Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Relatii Internationale, Istorie si Filosofie

Specializarea Relatii Internationale si Studii Europene

ANUL I, SEMESTRUL 2

Disciplina

INTRODUCERE ÎN ŞTIINłA POLITICII

Coordonator disciplina

prof. univ. dr. Mihai Vasile Ozunu

Obiective 1. Cunoaşterea principalelor concepte şi teorii din domeniul stiinŃei politice 2. Utilizarea aparatului conceptual specific în relaŃie cu fenomenele politice 3. Stimularea interesului pentru aprofundarea cunoştiinŃelor dobândite CompetenŃe După parcurgerea acestui curs, studenŃii vor fi capabili să definească noŃiunile-cheie ale politologiei, să opereze distincŃii conceptuale, să interpreteze dintr-o perspectivă istorică procesele politice şi să utilizeze cunoştiinŃele dobândite pentru a interpreta evenimente politice Competente specifice: 1. Cunoaştere şi înŃelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noŃiunilor specifice disciplinei) � Cunoaşterea noŃiunilor şi conceptelor specifice relaŃiilor internaŃionale, precum şi a

instrumentelor de analiza a politologiei. Utilizarea adecvată a paradigmelor specifice studiilor proceselor şi fenomenelor politice contemporane. 2. Explicare şi interpretare (explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conŃinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei) � Explicarea, proceselor şi fenomenelor ce caracterizează evoluŃiile politice, economice,

sociale, culturale de pe continentul european ca şi de pe întreg mapamondul; � Interpretarea conŃinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei pentru dezvoltarea

aptitudinilor de analist/expert în domeniul politologiei moderne; ÎnŃelegerea modalităŃilor de concretizare a cunoştiinŃelor teoretice în planuri şi strategii de aplicare a evoluŃiei partidelor contemporane.. 3. Instrumental – aplicative (proiectarea, conducerea şi evaluarea activităŃilor practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi de aplicare) � Construirea unor scenarii şi strategii de implementare a evoluŃiei partidelor de stanga

şi dreapta; Aplicarea tehnicilor de investigare în unele studii de caz. 4.Atitudinale : Cultivarea sentimentului de datorie civică centrată pe valorile culturale, morale specifice democraŃiei pluripartidiste;

Dezvoltarea simŃului civic şi de combatere a concepŃiilor care promovează intoleranŃa de orice fel. Resurse şi mijloace de lucru Principalele metode utilizate sunt: expunerea, conversaŃia euristică, problematizarea, studiul de caz. Mijloacele utilizate sunt: laptop, videoproiector.

Structura cursului 1.Obiectul de studiu al politologiei 2.Sistemul politic şi societatea globală 3.Puterea politică

4.Statul – principala instituŃie politică a societăŃii 5.Partidele politice 6.Grupurile de presiune 7.DemocraŃia 8.Societatea politică – societatea civilă 9.AcŃiunea politică 10.Schimbarea şi dezvoltarea socială 11.Cultura politică 12.Interesele naŃionale 13.Perspectiva politologică asupra relaŃiilor internaŃionale 14.Securitatea naŃională şi internaŃională

1.Obiectul de studiu al politologiei Introducere Obiectivul principal al acestei unităŃi de învăŃare îl reprezintă elucidarea domeniului de referinŃă al ştiinŃei politicii şi evoluŃia acestuia de-a lungul timpului. Concepte cheie :politologie; politic-politică; teorie politică. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească şi utilizeze termenul de ştiinŃă politică şi să indice principalele repere ale evoluŃiei ştiinŃei politice. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

Politologia reprezintă una din ştiinŃele legate de afirmarea politicului ca sistem şi, îndeosebi, a statului. Însăşi denumirea de „Politologie” provine de la două cuvinte greceşti: „polis” – care înseamnă stat, cetate şi „logos” – ştiinŃă, semnificând ştiinŃa despre stat, despre cetate, respectiv ştiinŃa politică.

Sub această denumire de „ştiinŃa politicii” s-a dezvoltat de-a lungul timpului până în deceniul al VI-lea al secolului XX, când a căpătat denumirea de Politologie. Termenul de „politologie” a fost lansat în perioada postbelică de către germanul Eugen Fischer Baling şi francezul André Therive şi folosit în 1954 de Gert von Eynern, pentru a denumi ştiinŃa politică.

Domeniul politic – obiectul de studiu al politologiei Definirea obiectului unei ştiinŃe în general şi, în mod deosebit, al unei ştiinŃe sociale

este o problemă complexă care impune precizarea mai multor elemente, precum: domeniul distinct pe care îl studiază şi din ce unghi de vedere; categoriile, procesele sociale şi legile specifice; locul ştiinŃei respective în sistemul ştiinŃelor sociale, în general, şi în cadrul sistemului ştiinŃelor din domeniul de activitate respectiv.

Obiectul de studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemului social

global. Politicul reprezintă acel domeniu al vieŃii sociale în care se desfăşoară viaŃa conştientă a oamenilor, de regulă în mod organizat, pentru promovarea anumitor interese ce se manifestă sub o multitudine de forme, precum: interese individuale, generale, de grup social, naŃionale, internaŃionale, interese economice, spirituale, politice etc. Servirea şi promovarea diversităŃii de interese, atunci când se realizează în mod conştient, prin activităŃi organizate şi programate, se constituie în domeniul politic.

Domeniul politic se prezintă sub trei aspecte: sistem politic, acŃiune politică şi gândire politică, între acestea existând o strânsă interdependenŃă.

Georges Burdeau, concepând politicul corelat cu ideea de structură, arată că acesta constituie osatura necesară societăŃii. În raport cu valorile politice, politicul este o structură neutră, nefiind nici de stânga, nici de dreapta, rămânând insensibil la fluctuaŃiile istoriei. Politica este activitatea ce constă în definirea puterii şi exercitarea prerogativelor sale. Politica este o funcŃie necesară, un proces de creare a unor norme şi valori. RaŃiunea de a fi a politicii este construirea politicului.

Ca structură politică a societăŃii, politicul este permanent corectat, îmbogăŃit, amplificat prin politică.

La Julien Freund, politicul este atât o categorie fundamentală, constantă şi indestructibilă a naturii şi existenŃei umane, cât şi o realitate care rămâne identică în spaŃiu şi timp, în ciuda variaŃiilor puterii şi a regimurilor politice, a aspiraŃiilor confuze şi contradictoriale oamenilor. Politica este o activitate circumstanŃială, cauzală şi variabilă în formele sale, în orientarea sa, o activitate în serviciul organizării practice şi al coeziunii societăŃii. J. Freund examinează politicul în raport cu natura umană şi societatea. Politicul trebuie explicat „prin el însuşi, prin legile sale şi presupoziŃiile proprii, prin acŃiunea sa specifică şi nu prin alte lucruri, ca: economia, morala, biologia, psihologia”, conchide J. Freund.

În concepŃia acestor politologi, politicul este elementul constitutiv al esenŃei sociale şi umane, identic cu sine şi etern, iar politica reprezintă o manifestare istoriceşte variabilă a politicului, o activitate necesară, dar cu un conŃinut contingent. Raportul politic-politică apare la aceşti politologi şi sub forma relaŃiei dintre elementul invariabil şi aspectele fenomenologice. Politicul este invariantul, care rămâne acelaşi în pofida tuturor modificărilor ce se produc de-a lungul timpului la nivelul politicii; elementele invariante ale structurii politicului sunt cele care-i dau calitatea sa specifică. DistincŃia politic-politică ne conduce şi la distincŃia obiectiv-subiectiv. Politicul este considerat un fenomen obiectiv al realităŃii sociale, iar politica o activitate subiectivă de permanentă revizuire a structurii politice prin intermediul ideilor, credinŃelor sau reprezentanŃilor grupurilor sociale.

În legătură cu momentul apariŃiei domeniului politic, în lumea politologilor există controverse. Unii politologi susŃin că politicul este constitutiv pentru esenŃa umană şi socială şi că, deci, există de când există societatea; alŃii consideră politicul ca fiind un fenomen care a apărut în anumite condiŃii istorice. Fiecare dintre aceste concepŃii are diferite variante.

Având ca obiect de studiu domeniul politic, politologia studiază categoriile, procesele şi legile specifice acestui domeniu sub aspectele sale cele mai generale. De aceea, politologia constituie pentru domeniul politic o ştiinŃă de maximă generalizare, ea studiind legile cele mai generale ale acestui domeniu, cât şi categoriile şi procesele legate de ele.

Politologia în sistemul ştiinŃelor politice Prin conŃinutul şi scopurile sale, politologia este o ştiinŃă despre domeniul politic.

Domeniul politic, ca domeniu al vieŃii sociale, constituie obiectul de studiu al mai multor discipline politice. Alături de politologie, domeniul politic e studiat de ştiinŃa dreptului,

ştiinŃa statului, ştiinŃa partidelor (stasiologia), istorie, filosofia politică, sociologia politică, geopolitică, teoria relaŃiilor internaŃionale, doctrinele politice, antropologia politică, psihologia politică, teoria managementului politic etc. FaŃă de toate acestea, politologia studiază, după cum s-a menŃionat, domeniul politic sub aspectele sale cele mai generale şi, ca atare, studiază legile generale ale politicului, care stă la baza tuturor celorlalte ştiinŃe politice, ele fiind, într-un fel, ştiinŃe particulare ale politicului, în sensul că fiecare dintre acestea are în studiu un anumit segment al politicului şi nu ansamblul său.

Această realitate a determinat pe mulŃi politologi să considere politologia ca ştiinŃa fundamentală a politicului.

Se poate vorbi însă despre alt gen de delimitare, referitor la aria de cuprindere a fenomenelor şi gradul de generalizare. Din acest punct de vedere, putem vorbi de ştiinŃă ca o teorie generală a domeniului, cum este politologia pentru domeniul politic, şi de ştiinŃe particulare, cum sunt celelalte ştiinŃe politice. Este adevărat că unii politologi, vorbind despre politologie şi alte ştiinŃe ale politicului, pun de multe ori semnul egalităŃii între ele.

Multitudinea aspectelor sub care se prezintă politicul a creat o situaŃie specială, în sensul că fiecare politolog se opreşte la o anumită latură a acestuia, declarând-o obiect al politologiei.

Considerăm că politologia studiază politicul ca sistem în multitudinea aspectelor sale: relaŃionale, instituŃionale, acŃionale, social-psihologice, culturale. Politicul este analizat atât din punct de vedere structural-funcŃional, prezentându-se compunerea sa interioară, cât şi din punct de vedere istorico-genetic, evidenŃiindu-se evoluŃia, dezvoltarea sa.

Ca teorie generală despre domeniul politic, politologia are anumite funcŃii: – cognitivă (explicativă), deosebit de importantă pentru că prin această funcŃie se

realizează cunoaşterea şi înŃelegerea fenomenului politic, interpretarea cât mai corectă a acestui fenomen conducând la o atitudine şi un comportament corespunzător – valabile pentru societatea politică, dar şi pentru societatea civilă;

– prospectivă, care se referă la previziunea politică pe baza unor investigaŃii de amploare, menită să descifreze tendinŃele fenomenului politic, mutaŃiile ce survin în cadrul raporturilor sociale pe plan naŃional şi internaŃional şi al noilor cerinŃe de progres ale societăŃii;

– axiologică (evaluativă) – indicaŃiile de valoare; – normativă – reguli – nu sunt prescriptive ca în drept, etică sau religie; – praxiologică. Momente importante în constituirea şi dezvoltarea politologiei În general, un demers

politologic conŃine diagnoze (caracterizări ale situaŃiilor politice sau sociale de interes, enunŃări de probleme), explicaŃii ale acestor situaŃii, eventual şi previziuni (a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu se iau măsuri politic remediatoare) sau avertizări, argumentări (în favoarea sau defavoarea unor idei, aranjamente politice, strategii, existente sau propuse) şi, în sfârşit, soluŃii la situaŃiile problematice identificate (soluŃiile sunt extrem de diverse; ele merg de la simple propuneri legislative sau propuneri de modificare instituŃională

până la chemări la revoltă, revoluŃie sau război, programe de restructurare globală a societăŃii etc.).

Problema adevărului şi a obiectivităŃii

Ca şi în alte domenii ale cunoaşterii, în sfera ştiinŃelor politice există aspiraŃia către o prezentare obiectivă a realităŃii şi către adevăr.

Dar, la fel ca şi în alte domenii, nu există nici o garanŃie că teoriile sau doctrinele elaborate vor atinge, la un moment dat, obiectivitatea (totală) şi adevărul (complet). Resursele de cunoaştere şi posibilităŃile de verificare ale omului sunt totdeauna limitate; în ciuda intenŃiilor sau eforturilor făcute, eroarea rămâne totdeauna posibilă. Pe scurt, cunoaşterea nu este niciodată infailibilă.

Există însă particularităŃi ale sferei politice care complică problema adevărului şi a obiectivităŃii; nu numai comparativ cu ştiinŃele exacte (matematica sau logica), dar şi comparativ cu alte discipline (ştiinŃele naturii sau cele tehnice), politologia se confruntă cu dificultăŃi mai mari în încercarea de a stabili adevărul. Se impune deci o atentă înregistrare a tuturor surselor de eroare sau deformare ce pot afecta rezultatele politologice.

Subiecte pentru examen 1. Domeniul de studiu al politologiei; 2. Politologia în sistemul ştiinŃelor sociale; 3. Problema adevărului şi obiectivităŃii politologiei; 4. FuncŃiile politologiei. Exemple de întrebări 1. Obiectul de studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemului social global. A/F 2. FuncŃiile politologiei sunt: a.cognitivă, prospectivă, axiologică; b.normativă, praxiologică; c.organizatorică, ecologică.

2.Sistemul politic şi societatea globală Introducere Obiectivul acestei unităŃi de învăŃare îl constituie înŃelegerea conceptului de sistem politic şi a rolului său fundamental în cadrul societăŃii. Concepte-cheie: sistem; sistem politic; sistem social global; structura sistemului politic; regim politic; instituŃii politice; relaŃii politice. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească şi utilizeze conceptele de sistem politic şi sistem social global, să menŃioneze funcŃiile sistemului politic şi să identifice corelaŃiile dintre sistemul politic şi regimul politic. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

1. Sistemismul – paradigmă a organizărilor complexe Sistem. Cuvântul ca atare este unul dintre cele mai vechi, şi nu o creaŃie a secolului

XX, aşa cum s-ar crede. Etimologic, provine din grecescul systema, reuniunea mai multor lucruri într-un tot

(ansamblu organizat). Conceptul de sistem are o dublă condiŃionare: materială şi spirituală: 1. Un ansamblu de elemente, obiecte, stări, procese existente în realitatea lor. 2. Construct mental în vederea cunoaşterii acestor realităŃi. Există deci două tipuri de sisteme: concrete şi abstracte. Orice sistem este un ansamblu de elemente aflate în conexiune, alcătuind o

structură integrată (întreg) cu proprietăŃi şi funcŃii proprii, distincte de proprietăŃile părŃilor componente.

Organizarea presupune existenŃa unor grade de manifestare a interrelaŃiilor statornicite între părŃile (stările) diferitelor sisteme.

După cum se ştie, societatea, privită într-o abordare sistemică, constituie un sistem social global, adică un ansamblu de relaŃii, procese şi activităŃi umane aflate în interacŃiune dinamică, având ca finalitate crearea bunurilor materiale şi valorilor spirituale menite să asigure existenŃa şi progresul social.

Sistemul politic – componentă a sistemului social global

Între sistemul politic şi sistemul social global există un raport ca de la parte la întreg, sistemul politic reprezentând o parte a sistemului social global, şi anume acea parte care se referă la elementele de organizare şi conducere a vieŃii sociale.

Societatea este un sistem social global, deoarece omul ca element fundamental al societăŃii este, în primul rând, o fiinŃă socială, care comunică şi intră în relaŃii interumane cu semenii săi.

În literatura de specialitate, deşi societatea este privită ca un sistem social global, mulŃi o consideră mai mult decât un sistem social global, sau un sistem social global de un anumit fel, şi anume un sistem social global care se reflectă pe sine şi întreg universul şi care are posibilitatea de perfecŃionare continuă.

Ca orice sistem, şi cel macrosocial reprezintă un ansamblu de elemente aflate în conexiune şi interacŃiune reciprocă, alcătuind un întreg cu funcŃii şi caracteristici proprii, calitativ distincte. Ordinea lăuntrică a oricărui sistem este dată de natura şi dinamica relaŃiilor dintre părŃi şi întreg, ca raporturi dintre sistem şi subsisteme. Coeziunea legăturilor interne ale unui sistem este mult mai puternică decât aceea a legăturilor sistemului cu exteriorul. Totodată, orice sistem este un subsistem al unui sistem mai cuprinzător.

Abordată din diferite unghiuri de vedere, societatea, ca sistem social global, este alcătuită din mai multe subsisteme care, luate fiecare în parte, constituie sisteme de sine stătătoare, cu specific, relaŃii, dinamică şi activităŃi proprii.

În mod cert, societatea omenească privită ca sistem social global nu poate fi redusă la nici una din componentele sale şi nici nu reprezintă doar suma acestora. Sistemul societal, ca sistem complex, este relativ deschis, capabil nu numai de autoreglare, ci şi de autoperfecŃionare.

CorelaŃia de interdependenŃă dintre sistemul social global şi sistemul politic este esenŃială prin faptul că sistemul politic ca subsistem al unui sistem social global, mai ales prin componenta sa – puterea politică, constituie liantul necesar al dinamismului tuturor subsistemelor care alcătuiesc societatea globală, asigurând organizarea şi conducerea la nivelul întregii societăŃi.

Sistemul politic reprezintă, aşadar, un subsistem al sistemului social global care cuprinde relaŃiile politice, instituŃiile politice şi cultura politică, sistemul care asigură organizarea şi conducerea de ansamblu a societăŃii, funcŃionalitatea ei.

Subsistemul politic ca parte componentă a sistemului social global se află în strânsă interacŃiune cu celelalte subsisteme, pe care le influenŃează, fiind la rândul său, influenŃat de acestea.

Constituindu-se ca un sistem cu rol de organizare şi conducere de ansamblu a societăŃii, sistemul politic slujeşte şi trebuie să slujească atât societatea în întregul ei, cât şi fiecare subsistem în parte, interesele generale ale societăŃii, cât şi cele individuale.

ExperienŃa istorică a dovedit şi dovedeşte că numai organizarea comunităŃilor umane în sisteme politice puternice, bine structurate, le-a asigurat acestora viabilitatea.

2. ConŃinutul, structura şi funcŃionalitatea sistemului politic Majoritatea politologilor lumii contemporane înŃeleg prin sistem politic ansamblul

relaŃiilor politice, al instituŃiilor politice, al concepŃiilor politice şi al raporturilor dintre acestea, existente la un moment dat într-o societate.

După cum apreciază mai mulŃi politologi, pentru definirea conceptului de sistem politic trebuie avute în vedere atât perspectiva structurală, cât şi cea funcŃională. Din perspectivă structurală, sistemul politic reprezintă un subsistem parŃial al sistemului social global, fiind alcătuit din relaŃiile politice, instituŃiile politice, concepŃiile politice, precum şi din forme şi mijloace ale acŃiunii politice, cu normele şi valorile politice corespunzătoare. Privit însă în perspectivă funcŃională, sistemul politic asigură organizarea şi conducerea societăŃii, a sistemului social în ansamblu. Ca parte componentă a sistemului social global, sistemul politic reprezintă ansamblul structural de relaŃii specializate, de laturi care se condiŃionează reciproc asigurând funcŃionarea, în raport cu exigenŃele ce decurg din relaŃiile sale cu sistemul global, cu celelalte subsisteme, ca şi din propriul mecanism de autoreglare.

