Tema 1: Sistemul somatosenzorial: Organizare generala, sensibilitatea tactila si de pozitie. Durerea, cefalea si sensibilitatea termica. Tipuri de sensibilitate somatica.

1.1. Receptorii somatosenzoriali. Tipuri de receptori somatosenzoriali si stimulii detectati de acestia. Sensibilitatea diferentiala a receptorilor.

5 tipuri principale:1. mecanoreceptori-detecteaza compresia mecanica sau intinderea

receptorilor.2. termoreceptori- detecteaza modificarile ale temperaturii.3. nocireceptori(receptori pt durere)-detecteaza leziunile produse la nivel

tisular.4. receptori electromagnetici-detecteaza lumina la nivelul retinei. 5. chemoreceptori-detecteaza gustul, mirosul, nivelul de O2 din singele

arterial, osmolaritatea lichidelor org., concentratia CO2.Sensibilitatea diferentiala a receptorilor.Fiecare tip de receptor este foarte sensibil la un tip de stimul pt care e

proiectat si nu raspunde la alte tipuri de stimuli senzoriali.

1.2. Transformarea stimulilor somatosenzoriali in impulsuri nervoase. Curenti electrici locali la nivelul terminatiilor nervoase-potentiale de receptor. Adaptarea receptorilor.

Curenti electrici locali la nivelul terminatiilor nervoase-potentiale de receptor.

Potential de receptor-oricare ar fi tipul de stimul care excita receptorii, efectul imediat e modificarea potentialului electric membranar al receptorilor.

Mecanisme:a)prin deformarea mecanica, care intinde membrana receptorului si

deschide canale ionice;b)prin atasarea unei subst.chimice la nivelul membranei, se deschid

canale ionice;c)prin modificarea temperaturii la nivelul membranei-modifica

permeabilitatea membranara;d)prin efectele radiatiei electromagnetice-permite transportul ionilor prin

canalele membranare. Amplitudinea maxima-100milivolti.Cind potentialul de receptor creste la nivelul fibrei nervoase atasate

receptorului peste pragul pt generarea potentialelor de actiunea, se produce PA. Frecventa potentialului de actiune creste proportional cu cresterea potentialului de receptor peste nivelul prag.

Adaptarea receptorilorAdaptare-cind e aplicat un stimul senzorial continuu, receptorul rs la

inceput prin generarea de impulsuri nervoase cu frecventa ridicata, apoi frecventa se reduce pina cind in final rata PA scade la valori foarte reduse sau descarcarea neuronului inceteaza complet.

Mecanisme:-celulele cu bastonase si conuri-se adapteaza prin modificarea concentratiilor subst. chimice fotosensibile;-corpusculul Pacini-a)cind la nivelul unei fete ale lui e aplicata brusc o forta de deformare, aceasta e transmisa imediat de

componenta viscoasa a corpusculului direct spre zona corespunzatoare fibrei nervoase centrale, generind PR, dupa care el dispare chiar daca exista compresia; b)acomodarea-chiar daca fibra nervoasa centrala ar cotinua sa fie distorsionara, extremitatea fibrei se acomodeaza treptat la acest stimul.

Receptori cu adaptare lenta(tonici)-ei continua sa transmita impulsuri spre cortex atit timp cit stimulul e prezent(timp de mai multe minute sau ore). Ex:receptorii maculari de la nivelul aparatului vestibular; pt durere; baroreceptorii arteriali; chemoreceptorii carotidieni si aortici.

Receptori cu adaptare rapida(de frecventa, de miscare, fazici)-sint stimulate numai atunci cind intensitatea stimulului se modifica.

1.3. Fibre nervoase care transmit diferite tipuri de semnale si clasificarea lor fiziologica. După viteza de propagare a potenţialului de acţiune deosebim trei grupe de fibre nervoase A B C:Grupa A se împarte în Aα Aβ Aγ AΔAα – Viteza 70-120 m/s fibre motorii şi aferente ale fusului muscular (propriocepţie) Aβ – Viteza 30-70 m/s Fibre de la receptorii tactili cutanaţi (atingere, presiune)Aγ – Viteza 15-30 m/s fibre eferente, intrafuzale musculare.AΔ – Viteza 12-30 m/s fibre de la receptorii termici şi nociceptivi.

Grupa B – V= 3-18 m/s sunt fibre mielinice, vegetative preganglionareGrupa C – V=0,5-3m/s fibre amielinice, vegetative, postganglionare.Alta clasificare:Gr.Ia-fibre provenite de la nivelul terminatiilor anulospirale ale fusurilor musculare- Aα, 17microniGr.Ib-fibre cu originea la nivelul organelor tendinoase Golgi- Aα, 16microniGr.II-fibre cu originea la nivelul receptorilor cutanati pt atingerile fine si la nivelul terminatiilor in buchet ale fusurilor

musculare- Aβ, Aγ-8 microniGr.III-fibre care transmit informatii termice, tactile protopatice si senzatii dureroase acute- AΔ-3microniGr.IV-fibre nemielinizate care transmit durerea, pruritul, sensibilitatea termica si tactila, protopatica-tip C-0,5-2microni.

