Raspunsuri Popescu Politologie

8/13/2019 Raspunsuri Popescu Politologie

http://slidepdf.com/reader/full/raspunsuri-popescu-politologie 1/30

1. Politica ca fenomen social. Politica şi morala. Politica şi ştiinţa Noţiunea de politică este cunoscută din timpurile cele mai vechi. Termenul “politică”

provine de la grecescul “polis” ceea ce înseamnă oraş, adică pentru societatea greacă dinantichitate una din preocupările principale era organizarea politică a cetăţii , administrarea,conducerea oraşului-cetate, oraşului-stat “polis”. Platon spunea că politica este activitatea

prin care se conduc oamenii, ie prin violenţă şi constrîngere, ie prin maniestarea lor li!eră."ristotel consideră că politica este activitatea care îi leagă pe oameni într-un tot întreg şi îiconduce, adică îi organizează într-un stat numit “polis” sau “oraş-stat”.

#îndirea politică a trecut pe parcursul mileniilor prin mai multe aze. "naliza succintăa circumstanţelor din perioada eudală arată că gîndirea politică sa alat su! dominaţiaideologiei religioase, iar !iserica iind instituţia ce domina a!solut în societate. $n epoca%enaşterii mişcările social-politice şi culturale au ridicat la un nou nivel teoria politică. N.&achiavelli este considerat ondatorul ştiinţei politice moderne. $n epoca modernă de rînd cu&achiavelli au mai activat un şir de mari gînditori ca '. (odin în )ranţa, *o!!es în "nglia,#ratius în +landa. n loc deose!it revine şi altor personalităţi eminente ca pinoza,&ontesuieu,'. '. %ousseau, *egel. "!ea în epoca contemporană teoria politică a devenit disciplină

ştiinţiică. $n prezent întîlnim în literatura de specialitate mai multe deiniţii ale noţiunii politică. /ea mai răspîndită şi recunoscută este ormula “Politica este o activitate socială însera politică a societăţii direcţionată în principal spre acapararea, menţinerea, consolidarea şirealizarea puterii”. Noţiunea politică poate i deinită şi prin diversitatea genurilor deactivitate0 1. participarea la tre!urile de stat, determinarea o!iectivelor , ormelor, conţinutuluiactivităţii2 3. activitatea în sera relaţiilor dintre marile grupuri sociale, legate de reglementareaintereselor prin olosirea puterii politice2

4. caracteristica activităţii îndreptate spre atingerea anumitor scopuri în relaţiile dintreoameni2 5. a!ordarea, soluţionarea diverselor pro!leme, procese, apte, evinimente din viaţastatului, societăţii.Politica şi morala. + delimitare completă a politicii de morală nu a e6istat şi nici nu este

posi!ilă. Politica apelează la morală, caută susţinere din partea ei. 7iaţa a demonstrat că politica care nu ţine cadenţă cu morala mai devreme sau mai tîrziu alimentează. +rice pro!lemă socială poate deveni o pro!lemă politică. 8evin pro!leme politice toate sau uneleaspecte ale pro!lemei sociale nesoluţionate la timp.

Politica şi ştiinţa. $n soluţionarea pro!lemei de o importanţă ma9oră, politica apelează la

ştiinţă. :a se !izuie în activitatea de conducere pe rezultatele investigaţiilor ştiinţiice.Politica cu atri!uţie de ştiinţă e a!solut necesară, mai cu seamă la anumite etape dedezvoltare a ţării cînd se preconizează programe măreţe de restructurare sau unele acţiuni

politice ma9ore. :la!orarea cursului politic al ţării pe o anumită perioadă nu poate avea locără o anumită argumentare ştiinţiică a asigurării materiale a programelor economiceînaintete. /oncomitent se iau în consideraţie toate aspectele dezvoltării sistemului politic şirelaţiile lor, interdependenţa cu alte sere ale vieţii sociale. ;mportant este corelarea cursului

politic cu nivelul dezvoltării economice a ţării, cu regimul politic. &ai e6istă un elementdatorită căruia politica nu poate i apreciată ca o ştiinţă teoretică pură deoarece procesele

politice nu se planiică din timp, la comandă, în viaţa socială apar unele situaţii grave,imprevizi!ile.

1



2. Fenomenul puterii. Tipuri de putere. Raportul între puterea politică şi altetipuri de putere.

)enomenul puterii i-a preocupat pe oameni în decursul întregii istorii a societăţii umane/onucius, Platon, "ristotel, &achiavelli, *o!!es, <oc=e, >ant, *egel, &ar6, ?e!er.Politologul american %o!ert 8ali su!liniază că puterea de unde ar veni înseamnă

posi!ilitatea unei persoane sau a unui grup de a inluenţa asupra altor indivizi sau grupuri.

Puterea se maniestă în societate su! un spectru larg, ea poate i divizată în putereeconomică, politică, de stat, socială, de grup, personală. $n diverse sisteme social-politice eaapare ca o putere despotică, a!solută, constituţională, parlamentară, prezidenţială. Termenul@putere” este olosit şi cu sens de putere izică, militară, puterea cuvîntului, rumosului,

puterea de atracţie, divină. Puterea este un element al administrării, este izvorul orţei,coloana verte!rală a administraţiei. Puterea ca atare nu înseamnă nimic, tre!uie să ştii să teoloseşti de ea, adică tre!uie create relaţii de putere, ără relaţii de putere în societate nue6istă activitate. Pentru apariţia lor e nevoie de 4 elemente0

- sunt necesare cel puţin 3 su!iecte, 3 orţe Apersoane individuale, colective B partide,

grupuri, asociaţiiC2- ordinul Aordonanţa, deciziaC aceluia care realizează puterea, care guvernează2- su!ordonarea acelora asupra cărora se răsrînge puterea.

$n societatea în care relaţiile de putere uncţionează normal e6istă şi o sta!ilitate relativă.

:lementele mecanismului de realizare a puterii.

- dominaţia, su!ordonarea unor pături sociale de altele conirmată prin normele dedrept şi acte2

- conducerea, determină şi întăreşte prin lege dezvoltarea strategică a societăţii, asistemului2- dirijarea şi organizarea, adoptarea unor decizii concrete de dezvoltare, coordonarea

şi sistematizarea activităţilor dieritelor grupuri sociale, acţiunile organizaţiilor şiinstituţiilor ie că au un caracter politic sau nu2

- controlul, puterea AguvernareaC monitorizează eicienţa deciziilor adoptate.

3



3. i!izarea puterilor ca principiu de "ază a democraţiei în #oldo!a.$aracteristica şi rolul lor.

$ncepDnd din secolul 7, $. *r., în "tena antica a lui Pericle istoria democratiei cunoaste o permanenta cautare a propriei identitati, care, nici pDna astazi nu pare sa i ost gasita în plenitudinea ei. /ontradictia dintre individ si colectivitate, dintre statul instrument si

individ, a acut ca li!ert 131c3E! atea sa nu ie o “necesitate înteleasa” ci, mai degra!a, unainstitutionalizata. 8emocratia se opune si concentrarii puterii, pretinzDnd e6istenta unuisistem de control si de contraputere ce se relecta e6pres în separatia puterilor în stat.

;nitial, în separarea puterilor s-a vazut împartirea puterii între stat si !iserica. Teoria s-arevigorat în secolul al F7;;-lea, prin <oc=e, &ontesuieu, iind preluata si consacrata în/onstitutia ..". "cest principiu constituie argumentul de spri9in în lupta continua cu“tirania ma9oritatii”.

%ecunoasterea principiului separatiei puterilor în stat si distri!uirii puterii între legislativAparlamentC, e6ecutiv Aseul statului B presedinte sau monarh, guvern, ministri, organelecentrale ale administratiei pu!lice si organele locale ale administratiei pu!liceC si puterea

9udecatoreasca Ainstantele de dierite grade de organizare ierarhicaC nu înlatura, ci mai mult,impune, ca o conditie a e6istentei democratiei, respectarea principiului general alsuprematiei legii, “legea mai presus de toate”, înglo!Dnd totodata si o!ligatia respectariituturor actelor normative emise în ceea ce priveste organizarea si e6ecutarea legii.

$n /onstitutia %epu!licii &oldova se stipulează principiul separatiei puterilor în stat,@statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echili!rului puterilor B legislativa,

e6ecutiva si 9udecatoreasca B în cadrul democratiei constitutionale”.

8istinctia dintre puterile statului nu poate i înteleasa ca o separatie ce implica oautonomie totala pentru iecare dintre acestea, deoarece, în mecanismul de reglare siadaptare a vietii economice, sociale si politice intervin în mod necesar si o!ligatoriu

principiile cola!orarii si controlului reciproc între puteri.

:6ercitiul celor trei puteri, într-o oarecare masura prin întrepatrunderea prerogativelor,oera !aza unei cola!orari, genial intuite de însusi &ontesuieu în asertiunea “ces trois

pouvoirs seront forces d’aller de concert ”. $nsasi caracterul su!ordonat legilor al actelornormative emise de autoritatile e6ecutive sau al hotarDrilor 9udecatoresti, constituie oe6presie a acestei cola!orari. +rganele autoritatii e6ecutive sunt o!ligate sa respecte atDtlegile cDt si propriile lor acte normative, acestea din urma, ie în temeiul principiuluigeneralitatii normelor 9uridice Apentru organele emitente si organele superioareC, ie întemeiul principiului su!ordonarii ierarhice Apentru organele inerioareC.

4



%. &poziţia politică în #oldo!a.Partidele parlamentare şi de opoziţie.

+poziţia politică este orice rezistenţă' împotri!ire a unui grup politic dominant din

partea altui grup politic pri!ind puterea politică.

)uncţiile0 1.+punerea politicii sale altei politici 3. (eşirea împotri!a poziţiei majorităţii

sau a celei de gu!ernămînt în structurile legislati!e' de partid...' declarînd de!otament

procedurilor democratice) 3.Fa!orizeaza autoe*primarea acelor grupuri sau pături

sociale care nu sînt mulţumite' satisfăcute de puterea e*istentă) %.+emnaleaza forţele de

gu!ernămînt despre situaţia nefa!ora"ilă în ţară.

Tipurile de opoziţie politică01. $n uncţie de atitudinea aţă de sistemul politic e6istent0

aC constructivă, care este direcţionată spre susţinerea sistemului politic e6istent

!C distructivă, este orientată la distrugerea sistemului politic e6istent sau la su!stituirea

regimului politic e6istent.

3. %aportată la puterea legislativa0

aC parlamentară, care apare în mi9locul puterii legislative.

!C e6traparlamentară,

4. 8upă tipul societăţii0 8emocratice

Totalitare

Tranzitorii

5. 8upă sursa de provenienţă0

8in aceiasi sursa

8in dierite partide sau asociaţii politice

5



,. Partidele politice- e!oluţia' clasificarea şi rolul lor în societate.