Pentru a înŃelege specificul şi funcŃionalitatea sistemului politic, trebuie analizate structura şi, respectiv, componentele sale:

relaŃiile politice, instituŃiile politice şi cultura politică, precum şi interacŃiunea lor. RelaŃiile politice constituie acea parte a relaŃiilor sociale în care indivizii, grupurile

sociale şi comunităŃile umane acŃionează conştient pentru organizarea şi conducerea societăŃii în care se implică prin raporturile ce se stabilesc în acest proces. RelaŃiile politice se deosebesc, prin urmare, de restul relaŃiilor sociale, prin anumite caracteristici au un caracter programatic, în sensul că ele reprezintă numai acea parte a relaŃiilor sociale în care indivizii şi categoriile sociale intră în mod deliberat pentru realizarea scopurilor privind organizarea şi conducerea societăŃii; au un caracter organizat, manifestându-se prin intermediul instituŃiilor politice, al unor programe şi platforme politice privind organizarea şi conducerea societăŃii. Prin urmare, relaŃiile politice sunt acele relaŃii care se stabilesc în raport cu puterea politică, ce se constituie în pivotul principal în conducerea societăŃii. RelaŃiile politice sunt între partide, între diferite instituŃii politice, care exprimă voinŃa şi interesele diferitelor grupuri de cetăŃeni privind organizarea şi conducerea societăŃii; relaŃii între cetăŃeni şi puterea de stat; relaŃii între partide şi stat, care sunt de guvernământ sau de opoziŃie; relaŃii între state etc.

InstituŃiile politice constituie o componentă a sistemului politic, indicând gradul de organizare politică a societăŃii la un moment dat.

Principala şi cea mai veche instituŃie politică este statul cu întreg ansamblul componentelor sale, existând, de asemenea, partidele politice, grupurile de presiune etc. Trebuie avut în vedere că nu orice organizaŃie din societate este şi organizaŃie politică, ci numai organizaŃiile care se implică în problema puterii politice.

Cultura politică constituie o altă componentă a sistemului politic şi presupune reflectarea în viaŃa spirituală a modului de organizare şi conducere politică a societăŃii. Elementul esenŃial al culturii politice îl constituie doctrinele politice.

Toate cele trei componente ale sistemului politic se află într-o strânsă legătură, asigurând, în parte şi împreună, funcŃionalitatea sistemului politic în calitatea sa de reglator al vieŃii sociale, al organizării şi conducerii acesteia.

FuncŃiile sistemului politic:

– funcŃiile de menŃinere şi adaptare ale sistemului, care vizează crearea de noi roluri politice şi înlocuirea celor vechi, în raport cu exigenŃele sistemului;

– funcŃiile de conversie politică, care vizează transformarea cererilor în bunuri de valoare ce vor alimenta apoi sistemul: raportul dintre legislativ, executiv şi juridic în cadrul separaŃiei puterilor;

– funcŃia de extracŃie, vizând capacitatea de a mobiliza, în profitul sistemului politic, resursele materiale şi umane ale mediului său intern şi internaŃional;

– funcŃiile de reglementare, care privesc activitatea desfăşurată de structurile specializate ale sistemului politic în controlul comportamentului politic al indivizilor şi grupurilor;

– funcŃia de mobilizare a resurselor politice, exprimând capacitatea sistemului politic de a identifica aceste resurse, de a-şi da seama dacă ele sunt suficiente sau sărace, de a conştientiza „costurile” şi de a găsi mijloacele cele mai adecvate de orientare a acestor resurse spre îndeplinirea obiectivelor urmărite;

– funcŃia de determinare a scopurilor şi sarcinilor sociale îşi găseşte expresia în acte normative programatice, formulate în concordanŃă atât cu interesele celor care ocupă poziŃii-cheie în viaŃa politică, cât şi cu interesele legitime ale guvernanŃilor;

– funcŃia de integrare a elementelor societăŃii în structuri social-politice şi întărirea coeziunii lor în jurul obiectivelor generale.

În legătură cu funcŃiile sistemului politic, se impun câteva precizări: a) toate aceste funcŃii sunt specifice oricărui sistem politic, dar ele diferă, în fiecare

Ńară şi în fiecare etapă, prin conŃinutul lor concret, – dat de scopurile şi sarcinile specifice –, prin formele de manifestare şi mecanismele de realizare;

b) ele depind de maturizarea unor condiŃii obiective şi subiective necesare pentru a face posibilă coordonarea sistemului social global, ca şi de creşterea responsabilităŃii factorului politic în conducerea socială;

c) calitatea şi capacitatea modelatoare a acestor funcŃii depind nemijlocit de dinamica propriu-zisă a sistemului politic, determinată de un set de factori ce provin din mediul social, din însuşi sistemul politic şi componentele sale, ca şi din mediul internaŃional;

d) această dinamică este orientată în direcŃia optimizării funcŃiilor sistemului politic, în sensul maximizării posibilităŃilor de răspuns adecvat la cerinŃele mediului intrasocietal şi internaŃional şi al minimizării constrângerilor care tind să limiteze aria alegerilor posibile în elaborarea acestor răspunsuri.

3. RelaŃia sistem politic – regim politic Regimul politic constituie una din cele mai importante probleme care au făcut

obiectul preocupărilor atât ale cetăŃenilor, cât şi ale oamenilor politici şi politologilor. Prin regim politic se poate înŃelege modul concret de organizare şi funcŃionare a

sistemului politic, de constituire a organelor de conducere în societate în raport cu cetăŃenii. Rezultă din definiŃie că regimul politic exprimă un raport direct între organele de conducere din societate şi cetăŃeni, organele de conducere nefiind legate numai de stat, ci şi de întregul sistem politic. Dacă organele de conducere în societate se constituie prin

consimŃământul cetăŃenilor, ca expresie a voinŃei şi intereselor lor, regimurile sunt democratice. Dacă organele de conducere ale societăŃii se constituie fără consimŃământul cetăŃenilor, fără ca aceştia să fie consultaŃi, fără a li se exprima voinŃa şi interesele, regimurile politice sunt dictatoriale. Subiecte pentru examen 1. Conceptul de sistem politic; 2. ConŃinutul, structura şi funcŃionalitatea sistemului politic; 3. FuncŃiile sistemului politic; 4. RelaŃia sistem politic-regim politic. Exemple de întrebări

1. Dacă organele de conducere în societate se constituie prin consimŃământul cetăŃenilor, ca expresie a voinŃei si intereselor lor, regimurile sunt nedemocratice. A/F 2. Componentele sistemului politic sunt: a RelaŃiile politice, instituŃiile politice, cultura politică; b Legislativul, executivul, puterea judecătorească.

3.Puterea politică Introducere Obiectivul fundamental al acestei unităŃi de învăŃare îl reprezintă înŃelegerea conceptului de putere politică şi a locului său central în cadrul politicii. Concepte cheie: putere politică; autoritate politică; legitimitate politică; forŃă politică; influenŃă politică; prestigiu politic. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească şi uitlizeze termenul de putere politică în raport cu principalele concepte corelative şi să menŃioneze funcŃiile puterii politice Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

Dacă de la greci am moştenit termenul de politică, de la romani am preluat un alt concept fundamental: puterea.

Din Antichitate şi până în prezent, puterea a rămas elementul central al politicii. 1. Puterea politică şi conceptele corelative În Leviathanul lui Hobbes, puterea este concepută ca ansamblul mijloacelor de care

dispune un om pentru a obŃine un bun oarecare, pe care nu-l posedă încă. Materializarea cea mai consistentă a viziunii mecanice o întâlnim la reprezentanŃii

behaviorismului, pentru care puterea constă într-o relaŃie de influenŃare a comportamentului unui actor social de către altul: „Exercitarea unei puteri este o relaŃie în care un actor A încearcă în mod vizibil şi observabil de a-l incita pe un actor B să facă ceea ce vrea A, lucru pe care B nu l-ar fi făcut în alte circumstanŃe”.

Trecând din domeniul puterii ca fenomen social general în domeniul particular al politicului, putem observa că puterea se manifestă tot ca o relaŃie de influenŃare, de comandă şi ascultare (sau de dominaŃie şi supunere), numai că miza acestei relaŃii o reprezintă mijloacele de realizare a acestora. Se poate spune, aşadar, că puterea politică este „capacitatea de a-i obliga pe actorii unui sistem social dat să-şi îndeplinească obligaŃiile pe care le impun obiectivele colective, mobilizând resursele societăŃii în vederea atingerii obiectivelor propuse”.

Puterea politică este, în acest caz, mijlocul prin care o societate durează sau chiar mijlocul prin care un nou tip de societate se instituie.

Indiferent de modul de definire a puterii politice, nu pot fi evitate unele concepte ca: influenŃa, autoritatea, forŃa, dominaŃia, supunerea, legitimitatea etc. Iar în manifestările puterii politice avem de-a face, în esenŃă, cu influenŃarea comportamentelor, prin persuasiune sau prin forŃă, fie în virtutea legitimităŃii guvernanŃilor, fie în scopul contestării acestei legitimităŃi. De aceea, orice analiză a fenomenului puterii politice are nevoie de o explicitare prealabilă a conceptelor pe care le-am enumerat şi a realităŃilor pe care ele le

acoperă. În exercitarea rolului său în cadrul societăŃii, puterea politică utilizează o serie de mijloace economice, sociale, politice, ideologice, folosind fie metoda convingerii, fie pe cea de constrângere pentru a-şi impune propria voinŃă.

Capacitatea puterii de a-şi impune voinŃa în societate printr-o diversitate de

mijloace, pentru a-şi asigura stabilitatea şi funcŃionalitatea,constituie autoritatea politică. Autoritatea politică este o ipostază a puterii politice, reprezentând modalitatea

concretă de manifestare a puterii. ForŃa puterii politice este cu atât mai mare, cu cât autoritatea politică se realizează

mai ales prin convingere, prin adeziunea maselor la activitatea puterii politice. Aşadar, adevărata autoritate politică este aceea prin care puterea se impune preponderent prin convingere. Cea mai simplă definiŃie a autorităŃii politice ar putea fi capacitatea puterii de a obŃine ascultare fără constrângere.

Strâns legată de putere şi, respectiv, de autoritatea politică există legitimitatea politică. Cuvântul legitimitate provine, de asemenea, din latină: legitimus – conform cu

legea. Legitimitatea politică reprezintă un principiu conform căruia un sistem de

guvernământ, puterea politică se exercită pe baza unui anumit drept conferit, de regulă, de guvernanŃi, pe baza unor înŃelegeri

legiferate. Constituind recunoaşterea de către cetăŃeni a unui drept de guvernare al puterii politice, legitimitatea politică conferă puterii autoritate politică. Cu cât o putere este mai legitimă, cu atât autoritatea ei politică este mai mare.

Constituind o înŃelegere între conducători şi conduşi, legitimitatea politică, ca şi puterea politică, are un caracter concret istoric. Din acest punct de vedere, istoria înregistrează două forme de manifestare a legitimităŃii: legitimitatea divină şi legitimitatea civilă.

Fără îndoială, în manifestarea ei socială puterea este „o forŃă latentă”. Altfel spus, forŃa este „puterea în acŃiune”. Întrucât „puterea simbolizează forŃa” ce poate fi aplicată în orice situaŃie socială, rezultă că puterea nu este nici forŃă şi nici autoritate, dar ea condiŃionează existenŃa ambelor fenomene. Prin urmare, puterea este abilitatea de a folosi forŃa, nu folosirea reală a acesteia. Din această perspectivă se poate afirma că puterea este capacitatea de a introduce forŃa într-o situaŃie socială.

InfluenŃa politică reprezintă un complex de acŃiuni politice,întreprinse mai mult sau

mai puŃin deliberat, pentru a forma sauschimba comportamentele politice ale unor

indivizi, grupuri ş.a. În strânsă legătură cu puterea politică, autoritatea politică şi legitimitatea politică se

află şi prestigiul politic. Sintagma prestigiu politicdesemnează o apreciere pozitivă de care se bucură o persoană, un organism politic, un grup în virtutea valorilor şi acŃiunilor promovate.

După definirea sumară a principalelor concepte care apar în discursul despre putere, ajungem la o definiŃie mai complexă a puterii politice, pe care o putem considera drept acea capacitate a unei instanŃe sociale de a determina obiectivele comunitare şi de

a le impune şi realiza, graŃie forŃei de care dispune, graŃie legitimităŃii şi încrederii pe care oamenii o au în caracterul său binefăcător.

2. Ontologia puterii Tratată în orizontul politicului, puterea se prezintă invariabil ca o relaŃie între actori

sociali, o relaŃie în care unii conduc, iar alŃii ascultă sau, după caz, unii domină, iar ceilalŃi se supun. Cele două cadre generale de fenomenalizare a substanŃei puterii nu lămuresc, însă, motivul pentru care distribuŃia rolurilor de conducător (sau dominant) şi de condus (sau supus) este acceptată şi dăinuie în diversele comunităŃi umane, după cum nu explică nici metamorfozele puterii şi ale societăŃii de la o epocă istorică la alta. La toate speciile de animale, dominaŃia în cadrul grupurilor are mereu aceleaşi mecanisme şi aceleaşi forme de manifestare, determinate în principal de instincte. ForŃa fizică se află într-un raport nemijlocit cu capacitatea de dominaŃie asupra celorlalŃi membri ai turmei, ai clanului sau asupra indivizilor care ocupă un areal oarecare. Specia umană a generat, însă, raporturi de putere care nu se bazează decât în ultimă instanŃă pe măsurarea forŃei fizice.

Dacă există o esenŃă a puterii, atunci aceasta trebuie să dea seamă deopotrivă de realitatea puterii în lumea animală şi în societăŃile umane, indiferent de spaŃiul geografic şi de timpul istoric.

Se poate afirma că puterea are o dublă esenŃă: subiectivă şi obiectivă sau individuală şi socială. În orizont subiectiv „fie că se numeşte «energie», «libido» în sens psihologist, «agresivitate» în sens etologic, «tendinŃă de evaziune» sau «de violenŃă» în sensul sociologiei actuale etc., ea ocupă un loc pe cât de important, pe atât de ignorat de obicei în ansamblul facultăŃilor umane”. Din perspectivă obiectivă, esenŃa puterii constă într-un mecanism integrator şi reglator generat de fiecare „pseudo-specie” pe care o numim cultură sau civilizaŃie umană.

DependenŃa care caracterizează relaŃia de putere nu trebuie privită ca un fapt cu sens unic, adică drept un sistem de acŃiune care include o cauză şi un efect net separate ca secvenŃe logice şi ca entităŃi sociale. RelaŃia de putere, prezentă în toate interacŃiunile sociale, presupune ca protagoniştii săi să dispună fiecare în parte de o marjă de libertate, de posibilitatea de a alege între a face sau a nu face un anumit lucru. Puterea este, desigur, o relaŃie asimetrică.

Puterea reprezintă, aşadar, o relaŃie socială în cadrul căreia actorii, posesori ai unor capacităŃi fizice şi intelectuale diferite, îşi influenŃează reciproc comportamentele şi acŃiunile, chiar dacă aparent influenŃa are sens unic, de la actorul mai puternic spre cel mai slab.

Asemenea unui joc, în care sportivul mai abil conduce „ostilităŃile” şi îi impune partenerului majoritatea mutărilor, dar nu poate face abstracŃie de mişcările lui imprevizibile, curajoase sau chiar absurde, puterea – ca relaŃie socială – implică tranzacŃia, competiŃia, supravegherea şi tatonarea reciprocă a actorilor sociali.

În sfera puterii intră: – puterea suverană a statului, prin capacitatea sa de a organiza şi conduce

societatea în interesul comunităŃii umane respective şi de a o reprezenta în raporturile cu

alte comunităŃi. De aceea, statul cu principalele sale structuri (legislativă, executivă, judecătorească) reprezintă pivotul puterii politice;

– partidele şi alte organizaŃii politice, care, prin elaborarea unor opŃiuni de organizare şi conducere a societăŃii şi dacă se bucură de adeziunea maselor, pot să asigure exercitarea guvernării în stat;

– mijloacele de informare în masă care, prin capacitatea lor de influenŃare, au un mare rol în adoptarea unor atitudini şi impunerea unor poziŃii în conducerea societăŃii.

Pentru îndeplinirea rolului său, puterea are mai multe funcŃii: – funcŃia programatică, decizională constă în elaborarea unor programe, a liniilor

directoare în care elementul esenŃial îl constituie decizia, în conformitate cu care trebuie să se acŃioneze;

– funcŃia organizatorică constă în capacitatea puterii de a stabili formele organizatorice cele mai adecvate şi de a mobiliza grupurile sociale asupra cărora îşi exercită puterea pentru a acŃiona în conformitate cu programul adoptat;

– funcŃia ideologică rezidă în educarea oamenilor în spiritul valorilor ce decurg din programul stabilit şi prin care se încearcă obŃinerea adeziunii indivizilor la decizia adoptată;

– funcŃia coercitivă, de constrângere prin diferite mijloace, fie pentru a determina pe oameni să acŃioneze în conformitate cu cele adoptate, fie de reprimare a împotrivirii celor ce se opun;

– funcŃia de control, de urmărire a modului în care linia stabilită este respectată şi a măsurilor ce se impun, în conformitate cu legea;

– pregătirea de specialişti care să se ocupe în exclusivitate de organizarea vieŃii sociale în conformitate cu voinŃa puterii politice, îndeosebi în exercitarea guvernării.

Deoarece puterea se exercită într-un cadru organizat, prin intermediul unor instituŃii, organizaŃii, asociaŃii, funcŃiile puterii sunt exercitate într-un mod specific, de fiecare organism în parte.

Subiecte pentru examen 1. Puterea politică şi conceptele sale corelative; 2. Ontologia puterii politice; 3. FuncŃiile puterii politice; 4. Sfera puterii politice.

Exemple de întrebări 1. Din antichitate si până în prezent, puterea a rămas elementul central al politicii A/F 2. În sfera puterii politice intră: a. puterea suverană a statului; partidele si organizaŃiile politice; mijloacele de informare în masă; b. cultura politică; ideologia politică; c. teoriile politice, doctrinele politice, cultura politică.

4.Statul – principala instituŃie politică a societăŃii

Introducere Obiectivul acestei unităŃi de învăŃare este de a prezenta statul şi rolul său în cadrul societăŃii. Concepte cheie: stat; forma de stat; forma de guvernământ; structura de stat; suveranitatea statului; statul de drept. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească şi utilizeze conceptul de stat, să indice principalele momente ale evoluŃiei statului de-a lungul timpuli şi să menŃioneze funcŃiile acestuia. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

Statul reprezintă principala instituŃie a sistemului politic, deoarece prin intermediul său se realizează elementele esenŃiale ale organizării şi conducerii societăŃii.

1. Conceptul de stat. ApariŃia şi evoluŃia statului Problema definirii statului a constituit o preocupare a politologilor şi a altor oameni

de ştiinŃă încă din Antichitate şi care continuă şi în prezent. Există o mare diversitate de păreri privind definirea statului, având fiecare, luată în parte, elementele raŃionale care contribuie la elaborarea unor definiŃii cât mai corespunzătoare ale conceptului de stat.

Diversitatea de păreri privind conceptul de stat se explică prin: nivelul de cunoaştere propriu momentului istoric dat, împrejurările istorice în care s-a gândit, diversitatea de criterii de la care s-a plecat etc.

Dintre teoriile care s-au formulat în legătură cu geneza şi conŃinutul statului şi care au o largă circulaŃie, menŃionăm următoarele: teocratică, în lumina căreia statul apare ca o creaŃie divină, respectul şi supunerea faŃă de aceasta fiind apreciate ca o îndatorire religioasă.

