Politologie carte

288
CUPRINS CUVÂNT ÎNAINTE 5 I. POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU 9 1. Ce este politologia? 9 2. ConotaŃii ale conceptului de politică 14 3. O definire praxiologică a politicii 19 4. Puterea 27 5. Autoritatea 36 6. FuncŃiile politologiei 41 II. METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE 45 1. Tipuri de cercetare în politologie 45 2. Sursele si metodele cercetărilor în politologie 48 3. Programul cercetării în politologie 59 III. AGENłII ACłIUNII POLITICE 63 1. Conceptul de agent (forŃă) politic 63 2. Clasificarea agenŃilor politici 66 3. NoŃiunea de conduită politică 67 4. Organizarea subiectivităŃii agenŃilor politici 68 5. Latura direcŃională a subiectivităŃii agenŃilor politici 68 6. Latura dinamogen - energetică a subiectivităŃii politice 76 7. Atitudinile si voinŃa politică 80 IV. RESURSELE SI INSTRUMENTELE ACTIUNII POLITICE 85 1. NoŃiunile de resurse si instrumente politice 85 2. Caracterul istoric si partizan al mijloacelor politice 86 3. Mijloacele contemporane ale acŃiunii politice 87 4. RepartiŃia mijloacelor acŃiunii politice în societate 99 5. Conceptul de tactică în contextul integrării mijloacelor politice în acŃiune 100 a) Conceptul de tactică 100 b) Pricipii ale eficienŃei tacticii agenŃilor politici 101 V. OBIECTUL ACTIUNII POLITICE 103 1. NoŃiunea de obiect al acŃiunii politice 103 2. Obiectul acŃiunii politice în literatura politologică 103 3. Obiectul acŃiunii politice, dintr-o perspectivă praxiologică 106 276 VI. CADRUL SAU SITUAłIA DE DESFĂSURARE A ACłIUNII POLITICE 109 1. SituaŃia socială si situaŃia politică 109 2. Structura situaŃiei acŃiunii politice 110 3. CondiŃionarea geografică a acŃiunii politice 112 4. CondiŃionarea demografică a acŃiunii politice 116 VII. PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALISTĂ ÎN STIINłA POLITICII 121 1. Sistemul politic si funcŃiile sale 121 2. Regimurile politice 129 VIII. PRINCIPALII AGENłI AI SISTEMELOR DE ACłIUNI POLITICE CONTEMPORANE 133 A. PARTIDELE POLITICE 133 1. NoŃiunea de partid politic 133 2. Originea partidelor politice 138 3. Diversitatea partidelor si clasificarea lor 142 4. FuncŃiile partidelor politice 148 5. Numărul si sistemele de partide 150 a) Factorii care determină numărul de partide 150 b) Sistemele bipartidiste si multipartidiste 152

description

carte

Transcript of Politologie carte

Page 1: Politologie carte

CUPRINSCUVÂNT ÎNAINTE 5I. POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU 91. Ce este politologia? 92. ConotaŃii ale conceptului de politică 143. O definire praxiologică a politicii 194. Puterea 275. Autoritatea 366. FuncŃiile politologiei 41II. METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE 451. Tipuri de cercetare în politologie 452. Sursele si metodele cercetărilor în politologie 483. Programul cercetării în politologie 59III. AGENłII ACłIUNII POLITICE 631. Conceptul de agent (forŃă) politic 632. Clasificarea agenŃilor politici 663. NoŃiunea de conduită politică 674. Organizarea subiectivităŃii agenŃilor politici 685. Latura direcŃională a subiectivităŃii agenŃilor politici 686. Latura dinamogen - energetică a subiectivităŃii politice 767. Atitudinile si voinŃa politică 80IV. RESURSELE SI INSTRUMENTELE ACTIUNII POLITICE 851. NoŃiunile de resurse si instrumente politice 852. Caracterul istoric si partizan al mijloacelor politice 863. Mijloacele contemporane ale acŃiunii politice 874. RepartiŃia mijloacelor acŃiunii politice în societate 995. Conceptul de tactică în contextul integrării mijloacelor politiceîn acŃiune 100a) Conceptul de tactică 100b) Pricipii ale eficienŃei tacticii agenŃilor politici 101V. OBIECTUL ACTIUNII POLITICE 1031. NoŃiunea de obiect al acŃiunii politice 1032. Obiectul acŃiunii politice în literatura politologică 1033. Obiectul acŃiunii politice, dintr-o perspectivă praxiologică 106276VI. CADRUL SAU SITUAłIA DE DESFĂSURARE A ACłIUNII POLITICE 1091. SituaŃia socială si situaŃia politică 1092. Structura situaŃiei acŃiunii politice 1103. CondiŃionarea geografică a acŃiunii politice 1124. CondiŃionarea demografică a acŃiunii politice 116VII. PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALISTĂ ÎN STIINłA POLITICII 1211. Sistemul politic si funcŃiile sale 1212. Regimurile politice 129VIII. PRINCIPALII AGENłI AI SISTEMELOR DE ACłIUNI POLITICECONTEMPORANE 133A. PARTIDELE POLITICE 1331. NoŃiunea de partid politic 1332. Originea partidelor politice 1383. Diversitatea partidelor si clasificarea lor 1424. FuncŃiile partidelor politice 1485. Numărul si sistemele de partide 150a) Factorii care determină numărul de partide 150b) Sistemele bipartidiste si multipartidiste 152c) Sistemele monopartidiste 154B. GRUPURILE DE PRESIUNE - COMPONENTE ALESISTEMELOR POLITICE CONTEMPORANE 1571. Rolul grupurilor de presiune; modelul societăŃii poliarhice 1592. Mijloacele folosite de grupurile de presiune pentru realizareascopurilor 161C. STATUL - INSTITUTIE A PUTERII 1641. Caracterizarea generală a statului 1642. Suveranitatea si independenŃa statului 1793. Legitimitatea statului si tipurile de state 191

Page 2: Politologie carte

4. Tipuri de investire a personalului guvernant; parlamentul 2025. Statul, puterea politică si sistemul juridic 205D. ELITELE, LIDERII, MASELE POPULARE - AGENłI AIPRACTICII POLITICE 2121. Elitele politice si personalităŃile 2132. Masele populare 217IX. REPREZENTAREA SI ALEGERILE ÎN SISTEMELEDEMOCRATICE 2211. Alegerile 2212. Alegerile si selecŃia candidaŃilor 2233. Tipuri de sisteme electorale 225277X. CULTURA POLITICĂ 2331. Ce este cultura politică? 2332. Diversitatea culturilor politice 2393. Ideologiile, componente vectoriale si dinamogene aleculturii politice 2424. Socializarea si aculturaŃia politice 245XI. SCHIMBAREA SI MODERNIZAREA POLITICĂ 2511. Schimbare socială si dezvoltare politică 2512. Miscările sociale si cadrul legal 255A. Miscările protestatare 256B. Miscările reformatoare 256C. Miscările revoluŃionare 257D. Miscările regresive 259E. Miscările utopice 2593. Sistemul juridic - factor de influenŃare a dezvoltării sociale 2604. Problema dezvoltării politice a statelor aflate în tranziŃie 261The author's note 265Note de l'auteur 267BIBLIOGRAFIE 269CUPRINS 275

I. POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU1. Ce este politologia?Politologia are ca obiect de cercetare viaŃa politică, propunându-sisă studieze si să explice natura si esenŃa politicului, geneza si dinamica lui,locul si funcŃiile politicii în colectivităŃile umane. Scopul politologilor este acelade a desprinde legile vieŃii politice, de a explica mecanismul de funcŃionare apoliticului, cauzele care determină schimbările sistemelor politice pentru agăsi metode, căi, direcŃii de acŃiune în sensul sporirii eficienŃei practicii politiceatât la scara societăŃii globale, cât si la nivelul subunităŃilor acesteia, aperfecŃionării conducerii societăŃii, a creării unei ordini sociale care să-imulŃumească pe cât mai mulŃi oameni.Primele idei, explicaŃii referitoare la fenomenele politice au apărutodată cu statul si dreptul, cu raporturile dintre conducători si condusi. Laînceput, în cadrul ordinii sociojuridice de tip sclavagist, astfel de cunostinŃeerau fragmentare si înglobate în scrieri cu caracter religios, literar, filosofic,istoric, etc. Începând cu Herodot, Platon si Aristotel o serie de gânditori si-aufocalizat reflecŃiile si căutările asupra puterii politice si, în special, asuprastatului, crescând de la un secol la altul gradul de specializare a cunoasterii sia cercetărilor. Ca stiinŃă socială pozitivă, cu un corp de explicaŃii, legi, ipoteze,tehnici de testare a adevărurilor specifice, cu un limbaj specializat, cu Ńintepragmatice evidente, politologia s-a dezvoltat în ultima jumătate de secol.Termenul de politologie, provenit din cuvintele grecesti ’’polis’’ = cetate, statsi ’’logos’’ = stiinŃă, se pare că a fost introdus prin deceniul al VI-lea alsecolului XX de către germanul Eugen Fischer Bailing si francezul AndréThérive pentru a folosi un sinonim al expresiei “stiinŃă a politicii”, cu sensul destiinŃă despre stat, despre guvernarea colectivităŃilor umane, despreexercitarea puterii pentru a crea o ordine socioeconomică cât mai bineadaptată nevoilor si aspiraŃiilor oamenilor.Preluând si valorificând, în tot mai mare măsură, metodele siprocedeele de cercetare care au dat bune rezultate în sociologie, psihologie,pedagogie, cibernetică sau teoria comunicării, politologia a devenit o reflecŃie

Page 3: Politologie carte

sistematică, esenŃializată si coerentă asupra organizării politice a societăŃilorcontemporane, lăsându-si concluziile expuse oricând spre a fi testate subaspectul valorii lor de adevăr si de utilitate. În acest fel investigaŃiile dindomeniul politologiei au condus la extinderea volumului de informaŃii veridicereferitoare la puterea politică, instituŃiile politice, agenŃii politici si practicile lor,relaŃiile politice, societatea civilă în raport cu societatea politică si cu elitelepolitice, valorile si cultura politice, tipurile de regimuri si tehnicile deguvernare, dezvoltarea si progresul politice, tradiŃia si modernitatea înfuncŃionarea sistemelor politice etc. Prin urmare, politologia oferă astăzi uncuantum de informaŃii stiinŃifice utile perfecŃionării activităŃilor de guvernare,INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII10adâncirii democraŃiei, funcŃionării statului de drept prin raportare lastandardele de performanŃe politice existente în democraŃiile avansate,prevenirii si eradicării conflictelor sociale si, nu în ultimul rând, asigurăriiordinii si disciplinei tuturor categoriilor de agenŃi ai practicii socialecorespunzător criteriilor de legitimitate, constituŃionalitate si legalitate.Delimitarea obiectului de studiu al politologiei nu a rămas în afaradisputelor. Acestea au fost marcate de modul în care era definită si înŃeleasăpolitica însăsi. O linie de gândire a considerat politologia ca fiind stiinŃastatului, a guvernării. AderenŃii la acest punct de vedere au fost, în cea maimare parte, juristi. Ei au invocat printre argumente etimologia termenuluipolitologie (polis = stat, cetate). Prin urmare, statul, mecanismele de acŃiuneale organelor statului, menite să creeze ordinea si coeziunea, justiŃia si paceasocială dezirabile, ar trebui să constituie obiectul stiinŃei politice (Aristotel,Bodin, Machiavelli, Montesquieu, Kelsen, M. Djuvara etc.). Dar acestei poziŃii is-au adus critici emanate din caracterul ei restrictiv: ea a limitat politica la unadintre modalităŃile posibile de organizare a societăŃilor umane, întrucât existăsocietăŃi care trăiesc fără stat, dar nici una nu funcŃionează fără politică. Înfond, viaŃa politică a societăŃii are o extindere mult mai mare decât perimetrulactivităŃilor organelor statului.O a doua linie de gândire a considerat că obiectul politologiei îlconstituie exercitarea puterii, respectiv modurile de a o cuceri, a-i realizafuncŃiile, a o conserva, apăra si întări (H. Lasswell, W. Robson, R. Aron, G.Burdeau, M. Duverger, C.J. Friedrich etc.). În acest sens, politologia studiazărelaŃiile dintre guvernanŃi si guvernaŃi, dintre conducători si condusi, modul încare se constituie elitele politice, natura, fundamentele, obiectivele si efecteleputerii în societate. După G. Burdeau, obiectul politologiei constă încunoasterea universului politic care gravitează în jurul puterii politice. Unasemenea punct de vedere se dovedeste a fi prea larg, el tinzând să diluezepolitica în multitudinea de relaŃii sociale. Sub acest aspect putem fi de acordcu M. Hastings, care scria că “puterea nu este caracteristică doar relaŃieipolitice. Ea trimite la alte situaŃii-familie , scoală, întreprindere-unde există, siaici o putere, dar care nu poate fi calificată drept politică”1.Evident, cele două linii de abordare a obiectului stiinŃei politiceau un caracter fie prea restrictiv, fie prea extensiv (facem abstracŃie defaptul că, în numeroase cazuri, autorii si-au propus, în mod deliberat, săabordeze politicul doar dintr-o perspectivă bine conturată reusind astfel sărealizeze contribuŃii preŃioase la dezvoltarea acestei stiinŃe): una constrângenepermis obiectul acŃiunii politice, cealaltă îl diluează sau caută manifestări deviaŃă politică acolo unde ele nu există. Ca reacŃie la aceste situaŃii au apărutpoziŃii intermediare, nuanŃate, de analiză a structurii si dinamicii vieŃii politiceîn toată complexitatea ei. În astfel de analize si căutări demersul inter simultidisciplinar a devenit o necesitate metodologică de care depindeprofunzimea explicaŃiilor privind geneza, structura, funcŃiile, dezvoltarea siperspectivele politicului în societate, legile vieŃii politice, posibilităŃile de1 Michel Hastings, “Abordarea stiinŃei politice”, Institutul European, 2000, p.5POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU11intervenŃie a specialistilor, a guvernanŃilor pentru a ameliora mecanismele defuncŃionare a sistemului politic sau pentru a spori eficienŃa practicii politicecontemporane.Cum obiectul politologiei este o realitate socioumană extrem de

Page 4: Politologie carte

complexă, acesta va fi studiat pe diferite nivele si din unghiuri de vederediferite. Astfel au apărut diferite stiinŃe limitrofe sau stiinŃe politicespecializate, care se preocupă de aprofundarea cunoasterii unei singurecomponente a vieŃii politice sau care prelungesc aria de preocupări alepolitologiei. Procesul de diferenŃiere, de specializare a cunoasterii si cercetăriirealităŃii politice a avut o evoluŃie sinuoasă. Astfel, în SUA, evoluŃia stiinŃelorpolitice a inclus si dreptul constituŃional sau dreptul administrativ. În schimb, înEuropa studierea vieŃii politice a intrat, mai întâi, în aria de preocupări ajuristilor, filosofilor, sociologilor. În FranŃa, de pildă, studiul instituŃiilor politice afost atelat dreptului constituŃional. În ultima jumătate de secol s-au afirmatprogresiv mai multe stiinŃe care studiază elemente ale structurii si dinamiciivieŃii politice:- sociologia politică studiază natura si esenŃa socială a politicului,interacŃiunile acestuia cu celelalte componente (subsisteme ale societăŃii),dovedindu-se a fi o sociologie de ramură care face joncŃiunea între sociologiagenerală si stiinŃa politică; cele două stiinŃe sunt complementare, întrucât auobiectul de cercetare comun dar diferă unghiul de abordare. Politologiaurmăreste să descopere geneza, structura, dinamica vieŃii politice, în timp cesociologia politică pune accentul pe conexiunile sistemului politic cusocietatea;- stiinŃa politicilor publice – ansamblu de preocupări descriptive,explicative si prescriptive privind diferitele aspecte ale guvernării sirezultatelor acesteia. Ca ramură a cunoasterii, disciplina politici publice a luatfiinŃă după al doilea război mondial fiind parte integrantă a eforturilor dereformare a sectorului public în genere. O politică publică vizează treiaspecte conectate între ele: identificarea problemei de rezolvat, stabilireastrategiei si a etapelor de atins pentru rezolvarea problemei prin prismainteresului public si selectarea mijloacelor necesare pornind de la resurseleexistente. Prin urmare, această stiinŃă oferă guvernului repere bineîntemeiate, un ghid de acŃiune pentru soluŃionarea problemelor publice cucare se confruntă. Fiind o sursă de inspiraŃie pentru deciziile funcŃionarilorguvernamentali, stiinŃa politicilor publice reprezintă, în democraŃiilecontemporane, o sansă sporită pentru cetăŃeni de a-si exercita controlulasupra guvernanŃilor.- stasiologia–stiinŃa partidelor politice; ea îsi propune să studiezeapariŃia, evoluŃia, funcŃiile si perspectivele partidelor politice, fiind preocupatăsi de sistemele mono, bi si multipartidiste, de raporturile dintre acestea siorganismul statal sau celelalte instituŃii politice;- polemologia – stiinŃa despre războaie si arta de a le preveni;- irenologia – stiinŃa păcii, a construirii si menŃinerii acesteia;- statologia–stiinŃa despre stat; ea studiază apariŃia, dezvoltarea,funcŃiile si perspectivele istorice ale statului ca principal agent politic,INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII12evidenŃiind tipurile de state, de regimuri politice si mecanismele de creare aordinii sociale dezirabile;- stiinŃa comportamentului electoral;- psihologia politică - ramură a psihologiei sociale care studiazămanifestările psihice ale conduitei agenŃilor politici;- stiinŃa relaŃiilor politice internaŃionale;- filosofia politică – ramură a filosofiei care abordează politicul carealitate socială globală din perspectiva importanŃei sale pentru om, asemnificaŃiilor sale axiologice. De pe poziŃia unei concepŃii generale despreom, societate si istorie, filosofia politică abordează valorile politice, culturapolitică, progresul politic, criteriile de eficienŃă ale practicii politice globale,perspectivele îndepărtate ale omului si politicii, constituindu-se într-oconstiinŃă critică, lucidă, cu funcŃii metodologice pentru stiinŃele politice;- antropologia politică, ca ramură a antropologiei sociale, studiazăcomparativ societăŃile arhaice, primitive, nonpolitice si pe cele în care, treptat,politicul a luat fiinŃă, cele politizate – fapt care a condus la o mai bunăînŃelegere a genezei, structurii si dezvoltării politicului. Astăzi, cercetările deantropologie politică sunt extinse asupra sistemelor, regimurilor politice,direcŃiilor de evoluŃie a politicului din societăŃile actuale si de viitor;

Page 5: Politologie carte

- stiinŃa administraŃiei – studiază activitatea organelor administraŃieicentrale si locale cu scopul de a formula principii de organizare raŃională sieficientă a acestora, de a stabili metodele si procedeele de perfecŃionare ainstituŃiilor administrative;- geopolitica – stiinŃa conexiunilor dintre politică si geografie;- istoria politică – cercetează evoluŃia politicului în istoria societăŃii,fie la o colectivitate, fie la un popor, fie la nivelul unei arii culturale, geograficesau chiar la nivel mondial;- istoria doctrinelor politice, s.a.Pentru că aceste stiinŃe reflectă un domeniu extrem de complex, dediversificat si dinamic, cu componente calitativ distincte, dar în ansamblul luifiind guvernat de aceleasi legi si definit prin caracteristici generale, valabilepentru elementele sale constitutive, trebuie subliniat faptul că între stiinŃele demai sus există conexiuni, suprapuneri de conŃinut, continuităŃi, dependenŃereciproce. De aceea, luate împreună, compun sistemul stiinŃelor politice.În ansamblul acestui sistem, politologia are o arie problematică sitematică ce vizează:−structura si esenŃa politicului;−agenŃii politici si practica lor socială;−resursele, mijloacele si programele politice;−societatea civilă, agenŃii politici si puterea politică;−statul si societatea politică; regimurile politice;−tipuri de mecanisme politice contemporane si rolulideologiilor;−comportamentele politice si formarea elitei politice; menireaacesteia;−interacŃiunile sistemului politic naŃional cu mediul internaŃional;POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU13−probleme ale dezvoltării si progresului politic, etc.Desigur, sfera de preocupări si de soluŃii ale politologiei a fostdependentă de epocă, de aria culturală de provenienŃă a autorului, depersonalitatea acestuia. Astfel, în 1957, autorii Reinhard Bendix si SeymourMartin Lipset abordau în opera lor probleme precum:−birocraŃia si administraŃia publică;−studii comparative de structuri politice si sociale;−sisteme politice naŃionale;−puterea legislativă;−planificarea;−elitele politice si probleme de leadership;−partidele politice;−grupurile de presiune;−factori psihologici si apartenenŃe politice;−opinia publică, propaganda si rolul mijloacelor decomunicare în masă;−politica regimurilor din Ńările subdezvoltate;−modele de politică regională;−stratificarea socială si aderenŃa politică;−campanii electorale si comportamentul electoral.În 1994, Dominique Colas încorpora în discursul său o tematică nufoarte diferită: partidele politice, alegerile, luarea deciziilor politice, elitelepolitice (clasa politică), funcŃionarea administraŃiei, statul ca instituŃiefundamentală a puterii, politicile publice la nivel naŃional (asigurări sociale,învăŃământ, sănătate, cultură), politicile publice la nivel internaŃional,comportamentul politic, relaŃiile politice internaŃionale.Având astfel de preocupări, politologii si-au propus nu numai săcunoască, să explice domeniul politic al vieŃii sociale, ci să desluseascămecanismele care produc polarizarea maselor, tendinŃele dezvoltării politice,să prevadă pentru a putea descoperi soluŃii potrivite la marile probleme pecare le ridică economia, educaŃia, cultura, asistenŃa socială, armata, etc.existente într-o societate. În acest fel, politologia, având funcŃii cognitiv –teoretice, explicative, prospective, valorizatoare, vine să serveascăterapeutica socială, să propună soluŃii si să orienteze evoluŃia vieŃii politice,

