Curs 2.

ANALIZA SENZORIALA

CEPA-anul III

1

METODOLOGII DE ANALIZA

SENZORIALA CLASICA

TESTE DE DIFERENTIERE

TESTE DESCRIPTIVE

Teste calitative

TESTE HEDONICE

(PREFERENTIALE)

Teste afective si cognitive,

metode calitative si cantitative Exista o diferenta

intre produse?

Ce caracteristica difera

si cat de mult?

Are diferenta vreo influenta

pentru consumator?

Metode obiective Metode subiective

TESTE ANALITICE TESTE HEDONICE SAU

PREFERENTIALE 2

TESTE DE DIFERENŢIERE

Pentru a determina probabilitatea asemănării sau deosebirii dintre probe, sunt folosite următoarele teste:

testul de comparaţie în perechi

testul triunghiului

testul duo-trio

testul doi din cinci

testul „ A-non A”.

Diferentiere

Intrebare: ,,Pe care

dintre cele trei probe o

percepeti diferita de

celelalte doua?”

3

a) Test de comparaţie în perechi Este recomandat pentru:

- a determina dacă există o diferenţă perceptibilă a unei însuşiri particulare (de exemplu, senzaţia de dulce);

- a selecta, a antrena şi a verifica performanţele evaluatorilor;

- a compara două produse in ceea ce priveşte preferinţa, în cazul testelor directe cu consumatori.

Avantajele acestui test sunt simplitatea şi mai puţină oboseală senzorială pentru evaluatori.

Evaluatorii primesc un set de două probe (perechi). Aceştia desemnează proba pe care o consideră cea mai intensă din punct de vedere al însuşirii analizate. Una din probe poate fi probă martor. Se numără de câte ori este selectată fiecare probă.

Intrebarile privind compararea probelor pot fi de genul: ,,Care produs este

cel mai dulce?”, ,,Aranjati produsele in ordinea cresterii intensitatii aromei

de banana”, ,,Aranjati produsele pe o scara de la cel mai granular la cel mai

fin”. 4

b) Testul triunghiului

Acesta este un test de diferenţiere

care implică trei probe codificate, dintre care două identice, prezentate simultan. Evaluatorului i se cere să selecteze proba diferită.

Testul triunghiului se recomandă pentru:

determinarea diferentelor in cazul modificarii ingredientelor produsului, parametrilor de procesare, ambalare sau pastrare;

aprecierea existentei unei diferente in calitatea senzoriala globala a produselor;

selectarea şi instruirea evaluatorilor in ceea ce priveste abilitatea de a diferentia produsele care prezinta diferente perceptibile.

5

c) Testul duo-trio

Acesta este un test de diferenţiere în care proba de referinţă este prezentată prima. Aceasta este urmată de două probe codificate, din care una este identică cu cea de referinţă şi pe care evaluatorii sunt rugaţi să o identifice.

Testul duo-trio se foloseşte pentru a determina dacă există vreo diferenţă sau asemanare între o probă dată si proba de referinţă.

Testul este folosit, mai ales, atunci când proba de referinţă este foarte bine cunoscută de către evaluatori.

Metoda se recomanda in analizarea texturii atunci cand se determina diferentele care apar in modificarea ingredientelor, a tehnologiei de procesare sau pastrare. Se utilizeaza minim 16 evaluatori.

DFR

MCT PBY

6

d) Testul două din cinci

Este un test de diferenţiere care include cinci probe codificate, dintre care două sunt de un tip şi trei de un alt tip.

Acest test este cu precădere utilizat în aplicaţiile tactile, vizuale sau auditive.

Evaluatorilor li se prezinta un set de cinci probe codificate şi li se spune că două sunt de un tip şi trei sunt de un altul si li se cere să grupeze cele două seturi de probe.

Ordinea prezentării probelor trebuie să fie selectată la întâmplare din următoarele 20 de permutări distincte:

AAABB BBBAA AABAB BBABA ABAAB BABBA BAAAB ABBBA AABBA BBAAB ABABA BABAB BAABA ABBAB ABBAA BAABB BABAA ABABB BBAAA AABBB

Din punct de vedere statistic, acest test este mai eficient decat cele precedente. Numarul de evaluatori trebuie sa fie de minim 20.

