UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTIFACULTATEA DE HORTICULTURADISCIPLINA: FITOPATOLOGIE HORTICOLA

STUDII PRIVIND AGRESIVITAEA UNOR PREPARATE DE MONILINIA LAXA SI POSIBILITATI ALTERNATIVE DE CONTROL

COORDONATOR STIINTIFIC: IACOMI BEATRICE

ABSOLVENT: BITA RODICA

BUCURESTI 2013

Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor – Monilinia laxa

Importanta culturii speciilor pomicole samburoaseCultura speciilor din grupa samburoase (cais, piersic, cires, visin,prun, migdal) are o

deosebita importanta pe plan mondial, dar si pentru tara noastra datorita faptului ca se pot valorifica eficient conditiile de clima si sol iar fructele se coc esalonat din luna mai pana in octombrie.

Speciile samburoase formeaza in general pomi de vigoare moderata, cu dimensiuni medii. Partea aeriana a pomilor samburosi atinge in medie 5-7 m, inaltimea si diametrul coroanei, iar in unele cazuri 8-9 m (cires, cais) altoiti pe portaltoi vigurosi si cultivati in sistem clasic.

Repausul profund de iarna este mai scurt decat la speciile semintoase, fiind numai 30-40 zile la cais, 40-60 la piersic, 60-70 la prun, cires si visin. Din aceasta cauza, pornirea in vegetatie si inflorirea se petrece mai devreme primavara incepand cu caisul care infloreste uneori chiar la inceputul lunii martie si continuand cu piersicul, ciresul, prunul, visinul.

Intrarea pe rod a pomilor incepe din anul al II-lea si al III-lea la piersic si din anul III si IV la celelalte specii. Potentialul productiv este in general mare la piersic, prun si cais (15-25 t/ha) si moderat la cires si visin (5-10 t/ha).

Durata de viata a pomilor sau a plantatiilor este in functie de specie: 15-20 ani la cais si piersic, 35-40 ani la prun si visin, 50-60 ani la cires. In unele cazuri, aceste limite pot fi depasite cu 20-30 ani.

In cursul vietii apar unele boli specifice care pot duce la pieirea prematura a pomilor, de o importanta deosebita fiind si monilozele.

Toate samburoasele fiind specii iubitoare de lumina, sunt necesare taieri perio-dice de rarire si de luminare a coroanei si care de asemenea defavorizeaza raspandirea bolilor.

Cultura pomilor trebuie sa asigure productii mari si diversificate de fructe pentru sa-tisfacerea nevoilor de consum ale populatiei, aprovizionarea cu materie prima a industriei alimentare si crearea de disponibilitati pentru export.

Fructele samburoasele au o deosebita importanta economica, datorita insusirilor nu-tritive, tehnologice si comerciale ale fructelor si proprietatilor biologice ale pomilor de a valorifica o mare diversitate de conditii pedoclimatice din zonele de campie, colinare sau chiar submontane. Fiind printre primele fructe ce apar la sfarsitul primaverii, consumul lor in stare proaspata constituie o sursa deosebit de importanta de saruri minerale, vitamine si zaharuri usor asimilabile, de mare valoare pentru organismul uman. Ele sunt destinate atat consumului in stare proaspata cat si prelucrarii industriale sub forma de sucuri, siropuri, compoturi, gemuri, dulceturi, bauturi alcoolice, produse de cofetarie patiserie, fructe uscate etc.

Compozitia chimica bogata a fructelor le confera calitatea de medicament fiind recomandate pentru diferite boli sau in alimentatia copiilor cu deficiente de crestere.

Lemnul de cais si cires are utilizari diverse, din endocarpul caisului se prepara tus si carbune activ.

DenumireMonilinia laxa, Monilinia fructigena, Monilinia fructicola, Moniliose du prunier, Pourriture brune, Brown rot, Twig canker, Blossom wilt Fruchtfaeule des Kern- und Steinobstes, Monilinia Bluten und Zweigdurre, Rot pardo de los frutales

Raspandire: Monilioza este una din cele mai periculoase boli ale speciilor sâmburoase, cunoscută în

toate ţările din Europa şi America de Nord. 

Monilinia fructicola

Monilinia fructigena

Monilinia laxa - www.plantwise.org

Monilinia fructigena www.agroatlas.ru

Putregaiul brun cauzat de Monilinia laxa este considerat una dintre cele mai importante boli care afecteaza specia Prunus. Poate ataca fie floarea, fie fructele in timpul cresterii. În mod normal, simptomele apar mai intai pe floare, de aici ele incep sa invadeze. În vreme umedă, conidiile ciupercii devin evidente pe organele infectate, care apoi încep să se usuce.