Termenul partid provine de la latinescul @pars” B parte, adică o parte a întregului, un grup,o partidă şi este cunoscut încă din antichitate. "ristotel scria în lucrările sale despre partidelede locuitori de la munte, de la şes. $n epoca medievală se evidenţiază unele grupuri, uniuni,

coaliţii de oameni. Partidele politice apar în procesul de constituire a sistemului parlamentarAsec. 1G-1HC la început activau în calitate de grupuri, elite în componenţa parlamentelor, pe lami9. sec. 1H cînd mln. de oameni au o!ţinut drept de vot începe procesul de constituire a

partidelor ca organizaţii AinstituţiiC specializate în lupta pentru acapararea puterii politice. Pe parcursul evoluţiei sale societatea umană a cunoscut mai multe orme de organizare a partidelor ce aveau orientări şi !ază socială dierită. Printre primele partide sunt0

- confesionale, ce prezentau grupări de cetăţeni în organizaţie după criteriul decredinţă2

- partidele regionale, prezintă interesele locale ale populaţiei dieritor regiuni ale unui

stat unitar2- partidele naţionale, într-un stat de tip ederal-multinaţional nu sunt partide politicecare ar dori să participe activ la conducerea statului dar doresc să o!ţină pentruetniile care le reprezintă concesii care ar contri!ui la o!ţinerea autonomiei dacă nu laindependenţa lor2

- partide de concepţie, la etapa actuală principiul de constituire al partidelor este celconceptual. Partidele sau constituit într-un sistem politic pluralist, relativ avansat şidemocrat.

$n ţările în curs de dezvoltare partidele politice s-au ormat odată cu constituirea statului

independent, au parcurs o etapă anevoioasă, iind lipsite de cadre competente, e6perienţă,clasă politică. Pluralismul în activitatea politică e un lucru normal şi necesar societăţiicivilizate.

I



. Partidele şi mişcările social/politice în Repu"lica #oldo!a după anii 100.

<a începutul anilor HJ a demarat procesul de constituire a partidelor politice în &oldova.Printre primele pot i menţionate0 Partidul ocial 8emocrat din &oldova A1HHJC, niuneaţăranilor din &oldova A1HHJC transormat în Partidul ţărănesc democratic din &oldova,Partidul Naţional /reştin din &oldova, ma9oritatea din ele au ost organizate după modelul

partidelor care au activat în %usia pînă la anul 1H1E. :le aveau un caracter general, teoretic.

$ncepînd cu 1HHJ pe arena politică a &oldovei apar partide de nuanţă local-regională şinaţională ce împărtăşeau interesele populaţiei autohtone. 7ictoria reprezentanţilor )P& înalegerile centrale şi locale din 1HHJ şi îndepărtarea de la putere a Partidului /omunist a dusla o dierenţiere mare a ormaţiunilor politice din repu!lică. 8ierenţierea avea loc mai mult

pe principiul etnic. /onruntarea între ormaţiunile politice de dierite orientări a contri!uitmult la su!minarea integrităţii teritoriale a repu!licii. $n august 1HHJ în sudul repu!licii şi înstînga Nistrului sau creat ormaţiuni administrativ-teritoriale autonome #agauzia şiTransnistria. Pe parcursul anilor HJ în cadrul )P& apar noi grupări politice. " ost creată"lianţa )orţelor 8emocratice care întrunea circa 3J de ormaţiuni social-politice şi sociale.

Noul program şi statut adoptat la /ongresul ;; au stimulat distanţarea de ront a activiştilor politici cunoscuţi şi ormarea unor ormaţiuni separate de )P&. "stel, )rontul ca unicăormaţiune social-politică a început să se destrame. %educerea inluenţei şi rolul )P& însocietate s-a evidenţiat în timpul cînd a acceptat conlucrarea pe !ază de partide cu alteormaţiuni politice. /onducerea )rontului Popular cerea cu insistenţă reunirea imediată a%epu!licii &oldova cu %omDnia. Propagarea acestei idei a întîlnit o reacţie negativă./hestiunea nirii cu %omDnia a condus la escaladarea conlictului în Transnistria şi#agauzia.

/ongresul al ;;;-lea al acestei ormaţiuni a decis schim!area denumirii ormaţiunii în

)P/8. /ătre s. anului 1HH3 în %epu!lica &oldova activau de9a peste EJ de partide, mişcări,uniuni, societăţi, ligi, vom enumera0 Partidul <i!eral Naţional, Partidul Naţional-/reştin,Partidul /omunist, Partidul 8emocrat "grar, Partidul ocial-8emocrat, &işcarea nitatea-:dinstvo, )rontul Popular /reştin 8emocrat. + anumită ordine în organizarea politică asocietăţii s-a produs după adoptarea în 1HH1 a <egii @ 8espre partide şi alte organizaţiisocial-politice”. /onorm legii date cetăţenilor li se interzicea să ie în acelaşi timp mem!ri adouă sau mai multe partide, prevedea ca organele de conducere a partidelor şi organizaţiilorsocial-politice să se ale în mod o!ligatoriu pe teritoriul ţării.

K



. +istemul de partide dupa io!anni +artori.#iovanni artori0“un partid este orice grupare politică identiicată printr-o etichetă oicială care se prezintă la alegeri şi este capa!ilă săsă îşi plaseze prin alegeri Ali!ere sau nuC candidaţii pentru uncţii pu!lice”$aracteristici

• +!iectivul organizaţiei este cucerirea puterii, la nivel central şi local, prin mo!ilizarea spri9inului popular B participarea la alegeri,

• tructură organizatorică şi de conducere stipulată în cadrul unor statute şi regulamente,• $şi desăşoară activitatea pe !aza unui program politic şi a unei doctrine,• +rganizaţie dura!ilă, care supravieţuieşte ondatorilor săi Arutinizare a regulilor de uncţionare şi de

succesiune, crearea unei tradiţiiC,• +rganizaţie completă B la nivel local, regional şi naţional.

+isteme de partide

Conceptele sunt ilustrate pe baza criteriilor AartoriC0 potenţialul de coaliţie Aimportanţa lor pentru ormarea coaliţiilor la guvernareC,

potenţialul de intimidare Aimportanţa pe scena politică, inluenţă asupra activităţii coaliţiei guvernamentaleC şidistanţa ideologică ApolarizareaC,

/lasiicare în uncţie de trei criterii0 numeric, de relevanţă Apotenţialul de coaliţie sau de intimidareC şi distanţaelectorală

Sisteme neconcurenţiale

Monopartidiste A/hina, /oreea de NordC B un singur partid poate e6ercita puterea politică2 e6istă situaţii în care prezenţa unor partide minore este tolerată, însă acestea acceptă dominaţia partidului conducător2 nu e6istă competiţie politică, iar posturile în ierarhia de pertid sunt de multe ori mai importante ca cele în ierarhia de stat2 de o!icei suntsisteme puternic ideologizate.Cu partid hegemonic Atolerează prezenţa altor partide, care o!ţin şi locuri în Parlament, dar care, pentru o perioadălungă de timp AdeceniiC, nu pot învinge în alegeri sau înlocui partidul dominant2 e6emple0 Partidul %evoluţionar;nstituţional B &e6ic ApDnă în anii HJC, Partidul "cţiunii Populare B ingapore, /ongresul naţional "rican B "rica deudC2 raudele electorale şi patrona9ul sunt recvente.

Sisteme concurenţiale

Cu partid predominant Aîntr-un lung şir de alegeri li!ere şi concurenţiale o!ţine, în mod regulat, un număr destul demare de voturi încDt să poată guverna de unul singur, chiar dacă nu o!ţine de iecare dată ma9oritatea a!solută2

partidele social-democrate din Norvegia şi uedia, Partidul /ongresului din ;ndiaC, Sisteme bipartidiste Aaceleaşi două partide o!ţin alternativ ma9oritatea a!solută a voturilor, unul dintre ele va o!ţine oma9oritate suicient de solidă pentru a guverna de unul singur, alternanţă sau rotaţia în cadrul guvernării rămDne oe6pectativă credi!ilă,

Multipartidism limitat A4-I partide importante2 alternanţă la guvernare, dDnd toate partidelor posi!ilitatea de aguvernaC, Cazul ideal este oferit de Elvetia

Multipartidism extrem Acoaliţii la guvernare B e6. ;rlandaC, Exemplul este dat de Italia. Sisteme atomizate Asisteme nesta!ilizate, luide, în care nici un partid nu o!ţine un procent important al voturilor şi nudovedeşte că s-ar putea dezvolta în timp2 deseori e vor!a de sisteme de partide în ormare, alate după o lungă perioadăde autoritarianism sau totalitarismC.

Sisteme non-partizane Anu e6istă partide constituite, iecare candidat la o uncţie pu!licăLpolitică încearcă să seimpună pe !aza meritelor şi a inluenţei personaleC.

E



4. $ultura politică şi rolul ei în !iaţa societăţii. 5lementele de "ază.

/ultura politică prezintă o paletă întreagă de valori materiale şi spirituale, instituţii decomunicare create de comunităţile naţionale în scopul organizării mai eiciente a conducerii

politico-economice a societăţii. /ultura politică relectă competenţa politică şi 9uridică a cetăţenilor,activitatea liderilor politici şi aleşilor sociali, comportamentul lor inluenţează asupra procesuluiormării şi uncţionării instituţiilor politice şi de stat, determină caracterul şi interdependenţa statului

cu societatea civilă. 8e nivelul şi starea culturii politice în societate depinde soluţionarea multor pro!leme din activitatea actorilor de decizie. Nivelul înalt al culturii politice oeră posi!ilitatea de aintui reacţia maselor aţă de deciziile adoptate de conducerea politică, administrativă, de a prevedeaanumite activităţi. /ultura politică constituie o parte componentă a culturii general-umane asocietăţii şi s-a ormat pe parcursul istoriei. Noţiunii @cultură” şi enomenului @politică” li s-aacordat din timpurile cele mai vechi o atenţie deose!ită, începînd cu cele!rităţile din antichitate/onucius, Platon şi "ristotel, &achiavelli, *o!!es, <oc=e, >ant, &ontesuieu, 7oltaire şi multe

personalităţi ale contemporanietăţii./ultura politică este un sistem complicat şi dinamic. 8upă ormele de maniestare ea poate i

studiată la nivel de societate ca un organism integru, precum şi la nivelul indicilor sumari ai culturii

politice0 cetăţean, grupuri sociale, patide, clase. <a nivel de societate ea poate i conştientizată prinvalorile, normele, e6perienţa politică, instituţiile culturii politice. <a nivel de personalitate B princunoştinţe, concepte, viziuni, poziţie civică. <a !aza culturii politice evoluează un şir de elementecare se ală într-o unitate dinamică şi relaţii reciproce. Principalele sunt0

- e*perienţa politică, ormează !aza culturii politice, ea i6ează istoria dezvoltării relaţiilor politice, tradiţiilor politice, o!iceiurilor, ideologiilor politice, ormele de uncţionare a sistemului politic, normele, principiile, relaţiile social-politice. n rol deose!it revine tradiţiilor, păstrarea şidezvoltarea tradiţiilor este una dintre condiţiile sta!ilităţii politice, evoluţiei şi prosperării societăţii.

- conştiinţa politică, se ormează în !aza activităţii politice şi e6perienţei istorice a maimultor generaţii, în !aza memoriei sociale a comunităţii şi prezintă în sine un sistem de cunoştinţe

politice, valori politice, convingeri, care contri!uie la constituirea celor mai importante şi constanteorientări şi viziuni politice. $onştiinţa politică poate i deinită ca un ansam!lu de reprezentări,idei, concepţii, cunoştinţe, mentalităţi ale unei colectivităţi umane sau a unui grup, pături socialecare relectă condiţiile de e6istenţă, relaţiile acestora, precum şi psihologia politică a oamenilor. $nuncţie de conţinut, conştiinţa politică poate i determinată după caracterul0 democrat sau autoritar-totalitar, revoluţionar sau reormist, religios sau ateist, radical, li!eral sau conservator, naţional sauinternaţional, tradiţional sau normal, relativ. + componentă importantă a culturii politice oconstituie !alorile. 7alorile politice pot i opiniile, convingerile, conceptele, ideologiile,normativele cu privire la viaţa politică, scopurile şi sarcinile politice. 7alori politice sunt legitatea şiordinea, sta!ilitatea sistemului, dreptatea socială.