A A

B B B

7

e) Testul „A – non A”

Acest test este de diferenţiere si poate fi folosit pentru

evaluarea probelor al căror aspect variază sau care lasă un persistent gust remanent.

Este util atunci cand nu se pot aplica testul duo-trio sau testul triunghiului. Este deosebit de folositor atunci când nu se pot obţine probe repetate strict identice.

Acesta este un test în care o serie de probe, care pot fi „A” sau „non A”, este prezentată evaluatorului după ce acesta a fost instruit să recunoască proba „A”.

Evaluatorului i se prezintă probele una câte una. Proba „A”, de referinţă, este prezentată evaluatorului de mai multe ori până când acesta poate să o recunoască. Se respectă un interval de timp suficient (de exemplu 2 pânâ la 5 min) între primirea probelor, iar în timpul unei sesiuni se examinează doar câteve probe.

8

METODE SPECIFICE ANALIZEI

DESCRIPTIVE Analizele senzoriale descriptive sunt

instrumentele cele mai sofisticate din arsenalul unui specialist in analiza senzoriala.

Aceste metode permit obtinerea unei descrieri senzoriale complete a unui produs, identificarea ingredientelor ascunse, a variatiilor procesului si determinarea celor mai importante caracteristici ale produsului.

Profilul de aroma este un test de descriere calitativa.

9

METODE SPECIFICE ANALIZEI

AFECTIVE Metoda scarii hedonice

- In aceste teste, consumatorii clasifica produsele in ordinea preferintei pe o scara ascendenta/descendenta;

- usor de realizat, simpla, efort minim, timp scurt

Exemplu de scara hedonica:

Punctaj Calificativ 9 puncte....... ,,imi place extrem de mult” 8 puncte...... ,,imi place foarte mult” 7 puncte....... ,,imi place moderat” 6 puncte....... ,,imi place putin” 5 puncte...... ,,nici nu-mi place, nici nu-mi displace” 4 puncte....... ,,imi displace putin” 3 puncte....... ,,imi displace moderat” 2 puncte....... ,,imi displace foarte mult” 1 punct......... ,,imi displace extrem de mult”

10

Principalul scop al testelor afective este evaluarea raspunsurilor personale ale clientilor curenti sau potentiali, referitoare la un produs, la o idee de produs sau la caracteristici specifice unui produs.

Testele afective sunt utilizate in mod deosebit de catre producatorii de bunuri de consum, dar si de prestatorii de servicii.

Testele sunt folosite pentru dezvoltarea unor produse si servicii care sa se vanda in in cantitati mari sau la un pret mai ridicat.

Pentru majoritatea produselor companiilor, volumul de testari este generat de diverse variatii si incercari in timpul procesului de fabricare, de materiile prime, ceea ce conduce spre realizarea unui panel de consumatori.

In cadrul unui sondaj de opinie, panelul reprezinta un esantion permanent (format din indivizi, familii, puncte de desfacere, etc.), reprezentativ in cadrul populatiei studiate, care face obiectul unor investigatii repetate, la intervale regulate de timp.

Un panel permite masurarea evolutiei unui fenomen in timp, stabilirea punctelor de vanzare privilegiate, a numarului, profilului si comportamentului cumparatorilor, studierea concurentei, etc.

Imbunatatirea produsului/ Optimizare:

Datorita competitiei intense, companiile cauta constant metode de

imbunatatire si optimizare a produselor, astfel incat sa poata livra

consumatorilor ceea ce acestia asteapta, la un pret mai bun fata de cel al

concurentei.

Un plan de imbunatatire a produsului cauta, in general, sa dezvolte unul

sau doua atribute cheie ale produsului, pe care consumatorii le-au indicat

ca ar avea nevoie de imbunatatiri.

In vederea imbunatatirii produsului, sunt realizate prototipuri, testate prin

compararea cu anumite calitati si insusiri cunoscute, pentru a verifica daca

eventualele diferente fata de proprietatile dorite sunt perceptibile, iar apoi

sunt testate de catre consumatori, pentru determinarea gradului de

imbunatatire perceput pentru produsul respectiv si, reflectarea imbunatatirii

produsului prin punctajele obtinute in urma testelor de acceptare si

preferinta ale acestuia.