Semnalată în 1878, în ţara noastră, s-a extins mult; atacul de primăvară produce pagube evaluate la 60%, iar treptat, la uscarea pomilor.

Daca nu se efectueaza tratamentel cu fungicide specifice, afectarea pomului poate ajunge si la 90-100% din flori, fructe abia legate si ramuri.

Desi unele pierderi pot rezulta din fructele putrezite din livada, pierderi majore economice pot să apară în timpul fazei de post-recoltare. În cazurile cele mai grave, până la 50% -75% din fructe pot putrezi în livada, în timp ce restul se pot pierde după recoltare, înainte de a ajunge pe piață.Apare la prun, cires, visin, cais, piersic, migdal, nectarin.

Gazde. O larga paleta de pomi fructiferi din fam. Rosacee - pomii samburosi (cais, piersic, prun, cires, visin), pomi semintosi (mar, par), plante ornamentale –gutui japonez Chaenomeles, Crataegus, Cydonia, Eriobotrya, etc. dar si struguri (cf. unui raport japonez din 1988). In regiunea EPPO culturile de mar, par si piersic sunt cele mai afectate.

Monilinia fructicola - apare cu precadere pe piersici si nectarine; M.laxa cu precadere pe caise si migdale;

M.fructigena se raseste in special pe mere si pere.

Simptome: Atacul se manifesta pe ramuri, frunze, flori si fructe.

Atacul de primăvară afectează florile, lăstarii şi frunzele; este foarte dăunător pentru ţara noastră. Atacul pe flori conduce la uscarea acestora. Afectarea florilor este asemanatoar cu afectarea datorata inghetului, diferenta consta in faptul ca monilioza la inceput apare ici colo iar inghetul afecteaza uniform pomul. Florile afectate de monilioza raman prinse de ramura;

Frunzele tinere atacate se brunifica,se usuca si se rasucesc iar ramurile tinere se usuca începând de la vârf si se îndoaie în forma de cârlig. Acest aspect parazitar este cunoscut sub numele de "boala stindardului" sau "arsura moniliana" si este foarte frecvent la cires, visin, piersic, si migdal si corespunde cu monilioza din anul precedent întâlnita la pomii semintosi. 

Atacul pe lastar este semnalat de brunificarea zonei cambiale care altfel are o culoare verede deschis. Lastarii afectati sunt flexibili si nu se rup;

Atacul pe lastarii tineri conduce la ofilire, indoirea varfului in jos si uscare;Pe organele atacate apare un mucegai albicios alcatuit din miceliul ciupercii - acest atac

de primavara este caracteristic în special pe visin si cires si este mai primejdios decât atacul pe fructe.

Pe fructe, apar pete circulare, cafenii, care se extind repede, cuprinzând fructul; pulpa devine moale şi putrezeşte; fructificaţiile ciupercii apar sub formă de perniţe de 1-2 mm diametru, de culoare alb - gălbui sau cenuşiu - gălbui; acestea se dezvoltă la o umiditate atmosferică mare şi o temperatură de 10 -12 gr C. Fructele se infectează uşor prin leziunile provocate de grindină şi insecte, cât şi prin contactul direct dintre cele infectate şi cele sănătoase.

Fructele tinere parazitate se zbârcesc, se brunifica si cad masiv. Pe fructele mature, miceliul ciupercii determina putrezirea pulpei si aparitia unor mici pustule - sporodochii - de culoare galbui cenusiu, dispuse neuniform, pe care se vor forma conidiofori cu conidii. 

La prun, sporodochiile produc perforarea epicarpului iar sucul zaharat se scurge în afara, lipind fructele între ele. Fructele mumifiate sunt prinse între ele si ramân deseori atârnate de pomi si în timpul iernii.

Agentul patogen. Monilioza sâmburoaselor este produsa de Monilinia laxa (Aderh.et Ruhl.) Honey din familia Helotiaceae, ordinul Pezizales, clasa Ascomycetes.

Ciuperca prezinta un miceliu galbui, care devine brun, miceliu ce formeaza sporodochiile de pe suprafata fructelor. Miceliul se dezvoltă în spaţiile intercelulare, având hifele hialine, septate şi ramificate. Pe sporodochii, pe conidiofori scurti se formeaza conidiile elipsoidale, galbui, cu membrana bruna, dispuse în lanturi, cu ajutorul carora parazitul se raspândeste în timpul primaverii si verii. Forma conidiana a ciupercii se numeste Monilinia laxa (Ehrenb.) Sacc.