Page 6: Politologie carte

perfecŃionarea activităŃii de stat, raŃionalizarea birocraŃiei, sporirea eficienŃeipracticii politice, adaptarea funcŃionării sistemului politic la cerinŃele omului,armonizarea societăŃii politice cu interesele societăŃii civile, funcŃionareacorectă a democraŃiei, mai buna deservire a cetăŃeanului.În prezent, dată fiind cresterea rolului politicului în societate,diversificarea interdependenŃelor dintre practica politică si celelaltecomponente ale sistemului social pe care aceasta le direcŃionează si lereglează, pornind si de la constatarea că toate societăŃile contemporane careau eliminat amatorismul din sfera luării deciziilor politice si au promovat onouă clasă politică alcătuită din oameni competenŃi, din profesionisti aipoliticii, au obŃinut mari performanŃe economico – sociale, în conducerea siINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII14organizarea societăŃii, se poate observa o crestere generalizată aintereselor, atât oficiale cât si neoficiale, pentru dezvoltarea politologiei,pentru promovarea cercetărilor teoretice si empirice asupra faptelor politice,pentru dezvoltarea culturii civice, a culturii politice activ – participative, ca ocondiŃie necesară a adâncirii democraŃiei. Asa se explică proliferareapublicaŃiilor aparŃinătoare acestui domeniu al cunoasterii, crearea înnumeroase Ńări a unor institute de stiinŃe politice, asociaŃii ale politologilor,academii de stiinŃe politice, facultăŃi de profil, organizarea de studii post –universitare, de înalte studii politice, de congrese si sesiuni stiinŃifice, etc. Esteun fapt remarcabil existenŃa în mediul generaŃiilor tinere a unor motivaŃiisporite în sensul de a-si lărgi cultura politico – civică, pentru a-si putea explicafenomenele si sensurile evenimentelor politico – sociale. Toate acesteademonstrează că politologia, în ultimă instanŃă, îsi subordonează funcŃiile siîntreaga ei menire unor Ńinte pragmatice esenŃiale: perfecŃionarea practicilorde guvernare a societăŃii, astfel încât asteptările societăŃii civile să fie cât maibine satisfăcute, si dezvoltarea culturii politice – civice specifică democraŃiei.2. ConotaŃii ale conceptului de politicăÎn istoria teoriilor politice au fost date numeroase definiŃii politicii, aufost scoase în relief variate semnificaŃii si sensuri, conturându-se, în ultimăinstanŃă, poziŃia socială, practică si aderenŃa ideologică a autorului. Ne varămâne, atunci, la latitudine să aruncăm zarurile si să alegem la întâmplareuna din aceste definiŃii? Nu! Nu, pentru că o definiŃie exprimă în modul cel maiconcentrat posibil concepŃia si atitudinea omului de stiinŃă (a politologului)despre sistemul sau procesul definit. O definiŃie a politicii, dacă este logică -adică completă, corectă si adevărată, îsi va putea dezvălui rolul de axă ainvestigaŃiei, de fir călăuzitor în ordonarea ideilor si în formularea discursuluiteoretic - explicativ în sfera politologiei.Fără îndoială că politicii îi pot fi date diferite definiŃii logice (nominală,genetică, structurală, funcŃionalistă etc.) – fapt, nu rareori, evidenŃiat de istoriapolitologiei. Prezintă un interes, înainte de toate, efectuarea unei analizecomparative a numărului imens de semnificaŃii, de conotaŃii atribuitetermenului de politică de- a lungul veacurilor.Încă din Antichitatea greacă termenul de politică era asociat celui de"polis" = cetate, comunitate preocupată de viaŃa ei si desfăsurată pe unanumit teritoriu, direcŃionată în conformitate cu un sens, cu o perspectivăacceptabilă majorităŃii cetăŃenilor. Politica ar îngloba în sfera ei ansamblulactivităŃilor iniŃiate si realizate de stat sau care gravitează în jurul instituŃieistatale, menite să asigure continuitatea, ordinea vieŃii comunitare, binelegeneral, o mai bună satisfacere a trebuinŃelor sociale.Cei mai mulŃi gânditori au conceput politica în calitatea ei deconcepŃie si artă a guvernării oamenilor, a colectivităŃilor umane si statului.Personalitatea, atitudinea faŃă de ordinea socială existentă, adeziuneaPOLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU15gânditorilor, a filosofilor la anumite valori culturale, religioase, filosofice,juridice etc. si-au lăsat amprenta asupra modului de definire, de concepere apoliticului. Astfel, de pildă, Democrit considera că nu există artă mai înaltădecât cea politică; aceasta pentru că utilizează ca instrumente statul si dreptulîn vederea temperării invidiei si dusmăniilor dintre oameni. Arta politică estecea care educă oamenii în spiritul îndatoririlor cetăŃenesti si al respectării

Page 7: Politologie carte

legilor statului. Sofistii înŃelegeau politica drept o activitate de dominare a uneipărŃi a societăŃii de către o altă parte prin utilizarea puterii. Ei sunt primii careau considerat politicul ca o expresie a intereselor unor grupuri sociale, ca omodalitate de exercitare a puterii.Unul dintre cei mai profunzi gânditori ai AntichităŃii eline, care a fostPlaton (vezi lucrările sale "Omul de stat", "Republica", "Legile", "Parmenide"),compara politica cu arta pilotării unei corăbii, cu arta medicului sau apăstorilor care, pe baza cunoasterii perfecte a domeniului lor, reusesc săobŃină rezultatele dorite în cârmuire, în redarea vieŃii pacienŃilor si, respectiv,în păstoritul turmei. Platon a făcut distincŃie între tiranie si politică. Tirania arconsta în arta de a conduce oamenii prin utilizarea forŃei, în timp ce politicaeste arta de a-i conduce pe oameni prin forŃa ideilor, prin mijloace persuasive,utilizând stiinŃa, înŃelepciunea, atrăgându-le consimŃământul. Societateatrebuie guvernată de înŃelepciune; diletanŃii, neiniŃiaŃii nu au ce căuta înpolitică. Politica ar fi, deci, apanajul unei elite, al clasei înŃelepŃilor, alfilosofilor. OpŃiunea profundă a lui Platon a fost pentru politica înŃeleasă caactivitate de conducere a oamenilor pe baza respectării voinŃei lor libere -politica fiind, simultan, o artă si o stiinŃă prin care colectivităŃile umane se lasăconduse în numele unor valori superioare.Elevul lui Platon - Aristotel din Stagira - considera politica, pornindde la înŃelegerea omului ca zoon politikon, ca o activitate de organizare acomunităŃii sociale în întregul ei în care indivizii trebuie să se integreze cacetăŃeni. Politica stabileste constituŃia, configuraŃia statului care urmează sănormeze conduitele cetăŃenilor. Organizarea societăŃii face necesarăactivitatea statală. În acest context, omul este necesarmente o fiinŃă politicăce va fi încadrat într-unul din cele sase tipuri de guvernământ posibile:monarhia, aristocraŃia, timocraŃia, tirania, oligarhia si democraŃia. Aristotel,considerat ca întemeietor al stiinŃei politice, are meritul de a fi intuit ideeaseparării puterilor în stat.Mai târziu, Niccolo Machiavelli va înŃelege prin politică ansamblul deactivităŃi prezente într-o societate prin care se urmăreste cucerirea,exercitarea si menŃinerea puterii de stat. Politica este făcută de toŃi factoriicare pot asigura stabilitatea si eficienŃa puterii de stat, fiind implicat ansamblulmijloacelor care ar putea duce la formarea unui stat italian puternic,centralizat (vezi lucrările sale "Discursuri", "Principele"). După Machiavelli,politica este o activitate autonomă care are principiile si legile sale.În lucrarea sa "Despre spiritul legilor", Montesquieu susŃinea căpolitica este cea care priveste organizarea statului si, îndeosebi,reglementarea raporturilor dintre guvernanŃi si guvernaŃi. AlŃi ideologi airevoluŃiei franceze din 1789 considerau politica în sensul de artă prin careINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII16oamenii vor fi apropiaŃi unii de alŃii spre a-si făuri, prin eforturi comune,fericirea lor mutuală, de "artă" menită să realizeze "binele societăŃii"(Helvétius, d'Holbach etc.) sau ca ansamblu de activităŃi menite să garantezeconservarea drepturilor omului (Condorcet), întărirea spiritului civic.La noi în Ńară, întâiul mare gânditor cu preocupări sistematice siprofunde în analiza politicului a fost Samuil Micu, în lucrarea intitulată"ÎnvăŃătura politicească". El înŃelegea prin politică "ocârmuirea siîndreptarea Ńării si a cetăŃii si a obstei omenesti... Drept aceea esteînŃelepciunea care învaŃă cum se cade a stăpâni si a ocârmui cetatea, adicăobstea oamenilor, republica sau norodul"2.Evantaiul de poziŃii teoretice - explicative referitoare la politică estemult mai larg. Important rămâne faptul că în conceperea si definirea politiciis-au afirmat două mari tendinŃe: una, care consideră politica drept ansamblude activităŃi prin care sunt condusi oamenii recurgându-se la violenŃă siconstrângere, de cârmuire a comunităŃilor umane prin utilizarea violenŃeilegitime, de utilizare a puterii pentru a impune colectivităŃii un anumit mers, unprogram strategic de urmat si, o alta, care înŃelege politica drept activitate princare se crează un cadru legitim pentru manifestarea voinŃelor libere alecetăŃenilor, pentru realizarea binelui comun sau public (Aristotel). Asa cumrezultă din cele prezentate anterior, încă din Antichitate s-au distins douăopŃiuni în politică: una pentru aristocraŃie sau pentru dominaŃia unei elite

Page 8: Politologie carte

(Platon), alta pentru democraŃie ca formă de viaŃă politică la care săparticipe toŃi oamenii cetăŃii.Luând un reper din istoria doctrinelor si stiinŃei politice mai apropiat dezilele noastre - analiza sistemică, de pildă, introdusă în politologie de cătreDavid Easton si Karl Deutsch, a ajuns la concluzia că politica - în special prinintermediul statului – reprezintă un subsistem, este un fel de organism al căruirol se evidenŃiază în "distribuirea autoritară a valorilor" (D. Easton). FuncŃiilepoliticii sunt asemănătoare artei de a pilota o corabie. A ghida o corabieînseamnă a-i orienta comportamentul viitor cunoscând mediul, poziŃia pe careo ocupă în raport cu acest mediu, puterea mecanismului, proprietăŃile bune sirele ale navei, multe informaŃii referitoare la istoria navigaŃiei. La fel si politicul,ca sistem - adică un ansamblu coerent de instanŃe guvernamentale - esteelement al unui mediu (mediul social care încorporează diverse subsisteme)din care primeste diferite suporturi, impulsuri si influenŃe si căruia îi varăspunde conform misiunii sale specifice de "distribuitor autoritar de valori" înconformitate cu o concepŃie raŃională despre legitimitate. Sistemul politic,deci, primeste cereri si susŃineri, adică inputs-uri, si adoptă decizii, elaboreazăacŃiuni de reglare a mersului societăŃii - adică produce outputs-uri.O bună politică, precum activitatea unui pilot desăvârsit, reuseste săselecteze, să favorizeze suporturile necesare si, în acelasi timp, să elaborezeoutputs-urile cele mai potrivite spre a acŃiona benefic asupra mediului socialpentru a-l modela în conformitate cu o finalitate si în acord cu valorile generalumane.Politica, deci, preia toate solicitările, "comenzile" mediului social, le2 Samuil Micu, "Scrieri filosofice", E.S., Buc., 1966.POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU17prelucrează si le converteste în decizii, în legi, în acte autoritare de reglare adinamicii sociale, de menŃinere a echilibrului, de integrare a comportamenteloragenŃilor sociali în vederea realizării si menŃinerii echilibrului social. Întrepolitică si raŃionalitate există astfel o consonanŃă. Rolul stiinŃelor este acela dea servi ca instrumente în acŃiunea de alocare cât mai bine cumpănită avalorilor în societate. Cei care fac politica vor fi profesionisti, oameni capabilide o bună gestiune a averii naŃionale, vor alcătui o clasă politicădezideologizată.** *Din perspectiva practicii politice vii, o definiŃie a politicii în generaleste, dacă nu imposibilă, foarte dificilă si, în orice caz, fără o valoareoperaŃională prea mare. Întreaga istorie a doctrinelor politice, a politologiei,dar si sensurile curente pe care le dau oamenii politici sau cetăŃenii de rândtermenilor politică, politic, politici, confirmă caracterul polisemic al acestora,nota de subiectivitate dependentă de experienŃa personală, de aria culturalădin care face parte autorul definiŃiei, de epoca istorică. Asa, de pildă,termenul de politică poate viza, în mintea unora, o anumită componentă apracticii politice (politica fiscală a guvernului, politica demografică, politica însfera infrastructurii sau a raporturilor ecologice, etc.); alteori, este vizatăorientarea ideologică si programatică a unui agent, regim, elite, etc. (deexemplu, guvernul X sau partidul Y este de orientare liberală sau duce opolitică socialistă, ori democrat – crestină, etc.); în alte situaŃii sunt avute învedere componentele teoretice – atitudinale care vizează viaŃa politică(influenŃe politice, ideologii, programe politice, justificări sau argumentări prosau contra unor forŃe politice, etc.); un alt sens al termenului de politică estede ‘’Ńintă’’ si mod de acŃiune în relaŃiile internaŃionale (de exemplu: politicaexpansionistă a statului X, politica de pace a guvernului, politica de agresiunesau de tip conservator în relaŃiile internaŃionale, etc.); un alt sens vizeazăprodusul final al practicii politice la nivelul întregii colectivităŃi umane, aunei naŃiuni, pe teritoriul unui stat (de pildă: politica de realizare a echilibruluisocial, politica de înfăptuire a Reformei sau de realizare a consensuluinaŃional, de protejare a interselor naŃionale, etc.); un alt sens se referă laactivităŃile de confruntare a candidaŃilor pentru putere; un alt sens vizeazăspaŃiul social în care cetăŃenii aleg să se supună reglementărilor unei putericare deŃine suficiente mijloace politice (coerciŃia legitimă) pentru a puteaelimina sau preveni conflictele sociale (M. Weber); un alt sens vizează

Page 9: Politologie carte

procesul prin care un grup de oameni, cu interese si aspiraŃii diferite,avansează spre luarea unor decizii comune. Mărimea sociogrupului, care esteagentul practicii politice, poate varia de la microgrupuri (o familie etc.) până laforme de comunitate mari (comunitate urbană, naŃiune, grupare etnică etc.)sau la populaŃia unui continent, zone geopolitice, chiar a întregii planete(desemnate prin sintagma „comunitatea internaŃională“) etc. Rezultă, deci, câtde polisemic, de ambiguu este termenul de politică. Dar îndărătul accentelorINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII18particulare ale definiŃiilor politicului putem întrevedea o notă comună-aceea căîntotdeauna noŃiunea de politică trimite la o virtuală ordine necesarăoamenilor pentru a alcătui o comuniune, pentru a trăi împreună.Încercând să surprindă ce este esenŃial în astfel de sensuri, politologiiau atribuit termenului de politică semnificaŃia si conotaŃia de activitate practicăde luare a deciziilor si de ducere la îndeplinire a acestora – proces careimplică puterea de stat. Din acest punct de vedere, politica aspiră la ofundamentare stiinŃifică, în principal economică si sociologică, la o justificarefilosofică, istorică, axiologică, etc. si chiar religioasă. Oricum, este o practicăce necesită tot mai multă experienŃă, abilitate, rafinament, creativitate,inspiraŃie, curaj, asumarea unor riscuri de către cei care i se dedică – fapt cepresupune o amplă cultură, nu în ultimul rând o fundamentare stiinŃifică, adicăo competenŃă specială care ar putea implica talentul, tactul si măiestriaprofesionistilor angajaŃi în efectuarea prestaŃiilor.Există si alte sensuri pentru termenul de politică: cel al sociologieigenerale, care are în vedere politicul ca subsistem al vieŃii sociale, conexatprintr-o multitudine de legături cu economicul, socialul, culturalul, etc. sauîntreaga realitate a vieŃii politice a societăŃii cu toate dimensiunile ei sau sensuldat de filosofie care-si propune să surprindă ceea ce este esenŃial si generalîn universul politic al epocilor istorice, care sunt valorile ce ghideazădezvoltarea si progresul politic al societăŃii, care sunt semnificaŃiile pentru omale marilor sisteme si regimuri politice, ale orientărilor doctrinare si programelorpolitice etc. În acest context, definiŃia dată politicii de profesorul clujan LiviuZăpîrŃan ni se prezintă pe cât de inspirată, pe atât de elocventă: “politica esteansamblul activităŃilor prin care se organizează si se conduc oamenii si relaŃiiledintre ei ca participanŃi la viaŃa unei comunităŃi globale, felul în care se instituiesi menŃine, prin intermediul puterii, o ordine interioară care statorniceste silegalizează dominaŃia unor forŃe sociale. Astfel, din punct de vedere funcŃional,politica este o parte a sistemului social global care exprimă “puterea societăŃii”,iar din punct de vedere structural cuprinde relaŃiile politice dintre feluriŃii agenŃipolitici, instituŃiile politice si spiritualitatea politică (în cadrul căreia distingem, pede o parte, ideile, concepŃiile, stările de spirit ale agenŃilor politici, dar si celecare exprimă un efort de teoretizare a politicii, de analiză a ei “din afară”, dinperspectiva filosofiei, stiinŃei, sociologiei, axiologiei, praxiologiei etc.)3.”Pentru practica politică nu prezintă valoare teoriile politice situate"deasupra" claselor sociale, intereselor particulare ale colectivităŃilor umane;la fel sunt doctrinele politice care se consideră neutre si care-si asumăatributul eternităŃii si absolutului. Din perspectiva practicii sociale, politica este,în esenŃa ei, o activitate complexă, un ansamblu de interacŃiuni în spaŃiulsocial si de serii de acŃiuni în timp, care au o coerenŃă si o logică istorică, fiindiniŃiate si realizate de agenŃi specifici: statul cu instituŃiile sale componente,partidele politice, grupele de presiune, coaliŃiile de forŃe politice, elitelepolitice, personalităŃi politice, naŃiuni etc. Având o astfel de convingere, amputea accepta o alternativă de definire a politicii - cea praxiologică.3 Liviu ZăpîrŃan, “Repere în stiinŃa politicii”, Ed. FundaŃiei “Chemarea”, Iasi, 1992, p.14-15POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU193. O definire praxiologică a politiciiPolitica unui sistem social determinat este un domeniu al practiciisociale si un subsistem al comunităŃii, al unei colectivităŃi umane caracterizatprintr-o dinamică relativ autonomă în cadrul macrosistemului social, avândcaracter concret - istoric si de clasă, agenŃi (subiecŃi, forŃe) specifici caredesfăsoară o activitate de luptă, orientată fie de o strategie de înlăturare, fiede conservare, fie de clădire a unei ordini social - economice, cultural -

Page 10: Politologie carte

spirituale prin folosirea puterii politice, a instrumentelor politice (statul, dreptul,propaganda, mijloacele de informare în masă, banii, sisteme de informarespeciale etc.), adică a unor tactici, într-o situaŃie social - istorică concretă ceŃine de o anumită arie de competenŃă a forŃelor politice respective.Evident pot fi formulate numeroase definiŃii acceptabile. Cea de maisus exprimă într-o manieră concentrată o concepŃie de ansamblu asuprasocietăŃii, o viziune istorică - integralistă asupra dinamicii sociale carearticulează mai mult spiritul decât litera demersului teoretic prezent în aceastălucrare. S-ar impune atunci o succintă analiză semantică a limbajuluicuprins în această definiŃie:a) DefiniŃia se referă nu la politica "eternă", ci la politica unui sistemsocial determinat. Sisteme sociale concret - istorice sunt cele de felulurmător: popoare, naŃiuni, clase sociale, sisteme economice, ecologice,culturale, unităŃile teritorial - administrative, sisteme internaŃionale etc. Toateacestea satisfac cerinŃele teoriei sistemelor, creată de către L. von Bertalanffysi dezvoltată, aplicată în sfera tuturor stiinŃelor începând cu secolul XX,inclusiv în politologie.Sistemele sociale contemporane conŃin o practică politică (mulŃipolitologi discută ideea dacă poate să existe societate fără politică);întotdeauna politica a fost si va fi un element component al unui sistem socialsi nu un element marginal, ci unul central, servomotor, autodinamic, având ostructură si o funcŃionare dependente de dezvoltarea macrosistemului.b) DefiniŃia reliefează ideea că politica este un domeniu, o latură apracticii sociale, o activitate transformatoare a realităŃilor demoeconomice sisocioculturale obiective, fiind compusă din numeroase si variate acŃiuniconcrete, ordonate în serii de acŃiuni - pe coordonatele timpului, si încadrateîn interacŃiuni complexe, într-o ordine sau o structură - pe coordonatelespaŃiului.Practica politică se desfăsoară prin integrare organică în activităŃilesociale, productive, ecologice, infrastructurale, culturale, spirituale etc. Seridică atunci întrebarea firescă referitoare la specificul politicii printre acestecomponente. Desigur, politica nu produce bunuri materiale, nu realizeazăinovaŃii tehnice, nu formează oamenii pentru o profesie, ci, ca ansamblu deacŃiuni organizate în vederea transformării vieŃii sociale si, în primul rând, amodelării structurii de proprietate, a raporturilor economice dintre subiecŃiipracticii sociale prin intermediul deciziilor statale concretizate în norme deINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII20drept, ea vizează, înainte de toate, conducerea oamenilor, claselor sociale,naŃiunilor si diferitelor sisteme sociale de către clasa dominantă, elita politică -stăpânitoare a mijloacelor de guvernare si manipulare politică. Politica o facatât guvernanŃii, cât si guvernaŃii. Fără competiŃia dintre aceste douătabere, competiŃie motivată de interese deosebite, adesea contradictorii,politica s-ar reduce la o simplă activitate profesională, la o subdiviziune amuncii sociale, printre multe altele, în care lucrează funcŃionari, slujbasicompetenŃi, fără ambiŃii, selectaŃi după criterii raŃionale prestabilite precummedicii, inginerii, profesorii etc. Ori, viaŃa socială ne oferă un cu totul altspectacol.Practica politică, în raport cu celelalte domenii ale practicii sociale,este o metapractică determinată, în esenŃă, de complexele motivaŃionale aleagenŃilor politici, de dispersia propietăŃii în structura economică, de modulcum sunt alocate bunurile si serviciile în societate, de accesul indivizilor sisociogrupurilor la standardele culturale, de civilizaŃie, care prin rolul ei estecea care dă sens, direcŃionează, conduce, coordonează, reglează,gestionează ansamblul practicii si vieŃii sociale. Fiecare latură a practiciipolitice (politica monetară, politica demografică, politica în sfera culturii,politica internaŃională etc.), luată în parte, influenŃează realizarea obiectivelorcelorlalte componente ale vieŃii sociale.Principalele acŃiuni si serii de acŃiuni politice din lumeacontemporană sunt cele ale statelor, partidelor, coaliŃiilor (fie aflate la putere,fie în opoziŃie), corpurilor electorale, grupelor de presiune, liderilor politici.Practica politică poate avea fie un conŃinut profund contradictoriu, fieunul unitar, coerent la nivel de comunitate. În Ńările dezvoltate, de pildă,