1.4. Detectarea si transmiterea senzatiilor tactile. Detectarea vibratiilor. Senzatia de gidilar si pruritul. Tipuri de sensibilitate somatica:1) s.somatica pt mecanoreceptie-include sensibilitatea tactila(perceperea atingerii, presiunii, vibratiilor si a senzatiei de

gidilat) si proprioceptiva(de pozitie);2) s.termica3) s.dureroasa Alta clasificare:a)s.exteroceptiva-receptorii de pe suprafata corpului;b) s.proprioceptiva-inf.despre starea fizica a org-receptorii de pozitie, din tendoade si muschi, de presiune de la nivelul

plantelor, pt echilibru.c)s.interoceptiva-inf.de la viscerele corpului;d) s.profunda-inf.de la fascii, muschi si oase.Detectarea si transmiterea senzatiilor tactileInterrelatiile dintre senzatiile tactile de atingere, presiune si vibratie:Deosebiri:a)senzatia de atingere e produsa prin stimularea receptorilor tactili de la nivelul tegumentelor;b)senzatia de presiune e produsa prin deformarea unor tesuturi mai profunde;c)senzatia de vibratie e cauzata de semnale senzoriale rapid repetitive.Receptorii tactili-6 tipuri:1.terminatii nervoase libere situate la nivelul intregului tegument-pot detecta atingerea si presiunea.2.corpusculul Meissner-e o terminatie nervoasa alungita si incapsulata a unei fibre mielinizate mari (Aβ)-se intilnesc la

nivelul virgului degetelor, la buze-sensibili la deplasarea obictelor pe suprafata tegumentelor si la vibratiile cu frecventa joasa.3.discurile Merkel-receptori tactili cu capat extins-transmit initial un semnal puternic, apoi un semnal continuu cu intensitate

redusa care se adapteaza lent. Uneori sint grupate sub forma unui organ receptor-receptorul in dom Iggo.4.organ terminal al firului de par-detecteaza miscarea obiectelor pe suprafata corpului si contactul initial al unui obiect cu

corpul.5.organe terminale Ruffini-in straturile profunde ale tegumentului si tesuturile profunde, capsulele articulare-permit

semnalarea starilor permanente de deformare tisulara.6.corpusculii Pacini-loc.imediat sub tegument-detecteaza vibratiile tisulare si alte modificari rapide ale starii mecanice a

tesuturilor.Detectarea vibratiilorCorpusculii Pacini-pot detecta vibratii cu frecventa intre 30-800Hz-rs extreme de rapid la deformarile usoare si rapide ale

tesuturilor si transmit semnale prin fibre nervoase de tip Aβ-1000impulsuri/sec. Vibratiile de frecventa joasa-2-80Hz-stimuleaza celelalte tiprui de receptori tactili.Senzatia de gidilar si pruritulSint transmie prin fibre nemielinizate foarte mici de tip C.Senzatia de prurit-atrage atentia asupra stimulilor de intensitate redusa care actioneaza pe suprafata corpului(purice, tintar),

semnalele generate activeaza reflexul de indepartare a agentului irritant. 1.5. Caile somatosenzoriale de conducere a sensibilitatii somatice la nivelul SNC. Sistemul coloana dorsala-lemniscul

medial. Sistemul anterolateral. Caile somatosenzoriale de conducere a sensibilitatii somatice la nivelul SNCDe la locul de intrare in MS si pina la nivelul creierului semnalele sensoriale sint transportate prin 2 cai alternative:1)Sistemul coloana dorsala-lemnisc medial-transporta semnalele ascendant spre bulbul rahidian prin coloanele dorsale ale

MS. Dupa ce axonii din nuclei coloanelor dorsale fac sinapsa si decuseaza in jumatetea controlaterala a bulbului, isi continua traiectul acendent prin tr.cerebral catre thalamus prin leminiscul medial

-e alcatuit din fibre nervoase mielinizate mare care transmit semnale spre creier cu viteza 30-110m/sec.-are un grad ridicat de orientare spatiala a fibrelor nervoase la originea lor.1.Senzatii tactile care necesita un nivel ridicat de localizare a stimulului.2.S.tactile care necesita transmiterea unor varitatii fine ale intensitatii.3.S.fazice-senzatiile vibratorii.4.S. care semnaleaza miscarile de pe suprafata tegumentului.5.S.de pozitie cu originea la nivelul articulatiilor.6.S. de presiune associate cu grade fine de apreciere a intensitatii presiunii.

2) Sistemul anterolateral-fibrele nervoase patrund in MS prin radacinile dorsale ale nervilor spinali si fac sinapsa in coarnele dorsale ale subst.cenusii medulare, apoi trec in jumatatea contalaterala a acesteia si au traiect ascendant prin coloanele anterioare si laterale ale subst.albe ale MS.

-e alcatuit din fibre mielinizate mici care transmit semnale cu viteze cuprinse intre citiva metri-40m/sec.-are organizare spatiala mai putin pronuntata.-poate transmite multe informatii senzoriale-durere, caldura, frig si senzatii tactile grosiere. 1.Durere.2.S.termice pt cald si frig.3.S.tactile grosiere si de presiune4.S.de gidilat si prurit.5.S.sexuale.

1.6. Transmiterea prin sistemul coloana dorsala-lemnisc medial. Anatomia sistemului coloana dorsala-lemnisc medial. Cortexul somatosenzorial. Arii somatosenzoriale de asociatie. Caracteristicile de ansamblu ale transmiterii semnalului si ale analizi la nivelul sistemului coloana dorsala-lemnisc medial. Interpretarea intensitatii stimulului senzorial. Aprecierea intensitatii stimulului. Simtul pozitiei si al miscarii membrelor.

Anatomia sistemului coloana dorsala-lemnisc medialDupa ce patrund in maduva pe calea radacinii post a nerv spinal, fibrele mielinizate mari ce provin de la

mecanoreceptorii specializati trec imediat in marginea laterala a cordonului post din subst. alba. Fiecare fibra se divide in ramura mediala si laterala, cea med se indreapta in sus in cordonul post si inainteaza pe calea acestuia catre creier. Ram later patrunde in cornul post al subst. cenusii se divide de mai multe ori, face sinapse cu neuronii localizati aproape in toate segmentele portiunii intermediare si ant a subst cenusii medulare.