Evaluarea potentialului pietei:

In mod obisnuit, evaluarea potentialului pietei este o activitate a departamentului de marketing, care la randul lui, va consulta departamenul de evaluari senzoriale in legatura cu aspectele ce privesc: cerintele consumatorilor (cum ar fi caracteristici cheie ce descriu diferente intre produse), metoda de testare si datele obtinute anterior prin evaluare senzoriala.

Evaluarea se realizeaza tinand cont de:

- intentia de achizitionare a produsului;

- pretul de achizitie;

- obiceiuri curente de cumparare;

- obiceiuri de consum alimentar;

- efectele ambalajului si ale reclamei;

- confortului utilizarii produsului.

Subiectii/consumatorii in testele afective:

De fiecare data cand se realizeaza un test senzorial, este selectat un grup

reprezentativ de subiecti, care inregistreaza si declara periodic cumpararile

de produse de larg consum efectuate: locul si data cumpararii, marci de

produse, cantitati, pret de achizitie etc.;

Criterii ce pot fi luate in considerare in selectarea esantionului de subiecti:

- Grupul de utilizatori. Pe baza ratei de consum sau in functie de utilizarea

unui produs de diferite categorii de persoane, consumatorii sunt clasificati

drept utilizatori neinsemnati, moderati si importanti;

- Varsta. Varstele cuprinse intre 4-12 ani sunt recomandate pentru testarea

jucariilor, dulciurilor si cerealelor; adolescentii de 12-19 ani cumpara haine,

reviste, bauturi racoritoare si distractie; adultii tineri de 20-35 de ani primesc

cea mai mare atentie in astfel de teste, datorita numarului mare de persoane

ce se incadreaza in aceasta grupa de varsta, datorita consumului mare de

produse si posibil datorita absentei cheltuielilor familiare;

- Genul. Cu toate ca femeile cumpara mai multe bunuri de larg consum si

haine, barbatii cumpara mai multe masini, alcool si divertisment; diferentele

dintre obiceiurile de cumparaturi dintre femei si barbati tind sa se diminueze.

Surse de subiecti pentru testarea produsului:

1. Angajatii:

- sunt familiari cu caracteristicile produsului, constituind un bun reper, la fel ca si consumatorii regulati;

- tind sa gaseasca motive pentru a prefera produsele la crearea carora au participat ei sau colegii lor;

- pot sa nu distinga caracteristicile dorite fata de cele nedorite, in acelasi fel ca restul consumatorilor; de exemplu, angajatii pot sti daca s-a produs o schimbare recenta in procesul de obtinere a unui produs, iar acest lucru ii va face sa prefere acel produs si vor da mai putina importanta altor caracteristici.

2. Rezidentii din zona locala:

- o alta abordare pentru companie este sa dezvolte o baza de date proprie cu rezidentii locali; chiar daca acest lucru necesita anumite costuri si un suport intern pentru dezvoltare, compania va avea acces la persoane ce vor participa ulterior la diverse testari.

3. Restul populatiei:

- testarea populatiei surprinde in mod automat raspunsurile din partea grupurilor tinta, prin recrutarea consumatorilor ce indeplinesc criterii specifice de selectare

Alegerea locatiei de testare:

1. Testele in laborator: - pregatirea si prezentarea produsului pot fi atent controlate;

- culoarea si alte aspecte vizuale ce nu pot fi controlate in totalitate pot fi mascate, astfel incat subiectii sa se poata concentra asupra diferentelor de savoare si textura ale produsului analizat;

- locatia poate sugera ca testarea produselor realizate in cadrul companiei poate influenta asteptarile persoanelor testate datorita experientei anterioare.

2. Testele in locatii centrale: - subiectii evalueaza produsul in conditii controlate de organizator; orice

neintelegere poate fi clarificata, obtinandu-se astfel raspunsuri exacte;

- produsele sunt testate de consumatorii finali; acest lucru asigura validitatea rezultatelor;

- conditiile sunt favorabile in cazul testarii unui numar mare de persoane;

- produsul este testat in conditii artificiale.

3. Testele in casele consumatorilor: - efectele produsului asupra consumatorului, obtinute in urma utilizarii repetate

a produsului pot furniza informatii referitoare la potentialul unei vanzari repetate a produsului;

- pot fi utilizate planuri statistice.

