



Jules Verne

159




160

tiam c Licoperdon giganteum atinge, dup prerea lui Bulliard, ocircumferin de opt-nou picioare, dar aci era vorba de ciuperci albe, înaltede treizeci-patruzeci de picioare, cu o plrie care avea un diametru cam deaceeai mrime. i erau cu miile. Lumina nu reuea s ptrund prin umbradeas a pdurii i un întuneric desvîrit domnea sub aceste domurisuprapuse ca acoperiurile rotunde ale unei ceti africane.

Am vrut s m afund mai adînc în pdure, dar m-a cuprins un frig demoarte. Totui am rtcit o jumtate de or sub aceste boli crnoase iumede, i cînd ne-am intors pe malul mrii a fost o adevrat binefacere.

Dar vegetaia acestui inut subteran nu era format numai dinciuperci. Mai încolo se înlau, în grupuri, numeroi ali arbori cu frunziuldecolorat. Nu era greu s-i recunoti: erau modetii arbuti ai pmîntului,care aici aveau dimensiuni fenomenale, licopode gigantice de

100 de picioare, sigilrii uriae, ferigi arborescente, înalte ca braziicare cresc la mari altitudini, lepidodendroni cu tulpinile cilindrice bifurcatei terminate cu frunze lungi i zburlite, cu perii aSpri ca nite monstruoase

plante grase. ² Uimitor, mre, splendid! exclama unchiul meu.

Iat întreaga flor a erei secundare. Iat modestele plante care crescîn grdinile noastre i care în primele secole de existen a globului setransformau în arbori!

Privete, Axel, admir! Nici unui botanist nu i-a fost dat vreodat sse afle în faa unor asemenea specii!

Asta-i o adevrat srbtoare...

² Ai dreptate, unchiule. Se pare c providena a vrut s conserve înaceast ser imens plantele antediluviene, pe care intuiia i pricepereaoamenilor de tiin le-a reconstituit într-un chip atît de perfect.

² Bine zici, biete, e o ser, dar te-ai exprima i mai bine dac aiaduga c ne gsim, poate, i într-o menajerie.

² Într-o menajerie?

² Da, fr îndoial! Privete rîna pe care o clcm, oasele asteaîmprtiate pe jos.

² Într-adevr, oase, strigai eu. Da, oase de animale antediluviene!

M-am aplecat repede asupra acestor rmie. Datorit fosfatului decalciu, aceste resturi înfruntaser secolele i se pstraser intacte. Oasele

gigantice semnau cu nite trunchiuri de arbori uscai i le recunoteam petoate, fr cea mai mic ovire.

² Iat falca de jos a unui mastodont, am spus eu; iat molarii unuidinoterium; iat i un femur, care nu se poate s fi aparinut decît celui maimare dintre aceste animale, unui megaterium. Da, într-adevr, o menajerie.Aceste oase n-au fost aduse pîn aici de un cataclism. Fr îndoial canimalele au trit pe rmurile mrii subterane, la umbra plantelorarborescente.



Jules Verne

161

Iat. vd i schelete întregi. i totui...

² Totui? întreb unchiul meu.

² Nu îneleg ce caut asemenea patrupede în petera asta de granit.

² De ce?

² Fiindc animalele n-au aprut pe pmînt decît în era secundar,cînd terenul sedimentar, format din aluviuni, a înlocuit rocile incandescente,precumpnitoare în era primar.

² Ei bine, Axel, se poate da un rspuns foarte simplu'obieci unii tale,i anume, c acest teren e un teren sedimentar.

² Cum?! La o asemenea adîncime sub suprafaa Pmîntului?!

² Fr îndoial, i acest fapt se poate explica prin manifestrilegeologice care au avut loc. Într-o anumit perioad, Pmîntul era formatdintr-o scoar elastic, supus unor micri alternative de sus în jos,datorit legilor atraciei. Or, e probabil c s-au produs prbuiri i c o partea terenurilor sedimentare a fost tîrît în fundul prpstiilor deschise peneateptate.

² Se poate s se fi întîmplat aa. Dar dac în aceste regiuni subteraneau trit cumva animale antediluviene, cine ne poate asigura c vreunul dinacei montri nu mai rtcete înc i azi în mijlocul pdurilor întunecoasesau în spatele stîncilor povîrnite?

La gîndul acesta mi-am plimbat cu oarecare emoie privirile în jurulmeu, cercetînd diferitele puncte ale orizontului, dar nici o fiin vie nuaprea pe aceste rmuri pustii. M simeam puin obosit i m-am dus sm aez la captul unui promotoriu, la picioarele cruia valurile se sprgeaucu zgomot. De aci îmbriam cu privirea tot golful acesta format printr-o

zdrenuire a coastei. În fund, între stîncile piramidale, se desluea un micport. Apele sale calme dormeau la adpost de orice suflare a vîntului. Ocorabie i dou sau trei goelete ar fi putut pluti uor în acest bazin natural.Aproape c m ateptam s vd vreun vas cu pînzele sus, pornind în larg,împins de vîntul dinspre miazzi.

Dar aceast iluzie se risipi curînd. Eram totui singurele fiine vii înaceast lume subpmîntean. În unele momente, cînd vîntul contenea smai sufle, pe stîncile aride se lsa o tcere mai adînc decît tceriledeertului i tcerea asta cobora, plutind, i pe suprafaa oceanului. Cutamatunci s strpung cu privirea ceurile îndeprtate, s sfiii aceast perdeaaruncat pe fundalul misterios al orizontului. Ce de întrebri mi se

înghesuiau pe buze! Unde se sfirea marea aceasta?Pîn unde se întindea? Putea-vom oare vreodat s o strbatem i s

ajungem pe rmul opus? în ceea ce-l privea pe unchiul meu, el nu se îndoiade acest lucru.

Trebuie s spun c i eu o doream, dar, totodat, m i temeam.

Am contemplat aproape o or aceast privelite minunat. Dupaceea am luat-o din nou pe rm, pentru a ne întoarce la petera noastr i,sub imperiul celor mai ciudate gînduri, am adormit adînc.




162

X X X X X XII

A doua zi m-am trezit complet vindecat. M-am gîndit c o baie mi-arface foarte bine i de aceea m-am dus s m scald cîteva minute în apeleacestei Mediterane. Cred c n-am greit botezînd-o astfel, fiindc, dintre

toate, numele acesta i se potrivea cel mai bine.M-am întors degrab, cci mi se fcuse o foame de lup. Hans se

pricepea s pregteasc bucatele; de altfel, acum avea ap i foc din belug,aa c putea s mai schimbe puin felurile de mîncare. La desert ne-a servitcîteva ceti de cafea, i delicioasa butur parc niciodat nu mi s-a prutmai plcut la gust.

² Acum, spuse unchiul meu, s-apropie ora fluxului, i nu se cade spierdem ocazia de a-l studia...

² Cum, fluxul? am strigat eu.

² Da! i de ce te miri aa?...

² Influena lunii i a soarelui se resimte pîn aici?!

² De ce nu? Oare corpurile nu sînt supuse atraciei universale întotalitatea lor? Pentru ce marea asta ar face excepie? Ei bine, afl c i ea esupus legilor universale. De aceea, cu toat presiunea atmosferic ce seexercit la suprafaa ei, o s-o vezi înlîndu-se ca i

Atlanticul.

Peste cîteva clipe clcam pe nisipul malului, în timp ce valurile seprelingeau puin cîte puin înspre plaj.

² Iat, a i început s se formeze valul, am strigat eu.

² Da, Axel, i dup spuma pe care o las, nu m-ndoiesc c marea os se ridice la o înlime de aproape zece picioare.

² Uimitor!

² Nu, e firesc.

² Orice ai zice, unchiule, toate astea mi se par extraordinare iaproape c nu-mi cred ochilor. Cine i-ar fi închipuit vreodat c în acesteabisuri subpmîntene ar putea s existe un ocean adevrat, cu flux i reflux,btut de vînturi i furtuni?!

² i de ce nu? Cunoti oare vreo lege a fizicii care s se opun?

² Nu cunosc, de vreme ce am înlturat teoria cldurii existente încentrul Pmîntului.

² Deci, pîn aici, teoria lui Davy e justificat?

² Dup cît se vede, da! i trebuie s tragem concluzia c nimic nucontrazice existena mrilor sau a altor inuturi în interiorul globului.

² Fr îndoial, dar nu-s locuite.



Jules Verne

163




164

² Crezi? La urma urmei, apele astea de ce n-ar adposti cîiva peti deo spe necunoscut?

² tiu i eu, s-ar putea s fie. Dar pîn acum n-am zrit nici unul.

² Ei bine, nimic nu ne împiedic s ne facem nite undie. Poate c iaici cîrligul o s se dovedeasc la fel de folositor ca i în apele de la suprafaaPmîntului...

² Vom încerca, Axel, cci se cuvine s ptrundem toate tainele acestormeleaguri noi.

² Dar în ce loc ne aflm, unchiule, cci pîn acu' am uitat s teîntreb? i de bun seam c instrumentele dumitale i-au dat de multrspunsul.

² În linie orizontal, ne gsim la 350 de leghe de Islanda.

² Chiar atît s fie?

² Sînt sigur c nu m înel nici cu 500 de stânjeni. ² i busola arat tot sud-estul?

² Da, cu o înclinaie spre apus de 19 grade i 42 de minute, la fel ca ipe Pmînt. În ce privete îns înclinaia sa, se petrece un fapt curios, pe carel-am observat cu cea mai mare atenie.

² Care anume?

² În loc s se încline înspre pol, aa cum se întîmpl totdeauna înemisfera boreal, acul are o tendin cu totul contrar.

² Cu alte cuvinte, trebuie s tragem concluzia c punctul de atracie

magnetic se afl cuprins între suprafaa pmîntului i locul unde sîntemacum.

² Exact. i e probabil c dac am fi ajuns în regiunile polare, pe la 70de grade, unde James Ross a descoperit polul magnetic, am vedea aculridicîndu-se vertical. Deci, acest misterios centru de atracie nu se afl situatla o mare adîncime.

² Asta-i neîndoios! Iat un fapt pe care tiina nici nu l-a bnuitmcar.

² tiina, biete, e alctuit din erori, pe care e bine s le svîreti,cci ele duc, încetul cu încetul, spre adevr.

² i la ce adîncime ne aflm? ² La o adîncime de 35 de leghe.

² Aadar, am spus eu, privind harta, deasupra noastr se întindepartea muntoas a Scoiei, sau, i mai exact, Munii Grampieni, al cror vîrf venic acoperit cu zpad se ridic la o înlime ameitoare.

² Da, rspunse profesorul, rîzînd. E cam grea povara pe care o ducemîn spinare, dar bolta e solid; marele arhitect al Universului a construit-o dinmateriale trainice i niciodat omul n-a fost în stare s fac una la fel, de o




166

Doar cîiva pai m mai despreau de el. Spre marea mea mirare, penisip se odihnea o plut pe jumtate terminat. Era întocmit din nite bîrnedintr-un lemn cu totul special, i avea numeroase podine. Dup lemnelecurbate i ali buteni, care stteau împrtiai pe pmînt, ai fi zis c seconstruiete aci nu o plut, ci o întreag flot.

² Unchiule, i-am strigat, din ce fel de lemn e fcut?

² Din pin, brad i alte specii de conifere nordice, mineralizate subaciunea apelor mrii.

² E cu putin asta?

² Desigur. E ceea ce numim Åsurtarbrandurµ sau lemn fosil.

² Atunci trebuie s aib duritatea pietrei, ca i lihniii, i nu va puteas pluteasc.

² Se întîmpl uneori i ceea ce spui. Într-adevr, unii buteni audevenit adevrai antracii, dar alii, cum sînt acetia, n-au suferit înc decîtun început de transformare fosil. Privete i ai s te convingi pe dat,

adug unchiul meu, zvîrlind în mare una din acele preioase Åfosileµ.Bucata de lemn dispru pentru o clip, dar curînd reveni la suprafa i sels în voia valurilor.

² Ei, te-ai convins? m întreb unchiul meu.

² Pe deplin! i convingerea mea e cu atît mai mare, cu cît faptul e denecrezut!

A doua zi, seara, datorit îndemînrii lui Hans, pluta era gata; avea olungime de 10 picioare i o lime de cinci. Bîrnele erau legate între ele cufrînghii groase i preau c ofer destule garanii viitorilor cltori. De altfel,de îndat ce fu lansat pe Marea Lidenbrock, pluta lunec uor, de parc ar

fi fost de cînd lumea pe ap.



Jules Verne

167

X X X X X XIIII

În ziua de 13 august ne-am sculat dis-de-diminea.

Ca s înaintm mai repede i cu mai puin efort, trebuia s amenajmpluta. De aceea am improvizat catargul din dou bastoane prinse unul dealtul, varga de vîntrel dintr-un al treilea i pînza din pturile noastre. Nu nelipseau nici frînghiile. Totul era trainic întocmit.

La ora 6, profesorul ddu semnalul de plecare. Proviziile, bagajele,instrumentele, armele i o însemnat cantitate de ap dulce, strîns dingvanele stîncilor, se gseau rînduite la locul lor.

Hans meterise i o cîrm, care îi îngduia s conduc pluta cu maimult siguran, i acum se afla lîng ea. Am desfcut odgonul care ne ineapironii de mal.

Pînza fu îndreptat spre partea dincotro btea vîntul i am pornitdegrab în larg. Dup cîteva clipe, profesorul, care inea ca toate locurile noi

s capete cîte o denumire geografic, propuse ca micul port de unde amplecat s poarte numele meu.

² tii ce, a propune un alt nume.

² Care?

² Numele lui Graüben. Portul Graüben!... S-ar potrivi foarte bine pehart!

² Fie! S se numeasc Portul Graüben!

Iat în ce chip numele iubitei mele virlandeze fu legat de expediianoastr aventuroas. Vîntul sufla dinspre nord-est. Înaintam foarte repede,

cu vîntul în spate. Straturile foarte dense ale atmosferei aveau o putereconsiderabil i umflau pînza întocmai ca un puternic ventilator. Dup oor, unchiul meu putu socoti destul de exact viteza cu care navigam.

² Dac o s mergem tot aa, spuse el, vom face pe puin treizeci deleghe în douzeci i patru de ore, i în curînd o s ajungem la cellalt rm.

N-am rspuns nimic, ci m-am aezat la o margine a plutei. Coasta demiaznoapte începea s se piard la orizont. Cele dou brae ale rmului sedeschideau larg, ca i cum ar fi vrut s ne uureze plecarea. Înaintea ochilormei se întindea o mare fr de sfirit. Nori mari îi plimbau cu repeziciuneumbra cenuie peste apele acestea posomorite, parc apsîndu-le greu.Razele argintii ale luminii electrice, care se reflectau ici i colo prin stropii de

ap, împresurau pluta cu o ploaie de scîntei luminoase. În curînd nu se maivzu nici o urm de uscat, orice punct de reper dispru, i dac n-ar fi fostdîra spumoas a plutei, a fi putut crede c stm pe loc.




168



Jules Verne

169

Spre prînz am întîlnit alge uriae, care se ondulau pe suprafaavalurilor. Cunoteam puterea de rezisten a acestor plante, care reuescs-i duc viaa la o adîncime de peste dousprezece mii de picioare pefundul mrilor, se fecundeaz la presiuni de 400 de atmosfere i deseoriformeaz reele atît de puternice, încît împiedic mersul vapoarelor; dar numi-a fi închipuit niciodat c ar putea s existe specii atît de gigantice ca

acele din Marea Lidenbrock.Pluta noastr înainta pe lîng fucui lungi de 3-4000 de picioare, care

preau nite erpi imeni, ce se întindeau cît vedeai cu ochii.

Ceasuri întregi m distram urmrind cu privirea panglicile aceleanesfirite, crezînd mereu c le dau de capt, dar, pîn la urm, rbdarea îmiera înelat i rmîneam numai cu uimirea.

Ce for a putut s dea natere unor astfel de plante, i care va fi fostaspectul Pmîntului în primele veacuri de la formarea sa, cînd, sub aciuneacldurii i a umezelii, regnul vegetal se dezvolta singur pe tot întinsulglobului?

Se lsa seara i, dup cum observasem i în ajun, luminozitateaaerului nu se micor cîtui de puin. Era un fenomen constant, aa cputeai s contezi ne durata lui..

Dup cin m-am întins lîng catarg, i imediat am adormit, înmijlocul unei atmosfere molcome care predispunea la visare.

Hans, nemicat la cîrm, lsa pluta s alunece în voie.

De altfel, cum era împins de vînt, nici nu avea nevoie s fie condus.

De la plecarea noastr din Portul Graüben, profesorul Lidenbrock mînsrcinase s in ÅJurnalul d e bor d µ, adic s notez cele mai mici observaii,s consemnez fenomenele interesante, direcia vîntului, viteza, drumulparcurs, într-un cuvînt, toate întîmplrile acestei ciudate cltorii.

M voi mrgini, deci, s reproduc aci însemnrile mele zilnice, scrise,ca s spun aa, sub impulsul evenimentelor, pentru a reda cît mai exactcltoria noastr pe ap.

Vineri, 14 august. Vînt continuu i egal de la nordvest. Pluta alunecrepede i în linie dreapt. Coasta rmîne la 30 de leghe, btut de vînt.Nimic la orizont.

Intensitatea luminii e neschimbat. Timp frumos sau, mai bine zis,norii sînt la mare înlime, nu prea dei i scldai într-o atmosfer alb,asemntoare cu argintul topit.

Termometrul: + 32 grade.

La amiaz, Hans leag un cîrlig de undi, la captul unei frînghii.

Drept momeal îi pune o bucic de carne i-l arunc în mare, dartimp de dou ore nu prinde nimic. Oare apele astea s nu aib peti?Deodat se produce o smucitur. Hans trage undia i scoate un pete carese zbate puternic.

² E un morun! exclam eu, un morun!




170

Profesorul îl privete mai de aproape i imediat îmi dau seama c nu ede aceeai prere cu mine.

² Petele acesta are capul turtit i rotund i partea posterioaracoperit cu plci osoase; gura n-are dini, iar aripioarele pectorale, destulde dezvoltate, sînt lipite de trup, care se termin fr coad. Acest peteaparine desigur unei specii înrudite cu morunul i, de aceea, naturalitii,au clasat-o în aceeai specie, dar se deosebete de el printr-o seam detrsturi destul de importante.

Dup acest scurt examen, care vdete c unchiul meu nu se înal,el conchide:

² Aadar, petele acesta aparine unei specii disprute de secole, idin care se mai gsesc numai urme fosile în straturile din perioadadevonian.

² Cum! exclam eu mirat, am prins oare unul din petii care triau înmrile din era primar?

² Da, rspunde profesorul, continuîndu-i observaiile. i, dup cumvezi, aceti peti fosile nu seamn cîtui de puin cu speciile actuale. Ladrept vorbind, e un adevrat noroc s poi pune mîna pe un asemeneaexemplar viu.

² Dar crei familii aparine?

² Ordinului ganoizilor, familiei cefalospidelor, speciei...

² Ei?

² Speciei pteryhtis, pot s jur! Dar acesta are o particularitate care seîntîlnete numai la petii clin apele subterane.

² Care?

² E orb!

² Orb!

² Propriu-zis, nu e numai orb, dar organul vzului îi lipsete cudesvîrire.