Neuronii locali au 3 functii:1. trimit fibre care patrund in coloanele dorsale ale MS si au traiect ascendent spre creier.2. multe fibre sint scurte si se termina local in subst.cenusie, dind nastere unor reflexe medulare locale.3. alte fibre dau nastere tracturilor spinocerebeloase.Calea de conducere: Fibrele nerv ce patrund in cordoanele post urca neintrerupte pina in bulb, fac sinapsa in nucleii coloanelor post, de aici

deutoneuronii se incruciseaza si continua sa urce catrea talamus prin cai bilaterale. In talamus fibrle lemniscurilor mediale din coloanele post sfirsesc in complexul venterobazal, apoi in girusul postcentral al coretexului cerebral(aria senzoriala somatica).Cortexul cerebral contine 6 straturi de neuroni, neuronii din fiecare strat are functii diferite:

1.impulsul senzorial aferent stimuleaza mai intii in principal stratul neuronal 4 apoi semnalul se propaga catre suprafata cortexului si straturile mai profunde. 2.straturile 1 si 2 primesc semnale aferente difuze nespecifice de la centrii inf ai creierului care pot facilita o intreaga regiune a cortexului dintr’o data.3. neuronii din straturile 2 si 3 trimit axoni catre alte portiuni strins corelate ale cortex cerebral.4. neuronii din straturile 5 si 6 trimit axoni la portiuni mai departate ale sis nervos, cei din straul 5 sint mai mari si trimit proiectia la arii mai departate.

Functiile ariilor senzoriale somatice I:1.persoana este incapabila sa localizeze distinct diferitele senzatii in diverse parti ale corpului-insa le localizeaza

grosier.2.este incapabila sa aprecize exact greutatea obiectelor.3. incap. sa aprecieze conturul si forma obiectelor.4. incap sa aprecieze calitatea suprafetei materialelor.

5.incapacitatea sa aprecieze varitatiile fine ale presiunii aplicate asupra unei regiuni a corpului. Cortexul somatosenzorialLa extremitatea sup a creirului la jumatatea distantei dintre polul ant si post se afla o fisura adinca numita santul

central, cortexul senzorial somatic se afla imediat inapoia santului central, aceasta zona corticala numita lobul parietal. Portiunea de cortex situata ant de santul central se ocupa de controlul activitatii motorii a organismului si de citeva aspecte ale gindirii analitice.

2 arii care primesc fibre nervoase aferente directe de la nucleii somestezici: aria senzoriala somatica I si II:I-mai importanta in ceea ce priveste ansamblul functiilor senzoriale ale organism, se afla in girusul postcentral in aceasta arie exista o orientare spatiala distincta pt receptionarea impusurilor nervoase de la diferite zone ale corpului.

Arii somatosenzoriale de asociatieAriile cortexului cerebral localizate in spatele ariei senzoriale somatice I si deasupra arie senzoriale somatice II joaca

roluri extrem de importante in descifrarea informatiei ce patrunde in ariile senzor somatice. Stimularea electrica a ariei somatice de ascociatie poate uneori produce o senzatie somatica complexa, ea combina informatii, aceasta corespunde si cu pozitia anatomica a tracturilor neuronale ca patrund in aria somatica de asociatie deoarece ea primeste impulsuri de la aria senzor. somatica I; nucleii venterobazali talamic; alte zone ale talamusului; cortex vizual si auditiv.

Caracteristicile de ansamblu ale transmiterii semnalului si ale analizei la nivelul sistemului coloana dorsala-lemnisc medial

Circuitele neuronale elementare de la nivelul sistemului coloana dorsala-lemnisc medial-la fiecare etaj sinaptic al MS se produce divergenta. Neuronii corticali cu descarcare maxima sint cei din regiunea centrala a cimpului cortical corespunzatori fiecarui dintre receptori. Un stimul slab determina numai descarcarea neuronilor cu localizare centrala. Un stimul mai puternic determina descarcarea unui numar mai mare de neuroni, insa cei din centru se descarca cu o rata de descarcare mai mare fata de cei situati la distanta de centru.

Efectul inhibitiei laterale(inhibitie zonala) asupra cresterii gradului de contrast al tiparului spatial perceput- fiecare cale senzoriala cine e excitata, genereaza simultan semnale inhibitorii laterale, se propaga lateral de semnalul excitator si inhiba neuronii adiacenti. Importanta: consta in blocarea propagarii laterale a semnalelor excitatorii, cu amplificarea consecutiva a nivelului de contrast al tiparului senzorial perceput de cortexul cerebral. In cazul coloanei dorsale, semnalele inhibitorii laterale sint generate la fiecare nivel sinaptic in: 1)nucleii coloanei dorsale a bulbului; 2)nucleii ventrobazali talamici; 3)cortex-inhibitia laterala contribuie la blocarea propagarii laterale a semnalului excitator.

- coloana dorsala are importanta in informarea sistemului senzorial despre modificarea rapida a conditiilor periferice. Pe baza potentialelor de actiune inregistrate, acest sistem poate recunoaste stimuli variabili care se produc la intervale de pina la 1/400 sec.

Sensibilitatea vibratorie-semnalele vibratorii sint rapid repetitive si pot fi detectate ca vibratii pina la frecvente de 700Hz. Semnalele vibratorii cu frecventa inalta au originea la nivelul corpusculilor Pacini din tegument si din tesuturile profunde, insa semnalele cu frecventa redusa sint generate de corpusculii Meissner-semnale transmise numai prin coloanele dorsale.