Conidiile sunt organe de propagare în timpul perioadei de vegetaţie, precum şi organe

de iernare; prin germinare, ele produc filamente de infecţie, care străbat stilul şi ajung în ovar, de unde trec în scoarţa lăstarilor tineri, producând crăpături şi scurgeri cleioase. Conidiile ce se formeaza pe fructele mumifiate ce ramân pe pomi, rezista la temperaturile scazute din timpul iernii si vor produce infectiile primavara pe frunze, flori si ramuri.

Conidiile de Monilinia laxa, iernează pe diferite organe, în coroana pomului sau pe suprafaţa solului, prezintă o facultate germinativă mai mare (83%) comparativ cu M. fructigena; captarea conidiilor de Monilinia laxa pe lame capcană se realizează cu o lună mai devreme decât la Monilia fructigena; Monilinia laxa formează conidii la 10 grC, în timp ce Monilinia fructigena la 15 - 20 gr C. Monilinia laxa atacă frecvent florile, ramurile şi fructele tinere în primăvară (formând perniţe cenuşii), ), în timp ce Monilinia fructigena infectează fructele mature (perniţe galben-brunii).

Deseori, miceliul de infectie ajunge în flori si trece prin pedunculii acestora în scoarta ramurilor, producând infectii masive primavara. Ciuperca mai ierneaza ca miceliu de rezistenta în scoarta ramurilor sau în fructele mumificate, iar dupa 2 ani, pe aceste fructe apar apotecii cu asce si ascospori.

Infectarea fructelor se realizează prin răni cauzate de grindină, de insecte, de alte ciuperci. Pe fructele căzute, după 1-2 ani, se formează apoteciile ce conţin asce cu câte 8 ascospori, ovoizi, hialini, mai mici decât la M. Fructigena.

Pe fructele mature atacul este favorizat de întepaturile insectelor sau de ranile produse de grindina, ceea ce permite patrunderea miceliului ciupercii.

Boala este favorizata de vremea rece si ploioasa din primavara, când ramurile cu flori se vestejesc si atârna în jos.

Conditii de aparitie a bolii: Aparitia bolii este facvorizata de umiditatea mare, vremea ploioasa, temperaturile scazute de primavera si diferite leziuni provocate de: grindina, boli si daunatori.Boala rezista mai multi ani in scoarta, muguri, etc.Sensibilitatea la monilioza este diferita de la soi la soi, astfel exista soiuri mai sensibile la care atacul moniliozei este dezastruos.

TemperaturaNumarul de ore necesar pentru

instalarea infectiei

26 oC 2

21 oC 3

16 oC 4

7 oC 6-7

4 oC 11-12

Combatere. Fungicidele aplicate sunt în mare parte bazate pe utilizarea Strobilurins în timpul fazei de creștere de fructe. Cu toate acestea, din cauza preocuparilor recente in privinta mediului înconjurător și a sănătății umane, s-a nascut un interes considerabil în dezvoltarea de soiuri rezistente la boli și în cationi identificarea de markeri adecvate asociate cu rezistența, acest interes a apărut recent în rândul cercetătorilor, fermierilor și consumatorilor

Pentru prevenirea si combaterea bolii se recomanda urmatoarele masuri: masuri de igiena culturala - se strâng si se distrug fructele mumificate ramase în pomi , se taie si se ard ramurile atacte deoarece acestea constituie sursa de infectii primare, se distrug insectele care produc ranirea fructelor; Cultivarea de soiuri mai putin sensibile; Utilizarea la taierea pomilor a masticului (de altoit si taiat) care protejeaza ranile de infectii si ajuta la o cicatrizare rapida. Masuri chimice: în timpul repausului vegetativ - stropiri cu sulfat de cupru 2-3%; primavara:  stropiri cu Zineb sau Captan 0,3%, vara: stropiri ori de câte ori este nevoie cu Mancozeb 0,2%, Benlate 50, în concentratie de 0,1%. Se recomanda cultivarea de soiuri rezistente.Pentru protejarea lăstarilor de cireş, vişin, cais, rezultate foarte bune se obţin prin 3-4 tratamente, la intervale de 2-3 zile, de la începutul înfloritului până la scuturarea petalelor. Tratamente preventive cu produse sistematice: Produse-fungicide din categoria botryticidelor: Switch, Pyrus; Teldor 500 SC, Chorus, Signum; .Produse-fungicide din categoria triazolilor: Impact, Score, Topas, Folicur Solo, Orius; Alte fungicide eficiente: Topsin. Tratamentele se fac la acoperire inca din: faza de dezmugurit cu produse de contact; faza de buton alb cu:produce sistematice + produs de contact (ex. Bravo + Score sau Rover + Pyrus) sau un singur produs ca (Signum sau Switch); faza de plina floare cu: Rovral, Teldor, Switch. Tratamentele se repeta la 5 zile (daca ploua) sau 7 zile (daca nu ploua). Sunt benefice tratamentele biologice cu antagonisti, cum ar fi Trichothecium roseum.Ciclul de viata

