Studiul

Formarea/dezvoltarea profesională a personalului didactic la nivelul instituţiei

şcolare

Cara Angela,doctor în pedagogie, conferenţiar cercetător,

Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

12 februarie 2006

Cuprins:

Introducere 3

1. Sistemul formării/dezvoltării profesionale a personalului didactic din Republica Moldova 4

2. Structura organizatorică a sistemului formării/dezvoltării profesionale a personalului didactic la nivelul instituţiei şcolare 6

2.1. Asumarea de responsabilităţi privind formarea/dezvoltarea profesională a personalului didactic la diverse niveluri : central, raional, local 6

2.2. Funcţiile/atribuţiile responsabililor cu formarea/dezvoltarea profesională a cadrelor didactice în cadrul sistemului de formare continuă din Republica Moldova 8

2.3. Structurile instituţionale existente a formării/dezvoltării profesionale a personalului didactic în cadrul instituţiilor şcolare din Republica Moldova 9

2.4. Dezvoltarea profesională şi autoformarea la nivel de unitate şcolară 13

3. Evaluarea procesului de dezvoltare profesională a cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară 16

3.1.Standarde profesionale pentru evaluarea competenţelor formării continuă a cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară 16

3.2. Evaluarea calităţii performanţelor cadrelor didactice la clasă 27

4. Strategia dezvoltării profesionale continuă la nivelul instituţiei şcolare 30

4.1. Experienţe internaţionale privind strategia dezvoltării profesionale continuă la nivelul instituţiei şcolare 30

4.2. Principii, modalităţi existente de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice la nivelul instituţiei şcolare din Republica Moldova 32

4.3. Descrierea „bunelor practici” de dezvoltare profesională continuă, de autoformare utilizate în cadrul instituţiilor şcolare. 33

4.4. Strategii la nivelul unităţii şcolare pentru ameliorarea dezvoltării profesionale continuă a cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară 37

Concluzii şi recomandări 39

Bibliografie 42

Anexa1. Lista unităţior şcolare 43

Anexa 2. Chestionar 44

2

Introducere

„Conceptul de formare continuă defineşte liniile pedagogice esenţiale pentru activitatea de perfecţionare a cadrelor didactice, linii conturate la nivelul sistemelor de învăţămînt, pe fondul evoluţiilor înregistrate în anii 1975-1985, prin consolidarea reformelor deja întreprinse şi reevaluarea priorităţilor într-o societate bazată pe tehnologii avansate. Formarea continuă răspunde la aceste evoluţii şi la problemele lor integrabile în contextul mai larg al educaţiei permanente. Depăşind semnificaţia tradiţională, de „remediu la caranţele formării iniţiale insuficientă pentru întreaga carieră profesională” (didactică), formarea continuă, în accepţia sa (post) modernă, „începe să fie concepută ca un proces de lungă durată şi de învăţare permanentă”, cu două funcţii generale: a) perfecţionarea şi înnoirea practicilor profesionale prin „actualizarea cunoştinţelor însuşite în timpul formării iniţiale”, b) completarea formării iniţiale, inclusiv prin „schimbarea eventuală a orientării profesionale, cu noi competenţe sancţionale prin diplome”. Aceste funcţii, accentuate în mod specific la nivelul unor sisteme de educaţie, generează formule diferite de organizare a formării continuă: formare în timpul profesiei, formare avansată, formare de/pentru (re) calificare... La nivel de politică a educaţiei, toate variantele evocate vizează perfecţionarea personalului didactic. La nivel conceptual, formarea continuă „ar putea fi definită drept ansamblu de activităţi şi de practici care cer implicarea educatorilor pentru amplificarea cunoştinţelor proprii, perfecţionarea deprinderilor, analiza şi dezvoltarea atitudinilor profesionale”. (Apud: S. Cristea, Didactica Pro, nr.3 , 2001, pag.70)

Obiectivele generale ale formării continue se circumscriu următoarelor momente: (5, pag. 15)

- relaţionarea formării cu factorii sociali, economici şi comunicaţionali;

- expertiza pregătirii profesionale, instalarea profesionalismului în domeniu;

- contribuţia la realizarea schimbărilor din sistemul educaţional;

- valorificarea analitico – sintetică a noilor conţinuturi educaţionale;

- implementarea noilor strategii şi tehnologii;

- promovarea culturii educaţionale.

Principiile activităţii de formare continuă vizează :

- compatibilitatea demersului formării cu necesităţile sociale şi educaţionale;

- reacţia la nevoile imediate în baza analizei cererii de formare a previziunii;

- penetrarea sistemului educaţional în baza descentralizării şi a transferului de responsabilităţi;

- asigurarea ambianţei adecvate prin deversificarea metodelor de instruire, flexibilizarea programelor de formare etc.;

- facilitarea accesului la reprofilare;

- omogenizarea metodologică;

- participarea la colaborare şi parteneriatul;

- monitorizarea implicativă;

- evidenţa specificului socio – psihologic de vîrstă al educabilului.

3

Elaborarea studiului : “Formarea/dezvoltarea profesională a personalului didactic la nivelul instituţiei şcolare” este motivată de mutaţiile care preconizează a fi realizate în cadrul sistemului de formare continuă a cadrelor didactice din Republica Moldova :

Trecerea de la un sistem reglat de ofertă (statul oferă un anumit tip de formare continuă, iar profesorii, în lipsă de alternativă, urmează ceea ce li se oferă) la un sistem reglat de cererile, interesele şi necesităţile reale ale personalului didactic;

Deschiderea sistemului către ofertanţi multipli de formare şi, în consecinţă, către oferte multiple de formare şi conţinuturi de formare;

Încurajarea concurenţei libere, dar şi a parteneriatului între ofertanţi diverşi de formare, fapt care ar putea duce la ameliorarea calităţii generale a ofertei;

Încurajarea cadrelor didactice de a-şi asuma şi construi propriul traseu de formare continuă

1. Sistemul formării/dezvoltării profesionale a personalului didactic din Republica Moldova

Structurile de formare profesională continuă funcţionează în baza legislaţiei în vigoare, şi anume:

1. Constituţia Republicii Molodva, articolul 35 (1, 4, 5, 7,);

2. Legea învăţămîntului, articolul 28 şi articolul 35;

3. Concepţia formării personalului din învăţămîntul preuniversitar, aprobată prin Hotărîrea Colegiului METS nr.6.1.din 03.04.03;

4. Hotărîrea nr.1224 din 09.11.2004 a Guvernului Republicii Molodva “Cu privire la organizarea formării profesionale continue” (anexa: Regulament cu privire la organizarea formării profesionale continue);

5. Hotărîrea nr.253 – XV din 19.06.2003 a Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Concepţiei privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională a resurselor umane;

6. Hotărîrea nr.611 din 15.05.2002 a Guvernului Republicii Molodva cu privire la aprobarea Strategiei ocupării forţei de muncă în Republica Moldova;

7. Codul Muncii, titlul VIII “Formarea profesională”, capitolul I, articolele 212, 213, 214, capitolul II, articolul 215, capitolul III, articolul 216, 217, 218, 219, 220, 221;

8. Legea nr.102 – XV din 13.03.2003 a Republicii Molodva privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă;

9. Memorandumul asupra învăţămîntului continuu al Comisiei Comunităţii Europene de la Brussels, 30.10.2000, SEC (2000) 1832;

10. Regulamentul de acordare şi confirmare a gradelor didactice şi manageriale al Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului, 2006.

Formarea profesională continuă are ca obiective:

- pregătirea resurselor umane capabile să contribuie la creşterea competivităţii forţei de muncă şi dezvoltarea durabilă a societăţii;

- facilitarea integrării sociale a persoanelor în concordanţă cu aspiraţiile lor profesionale şi cu necesităţile pieţii muncii;

4

- crearea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea şi realizarea maximă a potenţialului intelectual şi creativ al personalităţii;

- actualizarea cunoştinţelor şi perfecţionarea pregătirii profesionale în ocupaţia de bază, precum şi în ocupaţii înrudite;

- recalificarea, determinată de restructurarea economică, de mobilitatea socială sau de modificări ale capacităţii de muncă;

- asigurarea protecţiei şi reintegrării sociale a specialiştilor.

Formarea profesională continuă se face prin:

Calificare - dobîndirea unui ansamblu de competenţe profesionale care permit persoanei interesate să desfăşoare activităţi specifice unei ocupaţii sau profesii;

Perfecţionare – dezvoltarea competenţelor profesionale în cadrul aceleiaşi calificări;

Specializare – obţinerea de cunoştinţe şi deprinderi într-o arie restrînsă din sfera de cuprindere a unei ocupaţii;

Obţinerea unei calificări suplimentare – însuşirea cunoştinţelor speciale şi obţinerea competenţelor specifice unei noi ocupaţii sau profesii înrudite cu cea precedentă;

Recalificare – obţinerea de competenţe necesare unei noi ocupaţii sau profesii, deferită de cea dobîndită anterior.

Formarea profesională continuă se realizează în instituţii educaţionale de formare profesională continuă specializate şi în alte tipuri de instituţii de învăţămînt de stat ori privat, care sînt supuse acreditării academice sau care activează în bază de licenţă şi sînt abilitate pentru această activitate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Formele de formare profesională continuă sînt:

cursuri organizate de angajatori în cadrul unităţii proprii sau de instituţiile specializate în formarea profesională;

cursuri şi programe de perfecţionare sau recalificare;

stagii de practică şi specializări în unităţi din ţară sau din străinătate;

seminare, conferinţe, mese rotunde, ateliere;

cursuri de formare continuă la distanţă;

alte forme prevăzute de lege.

Periodicitatea formării profesionale continue a angajaţilor este determinată de întreprinderea care oferă locul de muncă, dar nu mai rar decît o dată în patru ani.

Formarea profesională continuă se realizează în baza programelor speciale, elaborate şi aplicate de instituţiile cu activitate în domeniu, utilizîndu-se metode interactive cu accent pe demersurile multimedia: formare prin corespondenţă, formare la distanţă, conferinţe video, instruire asistată de calculator şi altele.

Sistemul naţional de formare profesională continuă reprezintă totalitatea organelor, organizaţiilor, instituţiilor, a căror activitate este orientată spre formarea profesională continuă. În scopul realizării obiectivelor formării profesionale continue, subiecţii sistemului conlucrează între ei şi, în limitele competenţelor lor, exercită funcţiile ce ţin de instruirea permanentă.

5

2. Structura organizatorică a sistemului formării/dezvoltării profesionale a personalului didactic la nivelul instituţiei

şcolare

2.1. Asumarea de responsabilităţi privind formarea/dezvoltarea profesională a personalului didactic la diverse niveluri : central, raional, local

„Perfecţionarea cadrelor didactice reprezintă o activitate cu conţinut pedagogic şi social proiectată, realizată şi dezvoltată în cadrul sistemului de învăţămînt, cu funcţie managerială de reglare-autoreglare continuă a procesului de învăţămînt, la toate nivelurile sale de referinţă (funcţional – structural-operaţional).

La nivel funcţional, perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de convertire practică a finalităţilor de sistem (ideal, scopuri ale educaţiei) în obiective angajate în cadrul procesului de învăţămînt, în mediul şcolar şi extraşcolar.

La nivel structural, perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de valorificare deplină a tuturor resurselor pedagogice (informaţionale, umane, didactico – materiale, financiare) existente la nivel de sistem şi de proces.

La nivel operaţional, perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de proiectare, realizare, dezvoltare şi finalizare a activităţilor specifice procesului de învăţămînt (lecţii, cursuri, seminarii, lucrări practice, ore de dirigenţie, activităţi extraşcolare/cu elevii, cadrele didactice, părinţi, alţi reprezentanţi ai comunităţii educative; activităţi: manageriale, metodice, de asistenţă psihopedagogică şi socială, de orientare şcolară şi profesională, de consiliere etc.), în condiţii optime, corespunzător contextului intern şi extern existent, pe termen scurt, mediu şi lung”.(3, pag.69)

Rolul principal în organizarea formării profesionale continue în Republica Moldova revine Guvernului care aprobă strategii, programe naţionale şi documente normative în domeniul dezvoltării resurselor umane, strîns legate de politica naţională privind dezvoltarea durabilă.

Elaborarea cadrului normativ, metodico – organizatoric şi didactic, a strategiilor, programelor, curriculumurilor, procedurilor de certificare şi a indicilor de evaluare ţine de competenţa autorităţilor publice centrale şi se coordonează cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului, ministerle de resort, în conformitate cu abilităţi ce le revin.

Activitatea de formare continuă este coordonată de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi se realizează în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei – ca centru coordonator, precum şi în cadrul instituţiilor de învăţămînt superior, Institutului de Instruire Continuă şi altor structuri instituţionalizate.

Formarea profesională continuă este asigurată de către formatori, specialişti şi practicieni de performanţă în domeniul din ţară sau din străinătate.

La nivel teritorial formarea/dezvoltaea profesională continuă a cadrelor didactice din cadrul unităţilor şcolare este asigurată de către metodiştii Centrului metodic, precum şi de către personalul Direcţiilor Generale Educaţie, Tineret şi Sport.

În conformitatea cu Regulamentul – tip al Direcţiei Judeţene de Învăţămînt, Tineret şi Sport aprobat prin Hotărîrea Colegiului Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei nr. 13/3 din 27 iulie 1999 Direcţia Generală Judeţeană de Învăţămînt, Tineret şi Sport constituie un organ de conducere a învăţămîntului în teritoriu care îşi desfăşoară activitatea în baza Legii privind administraţia publică locală, a Legii învăţămîntului, Legii cu privire la tineret, actelor

6

normative, ordinelor, dispoziilor şi instrucţiunilor emise de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, deciziilor administraţiei judeţene.

Direcţia Judeţeană este subordonată Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei, în plan ştiinţifico – didactic.

Direcţia judeţeană conform Regulamentului :

- asigură perfecţionarea continuă a procesului educaţional, desfăşoară activităţi educative şi sportive;

- organizează, îndrumă şi sprijină activitatea de perfecţionare a cadrelor didactice, a cadrelor responsabile de lucrul cu tineretul, studiază, generalizează şi promovează experienţa pedagogică avansată, stimulează activitatea de cercetare ştiinţifică a cadrelor didactice, elaborează instrucţiuni cu caracter metodic pentru instituţiile din subordine;

- coordonează activitatea centrului metodic;

- asigură cadrele didactice cu informaţie ştiinţifică de specialitate, proiectează şi desfăşoară consfătuiri, seminare, conferinţe, simpozioane, spartachiade, sondaje sociologice în problemele tineretului.

