CUPRINS

Capitolul 12Tipologii ale sistemelor electorale21.1Scrutinul majoritar21.2Reprezentarea proporional31.3Scrutinele mixte8Capitolul 29Sistemul electoral in Romania post-decembrista92.1Tipul de sistem electoral folosit92.2Avantaje si dezavantaje12Capitolul 313Votul uninominal in Romania133.1Sistemul majoritar uninominal133.2Necesitatea unui nou sistem electoral (sistem proportional cu vot n colegii uninominale)143.3Avantaje si dezavantaje18Bibliografie21

Capitolul 1 Tipologii ale sistemelor electorale

Alegerile constituie principiul de baza al democratiilor reprezentative[footnoteRef:2]. Prin ele se asigura legitimitatea politica fara de care guvernarile democratice nu pot fi eficiente. Metoda prin care, tehnic discutand, voturile se transforma in locuri defineste modul de scrutin. Din aceasta perspectiva sunt acceptate trei mari familii de scrutinuri: scrutinul majoritar, scrutinul proportional si scrutinul mixt. [2: Pierre Martin., Sisteme electorale si moduri de scrutin, Regia autonoma Monitorul Oficial, 1999]

1.1 Scrutinul majoritar

Termenul majoritar indica metoda prin care in cadrul unei circumscriptii candidatul sau lista de candidati care are cele mai multe voturi, cu sau fara majoritate absoluta, este declarat invingator.Originea acestui mod de scrutin este veche. Scrutinul cu majoritate relativa (scrutinul cu un tur) este utilizat, datorita simplitatii sale, in mod aproape natural: atunci cand se alege un sef, un responsabil sau un delegat este declarat castigator daca a obtinut cele mai multe voturi.Plecand de la acest model, in conditiile emergentei sistemelor parlamentare reprezentative, a fost creat cadrul metodologic pentru organizarea scrutinului uninominal, fie intr-un tur, fie in doua. Simplitatea sistemului a fost un argument puternic, caci:a. conflictul politic era personalizat;b. la el participau individual mai multi competitori;c. circumscriptiile electorale erau relativ mici si permiteau cunoasterea candidatului;d. castigatorul era cel ce obtinea cele mai multe voturi.

Din aceste caracteristici, rezulta atat avantajele, cat si dezavantajele scrutinului majoritar. Desi asigura o legatura personalizata ales - alegator, nu permite reprezentarea celor ce nu au votat cu castigatorul. Chiar daca alegatorul poate realiza o analiza lucida a ofertei si capacitatii candidatului, votul tactic (ca si cel util sau de protest) ii limiteaza libertatea de alegere. Si daca in acest tip de scrutin candidatul este mult mai bine cunoscut de catre alegatori, caracterul politic al reprezentarii se diminueaza. Simplitatea sistemului nu este compensata de disproportia lui.Pe de alta parte in cazul scrutinului cu mai multe tururi, daca primul tur este puternic conflictual, al doilea tur presupune realizarea unor aliante ,,ad-hoc'' sau chiar a unor coalitii ulterioare la guvernare. Si nu intotdeauna realizarea acestor aliante porneste de la inrudirile sau asemanarile de programe politice ale celor ce realizeaza astfel de aliante.

1.2 Reprezentarea proporional

Fata de sistemul precedent reprezentarea proportionala permite nu doar reprezentarea majoritatii, ci si a minoritatilor. Se pot exprima astfel nu doar optiunile politice ci si cele culturale (religioase, ligvistice, etnice). Potrivit acestui sistem, mandatele parlamentare se impart candidatilor proportional cu voturile obtinute in alegeri, astfel incat exista un raport direct proportional intre mandatele parlamentare obtinute de fiecare partid politic in parte si voturile pe care electoratul le-a dat acestor partide.Reprezentarea proportionala implica, cel mai adesea, folosirea listelor de candidati. n cadrul acestui sistem atribuirea mandatelor se face proportional cu numarul de voturi obtinute de catre partidele care participa la alegeri. De aceea problema cea mai importanta a reprezentarii proportionale rezida in modul de atribuire a mandatelor.Aspiratiile democratice ce au urmat sfarsitului primului razboi mondial au creat un climat favorabil reprezentarii proportionale. Aceasta a castigat, rand pe rand, Olanda in 1917, Norvegia, Germania, Italia, Elvetia, Austria, Luxemburg, Cehoslovacia si Romania in 1919, sau Irlanda in 1921. Dupa 1945, scrutinul proportional s-a impus si in tarile eliberate de nazism si fascism: chiar Franta a adoptat acest sistem pentru scurt timp in 1945 si 1986, Germania[footnoteRef:3] fiind un alt exemplu important de tara in care a fost ales un sistem cu reprezentare proportionala (chiar daca presupune doua moduri de scrutin combinat, ceea ce il plaseaza, dupa unele criterii de clasificare, in categoria sistemelor mixte). Dupa caderea dictaturilor din sudul Europei tot reprezentarea proportionala a fost preferata, Grecia (1974), Portugalia (1975) si apoi Spania (1977) utilizand acelasi sistem. Deloc surprinzator, prabusirea comunismului din Europa de Est a presupus adoptarea unor sisteme proportionale in Romania (1990), Bulgaria (1991), Polonia (1991), Cehia sau Slovacia (1993), Slovenia (1991), s.a.. [3: Gilia Claudia ,Sisteme si procedure electorale Editura Ch Beck,Bucuresti, 2007]