Monilioza la prunMonilioza este o boala grava mai ales pentru prune, fiind raspanadita in toate livezile

de prun din intraga tara.Simptome. Patogenul ataca cu precadere florile si fructele din faza de parga, insa

atacul se mai manifesta si pe frunze si lastari. Atacul pe flori si frunze este asemanator cu efectul inghetului tarziu de primavara, cu aspect oparit. Fructele atacate sunt putrede si au pe suprafata lor sporodochii (pernite) de culaore cenusie-albicioasa, care contin conidii. Daca fructele atacate au ramas pe pom se mumifica, iar in anul urmator pe suprafata lor apar din micelii noi fructificatii (conidii), asigurand transmiterea bolii de la un an la altul. Fructele cazute pe sol de regula putrezesc si se descompun. Atacul de monilioza este stimulat de rani cauzate de grindina si insecte.

Patogenul si biologia lui. Patogenul este fungul Monilia laxa ( Aderh. Et Ruhl) Honey, cu forma conidiana Monilia laxa.Patogenul ierneaza in fruce mumificate si in ramuri sub forma de micelii de rezistenta si conidii, iar in unii ani se constata si aparitia de screloti pe care se formeaza apotecile cu asce si ascospori. De regula, organele atacate in anul anterior de monilioza se acopera primavara cu sporodochii de culoare galbuie-cenusie, care conin conidiofori cu conidii. Infectiile se

produc prin aceste conidii care sunt luate de vant, ploaie si insecte si ajung pe stigmatul florilor pe care le infecteaza, apoi trece pe lastari si frunze. Pe timp de ploaie organele noi afectate se acopera cu conidii care reproduc infectia prin rani pe fructe. Patogenul este puternic stimulat in evolutia sa de umiditate ridicata si temperatura scazuta, care in acelasi timp sunt factori nefavorabili pentru prun. Conidiile apar in lanturi simple sau ramificate, sunt elipsoidale, unicelulare (12 x 10 microni) si sunt situate pe conidiofori scurti.

Dupa sensibilitate fata de monilioza, soiurile de prun difera. Astfel, la infectiile florale soiul Stanley este foarte sensibil, iar la infectiile pe fructe este de sensibilitate mijlocie. Soiurile cu rezistenta mai mare la fructe sunt: Vanat romanesc ( De Bistrita), Vanat de Italia, Scoldus, Gras romanesc, Negre, Anna Spath, Bosniace, Nectarina rosie, Jefferson, Montfort, rencold noire, d’Agen, Negre, Galbene, Bonne de Bry, Tuleu dulce, Tuleu timpuriu, De Bordeaux. Soiuri de prun cu atac puternic de monilioza la fructe sunt: Tuleu gras, Ontario, Kirke, Washingon, Timpurii de Aiud, Victoria, Rencold Oullins, Early Laxton. Soiurile romanesti care au un genitor Tuleu gras, au o rezisenta la monilioza mai redusa fara de genitorul patern, insa mai mare decat Tuleu gras. In conditii de tratamente obisnuite soiurile Silvia, Minerva, Ialomita, Dambovita, Albatros nu manifeste atac pe fructe, dar in caz de grindina acestea incep a se diferentia dupa gradul de atac la monilioza, soiul Albatros fiind cel mai sensibil.

Atacul de monilioza pe fructe mai este influentat si de fertilizarea cu ingrasaminte chimice. Acestea, in special azotul, spre deosebire de ingrasamintele organice, duc la cresterea atacului.