ALEGEREA SI INSTRUIREA CORECTA A ECHIPEI DE EVALUATORI:

- Chestionar Preselectie

EVALUATORI:

- „ evaluatori”- care nu trebuie să îndeplinească anumite criterii precise de selecţie şi instruire sau oameni care au mai luat parte la cateva teste senzoriale (asesor iniţiat);

- „evaluatori selectaţi” - sunt persoane care au fost selectaţi şi instruiţi, pentru anumite teste senzoriale particulare;

- ,,evaluatori experţi”- sunt evaluatori care au fost selectaţi şi instruiţi pentru o varietate de metode de analiză senzorială şi care au demonstrat o acuitate particulară în activitatea din panel.

17

CONDITII GENERALE

DE TESTARE

Cabinele de testare amenajate conform ISO 8589:1988 (din punct de vedere fizic, toti factorii trebuie sa duca la amplificarea sensibilitatii): zona de preparare, zona de pastrare (inainte de preparare, dupa si in momentul servirii).

culoarea alba, lumina alba pentru determinarile uzuale, lumina

colorata pentru mascarea diferentelor de culoare.

temperatura (18 – 220C)

umezeala relativa 45 – 55 %

Panelurile descriptive, de obicei, au 8-12 evaluatori. Panelurile vor avea cel mult 20 sau 30 de evaluatori, cand scopul este testarea pentru alterari la care numai o minoritate poate fi sensibila.

18

LOCATIA

Zona de testare trebuie situată central, usor de gasit,

lipsita de aglomeratie si confuzie, confortabila,

linistita, cu temperatură controlată, fara mirosuri si

zgomote.

O buna locatie este aceea pentru care majoritatea

membrilor panelului se deplaseaza in drumul lor spre

masa de pranz sau cea de dimineata.

Primele camere de testare au permis de la 6-10

subiecti si au constat dintr-o masa de laborator sau

masă de conferinta pe care mostrele au fost plasate.

Necesitatea de a preveni interacţiunea dintre membrii

panelului a condus la conceptul de compartimentare

astfel evitand unele prejudicii şi distragerea atentiei

(fig.1).

Cabinele pot fi aranjate una

langa alta, in forma de L sau cu

doua seturi de trei pana la patru

cabine fata in fata, vis-a-vis de

zona de deservire.

Forma L reprezinta cel mai

eficient mod de utilizare a

conceptului de «lucru in triunghi»

in proiectarea bucatariei,

conducand la reducerea timpului

si a distantei parcurse de

tehnicieni pentru furnizarea

mostrelor.

Caracteristici speciale ale cabinelor

O chiuveta mica din otel inoxidabil si un robinet apa lipsita de miros sunt incluse de obicei pentru clatire, in cazul probelor de tipul: apa de gura, pasta de dinti.

Sistem de semnalizare luminos care indica inceperea testarii sau a intrebarilor.

Lumina exterioara care sa indice cabinele disponibile subiectilor ce intra pentru evaluare.

Este mai avantajos ca zona de pregatire a probelor sa fie situata în apropiere, dar separata de camera de testare.

Tavitele cu mostre pot fi transportate la fiecare cabina daca acestea constau in probe inodore care isi vor pastra calitatile timp de 10-20 minute.

Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, zona de pregatire a mostrelor trebuie sa fie amplasata in spatele cabinelor si trebuie asigurata o trapa prin care tavita poate trece odata ce subiectul este la locul sau.

Exista trei tipuri de cai de acces care sunt folosite (fig.3): a) usa glisanta (verticala sau orizontala) necesita minimum de spatiu b) tip cutia de paine c) caruselul (banda rulanta)

Zona de evaluare descriptiva si de instruire

- Această activitate poate fi indeplinita la o masa in biroul conducatorului de

panel în cazul în care standardele pot servi ca mijloace de educare a

membrilor panelului.

- Daca analiza descriptiva este o solicitare uzuala sau daca necesitatile de

instruire si testare sunt mari, se recomanda urmatorul echipament:

o camera de conferinta cu mai multe mese

echipament audiovizual care poate include o tabla alba electronica

capabila de a copia rezultatele pe un hard disk extern

echipamente de pregatire separata pentru probele de referinta

Zona de pregatire

In mod uzual, zona de pregatire include accesul imediat la cele ce urmeaza, in

completarea oricarui echipament specializat folosit in functie de tipul probelor:

O banda de spalare (jgheab) cu trape prin care sa alunece tavitele cu probe

Banci, rafturi de bucatarie, cuptoare pentru pregatire

Refrigerator si congelator pentru stocarea probelor

Spatii de depozitare pentru sticlarie, vase, pahare de sticla, tavite, etc

Masini de spalat vase, dispozitive de uscare, compactoare de gunoi, cosuri de

gunoi, chiuvete.