Organele administrative şi consultative în cadrul Direcţiei Judeţene sunt: Consiliul de Administraţie şi Consiliul Consultativ al Direcţiei Generale Judeţene de Învăţămînt.

Consiliul de Administraţie coordonează întreaga activitate a Direcţiei Judeţene şi exercită următoarele atribuţii:

- analizează activitatea de pregătire, perfecţionare şi atestare a cadrelor didactice şi întreprinde măsuri în vederea îmbunătăţirii ei;

- analizează eficienţa procesului educaţional din instituţiile de învăţămînt din subordine.

Pe lîngă Direcţia Generală Judeţeană funcţionează serviciile:

- Centrul metodic

- Comisia metico – psiho – pedagogică

În cadrul DGÎTS activează secţia inspectare şi evaluare şi centrul metodic. Secţia inspectare şi evaluare este dirijată de şeful secţiei respective, concomitent fiind şi şef adjunct al direcţiei generale, avînd în subordine inspectori şcolari.

Obiectivele activităţii Centrului metodic constau în dirijarea optimală şi eficientă a a activităţii metodico – ştiinţifice a cadrelor didactice, dirijarea activităţilor şi formelor de formare continuă a acestora, asigurarea didactică a activităţilor în contextul experimentării aspectelor reformatoare ale sistemului educaţional, racodarea activităţilor cu cadrele didactice la cerinţele de ultimă oră, tendinţa permanentă în satisfacerea nevoilor metodologice ale cadrelor didactice, evaluarea activităţii didactice, asigurarea didactică şi metodică a procesului de atestare a cadrelor didactice etc.

Activităţile de formare/dezvolare profesională continuă a personalului didactic la nivel de unitate şcolară sînt reflectate în planurile complexe de activitate ale Direcţiilor Generale Educaţie, Tineret şi Sport.

Formarea/dezvoltarea profesională a personalului didactic la nivel de unitate şcolară este reglementată de proiectul instituţional de dezvoltare a unităţii şcolare, proiectarea căruia se axează pe dezvoltarea următoarelor domenii funcţionale:

- dezvoltarea curriculară;

- dezvoltarea resurselor umane;

- atragerea resurselor financiare şi dezvoltarea bazei materiale;

- dezvoltarea relaţiilor comunitare.

7

Problemele formării/dezvoltării profesionale continuă a personalului didactic la nivel de unitate şcolară sînt discutate în cadrul şedinţelor Consiliului Profesoral, Consiliului metodic, şedinţelor Catedrelor metodice.

2.2. Funcţiile/atribuţiile responsabililor cu formarea/dezvoltarea profesională a cadrelor didactice în cadrul sistemului de formare continuă din Republica

Moldova

„Activitatea de formare continuă a cadrelor didactice evoluează în două contexte complementare: a) la nivelul şcolii „ca abordare disctinctă a schimbării educaţionale care amplifică rezultatele elevilor şi întăreşte capacitatea şcolilor de a face faţă schimbării” b) la nivelul unor relaţii de parteneriat ca răspuns la un ansamblu de cereri sociale, aflate în continuă expansiune şi diversificare.

Ca factor intern, perfecţionarea personalului didactic contribuie la îmbunătăţirea culturii şcolare, a relaţiilor interpersonale, în condiţii în care profesorii şi elevii promovează învăţarera prin ei înşişi. În această perspectivă intervin activităţile curente organizate la nivel de : consiliul profesoral, consilul consultativ, comisii/catedre metodice, cercuri pedagogice, cabinete de asistenţă psihopedagogică, lecţii deshise, studiul individual, recenzii, lectorate şi conferinţe pedagogice.

Ca factor de parteneriat, perfecţionarea cadrelor didactice permite reglarea-autoreglarea continuă a practicii pedagogice în raport de o pluralitate de roluri asumate sau pe cale de a fi asumate ca urmare a cererii sociale: educator, instructor, metodist, evaluator, cercetător, manager, consilier animator, agent al comunităţii locale, profesor-autor de lecţii/cursuri susţinute în regim de învăţămînt deschis la distanţă (IDD), prin televiziue şcolar, Internet etc...Instituţiile care pot fi angajate, în acest sens, sunt situate la nivelul structurii de conducere şi de relaţie, proprie sistemelor (post) moderne de învăţămînt – consiliile pentru curriculum şi evaluare, centrele de instruire profesională continuă, centrele de asistenţă psihopedagogică, facultăţile, departamentele, editurile de specialitate, institutele de cercetări, mass media (presă, radio, televiziune, Internet...)”. (3, pag.70-71).

Funcţiile, atribuţiile responsabililor cu formarea/dezvoltarea profesională a cadrelor didactice în cadrul sistemului de formare continuă din Republica Moldova sunt reflectate în următoarele acte legislative: Regulamentul cu privire la organizarea formării profesionale continue, aprobat prin Hotărîrea Guvernului R. Molodva nr. 1224 din 9 noiembrie 2004, Hotărîrea Guvernului Republicii Molodva nr.689/10.06.2003, Regulamentul – tip al direcţiei judeţene învăţămînt, tineret şi sport, Statutul – tip al instituţiei de cultură generală, Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea liceelor.

În scopul coordonării activităţii de formare profesională continuă, pe lîngă Ministerul Educaţiei activează Consiliul Naţional de Formare Profesională continuă format prin hotărîre de Guvern din reprezentanţi ai Cancelariei de Stat, Ministerului Economiei, Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Culturii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, ai altor ministere şi departamente interesate, Academiei de Ştiinţe a Moldovei, sindicatelor, patronatelor şi ai instituţiilor specializate în formarea profesională continuă şi care exercită funcţii de coordonare şi consultative.

La nivel teritorial formarea/dezvoltaea profesională continuă a cadrelor didactice este asigurată de către inspectorul şcolar şi metodist.

Potrivit regulamentului – tip, atribuţiile inspectorului şcolar vizează pregătirea şi formarea personalului managerial începător ca cercetători din unităţile de învăţămînt, orientarea şi îndrumarea metodologică a procesului de învăţămînt: a) informarea specifică a

8

managerilor şcolari în domeniu vizat, b) evaluarea eficienţei unităţilor de învăţămînt, c) comunicarea - schimb de informaţie şi experienţă în domenii specifice de activitate, e) reglarea sistemului şi a procesului de instruire şi educaţie în instituţiile de învăţămînt, perfecţionarea măiestriei pedagogice, dezvoltarea carierei profesionale a subordonaţilor.

În obiectivele cerinţelor tactice care revin activităţii inspectorului şcolar se înscriu: consultarea şi perfecţionarea permanentă a experienţei profesionale raportată la experienţa inovatoare reproductivă mondială şi naţională cu tendinţe de inovaţii proprii originale, specifice instituţiilor de învăţămînt conduse, explorarea impactului profesional şcolar intern şi extern, adaptat la condiţii specifice de muncă, stabilirea şi determinarea priorităţilor pentru proiectare, implementare, realizare, obţinerea rezultatelor aşteptate, elaborarea programelor şi acţiunilor concrete în vederea atingerii scopurilor şi obiectivelor stabilite pentru unităţile de învăţămînt pe care le conduce, selectarea, în măsura posibilităţilor, a soluţiilor originale şi creative pentru problemele apărute, promovarea experienţei pozitive de alternativă, stabilirea procedurilor concrete şi a indicatorilor de performanţă pentru realizare, urmărire şi evaluare.

Regulamentul – tip indică că metodistul are obligaţiunea de a asigura metodologic organizarea procesului educaţional la disciplina/disciplinele şcolare respective, de a presta activitatea de consiliere metodică, de a elabora banca de idei metodice la disciplina/disciplinele şcolare respective, de a organiza activitatea de studiere şi propagare a experienţei pedagogice inovatoare, de a elabora buletinul metodic la disciplina/disciplinele şcolare respective, de a dirija activitatea metodică a Comisiei de Atestare a Cadrelor Didactice şi celor Manageriale, de a coordona activitatea de formare continuă a cadrelor didactice, de a întocmi rapoarte despre activitatea metodică la disciplină/disciplinele şcolare respective.

La nivelul unităţilor şcolare formarea/dezvoltaea profesională continuă este asigurată de către directorul unităţii şcolare, directorii – adjuncţi, şefii catedrelor metodice.

Potrivit Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea liceelor:

Directorul, monitorizează prin asistenţe la ore calitatea procesului educaţional.

Directorul-adjunct: efectuează activităţi de evaluare a cadrelor didactice, coordonează activitatea catedrelor metodice, coordonează activitatea de formare continuă a personalului didactic valorificînd forme şi activităţi de formare continuă.

Personalul didactic participă la activităţile de formare continuă în liceu şi în afara lui.

2.3. Structurile instituţionale existente a formării/dezvoltării profesionale a personalului didactic în cadrul instituţiilor şcolare din Republica Moldova

“Conceptul de formare continuă defineşte un ansamblu de activităţi teoretice şi practice, instituţionalizate la nivel de sistem, care angajează participarea educatorilor în vederea amplificării cunoştinţelor lor psihopedagogice, metodice şi de specialitate necesare pentru dezvoltarea unor aptitudini şi a atitudinii socio – profesionale optime în raport cu cerinţele unui învăţămînt de calitate.

Obictivele formării continuă sunt structurate “în jurul a trei poli”:

- dezvoltarea personală şi profesională a educatorilor prin: actualizarea competenţelor de bază (psihopedagogice şi de specialitate) şi însuşirea unor noi competenţe (în special în domeniul metodic/didacticii de specialitate);

- ameliorarea calităţii procesului de învăţămînt prin: stimularea interdisciplinarităţii şi a inovaţiei pedagogice şi angajarea managementului la nivelul şcolii şi al clasei de elevi şi în planul comportamentelor psihosociale;

9

- cunoaşterea mediului social şi ambianţei prin: favorizarea relaţiilor cu comunitatea educativă locală (familie, agenţi economici etc.), apropierea şcolii de mediul social (economic, politic, cultural),adaptarea la schimbarea socială (culturală, politică, economică).”(4, pag 183)

În scopul de a diagnostica eficienţa structurilor instituţionale existente a formării/dezvoltării profesionale a personalului didactic din instituţiile şcolare din Republica Moldova a fost aplicat un chestionar pe un eşantion 29 manageri de unităţi şcolare aflaţi la cursurile de formare continuă din cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei.

Managerilor de unităţi şcolare li s-a propus un chestionar de identificare a ierarhiei condiţiilor din şcoală şi de diagnosticare a acestora cu referire la: dezvoltarea personalului, gradul de implicare/participare, schimbările de rol, schimbări de relaţii, stabilirea obiectivelor dezvoltării unităţii şcolare.

Rezultatele sondajului demonstrează următoarele: nivelul dezvoltării personalului este apreciat scăzut doar în 5 unităţi şcolare (17,2 %) din 29 unităţi şcolare, în 6 unităţi şcolare (20,7%) acesta fiind suficient. Faptul că în 14 unităţi şcolare (48,3%) este apreciat satisfăcător, iar în 4 şcoli (13,8%) înalt demonstrează faptul, că în majoritatea unităţilor şcolare sunt create structuri instituţionale adecvate cu privire la dezvoltarea personalului.

Tot odată putem menţiona, că la nivel de unitate şcolară sunt insuficient dezvoltate mecanizmele/procedurile care asigură o bună corespundere între politica de dezvoltare a personalului şi necesităţile reale a personalului.

Marea majoritate din respondenţi – 44,8% respondenţi consideră această componentă satisfăcătoare, 17,2 % respondenţi - scăzută, şi doar 24,2% respondenţi - suficientă, 13,8% respondenţi - înaltă.

10

Cu referire la persoanele responsabile de dezvoltarea profesională din cadrul unităţii şcolare, putem menţiona că marea majoritate 65,5% din respondenţi apreciază satisfăcător activitatea persoanele responsabile de dezvoltarea profesională din cadrul unităţii şcolare, 10,3 % respondenţi - înalt, 17,3 % respondenţi - suficient, 6,9 % respondenţi - scăzut.

În acelaşi timp, constatăm o situaţie contradictorie vizavi de colaborarea între cadrele didactice în perspectiva dezvoltării profesionale.

Rezultatele chestionarului demonstrează faptul că cadrele didactice nu se susţin reciproc în activităţile de dezvoltare a personalului. (48,3% respondenţi - apreciază suficient această componentă, 34,5% respondenţi - scăzut, doar 13,8 % respondenţi - satisfăcător, 3,4 % respondenţi - înalt).

11

Tot odată menţionăm, că unităţile şcolare în majoritatea cazurilor promovează politica de aplicare a experienţei personalului pentru a orienta deciziile legate de dezvoltarea unităţilor şcolare: (55,2% respondenţi apreciază satisfăcător această componentă, 17,2% respondenţi - înalt, 13,8% respondenţi - scăzut, 13,8 % respondenţi - suficient).

Printre formele utilizate în cadrul formării profesionale continue, managerii de unităţi şcolare indică: activităţi de formare continuă realizate la nivelul catedrelor sau al colectivelor unităţilor şcolare, seminare ştiinţifico – practice organizate în colaborare cu Direcţiile raionale de învăţămînt, schimb de experienţă, asistări la ore, discuţii, interevaluări, organizarea orelor demonstative.

Tendinţele contemporane cu privire la dezvoltarea profesională a personalului unităţii şcolare evedenţiază următoarele direcţii de acţiune: (11, pag.32-33)

1. Creşterea profesională este esenţială pentru dezvoltarea continuă a instituţiei şcolare. Formarea continuă a cadrelor didactice trebuie corelată cu priorităţile de dezvoltare a şcolii. Acest proces trebuie să fie unul sistematic şi continuu.

2. Şcoala trebuie să aibă o politică eficientă de dezvoltare a personalului, care ar asigura:

- focalizarea pe nevoile existente ale instituţiei;

- luarea în considerare a opiniilor profesorilor pentru a crea un echilibru între nevoile individuale şi cele ale şcolii;

- respectarea dreptului fiecărui profesor la dezvoltarea profesională;

12

- crearea şi susţinerea unui cadru constructiv de lucru în colectiv pentru împărtăşirea cunoştinţelor şi abilităţilor atît la nivel de instituţie, cît şi între diverse instituţii;

- informarea cu privire la cursurile de perfecţionare din exterior;

- stabilirea zilelor de training pentru colectiv, evaluarea relevanţei şi eficacităţii acestora;

- includerea la bugetul şcolii a cheltuielilor pentru dezvoltarea personalului.