Îl privesc i eu. Într-adevr, n-are ochi. Dar exemplarul acesta poates fie doar un caz particular. Hans pune din nou momeal i arunc undiaîn ap. Nu încape îndoial c marea asta e plin de peti, cci în dou oreprindem o mare cantitate de pteryhtis, precum i peti care aparin uneifamilii de asemenea disprut, dipteridele, dar, din pcate, unchiul meu nupoate preciza din ce specie fac parte. Tuturor le lipsesc ochii. Pescuitulacesta, la care nu ne ateptam, ne împrospteaz foarte serios proviziile.

Un lucru pare absolut sigur: apele acestea nu adpostesc decît speciifosile. Or, e tiut c petii, ca i reptilele, sînt cu atît mai perfeci, cu cîtapariia lor e mai veche. Poate c vom întîlni i cîiva saurieni, pe careoamenii de tiin au reuit s-i reconstituie dup o bucic de os!... Îmiiau ocheanul i privesc marea. E pustie. Fr îndoial c ne mai aflm încfoarte aproape de coast. Privesc în aer. Oare ar fi imposibil s vd unele dinpsrile reconstituite de nemuritorul Cuvier, filfiind din aripi pe aceste



Jules Verne

171

greoaie straturi atmosferice? Petii le-ar putea furniza o hran suficient;doar sînt în mare numr. Cercetez vzduhul, dar e la fel de pustiu ca irmurile.




172

Totui imaginaia m poart prin minunatele domenii alepaleontologiei. Visez cu ochii deschii. Mi se pare c vd la suprafaa apeloracele chersite enorme, acele broate estoase antediluviene, asemntoare cunite insule plutitoare. Pe rmurile întunecoase îi fac apariia marilemamifere din primele zile ale Pmîntului, leptoterium, gsit în cavernele dinBrazilia, mericoterium, venit din regiunile îngheate ale Siberiei. Mai încolo

pete pachidermul lopiodon; acest tapir uria se ascunde îndrtulstîncilor, gata s se încaiere pentru a-i pstra prada, cu anaploterium, unanimal ciudat, înrudit deopotriv cu rinocerul, calul, hipopotamul i cmila,ca i cum Creatorul, fiind prea grbit în primele ore ale facerii lumii, ar fireunit mai multe animale într-unui singur. Mastodontul uria îi învîrtetetrompa i zdrobete cu colii stîncile care se înal pe mal, în timp cemegaterium, încovoiat peste enormele sale labe, scormonete pmîntul imugete puternic, fcînd s rsune de ecouri sonorele boli de granit.Protopitecul, prima maimu aprut pe suprafaa globului, se caranevoie pe stînci abrupte. În vzduh, sau mai bine zis în primele straturi deaer dens, pterodactilul îi desface labele înaripate i alunec întocmai ca un

mare liliac. Mult mai sus, psri imense, mai puternice decît casoarul imult mai mari decît struul, îi desfoar largile aripi i-n zbor se izbesc cucapul de pereii bolii de granit.

În imaginaia mea reînvie toat aceast lume fosil. Gîndurile îmirtcesc spre timpurile biblice ale facerii lumii, cu mult înainte de natereaomului, cînd Pmîntul suferea înc mari prefaceri i nu-i putea oferi mijloacepropice de trai. Visul m poart i mai în adîncul timpului: mamifereledispar, apoi psrile, apoi reptilele din era secundar, i, în sfirit petii,crustaceii, molutele, articulatele. Zoofiii din era primar se întorc, la rîndullor, în neant. De fapt, via exist numai în fiina mea, numai inima meabate în aceast lume pustie. Nu mai exist anotimpuri i nici clime diferite;cldura proprie a globului crete neîncetat i atinge cldura astrului solar.Vegetaia e abundent. Trec ca o umbr prin mijlocul ferigilor arborescentei, cu pasul mereu nesigur, calc peste marnele strlucind în toate culorilecurcubeului i peste gresia pestri. M sprijin de trunchiul uriailorconiferi; m culc la umbra sfenofilelor, a asterofilelor i a licopodelor înaltede 100 de picioare.

Veacurile se scurg înapoi, cu repeziciunea unei zile. Cu ochii miniirevd transformrile. Plantele au disprut, rocile de granit îi pierdduritatea; starea lichid va înlocui starea solid, sub aciunea unei clduri imai puternice; apele alearg la suprafaa globului; fierb, se volatilizeaz;vaporii învluie Pmîntul care, încetul cu încetul, nu mai formeaz decît omas gazoas de un rou-alb, imens ca soarele, i la fel de strlucitoare!

În centrul acestei nebuloase, de 1.400.000 de ori mai mare decîtglobul pe care-l va forma într-o bun zi, m aflu eu, tîrît în spaiileinterplanetare! Corpul meu se subiaz din ce în ce, se sublimeaz la rîndulsu i, întocmai ca un atom imponderabil, se amestec cu imenii vaporicare îi descriu în infinit orbita lor cuprins de flcri!

Ce vis! Oare unde m duce? Mîna mea înfrigurat zvîrle pe hîrtieamnuntele acestor ciudate nluciri! Am uitat totul, în jurul meu nu mai e



Jules Verne

173

nici profesorul, nici cluza, nici pluta! Mintea îmi e cuprins de friguriledelirului...

² Ce ai? m întreab unchiul meu.

Ochii mei holbai se fixeaz asupra lui, fr s-l vad.

² Ia seama, Axel, s nu cazi în mare!

În aceeai clip m simt strîns de o mîn viguroas.

E mîna lui Hans. Cum m aflam în prada acelui delir, fr intervenialui, cu siguran c-a fi czut în ap.

² Nu cumva a înnebunit?... Întreab profesorul.

² Dar ce e? Ce s-a întîmplat?! spun eu în cele din urm, revenindu-miîn fire.

² Eti bolnav?

² Nu, am avut numai un moment de halucinaie, dar a trecut. Toatedecurg bine?

² Da! Vîntul e prielnic i marea linitit! Mergem foarte repede i, dacnu m înel, în curînd o s ajungem. pe rmul cellalt.

La aceste cuvinte m ridic i cercetez orizontul. Dar nu zresc decîtaceeai linie de ap care se împreun cu linia norilor.




174

X X X X X XIIIIII

Sîmbt, 15 august. Marea îi pstreaz monotona ei uniformitate. Nuse vede nici o urm de pmînt. Orizontul pare foarte îndeprtat.

Mi-e capul înc greu din pricina acelui groaznic vis.

Unchiul meu n-a fost bîntuit de asemenea vedenii, dar e prost dispus.Cerceteaz cu ocheanul toate colurile zrii i îi încrucieaz braele cu unaer dezamgit. Îmi dau seama c profesorul Lidenbrock e pe cale s redevinomul imposibil din trecut, i consemnez faptul în jurnalul meu. A trebuit strec prin atîtea pencole i s îndur asemenea suferine pentru ca din sufletullui s rzbat o licrire de omenie; dar de cînd m-am vindecat, firea luiaprig a pus din nou stpînire pe el.

i totui, ce motive ar avea s se enerveze? Cltoria nu decurge oareîn cele mai bune condiii? Pluta nu înainteaz cu o vitez pe care nici n-amsperat-o?

² Eti îngrijorat, unchiule? îl întreb, vzîndu-l cum îi tot duceocheanul la ochi.

² Îngrijorat? Nu!

² Atunci, nerbdtor?

² A. avea toate motivele!

² i totui mergem cu o vitez...

² Nu asta m intereseaz! Nu viteza e prea mic, ci marea e preamare.

Îmi amintesc atunci c, înainte de a pleca, profesorul a evaluat cam la

vreo 30 de leghe lungimea acestui ocean subteran. Or, pîn acum, amparcurs un drum de trei ori mai lung, i înc nu se arat în zare rmurilede miazzi.

² Nu vezi c nu coborîm? reia profesorul. Toat cltoria asta e timppierdut, cci, la urma urmei, n-am btut atîta cale ca s m plimb cu barcape un lac!

El numete aceast cltorie o Åplimbare cu barcaµ, iar marea asta -un Ålacµ!...

² De vreme ce-am urmat drumul artat de Saknussemm...

² Tocmai asta-i problema! Am urmat noi oare acest drum? A întîlnit

oare i Saknussemm întinderea asta de ap? A traversat-o? Oare pîrîulacela, pe care l-am luat drept cluz, nu ne-a rtcit cu desvîrire?

² În tot cazul n-avem ce regreta c-am venit pîn aici. Nu vezi?Privelitea e minunat i...

² Nu-i vorba de privelite! Eu am pornit cu un el i vreau s-l ating!Aa c te rog s m scuteti de priveliti!...

Tac chitic i-l privesc pe profesor cum îi muc bubele de nerbdare.



Jules Verne

175

La ora 6 seara, Hans îi cere simbria i unchiul meu îi numr cei treirixdali cuvenii.

Duminic, 16 august. Nimic nou. Vremea e neschimbat. Vîntul, cu ouoar tendin de a se rcori. De îndat ce m scol, prima mea grij e sobserv dac n-a sczut cumva intensitatea luminii. M urmrete teama c. ar putea s se întunece i chiar s se sting de tot.

Dar nimic din toate astea nu se întîmpl. Umbra plutei se deseneazfoarte clar pe suprafaa valurilor.

Într-adevr, marea asta e nesfirit! Trebuie s aib lrgimeaMediteranei sau chiar a Atlanticului. i de ce n-ar avea?

Unchiul face cîteva sondaje. La un moment dat, el leag una dintrecele mai grele cazmale de captul unei frînghii i-o las s se scufunde înap vreo dou sute de coi. Dar nu reuete s dea de fund. Cu maregreutate tragem sonda din ap.

Cînd o ridicm pe bord, Hans observ pe suprafaa ei nite adîncituri,

de parc bucata asta de fier ar fi fost strîns cu putere între dou corpuritari. Îl privesc pe vîntor.

² Tänder! rostete el.

Nu îneleg. M întorc spre unchiul meu. Dar cum îl vd absorbit cutotul de gînduri, nu îndrznesc s-l tulbur. De aceea îmi îndrept iariprivirea spre Hans.

Cluza închide i deschide de mai multe ori gura, i gesturile lui mfac s-i îneleg îndat gîndul.

² Dini!... exclam uimit, privind cu mai mult luare-aminte bucata defier.

Nu mai încape îndoial! Pe suprafaa metalului au fost încrustateurmele unor dini! Ce putere extraordinar trebuie s aib asemenea flci,înzestrate cu dini cît piroanele! S fie oare vreun monstru marin din speciiledisprute, care se frmînt sub straturile adînci ale apelor, mai lacom fiinddecît rechinul i mai de temut decît balena? Nu reuesc s-mi iau ochii de laaceast cazma roas pe jumtate! Nu cumva comarul din noaptea trecutva deveni o realitate? Gîndul sta m frmînt toat ziua, dar, dup unsomn de cîteva ore, parc încep s m mai linitesc puin.

Luni, 17 august. Î ncerc s-mi reamintesc felul de comportare alacestor animale antediluviene din era secundar, care au aprut dupmolute, crustacee i peti i au precedat apariia mamiferelor pe Pmînt. Pe

atunci, lumea aparinea reptilelor. Montrii acetia erau stpînii mrilor jurasice. Natura i-a înzestrat cu o structur uria, cu o for deneînchipuit! Saurienii de azi, aligatorii sau crocodilii cei mai mari i cei maipericuloi nu-s decît nite exemplare de proporii reduse, fa de strmoiilor din adîncul vremurilor.

M trec fiorii cînd m gîndesc la aceti montri. Nici un ochi omenescnu i-a vzut vii pîn acum. Ei au trit cu o mie de veacuri înaintea apariieiomului pe Pmînt, dar oasele lor fosile, gsite în calcarul argilos, pe care




176

englezii îl numesc Ålias,µ au dat posibilitate paleontologilor s-i reconstituiedin punct de vedere anatomic, i s li se cunoasc astfel conformaia uria.

La Muzeul din Hamburg am vzut scheletul unei asemenea reptile,care avea o lungime de 30 de picioare.

Oare mi-e dat mie, locuitor al Pmîntului, ca la un moment dat s m

aflu fa în fa cu aceti reprezentani ai faunei antediluviene? Cuneputin! Totui, urma acelor dini puternici a rmas încrustat pe bucatade fier, i, dup felul cum e adîncitura, nu-i greu s-i dai seama c-s conicica ai crocodilului.

Privirile mele se fixeaz îngrozite pe întinsul mrii. M tem s nu vdaprînd i npustindu-se spre mine vreunul din aceti locuitori ai peterilorsubmarine.

Bnuiesc c i profesorul Lidenbrock îmi împrtete gîndurile, dacnu chiar i temerile, cci, dup ce a examinat înc o dat urmele dinilor,strbate i el oceanul cu privirea.

ÅLa dracu!...Îmi zic în sinea mea. Cine l-a pus s sondeze adîncimeamrii!... Pesemne c a tulburat pe vreunul din aceti montri în culcuul

su!... Acu', ce ne facem dac ne atac?µ

Îmi arunc o privire spre arme i m asigur c sînt în bun stare.Unchiul meu îmi urmrete privirea i m aprob printr-un gest.

Pe suprafaa apei se ivesc nite încreituri mari care arat c înadîncimi se petrece ceva. Pericolul e aproape.

Aadar, trebuie s fim cu ochii în patru.

Mari, 18 august. Se las seara, sau mai curînd, clipa în care pleoapelese închid de oboseal i somn. Pe aceste meleaguri noaptea nu coboar

niciodat, i lumina continu i necrutoare ne obosete teribil ochii, deparc am naviga sub soarele mrilor arctice. Hans st la cîrm. Dup untimp m biruie somnul i adorm. Dup vreo dou ore m trezete ozguduitur. Pluta a fost ridicat în sus cu o putere de nedescris i zvîrlit lavreo 30 de picioare.

² Ce s-a întîmplat? strig unchiul meu. Ne-am lovit de ceva?

Hans ne arat o mas negricioas, care mereu se ridic i coboar, lavreo dou sute de stînjeni de locul unde fusesem.

Privesc într-acolo i strig:

² E un marsuin uria!

² Da, aa-i rspunde unchiul. i iat mai încolo o opîrl de mare deo grosime neobinuit.

² i mai departe un crocodil îngrozitor! Ia privii ce flci mari are icîte rînduri de dini!... Uite c dispare.

² O balen! O balen! strig atunci profesorul. Îi zresc aripileenorme. Uite cum zvîrle apa i aerul prin nri!...



Jules Verne

177




178

Într-adevr, dou coloane de ap se înal deasupra mrii, la oînlime considerabil. Rmînem încremenii de uimire, de spaim, în faaacestei turme de montri marini. Au dimensiuni supranaturale i cel maimic dintre ei ar putea s sfrîme pluta dintr-o singur muctur. În clipacînd Hans încearc s îndrepte pînza în btaia vîntului ca s fugim din caleaacestor montri, la cellalt capt al plutei apar ali dumani, la fel de

periculoi; o broasc estoas lat de 40 de picioare, i un arpe lung de 30,care îi scutur mereu capul enorm deasupra valurilor.

Drumul ne e tiat. Nu e chip s fugim. Aceste reptile se apropie deplut i se învîrtesc în jurul ei în cercuri concentrice, cu o iueal atît demare, c nici un convoi de vase n-ar putea atinge o asemenea vitez.

Mi-am luat carabina. Dar ce efect poate s aib un glonte asupraplcilor osoase care acoper corpurile acestor animale?

Amuim cu toii de groaz. Dintr-o parte se apropie crocodilul,dintr-alta, arpele. Restul turmei marine a disprut... Vreau s trag, darHans m oprete cu un gest. Cei doi montri trec la vreo 50 de picioare de

plut, i apoi se reped unul asupra celuilalt. Atît de mare le e furia cu carese încaier, c nu ne mai vd.

Se încinge o lupt înverunat, la o distan de vreo 100 de picioarede locul unde ne aflm, i-i putem vedea bine pe cei doi montri în foculîncierrii.

Deodat mi se pare c celelalte animale vin i ele s ia parte la lupt.În fiecare clip zresc cînd marsuinul, cînd balena, cînd opîrla, cîndbroasca estoas. I le art islandezului, care d din cap, în semn de negare.

² Tva, zice el.

² Ce! Doi? Susine c-s numai doi montri!...

² Are dreptate! strig unchiul meu, care nu i-a luat o clip binoclulde la ochi.

² Ei a!

² Da, aa e, primul din aceti montri are botul de marsuin, capulunei opîrle, dinii unui crocodil, i din pricina asta ne-am înelat. E unihtiosaurus, cea mai de temut reptil antediluvian.

² i cellalt?

² Cellalt e un arpe ascuns sub carapacea unei broate estoase, eun plesiosaurus; teribilul duman al celui dintîi.

Hans a avut dreptate. Numai doi montri turbur întreaga suprafa amrii, dou reptile, care au populat, alt dat oceanele din era secundar.Zresc ochiul însîngerat al ihtiosaurului, mare cît un cap de om. Natura l-aînzestrat cu un aparat optic extrem de puternic, ca s poat rezista presiuniistraturilor de ap de la marile adîncimi, cci acolo îi duce traiul. Nudegeaba a fost numit balena saurienilor, fiindc are i viteza, i mrimea ei.Msoar nici mai mult nici mai puin decît 100 de picioare, i de lucrul stapot s-mi dau seama cînd îi ridic deasupra valurilor înottoarele verticaleale cozii. Maxilarul e enorm, i, dup naturaliti, are nu mai puin de o sut



Jules Verne

179

optzeci i doi de dini. Plesiosaurus, arpe cu trunchiul cilindric i cu coadascurt, are labele aezate în form de lopei. Corpul su e complet acoperitcu o carapace, iar gîtul, lung i mldios ca de lebd, se înal la 30 depicioare deasupra valurilor.

Aceste animale se încaier cu o furie de nedescris. Ele ridic muni deap, care se revars cu zgomot pîn la plut. De douzeci de ori eram gatas ne rsturnm. În aer se aud uierturi extraordinar de puternice. Celedou bestii sînt în aa fel înlnuite c nu le poi deosebi una de alta. Oarenoi vom scpa de mînia învingtorului?!...

A trecut o or, dou. Lupta continu cu aceeai dîrzenie iînverunare. Reptilele se apropie de plut, apoi se îndeprteaz pe rînd.Rmînem nemicai, gata s tragem.

Deodat, ihtiosaurul i plesiosaurul dispar în adîncimi, dînd natereunei adevrate prpstii. Au trecut cîteva minute. Lupta se va termina oareîn fundul mrii?

Pe neateptate, un cap enorm iese la suprafaa apei, capul

plesiosaurului. Monstrul e rnit de moarte. Nu-i mai vd imensa carapace.Numai gîtul cel lung se înal i coboar, se curbeaz i izbete valurile caun bici uria, dup care se zgîrcete ca un vierme tiat. Apa înete în jurullui la o mare deprtare i trece i peste plut, orbindu-ne. Dar treptat,treptat, agonia reptilei se apropie de sfirit, micrile sale scad, convulsiunilese potolesc, i corpul acesta uria de arpe se întinde ca un trunchi frvia, plutind deasupra valurilor linitite.

Oare ihtiosaurul s-a întors în petera sa submarin sau va aprea dinnou la suprafaa mrii?




180



Jules Verne

181

X X X X X XIIVV

Miercuri, 19 august. Din fericire, vîntul care sufl cu putere ne-apermis s fugim cît mai departe de cîmpul de lupt. Hans e tot la cîrm.Întîmplrile prin care am trecut l-au sustras pentru o vreme pe unchiul meude la ideile care-l preocupau, dar acuma e din nou nerbdtor i scruteaz

mereu nesfirita întindere a mrii.Cltoria îi reia uniformitatea ei monoton, pe care nu in de loc s-o

întrerup cu preul unor pericole ca acelea de ieri.