Astfel de teorii întâlnim în perioada antică, în feudalism şi chiar în condiŃiile de astăzi când, în unele constituŃii, se formulează ideea că monarhul domneşte din mila lui Dumnezeu; patriarhală, care susŃine că statul ar fi luat naştere direct din familie, iar puterea monarhului din puterea părintească. Elemente ale acestei concepŃii se întâlnesc, de asemenea, în Antichitate, la Aristotel, dar şi în epoca modernă, de exemplu la politologul Robert Filmer, care (într-o lucrare intitulată Patriarhul, apărută în 1953) dezvoltă această teorie, susŃinând că monarhul deŃine puterea ca moştenitor al lui Adam, care a primit prin bunăvoinŃa lui Dumnezeu această putere, ca şi puterea părintească (concepŃie combătută de John Locke); contractuală, potrivit căreia statul a apărut pe baza unei înŃelegeri între putere şi cetăŃeni, ca o necesitate naturală, teorie susŃinută din Antichitate, dar dezvoltată în Epoca Luminilor, în mod deosebit de Ch. Montesquieu şi

J.J. Rousseau; violenŃei, potrivit căreia statul a apărut ca rezultat al stărilor conflictuale dintre oameni, în care tribul învingător îşi subordona tribul învins.

Ca reprezentanŃi ai acestei teorii pot fi consideraŃi Eugen Dühring, Oppenheimer etc. În cadrul acestei concepŃii poate fi inserată şi teoria marxistă, care susŃine că statul este rezultatul luptei de clasă; organicistă, care transpune mecanic situaŃia din natură în societate, în care statul ar reprezenta anumite celule specializate pentru a asigura funcŃionalitatea organismului social; rasistă, ca variantă a teoriei violenŃei, în care o rasă trebuie să domine altă rasă; psihologistă, care explică existenŃa statului prin factori de ordin psihologic şi afirmă că în societate există două categorii de oameni, din punct de vedere psihic, unii destinaŃi să conducă şi alŃii să fie conduşi; juridică, potrivit căreia raporturile dintre oameni nu pot exista decât pe baza unor reglementări juridice.

Majoritatea acestor teorii conŃin un anumit adevăr, dar suferă prin unilateralitatea lor, dată atât de contextul istoric al elaborării, cât şi de mobilurile ideologice.

Fără a opera o analiză minuŃioasă a tuturor acestor teorii, vom preciza că, din punct de vedere ştiinŃific, statul este considerat de către mai mulŃi analişti ca formă de organizare politică a societăŃii aflată pe diferite trepte de dezvoltare, elementele cadru ce condiŃionează existenŃa statului fiind: teritoriul, populaŃia şi caracterul de organizare politică.

Statul poate fi definit ca principala instituŃie prin care se exercită puterea politică în

societate, în limitele unui anumit teritoriu, de către un grup organizat de oameni care îşi

impun voinŃa membrilor societăŃii privind modul de organizare şi conducere a acesteia.

2. EsenŃa statului. Tipologie Elucidarea tipului şi formei de stat constituie, de asemenea, o problemă de bază a

teoriei statului, ea lămurind, pe de o parte, esenŃa statului într-o anumită perioadă, iar pe de altă parte, forma lui concretă de manifestare.

Statul, ca manifestare a voinŃei tuturor cetăŃenilor de a se organiza politic pe bază de lege, a cunoscut două tipuri: unul de esenŃă dictatorială, absolutistă, care a apărut ca expresie a unor comandamente istorice, dar prin nesocotirea voinŃei cetăŃenilor sau printr-o presupusă legitimitate de ordin divin, şi altul de tip democratic, care, indiferent de formă, constituie o expresie a voinŃei cetăŃenilor materializată prin consimŃământul dat.

Pentru a înŃelege pe deplin statul ca instituŃie politică, trebuie studiată şi cunoscută problema formelor de stat. EsenŃa statului, adică tipul de stat respectiv, se manifestă prin mai multe forme în raport de condiŃiile concrete ale epocii şi Ńării respective.

Forma de stat are în vedere modul de organizare a puterii de stat şi, în special, structura şi funcŃionarea organelor supreme de conducere.

Rezultă că forma de stat, indiferent de esenŃă, este dată de trei elemente: forma de guvernământ, structura statului şi regimul politic.

Forma de guvernământ este un raport între organele de stat în procesul de constituire şi exercitare a puterii. Dacă ne referim la statele existente astăzi în lume, din punctul de vedere al formei de guvernământ există: monarhii constituŃionale, republici parlamentare şi republici prezidenŃiale.

Structura statului reprezintă un raport între organele centrale şi locale ale statului. Sub acest aspect putem distinge: state unitare, state federative şi confederaŃii statale.

Regimul politic reprezintă pentru mulŃi politologi un element al formei de stat, pentru alŃii, un element al sistemului politic. Având în vedere că statul reprezintă instituŃia centrală a sistemului politic, este neîndoielnic faptul că regimul politic este legat, în primul rând, de stat, constituind un element al formei de stat, şi anume elementul hotărâtor, pentru că el exprimă un raport între organele de stat şi cetăŃeni.

Dacă organele de stat se constituie prin consultarea cetăŃenilor, ca expresie a voinŃei acestora, avem de-a face cu un regim politic democratic.

Şi invers, dacă organele de stat se constituie fără consimŃământul cetăŃenilor, ignorând voinŃa acestora, regimul politic pe care acestea îl promovează este unul de factură dictatorială. De aceea, în analizele politologice, când se urmăreşte elucidarea esenŃei statului, se vorbeşte despre regimul politic.

3. Trăsăturile, rolul şi funcŃiile statului a) Trăsăturile statului. Din conŃinutul definiŃiei se desprind principalele trăsături ale

statului. Acestea sunt: – este instituŃia politică cu cel mai înalt grad de organizare şi structurare. Sub acest

aspect, statul are trei componente bine conturate şi strict organizate: puterea legislativă, puterea executivă şi puterea

judecătorească, toate acestea fiind organizate atât la nivel central, cât şi local, şi se slujeşte de un aparat specializat, constituit în diferite instituŃii (parlament, guvern, tribunal, ministere, armată, poliŃie etc.).

Prin gradul său de organizare şi instituŃionalizare, diversificat pe orizontală şi verticală, statul asigură exercitarea, în principal, a puterii politice în societate;

– constituie o organizaŃie politică a unei comunităŃi umane pe raza unui teritoriu delimitat prin frontiere stricte. De regulă, statul reprezintă modul de organizare politică a naŃiunilor în cadrul frontierelor respective, sub forma statelor naŃionale;

– are caracter suveran, prin faptul că reprezintă organizarea politică a unei comunităŃi umane în cadrul unei frontiere, ca expresie a voinŃei cetăŃenilor;

– este o instituŃie specializată, care asigură funcŃionalitatea socială prin contribuŃii financiare ale cetăŃenilor, prin impozite;

– are caracter istoric, apariŃia sa fiind impusă de nevoile dezvoltării sociale, de faptul că o comunitate umană, ca sistem social global, nu poate să existe şi să funcŃioneze fără organizarea politică asigurată prin intermediul statului;

– are, de regulă, caracter naŃional cel puŃin pentru epocile modernă şi contemporană, reprezentând organizarea politică a unei naŃiuni.

Prin trăsăturile sale, prin modul său de organizare, prin scopul pentru care a apărut, statul constituie principala instituŃie a sistemului politic, căruia îi dă contur şi consistenŃă.

Se poate conchide că şi cronologic, şi ca rol, statul a apărut ca primă instituŃie politică, menŃinându-şi prioritatea şi ca importanŃă în cadrul sistemului politic.

b) FuncŃiile statului. Rolul statului ca principală instituŃie de organizare şi conducere politică a societăŃii se realizează prin anumite funcŃii:

– legislativă, prin care statul, prin organismele sale specializate, adoptă întreaga legislaŃie din societate, inclusiv constituŃia, prin care se reglementează activitatea din toate sferele vieŃii sociale şi prin care sunt prevăzute drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, cât şi obligaŃiile şi îndatoririle acestora;

– organizatorică, funcŃie care are în vedere transpunerea în viaŃă a legilor şi altor decizii adoptate, cât şi organizarea întregii activităŃi pe diferite domenii de activitate, pentru asigurarea desfăşurării normale a vieŃii sociale, realizată, îndeosebi, de executiv;

– judecătorească, prin care se supraveghează aplicarea corectă a legilor şi sancŃionarea încălcărilor acestora;

– economică, funcŃie care constă, pe de o parte, în faptul că statul este organizatorul direct al producŃiei, al activităŃii economice în cadrul proprietăŃii de stat, publice şi, pe de altă parte, în faptul că asigură întreg cadrul politico-organizatoric prin care agenŃii economici independenŃi să-şi desfăşoare activitatea, vizând armonizarea intereselor generale în vederea unei activităŃi eficiente;

– socială, prin care se asigură condiŃiile ca toŃi cetăŃenii Ńării, independent de poziŃia socială, să ducă o viaŃă decentă prin organizarea unui sistem de protecŃie socială, asigurări sociale, sănătate etc.;

– administrativă, prin care se asigură servicii către întreaga populaŃie pentru desfăşurarea normală a tuturor activităŃilor, precum: energie, apă, salubritate, reparaŃii publice etc.;

– culturală, prin care se asigură condiŃii de instruire şi educaŃie a tuturor cetăŃenilor prin instituŃiile specializate, condiŃii de cercetare ştiinŃifică, de afirmare a capacităŃilor creatoare etc.;

– funcŃia de apărare a ordinii sociale şi asigurare a convieŃuirii normale, care are o latură preventiv-educativă şi alta coercitivă, prin care se sancŃionează actele antisociale, săvârşite de anumite elemente (diversionişti, spioni, delapidatori, hoŃi, huligani etc.);

– ecologică, prin care se apără şi se conservă mediul ambiant, biologic, prin măsuri îndreptate împotriva tuturor surselor sau agenŃilor de poluare;

– apărarea Ńării, a independenŃei şi suveranităŃii statale, a integrităŃii teritoriale şi a ordinii de drept;

– organizarea colaborării cu statele lumii pe diferite planuri: politic, economic, ştiinŃific etc.;

– apărarea păcii în lume, menŃinerea unui climat de linişte şi înŃelegere între popoare;

– funcŃia de autoconservare – protejarea comunităŃii naŃionale; – funcŃia de mediere şi supraveghere;

– funcŃia de reglare: intervenŃie şi control; – funcŃia de întreprinzător – încurajarea oricărei acŃiuni favorabile. De-a lungul evoluŃiei istorice, organizarea politică a societăŃii îndeosebi prin

principala sa instituŃie – statul – s-a realizat tot mai mult pe baza perfecŃionării structurilor statale în raport cu cetăŃenii şi a unor legi riguroase, care stabileau atât drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, cât şi obligaŃiile organelor de stat de a acŃiona în spiritul legii.

Însăşi denumirea de stat de drept indică faptul că statul îşi exercită puterea sa politică pe baza legilor, folosind forŃa argumentului, şi nu argumentul forŃei.

În strânsă concordanŃă cu prevederile din documentele enunŃate şi cu practica internaŃională, statul de drept îşi exprimă puterea în conformitate cu legea şi are la baza

activităŃii sale o serie de trăsături, precum: – un cadru legislativ adecvat, care să reglementeze raporturile sociale în ansamblul

lor, iar toŃi cetăŃenii, indiferent de poziŃia lor socială sau politică, să fie egali în faŃa legii, să respecte legea ca element suprem în stat. Prin urmare, supremaŃia legii se constituie într-un principiu de bază al statului de drept;

– organele puterii de stat (centrale şi locale) să fie alese de cetăŃeni, prin vot

universal, direct şi secret, pe baza unor opŃiuni ale pluralismului politic; – separaŃia puterilor în stat, parlamentul trebuind să constituie puterea legislativă,

guvernul – puterea executivă (ca emanaŃie, de regulă, a parlamentului şi responsabil în faŃa acestuia sau a corpului

electoral) şi puterea judecătorească, veghind la respectarea legilor şi sancŃionarea încălcării lor, judecătorii acŃionând independent şi imparŃial;

– datoria guvernului şi a autorităŃilor publice de a se conforma constituŃiei şi de a

acŃiona conform legii; – delimitarea clară între stat şi partidele politice; – forŃele militare şi poliŃia trebuie să fie plasate sub controlul autorităŃii civile, în faŃa

căreia sunt răspunzătoare; – circulaŃia liberă a informaŃiei şi persoanelor, dreptul la liberă exprimare şi

organizare politică şi profesională al tuturor cetăŃenilor în conformitate cu legea, care să facă posibil controlul puterii politice în societatea civilă;

– respectarea drepturilor omului în conformitate cu prevederile internaŃionale consacrate.

În epoca contemporană, statul de drept reprezintă tot mai mult elementul esenŃial al puterii politice din diferite Ńări, constituind un factor de bază al progresului general, de înflorire şi prosperitate a naŃiunilor. Subiecte pentru examen 1. ApariŃia şi evoluŃia statului; 2. Trăsăturile statului; 3. FuncŃiile statului; 4. Tipuri de stat; 5. Statul de drept. Exemple de întrebări 1. Statul reprezintă principala instituŃie a sistemului politic. A/F 2. Teoriile cu privire la geneza statului sunt: a. democratică; patriarhală; contractuală; b. violenŃei; rasistă; organicistă; c. psihologistă; marxistă; juridică; d. evoluŃionistă; mecanicistă; socială.

5.Partidele politice Introducere Obiectivul principal al acestei unităŃi de învăŃare este de a prezenta conceptul de partid politic şi rolul partidelor politice în cadrul sistemului politic. Conceptele cheie: partid politic; sisteme de partide politice; monopartidism; multipartidism. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să defineacă şi să utilizeze noŃiunile de partid politic şi sistem de partide şi să menŃioneze funcŃii şi tipologii ale partidelor politice. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

ExistenŃa partidelor politice, partidismul, ca fenomen politic, reprezintă un element esenŃial al unei vieŃi democratice. Între partidism şi democraŃie există o relaŃie directă biunivocă, în sensul că democraŃia începe să se manifeste cu adevărat o dată cu apariŃia şi dezvoltarea partidelor ca instituŃii politice, acestea putând să desfăşoare o activitate sistemică şi de amploare numai într-un climat democratic autentic.

Pentru înŃelegerea clară a partidismului ca fenomen politic, o mare importanŃă o are conceptul de partid politic. Încercările de definire a partidelor politice au în vedere existenŃa lor ca sisteme grupale, care concentrează mase de indivizi polarizaŃi prin interese comune şi factori ideatici comuni, a căror rezultantă este o cauză politică unitară raportată la puterea de stat existentă, la regimul politic din cadrul comunitar dat.

Dificultatea elaborării conceptului de „partid” constă, în mare măsură, în faptul că există o varietate de partide cu o diversitate de programe şi orientări, care susŃin că principalul lor scop îl constituie servirea intereselor poporului, ale democraŃiei, libertăŃii. Înseşi denumirile diferitelor partide sugerează că ele sunt în slujba poporului.

Există, de pildă, partide care implică în denumirile lor termeni ca: democrat, naŃional, muncitoresc, Ńărănesc, popular, republican, al dreptăŃii sociale etc. La acestea se adaugă faptul că, în unele situaŃii, între programele partidelor şi modul cum sunt transpuse ele în practică există serioase discrepanŃe. ExperienŃa istorică a dovedit că multe partide, afirmând ca Ńel slujirea poporului, au dus, practic, o politică antipopulară, în contradicŃie cu interesele fundamentale ale cetăŃenilor.

În literatura de specialitate au existat şi există preocupări permanente pentru definirea conceptului de „partid politic”, preocupări care au condus la conturarea unei definiŃii cuprinzând trăsăturile esenŃiale ale partidului.

Prin partid politic se înŃelege, deci, o grupare de oameni constituită pe baza

liberului consimŃământ, care acŃionează pragmatic,conştient şi organizat pentru servirea

intereselor unor clase, grupuri sociale, comunităŃi umane (popoare, naŃiuni), pentru

dobândirea şi menŃinerea puterii politice în vederea organizării şi conducerii societăŃii,în

conformitate cu idealurile proclamate în platforma program.

Din definiŃie rezultă o serie de trăsături specifice partidului şi care îl deosebesc de alte instituŃii politice:

– caracterul conştient pronunŃat, deoarece partidul se constituie prin liberul consimŃământ al cetăŃenilor care aderă la o concepŃie, la un program, la o ideologie. Un partid uneşte deci oameni care împărtăşesc acelaşi crez politic, doritori să-l slujească şi capabili s-o facă;

– caracter organizat, partidul structurându-se în forme organizatorice pe verticală şi orizontală, locale şi centrale, iar membrii partidului supunându-se unor rigori şi discipline specifice partidului respectiv;

– caracterul de grupare socială – uneori declarat – în sensul că partidele servesc, în primul rând, interesele unei categorii sociale;

– caracter istoric, partidele apărând o dată cu organizarea politică a societăŃii şi evoluând împreună cu aceasta.

Rolul partidelor în organizarea şi conducerea democratică a societăŃii se manifestă prin anumite funcŃii, precum:

– potenŃarea procesului de conştientizare privind interesele fundamentale ale unor grupuri tot mai largi de cetăŃeni şi atragerea acestora spre o activitate politică conştientă. Această funcŃie se realizează prin programele şi platformele partidelor, care înscriu afirmarea unor idealuri de libertate şi progres, pe care le vor propaga în rândurile maselor;

– organizarea cetăŃenilor pe temeiul unor principii şi reguli care asigură desfăşurarea unei acŃiuni conştiente, dirijate spre un anumit scop. CetăŃenii pot fi grupaŃi atât în partide şi alte formaŃiuni politice, acŃionând pe baza platformelor-program ale acestora, cât şi în organizaŃii profesionale de tip sindical;

– formarea şi pregătirea cadrelor în scopul asigurării personalului calificat pentru aparatul de stat în vederea guvernării atunci când partidul ajunge să preia puterea politică în stat;

– asigurarea guvernării, în perioada exercitării puterii politice în stat, prin elaborarea unor programe, norme şi orientări de dezvoltare, în concordanŃă cu interesele Ńării respective, pe plan atât intern, cât şi extern.

Cu toate că partidele politice îşi au originea în Antichitate, ele nu au avut aceeaşi pondere şi semnificaŃie în toate orânduirile sociale.

În prezent, majoritatea politologilor se situează pe poziŃia unei delimitări nete între partidele care s-au manifestat în viaŃa social-politică a orânduirilor sclavagistă şi feudală şi cele a căror existenŃă este legată de dezvoltarea societăŃii moderne.

Ca răspuns la relaŃiile dintre partide în epoca modernă a pluralismului pluripartidist, în societate apare ceea ce M. Duverger a numit un sistem de partide. Există, deci, în orice societate, un sistem de corelaŃii sociale în interiorul cărora se plasează partidul sau partidele politice. În orice comunitate se fixează un grup de raporturi relativ stabile, numit sistem de partide, exprimat prin relaŃiile dintre: numărul de

partide, dimensiunile lor, sistemele de alianŃe ale partidelor existente, strategiile lor politice (sau tacticile de acŃiune), plasamentul lor geografic (ca arie de influenŃă şi de distribuŃie politică în spaŃiul comunitar), tradiŃiile, comportamentele politice specifice etc.

Pe lângă această clasificare poate fi citată (J. La Palombara, M. Weiner) cea care împarte sistemele de partide în două categorii: sisteme competitive şi sisteme noncompetitive. Se poate spune că această clasificare pune, subiacent, o întrebare capitală pentru viaŃa politică: există concurenŃă pe piaŃa politică a partidelor?

Astfel, sistemele multipartizane (multipartidiste) sunt de două categorii: multipartidism integral şi multipartidism temperat. Cele bipartizane, de asemenea, se împart în bipartidiste imperfecte şi bipartidiste perfecte. Iar cele cu partid dominant se disociază în sisteme cu partid dominant şi sisteme cu partid ultradominant.

M. Duverger, referindu-se la regimurile electorale, menŃiona, ca într-un fel de lege sociologică, că: 1) regimurile de reprezentare proporŃională tind spre multipartidism; 2) scrutinul majoritar în două tururi duce la un multipartidism temperat; 3) scrutinul majoritar cu un singur tur duce spre bipartidism.