3. Perfecţionarea trebuie să fie axată pe optimizarea activităţii de predare-învăţare-evaluare.

Profesorii trebuie să-şi dezvolte continuu abilităţile, în special atunci cînd îşi asumă mai multe responsabilităţi.

4.Şcoala ar trebui organizată astfel încît să faciliteze creşterea profesională continuă a cadrelor didactice.

Organizarea instituţiei ar trebui privită ca un context favorabil pentru dezvoltarea profesională. Organizarea instituţiei va influenţa modul în care vor interacţiona cadrele didactice, cu cine vor colabora şi cît timp vor dedica activităţilor în comun. Astfel, cultura organizaţională a şcolii are o influenţă directă sau indirectă asupra măsurii în care colectivul îşi împărtăşeşte ideile, succesele şi insuccesele.

2.4. Dezvoltarea profesională şi autoformarea la nivel de unitate şcolară

Evoluţia activităţii de perfecţionare a cadrelor didactice are loc pe circuitul metodologic: formare iniţială-formare continuă – autoformare. Sistemele (post) moderne de învăţămînt accentuează continuitatea celor trei secvenţe de instruire permanentă congruente la nivel de politică a educaţiei. Formarea iniţială, organizată la nivel universitar pentru toate categoriile de cadre didactice, are un caracter mai deschis, „asociind la competenţa disciplinei o pregătire pentru întîlnirea cu copii şi adolescenţii, inclusiv cu cei aflaţi în mare dificultate şcolară”. Formarea continuă urmăreşte perfecţionarea practicii pedagogice valorificînd mai multe modele alternative „care permit aprofundarea reflexiei şi consolidarea cunoştinţelor noi” în situaţii diversificate, proprii procesului de învăţămînt. Autoformarea apare astfel ca o consecinţă a sistemului de formare (iniţială-continuă), expresie a transformărilor inovatoare promovate în cadrul procesului de învăţămînt, a cercetărilor pedagogice finalizate la nivelul practicii didactice, a normelor sociale care instituie în şcoală „o adevărată cultură a autonomiei pedagogice”. (3, pag.70)

Formarea profesională la nivel de unitate şcolară este reflectată în cadrul programelor de formare continuă a personalului cuprinse în proiectul instituţional de dezvoltare a unităţii şcolare.

Rezultatele chestionarului evedenţiază următoarele activităţi ale formării continuă practicate la nivel de unitate şcolară: organizarea activităţilor de formare a corpului profesoral, organizarea activităţilor de dezvoltare profesională din perspectiva unei experienţe avansate, organizarea consultanţei cadrelor didactice în problemele de curriculum, organizarea orelor demonstrative.

În perspectiva dezvoltării profesionale a cadrelor didactice din mediul rural, în cadrul proiectului „Educaţie de calitate în Moldova rurală” se preconizează elaborarea unui număr de 7-10 module de dezvoltare profesională, utilizate în şcolile rurale. Ele îşi propun să amelioreze calitatea educaţiei în mediul rural prin:

13

- suportul acordat profesorilor de a îmbina formarea directă, faţă-în-faţă realizată în mod centralizat, fie în instituţii de formare, fie în cenrele metodice raionale, cu autoformarea aistată şi monitorizarea (realizată direct în instituţia şcolară unde predă profesorul);

- suportul acordat profesorilor de a reflecta în legătură cu propriile practici la clasă şi de a trece treptat de la predarea de informaţii şi cunoştinţe la faciltarea învăţării;

- sprijinirea profesorilor în operaţia de asigurare a relaţiei dintre curriculum, experienţele individuale ale elevilor şi condiţiile favorizante/defavorizante ale mediului rural;

- promovarea gîndirii critice, a învăţării participative şi a învăţării cooperative;

- facilitarea procesului de conceptualizare de către profesori a propriilor experienţe de folosire şi împărtăşire a bunelor experienţe/exemple, de folosire a strategiilor de autoformare.

La nivelul direcţiilor generale educaţie, tineret şi sport funcţionează diferite cluburi în cadrul cărora sunt discutate diverse probleme ale formării continue a cadrelor didactice.

De exemplu în cadrul Direcţiei Generale Educaţie, Tineret şi Sport a Consiliului Municipal Chişinău funcţionează : (clubul managerilor, clubul directorului – adjunct, clubul tînărului specialist, clubul inovatorilor).

În rîndurile de mai jos sunt prezentate subiectele abordate în cadrul cluburilor nominalizate mai sus:

I.Clubul managerilor.

Subiecte propuse spre discuţie în cadrul clubului:

1. Elaborarea curriculumului la nivel de instituţie şcolară;

2. Racordarea activităţii manageriale la legislaţia muncii în vigoare;

3. Admiterea în liceu clasic – ce model putem propune?

4. Proiectarea strategică a dezvoltării unităţii şcolare;

5. Managementul curriculum-ului educaţiei şi instruirii copiilor de vîrstă preşcolară;

6. Ce evaluăm în clasele gimnaziale şi în clasele liceale;

7. Educaţia globală – modă sau imperativ al timpului;

8. Managementul cunoştinţelor şi realizarea lui.

Forma: proiecte, mese rotunde, discuţie panel, seminar, training, experţi independenţi

Actori: managerii instituţiilor de învăţămînt preuniversitar, directorii – adjuncţi educaţie

Finalităţi: model de lecţie( recomandări metodice), articol în revistă

II.Clubul directorului – adjunct

1. Subiecte propuse spre discuţie în cadrul clubului:

2. Taxonomia lui Bloom;

3. Profilaxia eşecului şcolar în clasele primare;

4. Calitatea procesului educaţional – criterii şi instrumente;

5. Noile tehnologii educaţionale în educaţia nonviolentă a elevilor;

6. Managementul curriculei educaţiei şi instruirii copiilor de vîrstă preşcolară (1-7 ani);

7. Promovarea culturii organizaţionale în activitatea educativă;

8. Eficacitatea procesului educaţional prin prisma managementului fluxurilor informaţionale;

9. Educaţia pentru viaţa de familie;

10. Tehnologii eficiente de evaluare a obiectivelor curriculumului la decizia şcolii;

14

11. 10. Integrarea profesională a tînărului specialist în corpul didactic;

12. Programa instituţională de formare continuă.

Forma: proiecte, mese rotunde, discuţie panel, seminar, training

Actori: Managerii instituţiilor de învăţămînt preuniversitar, directorii – adjuncţi educaţie

Finalităţi: model de lecţie (recomandări metodice), modele de structură a proiectului de dezvoltare instituţională, articol în revistă, programă instituţională de formare continuă.

III.Clubul tînărului specialist

Subiecte propuse spre discuţie în cadrul clubului:

1. Legislaţia muncii în vigoare în activitatea tînărului specialist;

2. Elaborarea proiectelor didactice de perspectivă şi curente;

3. Aspecte practice privind proiectarea eficientă a activtăţii educative;

4. Comunicarea orală eficientă la orele de limba română, ştiinţe şi istorie în clasele primare;

5. Organizarea demersului didactic;

6. Pedagogia obiectivelor;

7. Aplicarea jocurilor în procesul educaţional;

8. Integrarea profesională a tînărului specialist;

9. Tehnologii de organizare a activităţii de asanare la grupele de vîrstă fragedă;

10. Comunicarea orală;

11. Soluţionarea conflictelor în şcoală. Psihodiagnosticul general vis-a-vis de problemele şcolare în clasele I, IV; IX. Caracteristica psihologică a elevului.

Forma: seminar, training, consultaţii, proiect, discuţie

Actori: tineri specialişti, directori adjuncţi pentru educaţie

Finalităţi: recomandări metodice, articol în revistă, model de activităţi (set metodic), set de criterii de evaluare a abilităţilor comunicative, programa instituţională de formare continuă.

IV.Clubul inovatorilor

Subiecte propuse spre discuţie în cadrul clubului:

1. Tehnici de evaluare a cadrului didactic bazat pe standardele educaţionale;

2. Metode de dezvoltare a creativităţii copiilor în centrele de creaţie tehnică;

3. Măiestria didactică în promovarea valorilor naţionale la elevi prin intermediul artei coregrafice;

4. Planificarea, selectarea şi disponibilizarea personalului;

5. Tehnologii eficiente de evaluare a obiectivelor curriculumului la decizia şcolii;

6. Aspecte ale propagării experienţei avansate la compartimentul educaţie;

7. Obiceiurile şi tradiţiile populare din cadrul sărbătorilor de primăvară;

8. Arta teatrală – mijloc de dezvoltare a potenţialului creativ al elevilor claselor primare;

9. Managementul organizatoric al activităţii educative;

10. Managementul timpului experienţei avansate;

11. Experienţa avansată în managementul educaţional.

15

Forma: seminar, training, experţi independenţi, masă rotundă.

Actori: manageri metodişti, cadre didactice din instituţiile extraşcolare, conducătorii colectivelor coregrafice, manageri, profesori şcolari, directori – adjuncţi educaţie, conducătorii formaţiilor folclorice, conducătorii colectivelor teatrale, diriginţii de clasă, manageri şcolari.

Finalităţi: recomandări metodice.

V. Clubul partenerilor sociali

Subiecte propuse spre discuţie în cadrul clubului:

1. Parteneri sociali şi sistemul educaţional;

2. Metodologii educaţionale ale activităţii dirigintelui;

3. Parteneriatul şcoală-comunitate în şcolarizarea minorilor şi prevenirea abandonului şcolar;

4. Traiectoria absolvenţilor;

5. Parteneri sociali în sprijinul copilului aflat în dificultate;

6. Pregătirea către şcoală.

Forma: seminar, discuţie, masă rotundă.

Actori: parteneri sociali, manageri şcolari.

Finalităţi: protocol de colaborare, articol în revistă, plan de acţiuni, protocol de colaborare.

Concluzii:

Analiza datelor chestionarului evedenţiază următoarele:

- în majoritatea unităţilor şcolare sunt create structuri instituţionale adecvate cu privire la dezvoltarea personalului;

- la nivel de unitate şcolară sunt insuficient dezvoltate mecanizmele/procedurile care asigură o bună corespundere între politica de dezvoltare a personalului şi necesităţile reale ale personalului;

- constatăm o situaţie contradictorie vizavi de colaborarea între cadrele didactice în perspectiva dezvoltării profesionale. Cadrele didactice nu se susţin reciproc în activităţile de dezvoltare a personalului;

- unităţile şcolare în majoritatea cazurilor promovează politica de aplicare a experienţei personalului pentru a orienta deciziile legate de dezvoltarea unităţilor şcolare.

3. Evaluarea procesului de dezvoltare profesională a cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară

3.1.Standarde profesionale pentru evaluarea competenţelor formării continuă a cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară

Printre domeniile de competenţă prioritare în formarea continuă a cadrelor didactice sunt evedenţiate: [Perrenoud Ph, 1997]

16

1. Organizarea demersului didactic;

2. Gestionarea progreselor elevilor;

3. Promovarea unei învăţări diferenţiate;

4. Implicarea elevilor în procesul deiczional;

5. Munca în echipă;

6. Participarea la conducerea şcolii;

7. Informarea şi implicarea părinţilor;

8. Utilizarea noilor tehnologii;

9. Implicarea în sarcinile şi dilemele etice ale profesiei;

10. Gestionarea propriei formări continue.

În rîndurile de mai jos sunt prezentate competenţele de referinţă corelate cu competenţele specifice formării continue: [Perrenoud Ph, 1997]:

Competenţe de referinţă

Competenţe specifice formării continue

1. Organizarea demersului didactic

- să cunoască conţinuturile disciplinei ce urmează a fi predate- să pornească de la reprezentările elevilor- să pornească de la greşelile şi obstacolele de învăţare- să proiecteze secvenţe didactice - să-i antreneze pe elevi în activităţi de cercetare

2. Gestionarea progreselor elevilor

- să soluţioneze situaţiile de problemă la nivelul clasei de elevi- să utilizeze metode alternative de evaluare- să evedenţieze succesul elevilor

3. Promovarea unei învăţări diferenţiate

- să practice învăţarea diferenţiată- să dezvolte cooperarea între elevi

4. Implicarea elevilor în procesul decizional

- să dezvolte motivaţia elevilor- să favorizeze proiectele personale ale elevilor

5. Munca în echipă

- să elaboreze un proiect de echipă- să antreneze un grup de lucru, să conducă reuniuni- să formeze o echipă pedagogică- să confrunte şi să analizeze împreună cu colegii situaţii complexe, activităţi şi probleme profesionale- să rezolve situaţiile de criză şi conflictele între persoane

6. Participarea la conducerea şcolii

- să elaboreze un plan de activitate al şcolii - să gestioneze şi să antreneze în activităţi şcoala şi partenerii şcolii - să organizeze şi să facă să evolueze, în cadrul şcolii, participarea elevilor

7. Informarea şi implicarea părinţilor

- să conducă discuţii- să implice părinţii în valorificarea cunoştinţelor acumulate

8. Utilizarea noilor tehnologii

- să utilizeze programele de redactare a textelor

17

- să utilizeze instrumentele de comunicare la distanţă- să utilizeze mijloacele media în predare

9. Implicarea în sarcinile şi dilemele etice ale profesiei

- să prevină violenţa în şcoală şi în afara şcolii- să lupte împotriva prejudecăţilor şi discriminărilor sexuale, etnice, religioase şi sociale- să participe la aplicarea regulilor de viaţă comună ce ţin de disciplina şcolii, sancţiuni, aprecieri- să analizeze relaţiile pedagogice, autoritatea şi comunicarea în clasă- să dezvolte simţul de responsabilitate, solidaritate, simţul dreptăţii

10. Gestionarea propriei formări continue

- să-şi stabilească propriile criterii de evaluare a competenţelor şi programul personal de formare continuă- să negocieze un proiect de formare cu colegii (echipă, şcoală, reţea)- să se implice în realizarea obiectivelor strategice ale şcolii - să participe la stagiile de formare profesională

În Australia profesionalismul cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară este evaluat în concordanţă cu următoarele principii :

asigurarea feedback-ului permanent în cadrul procesului de predare-învăţare-evaluare; asigurarea unei evaluări autentice; dezvoltarea curriculum-ului, managementului clasei de elevi;

În Anglia cadrelor didactice cărora li s-a acordat Statutul de Profesor Calificat trebuie să susţină cadrul profesional al Consiliului General al Învăţământului (General Teaching Council) demonstrînd:

valori profesionale manifeste în : respectarea condiţiilor sociale, culturale, lingvistice, religioase şi etnice ale elevilor, demonstrînd şi promovînd valori, atitudini şi comportamente pozitive, comunicînd eficient cu părinţii şi tutorii acestora, respectînd drepturile şi îndatoririle elevilor, capabili de a-şi asuma o responsabilitate crescîndă pentru propria lor dezvoltare profesională;

cunoştinţe de specialitate manifeste în : stăpînirea materiei din cadrul disciplinelor predate, înţelegerea responsabilităţii pe care o au în conformitate cu nevoile educaţionale speciale, aplicarea unui sistem de strategii pentru promovarea şi stabilirea mediilor de învăţare cu scopuri bine determinate, promovarea examenelor de numeraţie, scris, citit şi ICT pentru Statutul Profesorului Calificat;

activtatea la nivelul clasei de elevi : elaborarea obiectivelor lecţiei pornind de la contingentul elevilor din clasă, evidenţa sistematică a reuşitei elevilor, standardele de evaluare existente.

