Relatia Dintre Inteligenta si Personalitate

UNIVERSITATEA BUCURESTI

RELATIA DINTRE INTELIGENTA SI PERSONALITATE

NR.PAGINI: PROFESOR Psihologia personalitatii: Raluca Tomsa 1.PERSONALITATEA1.1. Definiia i caracterizarea personalitiiPersoana nseamn individul uman concret. Personalitatea ns, este o construcie teoretic elaborat de psihologie, n scopul nelegerii i explicrii modalitilor de fiinare i funcionare ce caracterizeaz organismul psihofiziologic pe care l numim persoana uman.ntre nenumratele definiii ale personalitii, G. W. Allport d propria definiie n lucrarea Structura i dezvoltarea personalitii", ncercnd cum spune (...) nu s definim obiectul n funcie de metodele noastre imperfecte".

Personalitatea este organizarea dinamic n cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determin gndirea i comportamentul su caracteristic."

In abordarea problemelor personalitatii se folosesc si alte concepte pe care le numim corelative.Ele trebuie precizate ca sa se poata intelege mai bine insasi definitia personalitatii.Avem in vedere urmatoarele concepte:individ, individualitate, persoana, personaj, rol, statut si, termenul de personalitate.

INDIVIDUL: are un inteles specific pentru stiintele biologice si se refera la totalitatea insusirilor biologice de care dispunde cineva, dar fara nici o alta specificare referitoare la calitatile acestuia.

In ceea ce priveste definirea ca atare a personalitatii, trebuie sa facem precizarea ca fiind o realitate extrem de complexa si difersificata au aparut mari dificultati in definirea ei.

G.W.Allport spunea ca: Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihologice care determina gandirea si comportamentul sau.

H.J.Eysenk, defineste astfel personalitatea:este organizarea mai mult sau mai putin durabila a caracterului, temperamentului, inteligentei si fizicului unei persoane care determina adaptarea sa unica la mediu

PERSONALITATEA este o structura bio-psiho-sociala, un ansamblu de insusiri psihice care exprima orientarile fundamentale ale omului fata de ambianta si sine, patricularitatile fizice si dinamico- energetice ale raspunsurilor la stimularile medicului, posibilitatile de interventie activa si creatoare in mediu toate fiind organizate in mod unitar si original la fiecare.INDIVIDUALITATE: se refera la organizarea specifica, diferentiata, irepetabila a insusirilor cuiva.Termenul este folosit cu precadere pentru a sublinia diferentele dintre oameni.

PERSOANA: inseamna totalitatea insusirilor care asigura adaptarea la mediul social.Toti oamenii sunt persoane, au deci caracteristicile de baza si commune tuturor celor din aceasta specie.

PERSONAJ: se refera la manifestarea persoanei si personalitatii in diverse situatii concrete in functie de statutul pe care il are si rolul pe care le realizeaza, insa intr-o forma caracteristica fiecaruia.Unul va fi un professor calm, senin, foarte atent cu elevii, incurajandu-I mereu, altul ar putea fi rece, distant, intolerant cu nestiinta si indiscipline, zgarcit cu evaluarile si stimularile.

Ca in cazul oricaror fenomene foarte complexe si in ceea ce priveste personalitatea, definitia trebuie insotita de o caracterizare de ansamblu :

personalitatea nu este prezenta la nastere, ea se formeaza treptat incepand cu varsta de trei ani, cand se cristalizeaza bazele sale.Treptat, apar de-a lungul celorlalte stadii, diversele ei componente astfel ca in adolescenta se ajunge la o organizare unitara. Personalitatea nu este un simplu aspect al vietii psihice a omului ci este o totolitate de componente diverse si foarte numeroase.De aceea cunoasterea deplina a personalitatii cuiva nu este usoara.

Personalitatea nu este o simpla suma a acestora ci este un intreg si astfel da coerenta conduitelor omului.Le directioneaza si le conduce, atat in raport cu ambianta, cat si cu specificul sau.

Desi aceasta caracteristica a personalitatii de a fi un intreg este comuna tuturor, organizarea ca atare a elementelor, gradul de dezvoltare a acestora, este diferita de la persoana la persoana si de aceea personalitatea este unica si originala la fiecare. Personalitatea este puternic determinata si conitionata de existenta sociala a omului.In afara cadrului socio-cultural ea nu apare cu toate elementele si organizarea ei.

Totodata, personalitatea este influentata determinativ de particularitatile micro-mediului si macro-mediului in care se desfasoara viata fiecaruia.Integrarea in societate si intr-o anume colectivitate uneori genereaza un ansamblu de insusiri relative commune care alcatuiesc personalitatea de baza a fiecaruia, i se poate stabili identitatea de neam si cultura.

Personalitatea este o structura care se dezvolta in timp si care prezinta diferente, de la o persoana la alta, avand in vedere:

gradul de dezvoltare a componentelor sale, la cineva poate fi dezvoltata bine inteligenta dar mai putin latura caracteriala si persoana respective va fi un om ce va putea face fata unor probleme complexe, profesionale, dar va fi dificil in relatiile cu ceilalti.