Combatere. Se recomanda masuri de igiena culturala, culivarea soiurilor reyistente, aplicarea de ingrasaminte chimice complexe, distrugerea daunatorilor care produc rani pe fructe (viermele prunelor).Tratamentele chimice se aplica la urmatoarele momente: deymugurit, buton alb, la 10-15 % petale scutirate, apoi inca 2-3 tratamente la fructe, cel mai important moment fiind la intrarea in parga (la soiul Tuleu gras). La tratamentele inainte de infloirit se recomanda zeama bordeleza 0,75% sau Turdacupral 50-0,5%, iar la inflorit un fungicid sistemic de tip Metoben 0,1%, Fundazol 50-0,1%, Derosal 60-0,1%. Alte fungicide recomdate sunt: Dithane M 45-0,2%, Captadin 0,25%. Ultimul tratament se recomanda a se aplica cu un fungicid sistemic si care nu lasa rezidii pe fructe (Saprol).

Monilioza la caisMonilioza sau uscarea moniliana a ramurilor este o boala frecvent intalnita in

plantatiile pomicole din toate tarile, atacand toate speciile semintoase si samburoase cultivate.In primaverile reci si umede, pierderile pot ajunge pana la 100%.

Simptome. Se manifeste primavara pe toate organele aeriene ale pomilor de toate varstele. In urma atacului, pomii porniti in vegetatie sunt afectati, boala manifestandu se prin ofilirea florilor, uscarea mugurilor vegetativi si a lastarilor, insotita de scurgeri de gome. Pe ramurile multianuale se observa o defoliere insotita de necrozarea lemnului. Daca intensitatea atacului este redusa, pomii bolnavi se pot reface. La atac puternic, caisii manifeste simptome tipice de declin si apoi pier. Cand boala devinde cronica, simptomele se intalnesc si la pomii maturi.

Agentul patogen este Monilinia laxa (Aderh et Ruhl) Honey ex Whetzel ( sin. Sclerotinia laxa Aderh. Et Ruhl, S. cinerea Bon et Schroter) cu anamorfa Monilia laxa (Ehrend.) Sacc.Agentul patogen poate fi izolat din toate organele atacate si prezinta doua stadii de dezvoltare: teleomorf si anamorf.

Stadiul teleomorf este rar intalnit in natura si prezinta ca forma de inmultie apotecia in forma de cupa prevazuta cu un pedicel si apare, de regula, pe fructele de anul trecut, in interiorul apoteciei, se formeaza asce care la maturitate elibereaza ascospori eliptici, unicelulari de 8-18 ori 5-8 μ. Ascele se dezvolta prin parafize ramificate.

Stadiul anamorf sau conidial este forma des intalnita in natura, mai ales in perioada infectiilor. Pe suprafata organelor atacate, in conditii de umiditate se formeaza sporodochii, gramezi cenusii de conidii unicelulare, hialine, limoniforme, prinse in lanturi lungi si ramificate, asezate pe conidiofori scurti, slabi diferentiati.

Ciuperca ierneaza sub forma de miceliu in ramuri sau fructe mumifiate. In primavara se formeaza ascospori sau conidii care produc infectii la flori, lastari si ramuri. Infectia la flori reprezinta forma tipica de atac. Conidiile, ajunse pe stil si stigmat germinaeaza, miceliul patrunde in ovar in 4-5 ore, de aici prin pedicel invadeaza sistemul vascular pe care il blocheaza. Ca raspuns la atac, planta produce o asubsanta groasa care astupa vasele (Sutton si Colab 1972). Dupa Grose Claude (1966), aceasa substanta apare la piersic ca urmare a unei toxine elaborate de patogen care actioneaza la o oarecare distanta de locul de infectie.

Daca atacul evoluaza, infectiile pot ajunge la cambiu. In toate cazurile, frunzele se ofilesc incepand de la puncul d einfectie spre varful ramurilor; in momentul in care apare inelul necrotic al cambiului, ramura se usuca. Cand infectia este grava, caisii pot pieri, prezentand simptome tipice de declin, daca atacul este mai putin intens, simptomele devin cronice iar pe pomi apar frunze noi care continua sa vegeteze.

Aparitia miniliozei la samburoase este mult influentata de conditiile atmosferice si, in special, de regimul de precipitatii din perioada de inflorit.

La o temperatura de 5-6° C, isotita d eprecipitatii aparitia boli se declandeaza in 48 de ore. Dupa Weaver (1950) Monilinia laxa infecteaza florile in decurs de 18 ore la temperatura de 10°C, in 8-12 ore la 15°C si in 5 ore la 25°C. Peste 25°C infectia nu se mai produce.

Boala este conditionata si de soiurile de cais cultivate in livezi. In conditiile tarii noastre au fost creeate soiuri de cais rezistente la uscarea moniliana a ramurilor, printre care: Olimp, Camandor, Favorit, Excelsior, Dacia.