Page 11: Politologie carte

politica înfăptuită pe fondul unei cresteri economice si prosperităŃi de pe urmacăreia beneficiază toŃi membrii societăŃii, competiŃiile pentru putere, notabeligenă a politicii nu afectează grav buna coordonare, fluenŃa si coerenŃapoliticii forŃelor aflate la guvernare. Nu acelasi lucru se întâmplă în societăŃilesărace sau în cele care traversează perioade de criză economică. Aicitensiunile politice, hiatusurile, răsturnările de linie politică, dificultăŃile de arealiza un program politic coerent sunt la ordinea zilei. Cazurile de armonie,de coerenŃă perfectă în funcŃionarea politicului sunt rare: este cazul unorcomunităŃi mici, coezive. Alteori, caracterul unitar si fluent al vieŃii politice esteo aparenŃă, fiind o rezultantă a mascării practicilor totalitare, dictatoriale.c) DefiniŃia reliefează, totodată, faptul că politica este un subsistemal vieŃii sociale, al unor macrosociogrupuri, cu o dinamică relativ autonomă.Aceasta semnifică faptul că acŃiunile, interacŃiunile si seriile de acŃiuni politicesunt limitate, încadrate spaŃial de un sistem si de o structură - fapt ce implicăideea de organizare. Politică în afara organizării nu există.Subsistemul acŃiunilor politice este puternic ierarhizat, centralizat,posedând un aparat tehnic, o birocraŃie sau o elită politică ce gravitează în jurulunor personalităŃi politice, lideri, antreprenori sau sefi politici. Aceasta provine dinnevoia facilitării circulaŃiei tot mai rapide a informaŃiilor utile luării deciziilor, anevoii de crestere a operativităŃii si eficienŃei în luarea deciziilor, a executăriicomenzilor, a efectuării rapoartelor etc. - atât pe verticală, cât si pe orizontală.POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU21Sistemul acŃiunilor politice este o variabilă istorică, dependentă dedezvoltarea formaŃiunii sociale din care face parte, de viaŃa economică,ecologică, culturală, spirituală, dar care, în acelasi timp, prezintă o relativăautonomie în virtutea căreia influenŃează si uneori chiar determină apariŃia unormutaŃii în structura, funcŃionarea si dinamica celorlalte subsisteme sociale.d) DefiniŃia reliefează faptul că politica are un caracter concret - istoric- ceea ce înseamnă că întotdeauna ea este o activitate a unui agent (forŃe,subiect individual sau social al acŃiunii) politic în care se împletesc generalulcu particularul si individualul, universalul cu specificul, tradiŃia cu inovaŃia,continuitatea si discontinuitatea.e) Caracterul partizan, de clasă, cu motivare specifică, este o notădefinitorie esenŃială a acestui concept. Prin geneza, locul si rolul în societate,prin structura, funcŃionarea, dezvoltarea, perspectivele de viitor ale ei - politicaa exprimat, a reprezentat si a realizat, în planul suprastructurii, interesele,atitudinile, valorile claselor sociale, ale unor grupuri sociale mari ai cărormembri au interese comune, aderă la aceleasi valori de cultură, viaŃăspirituală si civilizaŃie, au status-uri apropiate în ierarhiile valorice alesocietăŃii, comportamente sociale si dominante psihosociale direcŃionaterelativ unitar. Indiferent dacă o anume politică îsi va revendica sau nulegitimitatea făcând apel la voinŃa poporului, la interesele naŃiunii, la binelecomunităŃii, la constituŃionalitate etc., în spatele oricăror justificări se situează,ca factori dinamogeni reali, trebuinŃele, interesele, voinŃa, idealurile uneiadintre clasele sociale sau colectivităŃile umane. În această perspectivă, atât îndemocraŃie, cât si sub dictatură, îsi păstrează pe deplin valabilitatea ideea(leninistă) conform căreia oamenii au fost si vor fi întotdeauna victimelestupide ale înselării si ale autoînselării în politică atâta timp cât nu vor învăŃasă caute îndărătul fiecărei fraze, declaraŃii, făgăduieli cu caracter moral,religios, politic sau social interese partizane sau ale unor grupări socialeparticulare.f) Practica politică are ca subiecŃi si realizatori materiali agenŃi deacŃiune specifici (forŃe politice). Principalii agenŃi politici contemporani suntstatele, partidele politice, grupurile de presiune (grupuri de interese), uneleorganizaŃii obstesti, personalităŃi (lideri politici), elitele politice, coaliŃiile politiceetc., care se sprijină pe o bază socială concret - istorică, sunt emanaŃii ale unorvoinŃe sociale (fie ale unei colectivităŃi umane, ale unei naŃiuni, ale unei clasesociale, fie ale celor dominaŃi, fie ale celor care au ajuns să domine, săguverneze).g) DefiniŃia evidenŃiază faptul că orice politică este orientată de ostrategie. Strategiile politice sunt părŃi ale programelor politice care indicădirecŃiile si sensul general, pe termen lung, ale activităŃii agenŃilor politici,

Page 12: Politologie carte

conŃinând priorităŃile, momentele hotărâtoare si principalele etape ale luptelorpolitice, precizarea poziŃiei faŃă de ordinea socială existentă, faŃă de alte forŃepolitice etc.Cercetarea structurii si dezvoltării sistemelor politice contemporane,cunoasterea aprofundată a acestora nu poate să ocolească abordareastrategiilor agenŃilor de acŃiune fără a nu întâmpina obstacole. AnalizaINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII22programelor politice, prin raportarea acestora la realităŃile vizate de ele, laistoria teoriei si practicii agenŃilor respectivi, este în măsură să conducă ladescifrarea conŃinutului strategiei reale, la posibilitatea de a distinge ce esterealist de ce este utopic, propagandistic, ideologic în cadrul programului.Dintr-o perspectivă praxiologică problema conturării si precizăriistrategiilor apare ca elementul cheie al oricărei politici. Pe când, dintr-operspectivă sociologică, pare a avea un rol mai însemnat nu intenŃiile,scopurile, strategiile si programele politice, ci gradul de organizare aagentului, volumul de resurse si instrumente politice de care el dispune,puterea politică, locul si rolul său în sistemul politico - social.h) O conotaŃie a conceptului de politică este si aceea că finalitatea ei(strategia) constituie o sinteză a trei direcŃii de acŃiune integrate ierarhic, sianume: lupta pentru conservarea, supravieŃuirea sistemului social - economic(a ordinii existente, a disciplinei sociale conforme ordinii de drept) în careacŃionează agentul - adică latura conservativă a strategiei politice; luptaîmpotriva vechiului, perimatului, a forŃelor politice adverse - adică laturadistructivă, negativă a strategiei; lupta pentru afirmarea noului, pentruclădirea unei ordini social - economice si culturale noi - latura inovatoare,constructivă a strategiei. Aceste trei direcŃii se combină într-o marediversitate de forme concrete înlăuntrul strategiilor agenŃilor politicicontemporani - combinaŃii din care rezultă o pondere, o amplitudine si ointensitate, specifice fiecărui agent, a uneia dintre ele în raport cu celelaltedouă. Astfel, la un agent politic poate să predomine, într-o etapă istorică dată,lupta pentru conservarea si supravieŃuirea sistemului - celelalte două direcŃiifiindu-i subordonate - latura constructivă, creatoare putând fi neînsemnată. Senaste astfel conservatismul în practica politică. La alŃi agenŃi politici ar puteasă predomine lupta împotriva vechiului din cadrul vieŃii sociale, instituŃiilor,mentalităŃilor, ordinii juridice - luând astfel fiinŃă "revoluŃionarismul" de dreapta- puŃin creativ în practica socială dar care încearcă să întărească si să extindăcaracteristici ale trecutului îndepărtat, să amplifice anumite structuri sociale,organizaŃionale care au mai fiinŃat în istorie - toate acestea prin selecŃia,încurajarea si promovarea lor de către elita guvernantă.Si, în sfârsit, în al treilea rând, la ceilalŃi agenŃi politici ar putea să aibăloc o urmărire prioritară a inovaŃiei sociale, a dimensiunii creative prin care seva făuri o ordine social - economică nouă, un sistem social mai echilibrat, maiechitabil, conservându-se cu discernământ critic - selectiv ceea ce este viabil,progresist din cadrul sistemului social - politic si juridic înlăturat. Se nasteastfel politica revoluŃionară a stângii. Excesele stângii, ca si orice alunecarespre extremă a unui agent de pe oricare latură a esichierului politic, pot danastere la dezechilibre macroeconomice, la tensionări sociale, la convulsiunipolitice - fapt care va legitima schimbarea strategiei politice, declansarea unorschimbări structurale în funcŃionarea sistemului politic. În astfel de situaŃiiistorice survin mutaŃii în sfera tablei de valori, a ierarhiilor valorice, în modulde apreciere a ceea ce este învechit, inechitabil, nedrept, în ceea ce trebuiefăcut în politică si în dezvoltarea socială.POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU23Aceste trei linii strategice fundamentale, componente aleprogramelor agenŃilor politici contemporani, sunt mai degrabă tipuri idealepentru că în viaŃa politică a societăŃilor contemporane există numerosi agenŃicărora politologul nu le poate descifra cu usurinŃă una dintre direcŃii sau nu lepoate încadra usor în una dintre alternative. Aceasta înseamnă că viaŃapolitică este mai complexă, mai stufoasă, mai încărcată de neprevăzut decâtteoria care o reflectă, iar omul de stiinŃă (politologul) trebuie să fie orientat deo bună cumpănire a investigaŃiei teoretice asa încât să penetreze în esenŃa

Page 13: Politologie carte

obiectului supus cercetărilor.În viaŃa si istoria aceluiasi agent politic se schimbă poziŃia direcŃiilor sisensurilor programatice în structura ierarhiei. OpŃiunile si programele politicedepind de conjuncturile sociale, de mutaŃiile survenite în dinamica socială. Înacest context, cunoasterea semnificaŃiilor valorice ale strategiilor politice esteo premisă esenŃială pentru aprecierea, evaluarea practicii politice concrete,pentru orientarea politologului dar si a conducătorului politic, a liderului sauparticipantului la viaŃa politică în puzderia - aparent haotică, de poziŃii,orientări si curente politice contemporane, este un cadru de referinŃă pentrucercetarea si evaluarea eficienŃei acŃiunii agenŃilor politici.Strategiile politice concrete, vii, ca si activitatea practică de realizare alor, au un caracter de clasă si naŃional. Ele exprimă în modul cel maiconcentrat interesele vitale, voinŃa claselor sociale, a naŃiunilor, acolectivităŃilor umane. De aceea, politologul va fi necesarmente si un bunsociolog. El nu va putea să se situeze pe o poziŃie neutrală, deasupra tuturorstrategiilor politice, invocând o echidistanŃare axiologică (desi aceasta ar fi dedorit), ci cu necesitate, indiferent dacă va reusi să constientizeze sau nu, el vafi adeptul, simpatizantul sau servitorul uneia dintre cele trei strategii globalesau a unui mod personal de combinare a lor în favoarea uneia.i) În procesul de realizare a oricărei strategii, agenŃii politici seangajează în competiŃie, în lupta care se va desfăsura pe mai multe planuri:ideologic, politic, cultural, spiritual, economic. Caracterul de luptă al politicii,întemeiată pe un suport social, constituie o trăsătură esenŃială. În procesulluptelor politice se nasc relaŃiile de putere, de alianŃă, de autoritate, dedominare - supunere, de comandă - ascultare, de evidenŃă si control, dintreconducători si condusi încadrate într-o ierarhie, o centralizare si o disciplinăde care vor depinde, în mare parte, eficienŃa, operativitatea, gradul de reusităa întregii acŃiuni. Politica presupune tabere adverse, amici si inamici,învingători si învinsi, dominaŃia învinsilor de către învingători. ÎntotdeaunaconcepŃiile despre politică, modurile în care este înŃeleasă politica aparŃinetaberelor concrete aflate în luptă. Altfel spus, fiecare tabără politică, fiecarecoaliŃie sau partid posedă ideologia proprie - aflată în raporturi de adversitatecu ideologia altor agenŃi politici.Dar în politică lupta se corelează în mod organic cu construcŃia,negarea vechiului cu afirmarea noului. De cele mai multe ori laturaconservativă se subordonează uneia dintre direcŃiile programatice careprivesc fie spre stânga, fie spre dreapta esichierului politic. Atenuarea si apoidispariŃia uneia dintre aceste direcŃii face ca politica să treacă în non-politică,INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII24adică fie într-o activitate umanitară prin excelenŃă (autoconducerea coerentă,fără opoziŃie, statul savant), fie în opusul acesteia (război, luptă din toateforŃele pe viaŃă si pe moarte).Sub aspectul ei de luptă, politica se manifestă prin numeroase forme:lupta electorală, conflictele dintre partide, lupta dintre opoziŃie si putere, pringreve politice, sabotaje, lovituri de stat, revoluŃii, contrarevoluŃii, conflicteideologice, războaie etc. Întotdeauna luptele politice concrete se raportează,în mod direct sau indirect, la stat si drept, la puterea oficială, urmărind fie miciameliorări, fie mutaŃii mai profunde în structura statului si dreptului, fierăsturnarea revoluŃionară a acestora în conformitate cu intereselefundamentale, cu voinŃa forŃelor sociale reprezentate de agenŃii acŃiuniipolitice. AgenŃii politici ai forŃelor sociale cu poziŃie dominantă în sistemuleconomic urmăresc prin lupta lor întărirea, concentrarea si realizarea puteriioficiale, exproprierea sau anihilarea instrumentelor si resurselor politice aleagenŃilor din opoziŃie. AgenŃii politici ai claselor dominate, cârmuite, tind săurmărească prin lupta lor sfărâmarea puterii oficiale pe cale violentă si/saupasnică, legală si/sau ilegală, să producă o expropriere a expropriatorilor demijloace politice si apoi să le repartizeze echitabil (în funcŃie de modulparticular în care acestia înŃeleg echitatea) la scara societăŃii. Dar astfel deobiective se subordonează voinŃei politice a agenŃilor de a-si realiza Ńelurilefinale, cele strategice. În general, lupta politică în care se angajează un agenteste "aureolată" de o ideologie si direcŃionată de un program - cele cu careagenŃii politici participă la alegeri sau cu care justifică un mod de cârmuire a

Page 14: Politologie carte

Ńării, o variantă de realizare a binelui general.În majoritatea cazurilor, agenŃii politici îsi corelează lupta cuconstrucŃia, cu afirmarea unei ordini juridice si sociale noi, dar nu neapăratsuperioare faŃă de ordinea existentă. Apar numeroase cazuri când lupta nu varăzbi să afirme o nouă ordine, ca, de pildă, revoluŃiile si războaiele pierdute,învinsii luptei electorale etc. Biruitoare vor fi ideologia, etica, strategiile siprogramele agenŃilor politici învingători în numele cărora învinsii vor fi blamaŃi,"condamnaŃi" si "excomunicaŃi" din cetate, creându-se loc extinderii pe plansocial a intereselor si voinŃei învingătorilor, a celor care au ajuns la putere.Sub aspectul ei de construcŃie, de inovaŃie, integrare si afirmare anoului - politica este cea care Ńine evidenŃa, gestionează, programează,coordonează, alocă, reglează si controlează resursele umane, materiale,culturale si spirituale în scopul asigurării dezvoltării economice, acolectivităŃilor umane, a unor elemente ale macrosistemului social.j) În realizarea strategiilor si programelor lor, agenŃii politicivalorifică resurse politice si utilizează instrumente specifice politicului,combinându-le într-o anumită tactică si demonstrând o anumită putere.NoŃiunea de putere politică are sensul si semnificaŃia de organizare adominaŃiei, a forŃei si violenŃei de către o anumită grupare socială în raport cualta, corespunzător unei concepŃii proprii despre legitimitate, care poate fi înacord sau nu cu constituŃia - expresia oficială a legitimităŃii - în vederearealizării strategiei si, deci, a câstigării luptei.POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU25Instrumentele politice sunt mijloace ale realizării activităŃii politice decătre un anumit agent, cum sunt banii, mijloacele de comunicare în masă,ideologia, păstrarea secretului, dreptul etc.Tactica este capacitatea si abilitatea, stiinŃa si arta folosirii puterii siinstrumentelor politice, a resurselor politice si situaŃiei concrete a acŃiunii învederea realizării eficiente a strategiilor politice, a câstigării luptei, a depăsiriiobstacolelor ce apar în calea realizării Ńelului final.k) În sfârsit, definiŃia scoate în relief faptul că agenŃii politiciacŃionează într-o situaŃie social-istorică pentru care au o competenŃă.Elementele situaŃionale ale acŃiunii politice sunt de natură economică,demogeografică, cultural-informaŃională, psihologică-spirituală, aparŃinătoareunei civilizaŃii. Întreaga activitate a unei forŃe politice concret-istorice este, defapt, un proces viu de transformare a unui obiect (component al vieŃii sociale)încadrat într-o situaŃie concretă. O astfel de notă definitorie vine să confereconceptului de politică o anumită concretitudine si supleŃe.Asadar, esenŃializând, am putea conclude că politica este ocomponentă a practicii sociale iniŃiată de agenŃi specifici, călăuziŃi de strategiiproprii, de programe politice, care urmăresc să domine si să conducăoamenii, sociogrupurile, să guverneze macrosistemul social utilizând în acestscop puterea, anumite instrumente specifice politicului, creând o ordinesocioeconomică si cultural - spirituală convenabilă intereselor lor. Politica esteun element al sistemului social global, al subsistemelor sale, fiindresponsabilă de utilizarea puterii în vederea creării unei ordini interioare prinlegalizarea dominaŃiei unor forŃe sociale, de asigurarea continuităŃii vieŃiicomunitare, a cresterii capacităŃii acesteia de a-si satisface trebuinŃelecrescânde si în continuă diversificare printr-o raŃionalizare progresivă a tuturoractivităŃilor sociale. În sfera politicii se realizează de multe ori conlucrarea sicooperarea dintre oameni; de tot atâtea ori apar conflicte, lupte între tabereadverse. În politică, după cum scria A. – P. Iliescu, „există si consens (parŃial)dar si conflict; solidaritate, întrajutorare, dar si competiŃie necruŃătoare.Politica este si coordonare, armonizare, dar si efort de dominare, deimpunere, de exercitare a forŃei.“4

4 A. – P. Iliescu, „Introducere în politologie“, ALL, Bucuresti, 2002, p. 34INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII26Într-o perspectivă sinoptică acŃiunea politică ar putea fi reprezentatăschematic, ca structură, astfel:SISTEMPOLITICAgent

Page 15: Politologie carte

politicIdealuri politiceProgrameStrategiiTacticiValori politiceNormeSITUAłIA INTERNĂ SIINTERNAłIONALĂ(politică, economică,socială, culturală,demografică, dreptul,resursele politice etc.)OBIECTULACłIUNIIPOLITICEAUTOCONTROLVALORIZARENOI DECIZIIPROGRAMAREUN NOU CICLU DEACłIUNEOBIECT TRANSFORMAT(nivel deperformanŃăpolitică)REALIZARE:- organizare- conducere- decizii- execuŃie- controlRezultă din modelul prezentat faptul că politica este o procesualitatecompusă din acŃiuni concrete, încadrate într-o logică, într-o ordine, prin caresociogrupurile (agenŃii politici) urmăresc realizarea propriilor programe politiceluând decizii curente. Arareori membrii sociogrupului sunt de acord, de la bunînceput, în privinŃa unei decizii care trebuie luată. Mai frecvent se manifestădiversitatea si contrarietatea la nivelul intereselor si opiniilor personale;uneori, diferenŃele de atitudini se transformă în conflicte, care vizeazăstabilirea programului de urmat si mai ales realizarea lui. Într-o atare situaŃieŃinta supremă a politicii este restabilirea echilibrului, rezolvarea conflictului,reclădirea consensului. Adoptarea programului politic, stabilirea strategiei,luarea deciziilor politice curente sunt procese sociale extrem de complexe, lanivelul macrogrupurilor în special, care presupun spirit diplomatic, stăpânireaartei negocierilor, a persuasiunii, a mecanismelor psihosociale privind luareadeciziilor, controlul si evaluarea, a priceperilor si abilităŃilor specifice tacticiipolitice. De aceea, în societăŃile contemporane, mai cu seamă în celedemocratice, eficienŃa acŃiunii agenŃilor politici, a cetăŃenilor depinde nu numaide volumul de cunostinŃe exacte, riguroase din stiinŃele socioumane, cât maiales de metodele, procedeele, abilităŃile de a utiliza resursele politiceexistente în vederea atingerii scopurilor. Astfel de capacităŃi si metode sePOLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU27învaŃă din participarea la acŃiunea politică, din experienŃa achiziŃionată odatăcu socializarea politică – juridică a personalităŃii.Foarte frecvent, practic în majoritatea sociogrupurilor, consensul siunanimitatea în luarea deciziilor sunt deziderate virtuale; apar frecventcomportamente individuale si de grup cu caracter deviant în raport custandardele juridice si morale, cu valorile majorităŃii, cu strategiile politiceadoptate de majoritate. Adesea, indivizii si grupurile deviante contestălegitimitatea deciziilor si programelor politice, implicit autoritatea celor careorganizează si controlează realizarea acŃiunilor. În astfel de cazuri devinenecesară exercitarea puterii, a forŃei pentru a impune respectarea strategieisi deciziilor curente, a normelor juridice care reglează acŃiunea politică. Primasarcină a puterii este aceea de a preveni transformarea oricărui conflictpotenŃial într-unul violent, de a da garanŃii respectării drepturilor omului,

Page 16: Politologie carte

implicit în ceea ce priveste securitatea individului.4. PutereaPuterea, după cei mai mulŃi autori, constituie miezul vieŃii politice –fapt inutit si studiat încă din antichitate. Bertrand Russell scria că „Putereaeste conceptul fundamental al stiinŃelor sociale, în acelasi sens în careenergia este conceptul fundamental al fizicii.“5 Ideile referitoare la putere suntla fel de vechi ca si reflecŃiile asupra formelor de guvernământ, prefigurânduseîn concepŃiile formulate de Confucius, Platon, Aristotel sau în Codul luiManu, Codul lui Moise etc. Meritul cel mai important al gânditorilor clasici esteacela de a fi ridicat o serie de probleme referitoare la puterea politică: Ceeste puterea? Care este natura puterii? Cum ar putea fi comensuratăputerea? Cine deŃine si exercită puterea? Care sunt formele, mecanismele deexercitare a puterii? Cum ar putea fi mărită si menŃinută puterea de cătretitulari? Care sunt scopurile si limitele puterii? Ce raporturi firesti ar trebui săfuncŃioneze între putere si legi? etc.Meritul de a fi elaborat răspunsuri coerente, argumentate la astfel deîntrebări aparŃine gânditorilor moderni si postmoderni. Astfel, de pildă, J.Locke a înŃeles puterea politică în strânsă legătură cu statul, dreptul silegiferarea. EsenŃa puterii politice constă în dreptul de a legifera, de acondamna la moarte, de a impune sancŃiuni. Puterea statului îsi asumămisiunea de a face dreptate în viaŃa comunităŃii prin intermediul a trei instituŃiicomponente: legislativul, care elaborează legile necesare pentru asigurareadreptăŃii; executivul, care va aplica legile, si justiŃia, care va lua deciziicorective în raport cu comportamentele deviante faŃă de imperativele legilor.Dreptatea se va realiza nu numai prin respectarea de către cetăŃeni a regulilorstabile după care ei să trăiască, ci si prin conformarea, în egală măsură, acârmuirii, a monarhului faŃă de legile fundamentale existente. J. Locke are5 Bertrand Russell, „Idealurile politice. Puterea“, Editura Antaios, 2002, p. 92INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII28meritul de a fi pus, în acest context, problema legitimităŃii sau îndreptăŃiriiputerii (a conducerii).Există opinia că relevanŃa conceptului modern de putere ar putea firecunoscută în opera lui David Hume, unde politica este interpretată a fi maide grabă putere decât drept, adică, mai exact, puterea se exprimă princrearea de facto a dreptului. De aici provine conceptul modern de putere cuurmătoarea conotaŃie: „capacitatea de a-i determina pe oameni (sau lucrurile)să facă ceea ce altfel n-ar fi făcut“.6 Într-un orizont teoretic mai larg, Hegel vaînŃelege puterea politică drept capacitate de organizare si conducere învederea atingerii Binelui general al comunităŃii. Fiind emanată din voinŃacolectivă, puterea politică este mijlocul prin care sunt elaborate si impuselegile, sunt iniŃiate si organizate acele acŃiuni menite să satisfacă intereseletuturor oamenilor. Puterea reprezintă astfel capacitatea de organizare siconducere în sensul atingerii Binelui general pentru comunitate în întregul ei.O altă linie de gândire politică a pornit de la constatarea că istoriavieŃii politice a omenirii este extrem de abundentă în ceea ce priveste cazurileîn care voinŃa colectivă este neputincioasă în faŃa puterii. În acest spirit Fr.Nietzsche era convins că ideile despre democraŃie, libertate, egalitate,fraternitate, suveranitatea voinŃei populare, binele general sunt vorbe lipsitede conŃinut îndărătul cărora domneste voinŃa de putere, dominaŃia celor slabide către cei puternici, supremaŃia forŃei asupra regulilor, instinctul orb pentrusupremaŃie – ca lege a naturii umane. În astfel de condiŃii, puterea nu poate fiun mijloc pentru realizarea Binelui general al comunităŃii, ci mai degrabă unscop în sine. ObŃinerea puterii, exercitarea si augmentarea ei este scopulfundamental al omului politic, este resursa satisfacerii instinctului dedominaŃie pe care îl posedă elita guvernantă, clasa conducătoare.Studiind problematica puterii, B. Russell avea să definească putereadrept “capacitate de a produce niste efecte dorite. În acest fel....fiind daŃi doioameni care au intenŃii similare, dacă unul dintre ei reuseste să înfăptuiascăaceleasi lucruri ca si celălalt, si încă altele în plus, atunci primul are mai multăputere decât cel de-al doilea“.7 Puterea are diferite forme, precum :puterea sacerdotală, puterea regală, puterea brută, puterea revoluŃionară,puterea opiniei, puterea economică. Lăsând să se subînŃeleagă importanŃa