- comportamentul politic' o importanţă deose!ită are şi aspectul comportamentului, înrealitate cultura politică apare în ormă de modele sau stereotipuri ale comportării politice. n rolimportant în ormarea modelelor, stereotipurilor de comportament politic o au tradiţiile, în ele seacumulează şi se sistematizează e6perienţa politică ce corespunde intereselor societăţii. n elementoriginal al culturii politice poate i şi sim!olul politic care este un semn convenţional care reprezintăstereotipurile conştiinţei şi comportamentului politic, o ormă prin intermediul căreia se imprimăunele modele în conştiinţa şi comportamentul unor grupuri sau indivizi, pături sau clase sociale,

popoare, naţiuni.$ultura politică se acomodează pe parcursul dezvoltării la interesele sociale şi totodată la sistemul

politic ce domină în societatea dată. +dată cu schim!ările din societate, cultura politică dominantă

sueră şi ea anumite schim!ări, numai că ele au loc treptat. ;mportanţa culturii politice constă înaceea că ea contri!uie la menţinerea sta!ilităţii sistemului politic şi determină stilul vieţii politice.

G



0. Regimurile politice- democrat' autoritar şi totalitar. $onţinutul şitrăsăturile lor.

;storia contemporană cunoaşte trei tipuri de regimuri politice0- regimul democrat, prezintă un sistem de guvernare ale cărui trăsături dominante

sunt0 e6istenţa multor instituţii care permit diversitatea de interese şi păreri, e6istenţa

sistemului multipartidist, separarea puterilor, proclamarea principiului dreptăţiisociale şi egalităţii în aţa legii.

- regimul autoritar, se caracterizează prin concentrarea puterii în mîinile castei !irocratice de conducere, limitează li!ertatea, dar nu o anulează, acceptă în anumitelimite e6istenţa societăţii civile, aplicarea programelor politice nu se realizează pe

!aze democratice, acceptă un pluralism limitat şi nu recurge la o ideologie o!ligatorie pentru toţi.

- regimul totalitar' concentrează în mîinile statului toate aspectele puterii dinsocietate, el se spri9ină pe represiuni şi violenţă, îşi impune monopolul în toate

domeniile. &onopolul politic B partid unic, monopolul spiritual B ideologie şi mass-media. Presupune o intervenţie a!solută a statului în viaţa personală a oamenilor, închestiunile societăţii civile în general.

H



1.+ocializarea politică. Relaţiile între om şi societate. Factorii direcţi şiindirecţi ai socializării politice. $riza spirituală.

Pro!lema relaţiilor dintre om şi societate este oarte complicată. +mul trăieşte însocietate, dar societatea este constituită din indivizi şi iecare din ei au o inluenţă asuprasocietăţii. ocializarea politică este un proces de însuşire de către personalitate a e6perienţeisociale şi politice, acumulate de societate şi concentrate în tradiţiile culturale, în normele

comportamentului politic. +!iectivul socializării politice prevede amiliarizarea mem!rilorsocietăţii cu cele mai generale noţiuni reeritor la lumea politicului, la enomenul puterii, lainstituţiile politice, la cei care iau decizii, ela!orează legi, precum şi la cei chemaţi sărăspundă pentru realizarea şi eicienţa legilor. :senţa socializării politice constă în însuşireade către iecare persoană a unui sistem de cunoştinţe, norme şi valori, care îi vor permite săactiveze în calitate de mem!ru egal, util şi responsa!il al societăţii. +ocializarea politică esteun proces comple6 şi plasat în timp, nici un cetăţean pe parcursul vieţii sale nu este socializatde un singur actor sau de o instituţie social-politică, etapele socializării se desăşoară înuncţie de rol, statut, vîrstă şi de speciicul instituţiilor de socializare, un rol deose!it revine

amiliei, instituţiilor de instruire, semenilor, mass-media, evenimentelor politice. )actoriisocializării0- familia, în amilie se pune !aza categoriilor spirituale şi celor politice, cum ar i

!inele şi răul, egalitatea, li!ertatea, dreptatea, patria, guvernul, partidul. 7iaţa ademonstrat că direct sau indirect amilia 9oacă un rol esenţial în opţiunea individuluicu privire la ailierea lui la o anumită mişcare politică, grup sau partid.

- instituţiile instructi!/educaţionale, în toate etapele dezvoltării umane şcoala a ostrecunoscută ca un actor deose!it în ormarea cetăţenilor. )iecare ţară are speciiculsău în acest domeniu de e6emplu în " cadrele didactice evită să discute în clasă

chestiuni controversate, dar îi educă pe elevi în spiritul acceptării şi su!ordonăriiautorităţilor politice alese în mod democrat. $n unele state instituţiile de învăţămîntau tradiţiile lor speciice care le olosesc în mod direct la socializarea politică,acestea sunt0 rostirea 9urămîntului de credinţă, înălţarea şi co!orîrea drapelului ţării,intonarea imnului de stat sau a cîntecelor patriotice.

- socializarea politică cu concursul semenilor' semenii reprezintă un !un actor şie6emplu de socializare politică de-a lungul vieţii, o anumită inluenţă în mod

particular o are şeul, directorul, patronul.- mass/media, care ne oeră zilnic un lu6 continuu de mesa9e politice ce includ

inormaţii din toate serele vieţii sociale. copul mass-media este de a prezenta înmăsura posi!ilităţilor, cît mai veridic şi corect, cele întîmplate.

- e!enimente politice' inluenţează enorm conştiinţa umană. $n unele cazurievenimentele politice lovesc dureros, inuman, agresiv şi necivilizat pe unii cetăţeni,schim!îndu-le pentru totdeauna conceptul şi aici apare trauma psihologică Ade e6. ceideportaţi în i!eria, cei denunţaţiC, evenimentele politice pot să producă schim!ăriesenţiale în conştiinţa socială atît în sens pozitiv cît şi negativ.

1J



11.$onstituirea societăţii ci!ile în Repu"lica #oldo!a.omeniile de acti!itate.

&oldova ca stat suveran şi independent se ală la aza timpurie a ormării societăţii civile.ocietatea civilă poate evolua adecvat numai în condiţiile unui regim democratic deoarece

numai aici sunt create toate posi!ilităţile de constituire a unui organism social ormat dintr-oreţea de structuri nestatale cu relaţii multilaterale, în toate domeniile de activitate0 economic,

social, politic, cultural-spiritual. $n &oldova care nu demult a trecut la economia de piaţăsu!iectele noului proces economic B cooperativele, întreprinderile de arendă, societăţile peacţiuni, societăţile cu răspundere limitată, !ăncile comerciale, !ursa B au ondat ormaţiunilelor ce prezintă uniuni, organizaţii, clu!uri, centre şi alte orme de asociaţii care şi constituiecomponentele societăţii civile în domeniul economic. copurile instituţiilor societăţii civileîn domeniul economic nu sînt identice pentru toate ţările, ele se schim!ă reieşind din nivelulde dezvoltare a iecărui stat, însă direcţiile de activitate sunt comune0

- apărarea intereselor şi drepturilor instituţiilor ce practică diverse genuri de activitateîn cadrul legii şi normelor sociale2

- contri!uţia prin toate mi9loacele posi!ile la ortiicarea poziţiilor economice aîntreprinderilor preocupate de organizarea !usinessului2- organizarea controlului social cu privire la respectarea legislaţiei antimonopol şi a

regulilor de concurenţă li!eră2- perecţionarea cadrelor prin organizarea centrelor şi şcolilor de !usiness, comerţ,

management, a conerinţelor, seminarelor cu tematica respectivă.8iverse activităţi desăşoară societatea civilă şi în domeniul social-politic. +rganizaţiile şi

asociaţiile acestei sere se constituie pe !aza consimţămîntului li!er şi iniţiativei proprii acetăţenilor. )ormaţiunile principale din această seră sînt0 organizaţiile şi mişcările social-

politice, deversele orme de maniestare socială a cetăţenilor, mitingurile, adunările,demonstraţiile, grevele, organele o!şteşti ale autoconducerii locale sau ale colectivelor demuncă, mi9loacele de inormaţie în masă nestatale.

$n linii generale structura societăţii civile este constituită din dierite ormaţiuni ceactivează în domeniul economic, social-politic şi spiritual, relaţiile dintre ele au un caracterorizontal şi nu vertical.

11



12. +tatul 6 element central al sistemului politic. Tendinţele dez!oltăriistatului. 5lementele statului.

tatul reprezinta principala institutie a sistemului politic, deoarece,prin intermediul sau, se realizeaza elementele

esentiale ale organizarii siconducerii societatii. Datorita acestui fapt, problematica statului ocupaoimportanta pondere în aria de investigatie a fenomenului politic.

chim!ările glo!ale de la sîrşitul sec. 3J din dierite domenii ale vieţii sociale şi activităţi umane au inluenţatdirect asupra rolului şi locului statului în societatea contemporană. Tendinţele dezvoltării statului sunt0

- activitatea spre democratizarea societăţilor, constituirea statelor de drept, sociale2

- integrarea în sistemul statelor avansate Aeconomic, politicC şi menţinerea identităţii naţionale2- conştientizarea enomenului glo!alizării ce presupune destrămarea hotarelor AintereselorC înguste naţional-

statale şi ormarea pieţelor generale cu centre unice de măruri, servicii, inormaţii2- ela!orarea şi implementarea unor politici care asigură sta!ilitatea, prosperarea, integritatea vieţii politice şi

economice şi nu disensiunile şi crizele2- orientarea spre descentralizarea şi desconcentrarea puterii, reducerea cheltuielilor statului pentru întreţinerea

aparatului !irocratic2- minimalizarea impactului interven iei statului in diverse sere ale vietii sociale, consolidarea societăţii civile.ț

Elementele constitutive ale statului 1.Teritoriul de stat este spaţiul geografic alcãtuit din sol, subsol, ape precum şi din coloana aerianã de deasupra

solului şi apelor asupra cãruia un stat îşi exercitã suveranitatea sa exclusivã şi deplinã.

Asupra întregului sãu teritoriu, statul exercitã o autoritate manifestatã sub trei aspecte generale:

aplenitudine !bexclusivitate!

copo"abilitate faţã de orice alt stat sau persoanã de drept public sau privat.

#rin plenitudine înţelegem cã Statul îşi exercitã funcţiile sale în toatã plenitudinea lor pe teritoriul sãu. $ex.: statul,

prin organismele sale speciali"ate, legiferea"ã, organi"ea"ã administraţia localã, stabileşte instanţele de %udecatã,

organi"ea"ã armata şi forţele de poliţie ş.a.

&n ceea ce priveşte exclusivitatea, este general admis cã pe teritoriul sãu, statul exercitã singur şi în mod liber

întreaga sa autoritate, fiind exclusã aşadar, intervenţia sau amestecul altui stat.

Aspectul opo"abilitãţii este conferit, în primul r'nd de legitimitatea şi recunoaşterea internaţionalã a constituirii unui

stat pe un anumit teritoriu. (u alte cuvinte, un teritoriu poate aparţine unui stat doar în mod legitim şi legal.

)eritoriul este indivi"ibil şi inalienabil. Autonomia localã într*n stat unitar este numai administrativã şi în limitele

legii şi nu afectea"ã teritoriul, în cadrul statului unitar.