O alta specie a genului Monilinia, este Monilinia fructigena (Aderh et Ruhl) Honey et Whetzel, cu anamorfa Monilia fructigena Pers.

Produce leziuni pe ramurile tinere si lastarii pomilor debilitati ca urmare a gerurilor din timpul iernii.

Infectiile tipice produse de acest patogen se manifesta pe fructe, determinand putregaiul brun.

Punctul de infectie se extinde in zone concentrice la suprafata carora se dezvolta pe timp de umezeala sporodochii cu conidii. Fructele putrezite cad pe sol; daca umiditatea este scazuta, fructele atacate se usuca, se mumifica si raman in pom, agatate pe ramuri, consitituind sursa de infectie pentru anul urmator si care vor produce infectia primara la soiurile timpurii. Infectiile secundare se realizaza la soiurile tarzii, inoculul provenind de la soiurile deja infectate.

In conditiile pedo-climatice ale tarii no9astre, unele soiuri de cais mainfesta rezistenta a fructelor la actiunea ciupercii, dintre care soiurile romanesti Mamaia, Sulina, Olimp, Comandor, Favorit, Excelsiuor.Pielita acesor fructe prezinta o rezistenta mecanica iar tesuturile fructului contin componenti fenolici.

Combatere. Se recomanda aplicarea masurilor de igiena culturala (taierea si arderea lastarilor si ramurilor atacate, adunarea fructelor mumifiate si distrugerea lor) si tratamente de fitoprotectie.

Dupa datele de la statiunea Murfatlar (Alexandri si Filip, 1979), masurile de igiena culturala au redus atacul de monilioza in conditii de tratament chimic de la 22,6% la 8,8% la flori, de la 21,4% la 13,9% la lastari si de la 13,6% la 1,9% la fructe. Tratamentele chimice cu fungicide se recomanda in numar de 4-6 in functie de biologia si evolutia atacului patogenului, conditii pluviohigrotermice si sensibilitatea soiurilor care sunt urmarite de statiile de prognoza si avertizare.

La statiunea Murfatlar, cele mai bune rezultate in combaterea moniliozei s-au obtinut prin aplicarea a 5 tratamente la urmatoarele momente: la umflarea mugurilor floriferi, la stadiul de buton verde buton roz, la 40-50% flori deschise si la 80-100% flori deschise (inflorit total). Tratamentele, insa trabuie sa continue si dupa legatul fructelor asa cum arata experientele de la statiunile pomicole Oradea, Constanta, Dolj si Focsani precum si toamna, la sfarsitul lunii septembrie.

Tratamentele in faza de umflare a mugurilor si buton roz se recomanda a se executa cu unul dintre produsele: Turdacupral 50-0,5%, zeama bordeleza 1%, hidroxid de cupru 0,3%, polisulfura de bariu 1%. Pe inflorit, cele mai bune rezultate se obtin in combaterea moniliozei cu fungicide sistemice, cum sunt: Fundazol 50, Benlate 50, Saprol, Derosal 50, Bavistin, Metoben 70. alte tratamente cu mare eficacitate in combaterea moniliozei la cais sunt: Ronilan 50 (mai ales la fructe) si Roval 50. fungicidele pe baza de TMTD (Tiuram), Ziram, Captam si Mancozeb au eficacitate mijlocie.Tratamentele de baza in combaterea moniliozei la cais sunt necesare la urmatoarele momente: buton roz, inflorit, scuturarea petalelor, apropare intarea in parga a fructelor.

Monilioza la piersic si migdalMonilioza la piersic si migdal produce mari pagube in anii cu precipitatii abundente,

mai ales la fructe.Simptome. Monilioza la piersic distruge partial toti butonii florali, provoaca uscarea

florilor, ulceratii pe ramuri si putrezirea fructelor lor.La migdal, Monilia laxa produce uscarea lastarilor, uscarea fructelor si ulceratii pe

ramuri.

Atacul pe fructe se produce ca urmare a ranilor cauzate de unii daunatori, grindina si

ploi puternice. In toate cazurile, simptomele pe fructe in incep print-o pata bruna, care se intinde pe toata suprafata fructului, cuprinzand in profunzime pulpa pana la sambure, care se inmoaie si putrezeste. Dupa un timp, pe suprafata fructului apar frunctificatii sle fungilor patogeni, pulverulente, cenusii, neregulate, rar dispuse in cercuri concentrice. Fructele cad pe sol, iar altele se usuca pe pomi, ramanand mumifiate peste iarna.