Page 17: Politologie carte

precizării exacte a competenŃelor, a rolului puterii pentru destinul oamenilor sial umanităŃii în ansamblu, Bertrand Russell susŃinea că „lumea nu are nici osansă, afară de cazul în care puterea poate fi adusă sub control si pusă înserviciul întregii rase umane, al oamenilor albi, negri si galbeni, fascisti,comunisti sau democraŃi, si nu al unui grup de tirani fanatici. Aceastadeoarece stiinŃa a făcut inevitabilă alternativa: toŃi trebuie să trăiască sau toŃitrebuie să moară“.8AlŃi autori, apropiaŃi zilelor noastre, ne-au oferit definiŃii mai complexeale puterii. Astfel, R. Dahl, analizând relaŃia socială de putere, va construi odefiniŃie formală: „puterea lui A asupra lui B reprezintă capacitatea lui A de a-l6 „Oxford DicŃionar de politică“, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2001, pp. 361-3637 Op. cit. , p. 1148 Idem, p. 111POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU29face pe B să facă ceva ce n-ar fi făcut fără intervenŃia lui A.“9 EsenŃa relaŃieide putere constă în: a) A are efecte asupra opŃiunilor si acŃiunilor lui B; b) Aare capacitatea de a schimba scopurile si comportamentele lui B în funcŃie deceea ce-si propune; c) A are capacitatea de a obŃine succes în nesocotireaopoziŃiei lui B; d) relaŃia dintre A si B este asimetrică, este de subordonareunidirecŃionată astfel încât ceea ce face B constituie rezultatul inegalităŃiidintre A si B si al influenŃei lui A. Din toate acestea reiese o trăsăturăesenŃială a puterii – aceea de a avea un conŃinut relaŃional si asimetric.Asimetria constă în diferenŃele de status si de rol între cei doi poli ai relaŃieide putere: conducători si condusi, cei care domină si cei care sunt supusi,cei care iau decizii si executanŃi, cei care legiferează si cei care seconformează. FuncŃionarea relaŃiilor de putere diferă de la un regim politic laaltul (monarhie, aristocraŃie, oligarhie, democraŃie, poliarhie, timocraŃie, etc) îndiverse grade, pe o plajă a stilurilor de dominaŃie cuprinsă între totalitarism sidemocraŃie. Ceea ce este general în relaŃia de putere constă în caracterulobligatoriu, imperativ al dispoziŃiilor puterii. Conformarea celor condusi lanormele instituite de putere este asigurată cu ajutorul mijloacelor, ainstumentelor politice. Ori, puterea politică exercită monopolul asupra celormai multe si eficiente resurse si instrumente utilizate în vederea atingeriiobiectivelor stabilite, a menŃinerii ordinii sociale dezirabile, a asigurăriiconformităŃii celor supusi.O perspectivă asupra puterii, afirmată în ultimele decenii, concepeexerciŃiul si natura puterii ca activitate de dominaŃie simbolică, caspectacol.10 În cadrul acestei orientări, politica este considerată a fi oactivitate a unei elite ce-si exercită dominaŃia în societate prin inermediul unormijloace simbolice, de comunicare, de formare a imaginii menite să cultiveatasamentul, respectul, conformarea mulŃimilor. Societatea în ansamblul eieste comparată cu o scenă pe care cetăŃenii joacă roluri specializate sistandardizate.Elita politică, oamenii puterii exercită o dominaŃie simbolică,desfăsoară activităŃi de monitorizare a semnificaŃiilor pentru a adaptacomunicarea, mesajele puterii către cetăŃeni astfel încât să fie întărităloialitatea, conformismul acestora, să se formeze atitudini si comportamenteconvergente valorilor sistemului politic, să fie întărit consensul pringeneralizarea crezului ideologic etc. Într-un astfel de spirit, R.-G.Schwartzenberg scria: „Ca si spectacolul, politica îsi are masinistii ei, ca săaseze decorurile si să pună la punct trucajele. Acesti tehnicieni aparŃin uneiramuri în plină dezvoltare: industria de a convinge, ca să nu spunem industriaspectacolului politic. Propaganda...pare legată de autoritarism si detotalitarism, pe scurt de un sistem politic non-concurenŃial. Asa încât, după1945, tehnicile dure ale propagandei predau stafeta tehnicilor mai blânde aleconvingerii, cel puŃin în sistemele occidentale pluraliste.“11 Puterea îsi atingescopurile de a obŃine ordine si disciplină socială, comportamente conformiste,pacea socială, prin utilizarea mijloacelor predominant simbolice, inoculând9 R. Dahl, „Modern Political Analysis“, Prentice – Hall, New - York, 196310 Vezi R. – G. Schwartzenberg, „Statul spectacol“, Scripta, Bucuresti, 1995.11 Idem, p. 206INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII30convingeri, cultivând credinŃe în valorile sistemului politic. Propagarea

Page 18: Politologie carte

informaŃiei politice prin mass-media, în special prin televiziune, regizareaactivităŃilor de dominaŃie simbolică a mulŃimilor exprimă esenŃa puterii politice,sunt forme de manifestare a acesteia.Nu este lipsit de interes să supunem analizei definiŃii de dicŃionar dateputerii si definiŃii prezente în tratate de politologie. Astfel, puterea politică afost definită fie ca „fenomen social fundamental care constă în capacitatea dea lua decizii si a asigura îndeplinirea lor, prin utilizarea mijloacelor depersuasiune si constrângere“,12 fie „capacitatea de a-i determina pe oameni(sau lucrurile) să facă ceea ce n-ar fi făcut,13“ fie ca „...axul vieŃii politice asocietăŃii, elementul de legătură al întregului complex de structuri si fenomenesociale pe care le ordonează si ierarhizează ...puterea politică include în sferaei de cuprindere, pe lângă puterea suverană a statului, nucleul, pivotul puteriipolitice, partidele politice, alte organizaŃii politice, mijloacele de informare înmasă, opinia publică, etc., ceea ce îi conferă mijloacele economice, juridce,politice si ideologice prin care se exprimă capacitatea generalizată a factoruluipolitic de a lua decizii la nivelul întregului sistem social si de a asiguraîndeplinirea lor prin activitatea suverană a statului si prin mijloacele forŃeipublice“, 14 fie ca „subsistem al puterii sociale cu rol determinant în reglareasi funcŃionarea vieŃii sociale, ea reprezentând capacitatea unor grupuri deoameni de a-si expune voinŃa în organizarea si conducerea de ansamblu asocietăŃii“15 etc. Toate aceste definiŃii surprind note esenŃiale ale conceptuluide putere politică, diferite si complementare în acelasi timp, scoŃând înevidenŃă inerentele dificultăŃi în stabilirea sferei de cuprindere. Dacă vom intraîn aspectele mai concrete ale conceptului de putere politică, dacă ne vomreferi doar la formele acesteia, atunci vom putea constata cât de ambiguu side eclectic este acest domeniu. Rămâne însă o certitudine, formulată deprofesorul Liviu ZăpârŃan astfel: „puterea este deopotrivă expresia unorraporturi sociale care impun funcŃia de organizare si conducere si deci siposibilitatea nemijlocită de a o realiza. Acest lucru este esenŃial pentru aînŃelege faptul că puterea politică apare în numeroase ipostaze, dintre carecea instituŃionalizată în stat este cea mai importantă.“16

Revenind la bogăŃia de conŃinut a puterii politice, o serie de termeniprecum: forŃă, autoritate, dominaŃie, influenŃă, decizie, prestigiu, comandă,manipulare, etc. vin să-i dezvăluie diversele faŃete, forme de exprimare. Printreformele cele mai importante prin care puterea se impune sunt:1. ForŃa, în sensul de capacitate de a exercita controlul eficientasupra corpului oamenilor în mod direct sau folosind ca intermediar psihiculacestora. Când oamenii se conformează datorită ameninŃării cu forŃa, caurmare a acŃiunii instituŃiilor coercitive ale statului (poliŃia, jandarmeria,armata, penitenciarele, etc.), relaŃia dintre cine conduce si cine execută este12 „Mică Encicolpedie de Politologie“, E.S.E., Bucuresti, 1977, p. 37313 „Oxford DicŃionar de politică“, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2001, p. 36114 Alexe Andries, „Politologie sau stiinŃă politică“, Editura CORINT, Bucuresti, 1997, p. 4515 Marin Voiculescu, „Tratat de politologie“, Ed. Universitară, Bucuresti, 2002, p. 17816 Liviu ZăpârŃan, „Repere în stiinŃa politicii“, Editura FundaŃiei „Chemarea“, Iasi, 1992, p. 114POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU31de putere, în acest caz de contrângere. ForŃa stă la baza puterii unui stat si,invers, puterea simbolizează forŃa, poate oricând să o utilizeze în raport cu ceice încalcă principiile oridinii sociale, legile, dar nu se identifică cu ea. Însistemele politice democratice, puterea este mai mult pasnică decâtbelicoasă, ea arareori se exprimă explicit prin utilizarea forŃei brute. Într-osocietate concurenŃială si pluralistă, puterea statului intră în raporturi cu forŃadiferiŃilor agenŃi politici sau politizaŃi: a partidelor politice, opoziŃiei, grupurilorde presiune, opiniei publice, presei etc. Dar în competiŃia acestor forŃe, ceacare se impune în situaŃiile când ordinea socio-politică este ameninŃată va fiîntotdeauna forŃa etatică; aceasta este cea mai eficientă, ea fiind exercitată deprofesionisti aparŃinători unor instituŃii specializate în acest sens, inclusiv înutilizarea armelor, a violenŃei fizice.În perioadele revoluŃionare, de conflict, în sistemele totalitareexercitarea forŃei este cea care asigură stabilitatea si coerenŃa sistemuluipolitic. Atribuirea unor astfel de virtuŃi forŃei ar putea conduce adesea la cultulforŃei, ca principal factor de asigurare a ordinii si unităŃii interne, a păcii peplan internaŃional. În realitate, utilizarea forŃei brute este forma primitivă a

Page 19: Politologie carte

puterii, eficientă doar pentru o clasă politică neinspirată, aflată în criză deputere, incapabilă de a utiliza si stăpâni stiinŃa utilizării informaŃiei, acunoasterii pentru atingerea obiectivelor. În general, utilizarea forŃei brute, aviolenŃei pentru a domina, a organiza si conduce, este un indiciu al inculturiipolitice, nepriceperii, diletantismului, slăbiciunii clasei politice.2. Persuasiunea este o formă de acŃiune a puterii înŃelepte, stăpânăpe arta, pe metodele, procedeele si tehnicile de a convinge, de a obŃineconsensul la scara societăŃii, de a crea o majoritate emanată din convergenŃaatitudinilor membrilor comunităŃii. Persuasiunea presupune dialogul în relaŃiape putere, funcŃionarea feeb-back-ului, domnia constituŃionalismului, a legii îngenere, în relaŃiile de putere, relaŃii de parteneriat între anumite limite. Într-unastfel de context, cel lipsit de putere are sanse să-l convingă pe cel puternic,alegătorul îl poate convinge pe reprezentantul puterii. În societateainformatizată si tehnetronică arta persuasiunii nu mai este un apanaj alintelectualilor; ea a devenit o variabilă dependentă de nivelul de culturăpolitică si civică participativă.3. Persuasiunea este componenta de fond a influenŃei politice,aceasta semnificând metodele uzilizate fie de o instituŃie, fie de un sociogrupsau de o persoană pentru a acŃiona asupra altora cu scopul de a le modificaatitudinile si comportamentele faŃă de anticipările iniŃiale ale acestora. O seriede politologi au identificat puterea politică cu influenŃa. Asa, de pildă, H. D.Lasswell considera că, în fond, studiul politicii reprezintă investigareainfluenŃei politice. InfluenŃa politică este utilizată în toate relaŃiile politice: dintreputere si opoziŃie, în lupta pentru a accede sau a se menŃine la putere, încampaniile electorale, în relaŃiile dintre partide si alegători, între cei care suntactivi politic si cei rămasi în neutralitate, între lideri si masa membrilor departid etc. Dar cea mai performantă variantă de influenŃă politică este ceaexercitată prin intermediul puterii politice. Mijloacele utilizate de aceasta suntnu numai psihologice, pedagogice, morale si intelectuale, ci si economice,INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII32sociale, politice, etc. InfluenŃa ne apare astfel, precum sociologului TalcottParsons, ca un mecanism complex si generalizat de convingere.4. Controlul sau monitorizarea felului în care deciziile puterii suntpuse în aplicare si în care cei condusi realizează conformarea cu valorile sinormele juridice. Controlul reprezintă mijlocul prin care puterea cunoaste nunumai efectele propriilor sale decizii, ci si ale celor care acŃioneazăconcurenŃial fie în mod loial, fie neloial. Prin control sunt descoperite forŃelesociale, politice, economice care încearcă să destabilizeze sistemul politic,componentele ilicite, antisociale, factorii cu acŃiune entropică, urmând să fieîntocmite programe politice, să fie luate măsuri de restabilire a ordiniidezirabile. Monitorizării politice îi sunt asociate de către putere forme deconstrângere si de prevenire: ameninŃări făŃise sau tacite, demonstraŃii deforŃă etc. În acelasi timp, puterea acordă sancŃiuni pozitive celor cuperformanŃe de excepŃie, benefice pentru societate: premii în bani, promovăripe posturi, distincŃii morale, indemnizaŃii viagere etc.În zilele noastre controlul politic este cea mai importantă sursă deobŃinere a acelor experienŃe si cunostinŃe menite să amplifice capacitateadeŃinătorilor puterii de a utiliza cel mai eficient si subtil instrument al practiciipolitice, care este informaŃia.5. Prestigiul reprezintă nu numai o trebuinŃă individuală (trebuinŃa deprestigiu, de a avea „imagine“ care să trezească admiraŃia si respectulsemenilor), ci si o trebuinŃă psihosocială. În planul vieŃii politice oricare agentaflat în competiŃie recurge la întregul repertoriu de mijloace, de metode siporcedee pentru a-si ameliora imaginea sau pentru a-si reconstrui o imagineastfel încât să stârnească respectul, simpatiile, cresterea numărului desimpatizanŃi si alegători.Prestigiul este unul dintre factorii care conduc la crearea de putere, lacresterea acesteia. Prestigiul reprezintă o resursă pentru sporirea eficienŃeiacŃiunilor de influenŃare politică, un factor important pentru obŃinereaconsensului, a supunerii liber consimŃite de către un anumit titular de putere.În viaŃa politică evoluŃia gradului de prestigiu are importanŃă pentru reusiteleagenŃilor politici în cucerirea, păstrarea si exercitarea puterii, pe de o parte, si

Page 20: Politologie carte

individualizarea, personalizarea puterii, pe de altă parte. Nivelul de prestigiueste inegal distribuit într-o organizaŃie politică sau într-un sistem politic;aceasta din cauza accesului diferit si inegal al oamenilor la utilizarearesurselor si instrumentelor politice, a diferenŃelor dintre indivizi în ceea cepriveste capacitatea si abilitatea de a folosi resursele politice în scopulacumulării de prestigiu. Este de presupus că persoanele aflate la vârfulierarhiei în partid sau în stat deŃin mai mult prestigiu, o mai mare capacitatede a influenŃa faŃă de persoanele aflate mai jos în ierarhie.ImportanŃa prestigiului, ca fenomen asociat puterii, a fost intuită dinmomentul în care societatea s-a divizat în conducători si condusi.Conducătorii politici au încercat cu metode din ce în ce mai perfecŃionate să-sicreeze o imagine proprie prin care să atragă si să fixeze atenŃia publicului, acelor condusi, stiind bine că acumularea de prestigiu se realizează pe caleaimpunerii unei anumite imagini, a acelei imagini care este asteptată, dorită dePOLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU33public. Imaginea unui lider, imaginea unei clase politice sau a unui regimpolitic oferă o anumită recunoastere, crează o notorietate definită, stârneste oanumită seducŃie si captează un anumit interes din partea publicului.Imaginea si gradul de prestigiu se asociază întotdeauna cu un program politic,cu un nivel de competenŃă, de aptitudini si talent politic atribuiteconducătorilor. De la Machiavelli si Napoleon până azi, arta de a confecŃiona„imagini“ pentru conducători, arta manipulării s-au perfecŃionat; au înregistratprogresele cele mai mari datorită dezvoltării mass-media, în special ateleviziunii. Astăzi, datorită profesionistilor în publicitate, în mass-media si înmanagementul campaniilor electorale, agenŃii politici, titularii puterii consumăimportante energii în scopul fabricării imaginilor care să-i avantajeze astfelîncât să li se mărească numărul de aderenŃi, simpatizanŃi si alegători. Ocomponentă importantă a culturii politice funcŃionale a clasei politicecontemporane o constituie stiinŃa si arta de a acumula prestigiu, de aconfecŃiona si propune o anumită „imagine“ si, deci, de a manipula opiniapublică cu scopul de a obŃine atitudinile si comportamentele dorite. Într-unastfel de context, pentru profesionistii manipulării mulŃimilor, adevărul sidreptatea contează prea puŃin; mai importantă devine arta de a înfrumuseŃarealitatea, de a masca defectele si neîmplinirile, de a exagera meritele, adicăde a valorifica machiajul, camuflarea, compoziŃia – precum în arta dramatică,pentru a fabrica vedete politice. Este aici o artă, veche de când există politică,prin care au fost valorificaŃi si acei factori obiectivi generatori de prestigiu side putere: aptitudinile si talentul pentru managementul politic, nivelul si tipulde cultură politică a agentului, etapa de evoluŃie a agentului (dacă se află încampania electorală, dacă este în ascensiune politică sau într-o etapă dedeclin, de insuccese, dacă este în opoziŃie sau la putere, etc.). În general, artade a manipula, de a construi imagini, de a face poporul să creadă că elguvernează cu adevărat, are sanse mai mari de reusită în perioadele deascensiune istorică a agenŃilor politici. Perioadelor de insuccese în realizareaprogramelor politice, de declin, de criză, le corespunde fenomenul obiectivde erodare si alienare a puterii, de atenuare până la dispariŃia sautransformarea în contrariu a prestigiului. Latura diabolică a puterii politice astârnit sentimente de ură, de oprobriu din partea publicului, comportamentede nesupunere si împotrivire.** *Abordând, în sinteză, concepŃiile despre putere, rezultă că acestea saupolarizat în jurul a două tendinŃe fundamentale: una, care considerăomul ca fiinŃă egoistă, înzestrat prin natura lui cu calităŃi negative (homohomini lupus est) iar societatea ca un teren al conflictelor de interese întresociogrupuri, între clase sociale si instituŃiile create de acestea. Cei care auaderat la acest crez au văzut în putere o sansă ce se obŃine prin luptă cutoate mijloacele, inclusiv prin violenŃă, prin utilizarea forŃei brute, etc.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII34Puterea oferă câstigătorilor dreptul de a decide, de a domina, de acontrola întreaga societate, fiind instrumentul unei clase sociale, a unei

Page 21: Politologie carte

grupări socioumane, pentru a-si satisface interesele, dominând, exploatândcelelalte clase sociale sau celelalte grupări ce compun societatea (Platon,Toma d’Aquino, Hobbes, Marx, Nietzsche, Lenin, C. D. Gherea, Pătrăscanuetc.). Pentru acestia politica este o luptă interesată, egoistă între tabereadverse până cel puŃin atunci când una va iesi deplin victorioasă, acaparândputerea, si va stabili acele aranjamente sociale, acea ordine globală care săfie acceptată si de către adversari.Cealaltă, care consideră omul ca fiinŃă sociabilă (homo socius), zoonpolitikon, ca fiinŃă capabilă să recunoască în fiecare dintre semeni o persoanăsimilară, dotată cu drepturi si obligaŃii fundamentale egale iar societatea înansamblul ei nu constituie un spaŃiu al contradicŃiilor, ci mai degrabă alcooperării, solidarităŃii sub ghidajul aderenŃei oamenilor la aceleasi valoripolitice si juridice. Societatea funcŃionează ca un organism viu, ca un sistemîn care fiecare element îsi aduce acordul necesar si specializat la economiaansamblului (Aristotel, Hugo Grotius, J. Locke, Ch. De Montesquieu, J.- J.Rousseau, H. Spencer, D. Gusti, E. SperanŃia, M.Djuvara, T. Parsons, etc.).Din această perspectivă puterea politică emană din societate, este expresiavoinŃei generale a tuturor sau a majorităŃii (populare, naŃionale) de a dezvoltacooperarea si solidaritatea dintre oamenii atât de diferiŃi ca personalitate sidintre grupuri, fie ele concurente. Scopul puterii ia forma fie a Bineuluigeneral, fie a DreptăŃii sociale, fie de realizare a interesului public, fie aprosperităŃii generale si păcii sociale, etc. Cu alte cuvinte, puterea esteresponsabilă de pilotarea societăŃii globale, de menŃinerea ordinii si armonieiinterne si externe a comunităŃii umane, a societăŃii concret-istorice, derealizarea dreptăŃii si echităŃii.În raport cu cele două tipuri de explicaŃii referitoare la fenomenulputerii, marele politolog si jurist M. Duverger a realizat sinteza lor, susŃinândcu argumente suficiente ideea că puterea înseamnă, în acelasi timp, si luptăsi activitate integratoare de menŃinere a ordinii. Redând metaforic esenŃaputerii politice, pe care o considera ambivalentă, Duverger scria că„Imaginea lui Janus, a zeităŃii cu două feŃe, este reprezentarea veritabilă aputerii; ea exprimă în modul cel mai adânc realitatea politică. Statul, si într-unsens general puterea instituită într-o societate, este întotdeauna sipretutindeni în acelasi timp, instrumentul de dominaŃie a unor clase asupraaltora, folosite de primele în scopul intereselor lor si în detrimental celor dinurmă si totodată instrumentul asigurării unei anumite ordini sociale, a uneianumite integrări, a tuturor, în colectivitate, pentru binele comun.“17

Asadar, puterea politică este una dintre elementele reŃelei puterilorexistente în societate (puterea economică, puterea culturală, putereaspirituală, puterea militară, puterea informaŃională, etc.) specializată înreglarea dinamicii vieŃii sociale, în sensul asigurării ordinii interne si externe, acoerenŃei tipurilor de activităŃi, astfel încât să fie pus în aplicare un anumit tip17 M. Duverger, „Sociologie politique“, P.U.F., Paris, 1966, pp.27-28POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU35de proiect privind dreptatea, echitatea, prosperitatea, atitudinea faŃă dedrepturile fundamentale ale omului. Sensul etimologic al cuvântului putere(din. lat. potestas) anticipă conotaŃia actuală, semnificând „putere“,„stăpânire“, capacitatea de a decide asupra altora în numele propriei voinŃe,de a domina si de a exercita autoritatea asupra altora.Puterea politică dintr-o societate exprimă nivelul dezvoltării comunităŃii,fiind rezultatul unor întinse acumulări realizate în istoria vieŃii politice,cuprinzând întregul volum de resurse si instrumente politice, întreaga „masină“instituŃională utilizată în competiŃia politică, în guvernare, în crearea simenŃinerea ordinii în societate. Fiecare agent politic posedă anumite aptitudini,o anumită abilitate de conducere, de a–si impune voinŃa, exprimând un nivelconcret al puterii pe care o posedă. Oricare partid politic, oricare grup depresiune, lider, clasă politică, organizaŃie politică, forŃă socială politizată, opiniapublică, diferite organizaŃii internaŃionale, etc. exprimă o putere politică avândidentitatea bine conturată. Dar instituŃia care deŃine monopolul în viaŃa politică sicare exercită controlul, deŃinând capacitatea de intervenŃie asupra oricărei alteiadintre celelalte puteri, este statul. Puterea statului este pivotală în sistemulputerii politice si sociale; ea se exercită la nivelul sistemului social global, fiind