.!opulaţia unui stat este formatã din cetãţeni şi persoane fãrã cetãţenie. (etãţeanul este individul legat de stat

printr*o +legãturã %uridicã+ denumitã +cetãţenie+, care presupune un complex de drepturi şi obligaţii între cetãţean şi

stat specifice acestei calitãţi. Spre exemplu, dreptul la vot şi dreptul de a fi ales sunt exclusiv ale celui care are

calitatea de cetãţean. Strãinul este cetãţean al altui stat şi rãm'ne supus acestuia din punct de vedere al îndatoririlor

cetãţeneşti. &n categoria de strãin intrã şi persoanele fãrã cetãţenie $apatri"ii. uncţiile şi demnitãţile publice, civile

sau militare pot fi ocupate de persoanele care au numai cetãţenia rom'nã şi domiciliul în ţarã. - astfel de dispo"iţie

se gãseşte şi în constituţiile altor ţãri. (etãţeanul rom'n nu poate fi extrãdat sau expul"at din om'nia, prevedere

care se gãseşte în mod corespun"ãtor şi în constituţiile altor ţãri şi în convenţiile internaţionale.

#otrivit art. /0 din (onstituţia om'niei, fidelitatea faţã de ţarã este sacrã.

#re"enţa unei comunitãţi de strãini într*un stat ridicã probleme multiple de ordin economic, financiar, politic, social,cultural, religios etc.

1in punct de vedere calitativ fiecare stat grupea"ã într*o proporţie mai mare sau mai micã populaţii cu trãsãturi

etnice diferite. &n funcţie de aceastã regrupare, statele se pot împãrţi în state naţionale şi state multinaţionale.

Statele naţionale sunt cele în care populaţia ma%oritarã formea"ã o singurã naţiune.

2lementele naţiunii sunt: rasa! limba! religia! tradiţiile istorice! interesele materiale şi culturale, situaţia geograficã.

1atoritã unor împre%urãri speciale nu întotdeauna aceste elemente pot fi întrunite şi totuşi, naţiunea nu este afectatã.

Statul multinaţional este statul a cãrui populaţie este formatã din diferite rase sau naţionalitãţi, vorbind limbi diferite

şi av'nd culturi şi un trecut istoric diferit.

".!uterea politic# suveran# este un alt element al Statului şi aceasta înseamnã cã Statul nu este supus nici unei

autoritãţi at't în cadrul intern c't şi pe plan extern, el deţin'nd în mod exclusiv puterea de stat.

3nul din atributele esenţiale ale statului îl constituie dreptul sãu inalienabil de legiferare în mod liber fãrã nici oimixtiune din partea altui stat, organi"area şi funcţionarea sistemului politic, raporturile societate * stat * cetãţean,

raporturile personale şi patrimoniale între indivi"i etc., prin intermediul normelor %uridice.

13



13.Formele de gu!ernare şi formele de organizare statală.

înt cunoscute două orme de guvernare0- monar7ică, care avea la cîrma statului o singură persoană B regele AîmpăratulC.

/onorm tradiţiei lui i se transmitea puterea pe cale ereditară. $n istoria civilizaţieimonarhia e cunoscută su! mai multe orme, în antichitate ea uncţiona su! ormadespotismului nelimitat. $n epoca eudală a luat naştere monarhia a!solută, regele

iind personiicat cu statul. $n prezent instituţia monarhiei este prezentă în 4J de stateale lumii, ma9oritatea sunt monarhii constituţionale A&area (ritanie, pania, (elgia,uedia, +landa, <u6em!urg, 8anemarca, +landa B în :uropa2 'aponia, NouaMelandă în "sia.

- repu"licană, unde poporul este deinit ca deţinător suveran al puterii. $n prezent,repu!lica apare ca ormă de guvernare de trei tipuri0 prezidenţială, parlamentară şimi6tă. $n runte se ală un şe de stat în persoana preşedintelui. "colo unde

preşedintele ţării este ales direct de popor ocupă şi post de şe al guvernului şi esterepu!lică prezidenţială sau un stat prezidenţial. "colo unde preşedintele este ales de

parlament şi se su!ordonează acestuia avem un stat parlamentar. n stat mi6t esteacela în care preşedintele e ales prin vot direct de popor, iar guvernul este propus de preşedinte, apro!at de parlament avînd o su!ordine du!lă0 preşedintelui şi parlamentului.

pre deose!ire de orma de guvernare, orma de organizare se !azează pe principiul Bnaţional- teritorial. unt cunoscute state naţionale şi multinaţionale. :le sunt organizate peunul din principiile0 unitar, ederal sau conederaţie.

- independenţa, suveranitatea, integritatea teritorială constituie prerogativele statuluinaţional recunoscut de dreptul internaţional A/arta +NC. tatele naţionale sunt state

unitare B în cadrul acestor state activează o constituţie pe întreg teritoriul, erecunoscută o cetăţenie unică, o lim!ă de stat, un sistem 9udiciar şi de drept. tateleunitare sunt de 3 tipuri0 state centralizate A&area (ritanie, uedia, 8anemarcaC şidescentralizate A)ranţa, ;talia, paniaC. tatul multinaţional sau polietnic este ormatdin mai multe etnii cu o singură putere centrală. tatele multinaţionale sînt organizateîn comunităţi pe criterii etnice, avînd un anumit grad de autonomie în plan economicşi cultural.

- federaţia, statele multinaţionale în uncţie de organizarea statală intră în categoriaederaţiilor. Termenul ederaţie provine de la latinescul ederatio B uniune, asociaţie.

Noţiunea de ederaţie poate i deinită ca uniune de ormaţiuni statale care dispun deo autonomie internă deplină. Pentru ederaţie este caracteristic0 constituţie unică,

propriul sistem de drept şi 9udiciar, du!la cetăţenie, structura !icamerală a parlamentului.

- confederaţia, nu este un stat, ci o uniune de state care îşi păstrează independenţa şiautonomia, ormînd numai unele organe comune prin intermediul cărora îşicoordonează activitatea în anumite domenii. 8eciziile adoptate în comun seimplementează separat de către guvernele statelor-mem!re.

14



1%.8iderul politic şi elita politică. Rolul lor în societate. Tipurile de lider.

Termenul de lider provine de la englezescul @leader” , ce înseamnă conducător, administrator,manager, adică o persoană care conduce, gestionează oamenii. <iderii politici sînt pregătiţi însocietate şi de societate. + societate cultă are şi şi lideri de orţă, o conducere adecvată. arcina

primordială a societăţii este nu numai pregătirea tehnică a personalului, dar şi ormarea, dezvoltarealui intelectuală. <ider politic cu adevărat este acel care e în stare să schim!e cursul evenimentelor, aldirecţiei evoluţiei proceselor politice. "stel nu iecare demnitar de stat, preşedinte sau premier,

parlamentar pot deveni lideri politici. <ider devine nu cel ce vrea ca el să ie urmat, ci acel după careurmează o!iectul AmaseleC, ără nici un act de constrîngere. /u cît activităţile vor coincide cu celeale progresului social, cu atît mai mult va i urmat de ma9oritatea comunităţii. $n literatura despecialitate sunt indicaţi mai mulţi actori ce contri!uie la determinarea caracterului şi calităţilorliderului politic. )iecare personalitate are caracteristicile sale unice care pot i grupate în treicategorii0

- ereditară, particularităţile înnăscute sau ereditare se relectă prin natura caracterului,voinţă, atracţie sau armecul personal, ermitate, intuiţie, inteligenţă2

- morală, calităţile morale sunt determinate de onestitate, !unăvoinţă, no!leţe, idelitatesocială, gri9ă pentru oameni, !inele şi dreptatea socială, Aîn sec. 3J au e6istat lideri cu

caracteristici morale controversate, negative B ". *itler, ;. talinC2- profesională' calităţile proesionale ale liderilor sunt e6trem de diverse0 potenţialul analitic,orientarea operativă în situaţia creată la moment, poziţia argumentată aţă de oponenţi,competenţa, înţelepciunea politică, proesionalismul în adoptarea deciziilor politice.

8iderilor politice le sunt potrivite iscusinţa de a apropia oamenii, mînuirea artei oratorice, simţulumorului, puterea de convingere, priceperea de a inspira optimismul, vocaţia de a diri9a oamenii.Printre calităţile proesionale mult înseamnă cunoaşterea artei negocierilor, o!ţinerea acordului şicompromisului. $n cazuri de presiune din partea opoziţiei în pro!lemele-cheie, liderul politic tre!uiesă manieste loialitate, le6i!ilitate, capacitatea de a manevra printre orţele polare. <iderului politici se cere să dispună de capacităţi analitice, de priceperea de a lua în considerare, de a e6prima şi

apăra interesele anumitor grupuri sociale. ;nteresele societăţii să ie puse mai presus de cele de grupsau personale, să ai!ă vocaţie de organizator şi o cultură politică înaltă, să ie cinstit, înzestrat,socia!il, înţelept, corect. <a determinarea caracterului, poziţiei şi randamentului activităţii liderului

politic este necesar de ţinut cont de următorii actori0- instrumentele ce sunt olosite în realizarea puterii Apartidele politice, legislativul,

9udecătoriile, aparatul administrativ, mass-mediaC2- situaţia social-politică şi economică în care activează.Politologul american %o!ert Tacher menţionează că în opinia sa e6istă trei tipuri de lideri0- conser!atori B scopul cărora este de a păstra statu-uo-ul societăţii, toate eorturile sînt

îndreptate spre menţinerea organizaţiei sociale la nivelul dat2

- reformatori B acţiunile lor sunt îndreptate spre eectuarea unor schim!ări radicale însocietate, prin reorme de proporţii, în structurile de putere2- re!oluţionari B scopul acestora este constituirea unui nou sistem social.

#a* 9e"er menţiona că în societate se evidenţiază trei tipuri de liderism0 tradiţional, raţional-legalAîn !aza legiiC, charismatic.

Practica a demonstrat că iecare societate are nevoie de o instituţie specială numită elită politică sau clasă politică. Termenul de elită este atri!uit unor grupuri de oameni cu o pondere deose!ită însocietate, care dispun de putere, autoritate, !ogăţie, capacităţi organizatorice, alte calităţi ce ledeose!esc de masele largi.

15



1,. emocratia ca fenomen social. Principiile democratiei.

Noţiunea de democraţie este de origine greacă şi provine de la cuvintele @demos” B poporşi @=ratos” B putere ceea ce înseamnă că puterea aparţine poporului. "ceastă noţiune a apărutîn antichitate. 8emocraţia ca ormă de organizare şi conducere politică a societăţii presupunee6istenţa a două componente0 conducători şi conduşi ce ormează un consens în societate.:senţial pentru democraţie este aptul că cei ce conduc, deţinătorii de putere, indierent deapartenenţa lor de clasă sau de grupul social, tre!uie să e6prime voinţa şi intereselema9orităţii poporului. e consideră că respectarea deplină a drepturilor şi li!ertăţilorundamentale ale omului su! toate aspectele este o condiţie esenţială pentru sta!ilirea uneiorînduieli democratice verita!ile în orice ţară. + democraţie verita!ilă poate i constituitănumai cu e6istenţa o!ligatorie în societate a următoarelor atri!ute0

- parlamentarismul2- sistemul reprezentativ2- sistemul electoral2- economia de piaţă2

- concurenţa2- principiul ma9orităţii2- principiul pluralismului2- divizarea puterilor în stat2- organizarea Aca element a!solut necesarC2- cadrul legislativ B /onstituţia.Toate aceste atri!ute contri!uie la constituirea nemi9locită a statului de drept. $n

8eclaraţia *elsin=i se prevede dreptul iecărui popor de a-şi alege în mod li!er şi dezvoltasistemul politic, economic, social ără nici un amestec din aară. Principiile democraţiei0

- recunoaşterea poporului în calitate de stăpîn al puterii, suveranul ţării2- egalitatea cetăţenilor în sensul participării în viaţa politică2- su!ordonarea minorităţii ma9orităţii în adoptarea deciziilor şi recunoaşterea valorilor

opiniilor, intereselor minorităţii2- alegerea organelor puterii de stat de către popor2- votul universal şi secret2- crearea sistemului !azat pe pluralismul politic2- separarea puterilor în stat.