Procesului de predare este organizat în aşa fel, încît să fie eficient, luînd în consideraţie interesele elevilor, fiind axat pe echipele de predare mixte a personalului didactic.

monitorizare şi evaluare : utilizarea adecvată a unor strategii de monitorizare şi evaluare în perspectiva evaluarii progresului elevilor vizavi de obiectivele proiectate, motivarea elevilor de a reflecta asupra propriei performanţe, evaluarea progresului elevilor cu acurateţe şi exactitate, folosind descriptorii din cadrul Curriculumul Naţional, criteriile calificativelor naţionale, cerinţele Comitetului de Atestare (Awarding Bordies).

managementul clasei : relaţii de succes, centrate pe predare şi învăţare. Stabilirea unui mediu de învăţare în care elevii sunt trataţi ca beneficiari ultimi ai ofertei educaţionale.

În Scoţia evaluarea cadrelor didactice se bazează pe următoarele competenţe: competenţe în legătură cu sala de clasă: motivarea şi susţinerea intereselor tuturor

elevilor din clasă, utilizarea unei game de strategii de predare interactive şi folosirea temei

18

pentru acasă pentru extinderea lucrul în clasă, selectarea strategiilor potrivite cu materia, subiectul în discuţie şi nevoile elevilor, utilizarea într-o manieră creatoare şi într-un număr de situaţii diferite de învăţare şi predare a unui număr variat de resurse, inclusiv ICT.

Organizarea şi administrarea clasei : crearea şi menţinerea unui mediu de învăţare stimulativ şi cu scop bine determinat pentru toţi elevii.

Evaluarea : înţelegerea principiilor de evaluare şi a diferitor forme de evaluare ce pot fi folosite, evaluarea realizărilor elevilor în raport cu standardele naţionale definite, monitorizarea, evaluarea, înregistrarea nevoilor şi progreselor elevilor, oferirea elevilor unui feedback, scris şi oral, constructiv, privind progresele lor.

Competenţe în legătură cu şcoala şi cu sistemul de educaţie : organizarea management-ul şcolilor, management-ul resurselor umane, politicilor şcolare, asigurarea calităţii în şcoli, dezvoltarea profesională a personalului didactic, lucrul consiliilor de administraţie a şcolilor cu părinţii, promovarea relaţiilor pozitive între cadrele didactice, elevi şi părinţi, demonstrarea înţelegerii a curriculum-ului informal al şcolii, demonstrarea înţelegerii orientărilor generale de dezvoltare locală, naţională şi internaţională privind protecţia copilului şi rolurile şi responsabilităţile profesorilor în această arie.

Valorile, atributele şi abilităţile esenţiale ale profesionalismului : promovarea reuşitei elevilor în colaborare cu colegii, părinţii şi alţi membri ai comunităţii, promovarea bunăstării morale şi spirituale a elevilor, autoevaluarea calităţii propriei predări pentru dezvoltarea profesională, demonstrarea abilităţilor asociate cu analizarea situaţiilor de problemă, elaborarea soluţiilor şi emiterea judecăţilor în luarea deciziilor, dezvoltarea deprinderilor interpersonale eficiente, şi abilitatea de a le dezvolta în continuare, pentru a răspunde adecvat în relaţiile cu elevii, colegii, alţi profesionişti, părinţi şi membri ai comunităţii, demonstrarea angajamentului pentru a realiza o dezvoltare profesională continuă.

În SUA Standardele Consiliului Naţional pentru Standarde Profesionale în Învăţământ se axează pe următoarele principii:

Profesorii perfecţi tind să orienteze procesul de predare-învăţare-evaluare accesibil tuturor elevilor. La fel de important, se apreciază respectul de sine, motivaţia, simţul răspunderii civice a elevilor şi respectul pentru individ, cultură, religie şi diferenţe sociale;

Profesorii stăpînesc cunoştinţele de specialitate din cadrul disciplinei predate, precum şi strategiile predării acestor discipline;

Profesorii sunt responsabili de organizarea şi monitorizarea învăţării elevilor. Profesorii ştiu a asigura un mediu de învăţare oportun. Ei înţeleg cum să-i motiveze pe elevi să înveţe.

Profesorii desăvârşiţi pot să evalueze progresul individual al elevilor precum şi progresul clasei ca un întreg. Profesorii îşi dezvoltă profesionalismul pe baza experienţei.

Profesorii sunt membrii comunităţilor de învăţare.

Profesorii desăvîrşiţi contribuie la eficienţa şcolii lucrînd în colaborare cu alţi profesionişti la politica educaţională, la dezvoltarea curriculumului şi dezvoltarea personalului didactic. Ei pot evalua progresul şcolar şi alocarea resurselor şcolare în contextul înţelegerii obiectivelor educaţionale generale, precum şi cele ale unităţii şcolare. Ei cunosc resursele comunităţii şi şcolilor specializate care pot fi angajate în beneficiul elevilor şi sunt pricepuţi în a folosi aceste resurse aşa cum este nevoie.

Conducerea profesională

Un profesor capabil, în ceea ce priveşte conducerea profesională: demonstrează flexibilitate şi adaptabilitate; îşi asumă responsabilitatea pentru o gamă întreagă de activităţi şcolare; caută ocazii pentru a-şi manifesta poziţia de conducător; se concentrează asupra îmbunătăţirii predării şi învăţării;

19

sprijină colegii în probleme de conducere şi oferă cunoştinţe experte; asigură sprijin şi îndrumare pentru colegii care au probleme în munca la catedră; demonstrează comportament etic şi responsabilitate; îşi modelează comportamentul etic în conformitate cu codurile de etică profesională şi

comportament etic şi cu politicile şcolii; încurajează exprimarea diferitelor valori şi idei; încurajează şi ajută colegii pentru a identifica nevoile de dezvoltare profesională; contribuie la activităţile de dezvoltare profesională a colegilor; utilizează tehnologii moderne de instruire.

Ministerul Educaţiei din Quèbec, Canada, a elaborat o lista de competenţe necesare pentru atestarea profesională a cadrelor didactice:

Competenţe ale profesorului

Angajament faţă de elevi şi învăţarea lorAngajament faţă de elevi şi învăţarea lor

Profesorii:

a) se preocupă de bunăstarea şi dezvoltarea tuturor elevilor;

b) fac dovadă de devotament în materie de învăţământ şi favorizează învăţarea; d) asigură un mediu de învăţare care încurajează elevii să rezolve probleme, să ia decizii adecvate.

Cunoştinţe profesionaleCunoştinţe profesionale

Profesorii:

a) cunosc materia pe care trebuie să o predea, programul de studii din Ontario şi legislaţia legată de educaţie;

b) cunosc o varietate de metode eficace de predare-învăţare – evaluare;

c) cunosc o varietate de strategii eficace de gestiune a sălii de clasă;

d) cunosc modul cum învaţă elevii şi factorii care influenţează învăţarea şi randamentul elevilor.

Leadership şi comunitateLeadership şi comunitate

Profesorii:

a) colaborează cu alţi membri ai personalului didactic şi colegi de şcoală pentru a crea şi menţine un mediu de învăţare favorabil în sălile lor de clasă şi în şcoală;

b) colaborează cu alţi profesionişti, cu părinţii şi membrii comunităţii în vederea asigurării calităţii educaţiei.

Formarea profesională continuăFormarea profesională continuă

Profesorii:

a) iau parte la activităţi de formare profesională continuă

Ţările din Estul Europei [apud Kotasek, Jirii, 2005]

În majoritatea ţărilor Europei Centrale şi de Est, problema formării abilităţilor de instruire constituie unul dintre aspectele cele mai frecvent discutate în cadrul conferinţelor internaţionale ce ţin de domeniul formării profesionale a cadrelor didactice (Conferinţa Internaţională pentru Educaţie a U.N.E.S.C.O., Geneva, 1996; Conferinţa Mondială a U.N.E.S.C.O. pentru Problemele Învăţământului Superior, Paris, 1998; Conferinţa a 24-a anuală a Asociaţiei Europene pentru Formarea Profesorilor (ATEE) – "Nivelul cunoştinţelor profesionale ale cadrelor didactice şi disciplinele de referinţă în cadrul instruirii profesorilor" - Leipzig, 30 august – 5 septembrie 1999; Conferinţa a 25-a anuală a Asociaţiei Europene pentru Educaţia Profesorilor (ATEE) – Problemele formării profesionale a

20

cadrelor didactice şi cooperarea globală. O cale pentru autoinstruirea permanentă, Barcelona, 28 august – 2 septembrie 2000.)

Pe parcursul acestor dezbateri a fost criticat modelul tradiţional conform căruia viitorul pedagog era doar informat în domeniu şi despre ştiinţele educaţiei, în loc să i se ofere posibilitatea de a achiziţiona abilităţi profesionale aplicabile, inovatoare şi relevante pentru procesul de predare-învăţare-evaluare.

În Slovenia, Ministerul Educaţiei si Sportului şi-a declarat intenţia de a elabora standarde similare încă din 1996.

În Ungaria, s-a făcut încercarea de a stabili centralizat standardele de pregatire (formare) a profesorilor.

În Polonia, unde, în cadrul reformelor educaţionale radicale, a fost iniţiată o discuţie privind rigorile faţă de un model al profesorului modern. Sunt in curs de elaborare Standardele pentru pregătirea cadrelor didactice. [Janowski, A. 1998-1999, apud Kotasek, Jirii, 2005]

În Cehia, aspectul-cheie al reformării la nivel de conţinuturi a pregătirii cadrelor didactice îl constituie orientarea spre instruirea centrată pe elev. Renovarea curriculumului instituţiilor pedagogice a avut drept rezultat recunoaşterea si valorificarea a următoarelor aspecte: instruirea prin cooperare, diferenţierea, individualizarea, formarea abilităţilor de comunicare, stimularea creativităţii, motivarea, integrarea copiilor cu deficienţe, relaţia profesor-elev, diagnosticarea pedagogică etc.

Şi in cazul Slovaciei, elementele de bază, care ar urma să fie realizate în cadrul reformării sistemului de pregatire a cadrelor didactice, reprezintă aspectele-cheie abordate în documentele de politică educaţională: "Pentru a îmbunătăţi calitatea pregătirii cadrelor didactice este necesar să se pună accentul pe dezvoltarea abilităţilor de predare-învăţare-evaluare a viitorilor profesori şi să se stabilească limite clare îndelungatei predilecţii a formatorilor pentru prelegerile teoretice generale.

În România în lucrarea Standarde profesionale pentru profesia didactică [Gliga Lucia (Coord.), 2002, p. 75] competenţele specifice profesiei didactice şi calităţile unui profesor competent sunt exprimate în următoarea serie de principii:

PRINCIPIUL I

Cadrul didactic este un bun cunoscător al domeniului şi al didacticii disciplinei pe care o predă

Cadrul didactic stăpîneşte cunoştinţele şi metodologia specialităţii predate.

Cadrul didactic are o înţelegere profundă a disciplinei pe care o predă, a organizării logice şi a evoluţiei acesteia, a legăturii cu alte discipline şi cu lumea reală.

Cadrul didactic are capacitatea de a prelucra, structura şi a face accesibile cunoştinţele transmise, de a forma abilităţi specifice domeniului ţinînd seama de particularităţile de vârstă individuală şi de grup ale elevilor.

Cadrul didactic valorifică potenţialul educativ al disciplinei, stimulînd participarea activă şi implicarea afectivă a elevului în procesul învăţării.

Cadrul didactic proiectează şi aplică strategii didactice eficace şi atractive în raport cu scopul şi conţinuturile propuse.

Cadrul didactic concepe şi utilizează multiple forme şi tipuri de evaluare a realizărilor elevilor, punînd accent pe evaluarea formativă şi pe autoevaluare.

În procesul de organizare a situaţiilor de predare-învăţare-evaluare, cadrul didactic colaborează permanent cu ceilalţi colegi favorizând şi valorizând activitatea în echipă.

21

PRINCIPIUL II

Cadrul didactic cunoaşte elevul şi îl asistă în propria dezvoltare

Cadrul didactic foloseşte instrumente eficiente de cunoaştere a personalităţii elevului precum şi a influenţelor mediului şcolar, familial şi social asupra dezvoltării sale.

Cadrul didactic îşi fundamentează proiectarea/reproiectarea activităţii pe rezultatele obţinute prin demersul cunoaşterii elevilor.

Cadrul didactic selectează şi face accesibile cunoştinţele specifice disciplinei predate în funcţie de capacităţile de învăţare, nevoile şi aspiraţiile/interesele elevilor.

Cadrul didactic dezvoltă capacitatea elevilor de a fi autonomi, de a deveni subiecţi ai propriei dezvoltări prin:

- implicare în propria formare;

- sprijinire în folosirea unor surse şi mijloace diverse de informare;

- crearea abilităţilor de a lua decizii;

- responsabilizare şi motivare;

- dezvoltarea capacităţii de a rezolva probleme;

- încurajarea spiritului de iniţiativă şi a creativităţii;

- facilitarea colaborării şi comunicării între elevi.

Cadrul didactic organizează activităţi individualizate prin care elevul devine conştient de potenţialul, aspiraţiile, interesele şi nevoile sale.

Cadrul didactic manifestă disponibilitate în a recunoaşte şi a pune în valoare aspectele pozitive ale eforturilor şi rezultatelor elevilor, îi sprijină în eforturile lor şi le insuflă încredere în forţele proprii.

PRINCIPIUL III

Cadrul didactic este membru activ al comunităţii

Cadrul didactic colaborează cu membrii comunităţii şcolare (în catedră, în Consiliul Profesoral al clasei, în Consiliul Profesoral şi de Administraţie, cu personalul didactic auxiliar şi administrativ, etc.).

Cadrul didactic identifică şi foloseşte modalităţi eficiente de implicare a familiei în viaţa şcolii şi în dezvoltarea elevului.