Partidele sunt organisme sănătoase, puternice, numai dacă înŃeleg profund dinamica politică actuală, mai ales particularităŃile instituŃiilor politice, funcŃionalitatea lor contemporană. Dacă nu acŃionează corect mecanismul adaptiv al acestora, dacă ele însele nu-şi aduc la zi condiŃia, se trăieşte într-o iluzie (şi doctrinară), sau se împing lucrurile spre un colaps instituŃional, sau spre inadaptări funciare.

Şi azi, ca şi în trecut, partidele se disting după criteriul, mai ales, clasial sau grupal; stânga, dreapta şi centru. Partidele şi sistemele de alianŃe sunt de centru, centru-dreapta sau centru-stânga. Există această tendinŃă, exprimată voluntar de partide, a unei plasări speciale într-un spectru mai larg, mai cuprinzător. O asemenea tactică nu Ńine numai de strategia formării coaliŃiilor majoritare în parlament sau pentru dobândirea puterii. Ea are, şi nu în subsidiar, o anumită relevanŃă şi din punct de vedere al conceperii partidelor în spaŃiul mai puŃin rigid al structurilor grupale ale societăŃilor contemporane, sau ale noilor condiŃii de status social. Partidele reflectă prin această opŃiune centru dreapta-stânga, mai ales prin cuplul centru-dreapta sau centru-stânga, situaŃia socială specifică a momentului, structura socială complexă actuală.

Familiile de partide ar putea fi clasificate astfel: cele ale grupurilor avute (în trecut, ale burgheziei), cu un spectru distribuit de la centru la dreapta, şi partidele categoriilor neprivilegiate (numite în trecut muncitoreşti sau Ńărăneşti), cu o orientare de la centru spre stânga. La rândul lor, partidele grupurilor neavute pot fi categorisite ca partide comuniste, pe de o parte, şi partide socialiste şi social-democratice, pe de alta.

O altă mare familie contemporană este cea a partidelor clericale. Unele sunt partide de guvernământ (mai ales în coaliŃii), puternice, reprezentative,

active. Există astăzi, în peisajul viu al lumii partidelor, şi partidele naŃionale. Unite în jurul

ideii şi spiritului naŃional, aceste partide se orientează în întreg spectrul doctrinar, dreapta, stânga şi centru, formând „fronturi” sau uniuni naŃionale. O altă familie, opusă acestora din urmă, este cea a partidelor autonomiste, regionaliste sau federaliste, etnice,

contrare statului naŃional-unitar, cu o filosofie politică promotoare a separaŃiei sau rupturii statale, sau de-a dreptul iredentistă.

Un alt grup de partide ar putea fi cel al protopartidelor europeniste. Ele se exprimă mai mult doctrinar sau prin grupuri din interiorul unor partide care

militează pentru integrarea europeană. Alăturate acestora sunt şi astăzi partide transnaŃionale.

Am mai putea menŃiona şi o altă familie, fără o bază socială importantă: partidele care mai păstrează vie ideologia grupurilor fermierilor (în special, în Ńările nordice).

Toate aceste familii de partide (la care le adăugăm pe cele ecologiste) au o tendinŃă comună – aceea a unificării lor la scară europeană sau universală. Se favorizează astfel nu numai un schimb politic doctrinar, ci şi unul strategic-tactic, o creştere generală a eficienŃei activităŃii partinice, un sprijin pentru împrejurări speciale sau pentru punerea în practică a unor obiective ce Ńin de anumite oportunităŃi sau de tendinŃe de ordin general ale evoluŃiei sociale. „InternaŃionalele” sunt şi azi active. Nu în spiritul secolului XIX sau al primei jumătăŃi a secolului XX. Interesant este că acestea au migrat din zona partidelor muncitoreşti către tot spectrul doctrinar.

Subiecte pentru examen 1. Definirea partidelor politice; 2. FuncŃiile partidelor politice; 3. Sisteme de partide politice; 4. Tipologia partidelor politice. Exemple de întrebări 1. Partidismul reprezintă un element neesenŃial al unei vieŃi politice democratice A/F 2. Care din trăsăturile următoare nu aparŃin partidului politic: a. caracter constient; b. caracter organizat; c. grupare socială; d. caracter istoric; e. caracter suveran.

6.Grupurile de presiune Introducere Obiectivul acestei unităŃi de învăŃare îl reprezintă înŃelegerea conceptelor de grupuri de interes şi de presiune şi rolul acestora într-o societate democratică. Conceptele cheie : grupuri de interes; grupuri de presiune; lobby. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească şi utilizeze conceptul de grup de presiune, să precizeze principalele diferenŃe dintre grupurile de presiune şi partidele politice sau grupurile de interese şi să caracterizeze activităŃile de lobby Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

Grupurile de presiune reprezintă unul din fenomenele cele mai interesante ale societăŃii politice contemporane. Ele sunt, mai ales, instituŃii politice ale actualităŃii, deşi presiune politică, privită ca tip de acŃiune politică specifică, s-a făcut încă din ANTICHITATE; sau, cum scria J. Meynaud, activitatea de presiune este o activitate universală.

Studiul teoretic al acestor grupuri este însă de dată recentă. El apare, normal, în clipa în care fenomenul politic al presiunii capătă nu numai o pondere semnificativă în viaŃa socială, când devine evidenŃiabil ca adevărată instituŃie care desfăşoară o activitate politică organizată, vizibilă, eficace. Fenomenul se petrece la începutul secolului XX şi îşi găseşte imediat corespondenŃa conceptuală şi lingvistică în lucrări de specialitate sau în formulări gazetăreşti, unde, de altfel, face o carieră deosebită. De atunci încoace, fenomenul şi conceptul au dobândit, treptat, o arie de influenŃă tot mai mare.

Aceasta nu înseamnă că, din punct de vedere conceptual, lucrurile ar fi definite clar. Dimpotrivă, atât ca fenomen, cât şi teoretic, conceptul este destul de dificil de reprezentat. EvoluŃia societăŃii moderne, până în faza celei actuale, a pus în faŃa practicii politice grupuri de o asemenea natură, tot mai numeroase şi mai variate. Această continuă difuziune provoacă nu numai analize suplimentare, ci şi dificultatea de a le înŃelege. Avem de-a face, de exemplu, în această structură în extensie, cu sindicate muncitoreşti sau patronale, mişcări feministe, organizaŃii ale marilor investitori, diverse asociaŃii pentru iniŃiative sociale, organizaŃii ale fermierilor, mişcări de protecŃie a mediului ambiant, grupuri religioase, mişcări ale tineretului, diverse asociaŃii ale intelectualilor, grupuri pentru protecŃia familiei sau planificare familială, diverse asociaŃii de caritate sau pentru eradicarea sărăciei, alte componente ale societăŃii civile etc., toate putând acŃiona

şi ca grupuri de presiune.

Într-un asemenea spectru de preocupări, cu finalităŃi atât de variate, se înŃelege că travaliul definirii grupului de presiune devine laborios. Există destule tentative de a defini grupurile de presiune.

DistincŃia primară se face între grupul de presiune şi cel de interes. Se poate considera că grupul de presiune este subinclus în cel de interes.

Astfel, grupul de interes este un ansamblu de indivizi, care, în virtutea unor interese comune (materiale, morale, profesionale etc.), se organizează într-un anumit grad cu scopul de a reprezenta, apăra şi promova aceste interese în viaŃa politică, economică, socială şi culturală.

Grupul de presiune este „grupul cu un grad relativ de organizare, desigur neoficială, care urmăreşte influenŃarea directă sau indirectă a activităŃii parlamentare şi guvernamentale în direcŃia propriilor sale interese”.

Există şi alte încercări de definire a unor asemenea grupuri de o condiŃie politică specială. Astfel, grupul de presiune este un „grup social determinat cu un grad variabil de formalitate, care caută să promoveze şi/sau să apere interesele specifice ale membrilor săi prin exercitarea unei presiuni asupra puterii politice sau administraŃiei”.

Într-un alt caz, conceptul se prezintă astfel: „Un grup de presiune se poate defini ca o organizaŃie constituită pentru apărarea intereselor şi exercitarea unei presiuni asupra puterii publice cu scopul de a obŃine de la aceasta decizii conforme intereselor lor”.

Conceptual, grupul de presiune poate fi reprezentat prin reunirea a cel puŃin trei elemente: 1) organizarea; 2) apărarea (protecŃia) sau promovarea unor interese; 3) exercitarea unei presiuni (politice în chip iminent, supusă deci unor finalităŃi speciale).

Conceptul de grup de presiune cuprinde, firesc, şi alte reprezentări. DefiniŃia angajează şi alte elemente. Astfel, se consideră că pot fi evidenŃiate, ca

trăsături esenŃiale ale grupurilor de presiune, trei elemente majore: 1) caracterul asociativ (adeziunea la un grup şi minima organizare presupusă de asociere); 2) caracterul promoŃional (urmărirea unui anume scop); 3) caracterul politic (deşi grupul nu are, în sine, caracter politic, totuşi acŃiunea sa are şi obiective politice). DistincŃia oferită aici, faŃă de alte definiŃii, ar putea fi legată de această finalitate politică expresă. Nu interesează deci, în prim plan, obiectivele de ordin general, ci mai ales cele cu o încărcătură politică evidentă.

Grupurile de presiune de o asemenea natură se orientează categoric spre finalităŃi care modelează sau influenŃează acŃiunea politică a puterii.

J. Meynaud aduce şi el în discuŃia conceptului trei elemente, de asemenea, considerate definitorii: 1) legăturile stabile în interrelaŃiile dintre membrii care aparŃin grupului; 2) sentimentul apartenenŃei la colectivitatea (grupul) respectivă; 3) comunitatea de Ńel, organizată, care dă eficienŃă în acŃiune.

Dar credem că, din punct de vedere conceptual, cel mai important pas lămuritor privind grupurile de presiune poate fi realizat atunci când acestea sunt comparate direct cu grupul politic al partidului.

Punerea lor în paralel dă o imagine şi mai clară asupra subiectului în discuŃie. În această distincŃie se impune sublinierea că, spre deosebire de partide, în disputa politică pentru influenŃarea puterii şi a opŃiunilor, grupurile de presiune nu numesc candidaŃi.

O altă distincŃie este dată de faptul că aceste grupuri nu sunt preocupate de opiniile elaborate de partide. Interesele lor au un alt loc de geneză. Acesta se află în acŃiunea împotriva sau pentru protejarea unor proiecte particulare.

Există şi un alt element demn de luat în consideraŃie în această separaŃie, utilă totuşi, dintre partide şi grupurile politice pe care le analizăm, şi anume faptul că ele nu participă direct la cucerirea şi exercitarea puterii, ci rămân într-o zonă de umbră, oricum exterioară anturajului puterii.

Ar mai putea fi considerat ca element de distincŃie între partide şi grupurile de presiune şi faptul că ultimele pot desfăşura şi o activitate clandestină.

S-ar cuveni să mai adăugăm şi alte deosebiri pe care le putem considera ca semnificative. Prin numărul lor, prin caracterul lor special, prin varietatea direcŃiilor de acŃiune, prin aria largă a opŃiunilor, prin caracterul lor efemer etc., grupurile de presiune creează o imagine extrem de compozită a peisajului politic. Ele îşi difuzează eforturile şi îşi dispersează efectele, aşa încât de multe ori puterea nu receptează un impact puternic, hotărâtor, demolator. Puterea poate, dacă este abilă, să manevreze într-un astfel de spaŃiu prolix, prezervându-se în faŃa unei ofensive destrămate, să conserve un anumit echilibru sieşi favorabil.

DistincŃia faŃă de partide mai poate fi susŃinută şi prin faptul că activitatea grupurilor de presiune este doar ocazională, nu permanentă.

Nefiind originate în trunchiuri ideologice, cum sunt cele care orientează şi modelează activitatea partidelor, grupurile de presiune au alt tip de tactică politică.

O problemă de interes în această chestiune este cea a tipurilor grupurilor de presiune. R. Schwartzemberg fixa două mari categorii de astfel de grupuri: grupuri de interes, înŃelese ca grupuri de presiune specifice, profesionale, şi grupuri de idei.

Grupurile de presiune ar mai putea fi considerate şi din alte perspective. Toate grupurile menŃionate până acum sunt grupuri de presiune privată. În afara lor există şi grupuri care ar putea fi numite grupuri publice.

S-ar mai putea distinge între grupurile de presiune şi o altă clasificare: grupuri de cadre, pe de o parte, iar pe de alta, grupuri de masă.

FuncŃiile grupurilor de presiune sunt orientate de finalităŃile lor, de calitatea activităŃii puterii, de tipul de regim politic, de condiŃiile democraŃiei etc. Cele mai importante ar fi următoarele: de articulare a intereselor, de revendicare (manifestă) şi de integrare (latentă).

Grupurile de presiune acŃionează în direcŃii variate: a) asupra puterii (a tuturor componentelor sale); b) asupra partidelor; c) asupra opiniei publice.

Ar mai trebui menŃionat şi faptul că, în ciuda unei creşteri generale semnificative a rolului grupurilor de presiune, poziŃia acestora nu se distribuie egal în diversele Ńări ale lumii de azi. Există astfel diferenŃe, în ce priveşte capacitatea acestor grupuri, între SUA,

Italia sau Germania, unde ponderea acestui gen de presiune este mai mare (are şi alte tradiŃii), şi în Ńări ca FranŃa sau Anglia, unde influenŃa lor este mult diminuată.

Există şi un exemplu clasic al grupurilor de presiune, cele acceptate (integrate în sistem) şi oficializate, cel al lobbysmului politic din SUA.

Ca o observaŃie finală putem semnala deci că ponderea, calitatea şi eficienŃa acestor grupuri diferă de la o societate la alta, de la un sistem politic la altul, de la un regim politic la altul. ExistenŃa lor însă nu poate fi contestată. Dimpotrivă, prezenŃa lor este tot mai vizibilă, mai palpabilă. Ele au devenit organisme deja instituŃionalizate, sunt parte a sistemului politic, influenŃează, direct sau indirect, deciziile majore ale puterii chiar dacă nu dintr-o perspectivă structurală. Pe plan intern sau internaŃional, aceste grupuri de presiune intervin în viaŃa politică printr-o tot mai evidentă prezenŃă; compun, într-un fel, prin activitatea lor, regulile jocului uneori, în cazuri speciale, pot modela chiar fundamental viaŃa politică. Acomodarea cu aceste grupuri de presiune, în sistemul politic, este inevitabilă.

Subiecte pentru examen 1. Definirea grupurilor de interes şi de presiune; 2. Caracteristicile grupurilor de presiune; 3. FuncŃiile grupurilor de presiune; 4. Practica lobbysmului. Exemple de întrebări 1. Grupurile de presiune numesc candidaŃi proprii în alegerile parlamentare. A/F 2. Grupurile de presiune se caracterizează prin: a. organizare; promovarea unor interese; exercitarea unei presiuni; b. caracter asociativ; comunitate de Ńel; legături stabile; c. caracter ideologic; suveran; cognitiv.

7.DemocraŃia Introducere Obiectivul acestei unităŃi de învăŃare îl constituie înŃelegerea conceptului de democraŃie şi a modelelor de democraŃie în lumea contemporană. Conceptele cheie: democraŃie;democraŃie directă; democraŃie reprezentativă; CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească şi să utilizeze conceptul de democraŃie, să menŃioneze principalele modele de democraŃie şi să precizeze evoluŃia lor istorică, să descrie câteva dintre dificultăŃile cu care se confruntă astăzi democraŃia. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

DemocraŃia – termen de origine greacă, provenind de la demos „popor” şi kratos – „putere” – înseamnă puterea poporului şi datează din Antichitate, când au existat şi primele forme democratice de

organizare, ceea ce a făcut pe mulŃi politologi să definească democraŃia ca formă de organizare politică a societăŃii în care conduce poporul. Astfel de definiŃii le întâlnim curent şi în literatura actuală din Ńara noastră.

O definiŃie a democraŃiei, pe care o considerăm mai apropiată de realitate, ar fi următoarea: democraŃia este o formă de organizare şi conducere politică a societăŃii prin

consultarea cetăŃenilor, Ńinând cont de voinŃa acestora, de interesele şi aspiraŃiile de

progres ale Ńării. Ca formă de organizare şi conducere politică a societăŃii, democraŃia presupune

două părŃi: conducători şi conduşi, prin consens între cele două părŃi. O întreagă experienŃă istorică evidenŃiază faptul potrivit căruia democraŃia,

conducătorii, deŃinătorii puterii politice, indiferent de apartenenŃa lor de grup social, trebuie să reprezinte voinŃa majorităŃii poporului.

Este evident că poporul (sau majoritatea sa) nu poate exercita puterea direct şi nemijlocit în statele moderne ale căror dimensiuni şi forme de organizare politică presupun o anume „profesionalizare” a politicii. Ca atare, democraŃia modernă se bazează pe o delegare a puterii şi conducerii de la majoritate la o minoritate profesională de politicieni: „poporul” transferă prin vot puterea (legislativă şi executivă) unor politicieni profesionişti, aleşi prin vot pe termen limitat (perioada unui mandat). Aceşti politicieni pot fi consideraŃi drept „reprezentanŃi” ai celor care i-au ales, de unde şi denumirea „democraŃie reprezentativă”. Cum organul suprem de conducere în stat este cel care grupează politicienii aleşi să alcătuiască legislativul (Parlament, Adunare NaŃională, Congres) – căci „nu poate exista decât o singură putere supremă, cea legislativă, şi

căreia toate celelalte îi sunt şi trebuie să îi fie subordonate” (John Locke). Astfel, democraŃia reprezentativă primeşte adesea şi numele de „democraŃie parlamentară”.

În gândirea şi practica politică modernă nu a lipsit nici idealul unei democraŃii nemijlocite, în cadrul căreia cetăŃenii să participe direct la luarea deciziilor politice – o asemenea democraŃie poartă numele de democraŃie directă. Forma cea mai obişnuită de democraŃie directă este referendumul, procedura politică prin care toŃi cetăŃenii se pronunŃă prin vot direct asupra unor probleme sau decizii necesare, de larg interes.

Pentru a evita acumularea excesivă de putere discreŃionară în mâna celor aleşi (chiar dacă ei sunt consideraŃi „reprezentanŃii” poporului), politica modernă a consacrat principiile limitării constituŃionale a puterii; separaŃiei şi controlului reciproc al puterilor: legislativă, executivă şi judecătorească; obligaŃiei puterii de a respecta drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti.

Ultimul dintre aceste principii trebuie să servească nu numai ca restricŃie împotriva exceselor puterii, ci şi ca restricŃie împotriva „tiraniei majorităŃii”. DemocraŃia modernă admite principiul majorităŃii (majoritatea decide, iar minoritatea trebuie să se supună), dar pentru prevenirea abuzurilor pe care majoritatea le-ar putea comite împotriva minorităŃii (şi care ar duce la o „tiranie a majorităŃii”), ea consacră şi principiul respectării obligatorii a drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti ale celor ce alcătuiesc minoritatea: chiar având în spate voinŃa majorităŃii, puterea (şi majoritatea) nu are voie să constrângă minoritatea în sensul încălcării acestor drepturi şi libertăŃi.

În interpretarea lui Robert Dahl, democraŃia presupune: 1) libertatea de a crea şi adera la organizaŃii, 2) libertatea de expresie, 3) dreptul de vot, 4) dreptul liderilor politici de a concura pentru sprijinul politic al cetăŃenilor, 5) existenŃa unor surse alternative de informare, 6) eligibilitatea pentru funcŃii publice, 7) alegeri libere şi corecte şi 8) instituŃii care să asigure dependenŃa politicii guvernamentale de votul popular şi de alte forme de exprimare a preferinŃelor.