;nstituţiile democraţiei0- organele puterii legislative, e6ecutive şi 9udecătoreşti2- instituţiile de drept2- partidele politice şi alte organizaţii cu caracter social-politic2- organele mass-media2- sisteme de autoadministrare locală2

1I



1. 5lita politica. Particularitatile elitei politice

$ntr-o ţară prosperă este cunoscut aptul că, activitatea liderului politic este orientată spreconsolidarea sistemului relaţiilor de putere, organizarea şi sta!ilizarea politică şi economică astatului, sporirea nivelului !unăstării materiale a populaţiei, a gradului de securitate etc. $nsăără un anumit nivel de cuno tin e sociale şi cultură politică, ără un stat ma9or, ără o echipăș ț de consilieri şi e6perţi, ără un ansam!lu de legi, norme şi structuri, nici un lider, cît deenergetic şi înzestrat ar i, în realitate nu poate schim!a lucrurile în mod radical. "stel s-a

demonstrat că iecare societate are nevoie de o institu ie specială numităț elita politică sauclasa politică.

%eeritor la deinitivarea componenţei elitei politice, e6istă mai multe păreri, astel,(oden politolog rancez consideră că elita politică este ormată din oameni cu capacităţiintelectuale şi morale superioare în comparaţie cu masele populare. :a deţine posturi înaltede răspundere în societate, prin intermediul cărora inluenţează asupra proceselor sociale.

:lita politică, ca grup cu calităţi deose!ite, situat in runte societăţii are la dispoziţietoate instrumentele puterii, olosindu-le in corespundere cu poziţia ocupată în scara ierarhicăsocială. /riteriul principal de evidenţiere a grupului de elită politică este treapta sau rangul

unc iilor de putere. /onorm acestora, se evidenţiază trei niveluri de elită0ț1. Rang superior, care include conducătorii politici principali, adică actorii de

decizie din ramurile puterii pu!lice, legislative, e6ecutive şi 9udecătoreşti, personalul aparatului preşedintelui ţării, premierului, preşedintele parlamentului2

3. Rang mediu, este constituit dintr-un număr mai mare de persoane alese sau numiteîn dierite posturi0 parlamentari, şeii de raioane, primari de municipiu, lideri aidieritor partide şi mişcări social-politie2

4. Rang administrati!, este alcătuit din pătura superioară de unc ionari de stat, carețocupă poziţii înalte în ministere şi departamente, în alte instituţii de stat.

ituDndu-se în runte societăţii, :lita apolitică îndeplineşte un şir de uncţii0- uncţia strategică, e6ecutată de elita de runte a ţării. +!iectivul lor constă înela!orarea strategiei şi tacticii dezvoltării societăţii2- uncţia comunicativă, presupune e6punerea programului adoptat în conormitate cuinteresele şi necesităţile economice, politice, sociale, culturale ale dieritor grupuri şi păturisociale2

- uncţia organizatorică, constă în aplicarea dieritor măsuri, activităţi în scopulimplementării programului ela!orat0 legislative Aadoptarea anumitelor legi, decrete,ordonanţe, hotărîri de guvern, parlamentC, mo!ilizatoare Aela!orarea modalităţilor deinluenţă asupra conştiinţei socialeC, de reglementare şi repartizare a !unurilor materiale,inanţelor, resurselor umane2

- uncţia de integrare, realizarea acţiunilor de consolidare a societăţii, a sistemului politic şi economic, înlăturarea conlictelor., diplomaţia.

1K



1. 5lemente de "aza ale democratiei. (nstitutiile democratiei.

8emocraţia contemporană este cea mai perectă şi umană ormă de organizare şiconducere a societăţii. $n cadrul ei pot i găsite mi9loacele adecvate de soluţionare a

pro!lemelor apărute, incluzînd în acest scop întregul potenţial al instituţiilor democraţiei.(nstituţiile democraţiei0

- organele puterii legislative, e6ecutive şi 9udecătoreşti2

- instituţiile de drept2- partidele politice şi alte organizaţii cu caracter social-politic2- organele mass-media2- sisteme de autoadministrare locală.

$n cadrul democraţiei organele puterii se aleg pe un anumit termen prevăzut de constituţie, şisistemul democrat prevede în mod o!ligatoriu separarea puterilor în stat. Parlamentarismul,sistemul reprezentativ, sistemul electoral şi alte atri!ute ale democraţiei sînt relative şilimitate în timp şi spaţiu. :le nu pot soluţiona toate pro!lemele, soluţionarea unor pro!lemedă naştere altor, dar acest lucru nu poate servi drept temei de a pierde încrederea în

democraţie. 8emocraţia, paralel cu concurenţa şi structurile economiei de piaţă ace casocietatea să ie mai deschisă pentru noi idei şi variante. tatul democratic îşi limiteazăactivitatea printr-un set de norme şi reguli. 8evenind stat de drept, el se su!ordonează puteriilegii. Particularităţile politice ale modelului contemporan al democraţiei pot i redate în elulurmător0

- ma9oritatea a!solută a cetăţenilor dispun de drepturi civile şi politice2- alegeri li!ere, generale2- dreptul de a alege şi de a i ales în orice uncţie de stat2- controlul asupra hotărîrilor guvernamentale2

- dreptul de a critica guvernul, regimul, ideologia dominantă la momentul respectiv2- dreptul la autonomie, inormaţie independentă2- dreptul cetăţenilor la li!era asociere, la constituirea asociaţiilor, partidelor,

solidarizarea în 9urul unor interese comune.

1E



14.octrina politică creştin/democrată.

8octrina creştin-democrată presupune organizarea, uncţionarea şi conducerea societăţii pe !aza îm!inării valorilor şi normelor religiei creştine cu principiile şi valorile democratice."ceastă doctrină este olosită de partidele creştin-democrate de nuanţă catolică, protestantăîn scopul a!ordării şi soluţionării pro!lemelor caracteristice societăţilor în care activeazăconesiunile date. 8octrina creştin-democrată este preocupată de căutarea mi9loacelor care ar

asigura evlavioşilor din societate, prin intermediul partidelor şi mişcărilor creştin-democrate, participarea activă la perectarea morală a individului. $n perioada regimurilor ascisteactivitatea partidelor creştin-democrate a ost redusă sau chiar interzisă, iar !isericii iau ostimpuse unele restricţii. Partidele creştin-democrate sau airmat ca partide de guvernămînt sauormează o opoziţie puternică în multe ţări europene A;talia, )ranţa, #ermania, (elgia,"ustriaC. 7alorile undamentale promovate de doctrina creştin-democrată sunt0 li!ertatea,egalitatea, solidaritatea şi participarea. 8octrina creştin-democrată plasează valorile creştine

pe locul de runte în scara ierarhică, pe cînd cele politice şi economice le situează în raport desu!ordonare aţă de primele.

10.octrina politică conser!atoare.

Termenul de @conservatorism” provine de la latinescul @conserva” ceea ce înseamnă @a apăra”,@a păstra”. $n ştiinţa politică este olosit ca un sistem de idei utilizat în scopul păstrării şi apărăriioricărui sistem social sau politic indierent de caracterul şi !azele ei valorice. /onservatorismul

poate i deinit ca un ansam!lu de idei, teze, păreri ce vizează organizarea şi conducerea societăţii prin păstrarea structurilor politice tradiţionale, dezvoltarea treptată în locul schim!ărilor neaşteptate,radicale. /onservatorismul deineşte societatea ca o totalitate de instituţii, norme, relaţii, convingerimorale, tradiţii, o!iceiuri cu rădăcini adînci în istoria neamului. "depţii conservatorismului

considerau că noile principii politice apărute la orice etapă tre!uie adaptate, su!ordonateo!iceiurilor, tradiţiilor naţionale, instituţiilor social-politice sta!ilite în societate. 8octrinaconservatoare are la !ază principiile statului de drept, care nu vin în contradicţie cu ideileinegalităţii oamenilor, rolul proprietăţii private în consolidarea şi prosperarea societăţii, a religiei cainstituţie undamentală a societăţii. 8octrina conservatoristă se maniestă prin mai multe variante0conservatorismul clasic, neoconservatorismul. Neoconservatorismul încearcă să găsească răspuns lacele mai actuale pro!leme ale societăţii0 crizele economice, insta!ilitatea politică, ur!anizarea şidependenţa omului de mi9loacele tehnice, apariţia multor patologii sociale. &otivele principale aleapariţiei acestor enomene negative în societate sunt0 implicarea statului în viaţa societăţii civile,supraîncărcarea lui cu dierite programe sociale, includerea maselor de oameni incompetenţi în

politică, scăderea inluenţei !isericii. ;deologii conservatorismului văd ieşirea din situaţia de criză prin îndeplinirea recomandărilor0

- orientarea spre tradiţiile şi trecutul istoric2- atitudinea rezervată aţă de schim!ările sociale, atitudinea pozitivă numai aţă de cele

schim!ări care se corelează cu ordinea e6istentă2- atitudinea critică aţă de potenţialul perecţionării omului şi a societăţii prin intermediul

mi9loacelor şi metodelor politice0 numai credinţa în puterea divină poate să-l acă pe ommai !un, tolerant2

- statul şi elita conducătoare tre!uie nu numai să gestioneze societatea, dar şi să întruchipezeînţelepciunea naţiunii2

- să prote9eze măsurile dure în apărarea şi consolidarea valorilor conservatoare ca0 statul,amilia, religia, tradiţiile, normele, proprietatea.

1G



2.octrina politică socialistă. +tructura şi e!oluţia ei.

;deologia socialistă a contri!uit oarte mult la constituirea sistemului social-politic al lumiicontemporane. :a prevede organizarea şi conducerea democratică a societăţii pe principiile egalităţiişi dreptăţii sociale, promovării intereselor producătorilor de valori materiale şi spirituale, protecţieisociale a categoriilor vulnera!ile, prin limitarea puterii claselor, păturilor avute. Principalele idei aledoctrinei socialiste erau prezentate în ormularea mar6istă, ele prevedeau0

- înlocuirea capitalismului cu socialismul2

- înlocuirea proprietăţii private prin proprietatea comună Ao!şteascăC în care va lipsie6ploatarea omului de către om2- înlocuirea dominaţiei !urgheze prin dominaţia clasei muncitoare.pre sîrşitul sec. 1H în cadrul ideologiei socialiste începe să se dezvolte un curent de gîndire

politică care a dat naştere unei noi doctrine politice B cea comunistă. Partidele social-democraticeevoluează în multe ţări ale lumii şi participă activ de pe poziţii democratice în viaţa politică asocietăţilor respective. $n prezent social democraţia este una dintre principalele doctrine politice alecontemporanietăţii şi prezintă o alternativă via!ilă de organizare şi conducere democratică asocietăţii.