Constrangeri majoritare: pragul electoral si prima electoral

Daca primele sisteme proportionale erau integrale, permitand reprezentarea tuturor candidatilor ce depaseau coeficientul electoral, dispersia voturilor a condus la cautarea unor metode care sa ajusteze efectele perverse. n unele cazuri solutia pentru limitarea fragmentarii politice a fost pragul electoral, fie la nivel national, fie de circumscriptie, exprimat in procente din voturile exprimate. Acest prag oscileaza de la 1% la 8%, de obicei situandu-se intre 3% (ca in Spania) si 5% (ca in Germania sau Romania). Dar aplicarea pragului afecteaza proportionalitatea sistemului, ajungandu-se la disproportii aproape majoritare ca in cazul Bulgariei unde un prag de 4% a provocat eliminarea reprezentarii a aproape un sfert din voturile exprimate (24,9%), sau in Romania, la alegerile din 2000 cand disproportia a fost de peste 20%.Prima majoritara reprezinta un premiu, exprimat in locuri, pe care il primesc partidele care obtin o proportie din voturi. n legea electorala din 1926 din Romania partidele care obtineau 40% din voturi primeau automat 50% din mandate, si un numar proportional cu voturile obtinute din restul de 50%.Sistemele proportionale permit o mai buna reprezentare a minoritatilor. Cu toate acestea, cu sau fara prag electoral, unele minoritati nu pot accede in institutiile reprezentative. Pentru a remedia aceasta situatie, in unele state fragmentate cultural, sunt legiferate formule de reprezentare a minoritatilor care deroga de la pragul electoral. Solutiile adoptate sunt cota fixa acordata din oficiu (cum e cazul minoritatii flamande in parlamentul regional din Bruxelles), sau atribuirea unui singur loc minoritatii etnice care nu a obtinut rezultate superioare pragului electoral (ca in Romania).

Metode de transformare a voturilor in mandate

Exista mai multe procedee de atribuire a mandatelor. O prima metoda ar fi cea a coeficientului electoral. Acesta exprima numarul de voturi necesare obtinerii unui mandat. Desi poate fi stabilit si anterior organizarii alegerilor, cel mai adesea este calculat dupa numararea voturilor intr-o circumscriptie electorala, in acest caz fiind rezultatul impartirii numarului de voturi valabil exprimate la numarul de mandate. La acest coeficient se imparte numarul de voturi exprimate pentru fiecare lista, si de cate ori se cuprinde coeficientul in acest numar, atatea mandate se atribuie listei. n cazul independentilor, acestia trebuie sa obtina un numar de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral, pentru a putea obtine un mandat. Prin aceasta operatiune se atribuie doar o parte din mandate, ramanand atat mandate neatribuite cat si voturi neutilizate. Atribuirea restului de mandate si utilizarea restului de voturi (numite resturi electorale) se realizeaza prin anumite metode precum metoda celor mai mari resturi sau a celor mai mari medii.Metode de atribuire a mandatelor se deosebesc atat datorita tipologiei de calcul a coeficientului, cat si prin modul de alocare a locurilor. Coeficientul(Q) cel mai simplu este cel obtinut prin raportul dintre numarul de voturi valabil exprimate in fiecare circumscriptie (V) si numarul de locuri acordat (L). Acest coeficient simplu este denumit coeficientul Hare. Alti coeficienti[footnoteRef:4] utilizati sunt coeficientul Hagenbach-Bischoff (Q=V/(L+1)), coeficientul Droop (Q=V/(L+1)+1) si coeficientul Imperiali (Q=V/(L+2)). [4: Gheorghe Iancu, Sistemul electoral, Regia autonom Monitorul Oficial, Bucureti, 1998]

Dupa stabilirea coeficientului se alege o metoda pentru atribuirea locurilor neacordate prin coeficient.n continuare, pentru a exemplifica, vom prezenta doua situatii de atribuire a mandatelor, primul in cazul, unui scrutin cu candidaturi individuale, iar in al doilea a scrutinului de lista.

Scrutin cu candidaturi individuale

Votul unic transferabil sau sistemul Hare a fost primul sistem proportional utilizat, chiar daca nu pentru alegeri politice. Este vorba de un sistem prin coeficient, dar de un tip extrem de particular. Daca metoda este complexa pentru organizatorii scrutinului, are avantajul de a fi usor de aplicat de catre alegatori. Una din conditiile esentiale este ca sistemul Hare sa fie folosit in circumscriptii cu un numar relativ mic (3 - 5) de locuri de atribuit, utilizand candidaturi individuale. Fiecare alegator trebuie sa claseze candidatii din circumscriptia electorala in ordinea preferintei, ca in cazul scrutinelor uninominale alternative, putand include, in clasament, candidati reprezentand partide diferite. Toti candidatii care au atins coeficientul sunt declarati alesi (se utilizeaza coeficientul Droop). Daca un candidat a depasit coeficientul, voturile suplimentare se impart intre ceilalti candidati conform preferintelor urmatoare. Daca in urma numararii voturilor nici un candidat nu a obtinut un numar de voturi egal cu coeficientul si au mai ramas locuri de acordat, se elimina candidatul de pe ultimul loc, repartizandu-se voturile sale intre ceilalti candidati, tinand seama de preferintele urmatoare de pe buletinele candidatului eliminat. Se pot pierde voturi (netrasferabile), deoarece alegatorii nu sunt obligati sa indice mai mult de o preferinta, pentru ca buletinele sa ramana valabile. Daca, in final, raman numai doi candidati pentru un loc, il primeste acela care are mai multe voturi repartizate, chiar daca nu atinge coeficientul.