Multe alte condiŃii pot fi adăugate aici: libertatea de contestare (de protest), pluralismul, dispersarea şi limitarea puterii, participarea politică activă şi sistematică a cetăŃenilor, diversitatea ofertei politice (a programelor sau agendelor politice concurente, reprezentate efectiv pe eşichierul politic, care conduce la existenŃa unei reale diversităŃi de opŃiune), efectivitatea controlului exercitat asupra puterii de la toate nivelurile, respectarea legalităŃii etc. Este limpede că toate aceste elemente constituie ingrediente necesare vieŃii omului modern şi, deci, că democraŃia – chiar imperfectă sau minimală – nu poate fi desconsiderată sau abandonată. Calitatea vieŃii individului depinde totuşi în mod decisiv de ea şi, atunci când democraŃia nu este deplină, de gradele de democratizare (proporŃiile în care mecanismele democratice de diverse tipuri funcŃionează). Chiar recunoscând că democraŃia deplină este mai curând un ideal decât un mecanism efectiv, real, majoritatea oamenilor moderni vor insista, totuşi, pentru a dispune de cât mai multă democraŃie, pentru dezvoltarea de proceduri democratice (fie şi imperfecte) în cât mai multe zone sociale, refuzând să se resemneze cu ideea că democraŃia autentică nu este practicabilă.

Problema fundamentală a democraŃiei moderne este problema autenticităŃii. MulŃi autori au semnalat că democraŃia se transformă adesea, în practică, într-o falsă democraŃie sau într-o democraŃie pur formală: procedurile democratice (electorale, de participare la conducere, de control asupra puterii etc.) se transformă în simple „forme fără fond”, în „ritualuri” sau „spectacole” politice care nu afectează şi nu dirijează efectiv desfăşurarea conducerii societăŃii, care nu reuşesc să îmbunătăŃească performanŃele politicienilor, să elimine anomaliile şi abuzurile etc.

Forme de organizare democratică a societăŃii au existat din cele mai vechi timpuri, strâns legate de primele comunităŃi umane, ceea ce ne poate conduce la ideea că democraŃia a fost şi este un factor care a însoŃit progresul social.

DemocraŃia însă, ca formă de organizare şi conducere politică a societăŃii, o întâlnim în orânduirea sclavagistă, strâns legată de apariŃia statului, ca principal instrument politic de organizare şi conducere a societăŃii. Formele clasice de exprimare a democraŃiei în perioada respectivă au constat în elaborarea unei legislaŃii care prevedea anumite drepturi şi libertăŃi ale cetăŃenilor, încercarea de a situa dreptul la baza organizării statale, crearea unui mecanism care să asigure alegerea liberă a unor organisme ale puterii de stat sau a unor conducători la nivelul puterii de stat centrale şi locale, cu extindere chiar şi în armată.

Sunt cunoscute în acest sens formele democratice de organizare a Greciei şi Romei antice.

În perioada feudală, deşi raporturile de proprietate şi sociale se schimbă, feudalul exercitând drepturi parŃiale asupra iobagului, organizarea democratică a societăŃii marchează un mare regres faŃă de Antichitate, ceea ce se va răsfrânge în sfera întregii vieŃi economice, sociale, politice şi spirituale. Regimurile absolutiste se constituie într-o caracteristică a organizării şi conducerii politico-sociale, omenirea intrând într-un con de umbră pe coordonata devenirii sale, din care va ieşi cu mare dificultate. Puterea absolută a monarhului emana, în concepŃiile politice de atunci, de la Dumnezeu, iar demosul era complet ignorat. Cu toate acestea, şi în feudalism se întâlnesc forme de organizare democratică la nivel de localităŃi şi anumite comunităŃi. De pildă, în anumite oraşe, şi în cadrul unor unităŃi meşteşugăreşti au apărut forme de organizare democratică; acestea se vor dezvolta mai târziu, în perioada Renaşterii şi a trecerii spre capitalism, în adevărate centre de cultură şi civilizaŃie, ce vor genera „starea a treia” ca forŃă motrice a revoluŃiilor burgheze.

În perioada de trecere de la feudalism la capitalism şi mai departe, în condiŃiile capitalismului, se realizează un mare progres şi pe calea organizării democratice a societăŃii, progres ce nu a fost încă egalat de alte perioade de dezvoltare socială.

Acest progres pe calea statornicirii unui sistem democratic a fost generat de înseşi caracteristicile orânduirii capitaliste, care, faŃă de orânduirile sociale anterioare, a aşezat dezvoltarea economică pe criterii strict economice de eficienŃă şi rentabilitate, de libertate a forŃei de muncă, impunând şi libertatea politică a individului şi a organizării democratice a vieŃii sociale. ConcurenŃei din domeniul economic i-au corespuns mai multe opŃiuni

privind organizarea şi conducerea socială. Acest lucru a permis o dezvoltare democratică a societăŃii, care a constituit condiŃia sine-qua-non a consolidării capitalismului.

În condiŃiile contemporane, conceptul de democraŃie este indisolubil legat de noŃiunea de pluralism. Se consideră că nu poate exista democraŃie fără pluralism politic. NoŃiunea de pluralism vine de la latinescul pluralis – „compus” din mai multe elemente, prin urmare semnifică o unitate în diversitate, ceea ce îşi găseşte concretizarea în multitudinea de partide şi organizaŃii politice, sindicale, religioase etc., exprimând diversitatea concepŃiilor şi organizaŃiilor care se interpun între individ şi stat şi care urmăresc să stăpânească mecanismul social.

O asemenea diversitate pe care o implică un sistem politic pluralist, precum şi practica politică prin care se manifestă ea, asigurând ca nici o forŃă politică şi nici o categorie socială să nu poată exclude celelalte forŃe sau categorii, să nu poată sechestra societatea pentru sine, se dovedesc a fi singurele modalităŃi de dezvoltare democratică a societăŃii. La rândul său, doar o societate democratică poate garanta afirmarea pluralismului politic.

Subiecte pentru examen 1. Conceptul de democraŃie; 2. Formele democraŃiei; 3. Principiile democraŃiei; 4. CondiŃiile democraŃiei; 5. DemocraŃia participativă. Exemple de întrebări 1. DemocraŃia este un termen de origine greacă. A/F 2. CondiŃiile formale ale democraŃiei au fost formulate de : a R. Dahl b K. Marx c F Engels

8.Societatea politică – societatea civilă Introducere Obiectivul principal al acestei unităŃi de învăŃare este de a elucida conceptele de societate politică şi societate civilă şi de a arăta care sunt raporturile dintre acestea. Conceptele cheie: societate politică; societate civilă. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să defineasă, utilizeza şi compare conceptele de societate civilă şi societate politică şi să prezinte cel puŃin două perspective asupra raporturilor dintre cele două tipuri de societăŃi. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

Societatea politică şi societatea civilă constituie categorii de bază ale politologiei, având o importanŃă mare în problemele organizării şi conducerii democratice a societăŃii, în special, şi funcŃionării ei, în general. Raportul dintre societatea politică şi societatea civilă exprimă, în mare măsură, gradul de democratizare a societăŃii şi responsabilităŃilor cetăŃenilor ei.

1. Aspecte teoretice privind societatea politică şi societatea civilă Preocupări teoretice cu privire la societatea politică şi societatea civilă sunt prezente

încă din Antichitate. Astfel, Democrit, sofiştii, Socrate, Platon, Aristotel arătau că societatea trebuie să fie condusă de

o grupare de iniŃiaŃi, de înŃelepŃi cu competenŃă profesională şi conduită morală, care să exercite conducerea politică având consimŃământul cetăŃenilor. ContribuŃii importante sunt aduse în epoca modernă.

Astfel, Ch. Montesquieu arată în lucrarea sa Despre spiritul legilor că societatea civilă există în mod autonom de societatea politică şi că ea controlează statul şi puterile sale distincte. Totodată, el precizează că legile sunt obligatorii, ele fiind „raporturi necesare ce derivă din natura lucrurilor” şi urmăresc reglementarea raporturilor dintre cetăŃeni şi guvernanŃi. De asemenea, Montesquieu subliniază şi preponderenŃa societăŃii politice asupra societăŃii civile, care defineşte libertatea „despre dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile”. Observăm aici însă o tendinŃă a societăŃii politice de a-şi subordona societatea civilă.

J.J. Rousseau, în cunoscuta lucrare Contractul social, a acreditat ideea raporturilor contractuale între conducători şi conduşi, respectiv între societatea politică şi societatea civilă. În declaraŃia RevoluŃiei Franceze

asupra drepturilor omului şi cetăŃeanului (1789) se subliniază că societatea civilă, înŃeleasă ca o comunitate de oameni liberi şi egali, există înaintea autorităŃii de stat şi că puterea în stat se fundamentează pe consensul poporului, pe contractul social. În acest

document un semnificativ rol a fost rezervat opiniei publice, aceasta fiind „voinŃa colectivă” ce conferă legitimitate activităŃii politice.

Deci, la începutul epocii moderne, în timpul revoluŃiilor burgheze, cât şi în etapele care au urmat, problema delimitării sau a raportului dintre societatea politică şi societatea civilă a deŃinut un rol prioritar, aducându-se clarificările necesare atât conceptelor de societate politică şi civilă, raporturilor dintre ele, cât şi rolului lor în viaŃa socială. În multe cazuri, însă, cele două concepte nu apar formulate cu suficientă claritate în lucrările diferiŃilor gânditori.

Au existat autori care au conturat tendinŃa de „topire” a sferei societăŃii civile în aceea a „vieŃii de stat” sau a societăŃii politice. De exemplu, la John Locke conceptul de „societate civilă” este sinonim cu cel de stat, la J.J. Rousseau conceptul de „societate civilă” se identifică cu statul, pe care el îl denumeşte „stat civil”. Nici Immanuel Kant şi nici Johann Fichte nu au recunoscut existenŃa unei societăŃi civile, confundându-le cu societatea politică. În concepŃia lui Kant, „statul civil” este sinonim cu „statul politic”. Considerând, pe bună dreptate, că societatea civilă este o creaŃie a lumii moderne, Friederich Hegel o defineşte ca fiind „diferenŃa care intervine între familie şi stat”. În scrierile sale se observă că termenul de societate civilă este distinct de cel de societate politică.

ContribuŃii la clarificarea conceptului de „societate civilă” a adus şi Charles Alexis de Tocqueville, considerat, de Marcel Prélot, primul politolog modern, un „Montesquieu” al secolului XIX.

Machiavelli, în lucrarea sa Principele, subliniază şi el diferenŃa dintre societatea politică şi societatea civilă. Cetatea, în concepŃia autorului, se împarte în popor şi organismele sale sociale şi societatea politică, „cei mari”.

2. Societatea politică Pe baza valorificării contribuŃiilor menŃionate, precizăm că prin societate politică se

înŃelege totalitatea instituŃiilor, organizaŃiilor, asociaŃiilor şi mijloacelor de informare în

masă, care în mod organizat şi pragmatic se implică în problemele puterii şi conducerii

politice, fie făcând parte din organele de conducere politică, fie activând pentru

dobândirea puterii politice.

Aşadar, instituŃiile, organizaŃiile, asociaŃiile, mijloacele de informare cu caracter politic sunt cele care se implică în problema puterii politice, fie pentru a o exercita, fie pentru a o dobândi dacă nu o deŃin.

Societatea politică diferă de la o etapă la alta, de la o Ńară la alta, prin consistenŃa ei organizatorică, autoritatea politică şi caracterul său democratic.

În societatea politică se includ: statul cu toate componentele sale (puterea legislativă, executivă, judecătorească); partidele politice; oricare alte organizaŃii care se implică în problema puterii prin manifestarea unor opŃiuni în organizarea şi conducerea societăŃii şi printr-o activitate de dobândire a puterii politice.

łinând cont de situaŃia actuală, trebuie să se înŃeleagă cu claritate că organizaŃii politice sunt numai acelea care, prin statut, prin program, prin activităŃi consfinŃite de o

reglementare legală, se implică în problemele puterii politice, ale organizării şi conducerii societăŃii.

Societatea politică este formată, de regulă, din guvernanŃi sau cei care tind să devină guvernanŃi şi care, într-un regim democratic, se află în slujba intereselor cetăŃenilor pe baza unui stat de drept, care slujeşte societăŃii civile.

Într-un regim dictatorial, societatea politică tinde să-şi subordoneze societatea civilă, pe care, în loc să o slujească, o transformă într-un instrument de aservire.

3. Societatea civilă Prin societate civilă se înŃelege totalitatea indivizilor în calitate de cetăŃeni (făcând

abstracŃie de implicarea pe care o pot avea unii în problemele puterii), a tuturor agenŃilor

şi organizaŃiilor economice, a tuturor organizaŃiilor socio-profesionale, de creaŃie etc. cu

caracter apolitic, care desfăşoară, în cadrul unor relaŃii sociale, multiple activităŃi.

Într-un regim democratic, societatea civilă îşi desfăşoară activitatea pe baza unor legi ferme, inclusiv a constituŃiei, menite să prevadă şi să asigure drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor, obligaŃiile şi îndatoririle pe care să le exercite fără oprelişti din partea societăŃii politice, precum: dreptul de exprimare, de asociere, de organizare, de grevă, de demonstraŃii, de circulaŃie liberă, de informare şi instruire etc.

Pentru a determina societatea politică să o slujească într-un mod cât mai eficient, societatea civilă trebuie să aibă un mare grad de cunoaştere, organizare, responsabilitate şi, în conformitate cu legea, să furnizeze mijloacele de a frâna puterea politică în eventualele sale tendinŃe de a-şi subordona societatea civilă, cum se întâmplă într-un regim totalitar.

O putere, după cum constată Montesquieu, nu poate fi frânată decât de o altă putere. În cazul nostru, puterea politică nu poate fi frânată decât de puterea civilă.

Numai o societate politică autentic democratică, bazată pe egalitatea şanselor, creează condiŃii afirmării societăŃii civile.

În cadrul unui regim politic democratic, între societatea politică şi societatea civilă nu pot exista raporturi nici de subordonare, nici de supraordonare, ci raporturi complexe de interdependenŃă, îmbrăcând şi forme contradictorii în anumite situaŃii. Unele componente ale societăŃii civile, în anumite situaŃii, au un caracter ambivalent, cum este, de exemplu, instituŃia bisericii. InterferenŃele dintre societatea politică şi societatea civilă au fost sesizate cu mult timp în urmă de G.W.Fr. Hegel, care considera că nu poate fi vorba de o separare absolută a societăŃii politice (statul) de societatea civilă, manifestându-se o comunicare biunivocă între stat şi societatea civilă. Această idee a inspirat practica politică din mai multe Ńări occidentale, în care s-au constituit organisme de mediere între societatea politică şi societatea civilă.

Schimbările produse în urma revoluŃiilor şi a altor evenimente care au avut loc în ultimele decenii ale secolului XX în Ńările din Europa Centrală şi de Est, printre care şi România, au condus la înlăturarea despotismului şi totalitarismului, la statornicirea pluralismului politic, a orientării spre economia de piaŃă, afirmarea drepturilor fundamentale ale omului, vizând în cele din urmă aşezarea întregului sistem social-politic

pe principiile statului de drept, ale unei democraŃii autentice. Toate aceste elemente pot să-şi găsească o reală înfăptuire numai în condiŃiile afirmării şi maturizării societăŃii civile.

Se poate conchide că în Ńara noastră, în urma evenimentelor din decembrie 1989, s-a realizat deschiderea spre mari prefaceri şi în direcŃia societăŃii politice şi a societăŃii civile.

Subiecte pentru examen 1. Conceptul de societate politică; 2. Conceptul de societate civilă; 3. Raportul societate politică – societate civilă. Exemple de întrebări 1. Raportul dintre societatea politică si societatea civilă exprimă, în mare măsură, gradul de democratizare a societăŃii si a responsabilităŃii cetăŃenilor săi. A/F 2. Sunt create condiŃiile afirmării societăŃii civile intr-o societate a. democratică b. totalitară c. ambele tipuri de societate

9.AcŃiunea politică Introducere

Obiectivul fundamental al acestei unităŃi de învăŃare îl reprezintă înŃelegerea conceptelor de participare politică şi acŃiune politică precum şi evidenŃierea principalelor modalităŃi de participare politică.

Conceptele cheie: participare politică; acŃiune politică; libertate politică; responsabilitate politică. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească şi utilizeze conceptele de participare politică şi acŃiune politică, să menŃioneze formele de manifestare ale acŃiunii politice şi să explice condiŃionările sociale ş iculturale ale acŃiunii politice. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

AcŃiunea politică trebuie privită din mai multe perspective: ca activitate de organizare şi conducere desfăşurată de instituŃiile politice – stat, partid(e) de guvernământ; ca activitate a partidelor aflate în opoziŃie, a grupurilor de interes şi de presiune; ca activitate politică a individului, a cetăŃeanului.

Referitor la individ trebuie să operăm distincŃia dintre omul politic, cel care face cu adevărat politică, şi cetăŃeanul de rând, care încearcă, prin diferite modalităŃi, să influenŃeze viaŃa politică a societăŃii.

1. Conceptul şi formele acŃiunii politice În literatura politologică se poartă discuŃii în legătură cu raportul dintre participare şi

acŃiunea politică. Unii politologi consideră că în conceptul de participare trebuie incluse doar acŃiunile care respectă regulile, normele regimului politic democratic. Însemnând „a lua parte”la jocul politic aşa cum a fost el instituŃionalizat, participarea ar fi o activitate legal exercitată în direcŃia sistemului politic.

AlŃi politologi extind noŃiunea de participare şi la forme de activitate politică neconforme idealului democratic, adică terorism, asasinate politice, tulburări ale vieŃii politice sau orice alte modalităŃi de violenŃă civilă prin care cetăŃenii tind să influenŃeze factorii puterii politice.

Se vorbeşte de o participare distructivă sau participare prin refuz. Unii politologi includ în noŃiunea de participare nu numai acŃiunea veritabilă, ci şi

atitudinea politică, nivelul informaŃiei politice şi interesul pentru politică. Pentru a evita confuziile, vom prefera termenul de acŃiune politică, fără a-l exclude pe cel de participare.

Există diferite concepŃii privind acŃiunea politică, participarea.

ConcepŃia elitistă îşi manifestă neîncrederea în validitatea judecăŃii cetăŃenilor asupra interesului colectiv, ceea ce duce la excluderea lor din viaŃa politică. G. Mosea tratează cetăŃeanul ca pe un consumator politic pasiv, incapabil să participe la viaŃa politică.

ConcepŃia democratică a participării consideră acŃiunea politică o formă de activitate şi de împlinire a posibilităŃilor fiinŃei umane. Fără participare, omul adult n-ar fi nici liber, nici fericit, chiar dacă forma actuală a comunităŃii ar corespunde dorinŃelor sale. Teoreticienii înscrişi în direcŃia democratică socot participarea ca fiind dezirabilă atât sub aspect cantitativ (cât mai mulŃi cetăŃeni participanŃi), cât şi sub aspect calitativ (diversificarea modurilor de intervenŃie în viaŃa politică).

AcŃiunea politică este o acŃiune voluntară, reuşită sau nu, organizată sau nu, episodică sau continuă, utilizând mijloace legitime sau ilegitime, vizând influenŃarea selecŃiei conducătorilor politici, la nivel naŃional sau local, a procesului de luare a deciziilor politice, precum şi a administrării treburilor publice. Există tendinŃa de a clasifica acŃiunile politice în convenŃionale şi neconvenŃionale, legale şi ilegale, paşnice şi violente. Dintre formele acŃiunii politice amintim: participarea la campaniile electorale, votul, adeziunea la orice organizaŃie politică, urmărind obŃinerea unor decizii favorabile unui grup sau întregii societăŃi, acŃiuni diverse în favoarea partidelor politice, apartenenŃa la un partid şi activitatea în cadrul său, contactarea oamenilor politici, demonstraŃii, manifestaŃii, mitinguri, exprimări publice ale opiniei, apeluri, campanii de masă, petiŃionarea, tulburări, asasinate politice. Se observă tendinŃa de a considera strada unul din locurile unde se desfăşoară ritualul politic. Majoritatea acŃiunilor politice presupune participarea unui număr mare de oameni, a unor grupuri sociale structurate pe diferite criterii. Doar în câteva din aceste acŃiuni politice, individul se manifestă izolat (votul, petiŃionarea privind problemele personale).