21.rupurile de presiune.

ocietatea contemporană este alcătuită la macronivel din clase şi pături sociale, la micronivel dingrupuri sociale mari şi mici cu anumite interese0 economice, sociale, politice, culturale, etice,religioase, ideologice. #rupurile sociale de interese au menirea de a înainta cerinţele lor aţă dedierite instituţii sociale. $n caz de nesoluţionare a intereselor a!ordate, acestea e6ercită o @presiune”asupra actorilor de decizie la dierite niveluri. $n politologia contemporană, grupurile de interesesînt determinate ca ormaţiuni !enevole, asociaţii, ormate în scopul înaintării şi apărării intereselor

politice şi sociale ale mem!rilor lor. #rupurile de presiune doresc ca guvernarea de stat să nueectueze o politică contrară intereselor lor. #rupurile de presiune sînt într-o schim!are permanentă.unt mai multe categorii de grupuri de presiune0

- cu caracter provizoriu, ce au interese de moment, sînt puţin organizate, olosesc ca metodede soluţionare a chestiunilor a!ordate presiunea, iar în unele cazuri violenţa Ademonstraţii,greve, mitinguriC2

- grupurile de presiune instituţionalizate, ele sunt organizate cu scopuri !ine deinite şiactivităţi concrete0 partide, instituţii statale, parlament. $n categoria dată mai intră şigrupurile de presiune asociative0 organizaţiile nonstatale A+N#C, sindicatele, diverseasociaţii. "cestor grupuri le este caracteristic0 unitatea organizaţională2 un scop !ine deinit2relaţii dure între mem!rii instituţiei în cauză. 8in multitudinea de organizaţii asociativedesprindem două tipuri0

aC organizaţiile !azate pe principiul de participare !enevolă a persoanelor interesate în realizarea

unor scopuri2 !C organizaţiile constituite cu scopul de a susţine anumite programe sau personalităţi.

$n viaţa cotidiană se disting dierite grupuri de presiune, în viziunea politologului "lmond A"Cele pot i grupate în următoarele categorii0

- grupuri de presiune care apără principiile morale şi ideologice A!iserica, asociaţiileecologice, antinarcomane, antialcool, asociaţiile tineretului, studenţilor, de apărare aintereselor etniceC2

- grupuri de presiune individuale Apartide, mişcăriC2- grupuri de presiune sociale Aministere, departamente, instituţiiC2- grupuri de presiune de cadre Aa înainta în uncţie persoane cu autoritate în scopul apărării

unor anumite intereseC2- grupuri de presiune a maselor Adierite maniestăriC.

1H



22. #odelul contemporan al democraţiei. (nstituţiile democratice.

8emocraţia contemporană este cea mai perectă şi umană ormă de organizare şiconducere a societăţii. $n cadrul ei pot i găsite mi9loacele adecvate de soluţionare a

pro!lemelor apărute, incluzînd în acest scop întregul potenţial al instituţiilor democraţiei.(nstituţiile democraţiei0

- organele puterii legislative, e6ecutive şi 9udecătoreşti2

- instituţiile de drept2- partidele politice şi alte organizaţii cu caracter social-politic2- organele mass-media2- sisteme de autoadministrare locală.

$n cadrul democraţiei organele puterii se aleg pe un anumit termen prevăzut de constituţie, şisistemul democrat prevede în mod o!ligatoriu separarea puterilor în stat. Parlamentarismul,sistemul reprezentativ, sistemul electoral şi alte atri!ute ale democraţiei sînt relative şilimitate în timp şi spaţiu. :le nu pot soluţiona toate pro!lemele, soluţionarea unor pro!lemedă naştere altor, dar acest lucru nu poate servi drept temei de a pierde încrederea în

democraţie. 8emocraţia, paralel cu concurenţa şi structurile economiei de piaţă ace casocietatea să ie mai deschisă pentru noi idei şi variante. tatul democratic îşi limiteazăactivitatea printr-un set de norme şi reguli. 8evenind stat de drept, el se su!ordonează puteriilegii. Particularităţile politice ale modelului contemporan al democraţiei pot i redate în elulurmător0

- ma9oritatea a!solută a cetăţenilor dispun de drepturi civile şi politice2- alegeri li!ere, generale2- dreptul de a alege şi de a i ales în orice uncţie de stat2- controlul asupra hotărîrilor guvernamentale2

- dreptul de a critica guvernul, regimul, ideologia dominantă la momentul respectiv2- dreptul la autonomie, inormaţie independentă2- dreptul cetăţenilor la li!era asociere, la constituirea asociaţiilor, partidelor,

solidarizarea în 9urul unor interese comune.

3J



23.Partidele politice din Repu"lica #oldo!a. &rientarea lor doctrinară.$n %&, conorm sistemului artori, sistemul politic corespunde cerinţelor înaintate de

sistemul pluralist, democratic, modelul 7; B sistemul pluralismului e6trem. $n prima etapă deconstruire a statului s-au evidenţiat 3 orientări politice antisistem0 prounionistă sau mişcarede e6tremă dreaptă şi propusă de e6tremă stingă. +rientarea politică prounionistă era ormatăşi diri9ată de un !loc de partide şi mişcări în componenţa căruia au intrat0 )rontul Popular/reştin 8emocrat, Partidul Naţional /reştin din &oldova, +rganizaţia Tineretului /reştin

8emocratică, <iga /reştină 8emocratică a )emeilor din &oldova.:6trema stîngă era reprezentată de un grup de partide şi organizaţii politice radicale

din :stul şi udul repu!lici0 Partidul /omunist din Transnistria, ;nterrontul @:dinstvo”,+T/ şi @#agauz *al=î”. "m!ele e6treme oloseau în activităţile lor aceeaşi tacticădistructivă aţă de centru.

istemul politic pluralismul e6trem îi este caracteristic e6istenţa pe arena politică aunor partide şi organizaţii, mişcări politice internaţionale0 de orientare @dreapta-centru” şi@strînga-centru”. +rientarea politică dreapta-centru era reprezentată de Partidul 8emocrat/reştin din &oldova, Partidul 8emocratic din &oldova, Partidul ocialist din &oldova,

precum şi de unele organizaţii şi mişcări din sudul &oldovei cu caracter politic moderat. <atimpul respectiv e6istau şi centriştii, reprezentaţi de Part. 8emocrat. "grar din &., Part. oc-8emoc. din &oldova, Partid. %epu!lican, niunea Tineretului din &oldova, "sociaţia)emeilor din &oldova.

$n prea9ma alegerilor parlamentare din martie 1HHG, e6istau 1I partide.<a alegerile parlamentare anticipate pentrz parlamentul %& care au avut loc pe

data de 3H iulir 3JJH, alegeri ce au ost cauzate de !oicotare alegerilor pre edinte %& deșcătre opoziţie. /onorm /onst. %& aleg. "nticipate tre!uie sa ai!ă loc la cel puţin 5I zile dela dizolvare parlamentului. $n total 1J partide s-au înregistrat pentru participarea la alegerile

parlamentare anticipate0 Part. /omuniştilor din %&, Part. Popular /reşt. 8emocrat, "lianţa@&oldova Noastră”, Part. <i!eral, Part. <i!. 8emocrat din &oldova, Part. 8emocrat din&oldova, Part. Naţional <i!eral, Partidul ocial 8emocrat, &işcarea "cţiunea :uropeană,Part :cologist "lianţa 7erde. 8intre acestea Part. Naţional <i!eral şi &işcarea "cţiunea:uropeană s-au retras din competiţia electorală înainte de data alegerilor.

<a moment actual in %& sunt 4E de partide0Principalele partide de dreapta şi centru-dreapta0P<8&, P<, PP/8, Part. Naţional <i!eral, Part."cţiunea democratică,8e stînga şi centru-stînga0P. /omuniştilor din &oldova, P8, P ocialiştilor din %&, P. ocial-8emocratic din

&., P. Popular din &.

31



2%.Rolul socializării în formarea noului sistem de !alori.

Pro!lema relaţiilor dintre om şi societate este oarte complicată. +mul trăieşte însocietate, dar societatea este constituită din indivizi şi iecare din ei au o inluenţă asuprasocietăţii. ocializarea politică este un proces de însuşire de către personalitate a e6perienţeisociale şi politice, acumulate de societate şi concentrate în tradiţiile culturale, în normelecomportamentului politic. +!iectivul socializării politice prevede amiliarizarea mem!rilor

societăţii cu cele mai generale noţiuni reeritor la lumea politicului, la enomenul puterii, lainstituţiile politice, la cei care iau decizii, ela!orează legi, precum şi la cei chemaţi sărăspundă pentru realizarea şi eicienţa legilor. :senţa socializării politice constă în însuşireade către iecare persoană a unui sistem de cunoştinţe, norme şi valori, care îi vor permite săactiveze în calitate de mem!ru egal, util şi responsa!il al societăţii. +ocializarea politică esteun proces comple6 şi plasat în timp, nici un cetăţean pe parcursul vieţii sale nu este socializatde un singur actor sau de o instituţie social-politică, etapele socializării se desăşoară înuncţie de rol, statut, vîrstă şi de speciicul instituţiilor de socializare, un rol deose!it revineamiliei, instituţiilor de instruire, semenilor, mass-media, evenimentelor politice. )actorii

socializării0- familia, în amilie se pune !aza categoriilor spirituale şi celor politice, cum ar i !inele şi răul, egalitatea, li!ertatea, dreptatea, patria, guvernul, partidul. 7iaţa ademonstrat că direct sau indirect amilia 9oacă un rol esenţial în opţiunea individuluicu privire la ailierea lui la o anumită mişcare politică, grup sau partid.

- instituţiile instructi!/educaţionale, în toate etapele dezvoltării umane şcoala a ostrecunoscută ca un actor deose!it în ormarea cetăţenilor. )iecare ţară are speciiculsău în acest domeniu de e6emplu în " cadrele didactice evită să discute în clasăchestiuni controversate, dar îi educă pe elevi în spiritul acceptării şi su!ordonării

autorităţilor politice alese în mod democrat. $n unele state instituţiile de învăţămîntau tradiţiile lor speciice care le olosesc în mod direct la socializarea politică,acestea sunt0 rostirea 9urămîntului de credinţă, înălţarea şi co!orîrea drapelului ţării,intonarea imnului de stat sau a cîntecelor patriotice.

- socializarea politică cu concursul semenilor' semenii reprezintă un !un actor şie6emplu de socializare politică de-a lungul vieţii, o anumită inluenţă în mod

particular o are şeul, directorul, patronul.- mass/media, care ne oeră zilnic un lu6 continuu de mesa9e politice ce includ

inormaţii din toate serele vieţii sociale. copul mass-media este de a prezenta înmăsura posi!ilităţilor, cît mai veridic şi corect, cele întîmplate.

- e!enimente politice' inluenţează enorm conştiinţa umană. $n unele cazurievenimentele politice lovesc dureros, inuman, agresiv şi necivilizat pe unii cetăţeni,schim!îndu-le pentru totdeauna conceptul şi aici apare trauma psihologică Ade e6. ceideportaţi în i!eria, cei denunţaţiC, evenimentele politice pot să producă schim!ăriesenţiale în conştiinţa socială atît în sens pozitiv cît şi negativ.

33



2,.octrine şi ideologii. :oţiuni generale. Rolul şi clasificarea lor.