Joi, 20 august. Vîntul bate dinspre nord - nord-est, destul de inegal. Temperatura cald. Mergem cu o vitez de trei leghe i jumtate pe or.Ctre prînz se aude un zgomot foarte îndeprtat. Consemnez faptul, fr s-ipot da i explicaia. E un muget continuu.

² Probabil c e o stînc sau vreo insul de care se sparg valurile,spune profesorul.

Hans se car în vîrful catargului, dar nu zrete nici o stînc.

Oceanul se întinde pîn la linia orizontului. Se scurg trei ore. Acum,mugetele se aud i mai clar, de parc s-ar rostogoli apele unei cascadeîndeprtate.

Cel puin aa mi se pare mie i m gîndesc s-i dau i unchiului meuaceast explicaie. Dar el m privete neîncreztor. Am totui convingerea cnu m înel. Ne îndreptm oare spre o cascad care ne va prvli înabisurile apelor? Poate c profesorului îi e pe plac acest mod de a coborî,fiindc se apropie de vertical, dar în ce m privete...

În orice caz se produce un fenomen care se datorete aciunii vîntului,cci acum mugetele se aud cu o mare violen. Vin oare din vzduh, sau

dinspre ocean?Îmi plimb privirea pe vaporii care atîrn greoi în atmosfer, i caut s

le scrutez adîncimea. Cerul e încremenit în tcere. Norii s-au tras înspre celmai înalt punct al bolii i par nemicai. Contururile lor se estompeaz, sepierd în imensa iradiaie a luminii. Aadar, trebuie s caut în alt partecauza acestui fenomen.

Îmi îndrept atunci privirea spre orizont, dar nici o cea nu-i întuneclimpezimea de cristal. Nu observ nici cea mai mic schimbare. Dar daczgomotul e produs de vreo cdere de ap, de vreo cascad, dac tot acestocean se precipit într-un bazin inferior, dac aceste mugete se datorescunei uriae mase de ap în cdere, atunci curentul trebuie s se fac simit

i viteza sa crescînd îmi poate da msura pericolului de care sîntemameninai. Cercetez puterea curentului. Zero! O sticl goal pe care o aruncîn valuri rmîne nemicat.

Ctre ora 4, Hans se ridic de la locul lui, se prinde de catarg i seurc pîn în vîrf. De acolo parcurge cu privirea arcul de cerc pe care-l descrieoceanul în faa noastr i se oprete asupra unui punct. Figura sa nuexprim nici o mirare, dar ochii si privesc int.

² S tii, c-a zrit ceva, spune unchiul meu.




182

² Aa cred i eu!

Hans coboar i apoi îi întinde braul înspre miazzi, spunînd:

² Der mere!

² Acolo? întreab unchiul meu.

i luînd ocheanul, privete cu atenie în direcia artat. Sînt atît decurios, c cele cîteva minute care s-au scurs îmi par un veac.

² Da, da!... strig el.

² Ce vezi, unchiule?

² O jerb imens de ap, care se ridic deasupra valurilor.

² O fi iari un animal marin?

² Tot ce se poate.

² Atunci s-o lum mai spre apus, c doar tim la ce pericol ne-amexpune dac ar fi s ne întîlnim cu vreunul din aceti montri antediluvieni!

² Nici nu m gîndesc s schimbm direcia! rspunde unchiul meu.

M întorc spre Hans, dar nici el nu face nici o micare, ci meninecîrma în aceeai neclintit poziie. Distana care ne desparte de acestmonstru marin nu pare s fie mai mic de dousprezece leghe, or, dac sepoate zri de aici coloana de ap pe care o zvîrle prin nri, trebuie s fie de omrime uria. Dar îmi dau seama, pe de alt parte, c-ar însemna s neconformm celei mai obinuite prevederi dac am fugi din calea lui. C doarn-am coborît pîn aci ca s dm exemple de atare prevedere! Mergem deciînainte. Cu cît ne apropiem, cu atît înitura e r^.ai mare. Ce monstru poates înmagazineze în mruntaiele sale o asemenea cantitate de ap pe care s-odea afar astfel, fr întrerupere?

Ctre ora 8 seara ne aflm cam la dou leghe de el. Trupul sunegricios, imens, se întinde pe suprafaa mrii, de parc-i o insul. S fienumai o simpl iluzie? Oare totul s se datoreasc fricii? Nu, nu m înel!

Lungimea monstrului, dup cît îmi pare, trece de o mie de stînjeni!Cum trebuie s arate de aproape acest cetaceu, pe care nu l-au pomenit înlucrrile lor nici Cuvier, i nici Blumembach? St nemicat, de parcdoarme; marea nu are îndeajuns putere ca s-l salte cît de cît i valurile

joac pe coastele lui. Coloana de ap, proiectat la o înlime de 500 depicioare, cade în jur ca o ploaie, fcînd un zgomot asurzitor. i noi, de parcam fi nite znatici, ne îndreptm cu cea mai mare iueal spre aceastimens i puternic împroctur pe care nici o sut de balene n-ar fi înstare s-o zvîrle într-o zi!...

M cuprinde groaza. Nu vreau s merg mai departe! La o adic, num-a da în lturi s tai i pînza; m revolt împotriva profesorului care însnu m ia în seam.



Jules Verne

183

Pe neateptate, Hans se ridic de la locul su, artîndu-mi cu degetulpunctul acela amenintor.




184

² Holme! zice el.

² O insul! strig unchiul meu.

² O insul! repet eu, ridicînd din umeri, cu neîncredere.

² Da, asta-i sigur, rspunde profesorul, izbucnind într-un hohot derîs.

² Dar coloana aceea de ap?

² Gheizer, rostete Hans.

² Negreit c-i un gheizer! îl aprob unchiul, un gheizer ca i cei dinIslanda!

La început nici nu-mi vine s cred c am fost în stare s m înelîntr-un asemenea hal încît s iau o insul drept un monstru marin! Dardup ce m conving c e aa, sînt nevoit s recunosc c am greit.

Pe msur ce ne apropiem, pot s-mi dau seama mai bine de acestfenomen natural. Dimensiunile jerbei de ap devin grandioase. Insula

seamn leit cu un cetaceu imens, al crui cap se înal deasupra valurilor,la o înlime de zece stînjeni. Geizerul - cuvînt pe care islandezii îl pronunÅgeysirµ i care înseamn furie - se ridic maiestos la un capt al insulei. Dincînd în cînd izbucnesc detunturi surde, i înitura enorm, cuprins parcde o furie nprasnic, îi scutur în aer penajul de aburi, zvîrlindu-l pîn laprimul strat al norilor. Gheizerul e singur. Nu-l înconjoar nici coloane defum, nici izvoare calde, i întreaga-i putere de natur vulcanic slluieteînuntrul lui. Razele luminii electrice se întrees cu aceast jerb uluitoare,fcînd ca fiecare strop de ap s capete culorile curcubeului i s sersfrîng în zeci de nuane.

² S debarcm! spune profesorul.

Trebuie s procedm cu mare bgare de seam, cci tromba aceastade ap poate s ne scufunde pluta într-o clip. Hans cîrmete cu multîndemînare, i ne duce aproape de captul insulei.

Sr primul pe stînc i unchiul m urmeaz cu sprinteneal. Hansrmîne îns la postul su, ca un om ce se simte mai presus de curiozitatea iuimirea omeneasc.

Pim pe un sol granitic amestecat cu tuf silicios; pmîntul secutremur sub paii notri, întocmai ca marginile unui ceainic de care seizbesc aburii peste msur de înfierbîntai. Frige! Ajungem în dreptul unuimic bazin central de unde înete gheizerul. Cufund un termometru în apa

care curge clocotind i constat c are 160 grade!Aadar, apa asta iese dintr-o vatr cuprins de flcri. Termometrul

contrazice în mod ciudat teoriile profesorului Lidenbrock i nu m potîmpiedica s-i art acest lucru.

² i spui c fenomenul de care vorbeti rstoarn teoria mea?

² Nu, rspund pe un ton sec, vzînd c m lovesc de o totalîncpînare.




186

X X X X X XVV

Vineri, 21 august. A doua zi, minunata privelite a gheizerului nu semai vede. Vîntul s-a înteit i ne-a mînat repede, departe de Ostrovul Axel.Încetul cu încetul, mugetele s-au stins.

Timpul, dac îmi e îngduit s-i spun astfel, pare c o s se schimbeîn curînd. Atmosfera se încarc cu vapori care duc cu ei electricitateaformat prin evaporarea apelor srate; norii coboar din ce în ce mai joscptînd o culoare mslinie, uniform, iar razele electrice abia mai pot sstrbat aceast perdea opac, tras peste scena unde se va juca dramafurtunilor.

M simt nespus de impresionat, aa cum se simte orice fiin laapropierea unui cataclism. Norii cumulus, îngrmdii spre sud, au aceaînfiare sinistr i nemiloas, pe care adeseori am observat-o mai înaintede a începe furtuna. Aerul e înbuitor i marea linitit.

În deprtare, norii seamn cu nite baloturi mari de bumbac,aruncate unele peste altele într-o neorînduial pitoreasc; încetul cu încetul

se umfl i rmîn mai puini, dar cresc în mrime; greutatea lor e atît demare, c nu se pot desprinde de orizont; dar cînd se abate asupra lorcurentul din pturile superioare, ei se contopesc pe nesimite, se întunec, ipe toat bolta se întinde în curînd un strat unic cu un aspect înfricotor!

Gîteodat, un ghem de vapori, înc luminat, se salt pe acest covorcenuiu, dar peste puin se va pierde i el, contopindu-se cu masa opac.

Nu încape îndoial c atmosfera e saturat de electricitate; de altfel,toat fiina mea e ptruns de fluidul acesta i mi se ridic prul în cap deparc a fi în preajma unei maini electrice. Am impresia c dac tovarii

mei m-ar atinge în clipa asta, ar simi o comoie violent.La ora 10 dimineaa, semnele care arat apropierea vijeliei sînt i mai

evidente; s-ar spune c vîntul se moaie pentru a-i relua cu mai multputere rsuflarea; bolta pare acum un burduf uria, în care se strînguraganele.

Nu vreau s cred în ameninrile cerului, i totui nu m pot stpînis nu spun:.

² O s se strice vremea!

Profesorul nu-mi rspunde, ci se mulumete numai s ridice dinumeri. E mînios c oceanul continu s se întind la nesfirit înaintea

noastr. ² O s vin furtuna, îi spun, artînd cu mîna spre orizont. Norii tia

se las pe suprafaa mrii de parc ar vrea s-o zdrobeasc.

Tcerea cuprinde totul. Vîntul a amuit. Natura pare ca moart i numai rsufl. Pe catarg, unde se i vd licrind scînteile electrice, pînza cadeîn cute grele.



Jules Verne

187




188

Pluta st nemicat în mijlocul unei mri îngroate, fr nici o cut.Dar dac nu mai înaintm, la ce bun s mai pstrm aceast pînz, care nepoate pierde la prima izbitur a furtunii?

² S strîngem pînza i s coborîm catargul! spun eu. Prevederea etotdeauna bun!

² Nu, la toi dracii! strig unchiul meu. Cu nici un pre, nu! S ne iavîntul! S ne duc furtuna! Numai s zresc odat stîncile vreunui rm,chiar dac ar fi s se sfarme pluta în mii de buci!

Nici n-apuc bine s-i termine vorbele, c, dinspre miazzi, orizontulîi schimb deodat înfiarea. Vaporii acumulai s-au transformat în ap,iar golul produs de aceast condensare brusc a fcut ca pturi puternice deaer s vin în mod violent s-l umple, dînd natere uraganului, care senpustete spre noi din extremitile cele mai îndeprtate ale cavernei.Întunericul crete. Abia pot s-mi notez cîteva frînturi de fraz.

Pluta salt ca turbat. Unchiul e zvîrlit de o puternic izbitur. Mtîrsc pîn la el. S-a prins zdravn de un capt de frînghie i pare c privete

cu nesa aceast furioas dezlnuire a elementelor naturii.

Hans st nemicat. Prul lung, zbîrlit de uragan, îi cade pe faaimobil, dîndu-i o înfiare ciudat, cci din fiecare uvi înesc miciscîntei luminoase. Atît de îngrozitor arat, de parc-i un om antediluvian, depe vrema ihtiosaurilor i a megateriumilor.

Catargul mai rezist înc. Pînza se umfl ca o bic de spun gata splesneasc. Pluta alunec cu o vitez pe care n-o pot aprecia, dar mai puinrepede decît uvoaiele de ap care curg sub dînsa i a cror vitez e atît deameitoare, încît par o pîrtie dreapt, neted.

² Pînza, pînza! strig, fcînd semn s-o coboare.

² Nu, rspunde unchiul.

² Nej, spune i Hans, cltinînd încet din cap.

În acest timp, ploaia ia forma unei adevrate cascade, mugind în faaorizontului spre care alergm ca nite bezmetici. Dar mai înainte de a ajungepîn la noi, vlul de nori se rupe, marea începe s fiarb i electricitatea,produs printr-un uria proces chimic, care are loc în straturile superioare,intr în joc. Nenumrate fulgere brzdeaz vzduhul i se amestec i seîntretaie cu bubuiturile puternice ale tunetelor. Masa de vapori devineincandescent; grindina care se izbete de metalul uneltelor sau de armelenoastre devine luminoas; valurile ridicate par nite mguri ce vars flcri,

sub care mocnete un foc interior, i fiecare coam poart cîte o flacr.Ochii îmi sînt orbii de intensitatea lumii, urechile îmi iuie, gata s se

sparg din pricina tunetelor. Cu mare greutate m pot ine de catarg, care seîndoaie ca o trestie sub violena uraganului.

(Aci, notele mele de cltorie devin cu totul incomplete. N-am maigsit decît cîteva observaii fugitive, luate, ca s spun aa, aproape mainal.Dar oricît sînt de laconice, de obscure, se strvede în ele emoia care mstpînea i redau mult mai bine decît memoria tot ceea ce am simit în



Jules Verne

189

clipele acelea.)

. . . . . . . . . . . .

Duminic, 23 august. Unde ne gsim? Sîntem purtai pe valuri cu ovitez de neînchipuit.

Noaptea a fost îngrozitoare. Furtuna nu se domolete de loc. Trim înmijlocul unor zgomote i a unor detunturi neîntrerupte. Urechile nesîngereaz. Nu putem schimba o vorb. Fulgerele nu mai contenesc. Eledescriu în vzduh zigzaguri uriae i, dup o înitur rapid, se reîntorc de

jos în sus izbindu-se cu furie de bolta de granit. Dac se prbuete cumva?Alte fulgere se bifurc sau iau forma unor globuri de foc care se sparg canite bombe. Totui, zgomotul pare c nu crete, fiindc a trecut de limitaintensitii pe care o poate percepe urechea omeneasc; de aceea, dac toatepulberriile din lume ar sri împreun în aer, nici atunci vacarmul n-ar fimai mare.

La suprafaa norilor se produce o continu emisiune de lumin;energia electric se degajeaz fr încetare din moleculele lor i e sigur c

faptul acesta determin schimbri în compoziia aerului. Nenumratecoloane de ap sînt zvîrlite în atmosfer, pentru a cdea înapoi spumegînd.

Unde mergem?... Unchiul meu st întins, cît e de lung, la captulplutei. Cldura se înteete. M uit la termometru - arat... (cifra e tears...)

Luni, 24 august. Furtuna nu se mai sfirete. În atmosfera aceasta,atît de dens, se produc mereu schimbri, dar nici una nu rmîne definitivi nu pot înelege de ce.

Sîntem frîni de oboseal. Numai Hans e ca de obicei. Pluta alunectot timpul spre sud-est. De la Ostrovul Axel i pîn aici am fcut mai bine dedou sute de leghe.

La miazzi, violena uraganului se înteete. Trebuie s legm zdravntoate obiectele care alctuiesc încrctura. i ca s nu ne ia valurile caretrec peste capetele noastre, fiecare din noi se aga de ce poate.

De trei zile e cu neputin s ne adresm o vorb.

Deschidem gura, micm buzele, dar nu se aude nici un sunet. Nicidac ne vorbim la ureche nu putem s ne auzim.

Unchiul s-a apropiat de mine i a rostit cîteva cuvinte. Cred c mi-aspus: ÅSîntem pierdui!µ Dar nu sînt sigur de asta.

M hotrsc s-i scriu: ÅSa coborîm pînza!µ

Îmi face semn c e de acord.Nici nu i-a terminat bine gestul, c un disc de foc i-a i fcut

apariia la marginea plutei. Catargul i pînza au fost smulse deodat ile-am vzut ridicîndu-se în aer, la o înlime extraordinar, de parc ar fifost un pterodactil, pasrea aceea fantastic din primele veacuri alepmîntului.




190



Jules Verne

191

Am îngheat de spaim. Discul, pe jumtate alb, pe jumtate azuriu,de mrimea unei bile de zece chioape, se plimb mereu, învîrtindu-se cu ovitez uimitoare, biciuit de uragan. Nu st o clip locului i e cînd ici, cîndcolo; se urc pe unul din stîlpii plutei, sare pe sacul de provizii, apoi coboaruor, sltînd, atinge cutia cu praf de puc. Ah, e groaznic!... Vom sri înaer!

Nu, discul orbitor se îndeprteaz; se apropie de Hans, care-l priveteint, de unchiul meu care se arunc în genunchi ca s se fereasc de el, demine, care plesc de team i tremur în faa acestei izbucniri de lumin icldur; se învîrtete pe lîng piciorul meu, pe care încerc s mi-l retrag, darnu reuesc.

Un miros de gaz nitric umple atmosfera i ne ptrunde în gîtlej, înplmîni. Simim c ne sufoc.

Oare de ce nu pot s-mi retrag piciorul? St intuit de plut! întrecerea lui, globul electric a magnetizat toate obiectele de fier de pe bord;

instrumentele, uneltele, armele se ciocnesc unele de altele, iscînd un zgomotputernic; cuiele ghetei mele s-au prins de-o plac de fier, fixat în lemn. Mi-eimposibil s-mi desprind piciorul!

În sfirit, printr-un efort supraomenesc îl smulg tocmai în momentulcînd discul era s-l înface i s m antreneze în micrile lui ameitoare,învîrtindu-m i trgîndu-m i pe mine, dac...

Ah, ce lumin puternic! Globul a plesnit îmbrcîndu-ne în jerbe deflcri!

Apoi totul se stinge. Abia mai pot s-mi arunc ochii în jur; unchiulmeu zace întins pe plut, în timp ce

Hans, nemicat lîng cîrm, scuip foc din pricina fluidului electriccare-l ptrunsese!

Încotro mergem? încotro mergem?

. . . . . . . . . . . .

Mari, 25 august. M-am trezit dintr-un lung lein.

Furtuna continu, fulgerele dezlnuite se zvîrcolesc în aer ca niteerpi de foc, scpai din cuibar.

Ne mai aflm tot pe mare? Da, i sîntem dui cu o vitez deneînchipuit. Am trecut pe sub Anglia, pe sub Marea Mînecii, pe sub Frana,

poate pe sub întreaga Europ... Cine tie!.... . . . . . . . . . . .

Se aude un zgomot nou! Fr îndoial e marea care se sparge destînci!... Dar atunci...

. . . . . . . . . . . .




192

X X X X X XVVII

Aci se termin însemnrile cuprinse în aa-numitul ÅJurnal de bordµ,pe care, din fericire, l-am salvat din naufragiu. Reiau deci firul povestirii.