Scrutinul de lista

n cazul scrutinului de lista, exista doua tipuri de solutii de transformare a voturilor in mandate, si anume metoda resturilor celor mai puternice si metoda celei mai puternice medii.n cazul primei metode se utilizeaza coeficientul simplu, iar pentru locurile neatribuite se utilizeaza regula resturilor cele mai puternice. Aceasta metoda este favorabila partidelor mici. Dar ea prezinta un inconvenient, putand da nastere la paradoxuri matematice ce provin din evolutia ciudata a resturilor.n cazul celei de a doua metode se aplica coeficientul simplu si fiecare loc neatribuit este afectat succesiv fiecarei liste, adaugandu-se locurilor deja obtinute. Se calculeaza pentru fiecare lista raportul voturi/locuri. Locul este atribuit acelei care are cea mai mare medie de voturi pe loc. Aceasta metoda favorizeaza net partidele mari. Ea este acum vigoare in Spania, Portugalia, Islanda, Israel, Olanda, Finlanda,Turcia, Bulgaria, Estonia .

Metodele prin divizori

Principiul general al acestor metode (asemanatoare metodei celei mai mari medii) consta in divizarea succesiva a numarul de voturi obtinute de fiecare lista din circumscriptie printr-o serie de numere, denumite divizori. Locurile sunt atribuite listelor in ordinea numerelor cele mai mari obtinute dupa aceasta operatie.Metoda d'Hondt reprezinta cea mai cunoscuta metoda de distribuire a mandatelor, elaborata de juristul si matematicianul belgian Victor D'Hond in 1878 si utilizata din 1899 este o specie a celei mai puternice medii. n varianta Victor d'Hondt seria divizorilor este formata din numere intregi: 1, 2, 3, 4.n. Fiecarui partid participant la alegeri ii corespunde o medie a voturilor stabilita prin impartirea voturilor de distribuit la 1, 2, 3...n mandate ce sunt de acordat. Partidul care obtine cea mai mare medie obtine mandatul. Rezultatul este favorabil partidelor mari si defavorabil celor mici.Metoda Sainte-Lague este propusa in 1910 de catre matematicianul francez Sainte-Lague, utilizeaza ca divizori 1, 3, 5, 7 ... n. Aceasta metoda este mai putin defavorabila partidelor mici decat cea precedenta si nu prezinta paradoxurile matematice ale metodei celor mai mari resturi, si este intotdeauna preferata acesteia.Ea pare de asemenea cea mai adecvata pentru repartizarea locurilor unei adunari in cadrul unitatilor geografice (state federale, departamente) pentru ca nu defavorizeaza unitatile mici.

1.3 Scrutinele mixte

Modurile de scrutin mixt combina, in forme diferite, scrutinul uninominal si pe cel de lista. Ele au aparut in urma celui de al doilea razboi mondial in incercarea de a maximiza avantajele celor doua sisteme clasice, minimizand dezavantajele. n general aceste sisteme raman proportionale in ceea ce priveste distribuirea mandatelor, motiv pentru care unii autori le incadreaza in randul sistemelor proportionale.Una din posibilitati consta in mixarea geografica a celor doua tipuri de scrutine. n acest caz scrutinul uninominal sau plurinominal s-ar aplica in circumscriptiile cu numar mic de locuri, iar cel de list in circumscriptiile cu populatie mare si numar mare de mandate. n schimb, acest tip de scrutin poate duce la efecte perverse, intarind, spre exemplu, reprezentarea partidelor cu dominanta rural , unde s-ar vota prin scrutin majoritar.Al doilea caz, cel mai utilizat de altfel, este al combinarii celor doua scrutine. Sistemele rezultate presupun ca o parte a mandatelor se distribuie in circumscriptii uninominale, in care se foloseste scrutinul uninominal, de obicei intr-un tur, iar cealalta parte a mandatelor se atribuie in circumscriptii plurinominale cu folosirea unei metode proportionale. Aceasta clasificare tine cont de ponderea celor doua tipuri de scrutin in stabilirea mandatelor finale, sistemele mixte putand fiechilibrate, cu dominanta proportionala sau cu dominanta majoritara.Cel mai cunoscut caz de sistem care imbina cele doua tipuri de scrutin si care, pentru a ramane proportional sub aspectul relatiei dintre numarul de mandate si suportul electoral, presupune sicompensarea, este cel german. n schimb sistemul mixt utilizat in Rusia este necompensat, ducand la o reprezentare disproportionata.Sistemul votului dublu german[footnoteRef:5], utilizat in Germania din 1946 pentru desemnarea membrilor Bundestagului, presupune un scrutin in care alegatorul are doua voturi: primul serveste la desemnarea unei jumatati din cei 656 de deputati, alesi prin scrutin uninominal cu un tur in cadrul a 328 de circumscriptii uninominale, iar cu cel de-al doilea, pentru cea de-a doua jumatate din mandate, alegatorul alegand o lista de partid. Daca un partid obtine, in circumscriptiile uninominale, mai putine mandate decat ar presupune respectarea principiului proportionalitatii (luandu-se in calcul exclusiv rezultatele scrutinului proportional), i se acorda o compensare pana la atingerea proportiei rezultate din alegeri. Aceste locuri sunt atribuite candidatilor de pe lista folosita pentru al doilea vot, dupa ordinea din lista. Dar daca un partid obtine mai multe mandate in circumscriptiile uninominale decat proportia la care are dreptul, locurile suplimentare se adauga la celelalte. Asa s-a intamplat in 1990 cand crestin democratii au obtinut 6 locuri suplimentare. Acest tip de sistem este utilizat in Estonia din 1992 si a fost adoptat in 1993 prin referendum in Noua Zeelanda pentru a inlocui traditionalul sistem uninominal cu un tur. [5: Gilia Claudia ,Sisteme si procedure electorale Editura Ch Beck,Bucuresti, 2007]