Cadrul didactic cunoaşte resursele umane şi materiale ale comunităţii şi le valorifică în beneficiul şcolii.

Cadrul didactic implică factorii de decizie (Primăria, Consiliul Local) şi de influenţă (Biserica, Poliţia, cadrele medicale, mas-media) în procesul educaţional.

Cadrul didactic implică elevii în acţiuni în folosul comunităţii (protecţia mediului, activităţi umanitare, culturale, sportive, etc.)

Cadrul didactic desfăşoară activităţi de integrare în comunitate a minorităţilor (etnice, sociale, religioase, etc.)

Cadrul didactic se implică în rezolvarea problemelor comunităţii promovând valori morale şi civice.

PRINCIPIUL IV

Cadrul didactic are o atitudine reflexivă

Cadrul didactic este conştient că activitatea didactică înseamnă şi perfecţionare continuă. El se preocupă permanent de identificarea acelor aspecte ale activităţii sale care necesită ameliorări. În consecinţă, el este interesat să se perfecţioneze continuu, să înveţe din

22

experienţa sa şi a altora; găseşte căi şi mijloace de reproiectare şi optimizare a propriei activităţi.

Cadrul didactic reflexiv îşi îmbunătăţeşte continuu competenţele personale.

PRINCIPIUL V

Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanţă cu idealul educaţional

Cadrul didactic recunoaşte, utilizează şi promovează valori social-umane, moral-civice, cognitive, culturale şi spirituale.

Cadrul didactic oferă şanse egale pentru integrarea şcolară şi socială a tuturor elevilor.

Cadrul didactic dezvoltă comunicarea, cooperarea şi competiţia în cadrul grupului de elevi pe fondul existenţei încrederii, respectului reciproc şi al gîndirii pozitive.

În demersul educaţional cadrul didactic adoptă idei şi atitudini democratice.

Cadrul didactic contribuie la educaţia pentru o viaţă de calitate a individului şi a colectivităţii.

În activitatea cu elevii, cadrul didactic probează calităţi umane, profesionale şi etice.

Ele sunt însoţite de următoarele standarde profesionale [Gliga Lucia (Coord.), 2002, p. 78-87] :

1. Învăţătorul cunoaşte particularităţile de vîrstă, individuale şi ale grupului de apartenenţă şi le valorifică în proiectarea, organizarea procesului de predare-învăţare-evaluare.

2. Învăţătorul are o temeinică pregătire profesională: cunoaşte şi utilizează conţinutul disciplinelor predate în perspectivă curriculară şi didactica acestora, dovedeşte aptitudini necesare predării tuturor disciplinelor.

3. Învăţătorul creează în grupul de copii un climat afectiv pozitiv caracterizat prin: încredere, acceptare, toleranţă, dorinţă de învăţare.

4. Învăţătorul utilizează, creează resurse materiale şi implică resursele umane în activitatea sa (colegi, părinţi, membri ai comunităţii locale).

5. Învăţătorul realizează demersul didactic în aşa fel încât toţi elevii şi fiecare în parte să-şi dezvolte propriile capacităţi, şi aptitudini.

6. Învăţătorul face legături intra-, inter-, şi transdisciplinare, promovînd aplicarea lor în contexte reale.

7. Învăţătorul foloseşte strategii de evaluare care motivează şi stimulează elevii în învăţare, îi ajută să se cunoască, să se autoevalueze, încurajînd progresul fiecărui elev.

8. Învăţătorul colaborează cu membrii comunităţii şcolare şi cu familiile elevilor pentru atingerea obiectivelor educaţionale.

9. Învăţătorul îşi analizează critic-constructiv experienţa sa în vederea ameliorării activităţii viitoare.

10. Învăţătorul arată prin tot ceea ce face că respectă şi răspunde nevoilor de dezvoltare individuală a copiilor, promovînd un sistem de valori culturale, morale şi civice.

Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare (COSA) oferă descrierea standardului ocupaţiei de învăţător astfel [apud Gliga Lucia (Coord.), 2002, p. 15-16]:

Comunicare

- comunicarea interpersonală elev – profesor;

- comunicarea între cadre didactice.

Relaţia familie – şcoală – societate

23

- menţinerea relaţiei familie – unitate şcolară;

- implicarea familiei în activităţile formativ – educative;

- coordonarea activităţilor extraşcolare.

Curriculum

- programarea activităţii de învăţare;

- elaborarea proiectului didactic;

- asigurarea cu material didactic.

Formarea elevilor

- organizarea şi amenajarea spaţiului de învăţare pentru ciclul primar;

- dezvoltarea comportamentului social;

- formarea instrumentelor fundamentale de comunicare;

- dezvoltarea aptitudinilor de comunicare;

- dezvoltarea capacităţii de învăţare;

- dezvoltarea capacităţii de gîndire exactă;

- dezvoltarea condiţiei fizice;

- instruirea în ştiinţe generale;

- dezvoltarea simţului artistic;

- formarea deprinderilor practice.

Evaluare

- evaluarea rezultatelor şcolare;

- elaborarea instrumentelor de evaluare;

- înregistrarea rezultatelor şcolare;

- aprecierea rezultatelor şcolare.

Dezvoltarea profesională

- dezvoltarea profesională

Direcţia pentru formare iniţială şi continuă a personalului didactic din MEC, România, a afişat în cursul anului 2003 pe site-ul ministerului, www.edu.ro, următoarele standarde profesionale pentru institutori:

COMPETENŢE ŞI CATEGORII DE ACTIVITĂŢI

- INSTITUTOR - Competenţe generale Competenţe specifice Categorii de activităţi

I. I. Proiectarea, organizarea, desfăşurarea şi evaluarea activităţilor didactice

a) Utilizarea adecvată a cunoştinţelor de metodică a predării disciplinei pentru întocmirea planificării calendaristice;b) Selectarea şi prelucrarea conţinutului în vederea accesibilizării informaţiei;c) Proiectarea activităţilor unei unităţi de învăţare;d) Utilizarea optimă a factorilor spaţio-temporali,

1) Cunoaşterea şi selectarea unităţilor de conţinut specific;2) Proiectarea activităţii de învăţare şi evaluare pentru durate medii şi mari;3)Elaborarea proiectului didactic;4) Asigurarea şi utilizarea adecvată a materialelor şi auxiliarelor didactice şi integrarea acestora în procesul de învăţare;5)Elaborarea instrumentelor de

24

în vederea eficientizării procesului instructiv-educativ;e) Proiectarea evaluării cunoştinţelor,competenţelor elevilor;f) Adoptarea de strategii adecvate de evaluare a elevilor şi a clasei;g) Proiectarea, conducerea şi evaluarea procesului instructiv-educativ;

evaluare;6) Aprecierea şi evaluarea rezultatelor şcolare;7) Consemnarea rezultatelor şcolare;8) Organizarea altor factori care influenţează învăţarea în funcţie de tipul de lecţie sau activitate didactică desfăşurată;9) Dezvoltarea de curriculum la decizia şcolii;

II. Comunicarea didactică / pedagogică / educaţională

a) Stăpînirea conceptelor şi teoriilor moderne de comunicare: orizontală / verticală; complexă; totală; multiplă; diversificată şi specifică;b) Documentarea şi informarea permanentă din diferite surse clasice şi moderne;c) Proiectarea, conducerea şi realizarea procesului instructiv-educativ, ca act de comunicare;d) Capacitatea de a diagnostica aşteptările şi interesele familiei;e)Valorificarea metacomunicării în optimizarea relaţiilor între cadrele didactice;f) Realizarea unor proiecte în colaborare cu părinţii, comunitatea locală;

1) Comunicarea institutor – elev;2) Comunicarea institutor – clasă / colective / grup de elevi;3) Comunicarea între cadrele didactice;4) Relaţia cu părinţii / comunitatea.

25

III.Dezvoltarea, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor capacităţilor cognitive şi motrice

a) Stăpînirea conceptelor şi teoriilor moderne privind formarea schemelor de acţiune şi a capacităţilor de cunoaştere;b) Stăpînirea conceptelor şi teoriilor moderne în teoria informaţiei;c) Selectarea metodelor optime în vederea formării gîndirii critice şi deprinderilor practice;d) Selectarea metodelor optime în vederea formării gîndirii tehnice / simţului artistice) Manifestarea unei conduite psihopedagogice creative, stimulative, motivaţionale

1) Însuşirea tehnicilor de învăţare eficientă;2) Asigurarea însuşirii tehnicilor de muncă intelectuale în cadrul ştiinţelor generale;3) Facilitarea asimilării limbilor străine;4) Dezvoltarea fizică armonioasă;5) Formarea deprinderilor practice;6) Aplicarea, implementarea, utilizarea modelelor de acţiune socioprofesională;

IV. Stimularea creativităţii şi a învăţării de tip formativ

1) Dezvoltarea simţului artistic / estetic;2) Dezvoltarea simţului tehnic;3)Dezvoltarea simţului social / civic;4) Dezvoltarea simţului ludic ca suport al învăţării

V. Implicarea în activităţile extracurriculare şi extraşcolare

1)Conceperea şi monitorizarea activităţilor extracurriculare şi extraşcolare;2) Şcoala partener al familiei

VI. Consiliere, orientare sociopsihopedagogică a elevilor

a)Înţelegerea mecanismului de formare a trăsăturilor psihomorale şi adoptarea metodelor şi tehnicilor de cunoaştere şi activizare a elevilor;b)Proiectarea şi organizarea activităţilor instructiv-educative în colaborare cu comunitatea;c) Responsabilizarea pentru rolul social asumat;d) Elaborarea de strategii eficiente ale parteneriatului şcoală-familie;e)Formarea unei mentalităţi profesioniste.

1) Dezvoltarea capacităţii de identificare a înclinaţiilor / aptitudinilor particulare;2)Asigurarea evoluţiei şcolare individualizate / diferenţiate / personalizate;3)Formarea comportamentului psihomoral;4)Formarea comportamentului social;5)Formarea comportamentului interpersonal / autonomiei în activitate.

VII. Stăpînirea de sine şi echilibrul comportamental în toate situaţiile educaţionale

a) Utilizarea metodelor şi tehnicilor de autocontrol psihocomportamental;b) Adoptarea de conduite eficiente pentru depăşirea „situaţiilor limită”;c) Manifestarea unor

1) Formarea şi dezvoltarea comportamentului specific în situaţii de competiţie, concurs, examen etc.

26

conduite reflexived) Formarea la elevi a deprinderilor de elaborare a unui plan de acţiune eficientă în pregătirea examenelor, competiţiilor etc.;e) Deschiderea faţă de schimbările care au loc în situaţie de competiţie, examen, concurs;f) Asumarea integrală a diferitelor roluri cu implicaţii docimologice (examinator / examinat / concurent).

VIII. Dezvoltarea profesională dinamică

a) Manifestarea unei conduite pedagogice, reflexive,asupra activităţilor didactice proprii;b) Deschidere faţă de tendinţele novatoare necesare dezvoltării profesionale;c) Însuşirea cunoştinţelor de tip organizaţional

1) Reactulizarea continuă a cunoştinţelor profesionale;2) Valorizarea calităţilor umane şi asumarea principiilor deontologice profesionale

Cercetarea realizată în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei: „Proiectarea standardelor educaţionale şi profesionale în R. Moldova” a propus un concept al unui posibil sistem de standarde profesionale aplicabil în învăţămîntul din R. Moldova. Au fost elaborate recomandări pentru implementarea standardelor profesionale în unitatea şcolară.

Dezvoltarea sistemului de standarde profesionale pentru cadrele didactice in cadrul sistemului de învăţămînt din Republica Moldova şi implementarea lor în practica educaţională va contribui la o redistribuire şi o descentralizare a responsabilităţilor decizionale la nivel de unitate şcolară, precum şi promovării prin cooperare comunitară a formării cadrelor didactice în spiritul integrării europene: al cetăţeniei democratice, al educaţiei pentru valori diversificate.

3.2. Evaluarea calităţii performanţelor cadrelor didactice la clasă

Condiţii corelate cu eficienţa şcolii sunt următoarele:

- Accentul asupra dobîndirii de către elevi a deprinderilor principale;

- Expectaţii înalte din partea elevilor;

- Calităţi de lider deosebite în domeniul administrării;

- Monitorizarea frecventă a progreselor elevilor;

- Prezenţa unui climat echilibrat care să favorizeze învăţarea; (6, pag.56)

Tabloul pedagogului eficient în calitatea lui de profesionist se prezintă astfel:

27

- are o imagine clară a propriilor obiective de instruire;

- e bine informat în privinţa conţinutului şi strategiilor de predare;

- le comunică elevilor săi ce aşteaptă de la ei şi de ce;

- apelează la ajutorul specialiştilor în evaluarea materialelor didactice existente în scopul de a consacra mai mult timp practicilor de îmbogăţire şi clarificare a conţinutului;

- îşi cunoaşte bine elevii, îşi adaptează metodele de predare necesităţilor acestora şi anticipează impresiile eronate care îşi pot face apariţia în cunoştinţele sale;

- le predă elevilor săi lecţii de „strategii metacognitive” şi le oferă ocazii favorabile de a le perfecţiona;

- formulează obiective cognitive de nivel înalt şi de niveluri mai joase;

- monitorizează procesul de înţelegere al elevilor prin metoda conexiunii inverse pe care o aplică în mod regulat şi adecvat;

- îşi integrează propriile metode de predare celor aplicative în alte domenii;

- acceptă responsabilitatea penru rezultatele elevilor săi;

- analizează critic propria practică şi meditează la ea. (6, pag.66)

Modelele comportamentale didactice cel mai strîns asociate de cîştigurile în performanţă ale elevilor se prezintă astfel: (6,pag.71)

- Gradul de acoperire a conţinutului. Elevii învaţă mai mult cînd pedagogii lor acoperă arii mai largi ale materiei predate.

- Timpul alocat instruirii. Elevii învaţă mai mult cînd pedagogii lor alocă timpul disponibil al orei pentru activităţi academice.

- Timpul ocupat. Elevii învaţă mai mult cînd se ocupă de îndeplinirea unei sarcini într-un interval considerabil din durata orei.

- Consecvenţa succeselor. Elevii învaţă mai mult dacă ratele succeselor lor (răspunsurile la întrebări, răspunsul la tablă pe baza unei teme scrise) sunt înalte.

- Metoda activă de predare. Elevii învaţă mai mult la ore cînd pedagogii lor consacră cea mai mare parte a timpului predării temei într-un mod activ, renunţînd să dea elevilor sarcina de a lucra independent, fără o supraveghere directă din partea pedagogului.