N-a putea spune ce s-a mai petrecut dup izbitura plutei de stîncilecoastei. M-am simit zvîrlit în mijlocul valurilor. Dac am scpat de moarte,dac trupul nu mi-a fost rupt în buci de stîncile ascuite, asta se datoretebraului vînjos al lui Hans, care m-a tras din prpastia deschis, gata s mînghit.

Curajosul islandez m-a scos din vîrtejul valurilor, ducîndu-m pe oplaj cu nisip arztor, unde m-am trezit alturi de unchiul meu.

Hans s-a întors apoi la stîncile de care se izbeau valurile furioase,pentru a salva de la naufragiu tot ce mai putea fi salvat. Eram frînt deemoie i de oboseal i nici nu mai aveam putere s vorbesc. Mi-a trebuitmai mult de o or ca s-mi revin.

În acest timp continua s plou cu gleata, un adevrat potop; darabundena lichid era un semn c se apropie sfiritul vijeliei. Cîteva pietresuprapuse ne-au oferit un adpost bun împotriva torentelor cerului. Hans apregtit masa, de care nimeni nu s-a atins.

Cele trei nopi de veghe ne storseser de orice vlag i-am czutimediat într-un somn adînc.

A doua zi era o vreme splendid. Cerul i marea se potoliser, deparc s-ar fi îneles. Dispruse orice urm a furtunii. Cînd m-am trezit,m-au întîmpinat vorbele profesorului, care era de o veselie extraordinar:

² Ei, biete, strig el, ai dormit bine?

Ai fi spus c ne aflm în casa noastr din Königstrasse, c peste puinurma s cobor linitit la dejun, i c în ziua aceea chiar urma s aib loccstoria mea cu biata Graüben!...

Dar vai! Dac furtuna ar fi împins pluta cît de cît spre rsrit, am fiajuns sub Germania, sub iubitul meu ora Hamburg, i, în sfirit, substrada aceea unde locuia fiina pe care o iubeam cel mai mult pe lume!...

Atunci m-ar fi desprit de ea doar vreo 40 de leghe!

Dar 40 de leghe verticale, alctuite dintr-un perete de granit...Înseamn s strbai în realitate mai mult de 1000 de leghe!

Toate gîndurile acestea dureroase îmi trecur repede prin minte,înainte de a rspunde la întrebarea unchiului meu.

² Ei, repet el, nu vrei s-mi spui dac ai dormit bine?

² Foarte bine! i-am rspuns. Sînt înc frînt de oboseal, dar n-areimportan.

² Firete c n-are! Puin oboseal! Trece repede.

² În dimineaa asta, dumneata îmi pari foarte vesel, unchiule!



Jules Verne

193

² Încîntat, biete! încîntat! Am ajuns!

² La captul cltoriei noastre?

² Nu, dar la cellalt rm al mrii acesteia, care nu se mai sfirea. Deacum înainte o s ne continum calea pe pmînt, i o s coborîm cuadevrat în mruntaiele globului.

² Unchiule, îngduie-mi s-i pun o întrebare.

² Cu plcere, Axel.

² Dar întoarcerea?

² Întoarcerea! Va s zic tu te gîndeti s ne întoarcem, cînd n-amajuns înc?

² Nu, vreau numai s întreb cum o s ne întoarcem...

² Cît mai simplu posibil! Cînd vom ajunge în centrul Pmîntului, o sgsim noi o ieire pentru a ne urca la suprafa, iar dac n-o fi nici una, o sne întoarcem foarte linitii pe drumul odat parcurs. Îmi place s cred c

n-o s se închid în urma noastr. ² Atunci va trebui s reparm pluta.

² Desigur!

² Dar o s avem destule provizii, ca s întreprindem proiectele asteamree?

² Firete c da. Hans e un biat îndemînatic i nu m îndoiesc c asalvat cea mai mare parte din încrctur. De altfel, hai s ne convingemsinguri de asta.

Peste puin am prsit aceast peter, btut de vînturi din toate

prile. Nutream o speran, care era totodat i o team: acostarea pluteiavusese loc în condiii atît de dramatice, încît era neîndoios c pierise toatîncrctura de pe ea. M-am înelat. Cînd am ajuns la rm, l-am zrit peHans înconjurat de o mulime de obiecte, aezate în cea mai deplin ordine.Unchiul meu îi strînse mîna, artîndu-i astfel adîncul su simmînt derecunotin. În timp ce noi dormeam, omul acesta, de un devotament rar icare, poate, nu-i mai avea seamn pe lume, nu-i precupeise viaa i, cupreul unor eforturi supraomeneti, scpase de la înec cea mai mare partedintre bagaje i, în orice caz, toate lucrurile importante.

Nu se poate spune c n-am avut i pierderi destul de simitoare, caarmele, de pild; dar, în sfirit, puteam s ne lipsim de ele. Provizia de praf de puc rmsese intact, dup ce era cît pe-aci s srim în aer în timpulfurtunii.

² Ei, strig profesorul, acu', fiindc nu mai avem puti n-o s maiputem vîna!

² Asta s fie toat paguba!... Dar instrumentele?

² Iat manometrul, cel mai folositor din toate, i pentru care arenuna oricînd la celelalte! Fr el n-am putea calcula adîncimea, n-amputea ti cînd am atins centrul Pmîntului, i am risca s trecem mai




194

departe, ieind pe la unul din poli!

Veselia asta a unchiului îmi pru de-a dreptul slbatic.

² Dar busola? l-am întrebat.

² Iat-o pe stînc asta, în perfect stare, ca i cronometrai itermometrele. Ah, ce om nepreuit e cluza noastr!...

Nu se putea s n-o recunosc; datorit lui nu ne lipsea nici uninstrument. Cît privete uneltele i celelalte ustensile, am zrit împrtiatepe nisip: scri, frînghii, bastoane, tîrncoape etc. Acum mai urma s aflmcum stm cu merindele.

² Dar proviziile? am întrebat.

² S vedem ce ne-a mai rmas! îmi propuse unchiul meu.

Lzile cu alimente erau rînduite pe plaj, perfect conservate. Marea lecruase în cea mai mare parte, lsîndu-le aproape intacte, aa c biscuiii,carnea srat, rachiul de ienupr i petele uscat, ce ne rmseser, neajungeau pe înc patru luni.

² Patru luni! strig profesorul. Avem timp suficient ca s ne ducempîn-n centrul Pmîntului i s ne i întoarcem! i cu ceea ce ne mairmîne, m bate gîndul s dau un mare osp în cinstea colegilor mei de la

Johannaeum!

Ar fi fost cazul s fiu de mult obinuit cu felul de a fi al unchiuluimeu, i, totui, omul sta m uimea de fiecare dat.

² Acu' avem prilejul s ne refacem i provizia de ap, adug el, cciploaia a umplut toate scobiturile i gvanele din stîncile de granit. Aadarn-avem de ce ne teme c-o s murim de sete. În ceea ce privete pluta, o s-lrog pe Hans s-o repare cît poate el mai bine, dei îmi închipui c n-o s-o mai

folosim.

² Cum asta?! strigai eu, surprins.

² Ei, o idee de a mea, biete! Cred c nu vom iei la suprafaaPmîntului pe la gura vulcanului Sneffels.

L-am privit pe profesor cu oarecare neîncredere. M întrebam dac nucumva a înnebunit. i totui, nu-i ddea singur seama ce bine o nimerise.

² S mîncm! m îmbie el.

Dup ce-i ddu lui Hans instruciunile cuvenite, unchiul meu plec.L-am urmat, urcînd pe un platou unde ne atepta masa. Am avut un prînz

bogat: carne uscat, biscuii i cîte un pahar de ceai. i trebuie smrturisesc c masa asta mi s-a prut una din cele mai bune din viaa mea.Dup atîtea frmîntri, aerul, foamea i linitea mi-au stîrnit o poft demîncare grozav.

În timpul mesei l-am întrebat pe profesor dac tie cumva unde neaflm.

² Cred c e greu de calculat, am mai spus eu.

² E chiar imposibil s calculm exact, fiindc, în rstimpul celor trei



Jules Verne

195

zile de furtun, nici unul din noi n-a notat nici viteza i nici direcia plutei.Se poate calcula îns cu aproximaie cam unde ne gsim.

² Într-adevr, ultima notaie am fcut-o pe ostrovul gheizerului...

² Pe Ostrovul Axel, biete. S nu renuni la onoarea de a fi botezat cunumele tu insula descoperit în centrul masivului terestru.

² Fie! De la Ostrovul Ajxel i pîn aici am parcurs aproape 270 deleghe marine, i ne gseam la peste 600 de leghe deprtare de Islanda.

² Bine! S lum acest punct de plecare i s socotim patru zile defurtun, în timpul crora n-am parcurs mai puin de 80 de leghe în douzecii patru de ore.

² Aa cred i eu. Va trebui, deci, s mai adugm înc vreo 300 deleghe.

² Da! Aadar, Marea Lidenbrock ar avea aproape 600 de leghe de laun rm la cellalt! tii, Axel, c poate s concureze în mrime cuMediterana?

² Firete, mai ales dac n-am traversat-o decît în lrgime!

² Ceea ce e foarte posibil!

² i lucru curios, am adugat eu, dac calculele noastre sînt exacte,atunci Marea Mediteran se afl deasupra capului nostru!...

² Cu adevrat?

² Da, cu adevrat, cci ne aflm la 900 de leghe deprtare deReykjavik!

² Iat, biete, ce înseamn un drum frumos! Dar c ne aflm acumsub Mediteran, sub Turcia sau sub

Atlantic, asta n-o putem spune sigur decît dac n-am deviat de ladirecia noastr.

² Nu cred, cci vîntul prea constant. Iat de ce îmi pare c rmulacesta trebuie s fie situat la sud-est de Portul Graüben.

² Nimic nu-i mai simplu de constatat. Hai s vedem ce ne spunebusola!

Profesorul se îndrept spre stînc unde pusese Hans instrumentele.Era vesel, vioi, îi freca mîinile i-i ddea aere! Zburda ca un tinerel! L-amurmat, destul de curios s tiu dac nu m înelam în aprecierea mea.

Cînd am ajuns în dreptul stîncii, unchiul lu busola, o aez orizontali privi acul. Dup ce a oscilat puin, acul s-a oprit într-o poziie fix.Unchiul meu s-a uitat la el cîtva vreme, apoi i-a frecat ochii, i l-a privitdin nou. Dup aceea s-a întors spre mine, uluit.

² Ce-i? l-am întrebat.

Mi-a fcut semn s cercetez busola. O exclamaie de uimire mi-ascpat i mie de pe buze. Acul busolei arta nordul, acolo unde noi bnuiamc-i sudul. Se întorcea spre rm, în loc s arate spre largul mrii. Am




196

micat busola, am examinat-o - era în perfect stare. În orice poziie aezaiacul, el îi relua cu încpînare aceast direcie neateptat.

Prin urmare, nu mai era nici o îndoial c din pricina vîntului seprodusese o schimbare de direcie, de care nu ne-am dat seama i cfurtuna ne-a împins pluta spre rmurile pe care unchiul crezuse c lelsase în urma lui.



Jules Verne

197

X X X X X XVVIIII

Mi-ar fi cu neputin s descriu succesiunea de simminte care seciteau pe faa frmîntat a profesorului Lidenbrock: uimire, neîncredere i,în sfirit, mînie.

Nu mi-a fost dat s vd niciodat un om atît de descumpnit înprimul moment, i, imediat, atît de furios.

Aadar, trebuia s reîncepem trecerea mrii, cu toate pericolele princare am trecut, cu toate oboselile îndurate! Va s zic am mers înapoi, în locs mergem înainte!

Unchiul meu îi recpt repede calmul.

² Ah, ce renghi îmi joac soarta! strig el. Toate elementele naturiicomploteaz împotriva mea! Aerul, focul i apa îi unesc sforrile pentru anu m lsa s trec mai departe! Ei bine, le voi arta eu ce poate svîrivoina mea! Nu m las btut. Nu dau înapoi nici un pas, i o s vedem cine o

s înving: omul sau natura!...În picioare, pe stînc, furios, amenintor, Otto Lidenbrock, asemeni

fiorosului Ajax1, prea c sfideaz zeii. Dar am socotit c e timpul s intervini s frînez puin acest elan nebunesc.

² Ascult-m, i-am spus pe un ton hotrît, orice ambiie are o limit,i cred c nu e înelept s luptm contra imposibilului. Nu sîntem pregtiipentru o cltorie pe mare; 500 de leghe împotriva vînturilor nu se pot facepe o plut de grinzi ubrede, cu o ptur în loc de pînz i cu un ciomag înloc de catarg! Nu putem conduce pluta i sîntem mereu jucria furtunilor.Am fi nite nebuni dac am mai încerca a doua oar o asemenea cltorie!

Timp de zece minute m-am strduit s-i demonstrez c dreptatea e departea mea, aducîndu-i argumente de necombtut i profesorul nu m-aîntrerupt de fel. Dar nu pentru c ar fi czut de acord cu mine, ci pentru cera complet neatent i n-a auzit nici un cuvînt din tot ce i-am spus.

² Pe plut! strig el.

Acesta-i fu rspunsul. Degeaba l-am rugat, degeaba mi-am ieit dinfire, m-am izbit de o voin mai tare decît granitul.

În momentul acela, Hans tocmai isprvise de reparat pluta. Ai fi spusc fiina aceea ciudat ghicea toate planurile unchiului meu. Cu cîtevabuci de surtarbrandur, el reuise s consolideze ambarcaiunea noastr.

Pînza se i întindea în btaia vîntului, care juca în cutele sale fluturînde.Profesorul îi spuse cîteva cuvinte lui Hans; între altele, s înceap

imediat încrcarea bagajelor i s pregteasc totul pentru plecare. Aerul eradestul de curat i vîntul btea mereu dinspre nord-vest.

Ce puteam face? S lupt singur împotriva amîndurora? Era cuneputin! Cel puin dac l-a fi avut i pe Hans de partea mea. Dar nu!

1 Ajax - erou al rzboiului troian.



Jules Verne

199




200

Aceast teorie a fenomenelor la care fusesem martori mi se preamulumitoare, cci, oricît de mari ar fi minunile naturii, ele se pot totdeaunaexplica prin legi fizice.

Mergeam, aadar, pe un fel de teren sedimentar, format din aluviuniaduse de ape, cum erau toate terenurile din acea perioad, atît de generosdistribuite pe suprafaa Pmîntului. Profesorul examina cu atenie fiecarecrptur de stînc. Îndat ce vedea o deschiztur între stînci, el socotea ce foarte important s-i sondeze adîncimea.

Am urmat rmurile Mrii Lidenbrock pe o distan de aproape o mili, pe neateptate, pmîntul îi schimb înfiarea. Prea frmîntat irscolit de zguduirile violente ale straturilor inferioare. În cîteva locuri,adînciturile i ridicaturile mrturiseau o dislocare puternic a masivuluiterestru.

Înaintam cu greutate printre aceste sprturi de granit, amestecate cusilex, cuar i cu depozite aluvionare, cînd deodat ne apru în faa ochilor ocîmpie, mai mult decît o cîmpie, o întindere uria acoperit de oseminte.

Ai fi zis c e un imens cimitir, în care îi amestecaser rîna venicgeneraiile a douzeci de veacuri. În deprtare se vedeau rînduitestraturi-straturi de rmie.

Ele se ridicau ca nite valuri pîn la marginile orizontului, unde sepierdeau într-o cea uoar. Pe o suprafa de aproape trei mile ptrate seîngrmdise întreaga istorie a vieii animale, prea puin consemnat înterenurile noi ale lumii pe care o locuim.

O curiozitate plin de nerbdare m împingea într-acolo. Picioarelenoastre zdrobeau cu zgomot sec resturile animalelor preistorice, aceste fosileale cror rare i interesante rmie i le disput cu înverunare muzeele de

istorie natural ale marilor orae. Nici existena a o mie de Cuvieri n-ar fifost de ajuns s reconstituie scheletele fiinelor care dormeau în acest mremorman de oseminte. Eram uluit. Unchiul îi ridicase braele sale lungi sprebolta groas ce ne servea drept cer. Rmsese cu gura cscat, cu ochiiscprînd sub ochelari i capul i se blbnea încoace i încolo, fr s i-lpoat opri. Într-un cuvînt, toat fiina sa trda o uimire fr margini. Se aflaîn faa unei colecii de nepreuit de leptoterium, mericoterium, lofodion,aneploterium, megaterium, de mastodoni, de protopiteci, de pterodactili, însfirit, toi acei montri antediluvieni îngrmdii aici, parc pentrusatisfacia sa personal. Închipuii-v un bibliofil pasionat, trezindu-sedeodat în acea faimoas bibliotec din Alexandria, incendiat de Omar1 icare, printr-o minune, ar fi renscut din propria sa cenu cu toate comorile

sale de manuscrise! Aa era i unchiul, profesorul Lidenbrock.Dar uimirea lui n-a mai cunoscut margini cînd din pulberea aceasta

organic ridic un craniu ce i se pruse mai deosebit. i chiar în aceeaiclip strig cu o voce tremurtoare:

1 Al doilea calif al Arabiei între anii 634³644, nscut la Mecca. A cucerit Siria,Egiptul, Persia i a fost acuzat c ar fi dat foc Bibliotecii din Alexandria, sub pretextc în ea s-ar afla opere potrivnice credinei musulmane




202

X X X X X XVVIIIIII

Pentru a înelege de ce unchiul a evocat pe aceti ilutri naturalitifrancezi, trebuie s v spun c, cu cîtva timp înainte de plecarea noastr,paleontologia înregistrase un fapt de o mare însemntate.

La 28 martie 1863, sub conducerea domnului Boucher de Perthess-au fcut o serie de spturi la carierele de la Moulin Quignon, dinapropiere de Abbeville, în departamentul Somme din Frana i cu acel prilejs-a gsit un maxilar omenesc, la o adîncime de 40 de picioare sub scoaraPmîntului. Era prima fosil de acest gen scoas la lumin. Lîng maxilars-au mai descoperit topoare de piatr i buci de cremene cioplit, coloratediferit, i acoperite de vremuri cu o patin uniform.

Aceast descoperire a avut un mare rsunet nu numai în Frana, ci iîn Anglia i Germania. Numeroi savani de la Institutul Francez, i printrealii domnii MilneEdwards i de Quatrefages, s-au ocupat cu pasiune i audovedit cu argumente de necombtut autenticitatea acestei fosile omeneti,

fcîndu-se cei mai aprigi aprtori ai Åprocesului maxilaruluiµ, cum eradenumit pe vremea aceea d.e presa englez.

Aceast idee fu împrtit de ctre numeroi geologi din RegatulUnit, ca de pild domnii Falconer, Busk, Carpenter etc., ca i de savanigermani, printre care se afla, în primul rînd, unchiul meu Lidenbrock, celmai pasionat, i mai entuziast, de altfel, dintre toi.

Autenticitatea unei fosile omeneti din era cuaternar prea decidemonstrat în mod incontestabil i admis.

E adevrat îns c aceast tez a avut un adversar îndîrjit în domnulElie de Beaumont. Acest savant cu o atît de mare autoritate susinea c

terenul de la MoulinQuignon nu aparinea diluviului, ci unui strat mai puinvechi, i, de acord în aceast privin cu Cuvier, nu admitea c speaomeneasc ar fi fost contemporan cu animalele din era cuaternar.