Pe buchetele florale si flori, boala se manifesta prin ofilire brusca, care la piersic cuprinde grupe de flori izolate si adesea ramuri intregi. Florile atacate se usuca, au culoare brun roscaa si raman pe ramuri. Atacul pe ramuri are loc in urma patrunderii miceliului fungului patogen din flori si frunze.

Lastarii atacati se usuca de la varf spre baza cu frunze cu tot. Pe ramurile mai groase atacul se manifesta in special la migdal, in urma trecerii micelului din ramurile scurte florifere atacate. Scoarta se usuca in partea parazitata, se adanceste, formandu-se rani longitudinale pe lastari, cu tesuturi mortificate, cu marginea cicatrizata. Adesea aceste plagi sun insotite de scurgeri gomoase, dand aspectul de ulceratii. Parazitul ramane activ pentru o perioada lunga de timp, asigurand conservarea lui peste iarna, cu formarea de conidii in primavara urmatoare.

Patogenul si biologia lui. Monilioza este produsa de 2 fungi patogeni Monilinia laxa (Aderh et Ruhl) Honey, Monilinia fructigena (Aderh et Ruhl) Honey. Ierneaza ca miceliu de rezistenta in frunctele mumificate si in plagile ulceroase de pe ramuri. Pragul biologic inferior de dezvoltare a fungului este in jur de 4° C. contaminarea prin rani se rezizeaza in parcursul a 24-36 de ore prin conidii, iar perioada de incubatie a bolii dureaza 3-5 zile si mai rar 8-10 zile (cand intervine perioada de seceta). Ploaia si vantul disemineaza conidiile la mari distante producand infectii in planatiile de piersic si migdal.

Parazitul este putin pretentios fata de temperatura, insa necesita umiditate ridicata. Astfel ca timpul rece si ploios este deosebit de favorabil evolutiei atacului bolii si nefavorabil pentru vegetatia piersicului si migdaluiui.

La piersic, atacul este produs de ambele specii de Monilia, iar la migdal atacul este produs numai de Monilia laxa.

Combatere. Se recomanda masuri de iginena culturala care constau in adunarea fructelor mumimiate, taierea lastarilor si ramurilor atacate si arderea lor. De asemenea, combaterea daunatorilor si patogenilor care produc rani (fainarea, acarienii, rapanul, ciuruirea); Dezinfectia ranilor prin pensularea lor cu vopsea de ulei la care s-a adaugat Tiuram 75 in concentratie 2%.

Tratamentele chimice se vor efectua la avertizare cu produse pe baza de cupru prefloral si cu fungicide sistemice de sinteza organica, mai ales la inflorit, precum si in faza

de parga a fructelor. Dintre aceste fungicide, se recomanda: Metoben 70-0,1%, Fundazol 50-0,1%, Topas 0,1%, Bavistim 0,1%. Alte fungicide cu eficacitate buna sunt: Rovral 50 0,1-0,15%, Ronilan 50-0,1%, Sumilex 50-0,1%, Serinar 50-0,1%.

Eficacitate moderata au fungicidele Captadin 50, Dithane M 45 si Tiuram 75.

Monilioza la visin si ciresMonilioza este o boala foarte raspandita la visin, la care produce cele mai mari

pagube, apoi la cires.Pierderile cauzate de monilioza la visin sunt deosebit de mari ca urmare a uscarii pomilor infectati si a pierderii productiei de fructe. La cires pierderile sunt, de regula, semnalate de fructe.

Simptome. Atacul de monilioza la visin se recunoaste dupa ofilirea brusca a florilor, lastarilor tineri si frunzelor, care se semnaleaza la scuturarea petalelor. Organele atacate se brunifica si se usuca, ramanand pe pom tot anul. La unele soiuri de visin fenomenul este insotit de scurgeri masive de gome. In unii ani, coroana este distrusa, ca urmare a trecerii infectiei din flori si lastari in ramuri care nu se mai refac.

Soiurile de visin sensibile la atacul de monilioza sunt: Crisana, Meteor, Nana, Timpurii de Cluj, Morella neagra si partial Mocanesti, Ilva. Nu s-a semnalat atac important la soiurile Mari timpurii, Engleze timpurii, Spanca.

La cires sufera de atacul de monilioza primavara soiul Timpurie franceza si Timpurii de mai. Atacul de primavara se mnifesta puternic si la Prunus besseyi si Prunus tomentosa.

Atacul pe fructe se manifesta prin putrezirea lor maronie si acoperirea pe timp de ploaie a fructificatiilor fungilor patogeni. Fructele se usuca (mumifica) pe pomi sau cad pe sol si putrezesc total. Cele ramase pe pomi si la suprafata solului asigura propagarea bolii in anul urmator.