- Structurarea informaţiei. Elevii învaţă mai mult atunci cînd pedagogii structurează informaţia, folosind astfel de tehnici ca organizarea avansată, recapitularea obiectivelor, evidenţierea conţinutului, semnalarea trecerilor de la o parte a lecţiei la alta, concentrarea atenţiei asupra ideilor principale, recapitularea acestor idei.

- Chestionarea eficientă. Elevii învaţă mai mult atunci cînd întrebările care li se pun sunt multe, frecvente şi relativ uşoare. Aşteptarea răspunsurilor şi confirmarea celor corecte, precum şi acordarea unei atenţii insistente acelor elevi care dau răspunsuri parţiale sau incorecte, pentru a le da şansa să-şi îmbunătăţească răspunsurile - toate acestea sunt asocialte unui cîştig de performanţă.

Obiectivul primordial al dezvoltării personalului este de a spori calitatea învăţării în rîndul elevilor prin dezvoltarea şi valorificarea potenţialului personalului pedagogic. Drept scopuri subsidiare se prezintă : (6, pag.131)

- Identificarea şi aplicarea avantajelor personalului în vederea selectării celor mai bune practici didactice;

- Identificarea necesităţilor personalului;

- Oferirea posibilităţilor de a acumula experienţă şi a oportunităţilor de avansare profesională;

28

- Transformarea dezvoltării profesionale într-un drept şi o obligaţie a întregului personal, precum şi într-o responsabilitate a managementului şcolar;

- Crearea celui mai favorabil climat pentru asigurarea continuităţii dezvoltării profesionale.

Un exemplu excelent de dezvoltare a unei strategii de dezvolare a personalului îl reprezintă Village Infants School din Barking şi Dagenham. În această unitate a fost adoptată o strategie sofisticată destinată creării în şcoală a unor condiţii favorabile dezvoltării personalului. Chiar de la început a existat o preocupare orientată spre a găsi timpul necesar observării copiilor în ambianţa sălilor de clasă, în scopul bine definit de a întruni exigenţele noilor moduri de evaluare. Ţinînd cont de acest lucru, ziua de desfăşurare a activităţilor de perfecţionare a personalului era condusă de un consultant extern. Evenimentul a avut un impact enorm asupra modului de gîndire al personalului. În mod specific, consultantul a condus personalul printr-o serie de procese de soluţionare a problemelor, atenţia fiind concentrată asupra aranjamentelor din clasă. Treptat, pedagogii au rearanjat mobila şi resursele, pentru a face ca ambianţa clasei să le ofere elevilor un grad mai înalt de autonomie. Ulterior şi în alte clase au fost desfăşurate activităţi similare. E evident că impactul acestei abordări a ţinut atît de natura tangibilă a sarcinii (rearanjarea echipamentului etc.), cît şi de contextul ei (sala de clasă).

Pornind de la această zi iniţială, personalul a explorat continuu chestiunile de management al clasei de elevi. Acest fapt a condus la formularea unui stil propriu, implicînd folosirea centrelor de învăţare (aşa - numitele work stations), în care elevii învaţă prin formularea propriilor lor presupuneri. Către sfîrşitul anului aici s-a văzut dovada clară a autonomiei sporite a elevilor în clasă.

În timpul celui de al doilea an, personalul a început să analizeze calitatea învăţării curente de la aceste centre de instruire. Membrii personalului îşi doreau să excludă posibilitatea de a confunda simpla executare mai independentă a însărcinărilor cu învăţarea autentică şi semnificativă.

Ţinînd cont de aceasta, pedagogii au decis să lucreze în echipe mici, pentru a face observaţii în clasele colegilor. Obiectivul observaţiei era de a se concentra asupra calităţii şi a gradului de angajare a elevilor în activităţile de la centrele de instruire. Pentru a facilita aceste observaţii, directoarea asigură înlocuirea pedagogiloe la un şir de ore, pentru a le elibera volumul necesar de timp. Ea le cerea să-şi planifice observaţia şi îşi rezerva timp pentru a asculta rapoarte efectuate.

În general, s-a văzut că strategia dată a avut un impact semnificativ. Schimbările specifice din stilurile de predare sunt evidente în toate clasele; există dovezi clare ale autonomiei sporite a elevilor în procesul de învăţare, chiar şi în cazul celor mai mici elevi; iar cîştigul obţinut în calitatea dialogului predare-învăţare este remarcabilă chiar şi pentru observatorii cei mai exigenţi.

Evaluarea performanţelor cadrelor didactice la nivel de clasă în cadrul sistemului educaţional din Republica Moldova este reflectat în raportul de autoevaluare a cadrului didactic pentru obţinerea gradelor didactice. Un compartiment al raportului de autoevaluare necesită descrierea rezultatelor elevilor cu referire la :

- nivelul de impilicare în activitate (se indică concret, în baza unei clase/grupe);

- nivelul de competenţe formate pe parcursul unei perioade;

- motivaţia, interesul şi atitudinile elevilor.

O particularitate esenţială a evaluării performanţelor cadrelor didactice la nivel de clasă o constituie implicarea elevilor în procesul decizional.

Rezultatele chestionarului cu privire la implicarea elevilor în procesul decizional demonstrează următoarele: nivelul implicării elevilor în procesul decizional este apreciat înalt

29

de - 51,6% respondenţi, 21% respondenţi apreciază satisfăcător această problemă, 19,4,% respondenţi - suficient, 8% respondenţi – scăzut.

Aşa dar rezultatele chestionarului demonstrează faptul, că în majoritatea cazurilor elevii sunt implicaţi în procesul decizional.

„Implicarea activă a elevilor este un factor important în perfecţionarea şcolii. La nivel oragnizaţional, acesta poate fi asigurat prin antrenarea în luarea deciziilor şi încurajarea în scopul asumării responsabilităţilor. Mai ales că acel cadru formal ce reglementează activitatea instituţiilor educaţionale din Republica Moldova încurajează o asemenea implicare.

Se poate evidenţia că cea mai importantă dimensiune în implicarea elevilor se manifestă la nivelul clasei, acolo unde elevii pot fi încurajaţi să-şi asume responsabilităţi pentru propria învăţare. Acest lucru poate facilita formarea unor abilităţi de planificare, discuţie, gîndire critică, luare de decizii şi a unor abilităţi de leadership.”(11, pag.34)

Concluzii:

Situaţia reală existentă reclamă următoarele principii directoare în dezvoltarea standardelor profesionale:

- Definirea personalizată a rolului cadrului didactic în funcţie de specificul factorilor interni şi externi.

- Competenţele deţinute de fiecare cadru didactic trebuie să devenă mai importante decît poziţia ierarhică în sistem;

- Deplasarea accentului strategic pe inovaţie, schimbare, adaptabilitate şi evoluţie, atît în plan personal sau profesional cît şi în cel organizaţional;

- Implicarea activă a elevilor este un factor important în perfecţionarea şcolii. Rezultatele chestionarului demonstrează faptul, că în majoritatea cazurilor elevii sunt implicaţi în procesul decizional.

4. Strategia dezvoltării profesionale continuă la nivelul instituţiei şcolare

30

4.1. Experienţe internaţionale privind strategia dezvoltării profesionale continuă la nivelul instituţiei şcolare

Modalitatea în care este organizată formarea continuă variază de la o şară la alta. Formarea poate avea o durată scurtă (de la o zi la o săptămînă), caz în care se organizează, în mod frecvent, în timpul orelor de şcoală (Belgia, Danemarca, Irlanda, Luxemburg şi Scoţia). Atunci cînd durata este mai mare (cîteva săptămîni sau chiar luni), în mod normal are loc în afara orelor de muncă şi poate lua forma unor cursuri care conduc la calificări sau chiar promovare profesională (Spania şi Scoţia). În Portugalia, unde formarea continuă are loc în afara orelor de şcoală, timpul de formare poate fi recuperat.

În cele mai multe ţări, participarea la formarea continuă nu este obligatorie. Excepţiile includ Finlanda, unde profesorilor de şcoli secundare li se cere să participe la formarea continuă cel puţin trei zile pe an, iar profesorilor de şcoli secundare profesionale cinci zile pe an. Legea austriacă obligă toţi profesorii să se asigure de faptul că actualizează cunoştinţele şi conţinutul predării în mod constant. În Austria, formarea continuă poate fi, prin urmare, considerată obligatorie, deşi nici o lege sau directivă nu indică tipul sau frecvenţa cursurilor de urmat. În Anglia şi Ţara Galilor, există cinci zile pe an fără contracte cu elevii, dintre care trei ar trebui rezervate formării continue. În Scoţia, pe lîngă cinci zile de formare continuă, există o perioadă de 50 ore de „activităţi în plan”, din care o parte sunt rezervate formării continue. În Islanda, contractele specifică faptul că profesorii trebuie să rezerve două săptămîni la fiecare doi ani formării continue, în afara sesiunilor şcolare. În Suedia, fiecare şcoală este obligată să organizeze formarea continuă pentru, în medie 104 ore pe profesor pe an.

În multe cazuri, profesorilor li se permite să se înscrie pentru formarea pe care o doresc. Uneori urmează sugestia unui inspector şi/sau a directorului şcolii. În Franţa şi Belgia (Comunitatea franceză), trebuie să obţină aprobarea directorului şcolii înainte de a se înscrie într-un curs de formare. În Germania, unde responsabilitatea penru formarea continuă aparţine Lander şi este în resortul Ministerului Educaţiei al fiecărui Land, un profesor care doreşte să participe la activităţi de formare continuă fie se înscrie direct la instituţia de formare, fie prin intermediul directorului sau inspectorului şcolar.

În general, temele cursurilor de formare sunt propuse de către organizaţii care depind de Ministerul Educaţiei sau de către asociaţii ale profesorilor. În Danemarca, cursurile de formare sunt organizate ca răspuns la cererile particulare ale personalului didactic. În Spania, modelul formării continue este stabilit pe baza propunerilor administraţiei educaţionale, ale centrelor de profesori şi de resursa pentru profesori, ca şi a cererilor specifice expromate de către personalul didactic.

În anumite ţări, participarea la seminar de formare poate rezulta în calificări suplimentare (Grecia şi Austria). În Italia, participarea la cursuri recunoscute şi încurajate de către autorităţile competente de la diferite niveluri (naţionale şi locale) duce la o mărire de salariu. În Islanda, formarea continuă are impact asupra salariului profesorului, dar nu asupra avansării în carieră. În Portugalia, este una dintre cerinţele necesare pentru avansarea în carieră, în timp ce în Franţa nu afectează promovarea. Trebuie notat faptul că, în Luxemburg, profesorii primesc o remunerare dacă aleg să urmeze cursuri de formare – în timpul vacanţelor şcolare – în acele arii considerate de către Minister ca prioritate.

În Grecia, după doi ani de activitate (sau trei dacă doresc să plece în străinătate) profesorii au dreptul la un an sabatic pe parcursul căruia îşi primesc întregul salariu cu condiţia ca anul să fie devotat aprofundării cunoştinţelor, urmării unor cursuri universitare, unui plasament în străinătate în scopul formării sau desfăşurării unei activităţi de cercetare. În Islanda, profesorii pot solicita, după zece ani, un concediu plătit de pînă la un an pentru formarea continuă.

31

În Spania, participarea la activtăţi de formare continuă are un impact special asupra carierei profesionale a unui profesor, fie conducînd la obţinerea unor note mai mari la examinările de competenţă, fie, în cazul profesorilor care au statut de funcţionari publici aflaţi sub anumite administrări educative, ca o condiţie servind drept condiţie pentru primirea salariului sexenios (o perioadă de şase ani) care constituie o parte integrantă pentru mărirea salariului. Mai mult, cei care au cel puţin opt ani de vechime pot solicita o întrerupere a activităţii pentru a urma studii de diferite durate. În timpul acestei perioade ei primesc întregul salariu, cu excepţia anumitor prime acordate pentru sarcini specifice.

4.2. Principii, modalităţi existente de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice la nivelul instituţiei şcolare din Republica Moldova

În încercarea de a cunoaşte opiniile cadrelor didactice din unităţile şcolare asupra sistemului actual de formare a cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară s-a realizat un sondaj în rîndul cadrelor didactice care s – au aflat la curusurile de formare continuă din cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei.

La sondaj au participat 62 respondenţi. Subiecţii au fost selectaţi aleator.

În opinia respondenţilor actualul sistem de dezvoltare profesională din cadrul unităţilor şcolare este apreciat pozitiv. (79% din respondenţi menţionează că au rezultate bune, dar sistemul de dezvoltare profesională continuă din cadrul unităţii şcolare necesită să fie îmbunătăţit, 7,6% din respondenţi califică sistemul de dezvoltare profesională modern, satisface necesităţile cadrelor didactice, şi nu necesită o reformare, doar 11,3% din respondenţi consideră sistemul de dezvoltare profesională la nivelul instituţiei şcolare învechit, care necesită o scimbare radicală a modalităţilor sistemului de formare continuă din cadrul instituţiei date).

Printre obiectivele principale în dezvoltarea profesională a sistemului de formare continuă la nivelul instituţiei şcolare respondenţii indică următoarele : 53,2% - intenţionează susţinerea promovării programatice a metodologiei şi a tehnologiei formative de tip inovativ: interdisciplinaritatea, soft-ul educaţional, 24,2% - intenţionează să dezvolte cunoştinţele de speciaitate a cadrelor didactice, 12,9% - din respondenţi intenţionează să susţină promovarea prin cooperare comunitară a formării în spiritul integrării europene: al cetăţeniei democratice, al educaţiei pentru valori diversificate, 9,7 % - din respondenţi intenţionează să dezvolte modalităţi de studiu care să contribuie la introducerea mentalităţii formative de învăţare pe tot parcursul vieţii.

Analiza datelor chestionarului cu privire la domeniile de iniţiativă profesională evedenţiază următoarele: în majoritatea cazurilor 72,6% respondenţi indică utilizarea

32

procedeelor interactive, 24,2% respondenţi - practicarea activităţilor de cercetare, elaborări de auxiliare, manuale şcolare, şi doar 3,2% respondenţi indică - participarea personalului profesional la forme de specializare (masterat, doctorat, studii aprofundate).

Printre subiectele cel mai des oferite în cadrul sistemului de formare continuă din cadrul instituţiei respondenţii indică:

- subiecte referitor la conţinutul disciplinei predate, subiecte referitoare la noile educaţii, subiecte referitoare la educaţia pentru cetăţenie democratică, educaţie pentru valori diversificate, subiecre referitor la proiectarea didactice, subiecte referitor la evaluarea rezultatelor şcolare.