Analiza acŃiunilor politice scoate în evidenŃă existenŃa unor deosebiri în ceea ce priveşte costurile, în energie şi timp, ale diferitelor forme ale acestor acŃiuni. Se disting astfel activităŃi politice „uşoare”, ca votul, şi „dificile”, ca participarea la campaniile electorale. Cu cât intensitatea angajamentului, a solicitărilor pe care le presupune o acŃiune politică este mai mare, cu atât la aceasta participă mai puŃine persoane.

Aşa cum am arătat, în politologia contemporană se face distincŃie între participarea convenŃională şi cea neconvenŃională, de fapt între acŃiunea politică legitimă, conformă valorilor şi normelor modelului democrat, şi acŃiunea politică ilegitimă, caracterizată astfel datorită atitudinii de negare a convenŃiilor, a regimului politic democratic.

Intensificarea acŃiunilor neconvenŃionale s-a produs în deceniul al şaptelea al secolului XX.

Corelând angajarea şi acŃiunea politică, S. Barnes şi M. Kaase disting patru situaŃii în cadrul populaŃiei: apatie politică (absenŃa angajării şi acŃiunii politice); detaşarea politică (prezenŃa angajării, absenŃa acŃiunii politice); acŃiunea politică expresivă (absenŃa angajării, prezenŃa acŃiunii); acŃiunea politică instrumentală (prezenŃa angajării şi acŃiunii politice). Raportate la interesul pentru politică, aceste situaŃii exprimă: lipsă totală de interes (apatie politică), nu prea mult interes (acŃiunea politică expresivă), un oarecare

interes (detaşarea politică) şi foarte mult interes (acŃiunea politică instrumentală). Stilul politic expresiv, ce caracterizează acŃiunea politică neconvenŃională, este exploziv, împiedicând, uneori, interacŃiunea raŃională a iniŃiatorilor acŃiunii cu autorităŃile politice.

2. CondiŃionarea socială şi culturală a acŃiunii politice Problema relaŃiei între stratificarea socio-economică şi orientarea politică preocupă

politologia contemporană. Cercetările politologice au evidenŃiat că are loc o suprareprezentare a grupurilor

socio-profesionale dominante în populaŃia participantă. Acestea sunt citadinii de vârstă medie, cu un nivel socio-economic ridicat, cu studii

superioare şi care, având monopolul competenŃei, se simt îndreptăŃiŃi să pretindă o opinie politică autorizată.

Caracteristicile socio-economice nu epuizează identitatea socială a individului. Există şi alte elemente: sexul, vârsta, locul de rezidenŃă, integrarea religioasă.

Nivelul studiilor are o influenŃă asupra participării politice. CompetenŃele cognitive, pe care le dezvoltă şcoala, îi permit individului să întreŃină

un raport eficient cu procesul politic, să ştie cum să abordeze problemele politice relativ abstracte ale societăŃii complexe, cum să se descurce cu birocraŃiile statale.

Valorile politice influenŃează potenŃialul de acŃiune politică al individului. În perioada postbelică, în Ńările dezvoltate din punct de vedere economic s-a produs o schimbare în priorităŃile valorice ale diferitelor grupe de vârstă, schimbare care se manifestă în folosirea de către acestea a unor stiluri diferite de acŃiune politică.

R. Inglehart, pornind de la modelul lui A. Maslow, afirmă că ierarhia valorilor individului depinde de gradul de satisfacere a trebuinŃelor.

Unele trebuinŃe se referă la obŃinerea mijloacelor de subzistenŃă şi securitate. Ele dau naştere valorilor „materialiste”. În afara acestora există şi trebuinŃe „nonmaterialiste”: estetice, intelectuale, de apartenenŃă, de stimă. Ansamblul acestor trebuinŃe formează valorile postmaterialiste.

łinând seama de aprecierea acordată fie valorilor materialiste, fie celor postmaterialiste, indivizii pot fi clasificaŃi în „materialişti” şi „post-materialialişti”. „Materialiştii” sunt preocupaŃi de satisfacerea nevoilor cvasifiziologice imediate şi a celor înrudite cu acestea. „Postmaterialiştii” sunt tineri ce provin din medii avute şi au preocupări mai îndepărtate de nevoile materiale.

ApariŃia unor noi mişcări politice (feministe, studenŃeşti, ecologiste, antinucleare) a dus la corelarea dimensiunii „materialistpostmaterialiste” cu dimensiunea establishment-

antiestablishment. „Materialiştii” sprijină instituŃiile establishmentului, „postmaterialiştii” tind să

simpatizeze cu grupurile antiestablishment. „Postmaterialiştii” sunt predispuşi să se angajeze în acŃiuni de protest politic, în schimb „materialiştii” sunt gata să sprijine reprimarea disidenŃei politice.

Există o corelaŃie între nivelul de conceptualizare politologică şi acŃiunea politică. Se consideră că acŃiunile convenŃionale sunt modelate, mai ales, de statusul socio-

economic şi de factorii cognitivi specifici participanŃilor, în timp ce acŃiunile

neconvenŃionale ar fi influenŃate de vârsta actorilor politici şi de priorităŃile lor valorice. Aceste acŃiuni conŃin elemente de hedonism şi iresponsabilitate, care reflectă, probabil, o trăsătură a tinereŃii. Deşi în prezent „postmaterialiştii” reprezintă doar o minoritate, în societăŃile dezvoltate ei continuă să fie o bază pentru protestul social. Unii politologi consideră că viaŃa politică a viitorului va fi marcată de „postmaterialism”. Aceasta nu implică o negare a valorilor „materialiste”, ele vor continua să-şi menŃină rolul, dar valorile „postmaterialiste” vor deveni relativ mai importante.

Libertatea politică se poate manifesta numai în situaŃia în care societatea oferă un cadru adecvat pentru aceasta. Indiscutabil, un regim democratic asigură condiŃii favorabile afirmării libertăŃii politice.

Responsabilitatea politică presupune corelarea libertăŃii individului cu libertatea celorlalŃi. În felul acesta, prin acŃiunea sa liberă şi responsabilă, individul nu afectează, ci stimulează libertatea celorlalŃi indivizi. Responsabilitatea constă în faptul că individul, cunoscând normele stabilite de societate, îşi impune, prin autoconstrângere, respectarea lor. Responsabilitatea implică deci autoangajarea, conştiinŃa datoriei. Aceste afirmaŃii sunt valabile pentru regimurile democratice, în care normele reflectă voinŃa generală. Răspunderea se referă la comportamentul individului în limitele unui sistem de norme, pe care acesta le respectă, de cele mai multe ori, din obligaŃie sau de teama sancŃionării juridice sau morale ce ar urma după încălcarea lor.

Într-un regim democratic, în funcŃie de atitudinea indivizilor faŃă de norme, se manifestă în acŃiunile politice ale acestora atât responsabilitatea, cât şi răspunderea. Subiecte pentru examen 1. Conceptul de acŃiune politică; 2. Formele acŃiunii şi participării politice; 3. CondiŃionarea socială şi culturală a acŃiunii politice.

Exemple de întrebări 1.În politologia contemporană se face o distincŃie între acŃiunea politică legitimă si acŃiunea politică ilegitimă A/F 2.În deceniul al saptelea al secolului XX s-a produs intensificarea : a. acŃiunilor politice neconvenŃionale b acŃiunilor politice convenŃionale

10.Schimbarea şi dezvoltarea socială Introducere Obiectivul acestei unităŃi de învăŃare este de a înŃelege conceptele de schimbare şi dezvoltare socială şi modul cum se produc în cadrul societăŃii. Conceptele cheie : schimbare socială; dezvoltare socială; revoluŃie socială; evoluŃie socială; modernizare socială. CompetenŃe După parcuregerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească termeni de schimbare socială şi revoluŃie, să descrie unele dintre explicaŃiile avansate pentru schimbarile sociale, să menŃioneze consecinŃe negative şi pozitive ale revoluŃiilor şi să problematizeze raportul dintre dezvoltarea tehnologica şi cea socială. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

1. Conceptul de schimbare socială Oamenii au manifestat totdeauna interes pentru ceea ce s-ar putea numi „mersul

istoriei”. Sub influenŃa raŃionalismului modern, cei mai mulŃi gânditori au presupus că există un „curs raŃional” al evenimentelor istorice, o direcŃie precisă de evoluŃie, sau chiar „legi” care guvernează schimbarea şi succesiunea evenimentelor, etapelor, proceselor sociale.

Au existat şi unele interpretări care puneau evoluŃiile istorice sub semnul accidentului pur, susŃinând că întâmplarea îşi pune amprenta pe tot ceea ce se petrece în societate.

Cele mai numeroase şi mai influente teorii moderne asupra istoriei au acordat locul central nu întâmplării, ci unor „legi” sau scheme de evoluŃie, aşadar unor factori necesari, şi nu unor episoade accidentale.

Una dintre cele mai vechi interpretări de acest tip este cea bazată pe analogia dintre ciclul biologic (naştere-copilărie-maturitate-îmbătrânire- moarte) şi cel social. S-a presupus încă din Antichitate că printr-un ciclu asemănător celui biologic trece orice societate sau civilizaŃie (şi de aceea se vorbeşte de civilizaŃii „tinere”, „mature” sau „îmbătrânite”).

Cele mai pretenŃioase şi, în acelaşi timp, cele mai efemere dintre interpretările date evoluŃiei omenirii sunt cele stadiale. Teoriile stadiale pretind ca, pe baza anumitor criterii, să stabilească o schemă unică de dezvoltare socială, obligatorie pentru toate societăŃile şi susceptibilă să conducă la predicŃii asupra viitorului oricărei comunităŃi.

Criteriile utilizate au fost foarte diverse: criterii pur intelectuale (spre exemplu, Auguste Comte credea că omenirea s-a dezvoltat trecând succesiv de la un stadiu religios la unul metafizic şi apoi la unul ştiinŃific sau pozitiv, după cum regândirea sa a fost dominată de religie, filosofie sau ştiinŃă); criterii de ordin tehnic (uneltele şi instrumentele folosite în societate); criterii de ordin economic (tipurile de activităŃi

economice desfăşurate, tipurile de organizare a economiei, sau nivelul productivităŃii şi al prosperităŃii atinse); criterii compuse (tehnico-economico-sociale).

La aceste interpretări „exacte”, trebuie adăugate o serie de teorii speculative asupra istoriei, elaborate de diverşi filosofi care au dedus „mersul istoriei” cu ajutorul propriului lor sistem de categorii şi scheme speculative. Exemplul cel mai caracteristic este filosofia istoriei a lui Hegel, bazată pe premisa că „istoria universală este progresul în conştiinŃa libertăŃii”.

În secolul XXI, cea mai influentă teorie stadială a istoriei a fost cea marxistă. Marx a susŃinut că societatea omenească este determinată să parcurgă o serie de stadii (sclavagism, feudalism, capitalism, socialism, comunism) în virtutea unor legi istorice „obiective”.

Fiecare etapă ar fi caracterizată de anumite resurse tehnice şi tehnologii, cărora le corespund anumite forme de proprietate şi relaŃii economice, acestora corespunzându-le, la rândul lor, anumite forme de organizare socială şi politică (anumite tipuri de stat, o „conştiinŃă” specifică, un gen de cultură).

Teoria marxistă pretindea să facă şi predicŃii asupra viitorului societăŃii, anunŃând iminenta instaurare a socialismului (bazat pe proprietatea de stat, planificarea economică şi „dictatura proletariatului”) în toată lumea şi, într-un viitor mai îndepărtat, instaurarea comunismului.

Prăbuşirea comunismului în cea mai mare parte a lumii a infirmat definitiv pretenŃiile de „ştiinŃificitate” ale teoriei marxiste despre stadiile dezvoltării societăŃii şi despre „inevitabilitatea” socialismului.

Ceea ce contează, însă, din acest punct de vedere nu este eşecul unui sistem politic anume, ci problema de principiu dacă istoria poate fi captată şi explicată în cadrul unei teorii capabile de a prevedea viitorul. Marea majoritate a filosofilor contemporani consideră că o asemenea teorie nu este posibilă.

Fenomenele sociale deja petrecute pot fi, desigur, descrise, ceea ce de multe ori permite înŃelegerea evenimentelor sau situaŃiilor, deşi chiar descrierile sunt aici totdeauna simplificate; dar complexitatea şi variabilitatea lor (practic nu există două fenomene istorice identice) împiedică alcătuirea unei teorii matematizabile şi apte să conducă la predicŃii. Ca urmare, toate teoriile care pretind să descrie global „mersul istoriei” sunt neştiinŃifice (speculative); ele pot fi interesante sub diverse aspecte, dar rămân undeva între domeniul filosofiei şi cel al utopiei (construcŃiei imaginare), neaparŃinând nici ştiinŃei teoretice, nici politicii practice.

2. RevoluŃia Radicalismul politic modern a exaltat revoluŃia ca principal mijloc de schimbare

socială, de emancipare umană şi de progres. RevoluŃia Franceză (1789) a fost de nenumărate ori elogiată ca eveniment epocal,

început al unei noi ere în istoria modernă. Marx sugera că numai revoluŃiile dinamizează viaŃa societăŃii, numindu-le „locomotivele istoriei”.

S-a creat astfel, în secolul al XIX-lea, o veritabilă ideologie a revoluŃiei, a schimbării radicale, cvasitotale. Rezultatul acestei ideologii este o mentalitate radicală, conform

căreia numai o schimbare bruscă totală poate rezolva problemele unei societăŃi, de aici chemarea neîntârziată la „revoluŃie” care se aude în situaŃiile de criză.

Principalele trăsături ale revoluŃiei sunt: caracterul brusc (care o deosebeşte de evoluŃiile sociale graduale), caracterul de lovitură de forŃă (sau violenŃa), care o deosebeşte de orice schimbare democratică normală (bazată pe exprimarea organizată a voinŃei populare), caracterul de schimbare politică profundă (care o deosebeşte de simplele reforme parŃiale sau „locale”), transferul puterii către un alt agent social şi modificarea regimului politic, care o deosebeşte de o simplă lovitură de stat, prin care schimbarea politică, relativ superficială, afectează doar persoane sau grupuri politice mărunte şi nu un întreg regim politic.

Cea mai disputată problemă legată de revoluŃie este cea privitoare la efectele ei şi caracterul lor benefic. Marxismul şi alte ideologii revoluŃionare atribuie revoluŃiei efecte deosebit de profunde, ceea ce justifică de altfel realizarea ei şi inevitabilele sacrificii implicate.

Criticii acestor ideologii susŃin însă că ele se bazează pe mituri şi idei fanteziste. Unul dintre miturile cele mai durabile este cel al „luptei dintre bine şi rău”: revoluŃionarii sunt prezentaŃi drept exponenŃii Binelui şi ai Noului, iar adversarii lor drept exponenŃi ai Răului şi ai Vechiului; tot ceea ce Ńine de noul regim este prezentat drept progresist, benefic, moral, iar tot ceea ce Ńine de vechiul regim drept retrograd, negativ sau malefic, şi imoral. Ideologia revoluŃionară este deci maniheistă şi absolutizantă: ea escamotează atât ceea ce era benefic în vechiul regim, cât şi tot ceea ce este negativ în revoluŃie (violenŃă, constrângere, sacrificii) sau în noul regim; ea simplifică şi chiar caricaturizează realitatea socială (oamenii „vechiului regim” sunt exploatatori, „sug sângele poporului”, în timp ce oamenii „noului regim” sunt eroi ai Binelui). Există tendinŃa de a demoniza Vechiul şi de a idiliza Noul: revoluŃia este de obicei promotoarea unei utopii. Dar această utopie nu este inofensivă: demonizarea unor oameni justifică marginalizarea şi chiar exterminarea lor (cum s-a întâmplat în timpul terorii de după RevoluŃia Franceză sau în anumite perioade ale totalitarismului comunist).

Din acest punct de vedere, filosofii subliniază adesea că o revoluŃie trebuie privită sub dublu aspect, pozitiv şi negativ. Referindu-se la un exemplu fundamental, Jaspers scrie: „RevoluŃia Franceză rămâne un fenomen ambiguu, pentru că, deşi a urmărit libertatea şi raŃiunea, a acordat spaŃiu despotismului şi violenŃei. Ea orientează gândirea în ambele direcŃii: pe de o parte, către justeŃea luptei împotriva răului, opresiunii şi exploatării, pentru drepturile omului şi libertatea fiecărui individ, iar pe de altă parte, către falsa opinie că lumea, în totalitatea ei, ar putea fi întemeiată pe raŃiune (în loc de a recurge la raŃiune pentru transformarea dependenŃelor istorice, restructurarea autorităŃii şi a ierarhiei valorilor fără să se facă uz de violenŃă)”.

RevoluŃionarii insinuează că marea contradicŃie este cea dintre schimbarea totală (pe care o apără drept necesară) şi imobilitatea (apărată, susŃin ei, de „reacŃionari” care vor „să nu se schimbe nimic”).

Dar observatorii mai obiectivi semnalează că niciodată nu se pune de fapt această problemă: nu există niciodată schimbare „totală”, după cum nici imobilitatea nu este

vreodată completă. Este totdeauna vorba de o dispută între adepŃii diferitelor tipuri şi grade de schimbare: radicalii susŃin necesitatea unor schimbări bruşte, adânci, radicale, în timp ce moderaŃii pledează pentru schimbări treptate, precaute şi limitate (controlate).

Concluzia acestei dispute este deci că nu există reŃetă ideală, ireproşabilă, de schimbare socială: rămâne la latitudinea membrilor comunităŃii de a alege modelul optim de schimbare şi de a cântări, în funcŃie de context, avantajele şi dezavantajele fiecărei strategii, costurile şi beneficiile lor.

3. Dezvoltare, modernizare şi progres Epoca modernă se prezintă totdeauna drept o epocă a dezvoltării şi progresului pe

toate planurile sociale. Cu toate acestea, şi în ciuda faptului că existenŃa dezvoltării nu poate fi consemnată de nimeni, filosofia politică demonstrează că problemele dezvoltării şi progresului sunt mult mai complicate decât par la prima vedere, fiind chiar posibile îndoieli profunde cu privire la măsura în care se poate vorbi de un progres global, atotcuprinzător, al societăŃii.

Elementele cele mai simple ale dezvoltării sunt cele de ordin tehnic, tehnologic şi economic. Nimeni nu poate nega progresele imense făcute de tehnică şi tehnologie, după cum nu se poate nega nici creşterea fără precedent a posibilităŃilor economice (de producŃie, de satisfacere a nevoilor umane de bază, de realizare a prosperităŃii). La rândul lor, progresele tehnice şi economice se bazează pe progresele incontestabile ale cunoaşterii (ştiinŃele naturii, ale tehnicii, matematica, informatica etc.).