Spatiu de depozitare pentru alimentele membrilor panelului, daca este cazul

Containere mari de gunoi menajer pentru eliminarea rapida a resturilor

produselor folosite, etc.

PREGATIREA SI PREZENTAREA

PROBELOR DE TESTARE

Probele sunt servite la temperatura uniforma si codificate cu numere de trei cifre alese la intamplare

Probele sunt prezentate simultan, daca este posibil, daca nu, monadic (in succesiune, una cate una).

Daca probele prezinta deosebiri la aspect care nu pot fi mascate si daca probele au arome puternice sau persistente (de exemplu alimente afumate sau condimentate, substante amare sau cu compozitie grasa), se va folosi prezentarea monadica.

Numarul probelor (prezentate o data – biscuiti sau prajituri 8 – 9; bere 6 -8; produse aromate 1-2 / test; evaluarea vizuala 20 – 30 probe pe test).

Momentul analizei senzoriale: dimineata, inaintea degustarii, nu trebuie

sa se consume alimente cu personalitate; dupa-amiaza se acorda ½ sau

1 ora dupa masa; produsele dulci intre 10 si 10.30.

Berea la cel putin 1 ora dupa pranz, preparatele de carne pe fondul unei

usoare infometari.

Clatirea se face cu apa cu gust neutru, necarbonatata, la temperatura

camerei, se mai pot folosi in cazul unor produse: paine, mere, telina.

25

ORDINEA PERCEPTIEI

EFECTUL DE CONTRAST: prezentarea unei probe de

calitate buna inaintea unei probe de calitate slaba - a doua va primi scor favorabil.

EFECTUL DE GRUP: o proba mai buna prezentata intr-un grup de probe de calitate inferioara va primi un calificativ mai slab decat daca ar fi fost prezentata singura.

EROAREA TENDINTEI CENTRALE: probele plasate in centrul unui set vor fi preferate celor din extremitati.

EFECTUL MARTORULUI (STANDARDULUI) degustatorii au tendinta sa caute sa identifice martorul intr-un set de probe.

EROAREA TIMP / POZITIE: foamea fata de prima proba –

indiferenta fata de ultima.

26

STANDARDE INTERNATIONALE ISO 13301:2002 Analiza Senzorială – Metodologie – Directive generale pentru masurarea

aromei si gustului detectarea urmelor printr-o procedura de alegere din trei alternative –

ISO 13302:2003 Analiza Senzorială - Metode de apreciere a modificărilor de aromă a produselor alimentare datorate ambalajului.

ISO 16820:2004 Analiza Senzorială - Metodologie - Analiza Secvenţială.

ISO/DIS 13300-2:2004 Analiza Senzorială – Ghid general pentru personalul laboratorului de evaluare senzorială

ISO 4120:2004 Analiza Senzorială – Metodologie - Testul Triunghiului

ISO 4121:2003 Analiza Senzorială – Linii directive pentru utilizarea scalei de răspuns cantitativ

ISO 13299:2003 Analiza Senzorială – Metodologie - Directive generale pentru stabilirea unui profil senzorial

ISO 6564-1985 Analiza senzoriala – Metodologie – Metode ale profilului de aroma

ISO 5496:1992 Analiza Senzorială – Metodologie – Iniţiere şi specializare ale evaluatorilor pentru detectarea şi recunoaşterea aromelor

ISO 10399:2004 Analiza senzoriala – Metodologie – Test duo-trio

ISO 13.3001:2004 Analiza senzoriala – Recomandari generale pentru echipa dintr-un laborator de analiza senzoriala

ISO 8586(1):1993 Analiza senzoriala - Recomandari generale pentru selectia, instruirea si monitorizarea evaluatorilor. Partea 1. Selectarea evaluatorilor.

ISO 8589:2007 Analiza senzoriala – Recomandari generale pentru design-ul camerelor de testare.

ISO 5495:2005 Analiza senzoriala – Metodologie – Test de comparare perechi.