Infectiile cele mai mari de monilioza se semnaleaza in plantatiile batute de grindina, cele cu atacuri de daunatori sau boli ce produc leziuni sau rani si in anii cu precipitatii abundente si timp racoros la inflorit si la maturarea fructelor.

Patogenii si biologia lor. Atacul de monilioza la visin si cires primavara la flori, lastari si frunze este produs in principal de Monilinia laxa cu f.c. Monilia laxa, iar atacul pe fructe este produs de Monilinia fructigena, care participa in mai mica masura la ofilirea moniliana de primavara.

Fungii patogeni ierneaza sub forma de miceliu de rezistenta in organele atacate, precum si sub forma de conidii. Conidiile sunt luate de vant, insecte, pasari, apa si infecteaza pomii imediat ce acestia pornesc in vegetatie. In anii favorabili atacului, conidiile exista in natura inainte de pornirea in vegetatie a visinului si ciresului. Infectia se face in mod direct prin rani, prin stigmat, pistil, petale, frunze si lastari erbacei. La soiul de visin Crisana s-a constatat ca lastarii erbacei sunt afectati direct in proportie de 80%, florile deschise 90%, butonii florali 12%, frunzele tinere 54%, mugurii inverziti 33%. Timpul racoros si ploios prelungeste infloritul, fapt ce favorizeaza atacul de monilioza. Soiurile auto-fertile si cu inflorire tarzie, in general scapa de atacul de monilioza primavara, deoarece in ultima decada a lunii aprilie, de regula, timpul devine frumos si luminos.

Perioada de incubatie a bolii este de scurta durata si dureaza intre 3 si 7 zile.Combatere. Se recomanda masuri de igiena culturala, taierea lastarilor si a ramurilor

atacate, adunarea florilor, frunzelor si fructelor mumificate si distrugerea lor prin ardere sau ingropare, si folosirea de soiuri rezistente.

Combaterea chimica se va executa cu fungicide de mare eficacitate, aplicate la avertizare. Tratamentele in faza de umflare a mugurilor si buton roz se recomanda a se executa cu unul dintre produsele: Turdacupral 50-0,5%, zeama bordeleza 1%, hidroxid de cupru 0,3%, polisulfura de bariu 1%. Pe inflorit, cele mai bune rezultate se obtin in combaterea moniliozei cu fungicide sistemice, cum sunt: Fundazol 50, Benlate 50, Saprol, Derosal 50, Bavistin, Metoben 70. alte tratamente cu mare eficacitate in combaterea moniliozei la cais sunt: Ronilan 50 (mai ales la fructe) si Roval 50. fungicidele pe baza de TMTD (Tiuram), Ziram, Captam si Mancozeb au eficacitate mijlocie.

Tratamentele de baza in combaterea moniliozei la cires si visin sunt necesare la urmatoarele momente: buton roz, inflorit, scuturarea petalelor, apropare intarea in parga a fructelor.

Trichothecium roseum

Coloniile sunt moderat - de creștere rapidă, plate, pulverulente, inițial alb, apoi spre roz sau portocaliu cu vârsta. Conidioforii sunt imposibil de distins de cei vegetativi, până cand prima conidie este produsa.Ele sunt erecte, neramificate, septate adesea aproape de bază, mai mult sau mai puțin, pereți duri, purtând in zig-zag (alternativ) lanțuri de conidii la apex. Conidioforul este progresiv mai scurt. Conidiile sunt două celule (didymoconidia), elipsoidale - piriforme, cu o cicatrice bazala oblic-trunchia, hialine, netede spre delicat aspre și cu pereți groși.

Trichothecium roseum, nu ar trebui să fie confundată cu Microsporum nanum. Coloniile acesteia din urmă pot fi roz, ca pielea de bivol și, de asemenea, produc ovoid in forma de para, pereți subțiri, verucoase. Cu toate acestea, M. nanum produce, de obicei, un pigment roșu-brun iar celuele sunt sesile și au format individual, uneori pe tulpini.Trichothecium roseum are o distribuție în întreaga lume și este adesea izolat din substraturi vegetale in descompunere, sol, semințe de porumb și alimentare (produse în special de făină). Acesta este uneori izolat ca un saprofit în laboratorul clinic.1

1 Domsch, K.H., W. Gams, and T.H. Anderson. 1980. Compendium of soil fungi. Volume 1. Academic Press, London, UK.