Capitolul 2 Sistemul electoral in Romania post-decembrista

2.1 Tipul de sistem electoral folosit

n Romnia[footnoteRef:6] pna in anul 2008 s-a aplicat scrutinul proporional cu vot de list, urmnd procedurile descrise n cazul metodei d'Hondt, ntr-o combinaie particular cu sistemul Hore de calculare a coeficientului electoral. Sistemul de calculare a numrului de mandate ce revin candidailor pentru Senat i Camera Deputailor avantajeaz doar n prima etap partidele mari, n timp ce etapa a doua aduce avantaje mai mari partidelor mici. [6: Art. 66 din Legea 68/1992]

Din raiuni ce in de nceputurile democraiei romneti de dup 1989, legiuitorul a inut s acorde o ans pluralismului politic prin redistribuirea n favoarea partidelor mici a caturilor rmase din prima etap a distribuirii mandatelor. Astfel, n cea de a doua etap acestora le vor reveni cca.2/3 din voturile rmase din prima etap.Potrivit acestui cadru normativ, repartizarea i atribuirea mandatelor de deputat i de senator se fac n doua etape: n profil judeean (circumscripii) i n profil naional. La nivelul fiecrei circumscripii Biroul Electoral Central stabilete - n mod separat pentru Camera Deputailor i pentru Senat - numrul de locuri atribuibile formaiunilor politice i candidailor angajai n cursa electoral. Acest lucru se face aplicnd sistemul Hare, de calcul prin coeficieni, respectiv dup formula: Q = V / L, unde Q este totalul populaiei Romniei cu drept de vot nscris pe listele electorale, V fiind numrul total de voturi valabil exprimate, iar L reprezint numrul de locuri ce revin fiecrei circumscripii. n consecin, numrul de locuri dintr-o circumscripie va fi egal cu valoarea raportului dintre totalul persoanelor care au drept i totalul voturilor valabil exprimate de acestea la nivelul localitii ori, dup caz, judeului ( L = Q / V)

n cazul alegerilor parlamentare i prezideniale, aceasta nseamn c, proporional cu numrul de votani din fiecare circumscripie, se calculeaz numrul de locuri pentru deputai i senatori. Dup ncheierea procesului de votare se mparte numrul total de voturi valabil exprimate pentru toate listele de candidai ale partidelor, formaiunilor politice i coaliiilor acestora, precum i a candidailor independeni, la numrul de deputati, respectiv de senatori, ce urmeaz s fie alei n acea circumscripie. Astfel, fiecrei liste i se vor repartiza attea mandate[footnoteRef:7] de cte ori coeficientul electoral al circumscripiei se include n totalul voturilor valabil exprimate pentru acea list, pentru ca apoi mandatele s fie atribuite n ordinea nscrierii candidailor pe list. Totodat, fiecrui candidat independent i se atribuie cte un mandat, n msura n care numrul de voturi valabil exprimate pe care le-a obinut este mai mare sau cel puin egal cu coeficientul electoral calculat pentru deputai i, respcctiv senatori. Dac dup aceasta mai rmn voturi neutilizate ori dac numrul lor este mai mic dect valoarea calculat a coeficientului electoral pentru a fi acordate unuia sau altuia dintre candidai, atunci ele se comunic Biroului Eelectoral Central pentru a face obiectul unei distribuiri centralizate. Aceasta nseamn ca voturile neutilizate din circumscripii se nsumeaz la nivel naional, fiind apoi mprite la 1,2,3,4,....,n+l. Caturile rezultate din mprire - indiferent din lista crei formaiuni politice provin -, se clasific n ordine descresctoare, pn la concurena numrului de mandate neatribuite. Catul cel mai mic obinut devine, astfel, coeficientul electoral pe ar sau repartitorul pe ar, att pentru deputai ct i pentru senatori. [7: Iancu Gheorghe, Sistemul electoral, Editura Monitorul Oficial Bucureti, 1998]