Page 22: Politologie carte

garanŃia cresterii gradului de ordine în societate, de coerenŃă, raŃionalitate sieficienŃă a tuturor tipurilor de acŃiuni întreprinse în societate. DeŃinerea deputere politică în stat dă sanse sporite agenŃilor politici să-si realizezeprogramele, să ducă la îndeplinire deciziile luate, să exercite controlul asupracelorlalte forme de putere, să reprezinte societatea în întregul ei, să legifereze,să guverneze si să decidă în numele acesteia.Puterea politică, înŃeleasă mai degrabă ca „masină“, ca mijlocspecializat în dominare si în crearea de ordine socială, poate fi utilizată în celemai diferite scopuri, în stiluri diferite rezultate din posibilităŃile infinite decombinare, iararhizare si întrebuinŃare a formelor ei. Aceasta va depinde nunumai de cultura politică – civică a agenŃilor politici, a deŃinătorilor puterii înstat, ci si de cea a componentelor societăŃii civile. Vor rezulta astfel diferiteforme de activitate politică, de management politic si , în ultima instanŃă, deregimuri politice. Prin urmare, responsabilitatea politică reprezintă întotdeaunao însusire nu a puterii politice în sine, ci a celor care o deŃin si o exercită, acelor care o personalizează prin deciziile si implicarea lor în exercitareadominaŃiei. Ori, metodele de dominaŃie, de conducere politică, de guvernare,sunt combinate în diferite stiluri, pe o paletă amplă cuprinsă între cei doi poli:democraŃia si dictatura.Pentru ca puterea politică să nu rămână sălbatică, spontană siimprevizibilă, pentru a fi utilizată raŃional si după criterii de eficienŃă corespunzătorvoinŃei societăŃii, după standarde si reguli stabilite prin consens sau cu acordulmajorităŃii oamenilor, ea va trebui să fie legitimă, să îmbrace o formăinstituŃionalizată, să fie completată de autoritate.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII365. AutoritateaPuterea politică, în toate manifestările, pentru a nu fi brută, anarhicăsau sălbatică, îmbracă haina autorităŃii. Dezvoltarea vieŃii politice a dus la o dince în ce mai evidentă tendinŃă de complementaritate a celor două. Autoritateapolitică este puterea instituŃionalizată, puterea reglată de reguli juridice siîntemeiată legal. Autoritatea politică este o însusire a unui agent politic, înprimul rând a statului, care se exprimă înăuntrul si prin respectul acordatsistemului de drept. AgenŃii politici exercită puterea, participă la competiŃiilepolitice, acŃionează ca învingători sau ca învinsi, formează puterea, oamendează, iau deciziile, le aplică si controlează evenimentele Ńinând seamade regulile exstente, în primul rând de ConstituŃie. ÎnŃelegerea autorităŃii în acestsens reprezintă pivotul statului de drept, al democraŃiei.Autoritatea politică este asociată dreptului de a conduce, de a luadecizii la scara comunităŃii. Ea există atunci când cei dominaŃi, când cetăŃeniirecunosc dreptul unui agent politic (partid, clasă politică, lideri, guvern, etc.)de a stabili un program, de a lua o decizie, de a adopta si impune un cod dereguli, de a controla sau de a pedepsi pe cei care se abat de la reguli.Autoritatea oricărui agent politic dintr-un stat de drept nu poate fi alta decâtcea conferită de norme juridice, în primul rând de dreptul constituŃional, deuzanŃe, obiceiuri, valori general acceptate. Si în politică situaŃia se prezintă cape terenul de joc, unde autoritatea arbitrului îsi are sursa în cunoastereaperfectă a regulilor competiŃiei sportive si asigurarea prin intervenŃii obiective,atunci când este cazul si de câte ori este cazul, a respectării de către jucătoria regulilor. Dar, spre deosebire de agenŃii sportivi, cei politici sunt responsabilinu numai de respectarea regulilor în toate domeniile de activitate, ci si demodificarea sau crearea de reguli noi atunci când mersul obiectiv al societăŃiinecesită asemenea intervenŃii. Din acest punct de vedere puterea politicăapare ca un rezervor de iniŃiative, de acte creative, în timp ce autoritatea seconcentrează pe respectarea regulilor, menŃinerea ordinii, conservareastructurilor care funcŃionează în societate.Notele de conŃinut ale puterii si ale autorităŃii politice pot fi mai binediferenŃiate si puse în relief printr-o abordare comparativă: puterea esteasociată cu posibilitatea de a utiliza forŃa brută, violenŃa legitimă (sanŃiuninegative, aplicarea de contrângeri materiale) sau nu, în timp ce autorităŃiipolitice i se asociază legitimitatea, susŃinerea majoritară, consensul,respectul principial pentru normele juridice. Deciziile si actele puterii bruteinspiră teamă, frică, în timp ce deciziile puterii legitime (ale autorităŃii politice)

Page 23: Politologie carte

se bazează pe comunicare, convingere, pe crezul raŃional prezent lamajoritatea cetăŃenilor că ele sunt corespunzătoare legilor, a acelor legi careau fost adoptate ca expresie a intereselor si voinŃei generale. În consecinŃă,autoritatea politică are drept miză ascultarea, conformarea cetăŃenilor înabsenŃa constrângerii faŃă de miza puterii politice care este gata oricând sătragă la răspundere, să judece si să pedepsească.POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU37Termenul de autoritate politică, în sensul de putere legitimă, deputere instituŃionalizată, oarecum domesticită si controlată raŃional, este deorigine latină: auctoritas-mărire, amplificare, adică ceea ce vine săîntregească voinŃa oarbă printr-un adaos de raŃiune. La romani, auctoritassemnifca o însusire a senatului compus din senes (bătrâni), spre deosebirede potestas (putere), care era atribuită poporului. În sens larg, deci autoritateaar conota acea însusire a agentului politic de a –si supune voinŃa înŃelepciuniisi forŃa raŃiunii, de a-si concepe si desfăsura activitatea ca instituŃie, în acordcu legile.Raporturile dintre puterea brută si autoritate sunt de o complexitateextremă si diferită în funcŃie de loc si de timp. Puterea poate acŃiona în stiluridiverse pe o plajă întinsă între cei doi poli: exercitarea violenŃei, a forŃei brute siacŃiunea puterii supusă legilor, cerinŃelor civilizaŃiei. Un agent politic poate săacceadă la putere, să se menŃină la putere sau să transfere puterea către altulpe aceeasi paletă de stiluri. Astfel, de pildă, cineva poate cuceri puterea fie prinvictoria într-un război de cucerire, fie printr-o lovitură de stat armată sisângeroasă, fie pe cale ereditară, fie în urma unui război civil, fie pe caleaalegerilor, etc. Indiferent dacă puterea se exprimă în mod brutal sau într-unmod legal, principala preocupare a titularilor puterii (a agenŃilor politici) a fost siva fi aceea de a defini autoritatea, de a o institui, de a o adecva regulilorjuridice, de a o legitima astfel încât Ńintele, programele vizate de putere să fieacceptate de cât mai mulŃi oameni, deciziile luate să fie asimilate, acŃiunileputerii să se încadreze în parametrii de eficienŃă maximă. ToŃi titularii puterii auavut grijă de propria imagine în raport cu cei supusi, nefiindu-le indiferent faptuldacă supusii au încredere în competenŃa conducătorilor, dacă se supun dinconvingere raŃională, dacă recunosc dreptul conducătorilor de a efectuacontrolul politic si de a impune o ordine sau dacă supunerea se datoreazătemerilor de pedeapsă si nu recunoasterii autorităŃii.Dintotdeauna titularii puterii s-au raportat la societate ca parteintrinsecă acesteia iniŃiind si desfăsurând reŃele de conexiuni informaŃionale(de comunicare propriu-zisă), educative (atragerea de aderenŃi, susŃinători,simpatizanŃi, etc), de management politic, de mobilizare si valorificare aresurselor politice etc. Totodată, societatea, segmentele societăŃii civile auprogresat, de la secol la secol, în ceea ce priveste capacitatea si pricepereade a exercita controlul asupra titularilor puterii pentru a se pune la adăpost deposibilele abuzuri la care oamenii puterii ar putea recurge, astfel încât relaŃiiledintre titularii puterii si societate, în esenŃa lor de comunicare reglementatăjuridic, pot fi schiŃate în felul următor:conducere, control,dominaŃie politicesocializarea puteriiTITULARII PUTERIIPOLITICE(statul, partidelepolitice, liderii, clasapolitică etc.)control socialSOCIETATEAGLOBALĂ(comunităŃiumane,sociogrupuri,etnii, organizaŃii alesocietăŃii civile etc.)INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII38În cadrul acestor conexiuni dintre puterea politică si societatea civilăprincipala grijă si preocupare a partidelor politice este aceea de a construi, de a

Page 24: Politologie carte

da un contur cât mai exact autorităŃii astfel încât să obŃină o acceptare cât mailargă în mediile sociale, în segmentele sociale supuse actului de guvernare.Aceasta pentru că în practica politică există o lege asemănătoare legilor dinstiinŃele naturii: între gradul de legitimitate a puterii unui agent politic si eficienŃaactivităŃii sale există o relaŃie direct proporŃională, adică o mai largă legitimitatea puterii unui stat, de pildă, conduce la o corespunzătoare sporire a eficacităŃiidemersurilor sale politice pe plan intern si extern sau viceversa. Conceptul delegitimitate a puterii semnifică măsura în care oamenii acceptă, susŃin, sesupun puterii ca si când ar fi o putere a lor si, deci, se conformează motivaŃidispoziŃiilor ei. Putem astfel fi de acord cu M. Duverger, care considera că„legitimitatea puterii nu este altceva decât faptul că ea este recunoscută caputere de către memebrii colectivităŃii sau, cel puŃin, de majoritatea lor. O putereeste legitimă dacă există un consens în privinŃa legitimităŃii ei...Singurul temei,singura sursă a legitimităŃii unei puteri constă în faptul că ea este conformăschemei de legitimitate definită de sistemul de valori si de norme al colectivităŃiiîn cadrul căreia se exercită.“18 łinta cea mai mare a unui agent politic esteaceea de a găsi răspunsul teoretic si practic la problema: cum trebuie săacŃionezi pentru a obŃine legitimitate la scara societăŃii globale sau, mai precis,ca agent titular al puterii în stat?Răspunsul la o asemenea întrebare a constituit un apanaj al filosofiloraplecaŃi spre studiul vieŃii politico-juridice si, în plan practic, al unor cercuri deintelectuali situaŃi pe o orbită apropiată puterii, al unor oameni cu aptitudini îndomeniul argumentării si artei de a convinge specializaŃi si plătiŃi pentru aconstrui o „imagine“ cât mai favorabilă puterii pentru a o legitima în văzul a câtmai multor oameni. Astfel au apărut diferite doctrine ale legitimităŃii (fiecarecu limitele istorice specifice, limite generate de interese particulare etc.), de lacele teocratice (a regilor egipteni, mesopotamieni etc.), meritocratice (Platon), lacele contractualiste (Hobbes), liberale (J. Locke), utilitariste (J. Bentham),pozitiviste (A. Comte), comuniste (Marx, Lenin), social -democrate (Bernstein),până la cele contemporane nouă, între care la loc de frunte se situează doctrinapolitică ce fondează, cum anticipase savantul german Marx Weber, puterea(autoritatea) legal-raŃională omniprezentă în statele de drept indiferent dediferenŃierile interindividuale. În condiŃiile exercitării autorităŃii legal- raŃionalesupunerea nu are loc în faŃa sefilor, a persoanelor care deŃin posturi în stat, îninstituŃii ale puterii, ci faŃă de principii de drept, faŃă de regulile juridice. CetăŃeniirespectă legile nu din teamă, nu numai din sentimente de respect pentru tradiŃii,pentru că aparŃin unei colectivităŃi particulare, ci în primul rând pentru că auconvingerea că într-o societate raŃională este necesar să existe legi si ordine,că într-un stat de drept legile, procedurile exprimă voinŃa majoritară, că acesteapot fi schimbate doar în urma acelui consens conform căruia cei ajunsi la putereprin sistemul alegerilor democratice au dreptul de a aduce perfecŃionăriinstituŃiilor, legilor cărora si ei va trebui să li se supună.18 M. Duverger, „Sociologie de la politique“, Paris, P.U.F., 1973, pp. 165-181POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU39În societăŃile democratice, în funcŃionarea organelor statului de dreptsi, în general, în fiinŃarea puterilor din cadrul societăŃilor post-modernelegitimitatea exprimă:1. Natura raporturilor dintre putere si societate, adică în ce gradsocietatea, instituŃiile societăŃii civile exercită controlul asupra instanŃelorputerii politice si reusesc să-i tragă la răspundere pe acei oameni politici carederapează de la imperativele legilor.2. Gradul de acceptare de către cetăŃeni a deciziilor, a imperativelorputerii politice si mărimea segmentului din societatea civilă care apreciază căputerea existentă este nelegitimă si incită la nesupunere civică.3. Interesul agenŃilor politici pentru cunoasterea de sine, respectiv aariei de acŃiune a legitimităŃii lor prin raportare la evoluŃia celorlalŃi agenŃi depe scena politică. O astfel de perspectivă a cunoasterii este posibilă datorităaportului adus de metodele si tehnicile moderne de sondare a opiniei publicesi stă la baza elaborării strategiilor si tacticilor agenŃilor politici.4. RelaŃiile dintre puterea politică si societatea din care face partecontinuă să ridice probleme în toate sistemele politice post-moderne,contemporane. Cea mai importantă problemă este creată de posibilităŃile

Page 25: Politologie carte

inerente puterii de a derapa de la misiunile ei, de a se transforma într-oputere alienată. Viciul ascuns al oricărei puteri politice constă în tendinŃapotenŃială de a se reproduce la o scară tot mai mare, fapt care, dacă se vaobiectiva, va genera abuzul de putere, corupŃia de stat, putând evolua până ladictatură în variante inedite faŃă de paleta de manifestări ce au avut loc de-alungul istoriei.5. De la Confucius până la Tocqueville, de la Aristotel până la Fr. vonHayek, marii gânditori politici si filosofi ai dreptului au constientizat faptul căpolitica, fiind o afacere de interese, îi aduce frecvent pe autorii ei în situaŃia dea încălca regulile, de a comite abuzul de putere. Montesquieu demonstrasefaptul că cu cât puterea are un grad mai mare de concentrare cu atâtlibertăŃile oamenilor se vor diminua. Acolo unde puterile în stat nu suntseparate, nu există libertate; există doar un regim despotic. Problema cea maiimportantă pentru societate este aceea de a împiedica acest rău, respectiv„pentru a împiedica abuzul de putere, lucrurile trebuie astfel orânduite încâtputerea să îngrădească puterea“.19 Pe o poziŃie similară se află Lordul Acton,care formulase principiul: „Puterea tinde să corupă si puterea absolută corupeîn mod absolut“.Asadar, problema aducerii sub control a puterii sau găsirea desoluŃii practice la întrebarea cum ar putea fi limitată puterea pentru a preveniabuzurile a constituit dintotdeauna o preocupare fundamentală pentrusocietate, atât pentru guvernanŃi cât si pentru guvernaŃi, atât în condiŃiile încare scopurile societăŃii sunt bune, cât si atunci când devin malefice.Proiectele de organizare politică democratică lansate de J. Locke,Montesquieu si J. – J. Rousseau au înglobat principii menite să previnăabuzurile puterii, între care: constituŃionalismul, divizarea si supravegherea19 Montesquieu, „Despre spiritul legilor“, vol. I-II, E.S., Bucuresti, 1964, XI, 4INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII40reciprocă a puterilor, dispersarea puterilor centrale în sensul descentralizării,promovarea drepturilor fundamentale ale omului. Chiar dacă stateledemoctratice de până astăzi au pus în aplicare aceste principii, viaŃa ademonstrat resursele nebănuite de inventivitate în sens malefic ale oamenilorputerii, asa încât toate formele de organizare statală, de insituŃionalizare siraŃionalizare a puterii s-au dovedit a fi imperfecte. DemocraŃia însăsi scapă desub control anumite manifestări ale puterii, lăsând loc apariŃiei de abuzuri, defapte de corupŃie. DemocraŃia nu este perfectă, dar este cea mai bună formăde guvernare comparativ cu celelalte, întrucât este capabilă să prevină si sădiminueze abuzurile. Evident că oamenii au preferat dintotdeauna să aleagă,dintr-o mulŃime de rele, răul cel mai mic. EvoluŃia democraŃiilor occidentaledupă al doilea război mondial a confirmat această evaluare. Astfel, principiilorclasice de limitare a puterii, în primul rând de limitare a puterii de cătreConstituŃie si celelalte legi, le-au fost adăugate noi limitări, noi procedee deŃinere sub control a puterii, printre care:- construirea unei economii si societăŃi policentrice, multidecizionaleîn care sociogrupurile, organizaŃiile, instituŃiile îsi asumăresponsabilitatea, desfăsoară comportamente participative, relativ autonome,Ńinând seama de echilibrul ansamblului social din care fac parte;- în corelaŃie cu dezvoltarea culturii politice – civice s-a dezvoltatpluralismul (diversificarea forŃelor politice active: partide, grupe de presiune,organizaŃii politice, apariŃia de noi curente de opinie, de instituŃii dereprezentare etc.) odată cu difuziunea puterii politice în societate;- dispersia puterii politice, nu numai prin separarea puterilor în sensclasic de putere legislativă, executivă si judecătorească, ci si prinascensiunea sau apariŃia de noi puteri cu o influenŃă deosebită asupra vieŃiipolitice (puterea presei, a sindicatelor, a bisericii catolice etc.) odată cudescentralizarea , cu ascensiunea puterilor locale;- proliferarea instituŃiilor si mijloacelor de control social asupraputerii politice (instituŃii ale societăŃii civile, organizaŃii nonguvernamentale,asociaŃii cetăŃenesti, organizaŃii internaŃionale, etc.);- „civilizarea“ competiŃiei politice prin respectarea regulilor juridiceatât de către agenŃii politici aflaŃi la guvernare, cât si de cei situaŃi în opoziŃieastfel încât echilibrul politic si social este rezultanta unor grupări, asocieri si

Page 26: Politologie carte

competiŃii cu un grad sporit de loialitate;- repartiŃia mai echitabilă (departe de a fi ideală) a resurselor siinstrumentelor politice între conducători si condusi, între agenŃii politici etc.– fapt care sporeste sansele de reusită în acŃiunile de control, de limitare aputerii. În acest context dezvoltarea generalizată a culturii politice, a tehnicilorde comunicare între titularii de putere, pe verticală si pe orizontală, oferăposibilităŃi imense de a asigura reusita în cele mai diferite operaŃiuni delimitare a puterii;- selectarea si promovarea liderilor, a reprezentanŃilor politici printehnici democratice, prin alegeri reglate de Legea electorală, care conŃinesi ea o serie de limitări aplicate oamenilor puterii (limitarea mandatului liderilorPOLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU41politici, obligativitatea acestora de a organiza întâlniri cu segmentul socialreprezentat si de a prezenta rapoarte de activitate, etc).Toate aceste limitări au lăsat în urmă cu secole organizareamonocentrică, exercitarea puterii de către un singur pol de putere, adicămonopolizarea dreptului de a lua decizii de către un singur centru de putere,si au condus la afirmarea a ceea ce R. Dahl numea poliarhie, a unei societăŃipolitice în care, mecanismele de limitare a puterii, de prevenire a arbitrariuluiîn deciziile agenŃilor politici au atins cea mai mare eficienŃă comparativ cucelelalte tipuri de guvernare.6. FuncŃiile politologieiAsumându-si calităŃile unei stiinŃe socioumane maturizate, politologiaa intrat în posesia unui aparat conceptual explicativ si predictiv consistent, aunor legi si adevăruri oricând verificabile după criteriile unui determinismstatistic-probabilist. Aflată într-o astfel de postură, stiinŃa politicii exercităcâteva funcŃii corelate sistemic, care, în sinteză, ar putea fi prezentate astfel:a) FuncŃia de cunoastere, care este, în esenŃă, teoretică siexplicativă, având ca obiect viaŃa politică a societăŃii, respectiv funcŃionareaputerii, a raporturilor dintre conducători si condusi, a pivotului acestorraporturi, care este statul. Demersul cognitiv în politologie constă în siruri deoperaŃii de analiză, descriere, comparare, sinteză, esenŃializare, dedescoperire a structurilor profunde ale vieŃii politice, a legilor si cauzelor carereglează schimbările, a funcŃiilor politicului în societate, de anticipare adirecŃiilor de evoluŃie si dezvoltare a sistemului politic sau a unor componenteale acestuia etc. Procesul de cercetare stiinŃifică în politologie nu este unul denatură pur pozitivă, asa cum este cel din fiziologie, genetică sau microfizică,ci, de regulă, este orientat de anumite standarde (scopuri, valori, normegeneral acceptabile, obiceiuri si tradiŃii specifice sociogrupurilor participante laviaŃa politică).În mod firesc cunoasterea faptelor politice începe cu observaŃiadirectă, cu acumularea unei experienŃe de simŃ comun, dar ea va evoluaobligatoriu spre surprinderea aspectelor esenŃiale, determinante, a legilor carereglează practica si viaŃa politică, a conexiunilor repetabile din cadrulsistemelor politice. În acest sens, utilizarea metodelor de cercetare logică,istorică, sistemică, funcŃionalistă, de analiză a “cazului”, comparativă etc. auun aport de neînlocuit în efortul politologului de a elabora o teorie consistentă,cu valoare operaŃională în planul larg al cunoasterii care, totodată, să-sidemonstreze utilitatea practică.Pentru descrierea si explicarea structurii si dinamicii vieŃii politice, amecanismelor si sensului schimbării sistemelor politice, cercetătorii au utilizatnoŃiuni si categorii specifice politologiei, au recurs la diferite stiluri deprezentare a rezultatelor la care au ajuns. În orice caz, explicaŃia înpolitologie, chiar atunci când vizează fapte, evenimente concrete, reprezintă odepăsire a simŃului comun, o negare a miturilor sau a demersurilorINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII42speculative, metafizice din domeniu. În situaŃia în care între practica politică aunor agenŃi si mitologie (ideologii, credinŃe, speranŃe, vise, imaginarul politic)se realizează raporturi de fuziune sau de integrare organică, cercetătorul vasupune explorărilor realitatea politică cu toate dimensiunile ei, va căuta soluŃiila interogaŃiile privind geneza, construcŃia si dezvoltarea acesteia. În fond,