ISO 4121:2003 Analiza senzoriala – Metodologie – Evaluarea produselor alimentare prin metode folosind scari

ISO 5497:1982 Analiza senzoriala – Metodologie – Recomandari pentru prepararea probelor pentru care analiza senzoriala directa nu este potrivita.

ISO 8588:1987 – Analiza senzoriala-Metodologie testul ,,A” - ,,non A”. 27

MASURAREA

RASPUNSULUI

SENZORIAL

28

Numele celor trei produse alimentare (mar, para, banana) confera datele nominale.

In cazul exemplificarii datelor ordinale avem trei felii de paine de secara ordonate in functie de incarcatura semintelor de secara.

Cele trei bauturi formeaza o scara de interval si sunt separate de intervale constante ale cantitatii de zahar.

In ultimul exemplu sunt masurate substantele volatile din cele trei cesti de cafea. A se observa ca ilustratia arata o scara fizica si chimica.

29

Cele mai frecvent folosite metode de masurare a raspunsului senzorial sunt:

Clasificarea: probele evaluate sunt sortate pe grupe care difera intr-o maniera nominala (ex. marmura sortata in functie de culoare)

Discriminarea: metodele folosite in comert (ex. discriminarea carnii)

Randuirea: probele (de regula trei sau sapte) sunt aranjate in functie de intensitatea sau gradul unui anumit ingredient.

Scalarea: subiectii judeca proba prin referirea la o scara numerica (de cele mai multe ori de la 0-10), pe care au fost invatati sa o foloseasca.

Pot sa apara doua surse majore de variatie:

diferente intre perceptia de catre subiecti a stimulului;

diferente de exprimare a acestor perceptii de catre subiecti.

Pragul senzorial variaza de la o persoana la alta, iar verdictul dat de un grup mic de panelisti (4-7) are o variatie foarte mare in raport cu populatia generala, de aceea se recomanda grupuri de 20 - 30 sau chiar mai multe persoane.

Aceste variatii pot fi reduse prin exercitiu si prin selectia cu grija a terminologiei si a tehnicilor folosite.

30

1. CLASIFICAREA

In testele de clasificare: se cere sa se selecteze un atribut sau atributul care descrie stimulul, subiectii fac un semn in dreptul termenilor sau a termenului care descrie proba cel mai bine (Dulce, Sarat, Acru, Combinat, Cremos, Racoritor, Consistent -cu pulpa, Natural, Persistent).

Alegerea corespunzatoare a termenilor corecti - este esentiala pentru o interpretare corecta; selectia acestora constituie un prim punct critic.

Atentionari:

Daca un produs are defecte evidente, iar termenii care descriu aceste defecte nu sunt inclusi in lista, panelistii vor folosi un alt termen din lista pentru exprimarea acestora.

Daca lista cu termeni oferita omite sa mentioneze unele atribute (diferente reale intre produse sau importante caracteristici ale unui produs), se va folosi din lista un termen apropiat care sa descrie senzatia perceputa.

Pentru obtinerea de rezultate folositoare se vor selecta acei termeni care se bazeaza pe caracteristicile reale ale produsului. Aceasta ar insemna o preexaminare a probelor de catre o echipa bine antrenata pentru asigurarea ca toate atributele sunt prezente pe liste.

31

2. Discriminarea

metoda de evaluare folosita in mod frecvent in comert

depinde de gradul de pregatire al expertilor in ceea ce priveste o scara folosita

scalele folosite au, de obicei, patru sau cinci pasi ca: “Ales”, “Extra”, “Obisnuit” si “Respins”.

Exemple de probe supuse discriminarii senzoriale sunt: cafea, ceai, condimente, unt, peste si carne.

3. RANDUIREA

In cazul acestei metode, trei sau mai multe probe trebuie aranjate in ordinea intensitatii unui atribut specific (ex. cinci probe de cereale trebuie clasificate in functie de preferinta).

probei aleasa prima i se atribuie “1” celei aleasa a doua “2” etc.

Numerele obtinute pentru fiecare proba sunt adunate iar suma rezultata indica pozitia acestuia la nivelul clasamentului.

Aceasta pozitie nu poate fi folosita la masurarea intensitatii dar ea este utila pentru alte teste semnificative cum ar fi testul λ 2.