Grad de integrare in intreg a tuturor elementelor personalitatii in sensul ca personalitatile puternice prezinta legaturi stranse intre componente iar unele dintre acestea le integreaza pe toate celelalte.Cineva poate avea un caracter puternic dominat de hotarare si tenacitate si in ansamblu personalitatea lui va fi aceea despre care se spuneun om de nadejde.

Stabilirea structurii de personalitate care se obtine catre tinerete si varsta adulta in timp ce la copii aceasta este mai schimbatoare,mai labila. Mobilitatea structurii de personalitate, in sensul adaptarii ei usoare la schimbarile mediului.

Prin urmare cei care traiesc in tara noastra au o personalitatea de baza in care se poate constata existenta unor insusiri precum omenia, ospitalitatea, inteligenta de situatie dar si insuficienta tenacitate si disciplina in ceea ce se inteprind. Daca cineva isi desfasoara activitatea mai multi ani in invatamant dobandeste insusiri precum rabdarea, capacitatea de comunicare usoara cu persoane foarte diferite, tact pedagogic ceea ce constituie personalitatea de statut a cadrelor didactice.Procesul dezvoltarii pshice fiind specific, proprie, personal, la fiecare va genera insusiri sau trasaturi de personalitate care sunt caracteristice, definitorii pentru fiecare.

Personalitatea functioneaza ca un sistem,adica nu este o entitate incremenita, ci este vie, dinamica.Intre componentele ei sunt relatii stranse si acestea au o organizare ierarhica iar legaturile intre ele sunt substantial- energetice, functionale, informationale directe si inverse astfel se poate realize finalitatea adaptive a personalitatii, adica aceea de a se integra si adapta optim la ambianta sociala.

Ca sistem personalitatea este foarte complexa pentru ca include foarte multe componente intre care sunt numeroase si diferite relatii, se dezvolta in timp, adica de-a lungul vietii, atingand un varf de maturizare la tinerete si mai ales la varsta adulta, este deschisa la relatiile socio-culturala, acest fapt asigurandu-i atat conditiile de dezvoltare cat si de mentinere a sanatatii psihice. 2. INTELIGENTA1.2. Definitia si caracterizarea inteligentei

Termenul de inteligenta provine de la latinescuintelligere care inseamna a relationa, organiza sau de la intelegere, care presupune stabilirea de relatie intre relatii.Terminologia sugereaza faptul ca inteligenta depaseste gandirea care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor sin u a relatiilor intre relatii.

Pozitiile fata de inteligenta au oscilat de la acceptarea si sublinierea rolului ei in cunoastere, pana la diminuarea semnificatiei ei sau chiar pana la eliminarea ei din existenta umana.

In timp ce unii autori, si-au manifestat increderea aproape nemarginita la puterea inteligentei, altii au minimalizat-o.Pentru Hegel inteligenta era un fel de guardian iar pentru Montaigne inteligenta forma imagini eronate despre Dumnezeu, lume si oameni, de aceea ea trebuie sa se concentreze pe sine insasi. Dominarea inteligentei de catre vointa, este incontestabila, inteligenta fiind absolut secundara, conditionata.Definitia cea mai apropiata de intelegerea moderna a inteligentei a fost data de Descartes.

Filozoful francez definea inteligenta ca fiind mijlocul de a achizitiona o stiinta perfecta privitoare la o infinitate de lucruri.Gasim in aceasta definitie doua pozitii actuale ale notiunii de inteligenta:

ca sistem complex de operatii

ca aptitudine generala

Toate aceste operatii si abilitati releva cel putin trei caracteristici fundamentale ale inteligentei:

capacitatea ei de a solutiona situatiile noi, cele vechi, familiare, fiind solutionate cu ajutorul deprinderilor, obijnuintelor.

Rapiditatea, supletea, mobilitatea, flexibilitatea ei.

Adaptabilitatea adecvata si eficienta in imprejurari, Pierre Janet o definea ca fiind o conduit ape masura.

Inteligenta apare ca o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice inclusiv a celor afectiv- motivationale si volutionale.Pe masura ce se formeaza si se dezvolta mecanismele si operatiile tuturor celorlalte functii psihice vom intalni o inteligenta supla si flexibila.

Cand vorbim de inteligenta ca o aptitudine generala avem in vedere implicarea ei cu success in extrem de numeroase si variate activitati.O asemenea acceptiune este insa limitata deoarece dupa cum bine stim exista nu numai o inteligenta generala, cu ajutorul careia rezolvam cu success o multitudine de activitati, ci si forme specializate de inteligenta, ce permit finalizarea cu success doar a unui singur tip de activitati.

Cele doua acceptiuni sunt strans legate intre ele, neputand fi considerate independent una de alta.