Page 27: Politologie carte

faptul politic nu se lasă cunoscut prea usor; îndărătul lui se află un adevăratunivers sociocultural datorită căruia el a apărut si evoluează. PrimejdiasimŃului comun, a diferitelor tipuri de prejudecăŃi sau atitudini, care inhibăraŃiunea, vor putea fi depăsite dacă vom evolua în cunoastere trecând dincolode aparenŃe, penetrând cu gândirea si imaginaŃia în universul politic. Acestascapă, în mare parte, controlului observaŃional si experimental, fiind maipresus de experienŃa cotidiană.b) FuncŃia evaluativă sau axiologică este dependentă de prima siconstă în exprimarea atitudinii si concepŃiei generale despre societate si om apolitologului, a idealului său de viaŃă, a modelului de societate la care aderă,în funcŃie de care discursul teoretic-explicativ din politologie va fi centrat nunumai pe valorile general-umane, ci si pe unele specifice aparŃinătoarecomunităŃii locale sau chiar personale, urmând a fi emise anumite judecăŃi devaloare, a fi formulate opŃiuni, a fi stabilite priorităŃi pentru practica politică.În demersul politologic nu poate fi evitată raportarea la standarde(scopuri, valori, norme); formularea judecăŃilor de valoare ar trebui să fie oconsecinŃă transductivă a cunoasterii veridice, a unui volum suficient deinformaŃie corectă despre realitatea politico-socială. În această situaŃieconsilierile făcute de politologi oamenilor de decizie politică, reprezentanŃilorputerii, propunerile făcute de ei pentru ameliorarea actului de guvernare,semnalarea direcŃiilor de evoluŃie a unor evenimente politice majore-cuconsecinŃele acestora, recomandările în privinŃa utilizării resurselor politicesau în materie de strategie si tactică politice pot fi considerate nu numaioportune, ci demne de urmat pentru a se maximiza eficienŃa acŃiunii politice înetapa dată. În acest caz, valorile diriguitoare în viaŃa politică presupun oarmonizare firească cu valorile etice, juridice, economice si ecologice.c) FuncŃia anticipativă sau de previziune este dependentă deprofunzimea cunoasterii realităŃii politico-sociale si de înŃelepciunea, deinspiraŃia demersului axiologic. Cunoasterea în politologie nu este un actgratuit, ci unul menit să dea satisfacŃii intereselor, aspiraŃiilor oamenilor, alecolectivităŃilor. Întrebări precum: Ce trebuie făcut pentru a asigura ordinea sipacea socială, binele public si securitatea naŃională? Cum trebuie procedatpentru a înlătura conflictele existente si pentru a întări coeziunea comunităŃii?Care sunt direcŃiile prioritare de urmat în economie si societate pentru a seajunge la mulŃumirea a cât mai multor oameni? etc. sunt de importanŃăcardinală pentru politicieni si presupun construcŃii teoretice anticipative binefundamentate, realiste si de mare responsabilitate. Acestea vor orientaelaborarea programelor si strategiilor politice, demersurile anticipativeancorate în practica politică.FuncŃia prospectivă vizează, deci, previziunea politică dependentă destudii si cercetări stiinŃifice de amploare asupra tendinŃelor practicii politice,POLITOLOGIA SI OBIECTUL EI DE STUDIU43ale vieŃii sociale naŃionale si mondiale, asupra mutaŃiilor care ar putea surveniîn dinamica structurilor sociale. O astfel de funcŃie a dobândit noi cote deapreciere în optica elitelor politice contemporane, astfel încât previziunile înpolitică sunt pe cale de a fi recunoscute drept servicii sociale prestate depolitologi. Primii beneficiari sunt guvernanŃii, agenŃii practicii politice îngeneral.d) FuncŃia aplicativă-militantă a politologiei constă în finalitateapractică a acestei stiinŃe prin oferirea unor modele teoretice-predictive care săgenereze ameliorarea practicii politice, a raporturilor dintre societatea politicăsi cea civilă. Deschiderile aplicative ale politologiei constau în formularea desoluŃii la problemele puse de viaŃa politică, de guvernare, de administraŃie etc.Asa, de pildă, aspiraŃiile privind perfecŃionarea mecanismelor democraŃiei,progresul reformei, întărirea statului de drept, afirmarea valorilor politice simorale specifice societăŃii românesti sunt manifestări dependente de serviciilepolitologilor.Cu cât raporturile de complementaritate dintre stiinŃa politică siacŃiunea politică vor funcŃiona mai armonios, cu atât vor conduce ladiminuarea spontaneităŃii, a subiectivismului si ineficienŃei din sferaconducerii politice. Elitele politice contemporane s-au îndepărtat mult deamatorism si de atitudini oportuniste; evident este vorba despre elitele

Page 28: Politologie carte

responsabile, ajunse la o înaltă competenŃă în stiinŃa si arta guvernării,construite pe baza procedeelor de selecŃie democratică a personaluluiguvernant. EficienŃa demonstrată de acestea în prestaŃiile politice vine săconfirme importanŃa stiinŃei si culturii politice pentru dezvoltarea societăŃii înansamblul ei.e) FuncŃia formativă, educativă-aceea de a contribui la modelareapolitică-civică a cetăŃenilor, în special a tineretului, la socializarea politică apersonalităŃii, la influenŃarea benefică a opiniei publice, la formarea uneiculturi politice angajante, participative care-l scoate pe cetăŃean din sferaneutralităŃii, a indiferenŃei faŃă de destinul politic al comunităŃii din care el faceparte.În fond, omul matur-cetăŃeanul, ar putea avea un comportamentpolitic eficient dacă în cultura lui politică vor predomina informaŃiile,cunostiinŃele veridice-cele provenite implicit din politologie. Comportamenteledemocratice ale cetăŃenilor, ale agenŃilor politici, nivelul progresului societăŃiipolitice sunt dependente esenŃialmente de astfel de informaŃii. Între stilurilediferitelor societăŃi democratice contemporane si cultura lor politică, implicitpreŃuirea acordată stiinŃei politice în cadrul acesteia, există conexiunifuncŃionale, organice. Progresul practicii politice în societăŃile de azi si demâine este esenŃialmente dependent de dezvoltarea stiinŃei politice (dar nunumai de aceasta!).FuncŃiile prezentate anterior sunt interdependente, sunt faŃete aleunui fond coerent de idei si de principii. Prin urmare, realizarea uneia dintreele va antrena după sine punerea în lucru si a celorlalte. Împreună, elejustifică cresterea interesului public pentru dezvoltarea stiinŃelor politice-faptce a fost marcat de dezvoltarea activităŃilor editoriale în domeniu, deINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII44organizarea de congrese stiinŃifice ale asociaŃiilor naŃionale si internaŃionaleale politologilor, de apariŃia unor academii, facultăŃi, institute de cercetăripolitologice si, nu în ultimul rând, de cresterea interesului tinerilor pentru a seforma într-o carieră legată de politologie sau pentru aprofundarea siextinderea lecturilor în domeniul stiinŃelor politice.

II. METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIEDezvoltarea stiinŃelor politice a fost si va fi condiŃionată de calitatea side extensiunea cercetării, implicit de metodele, procedeele si tehnicileîntrebuinŃate de politologi în eforturile lor de a cunoaste structura sistemuluipolitic, legile vieŃii politice, cauzele schimbării si modernizării politice,dimensiunile subiective ale faptelor politice, posibilităŃile de optimizare alepracticii politice, ale guvernământului în mod special etc.Cercetarea stiinŃifică a domeniului politic al societăŃii se plasează laoriginea îmbogăŃirii nu numai a conŃinuturilor teoretice, explicative si predictiveale acestei ramuri a cunoasterii, ci si a capacităŃilor de intervenŃie eficientă,democratică în raporturile dintre conducători si condusi, dintre guvernanŃi siguvernaŃi, dintre societatea politică si societatea civilă, astfel încât să seconsolideze echilibrul social, pacea si ordinea din societate, să fie satisfăcutemai raŃional nevoile personale ale cât mai multor oameni dar si nevoilesistemului socioeconomic si cultural din care ei fac parte. Cu alte cuvinte,cercetarea stiinŃifică a realităŃii politice reprezintă factorul determinant alameliorărilor care ar trebui să survină în efectuarea conducerii politice asocietăŃii, în perfecŃionarea mijloacelor acŃiunii politice sau în sporireaeficienŃei practicii politice fie la nivel macrosocial, fie la nivelul fiecărui agentpolitic luat în parte (partid politic, grup de presiune, organ al structurii statale,personalitate politică etc.). A devenit o certitudine faptul că rezultatelecercetărilor în sfera politologiei sunt o condiŃie sine qua non a cresteriicompetenŃei profesionale a celor angajaŃi să facă politică. În afarastăpânirii stiinŃelor politice orice carieră politică va fi guvernată de factorisubiectivi aleatori, de neprofesionalism, de “amatorism”, care ar puteaconduce evoluŃia socială spre mari primejdii.1. Tipuri de cercetare în politologieDescoperirea unor noi legi ale practicii politice, ale structurii sidinamicii vieŃii politice, desprinderea liniilor dominante din trecutul unorsocietăŃi politice sau ale sensului dezvoltării lor în viitor, previziunea în viaŃa

Page 29: Politologie carte

politică sau promovarea inovaŃiei în sfera comunicării politice necesităutilizarea unor metode, procedee si tehnici de investigare stiinŃifică a faptelorpolitice, a realităŃii obiective din viaŃa politică dar si a subiectivităŃii agenŃilorpolitici, a mecanismelor subiective care fac posibile comportamentele politice.Dar metodele, procedeele si tehnicile de cercetare sunt înglobate de politologîntr-o strategie (un program) de cercetare stiinŃifică, rezultând un anumit tipindividualizat de cercetare.PosibilităŃile de întrebuinŃare, de combinare a metodelor, procedeelorsi tehnicilor de cercetare stiinŃifică, în scopul descoperirii de noi adevăruri înINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII46universul politic, sunt foarte diferite. De aceea nu a fost lipsită de interesclasificarea acestora, elaborarea unor tipologii. Astfel în funcŃie de scopul side problematica abordată, a fost făcută o distincŃie între cercetareafundamentală (stiinŃa politică pură) si cercetarea politologică aplicată(cea dictată de nevoi practice). Prima abordează probleme generale, teoreticecu referire la politică; rezultatele acesteia pot viza structura si dinamicamacrosistemelor politice, raporturile sistemului politic cu societatea, relaŃiileinternaŃionale, construcŃia europeană, edificarea păcii mondiale, legile siprincipiile acŃiunii politice, agenŃii practicii politice contemporane, tipurile deregimuri politice, dinamica structurilor de putere, viitorul statului etc. Pe cândcercetarea aplicativă este subsumată scopului de a soluŃiona diferiteprobleme concrete puse de practica politică, emanate din acŃiunile agenŃilorpolitici (de pildă: perfecŃionarea mecanismelor de formare, selectare sipromovare a personalului politic în ierarhia puterii, reasezarea programuluipolitic, formularea tacticii celei mai potrivite, ameliorarea sistemului decomunicare politică, promovarea inovaŃiei în planul logisticii acŃiunii politiceetc.).După sfera obiectului supus investigaŃiilor stiinŃifice, cercetarea înstiinŃele politice se poate desfăsura la nivel macropolitic si la nivelmicropolitic. Primul nivel vizează sfera relaŃiilor internaŃionale, dintresistemul politic si celelalte subsisteme ale vieŃii sociale, evoluŃia si dezvoltarearelaŃiilor de putere la scara societăŃii globale, funcŃionarea politicului însocietăŃile contemporane etc. iar cel de-al doilea vizează fapte politiceconcrete, mecanismul luării deciziilor politice, relaŃiile interpersonale dincadrul sociogrupurilor angajate politic, sondarea opiniilor politice,comportamentul electoral, conduita si relaŃiile liderilor politici etc.Întrucât putem admite posibilitatea studierii stiinŃifice nu numai afaptelor politice actuale, ci si a celor trecute sau a celor viitoare, vom puteaîmpărŃi cercetările din cadrul stiinŃelor politice în directe si indirecte. O marevarietate de fapte politice pot fi explorate în mod direct prin metode siprocedee specifice studierii nemijlocite, empirice, cum sunt: observaŃiastiinŃifică, experimentul sociologic, studiul de caz, sondajul de opinie,convorbirea etc. Alte aspecte ale vieŃii politice sunt inaccesibile cunoasteriidirecte; acestea presupun utilizarea unor metode si procedee specificecunoasterii mediate, cum sunt: metoda istorică, metoda modelării si simulării,analiza cauzal-genetică, abordarea structurală si funcŃionalistă, metoda logicăetc. Întrucât sistemul politic al oricărei societăŃi contemporane, al oricăreinaŃiuni, este de o complexitate deosebită si se află foarte departe deposibilităŃile cunoasterii directe, de capacitatea omului de a-l percepe,rezultatele cercetării în stiinŃele politice sunt, în mare măsură, dependente deraŃiune si de imaginaŃie, sunt produse ale generalizărilor, adică elaborări siconstrucŃii teoretice. Pot fi însă detasate, în planul literaturii de specialitate, sidemersuri inductive, cercetări observaŃionale, implicit experimentale, care aucondus la generalizări empirice consistente, la producerea unor inovaŃiiaplicabile în mari acŃiuni politice contemporane fiind generatoare de eficienŃăsporită, la găsirea de noi posibilităŃi alternative de valorificare a resurselorMETODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE47politice, de creare a unor noi mijloace necesare acŃiunii politice-fie aleagenŃilor politici aflaŃi la putere, fie ale celor situaŃi în opoziŃie, la descoperireaunor relaŃii cauzale si funcŃionale, a unor tendinŃe de dezvoltare etc. Acesteavin să confirme faptul că demersul pur teoretic si doctrinar trebuie să fie

Page 30: Politologie carte

susŃinut de cercetările empirice, directe ale faptelor politice, dacă se tindespre a oferi guvernanŃilor informaŃii corecte, suficiente si oportune necesareluării marilor decizii, perfecŃionării actului de conducere politică în general, arelaŃiilor politice dintre guvernanŃi si guvernaŃi, corespunzătoare standardelorsocietăŃilor democratice, în mod special.Cercetările stiinŃifice predilect inductive, legate de problemeleemanate din practica politică, sunt cele care aduc inovaŃii, ameliorări,alternative de crestere a eficienŃei acŃiunilor politice contemporane. În acestsens, tot mai multe guverne finanŃează cercetarea în sfera stiinŃelor politice,extinderea instituŃionalizării acesteia (au fost create academii de stiinŃepolitice, asociaŃii ale politologilor, congrese de politologie, facultăŃi de stiinŃepolitice, reviste de specialitate, programe de cercetare etc.).În funcŃie de modul de explicare si de interpretare a vieŃii politice s-afăcut distincŃie între abordarea “obiectivă” si cea “interpretativă”. Prima ainsistat pe promovarea acelor explicaŃii care se înscriu în zona exigenŃelorspecifice stiinŃelor naturii (adevărul obiectiv al enunŃurilor si descrierilor,operarea cu judecăŃi, cu propoziŃii verificabile oricând din punctul de vedere aladevărului etc.). Prin urmare, explicaŃia, teoretizările din politologie trebuie săia forma demonstraŃiilor, legilor, generalizărilor si predicŃiilor din fizică, chimiesau biologie, să se evite opŃiunile personale, judecăŃiile de valoare, astfelîncât să nu fie alterată obiectivitatea discursului. Pe această linie s-au înscris,în ultimile decenii, abordările structuraliste, funcŃionaliste, analiza sistemicăsau cea operaŃională din politologie. Cea de-a doua a fost formulată in nuceîn cadrul curentului filosofic neokantian, apoi de către Max Weber, desociologia fenomenologică. În cadrul acestei orientări accentul a fost plasatasupra specificului subiectiv al faptelor politice, pe analiza semnificaŃiilorvehiculate de actorii politici. Deschiderile subiective, opŃiunile si atitudinilecercetătorilor sunt implicate inevitabil; opŃiunea politologului, formulareajudecăŃilor de valoare si atitudinea obiectivă sunt complementare, sunt reglatede etica savantului. Acest punct de vedere a câstigat tot mai mulŃi aderenŃi înultimul secol.După criteriul complexităŃii faptelor politice studiate, cercetărilepolitologice pot fi mono, multi sau interdisciplinare. Întrucât realitatea politică adevenit tot mai complexă din punct de vedere structural si funcŃional-purtătoarede noi virtuŃi si subtilităŃi-obligatoriu de luat în considerare de către teoreticienii sipracticienii care urmăresc să obŃină maximum de eficienŃă în profesiile lor, s-augeneralizat în ultimul secol cercetările multi si interdisciplinare. Dar nu este exclusfaptul ca, în unele situaŃii concrete, cercetarea monodisciplinară să poată generaanumite descoperiri, generalizări, interpretări sau inovaŃii care marcheazăprogresul acestei ramuri a cunoasterii.Desigur, tipurile de cercetare în politologie sunt interdependente, secompletează reciproc. Adesea s-a întâmplat ca faptele politice să fi fostINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII48studiate individual, uneori în mod direct, alteori cercetătorul a recurs la terŃepersoane specializate cu ajutorul cărora să recolteze datele primare.ModalităŃile de cercetare au fost întrebuinŃate alternativ, în diferite forme decombinare, după cum faptele studiate au fost considerate sub unul sau maimulte unghiuri de vedere. Pe întregul traseu al cercetării se pune problemapartinităŃii si responsabilităŃii politologului. RelaŃiile lui sociale îl vorangaja fatalmente, îi vor ridica dileme cu caracter etic, îl cor conduce însituaŃia să adopte si să exprime o atitudine. În acest sens, putem fi de acordcu profesorul clujan Achim Mihu, care scria că savantul trebuie “să evite a luapartea unor forŃe sociale si politice aflate în divergenŃă si chiar în conflict cualte forŃe similare. El nu trebuie să schimbe prin prezenŃa lui realitatea si,eventual, să o tensioneze”.11Achim Mihu, “Antropologie culturală”, Napoca Star, Cluj, 2000, p.43

2. Sursele si metodele cercetărilor în politologieExistă o multitudine de surse ale cercetării din sfera stiinŃelor politice.Se detasează, ca fiind cea mai importantă, viaŃa politică, practicile agenŃilorpolitici ai societăŃilor contemporane. Acestea ridică probleme, în specialpentru guvernanŃi, ce impun căutarea soluŃiilor adecvate: unele vizeazădiagnoza corectă a vieŃii politice, a rezultatelor acŃiunii politice; altele vizează

Page 31: Politologie carte

sensul dezvoltării sociale, programarea evoluŃiei “de mâine” a societăŃii siimplicit a propriilor acŃiuni ale agenŃilor politici; altele urmăresc să depistezesoluŃii de crestere a eficienŃei acŃiunilor politice sau să prevină conflicte etc.Practica politică este nu numai o sursă a cercetării, ci si un mijloc, un scop alacesteia.Alte izvoare ale cercetărilor din politologie pot fi: opere teoretice siexperienŃe valoroase ale unor oameni politici, literatura politică si politologicăîn general, presa politică, istoria vieŃii politice, monografii politice, principalelelegi juridice si alte produse ale regimurilor politice, materiale de arhivă, opiniapublică referitoare le deciziile si la diferite evenimente politice, obiceiuri, tradiŃiisi mentalităŃi politice, logistica acŃiunii politice, manifestările formale siinformale din viaŃa agenŃilor politici etc.EsenŃiale pentru descoperirea unor noi adevăruri ale cunoasteriipolitologice sunt metodele specifice de cercetare. Cunoasterea si utilizareaacestora de către specialisti, dar si de către oamenii politici de carieră,reprezintă o componentă nucleică a culturii lor profesionale. Termenul demetodă derivă din etimonul grecesc methodus (meta-după, spre si odosdrum,cale). Deci, metoda ar reprezenta calea de urmat în vederea realizăriiunui scop. În universul politic se operează cu mai multe categorii demetode: metode de investigare stiinŃifică a realităŃii politice; metode deconducere politică; metode de comunicare politică si de influenŃare a opinieiMETODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE49publice etc. Aici ne interesează doar prima categorie de metode-cele care nevor conduce spre descoperirea si validarea unor adevăruri în sfera stiinŃelorpolitice.În utilizarea unei metode urmează a fi parcursă o suită de etape, desecvenŃe, de operaŃii si procedee; în desfăsurarea acestora sunt antrenatetehnici de cercetare (set de instrumente specifice fiecărei metode) precum:chestionarul, testul sociometric, itemi, tehnici de scalare, procedee statistice,studiul documentelor din arhive, cartografierea, înregistrările audio-video,recenzarea etc. Amplitudinea si eficienŃa muncii de cercetare a faptelorpolitice este puternic dependentă nu numai de performanŃele tehnice aleinstrumentarului întrebuinŃat cât, mai ales, de stiinŃa, abilitatea si artacercetătorilor de a le folosi, de a le integra în programe de cercetare, în“logica” utilizării fiecărei metode. Am putea identifica diferite categorii demetode de studiere a faptelor politice:- Metode de descriere si măsurare a aspectelor concrete alefaptelor politice investigate prin care sunt colectate, înregistrate datelereferitoare la evenimente politice obiective. Cu cât cantitatea si calitateaacestor informaŃii primare vor fi mai mari, cu atât vom avea posibilităŃi sporitede a pune un diagnostic corect asupra faptelor politice investigate si vomputea ajunge la inovaŃii, la ameliorări în planul acŃiunilor întreprinse de agenŃiipolitici;- Metode acŃional-experimentale prin care cercetătorul introducemodificări în desfăsurarea faptului politic cu scopul de a-i cunoaste noiaspecte, de a înŃelege mecanismul de funcŃionare, tendinŃele de evoluŃie,cauzele generatoare de schimbări, conexiunile intrinseci si extrinseci etc.InformaŃiile obŃinute vor deveni premise pentru inovaŃia politică, pentruprocurarea de noi instrumente ale acŃiunii politice, pentru perfecŃionareaactului de conducere;- Metode statistice-matematice, care, de regulă, sunt întrebuinŃateîn prelucrarea datelor acumulate.Pentru colectarea datelor se folosesc ca principale metode:observaŃia, experimentul sociopolitic, ancheta sociologică, studiul de caz,metoda monografică, sondajul de opinie, testul sociometric, convorbirea,studiul documentelor politice (a arhivelor), metoda istorică etc. Pentruprelucrarea datelor acumulate pot fi folosite metode precum cele statistice,reprezentările grafice, scalarea, metoda hermeneutică. Toate aceste metodealcătuiesc un sistem, astfel încât în realizarea unui anumit tip de cercetareutilizarea uneia dintre metode va antrena după sine folosirea si a altora. Cucât faptul politic este mai complex, cu atât el se va preta unei cercetărimultidisciplinare prin valorificarea unui set de metode, procedee si tehnici de