Interpretarea intensitatii stimulului senzorialStimularea senzoriala are rolul de a informa psihicul despre starea org. si med.inconjurator. Principii referitoare la transmiterea intensitatii stimulilor senzoriali spre nivelurile sup ale sistemului nervos:-sistemul auditiv poate detecta cea mai usoara soapta, insa poate discerne semnificatiile unei explozii;-ochii pot percepe imagini vizuale la intensitati luminoase care variaza de pina la jumatate de milion de ori;-tegumentul poate detecta diferente de presiune care variaza intre 10000 si 100000 de ori.In cazul unui stimul de intensitate redusa, modificari usoare ale intensitatii determina cresterea marcata a potentialului,

in timp ce la niveluri ridicate ale intensitatii stimularii, cresterea suplimentara a potentialului de receptor e redusa. Intervalul extrem de larg al intensitatii stimulului e important pt perceptia senzoriala- daca intervalul intenstitatii

stimulilor perceputi nu ar fi atit de larg, diferitele sisteme senzoriale ar opera in cea mai mare parte a timpului in afara normelor optime.

Aprecierea intensitatii stimululuiPrincipiul Weber-Fechner - detecarea “raportului intenstitatii stimulului”-variatiile intensitatii stimulului sint

discriminate aproximativ proportional cu logaritmul intensitatii acestuia. Intensitatea interpretata a semnalului=Log(stimul)+ConstantaPrincipiul e exact din pdv cantitativ numai pt intensitatile ridicate ale stimulilor vizuali, auditivi si tactili. -intre intensitatea de fond a stimulului si modificarea aditionala necesara pt ca psihicul sa perceapa schimbarea exista o

relatie de proportionalitate directa.Legea puterii- Intensitatea interpretata a semnalului=K*(Stimul-k)ʸExponentul y si constantele K si k sint diferite pt fiecare tip de senzatie.Simtul pozitiei si al miscarii membrelor-denumit sensibilitatea proprioceptivaSimtul pozitii-poate fi impartit in 2 subtipuri1.Simtul pozitii statice –orientarea constienta a diferitilor parti ale corp unele fata de altele.2.Simtul ritmului miscarii-kinestezie(sensibilitate proprioceptiva dinamica)Receptorii senzoriali de pozitie: constientizarea pozitiei statice cit si dinamice depinde de cunoasterea gradelor de

angulatie al tuturor articulatiilor in toate planurile precum si a ritmului lor de schimbare, sint folositi si receptorii tactili cutanati si receprotii profunzi din vecinatatea articulatiilor. In cazul degetelor unde receptorii cutanati sint extrem de abundenti probabil ca jumate din recunoasterea pozitiei se face prin receptorii cutanati. Cei mai importanti receptori pt determinarea anulatiei articulaiilor in timpul miscarii sint fusurile neuromusculare, cind unghiul unei art se schimba unii mm sint intinsi in timp ceilaltii lasati liber iar informatia despre intindere de la fusurile neuromusculare este trecuta prin sis de calcul al MSpinarii si ale regiunilor mai inalte ale sis cordonului dorsal. Corpusculii pacini si fusurile neuromusculare sint in mod special adaptate pt a detecta schimbarile rapide.

1.7. Transmiterea semnalelor senzoriale mai putin fine pe calea anterolaterala. Anatomia caii anterolaterale. Sis.anterolateral transmite impulsuri senzoriale ce nu necesita localizarea frt precisa a sursei impulsului, si de asemeni nu

necesita discriminarea unor gradatii fine de intesitate. Acestea include caldura, frigul, tactul grosier, gidilitul si mincarimea.Anatomia caii anterolaterale

Fibrele AL au originea in principal in laminele 1,4,5,6 din coarnele post ale maduvei, unde sfirsesc multe din fibrele senzoriale ale radacinii post dupa intrarea lor in maduva, fibrele se incruciseaza prin comisura ant a maduvei catre cordoanele de subst alba ant si lateral de partea opusa de unde pornesc ascendent catre creier. Aceste fibre urca destul de difuz prin cordoanele AL.Punctual terminus sup al caii AL este in principal dublu:1)totii nuclei reticulari ai tr.cerebral

2) in 2 complexe diferite de nucleii talamici-complexul venterobazal si nuclei intralaminari. De aici impulsurile tactile sint transmise catre cortexul somatosenzorial impreuna cu impusurile din cordoanele post. Numai o parte din impulsurile de durere se proiecteaza catre acest complex. Majoritatea intra in nuclei reticulari ai tr.cerebral si apoi pe calea releului de la trunchi catre nuclei intralaminari talamici.

Caracteristici:1) vitezele de transmisie sint de numai o treime pina la o jumatate fata de cele din lemniscul dorsal variind intre 8-40

m-s2) gradul localizarii spatiale a impulsurilor este redus mai ales in caile durerii

3) gradatia intensitatii este de departe mult mai putin precisa-majoritatea senzatiilor fiind recunoscute in 10 pina la 20 grade de intensitate fata de 100 grade pt sis lemnisc lateral4) capacitatea de a transmite impulsuri repetitive este redusa

1.8. Unele aspecte specifice ale functiei somatosenzoriale. Functia talamusului in relatie cu sensibilitatea somatica. Controlul cortical al sensibilitatii somatosenzoriale-fibre “corticofugale”. Ariile cutanate segmentare ale sensibilitatii-dermatoamele.

Functia talamusului in relatie cu sensibilitatea somaticaCînd cortextul somato – sezorial al unui om este distrus, persoana pierde majoritatea sensibilităților fine dar pastrează

un grad de sensibilitatea tactilă grosieră. De aceea, trebuie să admitem că talamusul( ca și alți centri inferiori) are o orecare capacitate de a discrimina senzații tactile, chiar dacă în mod normal talamusul funcționează in principal pentru a retransmite acest tip de informație către cotrex.Pe de altă parte, pierderea contrexului somato- sezorial are un efect redus asupra percepției durerii și un efect moderat asupra percepției temperaturii. De aceia există mai multe motive să se creadă că trunchiul cerebral, talamusul și alte regiuni bazate ale craniului asociate pot să joace un rol dominat în descriminarea acestor sensibilități. Este interesant de remarcat că aceste sensibilități au apărut de tipuriu pe scara filogenetică animală, în vreme ce sensibilitățile tactile fine reprezintă o dezvoltare tradivă.