Operaia urmtoare const n atribuirea fiecrui partid, formaiune politic sau coaliie a unui numr egal de mandate de cte ori "repartitorul" se cuprinde n numrul total al voturilor valabil exprimate pentru partidul, formaiunea politic sau coaliia respectiv. De menionat, ns, c se fac attea operaii de divizare cte mandate nu au fost atribuite la nivelul circumscripiilor electorale, iar acordarea lor se face urmnd principiul mediei celei mai puternice obinute de un partid (alian, coaliie, independent) la nivelul fiecrei circumscripii. In felul acesta, partidele cu un numr mare de sufragii tind s fie supra-reprezentate, iar cele mici sub-reprezentate, deoarece rezultatul obinut pentru fiecare circumscripie se nmulete cu numrul de mandate cuvenite partidului, formaiunii politice sau coaliiei acestora, iar datele obinute sc ordoneaz descresctor Ia nivelul rii i separat descresctor n cadrul fiecrei circumscripii.De regul, pentru pentru fiecare circumscripie se iau n calcul doar primele partide, formaiuni politice sau coaliii ale acestora, respectiv n limita mandatelor ce au rmas de repartizat n circumscripia respectiv. Ultimul numr din aceast operaiune reprezint repartitorul acelei circumscripii, n continuare, se procedeaz la repartizarea mandatelor pe circumscripii n ordinea partidelor, formaiunilor politice, coaliiilor acestora, precum i a circumscripiilor din lista ordonat pe ar, astfel: primul numr din lista ordonat pc ar se mparte la repartitorul circumscripiei de la care provine, rezultnd numrul de mandate ce-i revin n circumscripia respectiva. n continuare, se procedeaz identic cu numerele urmtoare din lista ordonat pe ar. n situaia n care numrul de mandate cuvenite ntr-o circumscripie electoral unui partid, unei formaiuni politice sau unei coaliii a fost epuizat, operaiunea sc continu fr acestea.Dac numrul din lista ordonat pe ar este mai mic dect repartitorul dc circumscripie, se acord un mandat, iar n cazul n care nu este posibil acordarea mandatelor n ordinea ce rezult din aplicarea acestui procedeu de calcul, Biroul Electoral Central va ine cont de numrul de voturi exprimate n circumscripia electoral n favoarea unui partid, formaiune sau coaliie politic pentru care nu s-au atribuit mandate. Acolo unde partidul, formaiunea politic sau coaliia respectiv au cele mai multe voturi neutilizate ori cele mai multe voturiInferioare coeficientului electoral de circumscripie, se vor atribui i mandatele nedistribuite. Dac i dup aceast operaie nu mai rmas, totui, mandate care nu au fost acordate pe circumscripii, BEC le va atribui pe baza acordului dintre candidai, iar n lipsa unui asemenea acord se va proceda la o atribuire prin tragere la sori.Sistemul electoral romanesc, de dupa revolutie reflecta un anumit tip si un anumit nivel al culturii civice, fiind expresia clasei politice de a statornici reguli clare de alternare la guvernare.

2.2 Avantaje si dezavantaje

Ca avantaje ale sistemului electoral post-decembrist enumeram convertibilitate superioar a votului n mandate, mai concordant voinei electoratului, voturile "irosite" sunt foarte puine, cu att mai mult n cazul unui prag electoral relativ sczut, ceea ce constituie un stimulent al participrii la procesul electoral. n cadrul acestui sistem electoral se acorda o accesibilitate superioar a minoritilor" (politice, etnice) n structurile parlamentare totodata da posibilitatea formaiunilor politice de a prezenta liste de candidai, fr ca acetia s dispun de caliti speciale pentru a fi alei si limiteaz posibilitatea dominantiei unei formaiuni politice la nivelul unei circumscripii ori a unei regiuni.Interesele in Parlament sunt reprezentate la un nivel superior.

Unul dintre principalele dezavantaje ale sistemului electoral post-decembrist este tendin de fragmentare excesiv a votului, stimulnd sistemele de alian politic i, implicit, a algoritmilor complicai de guvernare.Apare tendint de fragmentare a spectrului politic, n condiiile unui prag electoral foarte sczut, situaie care conduce la slbirea suportului popular al guvernrii.Este amplificata ansa de afirmare a formaiunilor politice extremiste, riscnd apariia unor conduite de tip autoritarist.n sistemul votului alternativ partidele pot depinde de voturile celorlalte partide, ntruct coaliiile se bazeaz pe partide care au suport electoral diferit; n cazul votului majoritar cu dou tururi de scrutin, n al doilea tur alianele pot fi decisiveEste stimulate preocuparea liderilor i partidelor puternice ajunse la guvernare de a-i reproduce unilateral poziiile de putere, adaptnd cadrul legislativ la interesele electorale imediate totodata contribuie la slbirea legturii dintre parlamentari i alegtori, conferind partidului un rol determinant n selecia, recrutarea i promovarea candidailor, indiferent de aprecierile electoratuluiDin evaluarea comparativ a punctelor tari/slabe ale sistemului electoral aplicat n Romnia pna n anul 2008 rezult faptul c acesta este, ca orice lucru, un proiect politic perfectibil. Unii acuz tranziia", n timp ce alii vd n conduita clasei politice slbiciuni morale i profesionale inadmisibile.

Capitolul 3 Votul uninominal in Romania3.1 Sistemul majoritar uninominal

Votul uninominal este un sistem de vot majoritar, se bazeaza pe o procedura majoritara si este ntlnit si sub formula Cstigatorul ia totul[footnoteRef:8]. Principalele caracteristici ale acestui tip de vot constituie faptul ca permite aparitia unor guverne stabile ca urmare a majoritati stabilite prin vot, dar si faptul ca are drept consecinta nereprezentarea segmentului de electorat care a votat candidatul (sau lista) nvins. [8: Bianca Selejan Guan, Drept constituional si instituii politice, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008]

Votul uninominal este de doua tipuri uninominal majoritar relative (un tur de scrutin) si uninominal majoritar absolute (doua tururi de scrutin daca in primul nu sunt obtinute 51% din voturi de catre un candidat)Scrutinul uninominal nseamna ca ntr-o circumscriptie electorala se alege un singur mandat, iar alegatorul poate acorda un singur vot. Acest mod de votare poate fi realizat ntr-un singur tur (denumirea stiintifica este: sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal ntr-un singur tur, situatie n care candidatul care obtine cele mai multe voturi, indiferent de numarul acestora, este declarat cstigator) sau n doua tururi (caz n care este necesara obtinerea majoritatii absolute a voturilor exprimate; daca o asemenea majoritate nu este ntrunita, se organizeaza un al doilea tur n care majoritatea simpla este suficienta). O alternativa a votului majoritar uninominal cu un tur este votul uninominal alternativ.n circumscriptii electorale cu numai un loc, votantii trebuie sa puna pe buletinul de vot toti candidatii n ordinea descrescatoare a preferintei. Cel care ntruneste majoritatea absoluta ca prima preferinta este ales cstigator. Daca niciunul nu obtine o astfel de majoritate, ultimul de pe lista este eliminat, iar voturile sale se mpart celorlalti candidati urmnd preferinta a doua. Procedura se repeta pna cnd unul dintre candidati reuseste sa obtina majoritatea absoluta n calitate de prima preferinta.Pe scurt, este mecanism de votare directa a unor candidati individuali si nu desemnarea n totalitate a unei liste fixe ntocmita, pe baza unor criterii netransparente, de catre un partid. Ofera o personalizare mai mare a votului, astfel nct alegatorii pot sa opteze ntre candidaturi nominale si nu ntre liste, la ntocmirea carora nu au avut niciun cuvnt de spus si n care apar multe persoane necunoscute si fara valoare, din punctul lor de vedere.