Page 32: Politologie carte

investigare.În continuare vom prezenta sintetic principalele metode decercetare întrebuinŃate în politologie:a) Metoda observaŃiei stiinŃifice, considerată drept metodă clasicăde investigare directă a faptului politic, devenit obiect al cercetării, constă înperceperea metodică, intenŃionată, în funcŃie de o ipoteză de lucru, a unui faptINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII50(eveniment) politic si a contextului situaŃional în care acesta se derulează.ObservaŃia are un caracter constatativ, de diagnoză, cu câteva varianteprincipale: observaŃia directă, care este centrată pe semnalareamanifestărilor relevante, semnificative si complete ale domeniului studiat,urmată de înregistrarea obiectivă, riguroasă si cât mai completă aconstatărilor; observaŃia indirectă, efectuată prin valorificarea unor observaŃiianterioare, a unor poze, filme, a produselor televiziunii cu circuit închis, ainternetului etc.; observaŃia participativă, care presupune ca cercetătorul sădevină membru în grupul politic, să participe la realizarea activităŃilor acestuiacu scopul de a le cunoaste din interior, de a le reflecta nu numai pur cognitiv,ci si sub aspect afectiv, empatic si atitudinal. Cercetătorul va reŃine însusirilerelevante în funcŃie de programul cercetării-fapt care va necesita abilitate,capacitate de adaptare, imaginaŃie sociologică, inspiraŃie, gândire divergentă,discernământ critic.Utilizării metodei observaŃiei îi sunt caracteristice câteva condiŃii sicerinŃe referitoare la modul de realizare: caracterul sistematic-fapt carenecesită stabilirea unui plan în care va fi prevăzut ce, unde si cum vomobserva; fidelitatea observaŃiei-ceea ce înseamnă că faptele vor fipercepute si înregistrate asa cum se petrec ele în realitate, fără nici un fel deintervenŃie a cercetătorului, fără implicarea vreunei atitudini partizane aacestuia; obiectivitatea cercetătorului va fi întărită dacă momentul si scopulobservaŃiei nu vor fi cunoscute de cei supusi investigaŃiei, dacă cei observaŃise vor manifesta cât mai natural; eforturile de observare vor fi prelungiteastfel încât să se ajungă la acumularea unui volum suficient de datediversificate calitativ, care să permită extragerea unor concluzii relevante;consemnarea datelor obŃinute într-un jurnal (protocol) de observaŃii,înregistrarea lor pe video-casetă etc. Utilizarea acestei metode se va finalizacu prelucrarea datelor obŃinute în funcŃie de ipoteza de lucru adoptată,ajungându-se la generalizări empirice, la clasificări, definiŃii, la anticipareaunor relaŃii cauzale, la concretizarea investigaŃiilor teoretice, la testareapractică a ipotezei de lucru etc.În utilizarea metodei observaŃiei pot surveni unele constrângeri silimite: cercetătorul este dependent de faptul politic observat-adesea fiindnevoit să astepte mult timp până ce se va declansa evenimentul de interespentru cercetare; rezultatele observaŃiei nu se pretează la cuantificare, la oanaliză cantitativă-ceea ce reprezintă o piedică în calea rigorii, a exactităŃii;obiectul observaŃiei îl constituie manifestările exterioare, comportamentale aleagenŃilor politici si nu fondul, nu factorii subiectivi, intrinseci, responsabili dedeciziile politice, de reglarea comportamentelor observate. Depăsirea unorastfel de limite ale observaŃiei este posibilă prin recurgerea la aportulcomplementar al celorlalte metode de cercetare în politologie.b) Experimentul este, în esenŃă, o observaŃie provocată si repetată.Mai concret, el constă în producerea intenŃionată, programată a unuieveniment cu scopul de a-l studia, de a analiza efectele obŃinute.Experimentul are trei elemente: 1.O ipoteză de lucru, care urmează să fieverificată. 2.O variabilă independentă-factorul introdus din afară. 3.Analiza siMETODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE51măsurarea rezultatelor, care implică observarea si prelucrarea datelor desprevariabila dependentă. Pot fi distinse diferite tipuri de experimente în practicapolitică: de constatare, de creaŃie, de verificare, individuale sau colective,experimente naturale.Dacă în sfera cercetărilor din stiinŃele naturii experimentul estemetoda cea mai importantă, în stiinŃele socio-umaniste aria de întrebuinŃare aacestei metode este restrânsă. Metoda experimentului implică un cuantum de

Page 33: Politologie carte

artificii care, dacă vor distona cu firescul, vor putea invalida rezultatele întregiicercetări. De aceea există unele rezerve în utilizarea acestei metode încercetările politologice (dificultatea distincŃiei între firesc si artificial,asigurarea reprezentativităŃii esantionului, costuri foarte mari, inoportunitateaexperimentului de laborator, imposibilitatea efectuării unor experimente pemulŃimi, pe segmente importante ale societăŃii civile etc.). Cu toate acesteaexperimentul a fost utilizat în diverse scopuri: pentru perfecŃionarea metodelorde conducere politică, de selecŃie si promovare a personalului politic, pentruformarea culturii politice participative, în vederea găsirii unor metode pentru aspori eficienŃa propagandei, pentru a ameliora “imaginea” unor lideri politici,pentru a găsi tehnici de diminuare a neutralităŃii civice etc. ÎntrebuinŃareaexperimentului, ca metodă de cercetare, are virtuŃi certe mai ales în zonacresterii cuantumului de informaŃii veridice în politologie, cu efecte dediminuare a interpretărilor doctrinare, a speculaŃiilor lipsite de confirmarefaptică.c) Metoda convorbirii constă într-un dialog (o conversaŃie) întrecercetător si persoane implicate în activităŃi politice (lideri politici,parlamentari, oameni cu o bogată experienŃă politică, alegători, lideri deopinie etc.) subordonat unui scop, unui plan cu Ńinte precise în domeniuldescoperirii de adevăruri legate de viaŃa politică. Prin intermediul convorbiriicercetătorii pot obŃine informaŃii obiective despre dominantele subiective aleagenŃilor politici, despre interese, motive, convingeri, crezul politice, idealulpolitic, conflictele intrinseci ale liderilor politici, care sunt inaccesibile altormetode.Convorbirea se poate realiza individual sau în grup, poate fiocazională (spontană) sau programată cu minuŃiozitate. Pentru a ne conducela rezultate cât mai profunde, convorbirea ar trebui să parcurgă trei etape:etapa pregătitoare, desfăsurarea efectivă a convorbirii, prelucrarea datelorobŃinute. În situaŃia în care convorbirea se va realiza după un plan prestabilitcu rigurozitate, atunci ea va îmbrăca forma interviului.Pentru ca datele obŃinute prin intermediul convorbirii să fie cât maiconcludente, vor trebui respectate câteva cerinŃe: crearea unui climat deîncredere, de respect reciproc între cercetător si subiecŃii investigaŃi care săfavorizeze coparticiparea, sinceritatea; atitudinea empatică a cercetătorului,flerul, capacitatea de adaptare, mobilitatea, abilitatea de comunicare verbalăsi extraverbală sunt elemente care favorizează motivarea subiecŃilorinvestigaŃi să fie sinceri, deschisi colaborării, să se destăinuie, să evitefenomenul de disimulare sau de duplicitate; cercetătorul va formula întrebărileîntr-un limbaj clar si accesibil, va utiliza întrebări ajutătoare când este cazul,INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII52va demonstra răbdare pentru ca subiecŃii investigaŃi să-si elaborezerăspunsurile, întrebările vor fi încadrate într-o „logică” dependentă de scopulcercetării; convorbirea se va desfăsura după un plan ce va conŃine tema decercetare, scopul (ipoteza de lucru) si metodica desfăsurării dialogului;cercetătorul va manifesta o atitudine prudentă faŃă de informaŃiile obŃinute,urmărind să le confrunte cu informaŃii acumulate prin utilizarea altor metode;convorbirea va trebui să evite caracterul rigid, procedurile “oficiale” si să sederuleze cât mai natural, mai firesc, într-o atmosferă de încredere reciprocă.Metodei convorbirii îi este recunoscută ca principală limită caracterulsubiectiv al relatărilor subiecŃilor investigaŃi. Dar un cercetător abil, care esteîn acelasi timp si un bun psiholog, va putea să depăsească astfel deobstacole îmbinând convorbirea cu alte metode, confruntând informaŃiileobŃinute prin convorbire cu date obiective despre personalitate, despresubiectul cercetat, obŃinute din alte surse. Toate acestea fac ca, princonvorbire, politologul să penetreze în zone ale proceselor politice, alesubiectivităŃii agenŃilor practicii politice, care sunt inaccesibile altor metode decercetare.d) Ancheta sociologică s-a dezvoltat ca metodă de investigare asubiectivităŃii agenŃilor politici (a atitudinilor politice, convingerilor, opiniilor,crezului politic, a aderenŃei doctrinare a cetăŃenilor, a curentelor dominante înopinia publică, a opŃiunilor preelectorale, a intereselor si motivelor politiceetc.) începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ea valorifică

Page 34: Politologie carte

procedee, tehnici si operaŃii interogative de culegere a informaŃiilor sub formachestionarului si interviului. Specificul acestei metode este acela căîntrebările sunt adresate oamenilor care au experienŃe diferite, nivele decultură diferite, aptitudini si caractere diverse. Răspunsurile, informaŃiile pecare acestia le vor oferi vor fi dependente de astfel de particularităŃi, devolumul individual de informaŃii pe care le deŃin cei anchetaŃi în domeniulcercetat.Chestionarul, ca variantă a anchetei, este o cale de cercetaredirectă, constând într-o suită de întrebări scrise, ordonate logic si după criteriipsihologice, care va fi administrat unui lot reprezentativ (esantion) de subiecŃi(unor membri dintr-o organizaŃie politică, unor persoane cu drept de vot, unuisegment al elitei politice, unor oameni cu o vastă cultură politică etc.).Întrebările pot avea ca obiect opiniile, reprezentările, credinŃele, atitudinilepolitice în raport cu o situaŃie concretă. După forma lor, întrebările pot ficlasificate în închise (precodificate), cărora le sunt asociate variantele derăspuns. SubiecŃii chestionaŃi urmează să aleagă varianta de răspuns potrivitădin punctul lor de vedere. Întrebările închise pot fi dihotomice, trihotomice, cualegeri multiple sau în evantai. Există apoi întrebări deschise răspunsurilorlibere ale subiecŃiilor, în cadrul cărora sunt exprimate, în general, si uneleaspecte relevante ale personalităŃii acestora.Chestionarul este un instrument de bază în orice anchetă deamploare. El poate fi administrat de cercetător în mod direct, fiind completatîn mod individual de subiecŃi sub supravegherea cercetătorului sau poate fidat acasă subiecŃilor, implicit prin internet, prin postă, pentru a fi completatMETODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE53independent. Fiecare dintre aceste moduri de administrare prezintăcaracteristici proprii în privinŃa duratei, a încrederii pe care o putem acordarăspunsurilor la anumite întrebări considerate “delicate”, a nivelului demotivare si de deschidere a subiecŃilor anchetei.EficienŃa acestei metode depinde de calitatea chestionarului. Dacăîntrebările sunt formulate defectuos (prezintă ambiguităŃi, sunt sugestive,ipotetice, afectogene, vagi, conŃin termeni necunoscuŃi de subiecŃi etc.), atuncirăspunsurile vor fi necomparabile, distorsionate, în afara obiectului. De aceeautilizarea corectă a anchetei pe bază de chestionar presupune parcurgereamai multor etape: 1.Stabilirea temei de cercetat (obiectul chestionarului);2.Documentarea cercetătorului; 3.Formularea ipotezei de lucru;4.Esantionarea; 5.Alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului;6.Pretestarea sau ancheta pilot, pentru a constata dacă chestionarul a fostbine elaborat; 7.Redactarea definitivă a chestionarului; 8.Alegerea metodelorde administrare a chestionarului si punerea lor în aplicare; 9.Prelucrareadatelor obŃinute prin raportare la ipoteza de lucru; 10.Redactarea raportuluifinal (a concluziilor) de cercetare.Desi chestionarul are anumite limite (de pildă: standardizarea, careimpune un cadru rigid si identic pentru toŃi subiecŃii, neadaptarea la studiulsistemelor de relaŃii interindividuale, alegerea întâmplătoare a răspunsurilorde către unii subiecŃi, ponderea mare a subiectivităŃii celor chestionaŃi), elprezintă ca principale avantaje următoarele: posibilitatea multiplicăriinelimitate, a readministrării de câte ori este necesar, a testării unui numărmare de subiecŃi într-un timp relativ scurt, obŃinerea unui volum mare deinformaŃii cu posibilitatea prelucrării rapide a acestora mai ales în cazul încare întrebările sunt precodificate, datele anchetei se pretează la o analizăcantitativă permiŃând descoperirea unor legi statistice, concluziile obŃinute potfi corelate cu datele la care s-a ajuns prin utilizarea altor metode. Pentru astfelde avantaje chestionarul a fost numit de unii cercetători “copilul teribil” alstiinŃelor sociale.O variantă a anchetei, cu largă aplicare în cercetările politologice,este sondajul de opinie. Acesta reprezintă o metodă de cunoastere aopiniilor politice, a curentelor de opinie, a ariei de cuprindere a unordominante de opinie pe baza chestionarului si a esantionării.Primele sondaje de opinie sunt legate de personalitatea lui GeorgeGallup, care în anul 1928 susŃinea teza sa de doctorat intitulată “O metodăobiectivă pentru determinarea intereselor cititorilor faŃă de textele unui ziar”,

Page 35: Politologie carte

pentru ca în anul 1934 să fie aplicat primul chestionar de opinii cu ocaziaalegerilor din S.U.A. Primele sondaje de opinie au vizat opŃiunile electorale,comportamentul politic-participativ, gradul de audienŃă a comunicaŃiilor înmasă etc. Sondajele de opinie au fost perfecŃionate an de an, astfel încâtgradul de precizie a rezultatelor lor a crescut spre 100%. DeviaŃia rezultatelorsondajelor preelectorale Gallup faŃă de rezultatul urnelor a ajuns în intervalul1952-1984 la aproximativ 1,2%. Treptat au fost create instituŃii specializate însondarea si măsurarea opiniei publice începând cu Institutul American deOpinie Publică, continuând cu diferitele centre naŃionale pentru sondareaINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII54opiniei publice sau cu crearea în 1956 a AsociaŃiei Mondiale pentru studiulOpiniei Publice care are statut consultativ în UNESCO. În România a luatfiinŃă în anul 1990 Institutul Român pentru Sondarea Opiniei Publice (IRSOP)la care, în prezent, se adaugă numeroase institute private de cercetare sisondare a opiniei publice.Tehnica sondajului de opinie a îmbogăŃit cunostinŃele referitoare laopinii si comportamente electorale, la diferite evenimente politice importante.De cele mai multe ori rezultatele lor s-au dovedit a fi certitudini. Dar, în acelasitimp, trebuie să observăm si efectele perverse ale sondajelor precum:posibilitatea subordonării echipei de sociologi care efectuează sondajul unorinterese politice, tendinŃa de a influenŃa opinia publică, introducerea unorîntrebări sugestive, transformarea rezultatelor sondajelor de opinie în armeale luptei politice.O altă variantă a anchetei, larg utilizată în construcŃia strategiilorpolitice previzionale si în explorarea viitorului evoluŃiei unui agent sau sistempolitic, este metoda Delphi. Ea constă în aplicarea chestionarului unui grupde experŃi în probleme politice si socioeconomice pentru a le obŃine părereaîn privinŃa desfăsurării unor evenimente politice viitoare, a producerii unorschimbări precise în dinamica vieŃii politice.Investigarea experŃilor se desfăsoară în mai multe runde succesive(3-6 runde). Într-o primă rundă se aplică un chestionar care cuprinde întrebărimenite să circumscrie o problemă (de pildă: posibilitatea declansării unuirăzboi în Balcani sau revitalizarea socialismului în Ńarile europene dezvoltateetc.). Răspunsurile obŃinute vor fi prelucrate, se va determina frecvenŃa,intensitatea, fiind ierarhizate opiniile si argumentele. În următoarea rundă,experŃilor le vor fi prezentate rezultatele, concluziile si li se va aplica un nouchestionar cu întrebări mai precise, complementare primelor, de detaliu (depildă: să indice momentul declansării, să argumenteze, să indice locul, actoriiprincipali etc.). Răspunsurile experŃilor vor fi prelucrate din nou, vor fideterminate valorile medii, va fi identificată varianta cea mai probabilă cususŃinere majoritară argumentată. Rezultatele vor fi communicate apoi într-onouă rundă cu experŃii, iar acei experŃi (excepŃiile) care au poziŃii îndepărtatede medie vor fi rugaŃi să aducă argumente în favoarea poziŃiei lor, eventualsă-si revizuiască poziŃiile. Se poate organiza pe traseu o sedinŃă de brainstorming-experŃii beneficiind de informaŃii suplimentare, de posibilităŃi decomunicare cu cei care au poziŃia majoritară. Apoi se va aplica un nouchestionar mai dezvoltat, urmat de prelucrarea datelor si de comunicareaconcluziilor grupului de experŃi. Pe această cale se urmăreste stimularea lamaximum a capacităŃilor de creaŃie si valorificarea plenară a experienŃei unoroameni bine informaŃi, a raporturilor de cooperare si comunicare înspecialitate pentru a elabora o strategie sau un anumit scenariu privindacŃiunea politică a unui agent (stat, partid, coaliŃie de forŃe politice etc.) saupentru a obŃine un suport pentru luarea unor decizii politice importante.e) Metoda monografică este o cercetare stiinŃifică indirectă,materializată într-un studiu asupra singularului, a particularului, adusă până laMETODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE55nivelul tratării exhaustive a aspectelor la care cercetătorul are acces în etapadată. Această metodă a fost preluată din sociologie.În cercetarea politologică au avut o mare utilitate monografiile unorpersonalităŃi politice celebre, ale unor partide politice, instituŃii politiceinternaŃionale, regimuri politice etc. Prin astfel de studii este posibilă

Page 36: Politologie carte

aprofundarea culturii politice la nivel microsocial, cunoasterea până la celemai mici detalii a unor “cazuri” concrete. Cei care vor studia monografiile îsivor forma anumite modele si standarde în funcŃie de care vor putea elaborageneralizări si extrapolări asupra ansamblului sau la nivel macropolitic.Elaborarea unei monografii (de pildă: a unui regim politic) necesită otemeinică documentare prin studierea materialelor de arhivă, a evoluŃieiistorice a instituŃiilor, a mecanismelor de conducere si de funcŃionare, arezultatelor obŃinute în timp. Aprofundarea analizei stiinŃifice va putea fiîntregită prin evidenŃierea corelaŃiilor cu viaŃa socială, economică, culturalstiinŃifică,religioasă, cu mentalităŃiile locale, obiceiurile, tradiŃiile etc. În acestfel monografiile politice pot servi extragerii unor învăŃăminte utile oamenilorpolitici de carieră dar si cu caracter practic vizând, în principal, planificarea sidezvoltarea practicii politice. De aceea, interesul pentru abordărilemonografice a fost recâstigat în ultimul sfert de veac, sugerându-se faptul căstudiul singularului si al particularului localizat răspunde unor necesităŃiprofunde de cunoastere, care pot sta la originea analizei unor problemegenerale, teoretice ale politologiei.Metoda monografică a fost concepută si aplicată de sociologulDimitrie Gusti-creatorul Scolii Monografice de la Bucuresti. Începând cu anul1924, el, împreună cu echipa sa, a întreprins ample investigaŃii de teren înmai multe sate românesti, urmând să le cunoască în întregimea lor prinrecurgerea implicit la chestionare. D. Gusti îsi propunea să obŃină o imagineveridică, integralistă despre obiectul cercetat urmărind să reflecte atât cadrele(cel cosmogonic, cel biologic, cel istoric si cel psihic), cât si activităŃile,manifestările existente: cele economice (averile, producŃia, diviziuneasocială a muncii, bugetul, băncile, târgurile etc.), cele juridice si statale(delictele si infracŃiunile, judecătoria, primăria, jandarmeria, atitudinilecetăŃenilor referitoare la legi si instituŃiile statale etc.), cele politice(aderenŃele politice ale cetăŃenilor, campania electorală, conflictele politice,simŃul civic, starea de spirit în perioada alegerilor etc.) si cele spirituale(activitatea bisericii, obiceiurile si tradiŃiile morale, ideile si simŃul estetic,factorii culturali si produsele lor etc.).În ultimele decenii s-a dezvoltat, în paralel cu metoda monografică,analiza de caz (sau metoda studiului de caz) care, în esenŃa lor, suntidentice. Studiul de caz este o metodă de explorare, de cercetare exhaustivăa unui fapt politic, a unei instituŃii sau a unui proces politic prin intermediulcercetărilor de teren de tip neexperimental. Unii metodologi o deosebesc demetoda monografică-aceasta rămânând eminamente descriptivă, prin faptulcă analiza de caz evoluează spre identificarea cauzelor, a mecanismelor defuncŃionare, a efectelor, oferind posibilităŃi nu numai de diagnoză, ci si deprognoză.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII56f) Metoda istorică de studiere a faptelor politice presupune investigareaapariŃiei si evoluŃiei în timp, urmată de desprinderea principalelor momente sietape în dezvoltarea istorică a faptului studiat. De regulă, se presupune că uncercetător cunoaste tot ceea ce a fost elaborat în legătură cu tema (faptul sauprocesul politic) pe care o studiază. Aceasta ar constitui o premisă obligatoriepentru producerea noului, pentru activitatea de creaŃie stiinŃifică.Etapele obisnuite ale unei cercetări istorice a unui eveniment sauproces politic concret sunt: culegerea unui număr cât mai mare de datereferitoare la subiectul în cauză (se recurge, în acest sens, la documente dearhivă, inscripŃii, publicaŃii, mijloace utilizate de agenŃii politici, programepolitice, monumente etc.); analiza critică a surselor, prin verificareaautenticităŃii, a originii si a modificărilor lor eventuale, desprinzându-sesemnificaŃia exactă a documentelor; formularea concluziilor care au premisesuficiente, urmând a fi materializate într-un raport de cercetare.Metoda istorică vine să completeze necesarmente metodeleobservaŃiei si experimentală în politologie. CunostinŃele referitoare la trecut,pe lângă valoarea lor informativă si culturală, au importanŃă si pentruaprofundarea cunoasterii stării prezente, a perspectivelor faptului sauinstituŃiei politice studiate; totodată, ne va ajuta în identificarea problemelorpractice apărute în viaŃa politică, în organizarea mai bună a cercetărilor

Page 37: Politologie carte

asupra problemelor prezentului si tendinŃelor de evoluŃie în viitor. În orice caz,cunoasterea temeinică a istoriei vieŃii politice, a istoriei doctrinelor politice, aevoluŃiei culturii politice în sens larg reprezintă condiŃia sine qua non ademersurilor stiinŃifice care vizează atât prezentul politic cât si perspectiveledezvoltării vieŃii politice.g) Metoda analizei comparative constă în stabilirea asemănărilor sideosebirilor dintre unităŃile politice (agenŃi politici, regimuri politice, culturipolitice, tehnici de promovare si selectare a personalului politic, sistemepolitice etc.) aparŃinătoare aceluiasi gen, cu scopul de a desprinde legigenerale ale funcŃionării si dezvoltării practicii politice, de a putea prognozaactivităŃile politice viitoare.Abordarea comparativă a faptelor si instituŃiilor politice contemporane adevenit o necesitate imperioasă în contextul procesului de globalizare, deintegrare europeană-în mod special. Aceasta presupune inevitabil cercetări intersi multidisciplinare, abordări multiculturale. Dată fiind marea diversitate a culturilorpolitice contemporane, continuarea procesului de diferenŃiere si de specializare îndezvoltarea actuală a vieŃii politice, se ridică probleme privitoare la aspectelecomune, generale si universale ale tuturor faptelor, proceselor si structurilorpolitice, la regularităŃile si tendinŃele specifice societăŃilor politice aflate într-unproces de diferenŃiere structurală si funcŃională. Pe acest fond, analizacomparativă poate să ne conducă spre concluzii certe.h) Metoda comprehensiunii a fost concepută în cadrul filosofieineokantiene (W. Dilthey), a fost valorificată apoi de K. Jaspers si de M. Weberpentru înŃelegerea vieŃii subiective a agenŃilor acŃiunii sociale (motivaŃiaacŃiunii, constiinŃa de sine, aderenŃa la valori, voinŃa guvernată de criteriiaxiologice etc.).METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE57ÎnŃelegerea laturii subiective a conduitei agenŃilor politici nu esteposibilă fără observarea si explicarea acŃiunilor lor obiective. Psihicul agenŃilorpracticii politice se exprimă prin acŃiunea lor. Prin urmare, reconstituireamecanismelor psihice de producere a acŃiunilor politice, care sunt constientesi intenŃionate, va porni întotdeauna de la explicarea comportamentelorpolitice, a manifestărilor obiective ale practicii politice. Trecerea pragului dinzona obiectivităŃii în cea a subiectivităŃii politice este posibilă prin procedeespecifice comprehensiunii: atitudinea simpatetică a cercetătorului, capacitateade a se transpune în rolurile celor studiaŃi, de a realiza trăiri afective siatitudini similare celor pe care îi investighează, adică empatia si intuiŃia.ExplicaŃiile comprehensive ale comportamentelor politice suntdependente de volumul de experienŃe trăite ale cercetătorului, de felulpersonal în care politologul însusi si-a realizat socializarea si aculturaŃiapolitice, de abilitatea pe care o are în utilizarea tehnicilor psihologice deabordare a personalităŃii agenŃilor acŃiunii sociale. Un astfel de demers încercetările politologice si în stiinŃele socioumane, în general, este absolutobligatoriu, el fiind calea de depăsire a explicaŃiilor materialiste, adeseasimplificatoare si vulgarizante, a faptelor politice; el completează în chip fericitexplicaŃiile de tip cauzal si obiectiv cu cele ce evidenŃiază geneza subiectivă acomportamentelor politice care implică idealuri politice, valori, sentimente,interese, motivaŃii politice, capacitate de efort subiectiv (voinŃă) de a realizafinalităŃile sau programele de către agenŃii politici. Aspectele obiective si celesubiective ale comportamentelor agenŃilor politici sunt laturi ale aceluiasiîntreg, sunt două feŃe ale aceleasi medalii, iar cercetarea din politologietrebuie să le studieze ca atare, să le identifice structura, funcŃiile siregularităŃile caracteristice.i) Metoda statistică-matematică a pătruns si în cercetareapolitologică, dar cu destulă timiditate. Ea constă în utilizarea calculelor, amodelelor si a cuantificării matematice în analiza si în prelucrarea dateloracumulate în urma explorărilor empirice. Astfel, cercetătorul ajunge frecventîn situaŃia de a calcula medii aritmetice, procente, indici de evoluŃie, indicide corelaŃie, indicele de coeziune a unui sociogrup politic în urmaaplicării unui test sociometric etc. Pe astfel de baze vor putea fi elaboratetabele numerice, reprezentări grafice, modele sinoptice de tipul diagramelor,histogramelor, cartogramelor, curbelor de distribuŃie, stenogramelor etc.