32

4. SCALAREA

AVANTAJE:

metoda este mai rapida,

necesita o pregatire mai redusa,

are o aplicabilitate larga.

DEZAVANTAJE:

panelistii trebuie sa fie foarte familiarizati cu atributul testat.

folosind putine probe discriminarea nu se poate face la fel de bine ca si cand am folosi o scara.

Rezultatele depind foarte mult de cat de bine panelistii sunt familiarizati cu atributul testat si cu scala folosita; in aceasta directie se poate aplica:

Scalarea universala

Scalarea produs-specifica

Scalarea atribut-specifica

O problema comuna cu scalele este aceea ca panelistii tind sa foloseasca

sectiunea de mijloc, rezultatul putand fi astfel distorsionat.

33

Uneori se evita numerele 0, 1, si 2, tinzand sa se atribuie aceste numere

unor probe cu o intensitate foarte scazuta, probe care pot sa nu fie supuse

investigarii, si numerele 7, 8, si 9, sunt evitate in vederea anticiparii unei

probe cu o intensitate foarte mare.

Se poate aplica:

Scalarea pe categorii,

Scalare lineara,

Estimarea magnitudinii.

34

Scara liniara

• panelistul clasifica intensitatea stimulului prin efectuarea unui semn pe o linie orizontala acolo unde se considera ca s-a perceput stimulul.

• Semnul de pe scara va fi transformat intr-un numar prin masurarea manuala a pozitiei fiecarui semn cu ajutorul unei rigle transparente, sau unui dispozitiv digital legat la un computer sau prin introducerea directa a datelor in calculator.

• Dispozitivul digital face conversia pozitiei in numere pe baza unui program si trimite apoi datele la un calculator pentru analiza

35

METODE

STATISTICE

AVANSATE

36

Pentru a analiza rezultatele celor mai multe teste senzoriale sunt

necesare tehnicile statistice de baza, dar cand obiectivele studiului

depasesc simple estimari este necesara aplicarea unor metode statistice

avansate.

Studiile senzoriale rareori includ un singur raspuns variabil. Cel mai des

exista mai multe variabile, obiectivul studiului fiind acela de a determina

modul in care raspunsurile “multivariate” diferite relationeaza intre ele.

Principalele metode statistice avansate prezentate in acest capitol sunt:

analiza de corespondenta ٭

analiza componentelor principale (PCA) ٭

analiza de grup (cluster) ٭

analiza de regresie ٭

regresia componentelor principale ٭

minimul patratelor partiale si ٭

.analiza de diferentiere ٭

37

1. Analiza de corespondenta

Reprezinta cea mai simpla dintre tehnicile “multivariate”.

Modelele de corespondenta pot varia pe categorii de produse, regional sau de la un segment de piata la altul.

Este utilizata pentru a identifica grupurile de raspunsuri care pot varia in moduri similare, eventual distincte fata de alte astfel de grupuri. Si pentru a determina cat de puternica este relatia dintre datele provenite din surse diferite.

2. Analiza componentelor principale (PCA)

Este o tehnica statistica folosita pentru a identifica cel mai mic numar de variabile latente, numit al “componentelor principale”, prin care se explica cea mai mare variabilitate. Adesea se poate explica pana la 75-90 % din totalul variabilitatii dintr-un set de date constand din 25-30 de variabile cu doar 2-3 componente principale.

PCA analizeaza structura de corespondenta a unui grup cu multiple observatii si identifica axa de-a lungul careia are loc maximum de variabilitate a datelor. Aceasta axa se numeste prima componenta principala. Cea de-a doua componenta principala este axa de-a lungul careia exista cea mai mare suma de variabilitate ramasa, iar aceste doua axe trebuie sa fie perpendiculare reciproc.

38

3. Analiza de grup (cluster) Identifica grupurile de observatii pe baza gradului de asemanare dintre valorile lor

(diferite atribute colectate dintr-o singura proba sau un singur atribut colectat dintr-o varietate de probe).

In prezent exista un numar mare de algoritmi utilizati in analiza de grup, dintre acestia cei mai cunoscuti sunt metoda ierarhica si metoda non-ierarhica.

Una dintre aplicatiile analizei de grup deosebit de importanta in testele de acceptare senzoriala este aceea a indentificarii grupurilor de respondeti care au diferite modele de preferinte.