3.2 Necesitatea unui nou sistem electoral (sistem proportional cu vot n colegii uninominale)

Tarile care aleg un scrutin de tip proportional (Romania, Italia, Israel, Japonia, Olanda, Ungaria, etc.) pun pe primul plan diversitatea opiniilor din parlament, iar cele care aleg un scrutin de tip majoritar (SUA, Franta, Marea Britanie, India) pun pe primul plan stabilitatea politica a tarii prin prezenta in parlament doar a principalelor trei sau patru mari curente de opinii. Se poate obiecta insa ca tarile care au adoptat scrutinul majoritar vor de fapt sa mentina la guvernare in mod indefinit o anumita elita, sufocind vocea unor curente de opinii care nu convin actualei elite.Dar scrutinul proportional nu este sinonim cu instabilitatea politica (Romania e un exemplu pozitiv in acest sens), tot asa cum scrutinul majoritar nu garanteaza aceasta stabilitate (India de ex., unde este aproape o regula ca alegerile sa fie anticipate).Partidul Democrat are de castigat, cel Liberal de pierdut, prin trecerea la uninominal. n principiu, afara de cazul ca liberalii reusesc sa prezinte personalitati inatacabile, sub raportul moralitatii.Trecutul politic (aparteneta la Securitate, de exemplu) si coruptia devin, intr-un sistem uninominal, arme majore. Iata de ce, daca e vorba sa cantarim avantajele si dezavantajele, sistemul cel mai potrivit pentru Romania ar fi, probabil, unul proportional corectat. Dar de ce nu sisteme diferite pentru alegerea Camerei Deputatilor, respectiv a Senatului, punandu-se capat actualei anomalii, in care compozitia Camerei coincide practic cu a Senatului. Aceasta ar implica si modificarea Constitutiei. Ceea ce nu se poate batand din palme.ntr-o Romanie care se desprindea din blocul comunist si trecea la democraie era aproape inevitabil recursul la un vot de liste. Acesta a dus la consolidarea partidelor ca institutii politice vitale jocului democratic, pe de o parte, iar pe de alta, de a reprezenta ct mai fidel optiunile pentru toti jucatorii. n plus era necesara crearea unei constiinte politice in randul cetatenilor. Acestia aveau nevoie atat sa capete convingerea ca pot fi oricand alesi, ca isi pot exprima oricand convingerile politice, pot crea o alternativa la ceea ce exista. Pe langa toate acestea, si poate mai importanta este satisfactia decizionala.n democratiile incipiente, recursul la votul de lista are scopul de a structura si de a consolida partidele La noi, din pacate, nu a intarit partidele, ci le-a transformat in organizatii clientelare, in care membrii sint mai degraba la dispozitia sefilor decit a alegatorilor. nsa acest tip de vot produce majoritati slabe, deci guverne instabile, incurajind si trocul politic.Odata cu schimbarea sistemului ntr-unul cu vot n colegii uninominale, adica un singur candidat pentru un singur partid, politicienii care vor sa devina parlamentari trebuie sa ne cunoasca, convinga si cstige pe noi..alegatorii.Vom vota oameni nu liste intrucat pana acum am votat liste nchise ale partidelor fara a-i cunoaste pe oamenii de pe acele liste, cel mult, i-am vazut n campania electorala la televizor sau i-am auzit la radio, pe primii 3 candidati de pe lista.Proiectul de lege privind votul uninominal, discutat n comisia parlamentara, negociat de partide si, ulterior, asumat de guvern a pornit de la sistemul electoral proportional prin compensare, redactat de Asociatia Pro Democratia.Este vorba despre o varianta de sistem electoral, asemanator celui din Germania. Sistemului i s-a reprosat dificultatea, dar si existenta unei liste de rezerva folosita, nsa, n cazuri extreme.Dupa ce Curtea Constitutionala a declarat cteva articole din lege neconstitutionale, sistemul electoral a fost schimbat de PNL, PSD, PC, UDMR si Asociatia Pro Democratia - ajungndu-se astfel la proportional cu vot n colegii uninominale.Noul sistem electoral, destul de asemanator celui deja asumat de guvern toamna trecuta, se numeste proportional cu vot n colegii uninominale (circumscrittii uninominale)[footnoteRef:9]. [9: Articolul. 5 alin. (1) din Legea 35/2008]