Controlul cortical al sensibilitatii somatosenzoriale-fibre “corticofugale”Pe lîngă inpulsurile senzoriale somatice transmise de la periferii de către creier, în direcția opusa se transmite inpulsuri

,, Corticofuge” de la cortex către stațiile inferioare senzoriale de releu din talamus, bulb și măduva spinării ; aceasta controlează sensibilitatea căii aferente senzoriale. Inpulsurile corticofuge sunt inhibatorii, astfel ca atunci cînd intensitatea aferenței devine prea mare, semnele corticofuge diminuă automat transmisia în nucleii de releu. Aceasta va avea două consecințe: -diminuă împrăștierea laterală a inpulsurilor sezoniere către neuronii adiacenți și deci crește contrastul impulsurilor; -menține sistemul senzorial operant întrun domeniu de sensibilitate care nu este atît jos încît impulsurile să fie ineficiente și nici atît de înalt încît sistemul să fie copleșit peste capacitatea sa de a deferenția tipurile senzoriale.

Ariile cutanate segmentare ale sensibilitatii-dermatoameleFiecare nerv spinal inerveaza o arie cutanata specifica-denumita dermatom.

1.9. Tipuri de durere si caracteristicile acesteia-durerea rapida si durerea lenta. Nocireceptorii si stimularea acestora. Caile duale de conducere a semnalelor dureroase la nivelul sistemului nervos central. Cai duale ale sensibilitatii dureroase la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral-tractul neospinotalamic si paleospinotalamic. Durerea este un mecanism de protecție a organismului, ea intervine ori de cîte ori este lezat un țesut anume, și determină individul să reacționeze pentru a îndepărta sistemul dureros .

Durerea a fost clasificată în două tipuri majore diferite:durerea rapidă și durerea lentă. durerea rapidă este resimțită cam la 0.1 sec. După aplicarea stimulului, în timp ce durerea lentă începe numai după o secundă sau mai mult și apoi intensifică încet vreme de mai multe sec.și uneori chiar minute.

Durerea rapidă -durerea ascuțită, durearea înțepătoare, durere acută, durere fulgurantă, electrică.Durerea lentă cum a fi arsuri colici, durere continuă durerea pulsativă durerea emitiozată sau durerea cronică. Acest tip de durere se asociază de obicei cu distrucția tisulară.

Nocireceptorii si stimularea acestoraToți receptorii de durere sunt teerminații nervoase libere. Receptorii de durere din piele și alte țesuturi sunt terminații

nervoase leibere. Ei sunt larg răspîndiți straturile superficiale ale pielii și deasemenea în anumite țesuturi interne, cum ar fi periostul, pereții arteriali, suprafețele articulațiilor , coasa ți cotul cerebelulu. Majoritatea celorlalte țesuturi sunt sărace în terminații nervoase libere; chiar și așa orce leziune tisulară întinsă se poate suma pentru a produce tipul de durere lentă cronică, difuză în aceste zone.Trei tipuri diferite de stimuli există receptori de durere mecanici, termici și chimici. Majoritatea fibrelor de durere pot fi stimulate de o variatate de stimuli. Totuși unele fibre suceptibile să reacționeze la întinderea mecanică excesivă, altele la căldură sau frig și altele la sub. Chimice specifice în țesuturi.ele sunt clasificate ca receptori de durere mecanică, termică și respectiv chimică.Unele din sub.chimice care stimulează tipul chimic de receptori de durere sunt bradikinina, serotinina, histamina ionii de potasiu, acizii, acetilcolina, și enzimele proteolitice.Creștere în sensibilitatea a receptorilor pentru durere se numește hiperalgezia.BRADIKININA- agentul unic cel mai responsabil pentru a produce tipul de durere din alterarea tisulară.

Caile duale de conducere a semnalelor dureroase la nivelul sistemului nervos centralO cale a durerii rapide – ascuțite și o cale a durerii lente-cronice.Fibrele periferice ale durerii – fibre “rapide” și “lente”

Impulsurile durerii rapide – ascuțite se transmit prin nervii periferici către măduvă prin fibre mici tip A delta la viteze între 6 și 30 m/s. Tipul lent – cronic de durere se transmite prin fibre tip C la viteze de 0,5 până la 2 m/s. Când fibrele tip A delta sunt blocate, fără a le bloc ape cele tip C, prin compresie moderată pe trunchiul nervos, durerea rapidă dispare.

După intrarea în măduvă pe calea rădăcinii posterioare a nervului spinal, fibrele durerii urcă sau coboară unul până la trei segmente în tractul lui Lissauer, aflat imediat posterior de cornul posterior al substanței cenușii medulare. Apoi ele sfîrșesc pe neuronii din coarnele posterioare.

Cai duale ale sensibilitatii dureroase la nivelul maduvei spinarii si trunchiului cerebral-tractul neospinotalamic si paleospinotalamic

După ce pătrund în măduvă, impulsurile durerii iau două căi, prin tractul neospinotalamic și prin tractul paleospinotalamic.Tractul neospinotalamic pentru durerea rapidă. Fibrele “rapide” tip A delta transmit în principal durerea mecanică și termică. Ele sfîrșesc în principal în lamina I (lamina marginalis) a coarnelor posterioare și acolo stimpulează deutoneuronii tractului neospinotalamic. Aceștia dau naștere unor fibre lungi ce se încrucișează imediat și trec de partea opusă a măduvei prin comisura anterioară și apoi pornesc în sus către creier prin cordoanele antero – laterale.