Problema dificilă care generează cele mai numeroase controverse este însă că în domeniul politic nu suntem interesaŃi de aspectele tehnice şi sectoriale ale dezvoltării societăŃii, ci de aspectele existenŃiale (legate de viaŃa şi starea oamenilor, de condiŃia umană) şi globale ale dezvoltării: adică ceea ce ne preocupă nu este dacă într-un sector specific s-au făcut progrese (este evident că s-au făcut nenumărate asemenea progrese), ci dacă viaŃa oamenilor în ansamblu, relaŃiile dintre aceştia, starea societăŃii la nivel global s-au îmbunătăŃit. Nu confortul şi performanŃele „locale”, ci condiŃia umană (situaŃia omului în societate) este ceea ce ne interesează. În acest sens, problemele modernizării şi dezvoltării se dovedesc mult mai spinoase decât apar la prima vedere. Subiecte pentru examen 1. Conceptul de schimbare socială; 2. Teoriile dezvoltării sociale; 3. RevoluŃia socială; 4. EvoluŃie şi reformism social; 5. Dezvoltare şi progres social. Exemple de întrebări 1. Sub influenŃa raŃionalismului modern, cei mai mulŃi gânditori au presupus că există un „curs raŃional” al evenimentelor istorice, o direcŃie precisă de evoluŃie A/F 2.Nu este o trăsătură principală a revoluŃiei: a. caracterul brusc b. caracterul de lovitură de forŃă c. caracterul de reformă parŃială sau locală

11.Cultura politică Introducere Obiectivul acestei unităŃi de învăŃare este de a prezenta conceptul de cultură politică şi rolul acestuia în formarea omului modern. Conceptele cheie: cultură; cultură politică; socializare; aculturalizaŃie; valori politice; norme politice; atitudini politice. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească şi utilizeze conceptul de cultură politică, să caracterizeze principalele tipuri de cultură politică, să menŃioneze funcŃiile culturii politice şi să caracterizeze procesul de socializare a culturii politice şi pe cel de aculturaŃie Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

În perioada postrevoluŃionară din Ńara noastră, nici un termen nu s-a bucurat de o mai mare frecvenŃă a utilizării, precum cel de cultură politică. Marea majoritate a celor ce-l folosesc îi dau sensul de „cunoştinŃe politice”.

1. Conceptul de cultură politică a) Precursori ai analizei culturii politice

Deşi termenul este de dată recentă, preocupări pentru studiul culturii politice pot fi întâlnite adesea de-a lungul istoriei ideilor politice. Herodot face referiri în opera sa Istorii

la deosebirile dintre diferite popoare în privinŃa modului în care ele înŃeleg politicul şi se raportează la acesta. Platon şi Aristotel analizează, alături de celelalte aspecte ale politicului, şi unele problemele legate de opinii şi condiŃii politice.

În Epoca Luminilor, unii filosofi, presupunând că ideile, opiniile politice conduc lumea, că dezvoltarea societăŃii este determinată de înflorirea culturii, elaborau, de fapt, o teorie a culturii politice. D. Diderot, D’Holbach, Helvetius considerau că factorul hotărâtor al dezvoltării sociale este mediul social, care include atât statul, instituŃiile politice şi sociale, cât şi raŃiunea, educaŃia, cultura, morala. Ei insistă asupra motivelor ideologice ale activităŃii politice a oamenilor. Considerând că instrucŃia şi cunoaşterea sunt corolare ale democraŃiei şi elementului cognitiv al culturii, Condorcet, spre exemplu, susŃinea necesitatea instruirii poporului şi formarea civică a acestuia după legi noi.

Montesquieu şi Tocqueville, în perioade diferite, au încercat să explice de ce sistemul politic al unei Ńări a acŃionat într-un anumit mod, evidenŃiind ideea că tradiŃiile unei societăŃi, spiritul instituŃiilor sale politice nu sunt manifestări întâmplătoare, ci produsul istoriei poporului respectiv.

b) Dimensiunile cognitive, afective şi evaluative ale culturii politiceAnalizând cultura politică, politologii sunt preocupaŃi de raportul culturii politice cu sistemul politic şi de relaŃia dintre cultura politică şi cultură în general. Procesul de separare a aspectelor culturale ale politicului de celelalte manifestări ale acestuia facilitează înŃelegerea locului pe care cultura politică îl ocupă în cadrul sistemului politic, focalizând atenŃia asupra

acestei ipostaze semnificative a vieŃii politice. Delimitarea culturii politice de celelalte specii ale culturii permite evidenŃierea trăsăturilor specifice, a regulilor de constituire şi acŃiune, a funcŃiilor, a proceselor de socializare prin care această sferă a culturii se manifestă în societate.

Conceptul de cultură politică a suscitat o serie de discuŃii „pro” şi „contra”. Cei care l-au creat şi utilizat iniŃial – G. Almond, S. Verba, L.Pye – reproşează studiilor psihoculturale, precum şi antropologiei culturale „neputinŃa de a recunoaşte că sfera politicului constituie o subcultură distinctă, cu propriile reguli de comportament şi cu procesele ei distincte de socializare”.

Politologul francez M. Duverger nu este de acord cu termenul de cultură politică, afirmând că există aspecte politice ale culturii. A le califica drept cultură politică înseamnă a face confuzie, spune M. Duverger.

Dezvoltarea unei bogate literaturi politologice despre cultură politică este o consecinŃă a progreselor antropologiei culturale şi psihologiei sociale.

Antropologul englez E.B. Tylor, care a utilizat primul termenul de cultură în cercetările sale, a definit-o ca fiind „un ansamblu complex ce cuprinde cunoştinŃele, artele, morala, legile, credinŃele şi toate celelalte aptitudini şi obiceiuri pe care le dobândeşte omul în calitatea de membru al unei societăŃi”. AlŃi doi mari antropologi, Malinovski şi Boas, includ în cultură produsele manufacturate, bunurile, procedeele, tehnicile, ideile, obiceiurile şi valorile. În concepŃia lui Tylor, Malinovski şi Boas, cultura relevă atât ordinea simbolică, cât şi ordinea morfologică.

Există o multitudine de definiŃii ale culturii politice. După G. Almond, cultura politică reprezintă reŃeaua orientărilor, atitudinilor, valorilor, convingerilor prin care individul se raportează la sistemul politic.

S. Verba consideră cultura politică a unei societăŃi ca fiind sistemul credinŃelor empirice, simbolurilor expresive şi valorilor care definesc situaŃia în care are loc acŃiunea politică, precum şi sistemul de convingeri cu privire la matricea interacŃiunii politice şi a instituŃiilor politice. În concepŃia lui L. Pye, cultura politică este un set de atitudini, credinŃe şi sentimente care dau ordine şi sens unui proces politic şi prevăd regulile şi convingerile subiacente care reglează comportamentul politic. Ea cuprinde atât idealurile politice, cât şi normele cu care se operează în politică. Ch. Foster consideră cultura politică o sumă a valorilor percepute în comun şi simŃite profund şi a credinŃei corespunzătoare lor, ce penetrează activităŃile politice dintr-o societate dată. Al. Ball afirmă că o cultură politică se compune din atitudini, credinŃe, emoŃii şi valori ale societăŃii legate de sistemul politic şi de problemele politice.

După D. Kavanagh, cultura politică este o expresie prescurtată, ce denotă mediul emoŃional şi atitudinal în care operează sistemul politic.

Cultura politică reprezintă dimensiunea psihologică, subiectivă a sistemului politic. Cultura politică a unei naŃiuni derivă din modul în care se reflectă sistemul politic în gândirea, în cunoaşterea membrilor societăŃii, din experienŃele pe care indivizii le au cu privire la viaŃa politică, din modalităŃile în care ei o apreciază, din pasiunile şi afectele lor

politice. Creatorii termenului de cultură politică se referă explicit la faptul că aceasta este manifestarea în formă agregată a dimensiunilor psihologice şi subiective ale politicului.

Cultura politică presupune dimensiuni cognitive, afective şi evaluative. Dimensiunea cognitivă se referă la cunoştinŃele asupra sistemului politic şi faptelor

politice. Dimensiunea afectivă include sentimentele de ataşament, de angajare sau de refuz faŃă de instituŃiile şi evenimentele politice, deci partea emoŃională a atitudinilor politice.

Dimensiunea evaluativă se referă la judecăŃile de valoare, la opiniile exprimate asupra sistemului politic şi fenomenelor politice. Între aceste dimensiuni există interdependenŃe.

Din combinarea acestor trei dimensiuni rezultă trei tipuri de culturi politice: cultura

politică provincială (locală sau parohială), cultura de supunere (de subordonare) şi cultura de participare. Cultura parohială este caracteristică unor societăŃi în care nu se poate vorbi, în sens propriu, de o cultură politică naŃională, nu există o conştientizare a politicii naŃionale şi nici interes pentru sistemul politic.

Are loc o simplă juxtapunere de culturi politice locale ale statului, etniei, regiunii. CunoştinŃele, sentimentele, judecăŃile de valoare sunt orientate spre aceste entităŃi locale.

Cultura de supunere este o cultură la nivel naŃional. În cadrul societăŃii respective, oamenii sunt conştienŃi de existenŃa sistemului politic, dar rămân pasivi, deoarece ei nu cred că au vreun rol de jucat, că pot sau ar trebui să influenŃeze deciziile.

În cultura de participare, cetăŃenii se gândesc că pot influenŃa mersul sistemului politic prin diverse mijloace de care dispun. Culturile politice orientate spre participare sunt rezultatul gradului înalt de organizare şi educaŃie din Ńările respective şi reflectă experienŃele lor politico-istorice specifice.

O cultură politică având un caracter mixt este cultura civică.

Cultura politică poate fi analizată în raport cu societatea ca întreg sau cu diferitele ei părŃi componente. Sunt propuse diferite criterii pentru departajarea subculturilor politice. Termenul de subcultură politică nu are un sens peiorativ. Este folosit pentru a desemna modul în care se raportează la sistemul politic diferitele subdiviziuni ale societăŃii.

După criteriul regional, sunt subculturi politice regionale aflate într-un anumit raport cu cultura politică naŃională; după criteriul clasic, există subculturi politice ale diferitelor clase şi categorii sociale.

Cultura politică include informaŃiile deŃinute de cetăŃean în legătură cu sistemul politic, sentimentele şi aprecierile referitoare la efectele sistemului asupra sa.

În funcŃie de dimensiunile cognitive, afective şi evaluative ale culturii politice pot fi detectate trei tipuri de stări de spirit ale populaŃiei unei Ńări în raport cu politicul: acord, apatie şi alienare. Acordul presupune împletirea celor trei dimensiuni: cunoaştere, afectivitate, evaluare. Apatia înseamnă existenŃa cunoştinŃelor politice, dar manifestarea indiferenŃei pe plan afectiv şi apreciativ. Alienarea denotă existenŃa cunoştinŃelor politice, dar şi a lipsei de simpatie faŃă de sistemul politic. Cu cât stările de apatie şi alienare sunt mai numeroase în societate, cu atât instabilitatea sistemului politic este mai accentuată.

c) Valori şi norme politice

Componentă importantă a culturii politice, valoarea politică este o relaŃie socială în

care se exprimă preŃuirea acordată unor fapte sociale (politice) în virtutea corespondenŃei

însuşirilor lor cu trebuinŃele sociale ale unei comunităŃi umane şi cu idealurile acesteia. Ea reprezintă o corelaŃie a realului şi idealului. Ca elemente ale realităŃii social-politice, valorile sunt componente ale contextului situaŃional al acŃiunii politice. Ca idealuri, ele joacă rolul de etalon, de cadru de referinŃă al activităŃii politice, al conŃinutului şi sensului vieŃii politice, orientând activitatea şi comportamentul politic al grupurilor sociale şi indivizilor. Interiorizate, trăite, valorile se transformă în orientări valorice prin care individul se raportează la multitudinea aspectelor politicului şi la propria sa activitate, valorizându-le.

Reprezentând un cadru general de reglementare a relaŃiilor politice dintre grupurile sociale, dintre instituŃiile politice, dintre indivizi, direcŃionând raporturile acestora faŃă de puterea politică, faŃă de structurile de organizare socială şi politică, normele politice au rolul de a asigura elementele funcŃionale ale sistemului politic.

În acelaşi timp, ele orientează atitudinile individuale şi de grup faŃă de evenimentele politice, orientează comportamentul politic. Convertind necesitatea în prescripŃii, îndreptare, reguli, principii, modele, normele politice asigură condiŃii pentru desfăşurarea firească a acŃiunii politice.

d) Convingeri, atitudini şi comportament politic

După părerea lui S. Verba, cultura politică include convingerile politice, care sunt reprezentări, idei, principii, judecăŃi de valoare ce motivează şi călăuzesc relaŃiile unui individ sau ale unui grup social în cadrul domeniului politic.

Atitudinea politică reprezintă o modalitate de raportare a individului sau grupului social la problemele, fenomenele şi procesele politice pe care le apreciază într-un anumit mod. În conŃinutul atitudinii politice, elementele cognitive şi evaluative sunt impregnate de o încărcătură emoŃional-afectivă deosebită. Organizând, pe baza valorilor, convingerile politice, ordonând reprezentările cognitive, atitudinile politice au un rol important în declanşarea comportamentului politic şi în pregătirea unei acŃiuni politice. Se consideră că atitudinea politică are componente incitativ-orientative, selectiv-evaluative şi efectoriioperaŃionale.

Atitudinea politică este corelată cu opinia politică, aceasta din urmă devenind mod de exprimare a celei dintâi.

Atitudinea politică se caracterizează prin direcŃie şi intensitate. DirecŃia presupune adeziunea sau refuzul, atracŃia sau respingerea, manifestarea

„pro” sau „contra” ordinii politice, egalităŃii sociale sau altor fenomene politice. Intensitatea corespunde valorizării sau devalorizării obiectelor politice într-o măsură mai mare sau mai mică.

Aceste două caracteristici sunt corelate: indivizii care au atitudini extreme au, în acelaşi timp, şi atitudini intense.

Aflat în raport de complementaritate cu atitudinea, comportamentul este considerat un „traducător” de atitudini, o atitudine explicită.

Corelat cu interesele, ca motivaŃie a sa, şi cu scopurile, ca modele mentale ce-l prefigurează şi orientează anticipat, comportamentul politic este o reacŃie de răspuns al individului sau grupului social la situaŃiile, evenimentele, fenomenele politice. În societate, individul se raportează la un anumit status şi joacă un anumit rol. Comportamentul este acela care asigură intrarea persoanei în rol şi satisfacerea cerinŃelor statusului.

e) FuncŃiile culturii politice

Cultura politică este un element al stabilităŃii sistemului politic, al ordinii politice, este rezervorul de susŃineri şi resurse al acestora.

Rolul culturii politice se realizează prin funcŃiile sale: comunicaŃională, axiologică şi normativă.

Prin funcŃia comunicaŃională, cultura politică transmite actorilor sociali informaŃii cu privire la sistemul politic, valori şi norme politice, criterii de apreciere a acŃiunilor.

Prin funcŃia axiologică se realizează aprecierea, valorizarea fenomenelor politice. Rezultatele acŃiunilor politice sunt material de construcŃie pentru cultura politică.

Ca orice cultură, cultura politică tinde spre consens, spre constituirea unui acord între membrii societăŃii asupra valorilor, credinŃelor şi deprinderilor de viaŃă existente. Normativitatea obiectivă în componentele organizatorice, simbolice ale culturii politice contribuie la integrarea socială a individului.

2. Socializarea culturii politice. AculturaŃia a) Conceptele de socializare şi aculturaŃie politicăPolitologii sunt preocupaŃi şi de

procesul prin care indivizii şi grupurile sociale preiau selectiv şi asimilează cultura politică, acceptă şi interiorizează normele şi valorile politice, rolurile şi modelele de comportament politic. M. Duverger propune termenul de „socializare

a copiilor” şi cel de „aculturaŃie a adulŃilor”. Socializarea politică începe în copilărie şi continuă întreaga viaŃă.

Socializarea politică a copiilor este procesul prin care se întipăresc în mintea acestora cunoştinŃe, valori, norme, atitudini, convingeri cu privire la sistemul politic, putere, autoritate, legitimitate politică.

AculturaŃia adulŃilor este atât un proces dinamic de desocializare şi resocializare, de renunŃare la vechile norme, valori şi roluri politice şi însuşire a altora noi, cât şi un proces de menŃinere a schemei de legitimitate existentă, a codurilor operaŃionale, a atitudinilor anterioare.

Se poate întâmpla ca noile elemente cognitive, afective, evaluative şi atitudinale să intre în conflict cu cele vechi, iar socializarea să dureze o perioadă mai îndelungată.

b) Formarea atitudinilor politice

Formarea atitudinilor politice trebuie analizată în termenii aculturaŃiei, ai raportului dintre cultura politică şi personalitate. Personalitatea de bază este configuraŃia psihologică particulară, proprie membrilor unei societăŃi şi manifestată printr-un anumit stil de viaŃă, pe care indivizii îşi brodează variantele lor singulare. „Personalitatea de bază este creaŃia instituŃiilor primare (norme familiale de educaŃie) şi sursa instituŃiilor secundare (sisteme de valori şi ideologii politice, juridice, morale) în care ea se proiectează în fiecare moment” (A. Lancelot).

În interiorul unei societăŃi pot exista mai multe personalităŃi de bază, ca reflex al prezenŃei subculturilor politice, regionale sau sociale.

c) AgenŃii socializării politice

Familia este primul agent al socializării pe care îl întâlneşte individul. InfluenŃele latente şi manifeste care prevalează în cursul primilor ani de existenŃă au un efect puternic şi durabil, contribuind la formarea atitudinilor faŃă de autoritate.

Partidele politice realizează socializarea politicii fie prin întărirea culturii politice existente, asigurând, astfel, continuarea funcŃionării sistemului politic, fie prin iniŃierea unor modificări importante ale schemelor culturii politice existente.

Contactele directe cu sistemul politic, cu anumite elite politice sunt o puternică forŃă de modelare a reacŃiilor individului faŃă de politic.

Procesul socializării sau aculturaŃiei politice nu înseamnă uniformizarea individului, ci dezvoltarea capacităŃii acestuia de a înŃelege politicul şi de a-şi forma propriile criterii de apreciere a activităŃii politice

Subiecte pentru examen 1. Conceptul de cultură politică; 2. Dimensiunile culturii politice; 3. Formele culturii politice; 4. Valori şi norme politice; 5. FuncŃiile culturii politice; 6. Socializarea politică. Exemple de întrebări 1. Cultura politică include informaŃiile deŃinute de cetăŃean în legătură cu sistemul politic, sentimentele si aprecierile referitoare la efectele sistemului asupra sa A/F 2. Cultura de supunere este o cultura la nivel a. provincial b. naŃional c.internaŃional

12.Interesele naŃionale

Introducere Obiectivul central al acestei unităŃi de învăŃare este de a înŃelege ce este acela un interes naŃional şi modul cum se stabilesc interesele naŃionale. Concepte cheie: interes naŃional; raŃiune de stat; interes naŃional vital. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească şi utilizeze conceptul de interes naŃional, să clasifice interesele naŃionale şi să menŃioneze intereele naŃionale ale României. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

În pofida apariŃiei a numeroşi actori noi şi puternici pe scena internaŃională, se poate aprecia că statul naŃional continuă să fie încă cel mai important „jucător” în arena mondială. Statele reprezintă încă elementul fundamental al sistemului internaŃional actual. Studierea relaŃiilor internaŃionale necesită, în mod firesc, descifrarea intereselor naŃionale ale statelor.

1. Definirea intereselor naŃionale Sintagma interes naŃional îşi are originea cu mult în urmă şi este asociată cu

apariŃia statului naŃional în secolele XVII-XVIII. Giovani Botero, la 1589, pare a fi fost primul care a folosit acest concept.

Termenul este greu de surprins într-o definiŃie unanim acceptată, ca orice concept utilizat politic. Elementul central pentru definire îl constituie ideea de interes. Interesele reprezintă orientări selective, relativ stabile şi active spre anumite domenii de activităŃi. Ele presupun organizare, constanŃă şi eficienŃă, în structura lor intrând elemente cognitive, afective şi volitive.

Hans Morgenthau afirma că ceea ce numim, în general, interes naŃional e format dintr-un „sâmbure tare”, prezent în orice împrejurare şi un „înveliş” format din elemente variabile ce se modifică în funcŃie de împrejurările istorice. La rândul său, James Rosenau înŃelege prin interes naŃional „tot ceea ce este mai bun” pentru o societate naŃională.

Conform strategiei de securitate naŃională a României, interesele naŃionale sunt definite ca acele stări şi procese bazate pe valorile asumate şi promovate de societatea românească prin care se asigură prosperitatea, protecŃia şi securitatea membrilor ei, stabilitatea şi continuitatea statului.