Printre subiectele cel mai rar oferite în cadrul sistemului de formare continuă din cadrul instituţiei respondenţii indică:

- subiecte referitoare la aspecte psihopedagogice ale consilierii şcolare, subiecte referitoare la învăţare pe tot parcursul vieţii, învăţarea unei limbi străine, subiecte referitoare la managementul clasei, subiecte referitoare la alternativele educaţionale.

4.3. Descrierea „bunelor practici” de dezvoltare profesională continuă, de autoformare utilizate în cadrul instituţiilor şcolare.

În conformitate cu Strategia formării profesionale continue în sistemul educaţional din Republica Moldova (proiect) formarea profesională continuă în sistemul educaţional din Republica Moldova este determinată de:

- baza juridică şi metodologică privind reorganizarea învăţămîntului continuu;

- profesionalizarea carierei didactice;

- redimensionarea raportului dintre componenta teoretică şi cea practică în pregătirea rutei de formare iniţială şi continuă;

- dezvoltarea unei set de programe de formare continuă bazate pe un sistem concurenţial loial, prin intermediul cărora personalul didactic ar beneficia de o ofertă diversificată a furnizorilor de formare continuă;

- corelarea structurilor şi a gradelor didactice cu standardele educaţionale şi asigurarea unei formări dinamice profesionale prin utilizarea sistemului creditelor transferabile;

33

- dezvoltarea unor structuri instituţionale moderne în scopul optimizării activităţilor de formare continuă a personalului didactic.

Un model de instruire continuă a cadrelor didactice şi manageriale axat pe sistemul creditelor profesionale a fost elaborat de Centrul Ştiinţifico – Metodic al Direcţiei Generale Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport a Consiliului municipal Chişinău.

Utilizarea sistemului de credite la nivel de unitate şcolară antrenează următorul algoritm:

- discutarea la şedinţele comisiilor metodice a grilelor optime ale creditelor pentru instituţia în care activează cadrul didactic sau managerial:

- cîte credite trebuie să acumuleze un profesor fără grad didactic;

- cîte credite trebuie să acumuleze un profesor cu grad didactic II;

- cîte credite trebuie să acumuleze un profesor cu grad didactic I;

- cîte credite trebuie să acumuleze un profesor cu grad didactic superior.

Este recomandat ca la consiliul profesoral să se analizeze propunerile comisiilor metodice şi să se adopte direcţiile respective:

- care credite sunt obligatorii pentru instituţie;

- care este coraportul dintre creditele obligatorii coordonate cu administraţia şi cele opţionale;

Este recomandat să se determine programa dezvoltării profesionale pentru un an a fiecărui profesor în baza grilelor adoptate în instituţia dată.

În rîndurile de mai jos sunt prezentate harţi – morfologice creditare aplicate la nivel de unitate şcolară.

Formarea continuă la nivelul unităţii şcolare

1. Activitatea ştiinţifico –metodică

Harta morfologico – creditară

Forme şi metode de instruire continuă

Nivel deinstituţie

Nivel de sector

Nivel de municipiu

Nivelrepublica

n

Nivel internaţiona

l

Asistarea la lecţii 5 7 9 11 xxx

Prezentarea lecţiilor deschise

10 12 14 16 xxx

Şedinţe metodice (asistare)

8 10 12 14 xxx

Şedinţe metodice (realizarea unei prezentări)

12 14 16 18 xxx

Seminare (asistate) 8 12 14 16 18

Seminare (realizarea unei prezentări)

10 13 15 17 20

Participarea la consilii

8 10 14 16 18

Relizarea unei 10 14 16 18 20

34

prezentări

Cursuri de reciclare/perfecţionare(pînă la 72 de ore)

10 12 14 16 xxx

Cursuri de reciclare/perfecţionare(pînă la 144 de ore)

12 14 16 18 xxx

Cursuri de reciclare/perfecţionare(peste 144 de ore)

14 16 18 20 xxx

Traininguri(participare)

5 7 9 11 15

Formarea formatorilor

10 12 14 16 20

Asistarea la uniunea metodică

xxx xxx 8 12 xxx

Participarea la uniunea metodică

xxx xxxx 12 14 xxx

Proiectarea, planificarea, evidenţa curentă şi generalizarea activităţii ştiinţifico – metodice se realizează prin intermediul sistemei creditare.

Harta morfologico – creditară

Forme şi metode de instruire

continuă

Nivel deinstituţie

Nivel de sector

Nivel de municipiu

Nivelrepublican

Nivel internaţional

Asistarea la şedinţa clubului

xxx xxx 10 xxx xxx

Participarea la şedinţa clubului metodic

xxx xxx 14 xxx xxx

Implementarea experienţei avansate

12 14 16 18 xxx

Implementarea experienţei locale

10 12 14 16 xxx

Elaborarea unei experienţe individuale şi realizarea ei

12 14 16 18 xxx

Participarea la expoziţii

12 14 16 18 20

35

Participarea la concursuri

12 14 16 18 20

Participarea la lecturi pedagogice, conferinţe, simpozioane (asistate)

10 xxx 14 16 18

Participarea la lecturi pedagogice, conferinţe, simpozioane (realizarea unei comunicări)

12 xxx 14 16 xxx

Elaborarea recomandărilor metodice

xxx xxx 14 16 xxx

Prezentarea unui articol în ziar

xxx xxx 10 12 14

Prezentarea unui articol în revistă

xxx xxx 14 16 18

Prezentarea unui articol într-o culegere ştiinţifico - metodică

xxx xxx 16 18 20

Elaborarea unui ghid metodic

xxx xxx 12 14 xxx

Elaborarea unui manual

xxx xxxx 16 18 xxx

Creditele indicate în harta morfologico – creditară se determină prin metoda expertizei evaluative.

Forme şi metode de instruire

continuă

Nivel deinstituţie

Nivel de sector

Nivel de municipiu

Nivelrepublican

Nivel internaţional

Elaborarea unui caiet de lucru pentru elevi

5 7 9 11 xxx

Participarea în proiectul de investigaţie

10 12 14 16 xxx

Participarea în proiect inovaţional

8 10 12 14 xxx

Realizarea studiilor la

12 14 16 18 xxx

36

masterat

Studii în doctorantură(competitor)

8 12 14 16 18

Susţinerea tezei de doctor

10 13 15 17 20

Susţinerea tezei de doctor habilitat

8 10 14 16 18

Confirmarea în post

10 14 16 18 20

Confirmarea gr. II 10 12 14 16 xxx

Confirmarea gr. I 12 14 16 18 xxx

Confirmarea gr. superior

14 16 18 20 xxx

4.4. Strategii la nivelul unităţii şcolare pentru ameliorarea dezvoltării profesionale continuă a cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară

În conformitatea cu Strategia formării profesionale continue în sistemul educaţional din Republica Moldova (proiect) formarea profesională continuă în sistemul educaţional din Republica Moldova este centrată pe :

- dezvoltarea capacităţilor individuale de planificare şi realizare a activităţii profesional – educaţionale şi atenţiei (în continuare: activitate educativă);

- acumularea şi inovarea de cunoştinţe în scopul formării profesionale continue;

- perfecţionarea în domeniile:

- organizării şi desfăşurării activităţilor educative;

- monitorizării performanţelor şi a procesului de dezvoltare ale preşcolarului şi elevului;

- coperării în comunicarea pedagogică;

- respectarea necesităţilor şi caracteristicilor personale ale preşcolarului şi elevului în dependfenţă de vîrstă;

- dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă şi de comunicare eficientă, crearea şi menţinerea unui mediu de înţelegere şi respect;

- dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă şi de comunicare eficientă, crearea şi menţinerea unui mediu de înţelegere şi respect;

- dezvoltarea capacităţilor de promptitudine şi calificare pentru un proces continuu de autoevaluare, monitorizare şi perfecţionare a practicii profesionale;

- dezvoltarea capacităţilor pentru monitorizarea şi aplicarea noilor tehnologii educaţionale;

- disponibilitatea de a accepta părinţii ca parteneri în procesul de realizare a scopurilor educative propuse şi realizarea unei cooperări mutuale;

- realizarea unei cooperări cu comunitatea;

- schimbul de experienţă, perfecţionarea vocaţională şi profesională;

37

- acumularea de cunoştineţe, dezvoltarea abilităţilor şi deprinderilor de administrare a grădiniţelor, şcolilor primare, gimnaziilor, liceelor.

Formarea profesională continuă se integrează în esenţa educaţiei permanente sau educaţiei pe parcursul întregii vieţi (long.life education), prin care este reconsiderat raportul dintre educaţia iniţială şi educaţia continuă. Formarea continuă este organizată în jurul a patru tipuri fumdamentale de învăţare ce constituie pilonii cunoaşterii profesionale:

- a învăţa să fii, ceea ce înseamnă dobîndirea instrumentelor de cunoaştere;

- a învăţa să faci, ceea ce înseamnă că individul intră în realaţie cu mediul ambiant;

- a învăţa să trăieşti împreună cu alţii, ceea ce înseamnă a putea coopera cu alţii participînd la activităţile umane;

- a învăţa să fii şi a învăţa să devii, aceasta reprezentînd elementul valoric rezultat din cele trei menţionate supra.

Formarea profesională continuă este preconizată a fi realizată prin următoarele activităţi:

1) asumarea răspunderii de către educatori, învăţători, profesori şcolari, personalul (cadru) didactic auxiliar, din iniţiativă proprie, pentru dezvoltarea profesională şi activitate educativă;

2) planificarea măsurilor educative de către grădiniţe, şcoli primare, gimnazii şi licee în conformitate cu programul anual:

- la nivel de organe profesionale;

- prin organizarea de seminare în conformitate cu programele existente;

- prin realizarea propriilor programe de perfecţionare care va fi autentică printr-un act public eliberat de către o instituţie de învăţămînt superior (facultate) sau de un certificat emis decătre o organizaţie specializată;

Folosirea computerului în activitatea profesională presupune:

- - folosirea uneia dinre programele de procesare a textului, calcule tabulare sau programe de creare a prezentărilor, utilizarea Internetului în predare, abilităţi certificate printr-un act public acordat în urma încheierii studiului sau de un certificat eliberat de către organizaţia autorizată pentru desfăşurarea cursurilor de utilizare a computerului.

Formarea profesională continuă este concepută ca un proces diversificat prin:

- cursuri de perfecţionare şi de recalificare;

- stagii profesionale;

- activităţi practice;

- traininguri, ateliere, seminarii;

- conferinţe;

- instruri metodice;

- instruire la distanţă.

În dependenţă de tipul şi durata formării continue se vor stabili şi creditele profesionale. Formarea continuă se planifică şi se realizează în baza standardelor profesionale.

Standardele de formare continuă pentru funcţiile didactice reprezintă o „hartă” a competenţelor necesare desfăşurării activităţii de predare/învăţare/evaluare. Ele constituie repere clare, de ordin calitativ, ce descriu nivele minimale de performanţă ale exercitării funcţiei didactice.

Concluzii:

38

În opinia unor respondenţilor, actualul sistem de dezvoltare profesionale la nivel de unitate şcolară necesită să fie îmbunătăţit. Majoritatea respondenţilor consideră, că sistemul existent de formare continuă al cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară ar putea fi îmbunătăţit prin susţinerea promovării programatice a metodologiei şi a tehnologiei formative de tip inovativ: interdisciplinaritatea, soft-ul educaţional.

Analiza datelor chestionarului cu privire la domeniile de iniţiativă profesională a cadrelor didactice evedenţiază faptul că în majoritatea cazurilor respondenţii utilizează procedee interactive. Mai rar sunt practicate activităţile de cercetare, elaborări de auxiliare, manuale şcolare, participarea personalului profesional la forme de specializare (masterat, doctorat, studii aprofundate).

Concluzii şi recomandări

1. Formarea profesională continuă în sistemul educaţional din Republica Moldova este determinată de baza juridică şi metodologică privind reorganizarea învăţămîntului continuu.

2. Activitatea de formare continuă este coordonată de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului şi se realizează în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei – ca centru coordonator, precum şi în cadrul instituţiilor de învăţămînt superior, Institutului de Instruire Continuă şi altor structuri instituţionalizate.

La nivel teritorial formarea/dezvoltaea profesională continuă a cadrelor didactice din cadrul unităţilor şcolare este asigurată de către metodiştii Centrului metodic, precum şi de către personalul Direcţiilor Generale Educaţie, Tineret şi Sport.

La nivelul unităţilor şcolare formarea/dezvoltaea profesională continuă este asigurată de către directorul unităţii şcolare, directorii – adjuncţi, şefii catedrelor metodice.

3. Rezultatele sondajului demonstrează faptul, că în majoritatea unităţilor şcolare sunt create structuri instituţionale adecvate cu privire la dezvoltarea personalului.

Tot odată menţionăm, că la nivel de unitate şcolară sunt insuficient dezvoltate mecanizmele/procedurile care asigură o bună corespundere între politica de dezvoltare a personalului şi necesităţile reale a personalului.

În acelaşi timp, constatăm o situaţie contradictorie vizavi de colaborarea între cadrele didactice în perspectiva dezvoltării profesionale.

Rezultatele sondajului demonstrează faptul că cadrele didactice nu se susţin reciproc în activităţile de dezvoltare a personalului.

Constatăm, că unităţile şcolare în majoritatea cazurilor promovează politica de aplicare a experienţei personalului pentru a orienta deciziile legate de dezvoltarea unităţilor şcolare.

4. Evaluarea competenţelor formării continuă a cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară se realizează în baza standardelor profesionale. Analiza sistemului de standarde profesionale evidenţiază centrarea acestora pe următoarele aspecte: valori profesionale, cunoştinţe de specialitate, managementul clasei, monitorizarea şi evaluarea activităţii. Cercetarea realizată în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei: „Proiectarea standardelor educaţionale şi profesionale în R. Moldova” a propus un concept al unui posibil sistem de standarde profesionale (proiect) aplicabil în învăţămîntul din R. Moldova. Dezvoltarea sistemului de standarde profesionale pentru cadrele didactice in cadrul sistemului de învăţămînt din Republica Moldova şi implementarea lor în practica educaţională va contribui la o redistribuire şi o descentralizare a responsabilităţilor decizionale la nivel de unitate şcolară, precum şi promovării prin cooperare comunitară a formării cadrelor didactice în spiritul integrării europene: al cetăţeniei democratice, al educaţiei pentru valori diversificate.