Terminația tractului neospinotalamic în trunchiul cerebral și talamus. Puține fibre din tractul neospinotalamic se opresc în ariile reticulate ale trunchiului cerebral, majoritatea trec către talamus, orpindu-se în complexul ventrobazal. Impulsurile sînt transmise către alte arii bazale ale creierului și către cortexul senzorial somatic.Capacitatea sistemului nervos de a localiza durerea rapidă în corp. Durerea de tip rapid – ascuțit poate fi localizată cu mult mai mare exactitate în diferite părți ale corpului decât durerea cronică – lentă. Durerea rapidă este localizată în 10 cm din aria stimulată, dacă simultan cu receptorii pentru durere nu sînt stimulați și receptorii tactili. Atunci când sunt stimulați și receptorii tactili, localizarea poate fi foarte exactă.Calea paleospinotalamică pentru transmiterea durerii lente – cronice. Calea paleospinotalamică este un sistem cu mult mai vechi, transmite durerea prin fibrele periferice de tip C de durere cronică – lentă. Fibrele periferice se opresc aproape integral în laminele II și III ale coarnelor posterioare, denumite împreună substanța gelatinoasă. Majoritatea impulsurilor străbat apoi unul sau mai mulți neuroni intercalari scurți din cadrul coarnelor posterioare, înainte de a pătrunde în lamina V, tot în cornul posterior. Ultimul neuron al seriei dă naștere unui axon lung care în cele mai multe cazuri se alătură căi rapide trecînd prin comisura anterioară spre partea opusă a măduvei, apoi în sus către creier în același cordon antero – lateral.Terminația impulsurilor durerii lente – cronice în trunchiul cerebral și talamus. Calea durerii lente – cronice se termină foarte bogat în trunchiul cerebral. Fibrele se opresc în principal în multiple arii ale bulbului, punții și mezencefalului.Din substanța reticulată a trunchiului cerebral, numeroși neuroni scurți retransmit impulsurile dureroase în sus către nucleii intralaminari talamici și în diferite regiuni ale hipotalamusului și regiuni învecinate ale creierului bazal.Capacitatea sistemului nervos de a localiza durerea transmisă pe calea lentă – cronică. Localizarea durerii transmite pe calea paleospinotamalamică este foarte slabă. Localizarea se limitează numai la părți mari ale corpului, cum ar fi la un membru. Aceasta este în concordanță cu legătura difuză, multisinaptică spre creier. Se explică astfel și de ce pacienții au adesea dificultăți serioase în a localiza sursa unor dureri de tip cronic.Funcția formației reticulate, a talamusului și a cortexului cerebral în aprecierea durerii. Îndepărtarea integrală a ariilor senzoriale somatice ale cortexului cerebral nu distruge capacitatea subiectului de a percepe durerea. Impulsurile ce pătrund în formația reticulată, talamus și alți centri inferiori pot produce percepția conștientă a durerii. Stimularea electrică a ariilor senzoriale somatice corticale face ca subiectul să perceapă o durere ușoară aproximativ 3 % din diferitele puncte stimulate. Cortexul pare să joace un rol important în interpretarea calității durerii. Deci, precepția durerii pare să fie în principal, funcția unor centri inferiori. Capacitatea specială a impulsurilor dureroase de a trezi sistemul nervos. Substanțe reticulate a trunchiului cerebral precum și a nucleelor intralaminari talamici fac parte din principalul sistem de trezire al creierului. Așa se explică de ce o persoană cu o durere intensă este adesea imediat trezită, de aceea unei persoane îi este aproape imposibil să doarmă când suferă de durere

1.10. Sistemul de suprimare a durerii(sistemul analgezic) de la nivelul creierului si maduvei spinarii. Sistemul opioid cerebral-endorfinele si encefalinele. Inhibitia transmiterii durerii realizara de semnale tactile simulante. Tratamentul durerii prin stimulare electrica.

Sistemul de suprimare a durerii(sistemul analgezic) de la nivelul creierului si maduvei spinariiCreierul are capacitatea de a controla gradul intrarii impulsurilor dureroase in sistemul nervos, prin activarea unui

sistem de control al durerii, numit sistemul de analgezie.Sistemul de analgezie consta din 3 componente majore :a) aria cenusie periapeductala din mezencefal si partea superioara a puntii care inconjoara apeductul Sylvius-neuronii

acestei arii trimit impulsuri catre nucleul raphe magnus ,b)nucleul raphe magnus-un nucleu subtire localizat median in partea inferioara a puntii si partea superioara a

bulbului-de aici impulsurile sint transmise in jos in cordoanele dorsolaterale medulare catre un complex inhibitor al

durerii(c) localizat in coarnele posterioare a maduvei. In acest punct, impulsurile analgetice pot bloca durerea sosita prin nerviii periferici, inainte de a fi retransmisa catre creier.

Stimularea unor arii la niveluri mai inalte ale creierului, care la rindul lor stimuleaza aria periapeductala, mai ales a nucleilor periventriculari din hipotalamus din vecinatatea ventriculului al 3 si mai putin a fasciculului medial al creierului anterior,tot din hipotalamus, poate suprima durerea dar nu in aceiasi masura.

substante neurotransmitatoare-encefalina si serotonina.-multe din fibrele nervoase derivate din nucleii periventriculari si din aria cenusie periapeductala secreta la nivelul

terminatiilor lor enkefalina.-fibrele cu origine din nucleul raphe magnus elibereaza serotonina care se termina in coarnele posterioare medulare-

rezultatul va fi inhibitie atit a fibrelor aferente de durere de tip C cit si a celor de tip Adelta ,acolo unde fac sinapsa in coarnele posterioare.