2. Clasificarea intereselor naŃionale Interesele de bază (categorii): • Apărarea patriei. Aspectul se referă la protecŃia fizică a cetăŃenilor unui stat

naŃional şi la păstrarea integrităŃii teritoriale a acestuia. • Libertatea (promovarea valorilor) se referă la păstrarea sistemului politic al statului

şi, ceea ce este mai important, la libertatea de a alege propria formă de guvernare şi propriile instituŃii politice (stabilirea legitimităŃii sau difuzarea valorilor fundamentale ale naŃiunii).

• Bunăstarea economică. Este vorba de capacitatea unui popor, unei naŃiuni de a-şi asigura hrana, habitatul, cele necesare unei vieŃi prospere.

• Ordinea mondială. Se referă la interesul unei naŃiuni de a stabili şi de a păstra un mediu (o conjunctură) internaŃională politică şi economică în care să se poată simŃi în siguranŃă.

În literatura de specialitate americană se disting următoarele categorii de interese: • Interese vitale. Dacă nu se realizează, vor fi consecinŃe imediate asupra

intereselor naŃionale vitale. • Interese majore (importante). Dacă nu se realizează, se vor produce daune care

vor afecta eventual interesele naŃionale vitale. • Interese periferice. Dacă nu se realizează, este puŃin probabil ca interesele vitale

să fie afectate. Interesele naŃionale nu derivă din factori externi, ci din opŃiunile politice şi, de aceea,

voluntare, ale elitei la putere. 3. Interesele naŃionale ale României Interesele naŃionale potrivit Strategiei de dezvoltare a României din 2001:

– menŃinerea integrităŃii, unităŃii, suveranităŃii şi independenŃei statului român; – garantarea drepturilor şi libertăŃilor democratice fundamentale, asigurarea

bunăstării, siguranŃei şi protecŃiei cetăŃenilor României; – dezvoltarea economică şi socială a Ńării, în pas cu dezvoltarea contemporană.

Reducerea susŃinută a marilor decalaje care despart România de Ńările dezvoltate europene;

– realizarea condiŃiilor pentru integrarea României ca membru al NATO şi UE. România trebuie să devină componentă, cu obligaŃii şi drepturi depline, a celor două organizaŃii, singurele în măsură să îi garanteze un statut de independenŃă şi suveranitate şi să îi permită o dezvoltare economică, politică şi socială similară Ńărilor democratice;

– afirmarea identităŃii naŃionale şi promovarea acesteia ca parte a comunităŃii de valori democratice; valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural naŃional şi a capacităŃii de creaŃie a poporului român;

– protecŃia mediului înconjurător, a resurselor naturale, a calităŃii factorilor de mediu, la nivelul standardelor internaŃionale.

În apărarea şi promovarea intereselor sale naŃionale România va respecta principiile dreptului internaŃional, va dezvolta spiritul de dialog şi cooperare cu toate organizaŃiile internaŃionale şi statele interesate în realizarea stabilităŃii şi securităŃii.

4. obiectivele politicii de securitate naŃională care asigură înfăptuirea intereselor naŃionale

Obiectivele de securitate naŃională a româniei stabilesc orientarea efectivă şi reprezintă reperele de bază ale acŃiunii practice, sectoriale, a diferitelor instituŃii ale statului, astfel încât îndeplinirea lor coerentă, corelată şi interdependentă să garanteze şi să conducă la realizarea şi afirmarea intereselor fundamentale ale Ńării.

Strategia de securitate naŃională a României fixează următoarele obiective: – păstrarea independenŃei, suveranităŃii, unităŃii şi integrităŃii teritoriale a statului

român, în condiŃiile specifice ale aderării la NATO şi integrării Ńării în Uniunea Europeană; – garantarea ordinii constituŃionale, consolidarea statului de drept şi a mecanismelor

democratice de funcŃionare a societăŃii româneşti, prin: asigurarea libertăŃilor democratice ale cetăŃenilor, a drepturilor şi îndatoririlor constituŃionale, a egalităŃii şanselor, perfecŃionarea sistemului politic şi dezvoltarea modalităŃilor de realizare a solidarităŃii sociale, aprofundarea reformei în justiŃie, întărirea autorităŃii instituŃiilor statului, consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legii;

– relansarea economiei naŃionale, combaterea sărăciei şi a şomajului, perfecŃionarea mecanismelor economiei de piaŃă şi a disciplinei financiare;

– dezvoltarea societăŃii civile şi a clasei de mijloc; – asigurarea stabilităŃii sistemului financiar-bancar şi a echilibrului social; – modernizarea instituŃiilor de apărare naŃională, în conformitate cu standardele

NATO; – optimizarea capacităŃii de apărare naŃională, în conformitate cu standardele

NATO; – îmbunătăŃirea capacităŃii de participare la acŃiunile internaŃionale pentru

combaterea terorismului şi a crimei organizate; – îmbunătăŃirea stării de sănătate a populaŃiei şi protecŃiei copilului, dezvoltarea

instituŃiilor de educaŃie, cercetare şi cultură; – reforma administraŃiei publice şi dezvoltarea regională, în corelaŃie cu practicile şi

reglementările europene; – armonizarea relaŃiilor interetnice şi edificarea statului civic multicultural, având

drept garanŃii ale securităŃii participarea socială, integrarea interculturală şi subsidiaritatea în actul de guvernare;

– acŃiuni diplomatice şi o politică externă creativă, dinamică şi pragmatică, bazată pe respectarea tratatelor şi acordurilor internaŃionale la care românia este parte, a obiectivelor şi principiilor cartei ONU;

– diversificarea şi strângerea legăturilor cu românii care trăiesc în afara graniŃelor Ńării;

– participarea activă la acŃiunile de cooperare internaŃională pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate transfrontaliere;

– dezvoltarea relaŃiilor de bună vecinătate şi a unei conduite participative pe plan regional, pentru consolidarea stabilităŃii şi reglementarea crizelor;

– asigurarea securităŃii ecologice;

– implicarea societăŃii civile în realizarea obiectivelor strategiei de securitate. Realizarea acestor obiective va produce modernizarea structurală a societăŃii

româneşti şi va accelera rezolvarea marilor probleme cu care aceasta se confruntă, va realiza şi va proteja interesele naŃionale, va asigura securitatea naŃională a Ńării şi a cetăŃenilor ei.

Subiecte pentru examen 1. Conceptul de interes naŃional; 2. Clasificarea intereselor naŃionale; 3. Stabilirea intereselor naŃionale; 4. Interesele naŃionale ale României. Exemple de întrebări 1. Sintagma interes naŃional îsi are originea cu secole în urmă si este asociată cu apariŃia statului naŃional A/F 2. Care dintre următoarele interese nu reprezintă interese naŃionale de bază: a. apărarea patriei b. libertatea c. promovarea investiŃiilor directe

13.Perspectiva politologică asupra relaŃiilor internaŃionale Introducere Obiectivul de bază al acestei unităŃi de învăŃare este de a prezenta o perspectivă politologică asupra relaŃiilor internaŃionale contemporane. Conceptele cheie: relaŃii internaŃionale; norme internaŃionale; dreptate internaŃională; ordine internaŃională; globalizare. CompetenŃe După parcurgerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească relaŃiile politice internaŃionale în raport cu cele naŃionale, să caracterizeze perspectiva optimistă şi cea pesimistă asupra relaŃiilor internaŃionale, să compare cele două perspective şi să caracteruzeze probleme dreptăŃii internaŃionale. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

RelaŃiile politice naŃionale şi internaŃionale au o mare importanŃă în problematica lumii contemporane. Există unele situaŃii şi valori comune atât politicii interne, cât şi politicii externe, din care decurg probleme comune celor două sfere:

– Problema normelor: relaŃiile (între state, naŃiuni, organisme internaŃionale) trebuie să se bazeze pe reguli şi norme sau pe voinŃa arbitrară ori pe libertatea nelimitată?

– Problema forŃei: relaŃiile trebuie să fie guvernate de forŃa dreptului sau de dreptul forŃei?

– Problema scopului final: scopul trebuie să fie găsirea unui modus vivendi, a unui mod de cooperare şi convieŃuire paşnică, sau dominarea unor agenŃi de către alŃii?

– Problema „regulilor jocului”: competiŃiile care se nasc trebuie şi ele să fie guvernate de reguli şi norme sau să se desfăşoare fără nici o regulă?

– Problema distincŃiei factual-normative: faptele nu trebuie confundate cu normele.

– Problema responsabilităŃii. – Problema autonomiei. – Problema corelării binelui individual cu cel general. Ca răspuns la aceste probleme au apărut, de milenii, anumite principii de politică

internaŃională, care au fost uneori (dar nicidecum totdeauna) respectate, însă care au fost foarte des evocate ca argumente în disputele internaŃionale.

Pe de altă parte, este esenŃial să se observe că, pe lângă elementele comune, există şi deosebiri foarte mari între politica internă şi cea internaŃională.

ConcepŃiile optimiste asupra relaŃiilor internaŃionale au primit denumiri diverse, după cum se urmărea evidenŃierea uneia sau alteia dintre trăsăturile lor caracteristice. Ele se numesc normativiste, în special pentru că afirmă încrederea în posibilitatea fondării raporturilor internaŃionale pe norme.

ConcepŃiile optimiste sunt în general raŃionaliste, în mai multe sensuri. Mai întâi, în sensul că privesc omul în general, precum şi omul politic în special, ca pe o fiinŃă raŃională, ale cărei decizii şi conduite sunt fundamentate pe intenŃii şi calcule raŃionale. În al doilea rând, ele sunt raŃionaliste pentru că pleacă de la premisa posibilităŃii aşezării raporturilor internaŃionale pe baze raŃionale, pe baze morale.

În al treilea rând, concepŃiile optimiste sunt idealiste, deoarece ele tind să încurajeze o viziune ideală asupra oamenilor, naŃiunilor şi statelor.

Este foarte greu de evaluat în ce măsură aceste premise optimiste au contribuit la îmbunătăŃirea climatului internaŃional. AdepŃii idealismului sau normativismului susŃin că această contribuŃie a fost deosebit de importantă, în schimb criticii lor pretind că un asemenea optimism nu a făcut decât să falsifice realitatea politică şi să creeze aşteptări sau speranŃe nerealiste.

Realismul politic este principalul adversar al idealismului, raŃionalismului şi internaŃionalismului politic normativist. În opoziŃie cu teoriile amintite mai sus, realismul politic pleacă de la o viziune mai puŃin optimistă despre om şi relaŃiile interumane. El continuă nu tradiŃia raŃionalistă kantiană, ci pe cea pesimistă, hobesiană, de interpretare a naturii umane şi a relaŃiilor sociale. În acest context, fiecare dintre agenŃi este definit de încercarea de a câştiga în dauna celorlalŃi.

Politica, în ansamblu, apare ca luptă pentru putere şi dominaŃie, ca activitate concurenŃială, şi nu cooperativă, guvernată de interese şi ambiŃii, nu de idealuri nobile sau norme morale.

Problema dreptăŃii internaŃionale

De cele mai multe ori, prin „dreptate” se înŃelege în această sferă respectarea

normelor dreptului internaŃional. Unii gânditori au mers chiar mai departe, evocând ideea unei dreptăŃi internaŃionale care ar cere o redistribuire a bogăŃiei între state şi o obligaŃie a tuturor statelor de a ajuta cetăŃenii altor state să depăşească obstacole ca: sărăcia extremă, persecuŃia politică, lezarea drepturilor fundamentale ale omului etc.

Dezbateri intense se desfăşoară în legătură cu dreptatea şi în sfera protecŃiei drepturilor omului. AdepŃii universalismului susŃin că drepturile omului au un caracter universal, că toate statele sunt obligate să le respecte, şi că intervenŃia unui stat pentru apărarea drepturilor lezate ale cetăŃenilor altui stat este legitimă, dreaptă (chiar obligatorie din punct de vedere moral), cu toate că ea încalcă principiul respectării suveranităŃii şi independenŃei. Cu alte cuvinte, universaliştii presupun că principiul respectării drepturilor omului este mai presus decât cel al respectării suveranităŃii naŃionale. Criticii universalismului adoptă poziŃia opusă: evocând adesea diferenŃele culturale, de valori şi tradiŃii, dintre naŃiuni, ei resping ideea universalităŃii drepturilor omului, apărând în schimb ideea multiculturalismului.

O dispută similară s-a născut şi în legătură cu globalizarea. AdepŃii acesteia susŃin că globalizarea (economică, politică, informaŃională) a

determinat o reducere a independenŃei şi a suveranităŃii naŃionale şi, deci, că intervenŃia străină sau internaŃională într-un anumit stat (unde, spre exemplu, sunt lezate drepturile

omului) nu mai poate fi considerată drept simplă încălcare a suveranităŃii, drept simplă nedreptate.

Adversarii acestui punct de vedere obiectează însă că globalizarea nu este doar o realitate de fapt, ci şi o ideologie, un mit justificator pentru hegemonia unor state care obŃin maximum de avantaje economice, politice şi culturale de pe urma ei – în acest context, ei critică şi resping ca nedrepte numeroase iniŃiative care încalcă suveranitatea naŃională.

Problematica relaŃiilor internaŃionale rămâne un domeniu deosebit de controversat, nu numai între state şi politicieni, ci şi între politologi.

Subiecte pentru examen 1. ConcepŃia realistă asupra relaŃiilor internaŃionale; 2. ConcepŃia idealistă asupra relaŃiilor internaŃionale; 3. Dreptatea în relaŃiile internaŃionale. Exemple de întrebări 1. Realismul politic pleacă de la o viziune optimistă despre om si relaŃiile interumane A/F 2. Realismul politic pleacă de la de la concepŃia a. raŃionalist kantiană b. pesimist hobsiană

14.Securitatea naŃională şi internaŃională

Introducere Obiectivul principal al acestei unităŃi de învăŃare este de a înŃelege conceptul de securitate naŃională şi evoluŃiile lui actuale. Conceptele cheie: securitate naŃională; apărare naŃională; securitate individuală; dilema de securitate. CompetenŃe După parcuregerea acestei unităŃi de învăŃare, studentul va fi capabil să definească şi utilizeze conceptul de securitate, atât în dimensiunea sa naŃională, cât şi în cea internaŃională şi să menŃioneze principalelle dificultăŃi ridicate de definirea acestui concept. Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 2 ore ConŃinut

Conceptul de securitate (în sensul de securitate naŃională sau internaŃională) este relativ nou, chiar dacă din toate timpurile a existat preocuparea pentru găsirea unor mecanisme prin care să se realizeze prezervarea identităŃii statelor.

Conceptul de securitate şi elementele sale componente au suferit de-a lungul timpului modificări mai mult sau mai puŃin importante, în raport de schimbările care au avut loc pe plan internaŃional.

În general, securitatea şi conceptele sale corelative au pornit de la situaŃia obiectivă potrivit căreia în lume există o pluralitate de state care, în anumite condiŃii, ar putea permite asigurarea existenŃei fiecărui stat, precum şi a ansamblului acestora.

În istoria relaŃiilor internaŃionale, concepŃiile politico-militare şi strategice au avut, în general, la bază, ideea forŃei, considerându-se că pacea şi securitatea, ca, de altfel, însăşi supravieŃuirea statelor, depind de puterea militară, economică, demografică şi puterea aliaŃilor lor. În acest context au apărut concepte precum „echilibrul de forŃe”, „descurajarea”, „neutralitatea”, „coexistenŃa paşnică”, „nealinierea”, iar mai de curând, „securitatea colectivă”, „securitatea comună”, „securitatea democratică”, „securitatea multidimensională” etc.

Fără a face o trecere în revistă a multitudinii de definiŃii care au fost sau sunt date securităŃii la modul comun, putem spune că prin securitate înŃelegem acea situaŃie în care se găseşte un stat, care-i per-mite să se afle la adăpost de o eventuală agresiune, să-şi prezerve valorile fundamentale şi să-şi promoveze interesele.

Dificultatea definirii acceptabile a securităŃii este determinată de o serie de factori cum ar fi:

• securitatea este în primul rând o problemă de percepŃie. Acest element subiectiv inerent politicii de securitate determină o goană frenetică a tuturor statelor după securitate, rezultatul fiind de fapt contrar. Vezi dilema securităŃii formulată de John Hertz (1950).

Demersurile statelor pentru satisfacerea propriilor nevoi de securitate lipsite de intenŃii agresive conduc la o creştere a insecurităŃii pentru alte state, care le interpretează ca pe potenŃiale ameninŃări, deşi aceste demersuri au un caracter pur defensiv;

• securitatea este un concept relaŃional care presupune o ajustare permanentă a unui set de parametri interni la condiŃiile mediului internaŃional, un proces cu o dinamică variabilă, orientat spre prezervarea spaŃiului şi valorilor;

• securitatea este stare şi proces în acelaşi timp, în funcŃie de faptul dacă o privim în sincronie sau diacronie;

• securitatea este o problemă de cunoaştere care trebuie tratată într-o manieră ştiinŃifică, deşi conceptul este utilizat preponderent politic. Depăşind cadrul strict al domeniului militar, în care riscurile şi ameninŃările sunt mai uşor de evaluat, există şi alte tipuri de riscuri şi ameninŃări neconvenŃionale, de factură nouă, care, dacă nu sunt percepute şi evaluate corespunzător, pot avea consecinŃe dintre cele mai nefaste (vezi 11 septembrie 2001);

• securitatea este un concept multidimensional, încorporând elemente militare, politico-diplomatice, economico-financiare, ecologice, societale etc. Aceste elemente nu acŃionează neapărat independent unul de altul, ci, de regulă, interdependent.

Din aceste considerente, abordarea conceptuală a securităŃii trebuie făcută din perspectivă sistemică, în care securitatea trebuie văzută ca o stare de echilibru dinamic a unui anumit sistem, în care au loc diverse procese organizante şi dezorganizante.

De asemenea, în definirea securităŃii trebuie utilizate o serie de criterii cum ar fi: centralitatea valorilor, momentul şi intensitatea ameninŃărilor, natura politică a securităŃii ca obiectiv al statului etc.

Există mai multe paliere ale securităŃii: subnaŃional (individul fiind ultimul nivel), naŃional şi internaŃional. Subiecte pentru examen 1. Conceptul de securitate naŃională; 2. CorelaŃia securitate naŃională – securitate internaŃională; 3. ModalităŃi de realizare a securităŃii; 4. Componentele securităŃii naŃionale. Exemple de întrebări 1. Prin strategia de securitate naŃională a României, şeful statului stabileste principalele obiective ale securităŃii naŃionale A/F 2. Dilema securităŃii a fost formulată de către a. John Hertz b. Hans Morgenthau c. Kenneth. Waltz

Bibliografie

1. Bibliografie minimă obligatorie:

Ion Mitran, Pamfil NichiŃelea, Politologie, Editura FundaŃiei România de Mâine,

Bucureşti, 2005.

Adrian-Paul Iliescu, Introducere în politologie, Editura ALL, Bucureşti, 2002.

Gianfranco Pasquino, Curs de ştiinŃă politică, Editura Institutul European, Bucureşti,

2002

Domenico Fisichella, ŞtiinŃa politică. Probleme concepte, teorii, Polirom, Iaşi, 2007

Goodin, Robert, E., Klingemann Hans-Dieter (coord.) Manual de ştiinŃa politică,

Polirom, Iaşi, 2005

2. Bibliografie facultativă:

Ball, T., Dagger, R., Ideologii politice şi idealul democratic, Polirom, Iaşi , 2000.

Dumitru Lepădatu, Procese şi fenomene politice, Editura Actami, Bucureşti, 2000.

Anton Carpinschi, Cristian Bocancea, ŞtiinŃa politicului, vol. I, Editura UniversităŃii “Al.

I. Cuza”, Iaşi, 1998.

Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, Polirom, 1999

Samuel Huntington, Ordinea politică a societăŃilor în schimbare, Polirom, Iaşi, 1999.

Robert A. Dahl, Despre democraŃie, Institulul European, Iaşi, 2003

Adrian Miroiu, Fundamentele politicii, volumul I, Polirom, Iaşi, 2006