Unchiul meu Lidenbrock, care era de aceeai prere cu mareamajoritate a geologilor, s-a aruncat în lupt, i a susinut cu pasiune ideeaautenticitii craniului, astfel c domnul Elie de Beaumont rmseseaproape singur.

Eram la curent cu toate amnuntele problemei, dar n-aveam cum stim c de la plecarea noastr s-au fcut noi progrese în aceast direcie. Înpmînturile mictoare ale anumitor grote din Frana, Elveia i Belgia semai descoperiser între timp i alte maxilare identice, cu toate c era vdit

c au aparinut unor indivizi de tipuri deosebite i de specii diferite, precumi tot soiul de arme, ustensile, unelte ca i oseminte de copii, de adolesceni,de brbai i de btrîni. Aadar, pe zi ce trecea, faptele pledau din ce în cemai puternic în favoarea tezei care susine c omul a aprut în eracuaternar.



Jules Verne

203

i aceasta nu era totul. Alte resturi, dezgropate dup aceea dinterenul teriar pliocen, îngduiser unor savani i mai îndrznei s emitideea c spea omeneasc are o vechime i mai mare. E adevrat c acestermie nu erau oseminte omeneti, ci numai obiecte din industria casnic




204

arhaic: tibii, femururi de animale fosile, scrijelate în mod regulat, sculptate,ca s spunem aa, de mîna greoaie i neîndemînatic a omului primitiv.

Astfel, dintr-un salt, omul urca pe scara timpului nenumrateveacuri; apruse înaintea mastodontului i devenea contemporanul luiElefas meridionalis! Avea deci o existen de aproximativ o sut de mii deani, data pe care cei mai ilutri geologi o dau ca sigur pentru formareaterenului pliocen.

Acesta era pe atunci stadiul la care ajunsese tiina paleontologic, icum nou ne rmseser necunoscute ultimele descoperiri, cred c eexplicabil uimirea de care am fost cuprini în faa acelui osuar aflat permul Mrii Lidenbrock.

i socotesc c-i i mai lesne de îneles stupoarea i bucuria unchiuluimeu, cînd, la vreo douzeci de pai mai departe, s-a gsit fa în fa, chiarcu unul din specimenele omului cuaternar.

Era un corp omenesc ce putea fi uor recunoscut. Nu cumva un terencu o compoziie cu totul special, asemntor aceluia din cimitirul Saint

Michel din Bordeaux, îl conservase în aceast perfect stare veacuri de-arîndul? N-a putea spune cu certitudine. Dar acest cadavru, cu pieleaîntins i uscat ca un pergament, cu membrele care înc îi mai pstrasermuchii - cel puin, aa prea la prima vedere - cu dinii intaci, cu prulbogat, cu unghiile de la mîini i picioare de o mrime înspimînttoare, seafla acum în faa noastr, de parc i-ar fi dat duhul de curînd.

Am rmas mut la vederea acestei apariii din alt er. Unchiul meu,care de obicei era atît de vorbre i de impetuos în discuii, tcea i el. Amridicat cadavrul i l-am rezemat de o stînc. El se uita la noi cu orbitelegoale.

I-am pipit bustul, care scotea un sunet ascuit i ciudat.Dup cîteva clipe de tcere, unchiul meu a fost învins de profesorul

din el. Mînat de temperamentul su, Otto Lidenbrock uit peripeiilecltoriei noastre, locul unde ne aflam, uriaa cavern subpmîntean carene încarcera! Se credea, desigur, la Johannaeum, confereniind în faastudenilor si, cci lu deodat un ton doctoral, i se avînt într-unadevrat discurs pe care-l adres unui auditoriu imaginar:

ÅDomnilor, începu el, am onoarea s v înfiez un om din eracuaternar. Unii ilutri savani i-au negat existena, iar alii, nu mai puinvestii, au susinut-o. Dar dac acei ÅToma necredinciosulµ ai paleontologieiar fi aci i l-ar putea pipi, nu m îndoiesc c-ar fi silii s-i recunoasc

greeala! tiu c tiina trebuie s se fereasc de acest soi de descoperiri!Cunosc vîlva care s-a produs în jurul aa-ziilor oameni fosile, prezentai deBarnum i ali arlatani de aceeai teap. Cunosc i povestea cu rotula luiAjax i pe aceea a pretinsului corp al lui Oreste1, gsit de spartani, i peaceea a corpului lui Asterius2, lung de 10 coi despre care vorbete

1 Oreste ² erou legendar din mitologia greac, fiul lui Agamenmon i al Clitemestei.Conform legendei, îi ucide mama, îndemnat de sora sa Electra2 Asterius ² retoric grec din sec. IV î.e.n.



Jules Verne

205

Pausanias1. Am citit rapoartele în legtur cu scheletul descoperit la Trapaniîn secolul al XlV-lea, i care era atribuit lui Polifem2, i povestea uriauluidezgropat în secolul al XVI-lea, în împrejurimile oraului Palermo. De altfel,dumneavoastr cunoatei la fel de bine ca i mine, domnilor, vîlva stîrnitde acele gigantice oseminte descoperite lîng Lucarno, în 1557, de ctrecelebrul medic Felix Plater, care susinea c aparin unui uria înalt de 19

picioare. Am studiat cu lcomie tratatele lui Cassanion, i toate acelememorii, brouri, discursuri i paradiscursuri, publicate în legtur cuscheletul regelui cimbrilor, Teutobocus, cotropitorul Galiei, i care a fostdezgropat dintr-un teren nisipos în regiunea Dauphine, în 1613!

În secolul al XVIII-lea a fi combtut împreun cu Pierre Campetexistena preadamiilor lui Scheuchzer!

Am avut în mîn lucrarea numit Gigans...µ

Dar ajuns aci, unchiul meu se opri deodat, împiedicat fiind de aceldefect de pronunare care-l fcea s se poticneasc la cuvintele mai grele, oride cîte ori vorbea în public.

ÅÎn lucrarea numit Gigansµ... relu el, dar se poticni iar.

ÅGiganteo...µ

Imposibil! Afurisitul de cuvînt nu voia s ias! Ce-ar mai fi rîsstudenii de la Johannaeum dac ar fi fost. de fa!

ÅGiganteosteologiaµ, reui în sfirit s pronune profesorulLidenbrock, între dou înjurturi.

Apoi continu, însufleindu-se din nou.

ÅDa, domnilor, cunosc toate aceste lucruri. tiu, de asemenea, cCuvier i Blumembach au susinut c aceste oseminte sînt simple oase de

mamut sau ale altor animale din era cuaternar. Dar de ast dat oriceîndoial ar fi o insult la adresa tiinei. Cadavrul e aci! Putei s-l vedei,s-l pipii. Nu e un schelet, ci un corp intact, pstrat perfect, parc anumepentru antropologie!µ

Abia m ineam s nu contrazic aceast afirmaie.

ÅDac a putea s-l spl într-o soluie de acid sulfuric, continuunchiul meu, a face pe loc s dispar toat acea pojghi pmîntoas care-lacoper pe alocuri i aceste scoici strlucitoare care i s-au încrustat încarne. Dar îmi lipsete preiosul dizolvant. Totui, chiar aa cum se prezint,acest corp ne va povesti propria sa istorieµ.

Profesorul se opri aci i, apucînd cadavrul fosil, îl întoarse pe o partei pe alta, cu dexteritatea unui om care face demonstraia unor ciudenii...

ÅÎl vedei, relu el, n-are nici ase picioare lungime, aa c nu neaflm cîtui de puin în faa unui gigant! i e neîndoios c aparine rasei

1 Pausanias ² scriitor grec (110-180).2 Poliferm ² erou din mitologia greac, fiul lui Neptun, zeul mrii. În Odiseea,ciclopul Poliferm, este orbit de Ulise care, în felul acesta, îi salveaz tovaraii dincaptivitate




206

caucaziene. E de ras alb, rasa noastr. Craniul acestei fosile e de o formovoidal regulat, fr o dezvoltare a pomeilor i a maxilarului interior. Nuprezint deci acel prognatism care modific unghiul facial1. Msurai acestunghi, i vei vedea c este de aproape 90 de grade. Dar voi merge maideparte pe calea deduciilor, i voi îndrzni s spun c acest exemplaromenesc aparine familiei japetice, pe care o gsim rspîndit din India pîn

la hotarele Europei occidentale. Nu zîmbii, domnilor!µNu zîmbea nimeni, dar profesorul era obinuit ca-n timpul savantelor

sale prelegeri s vad feele asculttorilor înveselindu-se.

ÅDa, relu el cu o nou însufleire, ne gsim în faa unui om fosil,contemporan cu mastodonii, ale cror oseminte umplu acest amfiteatru!...Dar, m vei întreba dumneavoastr, pe ce cale a ajuns aici i cum se explicfaptul c straturile în care era el îngropat au putut s alunece pîn înaceast vast scobitur subpmîntean?

N-am s m încumet a v rspunde, dei nu mai încape îndoial cacest fapt se datorete grozavelor zvîrcoliri care se mai produceau înc în

scoara Pmîntului în era cuaternar. Rcirea continu a pmîntului a datnatere la crpturi,- la prbuiri ale straturilor superioare. Nu m pronun,dar, dup cum vedei, omul e în faa dumneavoastr, înconjurat de acestesecuri, de aceste buci de cremene cioplit, de toate aceste obiecte produsede munca mîinilor lui, în epoca de piatr. i doar n-o fi venit i el pîn aicica turist, la fel ca mine, sau ca pionier al tiinei, cci autenticitatea origineisale strvechi nu poate fi pus la îndoial.µ

Profesorul tcu, iar eu am izbucnit în aplauze entuziaste. De altfel,unchiul avea dreptate i-mi ddeam bine seama c i ali oameni, mult maiînvai decît nepotul su, cu greu l-ar fi putut combate.

În afar de asta, corpul acela transformat în fosil nu era singurul din

imensul osuar. La fiecare pas pe care-l fceam prin aceast pulbere, ddeampeste asemenea cadavre i unchiul meu ar fi putut cu uurin s aleag pecel mai bine conservat dintre ele, pentru a-i convinge i pe cei maineîncreztori.

Într-adevr, acest imens cimitir, în care zceau de-a valmanenumrate generaii de oameni i animale, oferea un spectacol uimitor.

Dar, la un moment dat, a început s ne frmînte o întrebare foartespinoas, la care nu îndrzneam s dm un rspuns. Oare aceste fiine careau alunecat pe rmurile Mrii Lidenbrock, în urma zguduirilor scoarei, aufost ele vii în momentul acela sau de mult închiseser ochii? Sau maidegrab au trit aici, în aceast lume subteran i sub acest cer artificial,nscîndu-se i murind ca i locuitorii pmîntului?!

Pîn acum nu ne fusese dat s vedem alte fiine vii decît petii i

1 Unghiul facial e format din dou planuri, unul mai mult sau mai puin vertical,care e tangent cu fruntea i cu incisivii i cellalt orizontal, care trece prindeschiztura canalului auditiv i partea inferioar a osului nazal. Se numeteprognatism, în limbajul antropologic, ieirea înafar a maxilarului, care modificunghiul facial, n.a.)



Jules Verne

207

montrii marini. Dar oare n-ar fi fost posibil ca pe aceste plaje pustii s mairtceasc înc vreun om al adîncurilor?




208

X X X X X XII X X

Am mai mers înc o jumtate de or, ci cînd pe aceste straturi deoseminte, împini de o curiozitate nestpînit.

Ce alte minunii, ce alte comori pentru tiin mai închidea oareaceast peter? M ateptam s vd lucruri i mai surprinztoare i srmîn i mai uimit decît fusesem pîn acum.

rmurile mrii rmseser mult înapoia acelor coline careîmprejmuiau osuarul. Nechibzuitul profesor nu se sinchisea cîtui de puinc-ar putea s se rtceasc i m tîrî dup el, mereu mai departe. Înaintamîn tcere, învluii în unde electrice. Printr-un fenomen pe care nu mi-lputeam explica, datorit împrtierii sale - care în momentul acela eradeplin - lumina sclda în mod uniform diferitele faete ale lucrurilor.Focarul su nu se mai afla într-un punct determinat din spaiu, i nu maiproducea nici un efect de umbr. Puteai s te crezi în plin amiaz i înplin var, în mijlocul regiunilor ecuatoriale, sub razele verticale ale soarelui.

Vaporii din aer dispruser cu totul. Din pricina egalei distribuiri a aceluifluid luminos, stîncile, munii din zare i cîteva petice de pduri îndeprtateluau o înfiare stranie. Noi semnm acum cu acel personaj fantastic al luiHoffmann, care i-a pierdut umbra.

Dup ce strbtusem aproape o mil, ne apru în fa imaginea uneipduri imense, dar de data asta nu mai era o pdure de ciuperci, cumvzusem în apropierea Portului Graüben. Flora erei teriare se gsea aici întoat splendoarea ei. Palmieri uriai, specii azi disprute, palmacee superbe,pini, tise, chiparoi, tuie reprezentînd familia coniferelor, creteau de-avalma, legai între ei printr-o reea de liane de neptruns. Un covor demuchi i de popivnic iepuresc acoperea pmîntul cu un strat moale. Cîteva

pîraie murmurau sub aceste umbrare care nu-i meritau de fapt numele,deoarece nu produceau nici o umbr. Pe malurile lor se încruciau fel de felde ferigi arborescente, care semnau cu acelea crescute în sere. Numai caceti arbori i plante n-aveau nici o culoare, lipsii cum erau de clduradttoare de via a soarelui. Totul se cufunda într-o nuan uniform,cafenie, decolorat. Frunzele erau lipsite de verdea, i însei florile, careerau atît de numeroase în era teriar, n-aveau nici culori i nici parfum, deparc ar fi fost fcute dintr-o hîrtie decolorat sub aciunea atmosferei.

Unchiul Lidenbrock îi fcu drum prin acest desi, iar eu l-am urmatcu oarecare team. Cum natura dduse natere aci la o flor atît deîmbelugat, oare nu era posibil ca s ne întîlnim cu cine tie ce mamifere

înfricoetoare? în luminiurile largi fcute de arborii doborîi i putrezii devreme, am vzut tot soiul de plante leguminoase, acerine, rubiacee, i zeci izeci de arbuti comestibili care sînt pe placul rumegtoarelor din toateepocile. Apoi aprur, încîlcii i amestecai, nenumrai arbori care creteauîn inuturi cu totul diferite pe suprafaa Pmîntului; stejarul îi înlacretetul lîng palmier, eucaliptul australian se sprijinea de bradulnorvegian, iar mesteacnul nordului îi întreesea ramurile cu cele alekaurisului zeelandez. Cei mai ingenioi clasificatori ai botanicei terestre ar firmas uluii.



Jules Verne

209

Deodat m-am oprit, i, cu un gest, l-am fcut i pe unchiul meu sse opreasc.




210

Lumina difuz ne îngduia s zrim cele mai mici lucruri înadîncurile acelui desi i, la un moment dat, mi s-a prut c printre arborise mic nite forme imense!

Într-adevr, era o întreag turm de mastodoni uriai, dar de dataaceasta nu fosile, ci chiar vii i asemntori cu aceia ale cror rmiefuseser descoperite în 1801 în mlatinile statului Ohio! Am privit cu uimirela elefanii enormi, ale cror trompe miunau pe sub arbori, întocmai canite erpi. Auzeam zgomotul colilor de filde sfredelind trunchiurilebtrîne. Ramurile trosneau, iar frunzele smulse în cantiti de neînchipuiterau înghiite de botul imens al montrilor.

Visul în care vzusem renscînd toat acea lume preistoric dinteriar i cuaternar nu mai era vis, ci realitate! Iar noi ne aflam singuri înmruntaiele Pmîntului, prad tuturor acestor groaznice animale slbatice!

Unchiul meu privea la rîndu-i, parc fr s-i pese, lacomele animalecare se osptau de zor.

² Haide, ce mai stai, îmi spuse el deodat, apucîndu-m de bra.

Înainte, înainte!

² Nu! am strigat. Nici în ruptul capului! Sîntem neînarmai! Ce o s nefacem în mijlocul acestei turme de patrupezi uriai? înapoi, unchiule, înapoi!Nici o fiin omeneasc nu poate s înfrunte nepedepsit mînia acestormontri.

² Nici o fiin omeneasc! rspunse unchiul, coborînd glasul. Teîneli, Axel. Ia privete într-acolo! Mi se pare c zresc o fiin vie, o fiinasemeni nou, un om!

Am privit cu neîncredere, hotrît ca de data asta s nu m lasînduplecat. Dar, oricît de hotrît a fi fost, în faa realitii a trebuit s m

supun.Nu-mi venea s-mi cred ochilor i totui aa era: la mai puin de un

sfert de mil, o fiin omeneasc, un Proteu1 al acestor inuturi subterane,un nou fiu al lui Neptun, pzea imensa turm de mostodoni, rezemat detrunchiul unui kauris enorm!

Immanis pecoris custos, immanior ipse !2

Da! Immanior ipse! Nu mai era fiina fosil al crei cadavru l-amridicat din pulberea osuarului, ci un uria, în stare s porunceasc acestormontri. Era mai înalt de dousprezece picioare i capul su mare, cît alunui bivol, disprea sub o adevrat coam de pr ciufulit, asemenea aceleia

a elefantului preistoric.În mîn inea un cocogea trunchi de pom, o ghioagdemn de acest pstor antediluvian.

Am rmas încremenii. Dac ne vede cumva!... Trebuia s fugim...

² Vino, vino! am strigat trgîndu-l pe unchiul meu, care, pentru prima

1 Zeu al mrii, fiu al lui Neptun, druit cu harul profeiei. Pentru a scpa deîntrebrile ce i se puneau, se ascundea, luînd diverse înfiri.2 Paznicul fioroasei turme, el însui mai fioros.



Jules Verne

211

oar, nu s-a opus! Dup un sfert de or ne aflam departe de acest dumanînfricotor.

Acum, dup ce au trecut atîtea luni de la aceast stranie isupranatural întîmplare, încerc s gîndesc linitit, cu mintea limpede i totnu m dumiresc ce a fost. Nu!

E cu neputin! O fi fost vreo iluzie a simurilor noastre? Oare ochiinotri nu s-au înelat i ceea ce vzuserm nu erau simple nluciri?! Nu, înlumea aceea subpmîntean nu era posibil s triasc vreo fiinomeneasc! Nici o specie omeneasc nu poate locui asemenea cavernesubterane ale globului, fr s se intereseze de locuitorii de la suprafa ifr s comunice cu ei! E o nebunie, o curat nebunie!

Îmi venea mai curînd s admit s era vorba de vreun animal a cruistructur se apropie de structura omeneasc, de vreo maimu primitiv, devreun protopitec, de vreun mesopitec, asemntor cu acela descoperit deLartet în zcmintele de oase de la Sansan! Totui, fiina pe care o vzusemdepea, prin mrimea ei, toate msurtorile stabilite de paleontologia

modern! Dar asta n-avea nici o importan! Era o maimu; cu siguran cera o maimu, oricît ar prea de neverosimil acest lucru! Dar un om, un omviu, i o dat cu el, o întreag generaie cufundat în mruntaielePmîntului, asta n-o puteam crede nici în ruptul capului!

Am prsit pdurea aceea scldat în lumin, mui, copleii deuimire. Alergam fr s vrem, de parc ne împingea cineva din urm. Era oadevrat fug, care semna cu goana înfricotoare pe care o trieti uneoriîn comarele din vis. Astfel am ajuns, mînai doar de instinct, la rmurileMrii Lidenbrock i cine tie pe ce fgauri mi-ar mai fi rtcit mintea dacn-a fi avut o preocupare care s m readuc la gînduri mai practice.