-sistemul de analgezie poate bloca impulsurile durerii la punctul lor initial de intrare in maduva spinarii.Sistemul opioid cerebral-endorfinele si encefalinele.Injectarea unei cantitati infime de morfina fie in nucleul periventricular, fie in aria cenusie periapeductala a trunchiului

cerebral produce o analgezie extrema .Au fost descoperite mai mult de 10 substante opioide in diverse puncte ale sistemului nervos, dintre care cele mai

importante sint: beta endorfina, met-enkefalina, leu-enkefalina, dinorfina.-cele doua enkefaline-in portiunile sistemului de analgezie;-beta endorfina-in hipotalamus cit si in glanda hipofizara;Activarea sistemului de analgezie fie prin impulsuri nervoase patrunzind in aria cenusie periapeductala, fie prin droguri

morfin-like poate suprima total sau aproape total impulsurile durerii ce patrund prin nervii periferici.Inhibitia transmiterii durerii realizara de semnale tactile simulanteStimularea mai multor fibre senzoriale de tip Aβ din receptorii tactili periferici poate deprima transmiterea semnalelor

dureroase, acest efect rezultă probabil din inhibiţia laterală locală. -0------manevrele simple cum ar fi masajul pielii din aria dureroasă este adesea eficientă în alinarea durerii.

-unguentele sunt utile în alinarea durerii. Tratamentul durerii prin stimulare electrica.Electrozii stimulatori sint plasati la nivelul unor regiuni selectate ale tegumentului, sau implantati in MS-pt a stimula

coloanele dorsale. Uneori electrozii sint plasati la nivelul nucleilor intralaminari talamici sau in regiunea periventriculara sau periapeductala a

diencefalului-pacientul poate controla gradul stimularii.

1.11. Durerea iradiata. Durerea viscerala. Cauze ale durerii viscerale reale. “Durerea parietala” cauzata de afectiuni ale organelor viscerale. Localizarea durerii viscerale-caile de transmitere pentru durerea “viscerala” si “parietala”

Durerea iradiataAdesea, durerea e perceputa intr’o parte a corpului ce se afla la distanta considerabila de tesuturile care provoaca

durere-durere iradiata(reflexa sau telalgie).Durerea este initiata intr-unul din organele viscerale si reflectata la o zona de pe suprafata corpului. Mecanismul: ramurile fibrelor viscerale de durere fac sinapsa in maduva cu unii din aceiasi neuroni care primesc fibre

ale durerii si de la piele. Cind sint stimulate fibrele viscerale ale durerii, impulsurile dureroase de la viscere sint conduse si prin citiva neuroni ce conduc impulsuri dureroase de la piele, si persoana are senzatia ca durerea are originea chiar in piele .

Durerea visceralaDurerea viscerala are ca origine organele interne sau principalele cavitati interne (abdominala, toracica, pelviana).

Nociceptorii localizati in aceste regiuni sunt sensibili la inflamatie, distensie si ischemie, acestea fiind principalele cauze ale durerii viscerale. Durerea viscerala se proiecteaza pe anumite regiuni tegumentare, zonele Zaharin-Head, iar durerea aparuta in aceste regiuni-durere referita.

Cauze ale durerii viscerale reale-Ischemia-determina durere viscerala ca si la nivelul altor tesuturi-conduce la formarea unor produsi finali acizi de

metabolism sau a unor produsi ai degenerarii tisulare(bradikinina, enzyme proteolitice)-Stimulii chimici-anumite subst.iritante ajung de la nivelul tractului gastrointestinal in cavitatea peritoneala-se produce

digestia unei suprafete intinse a peritoneului visceral, ceea ce stimuleaza numeroase fibre pt durere.-Spasmul unui viscer cavitar-spasmul unui segment al intestinului, al vezicii biliare, al ductului biliar, al ureterului-provoaca

durere prin stimularea mecanica a terminatiilor nervoase pt durere. Spasmul determina reducerea fluxului sangvin muscular-astfel creste necesitatile metabolice a muschiului.

-Supradistensia unui viscer cavitar-supraumplerea unui viscer cauzeaza distensia excesiva a tesuturilor, produce colabarea vaselor sangvine periviscerale-apare durerea de tip ischemic.

-Viscerele insensibile-parenchimul hepatic si alveolele pulmonare. Capsula ficatului-sensibila la traumatisme directe si intindere. Bronhiile si cavitatea pleurala-sensibilitate la durere.

“Durerea parietala” cauzata de afectiuni ale organelor viscerale.Cind o afectiune se localizeaza la nivelul unui viscer, procesul patologic se extinde catre peritoneul parietal, pleura sau

pericard-ele prezinta inervatie extensive pt receptia durerii, asigurata pe calea nervilor spinali periferici. Durerea cu originea la nivelul suprafetei parietale a unui viscer are caracter ascutit.

Localizarea durerii viscerale-caile de transmitere pentru durerea “viscerala” si “parietala” Durerea de la diferite viscere este dificil de localizat deoarece:-creierul nu stie de la o prima experienta ca aceste viscere exista-orice durere cu origine interna nu poate fi localizata

decit foarte general.-senzatiile de la nivelul abdomenului si toracelui sint transmise catre sistemul nervos central prin 2 cai:calea viscerala

reala si calea parietala.Durerea viscerala adevarata este transmisa prin fibrele senzitive ale sistemului nervos autonom si senzatiile sint referite

la zone de pe suprafata corpului adesea la distanta de organul dureros. Senzatiile parietale sint conduse direct in nervii spinali regionali de la peritoneu, pleura sau pericard parietal, iar senzatiile sint de obicei localizate direct in dreptul zonei dureroase .