;deologia este o parte componentă a politicii şi 9oacă un rol deose!it în viaţa societăţii. :adetermină conţinutul, scopurile şi uncţia socială a politicii. ;deologia ca noţiune estedeinitivată ca o totalitate de idei, concepte ilozoice, morale, religioase care relectăinteresele şi aspiraţiile diverselor categorii de oameni, determinate de condiţiile vieţiimateriale. Pro!lema organizării şi conducerii societăţii i-a preocupat pe oamenii politici din

cele mai vechi timpuri. %eprezentanţii iecărui curent considerau că proiectul lor era cel meireuşit şi ei punctează adevărata cale care tre!uie s-o urmeze întreaga societate. Proiectele lor

prezentau o totalitate de idei, teze, concepte sistematizate, logice şi coerente care relectauviaţa socială în tot ansam!lul ei0 evoluţia statului, a regimurilor politice, a partidelor şiorganizaţiilor social-politice, poziţia unor clase, grupuri şi categorii sociale, interesele şiidealurile cărora le apără. 8octrinele politice pot i clasiicate după caracterul lor drept

progresiste, revoluţionare sau conservatoare, reacţionare B ele toate 9oacă un rol important încadrul comunităţii şi pot contri!ui ie la accelerarea ritmului de dezvoltare a societăţii, ie laîncetinirea dezvoltării. $n lumea contemporană doctrinele politice sînt împărţite în două mari

categorii. Prima B doctrine politice ce presupun organizarea şi conducerea democratică asocietăţii, pe !aza statului de drept. " doua B organizarea şi conducerea societăţii în moddictatorial, avînd la !ază statul totalitar cu toate particularităţile lui. $n categoria doctrinelorce au la !ază statul de drept sînt incluse0

- doctrinele politice li!erale şi neoli!erale2- doctrinele politice conservatoare şi neoconservatoare2- doctrinele politice social-democratice2- doctrina politică creştin-democrată2- doctrina politică tehnocrată.

8in a doua categorie ac parte0- doctrina politică ascistă2- doctrina politică comunistă de tip mar6ist-leninist2- doctrinele politice rasiste, elitiste, militariste.

Tehnocraţia reprezintă o doctrină politică AteorieC care preconizează organizarea şiconducerea societăţii pe !aze raţionale, ştiinţiice. Tehnocraţia ca teorie politică a ostintrodusă în circuitul ştiinţiic la începutul perioadei inter!elice de către politologul ?illiammith. $n prezent, doctrina tehnocrată susţine necesitatea tehnicizării, computerizării,

inormatizării tuturor proceselor de activitate pe !aza criteriilor de raţionalizare şi eicienţă,iar puterea să nu aparţină actorilor politici Aparlamentului, guvernuluiC, ci oamenilor deştiinţă, specialiştilor, organizatorilor. %eprezentanţii tehnocraţiei susţin ideea ormării unuistat tehnic iar deciziile vor i adoptate cu a9utorul tehnicii pe !aze ştiinţiice în intereseletuturor, astel poate i înlăturată orice dominaţie politică. Transormarea statului politic înunul tehnocrat nu se va ace printr-o revoluţie socială sau politică, ci va i o trecere lentă cuaplicarea tehnicilor ştiinţiice la toate nivelurile de conducere socială.

34



2. Raportul dintre stat si societate civila.

Statul si societatea civilă sunt două componente ale unui intreg, care permanentse completează reciproc. Conlucrarea e multilaterală. De exemplu, instituţiilesoceităţii civile se adresează statului cu anumite iniţiative, interese, cerinţe,doleanţe, plîngeri. Statul la rindul sau vine in întimpinare, studiind iniţiativelesocietăţii civile, susţinîndu-le pe unele şi respîngîndu-le pe altele, acordîndmijloace materiale, ajutor sub diverse orme, contribuind la dezvoltarea activităţii

diverselor asociaţii, organizaţii, onduri.Societatea civilă se maniestă prin autoinstruire, automobilizare,autoadministrare, autoinanţare şi alte tipuri de activităţi de sinestătătoare. !a sedeosebeşte de stat, de societatea politică a partidelor, organizaţiilor politice şi apublicului politic, de societatea economică ormată de organizaţii de producere şidistribuire. "u se opune nici statului deoarece principala sarcina a lui esteelaborarea strategiei, determinarea si argumentare prioritatilor, ritmului sipropor iilor de dezvoltare a serelor economice si sociale ale societatii, stimulareaț activită ii de bineacere si apararea drepturilor si propritatii personale aț

cetă enilor, apararea #otarelor si a ordinii publice interne.ț $ntro societate democratica libera, societatea civila nu poate sa se plaseze inopoziţie de principiu aţă de stat. Dimpotrivă, ea devine un undament stabil alregimului politic.

% condiţie importantă în existenţa şi activitatea societăţii civile este actorulproprietăţii, care presupune ca iecare memb ru al societăţii să ie proprietar , sadispună de dreptul de a olosi proprietatea după cum consideră de cuviinţă.

$n scopul coordonării activităţii de stat cu unele ormaţiuni ale societăţiicivile, in perioada de tranziţie au ost organizate unele comisii consultative pentru

soluţionarea c#estiunilor de interes comun.&olul statului, care a ost stabil pe parcursul a mai multor secole, la etapacontemporană se sc#imbă tot mai mult, sub inluenţa enomenelor sociale cauzatede progresul te#nico-ştiinţiic, integrare, modernizare, globalizare in avoareacreşterii rolului si importanţei societăţii civile.% analiză a relaţiilor socetăţii civile cu dieriti agenti din sectorul social, economicsi politic oera posibilitatea de a constata ca la etapa actuala se ormează un nousistem de parteneriat' stat, societatea civila si business.

35



2. Factorii socializării politice. $riza spirituală a societăţii

ocializarea politică este deinitivată în politologie, în mod neunivoc, accentele iind puse pe diverse aspecte de conţinut0

- ocializarea politică este un proces de însuşire de către personalitate a e6perien eițsociale şi politice, acumulate de societate şi concentrate în tradiţiile culturale, înnormele comportamentului politic,

- ocializarea politică reprezintă un proces comple6 de modelare a personalită iițumane în raport cu cerinţele o!iective ale vieţii sociale şi cu relectarea acestora însistemul de valori.

Factorii socializării sunt-1. +ocializarea politică în cadrul familiei. )amilia constituie unul dintre cei maiimportanţi actori de socializare politică, chiar şi ăn amiliile în care nu se discutădirect chestiunile de politică. "dulţii amiliei pot avea un rol important in enomenulsocializării, orientînd copii pe parcursul dezvoltării lor la trăsăturile distinctive decaracter ale personalităţilor, la conduită, ţinută, atitudine.

3. (nstituţiile instructi!/educaţionale şi socializarea politică. $n toate etapeledezvoltării umane, şcoala a ost recunoscută ca un actor deose!it în ormareacetăţenilor devotaţi şu utili societăţii. arcina principală a şcolii este de a desăşura

procesul de cunoaştere a diverselor aspecte ale vieţii societăţii pe o !ază ştiinţiică priintermediul disciplinelor socioumanistice.

4. +ocializarea politică cu concursul semenilor. "tingîng maturitatea, noi toată viaţacontinuăm să im inluenţaţi de anumiţi actori în condiţii dierite de viaţă. emenii

reprezintă un !un actor şi e6emplu de socializare politică de-a lungul întregii vieţi. :i pot i prietenii, colegii de şcoala, de serviciu. + anumită inluenţă asupra viziunii politice a individului o are in mod particular şeul, directorul, comandantul etc.

5. +ocializarea politică prin mass/media. Paralel cu actorii de socializare directă Bamilia, şcoala, semenii B în cadrul contactelor sociale mai sunt si alti actori carecontri!uie la socializarea politică a individului, insa in mod indirect, ata a avea contactnemi9locit cu su!iectul. nul dintre aceştia este mass-media, care ne oeră zilnic unlu6 continuu de mesa9e politice ce includ inormaţii din toate serele vieţii sociale.

I. +ocializarea politică prin e!enimentele politice. + inluenţă deose!it de puternicăare inormaţia venită direct din lumea politică. :venementele politice pot sa producăschim!ări esenţiale în conţtiinţa socială atît în sens pozitiv cît şi în sens negativ. 8eaceea, actorul politic constituie o modalitate deose!ită în socializarea individului,11.JH.3JJ1 " B stoparea enomenului social negativ cum este terorismul.

<a etapa actuală oamenii se conruntă cu mai multe pro!leme. na dintre ele este @crizaspirituală”. )enomenul care circula şi era cunoscut su! denumiri dierite, in ond esenţa luiera aceeaşi B pierderea sensului vieţii, a apărut la inc. e6. F;F.

;mposi!ilitatea revenirii rapide la sensul vieţii din cauza necorespunderii sistemului devalori si tradiţii, lipsa de cultură şi cunoţtinţe ce ar i contri!uit la alegerea unei căi noi, în

perioada nesta!ilă de tranziţie au condus la pasivitatea şi neîncrederea în ziua de miine. Prinaceasta se e6plică patologia sociala ce a cuprins societatea . criminalitatea, alcoolismul,indierenţa, narcomania, suicidul etc./u toate că sensul vieţii e uni pentru iecare, totusi sunt unele elemente prin intermediulcărora se poate ace ca viaţa să ai!ă sens. Pentru aceasta tre!uie sa im conţtienţi de următoriiactori0 ce dăm noi vieţii B in sensul muncii creative, ce luăm noi de la ea B trăiri, valori, caree poziţia aţă de destin, în cazul în care nu suntem in stare sal schim!am.

3I



24. Functiile' structure si cerintele fata de partid.

;ncepind cu a doua 9umatate a sec. FF nici un partid practic nu este constituit din mem!riiunei singure categorii sociale. ;n prezen, toate partidele se străduiesc in maura posi!ilită ilorțsa unească in rindurile sale reprezentan i de la toate grupurile si paturile sociale.ț5lementele structurale ale partidului sunt-<iderul partidului Apre edinteleCș/ongresul B organul suprem

tatul ma9or B îndepline te rolul de conducereș"paratul sta!il !irocratic B e6ecutor al deciziilor grupului de conducere Aal statului ma9orC&ilitanţi sau mem!rii activi ai partidului ce nu ac parte din rindul !irocraţiei"derenţi sau mem!ri pasivi ai partidului care participa intro măsura neînsemnata in viata

partiduluiimpatizanţi care su sunt mem!ri de partid, sar ii votează si ii susţin la alegeri$erinţele generale faţă de un partid politic-Partidul e6istă nu pentru a deveni lider, ci pentru a realiza prin poziţia de lider valorile celemai importante pentru societate,

Partidul nu tre!uie sa permită ca interesele conducerii e vor sa predomine ata de cele alemem!rilor de rind,Partidul tre!uie sa dispună de capacitatea de a genera idei noi, ara idei noi B degenereazăPartidul tre!uie sa ie le6i!il in condi iile pluralismului sa poata sa-si schim!e tructura sa sețautoperectionezePartidul tre!uie sa ie capa!il ca sa simtă la timp momentul politic oportun. 8aca acceptacompromisul inainte de termen, pierde daca intirzie de asemenea pierde+ conditie de principiu in activitatea partidului e riceperea de ai selecta de ai plamadi de aievidentia din rindurile sale pe viitorii oameni de sta, personalitati Apresedinti, premieri,

parlamentari, lideriC)uncţiile partidului sunt0

1. %eprezentarea intereselor grupurilor şi păturilor sociale,3. <upta pentru cucerirea puterii de stat, menţinerea şi consolidarea conducerii politice,4. #estiunea directă a puterii politice,5. :la!orarea şi realizarea cursului politicI. ;deologicăK. +rganizatorică.