Cu toate c eram sigur c peam pe un teren cu totul necunoscut,

cîteodat m izbea faptul c zream o serie de îngrmdiri stîncoase, a crorform îmi reamintea pe aceea a Portului Graüben. Acest lucru era confirmat,de altfel, de indicaia busolei i de reîntoarcerea noastr fr voie în parteade nord a Mrii Lidenbrock. Nu mai tiam singuri ce s credem. Din stîncicurgeau sute de pîrîiae i cascade, mi se prea c revd din nou stratul desurtarbrandur, ÅIzvorul lui Hansµ, i petera unde mi-am revenit din lein.Dar numai la cîiva pai mai departe, zidurile povîrnite ale rmului, apariiaunui pîrîu i profilul surprinztor al unei stînci m zvîrlir din nou închinurile îndoielii.

I-am împrtit i unchiului ceea ce gîndeam. ovia ca i mine. Înmijlocul acestei priveliti uniforme, nu-i putea da seama nici el unde se

afl. ² E neîndoios c n-am ajuns chiar la punctul nostru de plecare, i-am

spus, furtuna ne-a împins ceva mai jos, dar, urmînd rmul, trebuie s dmcurînd de Portul Graüben.

² În cazul acesta, rspunse unchiul, nu mai e nevoie s continumexplorarea, i cel mai bun lucru ar fi s ne întoarcem la plut. Dar oare nute îneli, Axel?




212

² S-ar putea s i greesc, unchiule, cci toate aceste stînci seamnprea mult între ele. Totui, mi se pare c recunosc promontoriul Ia poalelecruia a construit Hans pluta. Asta m face s cred c trebuie s fimaproape de micul port, chiar foarte aproape, am adugat, cercetînd un brade mare pe care mi s-a prut c-l recunosc.

² Nu, Axel, cred c greeti. De-ar fi cum spui tu, ar trebui s regsimmcar propriile noastre urme. Or, nu vd nimic...

² Ba eu vd! am strigat, plin de însufleire, repezindu-m spre unobiect care strlucea în nisip.

² Ce anume?

² Asta!

i i-am artat unchiului un pumnal acoperit de rugin, pe care-lridicasem de jos.

² Ia te uit! se mir el. Ai luat cumva la tine arma asta?

² Eu? Nu! Poate dumneata...

² Nici eu, rspunse profesorul. N-am avut niciodat un astfel deobiect.

² Ciudat lucru!

² Ba e foarte simplu, Axel. Islandezii obinuiesc adesea s poarteastfel de arme. Probabil c l-a pierdut Hans, cci era al lui...

Am dat din cap, neîncreztor. Dup cîte tiam, Hans n-avuseseniciodat un astfel de pumnal.

² Nu. S-ar putea s aparin vreunui rzboinic antediluvian, amstrigat eu, vreunui om viu, contemporan cu pstorul acela uria. Ba nu, nu-i

posibil! Nu e o unealt din epoca de piatr, i nici mcar din epoca de bronz!Lama asta e de oel...

Unchiul meu m opri brusc s mai bat cîmpii fcînd tot soiul depresupuneri, i cu tonul su rece îmi spuse:

² Linitete-te, Axel, i vino-i în fire! Pumnalul acesta e o arm dinveacul al XVI-lea, un adevrat pumnal din acelea pe care le purtau nobilii lacingtoare, pentru a da lovitura de graie. E de origin spaniol.

Nu-i aparine nici ie, nici mie, nici lui Hans i nici mcar acelorfiine omeneti care poate c triesc în mruntaiele globului!

² Ai curajul s susii asta?...

² Ia privete-l! Nu-mi vine s cred c s-a tirbit astfel înfigîndu-se îngîtlejurile oamenilor! Lama e acoperit de un strat de rugin care nu dateaznici de o zi, nici de un an, i nici de un veac!...

Profesorul se însufleea, dup cum îi era obiceiul, i se lsa tîrît deimaginaia sa înflcrat.

² Axel, spuse el, sîntem pe urmele unei mari descoperiri. Pumnalulsta a fost lsat aci pe nisip acu' o sut, dou sute sau trei sute de ani i s-a



Jules Verne

213

tirbit pe vreuna din pietrele acestei mri subterane!

² Bine, bine, dar n-a venit singur pîn aci, m-am înflcrat i eu; inici nu s-a putut încovoia singur!

Cineva a fost pe meleagurile astea cu mult înaintea noastr.

² Firete. Un om.

² i omul acela?...

² Omul acela i-a gravat numele cu pumnalul acesta! Omul acela avrut s însemneze înc o dat, cu mîna lui, drumul spre centrul Pmîntului!S-l aflm! S-l aflm!

Am fost cuprini de o curiozitate arztoare. Ne-am grbit s mergemde-a lungul peretului înalt, cercetînd cu amnunime cele mai mici crpturiale stîncii, în sperana c-o s dm de deschiderea vreunei galerîi. Am ajunsastfel într-un loc, unde rmul se îngusta. Marea îi rostogolea valurile foarteaproape i sclda peretele stîncos, lsînd o trecere lat de cel mult o prjin.Între dou ieituri ale stîncii care înainta în mare, se zrea intrarea unui

tunel întunecos. Aci, pe o plac de granit, se aflau spate dou literemisterioase, roase pe jumtate de vreme, cele dou iniiale ale îndrzneuluii fantasticului cltor.

² A.S., strig unchiul meu. Arne Saknussemm! Iari ArneSaknussemm!



Jules Verne

215

N-am fi dat niciodat de numele lui Saknussemm spat pe placaaceea i acum am fi fost lsai la voia întâmplrii, pe o plaj fr ieire.

² Da, Axel, e ceva providenial în faptul c, navigînd spre miazzi,ne-am întors exact la miaznoapte i am atins Capul Saknussemm. Trebuies-i mrturisesc îns c totul mi se pare mai mult decît uimitor, explicaiaacestui fenomen îmi scap cu desvîrire.

² Ce-are a face! Faptele nu trebuie explicate, se cuvine doar s profiide ele!

² Fr îndoial, biete, dar...

² Ne vom relua drumul spre nord, vom trece pe sub inuturileseptentrionale ale Europei, pe sub Suedia, Rusia, Siberia - i mai tiu eu peunde! în loc s ne înfundm sub deerturile Africii, sau sub valurileOceanului! Mai mult nici nu vreau s tiu!

² Da, Axel, ai dreptate, totul decurge cum nu se poate mai bine,deoarece prsim aceast mare orizontal, care nu ne putea duce la nimic.

Vom coborî, vom coborî, vom coborî mereu! tii tu oare c, pentru a ajungeîn centrul Pmîntului, nu mai avem de strbtut decît 1500 de leghe?

² Ei, am strigat eu, nici nu merit s mai vorbim despre asta! Ladrum, la drum!

Discuia noastr fr rost mai continua, cînd ne-am întîlnit cu Hans.Am gsit totul pregtit pentru plecarea imediat. Nu rmsese nici unpachet care s nu fie îmbarcat. Am luat loc pe plut, i, ridicînd pînza, Hansa cîrmit pe lîng rm, îndreptîndu-se spre Capul Saknussemm. Vîntul nuera de loc favorabil unui soi de ambarcaiune care nu era echipat cu celenecesare i în unele locuri a trebuit s împingem pluta cu ajutorulbastoanelor cu vîrfurile de fier. Din loc în loc, stîncile presrate pe sforul apei

ne sileau s ocolim foarte mult. În sfirit, dup trei ore de plutire, adic pe laorele ase seara, am ajuns într-un loc tocmai bun pentru debarcare.

Am srit pe rm, urmat de unchiul meu i de islandez.

Cltoria pe ap nu m-a linitit. Dimpotriv. De aceea i-am propusunchiului s distrugem pluta, pentru a tia astfel orice posibilitate deretragere. Dar unchiul meu s-a opus. L-am gsit neobinuit de calm.

² Atunci, cel puin s plecm, fr a pierde nici un minut, i-am spuseu.

² Da, biete, dar mai întîi va trebui s examinm noua galerie, pentrua ti dac trebuie sau nu s ne pregtim scrile.

Dup ce am priponit pluta de rm, unchiul meu puse în funciuneaparatul Ruhmkorff. De altfel, deschiztura galeriei se afla la mai puin dedouzeci de pai i micul nostru grup, în frunte cu mine, ne-am îndreptatimediat într-acolo.

Gura aproape circular avea un diametru de aproximativ cincipicioare; tunelul întunecos era tiat de stînc i bine cptuit de materiileeruptive care trecuser odinioar prin el. Pragul tunelului se afla la nivelulpmîntului, aa încît puteai s ptrunzi înuntru fr nici un fel de




216

greutate.



Jules Verne

217

Am mers pe un plan aproape orizontal, dar, dup vreo ase pai, unbloc enorm ni s-a pus în cale închizînd trecerea.

² Blestemat stînc! am strigat eu mînios, vzîndu-ne oprii deodatde un obstacol de netrecut.

În zadar am cercetat în dreapta i-n stînga, în sus i în jos; nu era

nici un loc de trecere, nici o ramificaie. Eram peste msur de dezamgit inu voiam s admit nici în ruptul capului c drumul ne e închis. M-amaplecat. M-am uitat pe dedesubtul stîncii. Nici o crptur. Deasupra, undese unea cu bolta galeriei, aceeai barier de granit. Hans îi plimb luminalmpii de-a lungul i de-a latul peretelui, -dar nicieri nu se ivea vreodeschiztur. Trebuia s renunm la orice speran de a trece mai departe.

M-am aezat pe jos; unchiul msura galeria cu paii lui mari.

² Dar atunci Saknussemm?... strigai.

² Într-adevr. S fi fost oare i el oprit de poarta asta de piatr?

² Nu, i-am rspuns eu cu vioiciune. O oarecare zguduire sau vreun

fenomen magnetic, care frmînt scoaraPmîntului, au fcut s se rostogoleasc aceast stînc ce a închis

brusc trecerea. Între întoarcerea lui Saknussemn pe pmînt i cdereaacestui bloc de piatr s-a scurs foarte mult vreme. Ar putea cineva s negec prin aceast galerie a trecut odinioar lav i c, pe atunci, materiileeruptive circulau pe aici nestingherite?

Iat nite crpturi recente care brzdeaz bolta de granit i care-iformat, dup cum se poate bine vedea, din buci suprapuse, din blocurienorme, de parc la aceast construcie ar fi lucrat mîna vreunui uria. Darîntr-o zi, presiunea straturilor de deasupra a fost mai puternic i bloculacesta, asemenea unei chei de bolt care lipsete, a alunecat pîn jos,închizînd trecerea. Numai întîmplarea a fcut s se produc o asemeneadislocare i e absolut sigur c Saknussemm n-a întîlnit obstacole în calealui. Dar n-am merita cîtui de puin s ajungem în centrul Pmîntului, dacn-am face toate sforrile ca s-l înlturm din drumul nostru!

Aa am vorbit. Sufletul profesorului trecuse pe dea-ntregul în mine!M îmboldea geniul descoperirilor. Uitasem de trecut, dispreuiam viitorul.Nimic nu m mai lega de suprafaa acestui sferoid, în adîncul cruia mcufundasem; pentru mine nu mai existau acum nici orae, nici sate, niciHamburgul, nici Königstrasse, nici biata mea Graüben, care trebuia s mcread pentru totdeauna pierdut în mruntaiele Pmîntului!

² Fie cum zici! hotrî unchiul meu. Cu tîrncopul, cu bastonul, s nefacem drum înainte! S înlturm stînc ce ne st în cale!

² Bastonul nu-i bun de nimic! am strigat eu.

² Atunci cu tîrncopul!

² E prea mare stînc pentru a o sparge cu tîrncopul!...

² Atunci...

² Ei bine, cu fulmicoton! Cu un cartu exploziv!




218

S-o minm, s-o aruncm în aer!

² Cu fulmicoton!...

² Da! Nu-i vorba decît de a sparge un capt al stîncii!

² Hans, strig unchiul meu, la lucru!

Islandezul se întoarse la plut i aduse de acolo o vergea de fier, decare se folosi pentru a spa în stînc o gaur pentru min. Munca nu era deloc uoar, cci gaura trebuia s fie destul de mare pentru a se puteaintroduce cincizeci de livre de fulmicoton, a crui putere de explozie e depatru ori mai mare decît a prafului de puc pentru tunuri.

M aflam într-o teribil încordare nervoas. În timp ce Hans adînceagaura, îi ajutam unchiului meu s pregteasc fitilul, vîrînd praf de pucumed într-un ma lung de pînz.

² Unchiule, o s rzbatem, i-am spus eu.

² O s rzbatem, repet unchiul meu.

La miezul nopii, toate pregtirile erau gata: bgaserm încrcturade fulmicoton în gaur, iar fitilul desfurat de-a lungul galeriei ajungea cuun capt în afar. O scînteie era de ajuns ca stînc s sar în aer pestecîteva minute.

² Pe mîine! spuse profesorul.

A trebuit s m resemnez i s mai atept înc ase ore, care mi s-auprut nesfirite.




220

² Înc dou! Unul!... Prbuii-v, muni de granit!




222

c mergeam cu o vitez de cel puin 30 de leghe pe or.

Unchiul meu i cu mine ne uitam cu privirea pierdut în jurul nostru,agai de o frîntur de catarg, care în clipa catastrofei se rupsese. Stteamcu spatele spre curentul de aer, pentru a nu fi înbuii de tria i viteza cucare se npustea spre noi, i pe care nici o putere omeneasc n-o puteapotoli.

Orele treceau i situaia noastr nu se schimba, ci, dimpotriv, oîntîmplare 'veni s-o îngreuneze i mai mult.

Cutînd s pun puin ordine în încrctur, mi-am dat seama c ceamai mare parte din obiectele îmbarcate dispruser în momentul exploziei,cînd marea s-a npustit cu atîta violen asupra noastr! Totui voiam stiu precis cîte provizii mai aveam, i, cu lanterna în mîn, am începutcercetrile. Din instrumentele pe care le luasem cu noi, nu ne mairmseser decît busola i cronometrul. Scrile i frînghiile se reduseser lao bucat de parîm înfurat în jurul frînturii aceleia de catarg. Nu maiaveam la îndemîn nici un tîrncop, nici un baston, nici un ciocan i, ceea

ce era o adevrat nenorocire de neînlturat, nu mai aveam merinde decîtpentru o singur zi! Am cotrobit peste tot, am luat la rînd fiecare colior,ba chiar i spaiile dintre butuci i încheietura scîndurilor. Nimic! Proviziilenoastre se reduceau la o bucat de carne conservat i cîiva pesmei!

Priveam în juru-mi cu o mutr îndobitocit! Nu voiam s îneleg. Dar,la drept vorbind, acesta era singurul i cel mai mare pericol de care trebuias m preocup? Dac am fi avut merinde pentru cîteva luni sau pentru cîivaani, la ce ne-ar fi folosit? Ndjduiam oare s gsim un mijloc ca s putemscpa din înfiortoarea prpastie în care ne tîra acest torent irezistibil?! Lace bun s ne temem de chinurile foamei, cînd moartea ne pîndea în fiecaremoment, în atîtea chipuri?... Ne mai rmînea oare vreme ca s murim de

foame? Nicidecum! Totui, printr-o inexplicabil ciudenie a imaginaiei, am uitat

pericolul care ne amenina chiar atunci i m-am gîndit cu groaz numai lace putea s ne rezerve viitorul. Îmi spuneam: ÅCine tie, poate c scpm defuria torentului i reuim s ne întoarcem la suprafaa Pmîntului! Darcum? Pe unde?µ Nu eram în stare s-mi rspund, dar asta n-avea nici oimportan. O ans la o mie i tot mai poi spera c vei fi salvat, în timp cemoartea prin înfometare nu-i las nici cea mai mic speran.

Îmi veni în minte s-i spun totul unchiului meu, s-i art ce neateapt i s calculeze exact cît ne mai rmsese de trit, dar am reuit sm stpînesc. Socoteam c e mai înelept s-i pstreze mcar el sîngele

rece. Dar, chiar în acel moment, lumina felinarului sczu încetul cu încetuli, dup puin, se stinse cu totul. Fitilul arsese pîn la capt. Întunericuldeveni complet. Nu mai trgeam nici o ndejde c o s putem împrtiaaceast bezn de neptruns. E drept c ne mai rmsese o fclie, dar ea nus-ar fi putut menine aprins. Atunci, ca un copil, am închis ochii, ca s nuvd întunericul.

Dup ce s-a scurs un timp destul de îndelungat, viteza plutei acrescut i mai mult. Am simit acest lucru dup izbiturile aerului care-mi



Jules Verne

223

venea în fa. Cderea apelor deveni îngrozitoare. Fr îndoial c nu maialunecam pe suprafaa apei, ci pur i simplu ne rostogoleam în adînc, o datcu torentul. Aveam impresia unei cderi aproape verticale. Unchiul meu icu Hans îi încletaser mîinile de braele mele i m ineau cu putere.Deodat, dup o bucat de vreme pe care n-a putea s o apreciez, am simito izbitur; pluta nu se lovise de un corp tare, dar se oprise brusc în cdere.

O tromb de ap, o imens coloan lichid îni peste noi i ne cuprinse. Msufocam. M înecam...

Totui aceast inundaie neateptat n-a durat mult.

Dup cîteva clipe am putut s rsuflu în voie i am tras cu nesaaerul în plmîni. Unchiul meu i cu Hans m strîngeau cu putere de bra, întimp ce pluta continua s ne duc pe toi trei...




224

X XL L IIII

Am bnuit c trebuia s fie zece seara. Singurul sim care îmi maifunciona dup acest ultim asalt al torentului era auzul. Dup mugetele careîmi asurziser urechile atîta vreme, am auzit deodat, da, am auzit, cum se

înstpînete tcerea în galerie. i parc i nite cuvinte... În sfirit îl auzeamvorbind pe unchiul meu!

² Urcm!

² Ce vrei s spui? am strigat.

² Da, urcm! Urcm!

Am întins braul, am pipit peretele; mîna îmi sîngera. Urcam cu oiueal extraordinar.

² Tora! Tora! strig profesorul.

Hans izbuti cu greu s-o aprind i flacra, dei lupta cu curentul de

aer care urca în sus, cu putere, rspîndea destul lumin, pentru ca s nedm seama de situaie.

² Tocmai la asta m gîndeam i eu, spuse unchiul.

Ne aflm într-un pu strîmt cam de vreo patru picioare.

Odat ajuns în fundul prpastiei, apa revine la nivelul ei i ne ridici pe noi în sus.

² Unde?

² Nu tiu, dar trebuie s fim gata pentru orice eventualitate. Urcmcu o vitez pe care o apreciez cam la doi metri pe secund, adic o sutdouzeci pe minut i peste trei leghe i jumtate pe or. Dac urcm înritmul sta, în curînd o s parcurgem un drum, nu glum!...

² Da. Dar numai în cazul cînd nimic nu ne va opri i dac puul staare vreo ieire! Dac-i astupat, dac aerul se comprim încetul cu încetulsub presiunea coloanei de ap, atunci cu siguran c vom fi zdrobii!

² Axel, rspunse profesorul foarte calm, sîntem într-o situaie aproapedesperat, dar mai avem unele anse de salvare, i tocmai la aceasta mgîndesc acum.

E drept c în fiecare clip putem pieri, dar nu-i mai puin adevrat cîn fiecare clip putem s fim i salvai. Aadar, s fim pregtii pentru aprofita de cea mai neînsemnat împrejurare.