La prima vedere, una dintre schimbarile cele mai importante este simplitatea sa, pentru ca pare mai usor de inteles si explicat.O alta diferenta importanta este legata de "lista de rezerva nationala", cea contestata de Traian Basescu, care ar fi fost folosita n a treia faza a distribuirii mandatelor atunci cnd un partid ar fi obtinut dreptul la mai multe mandate dect candidati avea, lista care nu mai exista n acest nou sistem.n noua formula, exista attea colegii uninominale cte mandate de parlamentar exista n Legislativ, adica 330 pentru Camera Deputatilor si 137 pentru Senat (n sistemul propus initial, numarul de colegii era egal cu jumatatea numarului de deputati respectiv de senatori care trebuiau alesi).Judetul reprezinta astfel o circumscriptie electorala si are n componenta attea colegii uninominale cti parlamentari i revin - n functie de numarul locuitorilor.Norma de reprezentare n Romnia este de un deputat la 70.000 de locuitori si un senator la 160.000 de locuitori.Fiecare partid sau formatiune are dreptul la un singur candidat n fiecare colegiu uninominal, iar cetateanul aplica stampila de vot pe numele unui singur candidat, modul de distribuire a mandatelor nefiind foarte schimbat, ci mai degraba simplificat.ntr-un judet (circumscriptie electorala), voturile obtinute de candidatii partidului n toate colegiile uninominale de pe raza judetului se nsumeaza si, in functie de suma obtinuta, se determina numarul de mandate care revin partidului respectiv n acel judet (circumscriptie). Mandatele respective sunt atribuite primilor candidati ai partidului n ordinea descrescatoare a procentelor de voturi obtinute de ei n colegiile uninominale n care au candidat.Mai exista un aspect esential de retinut: toti candidatii (apartinnd partidelor care depasesc pragul electoral) care cstiga 50% plus un vot n colegiile uninominale uninominale n care candideaza sunt declarati alesi.Acest lucru nseamna ca, atunci cnd, ntr-un judet, se distribuie mandatele catre candidati n functie de numarul de mandate care se cuvin partidului, din acest numar se scade numarul de mandate cstigat deja de candidatii care au obtinut mai mult de 50% din voturi si se mai distribuie doar diferenta.Exemplu 1: Daca un partid are dreptul ntr-un judet, la patru mandate si doi dintre candidatii sai au fost declarati alesi n virtutea faptului ca au obtinut peste 50% din voturi n colegiile lor, doar doi dintre candidatii partidului mai primesc mandate n judetul respectiv.Exemplu 2: Daca partidul are dreptul tot la patru mandate, dar cinci dintre candidatii sai au devenit parlamentari pentru ca au obtinut mai mult de 50% din voturi n colegiile lor, partidul ramne cu cei cinci parlamentari, nsa la numarul de mandate care se atribuie celorlalte partide se mai adauga un mandat sau mai multe, astfel nct sa se refaca proportionalitatea.Astfel, Parlamentul nu va avea un numar fix de membri, nsa acest aspect nu este unul neobisnuit, el fiind ntlnit si n sistemele electorale din alte tari.Colegiile uninominale vor fi stabilite cu pastrarea normei de reprezentare, 70.000 de locuitori pentru un mandat de deputat, respectiv 160.000 pentru un mandat de senator.ntre colegiul cel mai mare, ca numar de alegatori, si cel mai mic nu poate fi o diferenta mai mare de 30%.La stabilirea numarului de mandate de parlamentari, conform acestei norme de reprezentare, se va lua n calcul populatia cu drept de vot asa cum reiese din ultimul recensamnt, publicat de Institutul National de Statistica.Partidele sau aliantele vor putea nscrie un singur candidat ntr-un colegiu uninominal, respectndu-se principiul un singur vot - un singur candidat - un singur ales.Textul legii nu face referiri la listele electorale suplimentare, alegerea senatorilor si deputatilor facndu-se prin vot uninominal, ntr-un singur tur de scrutin.Candidatii independenti vor trebui sustinuti de minimum 4% din numarul total al alegatorilor nscrisi n listele electorale permanente din colegiul respectiv, dar nu mai putin de 2.000 pentru Camera Deputatilor si 4.000 pentru Senat.