INTELIGENTA este capacitatea globala de cunoastere a lumii, gandire rationala, capacitatea de a invinge provocarile vietii.Ea dispune de trei componente:

abilitati de rezolvare a problemelor

abilitati verbale

competenta sociala

Psihologii experti au fost in mare masura de acord cu aceste caracteristici, adaugand insa doua corrective: ei cred ca motivatia este un ingredient important al inteligentei academice , expertii inlocuiesc competenta sociala cu attribute specifice inteligentei practice.3.RELATIILE DINTRE INTELIGENTA SI PERSONALITATE

Legatura dintre personalitate si inteligenta a crescut mult in ultimul timp, intr-o meetaanaliza realizata in 1997 de catre Ackerman si Heggestad.In 1971, H.Eysenck avanseaza idea unei posibile lagaturi intre anumite dimensiuni ale personalitati si scopurile obtinute de 396 de subiecti la matricile progressive Raven.

Bazandu-se, insa, pe ipoteze teoretice diferite, Robinson initieaza o serie de studii, constatand existenta unei relatii positive intre dimensiunile personalitatii si reusita subiectilor in diferite sarcini cognitive.

Relatia dintre personalitate si inteligenta vom putea mentiona in acord cu A.Sarton ca sunt o serie de aspecte ale activitatii umane, care tin de inteligenta cum ar fi: precizia si rapiditatea indeplinirii unei sarcini, asocierea imaginilor, iar altele tin de caracterul persoanei: calitatea rezulatelor, efortul antrenat in rezolvarea unei sarcini, rigurozitatea, tenacitatea, perseverenta, modul de utilizare a inteligentei.Tulburarile de personalitate influenteaza inteligenta, dupa cum disfunctiile de la nivelul acesteia au ecouri asupra personalitatii in ansamblu.

Desi inteligenta este o parte, o latura a personalitatii, ea intra in interactiune nu doar cu fiecare dintre celelalte parti sau aturi ale personalitatii, ci si cu intregul, care este insasi personalitatea.

Inteligenta este motorul evolutiei, generale si individuale, care apare in situatiile vitale ce prsupun subordonarea ei unei duble necesitatii: de a evita ceea ce este vatamator, pe de o parte, de a retine ceea ce este bun, util, pe de alta parte.Alegerea intre util si vatamator, intre bine sir au, specifica inteligentei, devine pe scara evolutiva din ce in ce mai perfectionata, pentru ca la om sa fie total deliberate.Este una dintre putinele lucrari care analizeaza, expres, relatia dintre inteligenta si personalitate.

Relatiile desprinse de Sarton:

precizia indeplinirii unei activitati depinde de inteligenta, in timp ce calitatea rezultatului, de personalitate: tendintele caracteriale sunt cele care il fac pe om sa prefere spontan fie securitatea verificarii, fie riscul progresului; acestea explica de ce unii oameni inteligenti fac erori, pe cand altii, cu nivel de inteligenta mediu, nu comit erori;

rapiditatea depinde de inteligenta, efortul depinde de pesonalitate: inteligenta este cea care determina formularea corecta a unei sarcini, in schimb, vointa, perseverenta, capacitatea de atasare de sarcina, de a-i consacra cea mai mare parte a timpului vor asigura finalizarea ei corespunzatoare; astfel se explica de ce unii oameni care au facut mari descoperiri n-au fost in mod necesar inteligenti, in timp ce altii extreme de inteligenti, pasionati nu si-au dus pana la capat descoperirile, lasandu-se doar schitate;

asocierea imaginilor sau ideilor depinde de inteligenta, supletea sau rigurozitatea asocierilor depinde de personalitate, de stilul sau: la unii oameni exista un flux de operatii mintale nereglate de ordinea sau necesitatile faptelor obiective, pe cand la altii intalnim un lant ordonat de operatii fara de care operatia particulara ramane sterile;

nivelul de dezvoltare al inteligentei( inalt, mediu, scazut) este o trasatura intrinseca inteligentei, modul de utilizare al lui este influentat de personalitate: sunt persoane cu nivel inalt de inteligenta pe care il folosesc, insa in sarcini minore, altii, cu nivel mai scazut de inteligenta constienti insa de aceste limite, se orienteaza spre activitatile pe care le poate indeplini si de aceea sunt mult mai productivi decat primii;

tulburarile personalitatii au ecouri asupra inteligentei: se considera chiar, dintr-o perspective, ca aberatiile functionarii intelectuale sunt simtom ale unor aberatii foarte profunde ale personalitatii;

dezechilibrarile dintre inteligenta si personalitate: tirania personalitatii duce la caderea in sclavie a inteligentei, personalitatea inchizandu-se deliberat intr-o subiectivitate unde toate erorile si toate excesele sunt posibile,tirania inteligentei se repercuteaza atat asupra ei cat si asupra personalitatii care nu mai are dreptul sa-si exprime trebuintele ci doar de a si le camufla; inteligenta fara personalitate devine un fel de marioneta, iar personalitatea fara inteligenta un despot.

BIBLIOGRAFIE Radu I. Introducere in psihologia contemporana, Ed.Sincron M.Zlate, Fundamentele psihologiei,2000 - Hayes, N., & Orrell, S. (1997). Teorii ale personalitii. n N. Hayes & S. Orrell, Introducere n psihologie, Bucureti: All.

2