² i ce s facem?

² S ne refacem forele mîncînd.

La aceste cuvinte l-am privit pe unchiul meu cu nite ochi rtcii.Ceea ce n-am vrut s-i mrturisesc, trebuia s-i spun pîn la urm.

² S mîncm?! am repetat eu.

² Da, i fr s mai zbovim!



Jules Verne

225




226

Profesorul adug cîteva cuvinte în limba danez, dar Hans cltindin cap.

² Ce? strig unchiul meu, nu mai avem provizii? S-au pierdut?

² Da! Iat ce ne-a mai rmas! O bucat de carne conservat pentrutoi trei!...

Unchiul m privea parc fr s îneleag cuvintele mele.

² Ei bine, adugai, mai ndjduieti i acum c o s putem fi salvai?

Întrebarea mea rmase fr rspuns.

Trecu o or. Foamea începu s m chinuie îngrozitor.

Tovarii mei sufereau la fel de mult ca i mine, dar nici unul din noinu îndrzneam s ne atingem de acea biat rmi de hran.

În acest timp urcam mereu, cu o iueal de nedescris.

Cîteodat, aerul ne tia rsuflarea, aa cum pesc i aeronauii, acror ascensiune e prea rapid. Dar dac acetia simt un frig care crete pemsur ce aeronava se ridic în straturile atmosferice, noi simeam un efectabsolut contrar. Cldura cretea în mod îngrijortor i e neîndoios c înmomentul acela atingea 40 de grade.

Ce însemna oare schimbarea aceasta? Pîn atunci toate faptelepreau s dea dreptate teoriilor lui Davy i Lidenbrock, pîn atunci, dincauza unor condiii speciale, rocile refractare, electricitatea i magnetismulmodificaser legile generale ale naturii, i ne dduser prilejul s nebucurm de o temperatur potrivit. Dar, dup prerea mea, teoria clduriiinterioare rmînea singura adevrat, singura explicabil. O s ajungemoare într-un mediu unde aceste fenomene se vor produce cu toat rigoarea iunde cldura va fi atît de mare încît s topeasc rocile? M temeam s nu se

întîmple astfel i am spus profesorului:

² Dac n-o s ne înecm sau dac n-o s fim zdrobii, dac n-o smurim de foame, ne mai rmîne, totui, posibilitatea de a fi ari de vii.

El se mulumi s ridice din umeri i czu iari pe gînduri.

Se scurse înc o or i, în afar de o uoar cretere a temperaturii,nu se produse nimic care s modifice situaia în care ne aflam. În cele dinurm, unchiul rupse tcerea:

² Ei, zise el, trebuie s lum o hotrîre!

² S lum o hotrîre? întrebai.

² Da! Trebuie s ne refacem forele. Dac încercm s ne prelungimviaa cu cîteva ore pstrînd acest rest de mîncare, riscm ca pîn la sfirit snu mai avem nici o putere.

² Da, numai c sfiritul sta nu se va lsa prea mult ateptat.

² Ei bine, dar dac se ivete posibilitatea de a ne salva, dac va finevoie s acionm, unde vom gsi oare fora necesar, dac ne lsmistovii de foame?



Jules Verne

227

² A vrea s tiu, unchiule, dup ce-o s înghiim i bucata asta decarne, ce ne mai rmîne?

² Nimic, Axel, nimic! Oare socoi c te va hrni mai mult dac o veimînca din ochi? Gîndeti întocmai ca un om fr voin, ca o fiin frenergie!

² Dar parc pe dumneata nu te-a cuprins desperarea? i-am strigat eu,nervos.

² Nu! rspunse cu hotrîre profesorul.

² i atunci mai crezi c exist vreo posibilitate de salvare?

² Da, desigur, da! Atîta timp cît îi bate inima, atîta timp cît trupul maitriete, nu admit ca o fiin înzestrat cu voin s se lase prad desperrii.

Ce cuvinte! Omul care le pronuna în asemenea împrejurri eradesigur fcut dintr-o plmad puin obinuit.

² În sfirit, ce socoi s facem? îl întrebai.

² S mîncm ceea ce ne-a mai rmas, pîn la ultima frâmi i s nerefacem forele pierdute. Acest prînz va fi ultimul, dar în loc s fim stori devlag, ne vom simi iari în putere.

² Atunci, s înfulecm! strigai.

Unchiul lu bucata de carne i cei cîiva pesmei salvai dinnaufragiu; fcu trei porii egale i le împri. Ne-a revenit aproape cîte o livrde alimente fiecruia.

Profesorul mînc cu lcomie, cu un fel de furie înfrigurat; iar eu, cutoate c îmi era foame, roniam fr nici o plcere din bucata mea, aproapecu dezgust; Hans, în schimb, linitit,.cumptat, mesteca fr zgomot

bucturi mici, savurîndu-le cu calmul unui om pe care grija de viitor nu-lfrmînt. Scotocind bine pe unde pusese lucrurile, gsise o plosc pe jumtate plin cu rachiu de ienupr i ne ddu i nou s bem.Binefctoarea butur avu darul s ne mai învioreze puin.

² Fortrafflig! exclam Hans, bînd la rîndul lui.

² Minunat! rspunse unchiul.

Recptasem oarecare ndejde. Dar ultimul nostru prînz se sfirise.Era ora 5 dimineaa.

Omul e construit în aa chip, c de îndat ce-i astîmpra foamea, cugreu îi mai poate închipui cum e cînd suferi de chinurile foamei, i, ca s

îneleag acest lucru, trebuie s-l simt pe pielea lui. Aa se întîmpl i cunoi dup postul acela lung; cîiva pesmei i puin carne ne-au fcut suitm prin cîte suferine trecuserm.

Totui, dup mas, czurm pe gînduri. La ce se gîndea oare Hans,omul acesta din nordul Europei, stpîmit de resemnarea fatalist aorientalilor? în ceea ce m privete, gîndurile mele se rezumau numai laamintiri care m readuceau la suprafaa Pmîntului, pe care n-ar fi trebuits-o prsesc niciodat. Casa din Königstrasse, biata mea Graüben, buna




228

Martha îmi treceau ca nite vedenii pe dinaintea ochilor i în bubuiturilelugubre ce strbteau masivul, mi se prea c desluesc zgomotul oraelorde pe Pmînt.

Unchiul meu, mereu cu gîndul la ale lui, inea tora în mîn iexamina cu mult atenie structura terenurilor, cutînd s recunoasc undene aflm, dup felul cum erau aezate straturile suprapuse. Acest calcul,sau mai bine zis aceast evaluare nu putea fi decît foarte aproximativ. Darun savant rmîne totdeauna un savant, cînd reuete s-i pstreze sîngelerece i desigur c profesorul Lidenbrock avea aceast calitate într-un gradpuin obinuit. Îl auzeam optind o seam de cuvinte din domeniul tiineigeologice, i, cum le înelegeam, foarte bine, luam parte, fr s vreau, laacest studiu puin obinuit.

² Granit eruptiv, spunea el. Sîntem înc între straturile din eraprimar! Dar urcm! Urcm mereu!

Cine tie?...

ÅCine tie?!µ El tot mai spera.

A pipit cu mîna peretele vertical i, dup cîteva minute, spuse:

² Iat gnaisurile! Iat micaisturile! Bine! în curînd vom da pestestraturile epocii de tranziie i atunci...

Oare ce voia s spun profesorul? Putea el s msoare grosimeascoarei Pmîntului, care se afla suspendat deasupra capului nostru? Aveael vreun mijloc la îndemîn ca s fac acest calcul? Nu, cci îi lipseamanometrul, i nici o apreciere nu-l putea înlocui.

În acest timp, temperatura cretea peste msur, i m simeamscldat într-o atmosfer arztoare. Cred c numai dogoarea pe care oîmprtie cuptoarele unei oelrii, cînd se toarn oelul, se putea compara cuaceasta, încetul cu încetul, Hans, unchiul i cu mine, am fost silii s nedezbrcm haina i vesta. Cel mai neînsemnat vetmînt ne pricinuia nunumai neplcere, ci o adevrat suferin.

² Oare urcm spre un cuptor în flcri? am exclamat eu, într-unmoment cînd cldura se înteise.

² Nu, rspunse unchiul meu, e imposibil, imposibil!

² i totui, am spus eu pipind peretele, zidul acesta frige!

În momentul cînd am pronunat aceste cuvinte, am atins dinîntîmplare apa cu mîna, dar a trebuit s mi-o trag repede, i m-am pomenit

strigînd: ² Apa e fierbinte!

De data asta, profesorul nu rspunse decît printr-un gest de mînie.

M-a cuprins o groaz de nedescris, i n-am mai fost în stare s-o alungdin minte. Aveam presimmîntul unei catastrofe apropiate, pe care nici ceamai îndrznea imaginaie n-ar fi putut-o concepe. O idee, la început vagi nesigur, se transform pe nesimite în certitudine. Am respins-o, dar earevenea cu încpînare. N-aveam curajul s-o formulez. Totui, fr s



Jules Verne

229

vreau, dovezi neîndoielnice mi-au întrit convingerea.

La lumina nesigur a torei am observat unele deplasri vizibile careaveau loc în straturile granitice: cu siguran c urma s se produc încurînd un fenomen în care electricitatea avea s joace un rol important. i înafar de asta, cldura excesiv i apa clocotit nu erau tot atîtea semne?!...Am cercetat busola.

O luase razna.




230

X XL L IIIIII

Da, o luase razna! Acul srea de la un pol la altul, în zguduiri brusce,parcurgea toate punctele cadranului i se învîrtea ca i cum ar fi fost apucatde ameeal.

tiam bine c, dup cele mai noi teorii, scoara mineral a Pmîntuluinu se afl niciodat într-o stare de repaus absolut, cci modificrileprovocate de descompunerea materiilor dinuntrul lui, frmîntrile marilorcurente lichide i aciunea magnetismului dau natere unor zguduirineîncetate, chiar dac fiinele împrtiate pe suprafaa Pmîntului nici nu lebnuiesc. Aadar, acest fenomen nu m-ar fi speriat, sau, cel puin, nu mi-arfi iscat în minte vreo idee înspimînttoare.

Dar alte fapte, alte amnunte sui generis nu m-au mai putut înelamult vreme. Detunturile se înmuleau cu o trie îngrozitoare. Nu leputeam asemui decît cu zgomotul pe care-l fac nenumrate crue ce huruie,gonind pe caldarîm. Era un tunet care se prelungea la nesfirit.

De altfel, busola înnebunit, scuturat de fenomenele electrice, îmiîntrea prerea. Scoara mineral amenina s se sfarme, uriaele masive degranit s se întâlneasc, crptura s se astupe de tot i golul s se umple,iar noi, biete fiine cît un grunte, urma s fim zdrobii în aceastformidabil strînsoare.

² Unchiule, unchiule, am strigat eu, sîntem pierdui!...

² Ce te mai îngrozete? îmi rspunse el cu un calm surprinztor. Ceai?

² Ce am? Nu vezi cum se mic pereii, cum se disloc masivulgranitic, nu simi cum ne cuprinde cldura asta arztoare, n-auzi apa cumfierbe, nu te înspimînt vaporii care se îngroa? Acul busolei se zbate caun znatic! Ce semne mai vrei? Oare acestea toate nu sînt semnele unuicutremur de pmînt?

² Un cutremur de pmînt? spuse unchiul meu, cltinînd încetior dincap.

² Da!

² Biete, cred c te îneli.

² Cum nu recunoti simptomele?...

² Ale unui cutremur de pmînt? Nu! Atept altceva!

² Ce vrei s spui?

² O erupie, Axel.

² O erupie! Atunci ne aflm în vatra unui vulcan în activitate.

² Aa cred, spuse profesorul zîmbind, i acesta e unul dintre cele maifericite lucruri ce ni se pot întîmpla!

Dintre cele mai fericite! Unchiul meu înnebunise? Ce îneles puteaus aib aceste cuvinte? De ce acest calm i acest zîmbet?



Jules Verne

231

² Cum, sîntem surprini de o erupie, fatalitatea ne-a adus în calealavelor înfierbîntate, a rocilor în flcri, a apelor clocotite, a tuturormateriilor eruptive;

O s fim împini, zvîrlii, vrsai, scuipai în aer, o dat cu bucile depietre, cu ploaia de cenu i cu zgura, într-un vîrtej de flcri, i astanumeti dumneata cel mai fericit lucru ce ni se poate întîmpla?!

² Da, rspunse profesorul, privindu-m pe sub ochelari, cci acesta-isingurul mijloc prin care putem ajunge la suprafaa Pmîntului!

N-o s consemnez aci miile de gînduri care-mi treceau prin minte.Unchiul meu avea dreptate, foarte mult dreptate! Niciodat nu mi s-a prutmai îndrzne i mai convins decît în clipa aceea, în care cîntrea i ateptacu atîta calm ca norocul s ne fericeasc cu o erupie.

În acest timp urcam mereu. Am urcat toat noaptea. Zgomotele din jur se înteiser; eram aproape sufocai, credeam c-mi dau sfiritul itotui, imaginaia e atît de ciudat, încît m lsam în voia unor preocupricu totul copilreti. Dar nu-mi puteam dirija gîndurile, nu le puteam stpîni!

Era evident c eram zvîrlii afar de o izbucnire eruptiv. Sub plut seaflau apele clocotite, iar dedesubtul lor, lava i o amestectur de pietrecare, odat ajunse în vîrful craterului, urmau s se împrtie în toate prile.Ne aflam deci în vatra unui vulcan, nu mai încpea nici o îndoial.

Dar în locul unui vulcan stins, ca Sneffels, era vorba de un vulcan înplin activitate. Oare ce vulcan putea s fie i în ce loc anume de pe globurma s fim zvîrlii?

Cu siguran c în regiunile nordice! înainte de a înnebuni astfel,busola nu variase niciodat în asemenea msur. De la Capul Saknussemmam fost tîrîi direct spre nord vreo 100 de leghe. Ne întorsesem oare sub

Islanda? Urma s fim aruncai prin gura vulcanului Hecla sau de ctre unuldin cei apte vulcani care se gseau pe insul? Pe o raz de 500 de leghespre apus nu zream pe aceast paralel decît vulcani prea puin cunoscui,înirai pe coasta de nord-vest a Americii.

Spre rsrit, la 80 de grade latitudine, se înal doar vulcanul Esk, îninsula Jean Mayer, nu departe de Spitzberg! Vulcanii erau de ajuns denumeroi i înc cu cratere atît de încptoare, c ar fi putut s verse pegur o întreag armat! Dar voiam s ghicesc prin care din ei vom iei lasuprafaa Pmîntului.

Spre diminea, iueala cu care urcam s-a accelerat. Dar pe msurce ne apropiam de suprafaa Pmîntului, cldura cretea în loc s scad.Lucrul acesta se datora, firete, activitii vulcanice. Felul nostru delocomoie nu putea s-mi lase nici o urm de îndoial. O for uria, o forde vreo cîteva sute de atmosfere, produs de vaporii care se îngrmdiser înmruntaiele Pmîntului, ne împingea irezistibil. Dar la cîte pericole nu eramexpui!

În curînd, în galeria vertical, care se lrgea necontenit, au ptrunsnite reflexe rocate, ciudate; la dreapta i la stînga am vzut deschizîndu-seculoare adînci, ca nite imense tuneluri, din care ieeau aburi dei. Limbi de




232

foc lingeau pereii, scînteind puternic.

² Privete, unchiule, privete! i-am strigat.

² Ei i!... Sînt flcri sulfuroase. Nimic nu e mai firesc într-o erupie.

² Dar dac ne învluie?

² Nu ne vor învlui! ² Dar dac ne sufoc?

² Nu ne vor sufoca! Galeria se lrgete i, la nevoie, o s prsimpluta, ca s ne adpostim în vreo scobitur.

² Dar apa, apa care urc mereu?

² Asta nu-i ap, Axel, ci un fel de past de lav, i ne ridic o dat cuea pîn la gura craterului.

Coloana de ap dispruse, într-adevr, pentru a face loc unor materiieruptive destul de dense, dei clocotite.

Temperatura devenise de nesuferit i un termometru expus la aceastatmosfer ar fi artat peste 70 de grade. M treceau sudorile. Dac n-am fiurcat atît de rapid, cu siguran c am fi fost sufocai.

Profesorul nu-i pusese în aplicare ideea de a prsi pluta i bine afcut. Aceti cîiva butuci, încheiai destul de rudimentar, alctuiau opodic trainic, folositoare oricînd.

Pe la ora 8 dimineaa se produse pentru prima oar un fapt nou.Urcuul încet brusc. Pluta rmase absolut nemicat.

² Ce-i? întrebai eu, cci oprirea aceea neateptat m zguduisezdravn.

² Un mic popas... rspunse unchiul meu. ² Se potolete oare erupia?

² Ndjduiesc c nu.

M-am ridicat i am încercat s privesc în jurul meu.

Nu era exclus ca pluta s fi fost oprit pe loc de vreun col de stînc,i din pricina asta opunea pentru moment rezisten materiilor eruptive. Încazul acesta, trebuia s ne grbim s-o desprindem cît mai repede.

Dar nu se întîmplase ceea ce am bnuit. Coloana de cenu, de zguri resturi pietroase încetase i ea s mai urce.

² Se va opri oare erupia? ² Ah, exclam unchiul meu, strîngînd din dini, te temi, biete, dar

linitete-te, momentul acesta de acalmie nu se va prelungi. Au trecut maimult de cinci minute de cînd stm pe loc, i în curînd ne vom relua urcuulspre gura craterului.

În timp ce vorbea, profesorul nu scpa din ochi cronometrai i nu mîndoiam c pronosticurile sale aveau s se adevereasc pe deplin. În curînd,pluta porni din nou, cu repeziciune, urc aproape dou minute, dup care



Jules Verne

233

se opri iar.

² Bun! fcu unchiul meu, cercetînd cît era ora, peste zece minute os-o pornim din nou.

² Peste zece minute?

² Da, cci avem de-a face cu un vulcan a crui erupie e intermitent.Ne las s rsuflm o dat cu el!

i chiar clci 3. fost. Exact peste zece minute am fost zvîrlii din nouîn sus, cu o vitez nemaipomenit. A

trebuit s ne agm cu toate puterile de bîrne, pentru a nu fiaruncai de pe plut. Dar dup puin timp ne-âm oprit iari.

De atunci m-am tot gîndit la acest ciudat fenomen, fr a gsi vreoexplicaie care s m satisfac. Mi se prea totui neîndoios c nu ne aflamîn vatra propriuzis a vulcanului, ci într-un canal secundar, unde se fceasimit efectul unui soi de recul.