3.3 Avantaje si dezavantaje

Ca avantaj votul pentru Parlament este organizat la fel ca alegerile pentru primari: o circumscriptie -un ales, totodata votul direct pentru un cadidat sau altul exprima mai exact optiunea electoratului per ansamblu.Politicienii corupti sau compromisi nu mai pot ajunge in Parlament sub acoperirea listelor de partid, are loc o responsabilizarea a clasei politice. Cetatenii vor sti pe cine au trimis in Parlament si vor putea judeca in ce fel au fost reprezentati, in urmatoarele alegeri confirmand sau infirmand alegerea facuta.Sistemul va elimina cumpararea locurilor, care e posibila in sistemul de vot pe liste - competitia este deschisa, cel mai bun castiga, este stimulata dezbaterea pe programe si viziuni politice in campania pentru primul tur si cresterea performantei individuale a candidatilor si prin urmare a calitatii clasei politice. Candidatii depind de competenta, onestitatea si capacitatea de comunicare proprii.Partidele sunt obligate sa isi foloseasca membrii din teritoriu, impiedicand migratiile intre circumscriptii. Vor fi evitate situatiile in care un candidat din Bucuresti sa fie ales in circumscriptia Sibiu cand poate acesta nici un a trecut prin acest judet vreodata. Sistemul impune fiecarui partid astfel si discernamant si preluarea celor mai performanti lideri de la nivelulSunt clarificate relatiile dintre partide acestea se pot alia eventual in turul al doilea, cand are loc intrecerea decisiva, pentru a il sustine pe un candidat mai bine plasat. Aceste intelegeri sunt transparente (trebuie sa fie publice pentru a putea directiona voturile catre cineva) si ele anticipeaza coalitiile de guvernare, respectiv din opozitie.Are loc generarea unei majoritati parlamentare care nu este supusa intelegerilor personale dintre lideri, ci are la baza votul alegatorilor si drept efect o mai mare stabilitate politica.Sistemul avantajeaza partidele regionale - nu neaparat insa si pe cele ale minoritatilor etnice, daca respectiva etnie nu este covarsitor majoritara, (a se vedea Covasna, Harghita, Mures -UDMR)Este mai usor de inteles, ceea ce favorizeaza implicarea cetatenilor totodata favorabil pentru alegatorii care nu considera importanta politica de partid si politicile partidelor. Acesti alegatori vad in alegeri doar un mijloc de a-si desemna emisarul care sa le medieze relatia cu statul.Cetateni au posibilitatea de a-l pedepsi pe reprezentantul care a dezamagit. Partidul acestuia poate ramane la putere, dar fara el (situatie caracteristica mai ales sistemului uninominal mixt, care presupune si un vot dat unei liste de partid. Se poate intampla si invers - sa fie pedepsit partidul, desi unii candidati ai sai raman foarte populari).Unul dintre cele mai importante dezavantaje este ca nu garanteaza reprezentativitatea rezultatului.Sistemul uninominal favorizeaza bipartidismul, adica existenta a doua partide mari /poate fi vazut atat ca avantaj cat si ca dezavantaj. Un guvern monocolor favorizeaza operativitatea procesului decizional, pentru ca nu sunt necesare atatea negocieri. Pentru unii, acesta ar fi un avantaj, dar deciziile s-ar putea sa fie mai putin fundamentate sau sa contravina intereselor unui segment considerabil de populatie.Oferta prezentata alegatorului este mai putin variata, in acest caz votantul vazandu-se nevoit uneori sa voteze un candidat cu care nu e de acord, pentru a se opune altui candidat, cu care este in si mai mare dezacord. In ciuda faptului ca un membru al parlamentului ar trebui sa voteze asa cum ii impune electoratul pe care el il reprezinta, realitatea arata ca in chestiunile foarte importante, el va vota asa cum ii dicteaza in primul rand asa cum a decis partidul din care face parteSistemul de vot uninominal nu va duce la disparitia grupurilor de presiune, dimpotriva, grupurile de presiune cu posibilitati financiare importante sau care controleaza un numar mare de voturi vor avea in continuare castig de cauza. Poate la fel de important este si faptul ca un grup de presiune trebuie sa fie activ in permanenta si nu doar cu ocazia scrutinurilor electoraleEste favorizata prezenta in Parlament a unui numar foarte mic de partide politice. Intr-o democratie, orice cetatean trebuie sa aiba convingerea ca poate sa fie ales in Parlament daca este sprijinit de un numar suficient de concetateni, indiferent cat de ciudate sunt ideile sale desi aceasta problema este una cu dus si intors.Un efect nefast al sistemului majoritar uninominal este folosirea lui pentru a reduce la tacere vocea unui important numar de cetateni care sprijina un partid incomod.Un alt defect al sistemului de vot uninominal deriva din faptul ca populatia unei tari sau a unui oras nu are aceeasi densitate in toate zonele si in plus este in continua miscare, migrand dintr-o regiune in alta in cautare de locuri de munca mai bune, etc. Din aceasta cauza este necesar ca o data stabilite granitele circumscriptiilor electorale, aceste granite sa fie redesenate periodic, pentru a tine cont de miscarea populatiei. Acest lucru a fost folosit de multa vreme pentru un truc, numit gerrymanderism care asigura un numar sporit de parlamentari pentru partidul care traseaza granitele circumscriptiilor electorale.n cazul uninominalului mixt partidele mai mici pot schimba disproportionat rezultatul scrutinului, prin crearea unei factiuni in interiorul unui capat sau al ambelor capete ale spectrului politicn concluzie nici sistemul proportional, nici cel uninominal nu garanteaza calitatea parlamentarilor alesi; cel uninominal de circumscriptie ofera, insa, unui alegator lucid un cuvant mai greu de spus. Ca urmare a acestei situatii relativ confuze, majoritatea tarilor europene folosesc sisteme combinate; este cazul Germaniei, de pilda, care ar putea servi Romaniei ca model. Ca o observatie generala: cu cat este un sistem electoral mai complicat, cu atat implica un alegator mai cultivat; altminteri, alegatorul necultivat voteaza din comoditate, fara s gandeasc.Modul de scrutin adoptat de o ar nu este o garanie pentru o activitate politic corect i eficient. Puterea unei ri i bunstarea cetenilor acesteia este dat de o combinaie ntre o economie puternic i de un sistem politic decent. Lsnd la o parte sistemele economice putem spune c sistemele politice n vigoare n rile dezvoltate, dei toate de tip democratic difer mult n privina alegerii reprezentanilor.De cele mai multe ori sistemul n vigoare ntr-o anumit ar este meninut n funcie numai de ctre tradiie i de faptul c a dat rezultate mulumitoare. Rezultatul ncercrii de a-l schimba este incert i de aceea n general se prefer s se lase pe loc sistemul existent.Nu exist legi electorale perfecte i fiecare ar are propriul su specific, dar revine specialitilor sarcina de a adapta ct mai bine posibil legea electoral la aceast specificitate.Bibliografie

1. Pierre Martin., Sisteme electorale si moduri de scrutin, Regia autonoma Monitorul Oficial, 1999;2. Gilia Claudia ,Sisteme si procedure electorale Editura Ch Beck,Bucuresti, 2007;3. Gheorghe Iancu, Sistemul electoral, Regia autonom Monitorul Oficial, Bucureti, 1998;4. Bianca Selejan Guan, Drept constituional si instituii politice, Editura Hamangiu, Bucuresti, 20085. Legea 68/1992;6. Legea 35/2008

3