E. 8e integrareG. Participarea la competiţia electoralăH. "ctivitate la instaurarea principiilor democratice1J."sigurarea relaţiilor între mase şi structurile de stat, includere cetăţenilor în activitatea

instituţiilor politice.

3K



20. Functiile culturii politice

/ultura politică este totalitatea de stereotipuri ale conştiinţei şi comportamentului politic, /ultura politică constituie o parte componentă a culturii general-umane a societăţii şis-a ormat pe parcursul istoriei, îndeplinînd în cadrul societăţii diverse uncţii0

1. Funcţia normati!ă, prin care cultura politică determină şi prescrie norme decomportament şi de activitate politică, conturează anumite tipare de relaţii întreindivizi şi grupuri sociale cu statul. 8e asemenea inluenţează şi procesul de

adoptare a deciziilor politice. "ceste inluenţe se realizează prin cunoştinţe, valori principii şi orientări politice caracteristice unui anumit nivel de cultură politică.

3. Funcţie de identificare' prin care cultura politică creează persoanelor sentimentulde apartenenţă la o anumită societate, ţară, grup social. 8acă unc ia de identiicareța culturii politice nu se îndepline te, atunci persoana nu-şi găseşte locul întru-unșgrup social anumit. "stel iind nemulţumit de deciziile şi evenimentele politice,

pot să manieste destul de agresiv sau să dorească o guvernare autoritară.4. Funcţia educati!ă' prin care cultura politică contri!uie la dezvoltare intelectuală a

personalităţii, la ormarea interesului acestuia pentru politica şi la ela!orarea

anumitor directive pentru viaţa sociopolitică, la asimilarea ormelor şi valorilor politice.5. Funcţia integrati!ă' prin această uncţie cultura politică contri!uie la

conştientizarea de către populaţie a esenţei sale de popor unitar, la înţelegerearolului său în istorie, la transmiterea e6perienţei sale politice. $n acelaş timp cultura

politică poate cauza dezintegrarea unui popor, dacă lipsesc undamente care potintegra straturi şi pături diverse ale acestui popor. $n condiţiile actuale in %&uncţia dată are rolul de a asigura echili!rarea intereselor grupurilor diverse de

populaţie, ceea ce ar asigura coe6istenţa lor în cadrul unui sistem politic, păstrarea

unităţii statale şi a corelaţiilor din societate, în ansam!lu.I. Funcţia de socializare' $n procesul de asimilare a culturii politice, omul însuşeştemi9loace şi de6terităţi care îi permit să-şi realizeze interesele în sera politică.

K. Funcţia de adaptare' prin care o persoană reuşeşte ă se adapteze la schim!ările dinsera politică, la noi posi!ilităţi şi modele ale realităţii politice.

E. Funcţia cogniti!ă' este uncţia de cunoaştere a realităţii politice, a enomenelor şi proceselor vieţii politice. "ceasta constă în înarmarea su!iecţilor vieţii politice cucunoştinţele necesare pentru activitatea politică, pentru asigurarea continuită iițistorice, pentru acumularea şi transmiterea e6perienţei de la o generaţie la alta.

G. Funcţia comunicati!ă' /ultura politică asigură cola!orarea dintre instituţiile puterii şi alţi su!iecţi în !aza adoptării de către ace tia a valorilor comune şi așutilizării sim!olurilor generale şi a sim!olurilor politice .

3E



3. $onstituirea sistemului politic in Repu"lica #oldo!a.

&oldova în prezent este repu!lică parlamentară. Puterea de stat este determinată de /onstituţia adoptată deParlament la 3H iulie 1HH5 şi completată la 1H iulie 1HHK şi I iulie 3JJJ. $n conormitate cu prevederile/onstituţiei, %epu!lica &oldova este stat de drept democratic, în care demnitatea omului, drepturile şili!ertăţile lui, dezvoltarea li!eră a personalităţii, dreptatea şi pluralismul politic sunt cele mai înalte valori şiacestea se garantează. Prevederile constituţionale cu privire la drepturile şi li!ertăţile omului în &oldova setratează şi se aplică în conormitatea cu prevederile 8eclaraţiei &ondiale ale 8repturilor +mului şi altetratate la care ace parte &oldova. $n cazul e6istenţei unor necorespunderi între acorduri internaţionale cu

privire la drepturile omului la care ace parte &oldova cu legislaţia internă, valoarea au normeinternaţionale. $n conormitate cu prevederile constituţionale, democraţia în &oldova uncţionează în !aza principiilor pluralismului politic, care nu poate i compati!ile cu dictatura şi totalitarismul. Nici una dinideologii nu poate i instalată în calitate de ideologia oicială de stat.

$n %epu!lica &oldova, puterea legislativă, e6ecutivă şi 9udecătorească sînt separate şi cola!orează îne6ercitarea prerogativelor ce le revin potrivit prevederilor /onstituţiei. /onstituţia %epu!licii &oldova este<egea ei upremă. Nici o lege şi niciun alt act 9uridic care contravine prevederilor /onstituţiei nu are putere

9uridică. %epu!lica &oldova se o!ligă să respecte /arta +rganizaţiei Naţiunilor nite şi tratatele la care ace parte, să-şi !azeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptuluiinternaţional. ;ntrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare /onstituţiei va tre!ui

precedată de o revizuire a acesteia.

+dată cu o!ţinerea independenţei şi a suveranităţii, %epu!lica &oldova a ost pusă în aţa unor cerinţeimperative şi de mare necesitate de a întreprinde, într-un mod radical, reormări în sistemul său nou creat înscopul de a crea un stat prosper şi democrat după un model occidental. $nsă, acest scop nu a ost atins nici

pînă în prezent, deoarece crearea instituţiilor democratice a ost tergiversată şi ineicient eectuată, înrezultatul căreia nu s-a putut realiza nici !una uncţionare a sistemului politic şi nici a celui economic din%epu!lica &oldova. $n acest conte6t, potrivit sociologului (ulgaru &., uncţia ne apare ca un atri!ut Asau uncomple6 de proprietăţiC esenţial al unui sistem Asau su!sistemC, care se e6ercită în condiţiile raportăriisistemului la alte sisteme Asau elemente ale acestoraC. )uncţia are rolul de a integra AcoordonaC elementele însistem sau sistemul în conte6t, e6primînd relaţiile de acţiune, prin intermediul cărora se realizează trecereade la potenţă la act în diacronia structural.

%epu!lica &oldova, ca şi celelalte state est-europene din osta niune ovietică, traversează o perioadădiicilă de schim!ări radicale, care cuprind toate serele vieţii şi activităţii. ocietatea moldovenească seconruntă cu o restructurare, în mare măsură contradictorie, dar istoric inevita!ilă. $n viaţa socio-politică seace o trecere de la totalitarism la democraţie. $n poida unor schim!ări cardinale survenite în sera politică,societatea noastră continuă să se conrunte cu o serie de pro!leme stringente0 sărăcia economică, criza deidentitate, mizeria socială şi nu în ultimul rînd cu o guvernare ineicientă care a adus ţara în pragul crizei

politice.

$n %epu!lica &oldova imediat după 1HH1, s-a instaurat un regim politic democratic. 8ar el este departe încăde caracteristicile unei democraţii consolidate.$n locul unei societăţi moderne, li!ere şi dezvoltate, noi @construim o societate de supravieţuire, cu un sistem

politic de vitrină”, care în principiu posedă toate instituţiile unui regim democratic, dar nu le oloseşte decîtminimal iar uneori deloc.%eorganizarea sistemului politic cu scopul democratizării societăţii, crearea statului de drept şi a societăţiicivile, putem considera ca un progres pentru societatea noastră. Pe alocuri această reorganizare a devenit orealitate, undeva însă, a rămas doar o iluzie.8esăşurarea procesului de reormare început în repu!lică, a demonstrat oamenilor că ei pot să se !izuiedoar pe puterile lor proprii în rezolvarea pro!lemelor, iindcă instituţiile politice sunt eiciente doar pentruelita politică moldovenească care nu întreprinde aproape nimic în olosul societăţii, activînd doar pentru

interesele personale.+ paralizie al societăţii noastre sunt neadevărurile care stau la originea incompetenţei politice aguvernanţilor din %epu!lica &oldova. ;gnorarea constantă a adevărului, scoaterea lui în aara spaţiului

3G



pu!lic constituie un deect serios al culturii politice. ;mmanuel >ant susţinea că @puterea e6terioară care îllipseşte pe om de li!ertatea de a-şi comunica gîndurile în pu!lic, îl lipseşte în acelaşi timp de li!ertatea de agîndi”. &otivul @tăcerii” moldovenilor este anume su!dezvoltarea culturii politice şi comunicative,caracteristică multor societăţi post-totalitare.+ altă limită a culturii politice şi a societăţii civile este dată de aptul că o mare parte a populaţiei nu esteconştientă de drepturile, li!ertăţile şi o!ligaţiile politice şi nu are o cunoaştere elementară a datelorconstituţionale undamentale.Pînă acum, în societate persistă ideea precum că oamenii simpli nu pricep în politică şi că toate chestiunileurmează să ie rezolvate de către cei din vîrul piramidei puterii. <ipsa unei înalte culturi politice

periclitează optimizarea deciziilor politice şi e6plică spasmul sistemului politic din ţara noastră, iartergiversarea sta!ilirii unei reţele instituţionale pentru implementarea legislaţiei noi, precum şi lipsa unormecanisme uncţionale de com!atere a crizei completează şirul unor aspecte ce relectă incapacitatea elitei

politice.Politică moldovenească are nevoie cu stringenţă de actualizarea termenului de @idee naţională”, înţelegînd

prin aceasta un sistem coerent de idei, principii şi orientări valorice recunoscute de stat şi susţinute de cătrecetăţeni în activitatea social-politică, economică şi spirituală.)iind o ormulă a raţionalizării vieţii sociale, ideea naţională, !ine conturată şi închegată, poate servi pentruîntreaga societate şi pentru individ ca undament solid în activitatea lor. $n acelaşi timp, ideea naţionalăserveşte statului pentru a determina priorităţile dezvoltării societăţii şi a soluţiona pro!lemele ce aecteazăinteresele undamentale ale persoanei şi comuniunilor de oameni la care acesta aparţine, pentru a percepe

logica derulării proceselor social-economice şi politice actuale şi a celor de viitor. $n acest conte6t, eaccepta!ilă opinia cercetătorilor care susţin că ceea ce ar consolida poporul, i-ar insula siguranţă şioptimism, ar putea i ideea comunităţii intereselor tuturor cetăţenilor ţării, indierent de apartenenţa lornaţională şi socială, iar interesul comun constă în ieşirea din criză, în airmarea unui trai decent, în renaştereaşi propăşirea societăţii post-totalitare. Printre priorităţile naţionale tre!uie să igureze şi ideea reîntregiriiţării, coeziunii şi solidarităţii sociale."ceastă situaţie constituie o dovadă ce demonstrează necesitatea conştientizării conţinutului şi e6istenţeiculturii politice a unei societăţi, atît din punct de vedere ştiinţiic, cît din cel al practicii social-politice. Nu se

poate o!ţine succes în procesul transormărilor politice şi economice, ără a cunoaşte tendinţele şi aspiraţiile poporului. "ltel spus, principalul element de care depinde caracterul procesului de tranziţie şi transormareîn ţara noastră, după opinia noastră undamentată ştiinţiic, îl constituie actorul socio-cultural.

3H

Raspunsuri Popescu Politologie

Documents

Transcript of Raspunsuri Popescu Politologie