Caile de transmitere pt durerea visceralaCind durerea viscerala iradiaza catre suprafata corpului, ea e localizata de individ la nivelul dermatomului ce

corespunde originii embrionare a org.visceral. -inima are originea embrionara la nivelul gitului si toracelui sup astfel fibrele pt durerea viscerala cardiaca au traiect

ascendent de’a lungul nervilor simpatici si patrund in MS intre C3-T5. Durerea cardiaca iradieaza in zona laterala a gitului, la nivelul umarului, al mm pectorali, descendent pe brat si in reg.retrosternala a toracelui superior.

-stomacul are originea in dreptul segmentelor Th7-9 al embrionului. Durerea gastrica iradiaza in epigastru anterior deasupra omiblicului.

Caile de transmitere pt durerea parietala-durerea abdominala si toracicaInitial impulsurile dureroase sint transmise de la apendice prin fibrele pt durerea viscerala localizate in nervii simpatici,

apoi ajung la nivelul MS la Th10 sau Th11-durerea iradiaza intr’o regiune localizata periombilical si are caracter de crampa. Impulsurile dureroase sint generate si la nivelul peritoneului parietal, in zona in care apendicele inflamat vine in contact sau e aderent la peretele abdominal.

1.12. Unele anomalii clinice ale durerii si ale altor tipuri de sensibilitate somatica. Hiperalgezia. Herpes zoster. Ticul dureros(nevralgia trigeminala). Sindromul Brown-Sequard. Cefaleea. Cefaleea cu origine intracraniana.

Hiperalgezia-situatie in care o cale nervoasa pt transmiterea durerii devine foarte excitabila. Cauze:-hipersensibilitatea receptorilor pt durere-hiperalgezie primara. Ex(sensibilitatea tegumentelor cu arsuri solare, cauzata de

sensibilizarea terminatiilor nervoase cutanate de catre produsi tisulari locali-histamina, prostaglandine).-facilitarea transmiterii senzoriale-hiperalgezie secundara-cauzata de leziuni ale MS sau ale talamusului.Herpes zoster- un virus herpetic poate produce infectarea unui ganglion al radacinii dorsale-determina durere severa la

nivelul dermatomului deservit de acest ganglion-durerea are o topografie radiculara(se opreste la linia mediana a corpului) si o dispozitie circumscrisa, localizata la nivelul unei jumatati a corpului. Cauza: infectia virala a corpilor celulari neuronali din ganglionul radacinii dorsale. Virusul e transportat de fluxul citoplasmatic catre periferia axonilor neuronali, la nivel cutanat si determina eruptie cutanata, urmata de aparitia unor vezicule apoi de formare a crustelor.

Ticul dureros(nevralgia trigeminala)-durere lancinanta intr’o regiune a hemifetei corespunzatoare ariei senzoriale de distributie a nervilor cranieni V sau IX. Durerea poate fi prezenta citeva sec sau poate avea caracter continuu. Declansata de leziuni fine ale unor zone trigger de la nivelul fetei, din cavitatea bucala sau din interiorul faringelui. Durerea poate fi abolita prin sectionarea chirurgicala a nervului periferic corespunzator ariei hipersensibile.

Sindromul Brown-Sequard-sectionarea completa a MS conduce la abolirea tuturor senzatiilor si functiilor motorii distal de nivelul leziunii, in cazul in care MS e sectionata numai unilateral-apare acest sindrom. Consecinta hemisectiei spinale e pierderea tututor functiilor motorii din partea ipsilaterala la nivelul tuturor segmente aflate sub nivelul leziunii. Senzatiile de durere, caldura si frig-transmise prin tractul spinotalamic-se pierde in jumatatea opusa a corpului. Senzatiile transmise numai prin coloanele dorsala si dorsolaterala-kinestezice si de pozitie, vibratorie, localizarea tactila epicritica si discriminarea intre 2 puncte-se pierde in jumatatea ipsilaterala la nivelul tuturor dermatoamelor situate sub nivelul leziunii. Sensibilitatea tactila fina e abolita deoarece calea principala-coloana dorsala e sectionata. Sensibilitatea grosiera tactila-se conserva, deoarece e transmisa partial prin tractul spinotalamic din jumatatea opusa.

Cefaleea- tip de durere iradiata la suprafata capului, cu originea in structurile craniene profunde. Cefaleea cu origine intracraniana- tesuturile cerebrale sint aproape complet insensibile la durere. Sectionarea sau

stimularea electrica a regiunilor senzoriale ale cortexului cerebral determina durere numai in unele situatii, dar produc parestezii cu caracter de intepatura la nivelul regiunilor corpului reprezentate in regiunea corticala stimulate. Cauze:dilatarea sinusurilor venoase cerebrale, leziunile tentoriumului sau intinderea durei mater la baza creierului; orice tip de traumatism, zdrobire sau intindere a vaselor sangvine ale meningelui.

-stimularea receptorilor pt durere la nivelul regiunii cutiei craniene localizate deasupra tentoriumului, initiaza impulsuri dureroase transmise prin nervul cranian V-se produce iradierea durerii in jumatatea anterioara a capului;

-impulsurile dureroase cu originea sub tentorium patrund in SNC prin nervii cranieni glosofaringian si vag si cel de-al 2-lea nerv cervical-care asigura si inervatia scalpului supero-, postero- si infero-auriculara-cefalee occipitala.

Tipuri: a)cefaleea din meningitab)cefaleea cauzata de scaderea presiunii lichidului cefalorahidianc)cefaleea migrenoasad)cefaleea asociata consumului excesiv de alcoole)cefaleea cauzata de constipatie.