4. Analiza de regresie Relationeaza evaluarea unei variabile dependente continua cu valuarea

uneia sau a mai multor variabile independente.

Regresia este utilizata pentru a estima evaluarea unui raspuns sau pentru a determina ce schimbari dintr-o variabila provoaca modificari intr-o alta variabila si cum au loc acestea.

Reprezentarea grafica a datelor obtinute este esentiala pentru reusita analizei de regresie.

Regresia poate fi: liniara simpla sau liniara multipla.

39

4.1. Regresia liniara simpla

In regresia liniara simpla, valoarea unei variabile dependente, y, se anticipeaza utilizand valoarea unei variabile independente, x, printr-un model liniar de forma:

y = β0 + β1x + ε

unde β0 si β1 sunt parametri ai ecuatiei de regresie, care vor fi estimati in studiu si ε este deviatia inexplicabila dintre valoarea calculata a lui y si valoarea estimata numita reziduala.

4.2. Regresia liniara multipla

Analiza regresiei multiple este o extensie a regresiei liniare simple care permite includerea multiplelor variabile independente in ecuatia regresiei pentru y.

O parte integrala a analizei implica aprecierea valorii fiecarui termen considerat pentru includere in model.

Toate diagnosticele folosite pentru a evalua calitatea modelului in regresie liniara simpla sunt folosite pentru a determina cat de bine este reglat modelul regresiei liniare multiple.

40

5. Regresia componentelor principale

● Regresia principalelor componente (PCR) este o combinatie directa de PCA si regresie.

● Factorii identificati cu PCA sunt ordonati conform cu gradul din variabilitate in datele originale.

● Si regresia este folosita pentru a generea un model PCR care include doar acei factori care sunt din punct de vedere statistic variabile independente semnificative.

● Abordarea in trepte a PCR permite cercetatorului sa identifice care dimensiuni fundamentale de variabilitate senzoriala "conduc" acceptarea si care nu.

6. Analiza discriminatorie

analiza discriminatorie este o tehnica multivariata, ce este utilizata pentru a

clasifica obiecte in categorii predefinite (definite de o variabila dependenta discreta). Este dezvoltata o functie matematica utilizand un numar independent de variabile, pentru a discrimina categoriile din care provin. De exemplu, se poate utiliza un set de date descriptive pentru a clasifica un produs finit ca fiind acceptabil sau neacceptabil, provenind din perspectiva controlului de calitate sau din masuratori instrumentale ce pot fi folosite pentru a determina sursa (exemplu, tara sau producatorul) al unui ingredient primar.

calitatea functiei discriminante este masurata de proportia obiectelor ce sunt corect clasificate.

41

42

7. Harta preferintelor

Harta preferintelor este o colectie de tehnici multivariate ce ilustreaza relatiile dintre datele senzoristice (uneori si instrumentale) si gradul de asteptare al consumatorului

Se pot folosi ca date primare - asteptariile consumatorului (pentru harta interna) sau se pot folosi limitele atributelor generate de senzoristica (pentru harta externa).

PLS foloseste integrat ambele surse de date pentru a produce schite.

7.1. Schita de preferinte interna schita de preferinte interna este o aplicatie a PCA (principal components

analysis)

Orientarea atributelor unele fata de altele releva corelatiile interne ale acestora.

Atributele ce cad aproape unele de altele pe schita sunt pozitiv corelate, atributele ce cad in parti opuse ale schitei sunt negativ corelate unele de altele.

43

7.2. Schita de preferinte externa

o schita de preferinta externa este mult mai complicata de realizat fata de una interna.

trebuie utilizate trei metode statistice de analiza.

PCA este utilizata pentru a dezvolta o harta perceptuala a produsului, bazata pe analiza senzoriala a produselor

un segment de preferinte asemanator este un grup de respondenti ce prezinta paterne similare, de-a lungul unui test, dar unde obiceiul este diferit.

7.3. Construirea unei hartii perceptuale

harta perceptuala a unui produs este obtinuta utilizand PCA, pe baza unor date obtinute de la produs

produsele formeaza randurile (observatiile) pe o foaie si datele de senzoristica formeaza coloanele (variabilele), datele principale extrase din schita poarta numele de masuri cheie ale spatiului perceptiv

Inainte de a realiza un studiu PCA, trebuie sa se decida daca toate produsele si toate atributele trebuie incluse in analiza.

44