N-a putea s spun cu siguran de cîte ori ne-am oprit. Tot ce pot safirm îns e c de fiecare dat cînd porneam, eram zvîrlii înainte cu o puterecrescînd, de parc am fi fost purtai de un adevrat proiectil. În rstimpulcît stteam pe loc, simeam c m înbu, iar în momentele de urcu, aerularztor îmi tia rsuflarea. M gîndeam pentru o clip la desftarea pe carea fi resimit-o de m-a fi pomenit pe neateptate, printr-o minune, înregiunile polare, pe un frig de 30 grade sub zero. Cutreieram cu închipuireamea exaltat cîmpiile de zpad ale inuturilor arctice i abia ateptam clipacînd m voi da de-a rostogolul pe covoarele îngheate ale polului! Dar încetulcu încetul, acele zguduiri repetate îmi zdruncinar pîn i creierii i la unmoment dat n-am mai tiut ce-i cu mine. Dac n-ar fi fost Hans s msprijine, nu o dat mi-a fi spart capul de pereii de granit. Iat de ce nu-mi

mai aduc aminte nimic din cele ce s-au petrecut în orele urmtoare. Înurechi îmi vuiau tot felul de detunturi neîntrerupte i parc simeam pereiigaleriei micîndu-se. Pluta se învîrtea pe loc, rsucit de valurile de lav, înmijlocul unei ploi de cenu. Limbile mari de flcri, pufind îngrozitor, oînvluiau din toate prile. Un adevrat uragan, stîrnit parc de suflareaunui ventilator uria, aîa focurile subterane. Luminat de flcri, chipul luiHans îmi apru pentru ultima oar. i n-am mai încercat alt sentiment,decît acela de groaz, asemntor cu al condamnailor care, legai de guraunui tun, simt cum li se împrtie membrele în aer, în momentul cîndpornete lovitura.




234



Jules Verne

235

X XL L IIVV

Cînd am deschis ochii, Hans m inea zdravn de cingtoare cu omîn, iar cu cealalt îl sprijinea pe unchiul meu. Nu eram rnit grav, darsimeam o înepeneal i nite dureri grozave în toate încheieturile. Eram

culcat pe povîrniul unui munte, la doi pai de o prpastie, în care a fialunecat cu siguran la cea mai mic micare, de n-ar fi stat Hans înpreajma mea. Dar credincioasa cluz m salvase de la moarte, pe cînd mrostogoleam pe pantele craterului.

² Unde ne aflm? întreb unchiul meu, care prea foarte mînios c neîntorsesem la suprafaa Pmîntului.

Cluza ridic netiutoare din umeri.

² În Islanda, am spus eu.

² Nej, rspunse Hans.

² Cum?! Nu? strig profesorul.

² Hans se înal, am spus eu, ridicîndu-m.

Dup nenumratele surprize pe care le avusesem în decursul acesteicltorii, ne mai era rezervat înc una.

M ateptam s ne gsim pe un munte acoperit de zpezi venice, înmijlocul pustietilor aride ale cerului polar, i dincolo de cele mai înaltelatitudini; în pofida tuturor acestor presupuneri, unchiul meu, islandezul icu mine ne gseam pe povîrniul unui munte, calcinat de dogoarea soareluicare-i trimitea sgeile arztoare pîn la noi.

Nu voiam s-mi cred ochilor, dar fierbineala care-mi învluia trupul

nu îngduia nici o îndoial. Ieisem aproape goi din craterul vulcanului iastrul strlucitor, cruia nu-i cerusem nimic în rstimpul stor dou luni, searta foarte darnic, revrsînd asupra noastr nemaivzute efluvii de clduri lumin.

Cînd ochii mi se obinuir cu acea strlucire, pe care aproape c-ouitasem, mi-am întors privirea spre privelitea ce-o aveam în fa, pentru aîndrepta erorile închipuirii mele. Voiam din tot sufletul s fi ajuns laSpitzberg, i nu aveam chef de loc s renun prea uor.

Profesorul fu cel dintîi care rupse tcerea:

² Într-adevr, nu-mi pare c sîntem în Islanda.

² Atunci, poate c ne aflm în insula Jean Mayer?! am rspuns eu. ² Nici acolo, biete! Nu-i un vulcan din emisfera nordic! Nu vezi c

n-are colinele de granit i cretetul acoperit de zpad?

² Totui...

² Privete, Axel, privete!

La vreo 500 de picioare deasupra capului nostru se deschidea guraunui vulcan, din care izbucnea din sfert în sfert de or, cu o detuntur




236

foarte puternic, o coloan înalt de flcri amestecat cu piatr ponce,cenu i lav. Simeam zvîrcolirile muntelui, care respira întocmai cabalenele, aruncînd foc i aer prin enormele sale couri. Printr-o pant destulde repede se scurgeau la vale adevrate rîuri de materii eruptive,aternîndu-se pîn la o adîncime de 7-800 de picioare.

De altfel, cu totul, vulcanul nu era mai înalt de 300 de prjini. Poalelelui se pierdeau printre livezi înverzite de mslini, smochini i vii, încrcate custruguri aurii.

Trebuia deci s recunoatem c privelitea asta n-avea de loc aspectulregiunilor arctice.

Privirile noastre s-au oprit apoi asupra unei mri minunate sau aunui lac, care înconjura acest inut de basm, aceast insul nu mai mare decîteva leghe. Spre rsrit se zreau cîteva case i un mic port, în care selegnau pe valuri azurii cîteva corbii de o form curioas. În zare sedeslueau ieind din ap grupuri de insulie atît de numeroase, încîtsemnau cu un furnicar.

Spre apus, rmuri îndeprtate se rotunjeau la orizont.

Pe unele dintre ele se profilau muni albatri de o conformaiearmonioas, iar pe altele, i mai departe, aprea un con peste msur deînalt, în vîrful cruia filfiia o coloan de fum. La nord, o pînz imens de apscînteia în btaia razelor de soare, lsnd s se vad ba ici, ba colo, captulvreunui catarg sau curba unei pînze umflate de vînt.

Neprevzutul unui asemenea spectacol fcea ca minunatele privelitis par infinit mai frumoase.

² Unde sîntem oare? repetai eu încet.

Hans închise ochii cu indiferen, iar unchiul meu privea fr sîneleag.

² Oricare ar fi acest munte, spuse el în cele din urm, e cam cald peaici, exploziile nu mai contenesc i n-are nici un rost s fi scpat dintr-oerupie ca s ne pomenim cu vreo piatr în cap! S coborîm, i vom vedea ceavem de fcut. De altfel, mor de foame i de sete.

Hotrît lucru, profesorul nu era o fire contemplativ, în ceea ce mprivete, uitasem cu totul de foame i oboseal i a fi stat pe locul acelaceasuri întregi, de n-ar fi trebuit s-mi urmez tovarii.

Vulcanul avea nite povîrniuri foarte repezi, astfel c alunecam peadevrate surpturi de cenu, ocolind pîrîiaele de lav care se prelungeau

ca nite erpi de foc. În timp ce coboram, nu-mi mai tcea gura, cci minteai simirea mea erau prea pline de impresii pentru ca s nu le exteriorizezprin cuvinte.

² Unchiule, sîntem în Asia, strigai, pe coastele Indiei, sau în InsuleleMalaeze din Oceania! Am strbtut jumtate din globul pmîntesc, ca sajungem la antipodul Europei.

² Dar busola? rspunse unchiul meu.



Jules Verne

237

² Da, busola?! am fcut eu cu un aer încurcat. Dac ar fi s-o credem,am mers tot timpul numai spre nord!...

² Vrei s spui c a minit?

² Vai, s fi minit!

² Te pomeneti c acesta-i Podul Nord!

² Polul nu, dar...

Era un fapt pe care nu mi-l puteam explica. Nu mai tiam ce s cred.

Ne apropiam de masa aceea de verdea, pe carc-i fcea plcere s-ovezi. M chinuia amarnic foamea i setea. Din fericire, dup dou ore demers ne apru în faa ochilor o cîmpie frumoas, acoperit în întregime demslini, rodii i vii, care preau s fie la dispoziia oricui. Dar cum eramînfometai, n-am putut rbda numai s le privim. Cu cît plcere am storspe buze fructele gustoase i cu cît poft am strivit între dini strugurii aurii!Ceva mai departe, în iarb, la umbra plcut a copacilor, am descoperit unizvor de ap proaspt, în care ne-am cufundat cu desftare obrajii i

mîinile.În timp ce fiecare din noi ne lsam cuprini de plcerea dulce a

odihnei, un copil apru între dou tufiuri de mslini.

² Ah, iat un locuitor al acestor inuturi fericite! am exclamat eu.

Era un biea zdrenros i cu o fa cam bolnvicioas, care seînspimînt grozav cînd ne vzu. i nu-i de mirare, cci, pe jumtate goi, iatît de brboi, artam groaznic i numai dac ara asta ar fi fost o ar dehoi înfiarea noastr nu i-ar fi înspimîntat pe locuitori. În clipa cîndputiul era gata s-o ia la goan, Hans alerg dup el i-l aduse înapoi, cutoate ipetele i loviturile sale din picioare. Unchiul meu încerc s-l

îmbuneze cum se pricepu i-l întreb în nemete: ² Cum se numete muntele acesta, bieaule? Dar copilul nu

rspunse nimic.

² Bun! spuse unchiul meu, aadar, nu ne aflm în Germania.

i-i puse aceeai întrebare în englezete. Dar copilul nu rspunse nicide data asta. Eram foarte intrigat.

² Nu cumva o fi mut?! strig profesorul. i foarte mîndru de cîte limbicunoate, îi puse aceeai întrebare în franuzete. Dar urm aceeai tcere.

² S încercm cu italiana, relu unchiul meu. Dove noi siamo?

² Da, unde ne aflm? am repetat eu, nerbdtor.Dar copilul nici nu se gîndea s rspund.

² A, nu vrei s vorbeti?! strig unchiul meu începînd s se înfurie i-ltrase pe copil de urechi. Come i noma questa isola?

² Stromboli, rspunse micul pstor i, smucindu-se din mîinile luiHans, o lu la fug pe cîmpie, printre mslini.

Nici prin gînd nu ne-ar fi trecut c eram acolo! Stromboli! Ce efect a




238

produs asupra închipuirii mele acest nume neateptat! Ne aflam în plinMediteran, în mijlocul acelui arhipelag care-mi trezea atîtea amintirimitologice, în vechiul Strongile, acolo unde Eol1 îi inea în lanuri vînturilei furtunile. Munii aceia albatri, care se rotunjeau spre rsrit, erau muniiCalabriei, iar vulcanul care se desluea spre sud, la orizont, era chiar Etna,înfricotorul Etna.

² Stromboli! Stromboli! repetai.

1 Eol - zeul vînturilor în mitologia greco-roman



Jules Verne

239

Unchiul fcea aceleai gesturi i pronuna aceleai cuvinte. Cîntam




240

parc în cor!

Ah, ce cltorie! Ce cltorie minunat! Am intrat pe gura unuivulcan i am ieit pe gura altuia, situat la peste o mie dou sute de leghe deSneffels, de Islanda, ara aceea arid, aruncat la marginea lumii! Soartaacestei expediii ne hrzise s ajungem în cele mai încînttoare inuturi alepmîntului. Prsisem regiunea zpezilor venice, ca s dm peste acesteinuturi cu nesfirit verdea, i lsasem în urm ceaa cenuie a zonelorîngheate pentru a ajunge sub cerul albastru al Siciliei!

Dup o mas gustoas, alctuit din fructe i ap proaspt, ampornit-o la drum, spre Portul Stromboli.

Am socotit c-i mai sntos s nu spunem nimnui în ce chip amajuns pe insul; cci cum sînt italienii superstiioi, ne-ar fi socotit îndatnite diavoli ieii din adîncimile iadului. A trebuit, deci, s ne resemnm dea fi luai drept nite nenorocii naufragiai. Mai puin glorios, firete, darmult mai sigur.

În timp ce mergeam, l-am auzit pe unchiul meu murmurînd:

² Dar busola! Busola care arat mereu nordul! Cum se poate explicaacest fapt?

² Nu cuta s-i gseti explicaia, cci e mai uor aa! zisei cu un aerdispreuitor.

² Nu mai spune! Un profesor de la Johannaeum care n-ar gsiexplicaia unui fenomen magnetic ar rmîne de rîsul lumii!

i vorbind astfel, unchiul meu, pe jumtate gol, cu punga de piele labrîu i potrivindu-i ochelarii pe nas, deveni din nou temutul profesor demineralogie pe care-l cunoteam.

O or dup ce prsisem pdurea de mslini, am ajuns în Portul SanVicenzo, unde Hans i-a cerut leafa, cci era a treisprezecea sptmîn de laplecare. Unchiul i-a înmînat banii, cu o cald strîngere de mîn.

În clipa aceea, dei n-a împrtit în totul emoia noastr fireasc, afost totui cuprins de un entuziasm neobinuit la el i, cu vîrful degetelor, neatinse uor mîinile i zîmbi.



Jules Verne

241

X XL L VV

Iat sfiritul unei povestiri creia nu-i vor da crezare nici mcaroamenii cei mai obinuii s nu se mire de nimic. Dar eu sînt înarmatîmpotriva neîncrederii omeneti.

Pescarii din Stromboli ne-au primit ca pe nite naufragiai i ne-auînconjurat cu toat grija, dîndu-ne îmbrcminte i merinde. Dup patruzecii opt de ore de ateptare, la 31 august, un vapora ne duse la Messina.

Cîteva zile de odihn petrecute aici au fost de ajuns pentru a alungatoat oboseala.

În ziua de vineri, 4 septembrie, ne-am îmbarcat pe vaporul ÅVolturneµunul din vasele-pot ale mesageriilor imperiale franceze i, dup trei zile,am acostat la

Marsilia, nemaiavînd în minte decît o singur preocupare - blestematanoastr busol! Faptul acesta inexplicabil nu-mi ddea pace o clip. În seara

zilei de 9 septembrie am ajuns la Hamburg.Cred c e de prisos s v descriu mirarea Marthei i bucuria lui

Graüben.

² Acum, dup ce ai devenit un erou, îmi spuse iubita mea logodnic,n-o s ne mai desprim niciodat, Axel!

O priveam. Ea zîmbea printre lacrimi.

V închipuii ce senzaie a fcut la Hamburg reîntoarcereaprofesorului Lidenbrock! Datorit indiscreiilor

Marthei, vestea cltoriei unchiului spre centrul Pmîntului se

rspîndise în lumea întreag. Dar aproape nimeni n-a voit s cread aaceva i, cînd l-au revzut, cu atît mai mult s-au îndoit de acest lucru.

Totui, prezena lui Hans i alte informaii venite din Islanda auschimbat încetul cu încetul prerea opiniei publice.

În acest timp, unchiul meu deveni un om celebru, iar eu, nepotulunui om celebru, ceea ce nu-i de loc de dispreuit. Hamburgul ddu oserbare în cinstea noastr. Apoi avu loc la Johannaeum o edin public, încare profesorul fcu o expunere amnunit asupra expediiei sale i omisenumai faptele relative la busol. Chiar în ziua aceea depuse la arhiveleoraului documentul lui Saknussemm, exprimîndu-i marea sa prere deru pentru faptul c împrejurri mai puternice decît voina sa nu i-au

permis s mearg pe urmele cltorului islandez pîn în centrul Pmîntului.Cu toat gloria pe care o dobîndise, unchiul meu continua s rmîn acelaiom modest i reputaia lui crescu i mai mult. Dar atîtea onoruri au stîrnitfirete i gelozia multor invidioi. Cum teoriile sale, bazate pe fapte certe,contraziceau teoria cldurii interioare, el trebui s susin în scris i prin viugrai nenumrate controverse - de altfel, remarcabile - cu savani din toaterile lumii. În ceea ce m privete îns, nu pot fi de acord cu teoria sa cuprivire la rcire. În ciuda celor vzute, cred i voi crede totdeauna c exist ocldur interioar, dar, pe de alt parte, trebuie s mrturisesc c unele




242

împrejurri, care nu sînt înc bine stabilite, pot schimba aceast lege înurma aciunii unor fenomene naturale.

În momentul cînd aceste probleme deveniser palpitante, unchiulmeu avu o mare suprare: Hans prsi Hamburgul, cu toate insistenelenoastre de a-l reine.

Omul cruia îi datoram totul nu vru s ne lase s-i pltim datoria. Îlapucase dorul de Islanda.

² Farval, spuse el într-o zi, i, dup acest simplu cuvînt de adio, plecla Reykjavik, unde sosi cu bine.

Ne legasem foarte mult de curajosul nostru vîntor de eideri i lipsalui nu ne va face niciodat s-l uitm, cci doar ne-a salvat viaa de atîteaori. i e sigur c nu voi muri pîn nu-l voi mai revedea înc o dat!...

Ca încheiere, trebuie s adaug c lucrarea aceasta, O cltorie spre centrul Pmîntului a fcut o enorm senzaie în lumea întreag. A fost tipriti tradus în toate limbile. Cele mai mari i mai însemnate ziare îi

smulgeau unul altuia principalele episoade, care erau comentate, discutate,atacate, susinute cu o convingere egal atît în tabra celor care credeau, cîti în a celor neconvini. i, lucru rar, unchiul meu s-a bucurat în timpulvieii de toat gloria pe care o cucerise, i pîn i domnul Barnum îi propuses-l Åexpunµ pe un pre foarte ridicat în Statele Unite.

Dar o suprare, mai bine zis un chin nepotolit, tot s-a strecurat întoiul acestei glorii. Un fapt ne rmsese totui nelmurit: busola. Or, pentruun savant, un fenomen pe care nu-l poate explica devine o tortur a raiunii.Ei bine, cerul îi rezerv totui unchiului meu privilegiul de a fi deplin fericit.

Într-o zi, pe cînd rînduiam o colecie de minereuri în cabinetul su delucru, am zrit faimoasa busol i am început s-o cercetez.

Se afla aci, în colul sta, de ase luni, fr s-i pese de necazurile pecare le pricinuise. Deodat am rmas încremenit! Am scos un ipt.Profesorul veni degrab.

² Ce s-a întîmplat? m întreb el.

² Busola asta!...

² Ei, ce-i cu ea?

² Nu vezi, acul arat sudul i nu nordul?!

² Ce spui?

² Privete-o! S-au schimbat polii.

² Schimbat!

Unchiul meu a privit-o, a comparat-o, i deodat a srit în sus debucurie, de s-a cutremurat casa. Un fulger ne luminase în aceeai clipmintea la amîndoi!...

² Aadar, strig el, îndat ce-i recpt graiul, dup sosirea noastrla Capul Saknussemm, acul acestei blestemate busole arta sudul, în loc sarate nordul?



Jules Verne

243

² Desigur.

² Atunci greeala noastr se explic. Dar crui fenomen se datoreteoare aceast rsturnare a polilor?

² Nimic mai simplu.

² Explic-te, biete.

² În timpul furtunii de pe Marea Lidenbrock, globul acela de foc, carea magnetizat obiectele de fier de pe pluta noastr, a dezorientat pur isimplu i busola!

² Ah, strig profesorul, izbucnind în rîs, aadar ne-a jucat un renghielectricitatea?

Din acea zi, unchiul meu a fost cel mai fericit dintre savani, iar eu,cel mai fericit dintre oameni, cci frumoasa mea virlandez, renunînd lasituaia ei de pupil, cpt în casa din Königstrasse dubla calitate denepoat i de soie. Cred c e de prisos s mai adaug c unchiul ei era chiarilustrul profesor Otto Lidenbrock, membru corespondent al tuturor

Societilor tiinifice de Geografie i Mineralogie din cele cinci continente alelumii.



Jules Verne

245

XXXIII .......................................................................................................... 174

XXXIV .......................................................................................................... 181

XXXV ........................................................................................................... 186

XXXVI .......................................................................................................... 192

XXXVII ......................................................................................................... 197

XXXVIII ........................................................................................................ 202

XXXIX .......................................................................................................... 208

XL ................................................................................................................ 214

XLI ............................................................................................................... 219

XLII .............................................................................................................. 224

XLIII ............................................................................................................. 230

XLIV ............................................................................................................. 235

XLV .............................................................................................................. 241

01. Jules Verne - O Calatorie Spre Centrul Pamintului v1.0

Documents

Transcript of 01. Jules Verne - O Calatorie Spre Centrul Pamintului v1.0