39

5. O particularitate esenţială a evaluării performanţelor cadrelor didactice la nivel de clasă o constituie implicarea elevilor în procesul decizional. Rezultatele chestionarului demonstrează faptul, că în majoritatea cazurilor elevii sunt implicaţi în procesul decizional.

6. În opinia respondenţilor, actualul sistem de dezvoltare profesionale la nivel de unitate şcolară necesită să fie îmbunătăţit. Majoritatea respondenţilor consideră, că sistemul existent de formare continuă al cadrelor didactice la nivel de unitate şcolară ar putea fi îmbunătăţit prin susţinerea promovării programatice a metodologiei şi a tehnologiei formative de tip inovativ: interdisciplinaritatea, soft-ul educaţional.

7. Analiza datelor chestionarului cu privire la domeniile de iniţiativă profesională a cadrelor didactice evedenţiază faptul că în majoritatea cazurilor respondenţii utilizează procedee interactive. Mai rar sunt practicate activităţile de cercetare, elaborări de auxiliare, manuale şcolare, participarea personalului profesional la forme de specializare (masterat, doctorat, studii aprofundate).

8. În conformitate cu Strategia formării profesionale continue în sistemul educaţional din Republica Moldova (proiect) formarea profesională continuă în sistemul educaţional din Republica Moldova este concepută ca un proces diversificat axat pe creditele profesionale. Un model de instruire continuă a cadrelor didactice şi manageriale axat pe sistemul creditelor profesionale a fost elaborat de Centrul Ştiinţifico – Metodic al Direcţiei Generale Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport a Consiliului municipal Chişinău. În prezent în şcolile din mun. Chişinău se experimentează acest sistem de credite.

Recomandări

1. Promovarea ambelor accepţiuni ale termenilor dezvoltarea personalului, care proneşte în mod primordial de la nevoile, obiectivele, exigenţele organizaţiei şi dezvoltarea profesională, care pune accentul pe nevoile individuale de dezvoltare în domeniul profesoral;

2. Promovarea mediilor dinamice de dezvoltare profesională, caracterizate prin încredere, bunăvoinţă, echitate, asumare de riscuri, independenţă şi colaborare;

3. Susţinerea dezvoltării profesionale a angajaţilor unităţilor şcolare pentru a contribui la dezvoltarea fiecăruia prin diverse metode (cursuri de formare continuă, lecţii demonstrative, îndrumări metodice, cercetări pedagogice, participare la proiecte inovatoare, etc.);

4. Susţinerea motivaţiei cadrelor didactice pentru a fi motivaţi să reflecteze asupra activităţii lor, asupra performanţelor elevilor şi asupra dezvoltării profesionale pentru a extinde cunoştinţele şi abilităţile pe care le posedă, pentru a îmbunătăţi performanţele lor şi ale colegilor;

5. Elaborarea unei politici de dezvoltare a personalului, definită în scris în cadrul proiectului instituţional de dezvoltare a unităţii şcolare;

6. Elaborarea unor mecanisme/proceduri, care ar garanta corespunderea dintre politica de dezvoltare a personalului şi necesităţile personalului;

7. Discutarea necesităţilor profesionale ale personalului în cadrul şedinţelor Consiliului profesoral, catedrelor metodice;

8. Promovarea unei politici eficiente de dezvoltare a personalului care ar asigura respectarea dreptului fiecărui profesor la dezvoltarea profesională;

9. Proiectarea programele de formare continuă din cadrul instituţiilor din perspectiva asigurării calităţii educaţiei;

10. Susţinerea personalului implicat în activităţile de dezvoltare, stimularea materială pentru inovaţii didactice în cadrul unităţilor şcolare;

40

11. Diversificarea metodelor de formare continuă a cadrelor didactice, creşterea responsabilităţii personale a fiecărui profesor pentru reuşita propriei cariere didactice. Promovarea tehnologiilor moderne de formare în care ar predomina instruirea interactivă, activităţile practice, schimb de experienţă;

12. Organizarea unor seminare tematice la solicitările cadrelor didactice,

13. Axarea pe demersul interdisciplinar în organizarea seminarelor pentru cadrele didactice din diferite arii curiculare;

14. Fructificarea formării ulterioare a personalului profesional în îmbinarea activităţii de orientare şi formare pentru toate categoriile de implicaţi (elevi, profesori, părinţi);

15. Valorificarea formării ulterioare a personalului profesional în realizarea de sesiuni de interformare centrată pe şcoală;

16. Concretizarea formării ulterioare a personalului profesoral în demultiplicarea unor programe de formare prin colaborare;

17. Elaborarea unor proiecte de cercetare în echipe mixte (cercetare – personal profesoral – comunitate) pe baza priorităţilor strategice: incluziune şcolară, multiculturalitate etc.

18. Implementarea unui program de dezvoltare profesională flexibil în cadrul căruia se va încuraja autoformarea asistată.

41

Bibliografie

1. Baciu S., Cara A, Standarde pentru o şcoală democratică, Chişinău, 2003

2. Cojocaru V., Schimbarea în educaţie şi schimbarea managerială, Chişinău, Editura Lumina, 2004

3. Cristea S., Perfecţionaea cadrelor didactice, Didactica Pro, nr.3, 2001

4. Cristea S, Dicţionar de termeni pedagogice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1998

5. Callo T., Priorităţile formării continue în evoluţia sistemului educaţional, Didactica Pro, nr.3, 2001

6. David Hopkins, Mel Ainscow, Mel West, Perfecţionarea şcolii într-o eră a schimbării, Prut Internaţional, 1998

7. Materialele seminarului „Formarea Continuă a Personalului Didactic. Managementul la nivel central, intermediar (raional) şi instituţional al Formării Continue, Chişinău, 29-30 iunie 2006

8. Management Educaţional pentru instituţiile de învăţămînt, Bucureşti,2001, (coordonator Şerban Iosifescu)

9. Petrovici C., Principii şi criterii de evaluare şi atestare profesională a competenţelor învăţătorilor debutanţi din perspectiva implementării curriculumului şcolar, teză de doctorat, Chişinău 2006

10. Petrovici C., Impactul alinierii la cerinţele europene asupra formării iniţiale a învăţătorilor, Univers Pedagogic, nr.3, 2005

11 .Popa V., Dezvoltarea unităţii educaţionale. Un model funcţinal de asigurare a calităţii, Editura Arc2006

12. Planul compex de activitate a Direcţiei Generale Educaţie, Tineret şi Sport a Consiliului Municipal Chişinău, Chişinău, 2006

13. Rudic G., Bolboceanu L., Varban I., Roman M., Agendă, Instruirea continuă a cadrelor didactice şi manageriale, Univers Educaţional, 2005

14.Strategia formării profesionale continue în sistemul educaţional din Republica Moldova (proiect), Ministerul Educaţiei şi Tineretului, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Chişinău, 2006

14.Învăţămîntul secundar în ţările Uniunii Europene: structuri, organizare şi administrare, EURYDICE, Reţeaua Europeană de informare în domeniul educaţiei, 1997

42

Anexa1. Lista unităţior şcolare

1. Şcoala medie Baccealia, r. Căuşeni;

2. Şcoala medie Şolcani, r. Soroca;

3. Gimanziul Donduşeni, r. Donduşeni;

4. Gimanziul Mihuleni, r. Şoldăneşti;

5. Liceul teoretic Tabani, r. Briceni;

6. Gimanziul „Ion Creangă”, „Ţarigrad”, r. Drochia;

7. Liceul teoretic „A. Agapie, s. Pepeni, r. Sîngerei;

8. Şcoala medie nr.1, or. Vulcăneşti;

9. Liceul teoretic, s. Cişmichioi, r. Vulcăneşti;

10. Gimanziu Condrăteşti, r. Ungheni;

11. Liceul teoretic Hîrbovăţ, r. Anenii – Noi;

12. Gimnaziu or. Ocniţa;

13. Liceul teoretic Coşniţa, Dubăsari;

14. Liceul teoretic „O. Ghibu”, or. Chişinău;

15. Şcoala medie Ţibirica, r. Călăraşi;

16. Gimanziu Chioselia, r. Cantemir;

17. Liceul teoretic Glodeni;

18. Liceul teoretic Risipeni, r. Făleşti;

19. Gimanziu Tarasova, r. Rezina;

20. Şcoala medie rusă nr.1 Olăneşti, Ştefan – Vodă;

21. Şcoala medie s. Tigheci, r. Leova;

22. Şcoala medie s. Tacuz, r. Căuşeni;

23. Liceul teoretic s. Mereni, r. Anenii – Noi;

24. Şcoala medie Filipeni, r. Leova;

25. Liceul teoretic Beleavinţi, r. Briceni;

26. Liceul teoretic „L. Blaga”, or. Bălţi;

27. Colegiul Pedagogic „V. Lupu”, or. Orhei;

28. Liceul „M. Sadoveanu”, s. Cupcini, r. Edineţ;

29. Gimnaziu s. Beştemac, r. Leova

43

Anexa 2. Chestionar

Date generale

1.1.Postul de muncă (Notă: o singură opţiune)

a) Director

b) Ditector – adjunct (specificaţi)

c) Cadru didactic

d) Altele (specificaţi)

2. Genul

a) femenin

b) masculin

II. Evaluarea ierarhiei condiţiilor

2.1. În şcoală există o politică generală adecvată cu privire la dezvoltarea personalului (Notă: 1 – dezacord total (niciodată nu e aşa), 2 – dezacord (rareori e aşa), 3 – acord (uneori este aşa), 4 – acord total (e valabil întotdeauna).

2.2. Există proceduri care asigură o bună corespundere între politica de dezvoltare a personalului şi necesităţile reale ale personalului (Notă: 1 – dezacord total (niciodată nu e aşa), 2 – dezacord (rareori e aşa), 3 – acord (uneori este aşa), 4 – acord total (e valabil întotdeauna).

2.3. Personalul are o imagine clară asupra responsabilităţilor proprii şi asupra responsabilităţilor celorlalţi. (Notă: 1 – dezacord total (niciodată nu e aşa), 2 – dezacord (rareori e aşa), 3 – acord (uneori este aşa), 4 – acord total (e valabil întotdeauna).

2.4. Membrii personalului se susţin reciproc în activităţile de dezvolare profesională (Notă: 1 – dezacord total (niciodată nu e aşa), 2 – dezacord (rareori e aşa), 3 – acord (uneori este aşa), 4 – acord total (e valabil întotdeauna).

2.5.Unitatea şcolară promovează politica de aplicare a experienţei personalului pentru a orienta deciziile legate de dezvoltarea unităţii şcolare? (Notă: 1 – dezacord total (niciodată nu e aşa), 2 – dezacord (rareori e aşa), 3 – acord (uneori este aşa), 4 – acord total (e valabil întotdeauna).

2.6. Există o politică general acceptată care se sprijină pe principiile de implicare a elevilor în procesul decizional. (Notă: 1 – dezacord total (niciodată nu e aşa), 2 – dezacord (rareori e aşa), 3 – acord (uneori este aşa), 4 – acord total (e valabil întotdeauna).

44

III. Sistemul de dezvoltare profesională din cadrul instituţiei şcolare

3.1. Sistemul de dezvoltare profesională din cadrul instituţiei Dvs. (prezentarea lecţiilor deschise, seminare, participarea la lecturi pedagogice, mese rotunde, etc.) îl putem califica drept (Notă: o singură opţiune):

a) modern, satisface necesităţile cadrelor didactice, nu necesită o reformare radicală;

b) avem rezultate bune, dar trebuie să-l îmbunătăţim;

c) este învechit, este necesară, de urgenţă, o schimbare radicală a modalităţilor sistemului de formare continuă din cadrul instituţiei de învţămînt;

d) altele (specificaţi)

3.2. Care sînt obiectivele principale în dezvoltarea profesională a sistemului de formare continuă la nivelul instituţiei şcolare? (Notă: una sau mai multe opţiuni)

a) Intenţionăm să dezvoltăm cunoştinţele de specialitate a cadrelor didactice;

b) Intenţionăm să dezvoltăm modalităţi de studiu care să contribuie la introducerea mentalităţii formative de învăţare pe tot parcursul vieţii;

c) Intenţionăm să susţinem promovarea programatică a metodologiei şi a tehnologiei formativ de tip inovativ: interdisciplinaritatea, soft-ul educaţional;

d) Intenţionăm să susţinem promovarea prin cooperare comunitară a formării în spiritul integrării europene: al cetăţeniei democratice, al educaţiei pentru valori diversificate

3.3. Procese privind activitatea personalului profesional (Notă: una sau mai multe opţiuni) în cadrul instituţiei şcolare

b) Practicarea activităţilor de cercetare;

c) Utilizarea procedeelor interactive;

d) Elaborări de auxiliare, manuale şcolare;

e) Participarea personalului profesional la forme de specializare (masterat, doctorat, studii aprofundate);

f) Altele (specificaţi).

3.4. Care sînt subiectele cel mai des oferite în cadrul sistemului de formare continuă în instituţia D-voastră? (Notă: 5 opţiuni, aranjate după gradul frecvenţei de la „1” – cel mai frecvent şi respectiv următoarele „2”, „3”, „4” şi „5” – foarte rar”.)

a) subiecte referitor la conţinutul disciplinei predate

1-2-3-4-5

b) subiecte referitoare la managementul clasei

1-2-3-4-5

c) subiecte referitoare la proiectarea didactică

1-2-3-4-5

d) subiecte referitoare la evaluarea rezultatelor şcolare

1-2-3-4-5

e) subiecte referitoare la noile educaţii

1-2-3-4-5

45

f) subiecte referitoare la alternativele educaţionale

1-2-3-4-5

g) subiecte referitoare la aspectele psihopedagogice ale consilierii şcolare

1-2-3-4-5

h) subiecte referioare la aspecte de învăţare pe tot parcursul vieţii

1-2-3-4-5

i) subiecte referitoare la educaţia pentru cetăţenie democratică, educaţiei pentru valori diversificate

1-2-3-4-5

j) învăţarea unei limbi străine

1-2-3-4-5

k) utilizarea unor demersuri formative atractive pentru elevi, convenite şi realizate împreună cu aceştea (e-learning, interactiv, brainstorming)

1-2-3-4-5

l) dezvoltarea abilităţilor de utilizare a tehnologiilor informaţionale

1-2-3-4-5

m) altele (specificaţi)

3.5. Care din activităţile formării continuă le consideraţi mai adecvate?

a) Organizarea activităţilor de dezvoltare profesională din perspectiva unei experienţe avansate?

b) Studierea experienţei avansate

c) Organizarea consultanţei pentru cadrele didactice

d) Aistări la ore

e) Discuţii

f) Interevaluări

g) Seminare

h) Traininguri

46