Page 38: Politologie carte

Măsurarea unor caracteristici ale faptelor politice (a frecvenŃei,intensităŃii, ritmului, dispersiei pe teritoriu, a volumului etc.) s-a dovedit a fiprincipalul element de sudură între abordările teoretice si cele empirice decunoastere. ModalităŃile de prelucrare, apoi de interpretare a informaŃiilor,calculele statistice-matematice admise în manipularea informaŃiilor recoltatesunt dependente de operaŃiile de măsurare. Elementele componente alemăsurării faptelor socio-politice sunt obiectul de măsurat, etalonul de măsurăsi regulile de atribuire a valorilor2. Dar cuantificarea matematică în stiinŃele2 Vezi “DicŃionar de sociologie”, coordonatori Cătălin Zamfir si Lazăr Vlăsceanu, Edit.Babel, Buc.,1993, p.347INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII58politice nu este un scop în sine; ea va avea valoare doar dacă va fi însoŃită deanaliza calitativă, de generalizări si interpretări corecte ale faptelor politicemăsurate si exprimate numeric. DorinŃa prea mare a politologului de a seinteresa doar de ceea ce este măsurabil, de a utiliza modelele matematice înopera sa stiinŃifică generează riscul de a nu înŃelege decât o parte a realităŃiipolitice.** *Desigur, registrul metodelor utilizabile în cercetarea politologică nupoate fi redus la cele anterior prezentate. Sunt utilizate si alte metode precum:studiul documentelor politice si al arhivei, metoda bibliografică, metodastudiului de caz, brain-storming-ul, metoda analizei genetice a faptelorpolitice, chestionarul sociometric, studiul diagnostic (aplicat faptelorpolitice care constituie excepŃii). Important pentru politolog este faptul căaceste metode sunt interdependente si complementare, ele compunândun sistem. De aceea, abordarea monodisciplinară, unilaterală a unui faptpolitic va trebui evitată.În scopul cresterii gradului de obiectivitate si a pertinenŃei concluziilorla care se va ajunge în procesul de cercetare stiinŃifică sunt necesare câtevacondiŃii: înregistrarea fidelă a datelor, a fenomenelor; investigarea unui numărsuficient de cazuri sau operarea pe un esantion reprezentativ astfel încâtconcluziile la care se va ajunge să fie infirmate doar de excepŃii; cercetareava avea loc în cadrul natural, firesc prin luarea în considerare a relaŃiilorfaptului politic studiat cu factorii din context (sociali, psihologici, economici,religiosi etc.); utilizarea combinată a izvoarelor directe si indirecte, ametodelor de explorare directă si mijlocită a obiectului cercetat; îmbinareametodelor de investigaŃie cantitativă cu cele specifice demersului calitativ;corelarea concluziilor obŃinute cu teoria politică, cu enunŃurile validate în altestiinŃe sociale astfel încât cunostinŃele noi să răspundă pozitiv testelor deadevăr si de utilitate practică; utilizarea tehnicilor si aparaturii moderne încercetarea politologică (aparate de fotografiat, de filmat, înregistrărilemagnetice audio-video, aparate de mărire, de comunicare la distanŃă, demonitorizare etc. până la computer si internet) vine să sporească gradul deobiectivitate si eficienŃa eforturilor în cercetare; verificarea în practică aconcluziilor, a cunostinŃelor si inovaŃiilor la care s-a ajuns; încadrareaadecvată a descoperirilor făcute în sistemul conceptual si în „logica” stiinŃeipolitice. În acest fel cercetarea în politologie va sta nu numai la origineaextinderii culturii, la îmbogăŃirea stiinŃei, ci ea va constitui o resursă pentruameliorări si progres în domeniul practicii politice.METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE593. Programul cercetării în politologieCercetarea stiinŃifică a fenomenului politic este un proces complex,multifazic, sistematic, subordonat unor finalităŃi precise, care arecomponentele (etapele) unui program. Nucleul programului este strategia decercetare, care este dependentă de obiectul cercetării (aparŃinător fiecunoasterii empirice, fie celei teoretice sau aparŃinător universului micropoliticsau macropolitic). Strategia de cercetare în politologie are câteva momentecorelate funcŃional, care sunt următoarele:a) Identificarea problemei de cercetat pentru care nu există încă osoluŃie teoretică si/sau practică. Această problemă poate să apară în viaŃaagenŃilor politici, în planul teoriei politice, la nivelul abordărilor doctrinare etc.

Page 39: Politologie carte

Conturarea clară a problemei va conduce cercetătorul la formularea temeide cercetare. Din start, tema va fi motivantă pentru eforturile de cercetare fiepersonală, fie în echipă mono sau multidisciplinară.b) Efectuarea unei documentări preliminare în vederea cunoasteriia tot ce s-a realizat în plan cognitiv si aplicativ corelativ temei respective, cuintenŃia cercetătorului de a acumula clarificări în legătură cu datele problemeisi cu conexiunile dintre ele.c) Cu cât volumul de informaŃii si de conexiuni teoretice-aplicativeacumulate de cercetător va creste, cu atât mintea sa iscoditoare îl va conducespre conceperea unor alternative divergente, ramificaŃii ale explorărilor ce vorputea înfiripa o ipoteză stiinŃifică, adică o presupunere sau o “rezolvare”vagă, încă neprobată de fapte, de demonstraŃii logice. De multe ori, ipotezade lucru reprezintă o opŃiune pentru o posibilitate de rezolvare a problemeicercetate din mai multe posibile; ea poate reconstitui, anticipa cauzele siconsecinŃele unui proces sau eveniment politic care ar putea conduce ladescoperirea unor noi posibilităŃi de optimizare a acŃiunii politice.Activitatea de cercetare stiinŃifică a pus în evidenŃă nivele diferite derealism în planul elaborării ipotezelor de cercetare: de la cele fanteziste, puŃinimplantate în situaŃia concretă, la ipoteze de lucru temeinic elaborate siancorate în contextul situaŃional politic, căruia se doreste a-i fi aduseameliorări. Desigur, o ipoteză de lucru bine elaborată va oferi o anumităcertitudine, va grăbi reusita investigaŃiilor, va favoriza alegerea metodelor,tehnicilor, procedeelor de cercetare cele mai potrivite si mai lucrative. Cu câtgradul de realism al unei ipoteze de lucru va fi mai mare, cu atât riscurile de afi infirmată de evoluŃia investigaŃiilor vor fi mai mici.d) Organizarea cercetării este etapa următoare firească, prin care seasigură constituirea echipei de cercetare, stabilirea rolurilor, alegerea loculuiîn care se va desfăsura cercetarea (a localităŃii sau zonei, a sociogrupuluipolitic etc.), determinarea esantionului astfel încât acesta să fie reprezentativ,stabilirea grupului experimental si a grupului martor, asigurarea tehnicomaterialăa cercetării (aparatură, materiale, bani etc.), contactarea factorilorcare vor colabora pentru a se putea derula activitatea de cercetareINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII60(nominalizarea lor, obŃinerea acceptului acestora, motivarea participării loretc.).e) Simultan cu organizarea cercetării vor fi selectate metodele siprocedeele potrivite de investigaŃie si de prelucrare a datelor obŃinute. Încercetările efectuate se valorifică mai multe metode si procedee de cercetarestiinŃifică aflate în raport de complementaritate, fiecare aducându-si o contribuŃiespecifică în cadrul proiectului de cercetare.SelecŃia si utilizarea metodelor sunt dependente de strategia adoptatăde cercetători. În investigaŃiile politologice sunt abordate diferite strategii decercetare precum:- strategia centrată pe cunoasterea cauzelor, a genezei unuieveniment politic, a mecanismului de producere a acestuia;- strategia cercetării longitudinale sau istorice a faptului supusexplorărilor cognitive, care presupune studiul apariŃiei, evoluŃiei în timp, urmatde abordări prospective, de identificare a alternativei optime de dezvoltare înviitor;- strategia cercetării comparate, axată pe efortul de descoperire aaspectelor distinctive, calitative ale unor fapte politice fie sincronice, fiesuccesive, dar aparŃinătoare aceluiasi tip;- strategia cercetării experimentale, care conferă obiectivitatemaximă si temeinicie culturii politice;- strategia cercetării structural-sistemice, care se preocupă, înprincipal, de analiza modului în care este alcătuit faptul sau evenimentulpolitic studiat, de relaŃiile esenŃiale dintre elementele ce-l compun, de funcŃiilefiecărui element în parte, dar si ale sistemului studiat în raport cu mediul dincare face parte;- strategia cercetării sociopatologice a evenimentelor politice,centrată pe manifestările anomice, patologice ale practicii politice (cauzelecorupŃiei în politică, mecanismele de acŃiune ale unui grup de presiune

Page 40: Politologie carte

extremist, motivaŃia tergiversării adoptării unei legi care exprimă clar uninteres naŃional sau al societăŃii civile în întregul ei etc.). Punerea în aplicare aacestei strategii în cercetarea politologică actuală vine să întregeascăimaginea despre practica politică si eficienŃa ei, într-un plan mai larg, săîmbogăŃească sistemul culturii politice.Strategia cercetării este axa programului de investigare. Alegereauneia dintre strategii va fi dependentă de tipul de cercetare, de problema caretrebuie rezolvată si, nu în ultimul rând, de personalitatea cercetătorului. Odatăadoptată, strategia de cercetare va fi reglatoarea eforturilor de a selectametodele, procedeele si tehnicile de investigare.f) Prelucrarea si interpretarea datelor, a informaŃiilor colectate, cuscopul de a desprinde concluzii certe, verificabile, care pot confirma sau nuipoteza de lucru. În acest scop se utilizează procedeele logicii formale, celestatistice-matematice, diferitele forme de reprezentare grafică: tabele, graficesimple, diagrame de comparaŃie; se fac clasificări, diviziuni, demonstraŃii; secalculează medii aritmetice, indici de corelaŃie, de crestere si de frecvenŃă,procente etc.METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN POLITOLOGIE61g) Eforturile de analiză si de interpretare a datelor vor conduce cătreconcluzii verificabile, către alegerea soluŃiei optime sau către o inovaŃieaplicabilă unui segment al practicii politice care va genera perfecŃionarea,înnoirea activităŃii unui agent politic astfel încât să sporească eficienŃa sicalitatea acŃiunilor sale.h) Cercetarea politologică va fi finalizată în redactarea raportului decercetare (o comunicare stiinŃifică, un articol sau un studiu, o monografie, untratat de politologie, o inovaŃie aplicabilă în practica unui agent politic etc.).Ceea ce este fundamental pentru concluziile sau soluŃia la care a ajunscercetătorul este faptul că acestea trebuie să răspundă oriunde si oricândposibilelor teste de adevăr: să concorde cu realitatea, să fie validabileexperimental, de practică sau de viaŃa politică, să se integreze organic înansamblul cunoasterii stiinŃifice socioumane, să nu fie infirmate de enunŃurilestiinŃifice si de demonstraŃiile logice consacrate în alte stiinŃe. Într-un astfel decontext devin extrem de importante atitudinea si responsabilitateacercetătorului: dacă va fi totalmente neutru si echidistant, el va întâmpinaobstacole în înŃelegerea complexităŃii proceselor politice pe care le studiază;dacă va fi partinic, prea implicat, el îsi va pierde obiectivitatea, care va fiurmată de diferite carenŃe si distorsiuni în cunoastere. AchiziŃiile veridice alecunoasterii în politologie vor contribui la modernizarea, la cresterea eficienŃeipracticii politice, fiind factorul principal de dezvoltare în acest domeniu.

III. AGENłII ACłIUNII POLITICEAgenŃii acŃiunii (ai practicii politice) constituie nucleul structural alfuncŃionării si dezvoltării sistemelor si vieŃii politice în ansamblul lor. Prinvarietatea si profunzimea raporturilor dintre ei, cuprinsi fiind în sferadeterminismului social, agenŃii politici sunt cei care animă, dinamizeazăjocul politic în cadrul unei societăŃi, evoluŃia subsistemului politic înorganismul social. AgenŃii politici sunt iniŃiatorii si purtătorii nemijlociŃi ai tuturoracŃiunilor politice, ai practicii politice - juridice din colectivităŃile umane. Deaceea li se cuvine un loc central în teoria structurii si dezvoltării practiciipolitice globale.1. Conceptul de agent (forŃă) politicÎn politologie, în istoria teoriilor politice există unele tentative deelaborare sau definire a conceptului de agent politic. Astfel, Max Weber,într-un sens mai larg, considera că politicul cuprinde toate speciile deactivitate directivă autonomă. Într-un astfel de context, ca forŃe politiceprincipale sunt considerate statele, diferite grupări din interiorul acestorapentru care interesele repartiŃiei, conservării si transferului puterii suntdeterminante1. Unghiul de vedere weberian întruneste astăzi adeziunea unuimare număr de politologi - dacă nu în litera, atunci cel puŃin în spiritullucrărilor lor.După cel de-al doilea război mondial a fost elaborată si difuzată oimensă literatură despre tipurile de forŃe politice contemporane si, mai ales,referitoare la partidele politice, grupele de presiune (Duverger, Burdeau,

Page 41: Politologie carte

Almond, Powell, La Palombara, Neumann, Morgenthau, Meynaud,Schwartzenberg, Parini etc.). În acest cadru, politologul francez G. Burdeauconsidera că forŃele politice sunt cele prin care se afirmă o voinŃă constientăde a acŃiona asupra grupului, valorificând energii sociale prin politizareadiferitelor domenii ale societăŃii; sunt în esenŃă cele care îsi propun fiecucerirea puterii, fie participarea la exercitarea ei, fie influenŃarea orientăriiacesteia2.Cunoscutul politolog francez M. Duverger considera că agenŃii politicisunt organizaŃii, sociogrupuri organizate, structurate, articulate, ierarhizate,mai mult sau mai puŃin specializate si adaptate luptei pentru putere, careexprimă interesele si obiectivele forŃelor sociale diverse: clase sociale,colectivităŃi locale, grupări etnice, grupuri cu interese particulare3.1 M. Weber, "Le savant et la politique", Paris, 1959, p. 99 - 101.2 G. Burdeau, ’’Traite de science politique’’, tome III, Paris, 1968, cap. I.3 M. Duverger, "Introduction a la politique", Gallimard, Paris, 1964, p.183.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII64În literatura politologică, printre finalităŃile principale ale agenŃilorpolitici sunt evidenŃiate realizarea binelui comun (G. Burdeau, B. de Jouvenel,J. Freund etc.), de agregare si articulare a diverselor interese (Powell, Almondetc.), de conversiune a cerinŃelor si suporturilor intra si extra-societale îndecizii, adică în outputs-uri corespunzător valorilor integrative ale sistemului(D. Easton), adaptarea si menŃinerea sistemului socio-economic prinuniversalizarea valorilor existente, prin prevenirea si înlăturarea devianŃelor(T. Parsons), scopuri pedagogice (D. Gusti etc.).Alte puncte de vedere teoretice evită analiza categoriei de forŃepolitice sau o consideră un demers inutil, justificat prin fenomenul"depolitizării" societăŃii, al dezideologizării acŃiunii politice generate desocietatea "abundenŃei" sau a "bunăstării generalizate". Astfel de poziŃii arputea avea un caracter conservator; scopul lor, aureolat de "mitologiadepolitizării societăŃii", ar putea fi si acela de a cultiva pasivitatea în rândurileacelor agenŃi politici care doresc schimbări sociale de mare anvergură.AgenŃii politici contemporani sunt grupări de cetăŃeni, formate prinasociere liberă, bine organizate, durabile, posedând o unitate de voinŃă si deacŃiune determinată de nevoile si interesele formelor de comunitate socială,ale colectivităŃilor umane, claselor, categoriilor sociale, sociogrupurilor dininteriorul comunităŃii pe care le reprezintă, având drept scop final fieschimbarea profundă a ordinii instituŃionale si sociale existente si crearea uneiordini socioeconomice si politice superioare, fie conservarea ordinii social -economice si politice date, fie influenŃarea aplicării dreptului în favoarea lor -finalităŃi emanate dintr-un ansamblu de motive aparŃinând si bazei,segmentului din societatea civilă pe care îl reprezintă.Ca asociaŃii cetăŃenesti bine organizate - agenŃii politici suntcaracterizaŃi prin coeziune, ierarhizare funcŃională interioară, un aparat deconducere (variabil în funcŃie de numărul de membri, scopurile urmărite, ariageografică de răspândire etc.) si condusi, un statut formal sau informal, anumitetehnici de încadrare a membrilor, un nivel concret de operativitate dependentăde raportul dintre centralism si democraŃia internă, o relativă durabilitate, unitatede voinŃă si de acŃiune, simboluri specifice (carnete de membru, insigne,drapele, sigle, portrete ale liderilor, lozinci, aspecte vestimentare caracteristiceetc.), capacităŃi de a utiliza anumite instrumente si de a valorifica resursepolitice, pot avea continuitate în acŃiune sau o activitate intermitentă, posedăstrategii si tactici proprii, se raportează în mod direct sau indirect la puterea destat si la exercitarea dreptului de decizie la scara societăŃii globale.Ca formaŃiuni de cetăŃeni, agenŃii politici transpun în practicăstatutul constituŃional al cetăŃeanului, distingându-se, prin aceasta, deorganizaŃiile economice, culturale sau profesionale. Complexul ansamblu detrebuinŃe si interese economice, de regulă, constituie impulsul primar,fundamental al acŃiunilor iniŃiate si desfăsurate de forŃele politice. AgenŃiipolitici acŃionează într-un cadru sociocultural, ideologic concret, în mediul unuiregim politic, în interiorul unei comunităŃi umane, într-un cadru demogeograficce-si lasă amprentele prin determinare sau influenŃare în diferite grade asupradinamicii lor. Practica fiecărui agent politic, dinamica seriilor de acŃiuniAGENłII ACłIUNII POLITICE

Page 42: Politologie carte

65întreprinse sunt modelate de miscarea macrosistemului social, de fiecaresubsistem ce intră în alcătuirea acestuia.AgenŃii politici transpun în practică dreptul constituŃional, îsiarmonizează programele si acŃiunile cu celelalte izvoare de drept sauacŃionează în sensul schimbării dreptului, a ordinii juridice sisocioeconomice existente. Energiile care îi animă sunt determinate defactori economici, culturali, ideologici, spirituali, de elemnte care Ńin depsihismul social si emană în mod nemijlocit din dinamica relativ autonomă asubsistemului acŃiunilor politice. Astfel de factori pot fi valorificaŃi armoniosîn activitatea agenŃilor politici realizându-se o voinŃă social - politică unitară,o unitate de acŃiune, un relativ consens la nivelul colectivităŃii sau,dimpotrivă, în cele mai multe cazuri, între organizarea social - economică,viaŃa culturală, psihismul social, constiinŃa comunitară - pe de o parte, sipractica agenŃilor politici, funcŃionarea sistemului politic în întregul lui - pe dealtă parte, pot să apară disfuncŃii, defazări, contradicŃii determinate deprocesele dinamicii sociale globale.În cadrul societăŃilor libere, cu economie de piaŃă, agenŃii politici nureusesc să realizeze convergenŃa tuturor energiilor sociale, coeziunea tuturorcolectivităŃilor umane în acord cu o strategie unitară. In jocul liber, pe scenasocială, al agenŃilor politici este dificil de realizat consensul în rezolvareaproblemelor majore ale vieŃii economice, sociale, culturale si politice - fapt cepoate să explice neîmplinirile în planul raŃionalităŃii, eficienŃei si operativităŃiipracticilor a numerosi agenŃi politici.Programele, strategiile si scopurile forŃelor politice scot în evidenŃăanumite atitudini ale lor faŃă de ordinea socială, faŃă de valorile promovate încadrul macrosistemului social si, în special, faŃă de suprastructura politico -juridică, ordinea economică existente sau faŃă de procese si tendinŃesemnificative petrecute pe plan internaŃional. Corespunzător unui sistem deinterese, agenŃii politici - pe baza unei reflectări părtinitoare a totalităŃiisocioumanului, vor elabora si realiza în practica lor orientări strategicespecifice. Astfel, ei pot urmări cu predilecŃie fie schimbarea pe calerevoluŃionară a societăŃii, fie conservarea, supravieŃuirea sistemuluisocioeconomic existent, fie influenŃarea interpretării si aplicării dreptului înfavoarea satisfacerii unor interese particulare sau schimbarea pe caleareformelor. ForŃele politice contemporane, prin practica lor nemijlocită, prinparticiparea la alianŃe sau la luptele politice, urmăresc una dintre acestedirecŃii strategice sau le combină în favoarea uneia (rezultă astfel posibilitateastabilirii poziŃiei fiecăreia pe esichierul politic: stânga, dreapta, centru, centru -stânga, extrema dreaptă etc.). Pentru a-si atinge scopul final, ele urmăresc săcucerească puterea în stat, să exercite dreptul de iniŃiativă legislativă, de aadopta legi sau să obŃină posibilitatea de a influenŃa prin diverse mijloaceactivitatea organelor statului de elaborare, adoptare si aplicare a principalelordecizii, norme politice - juridice.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII662. Clasificarea agenŃilor politiciForŃele politice din lumea de azi ni se înfăŃisează într-o marediversitate, pe fondul căreia am putea evidenŃia câteva tipuri sau clase. M.Duverger făcea distincŃie, în plan teoretic, între două categorii de agenŃi:partidele si grupele de presiune. De aceeasi părere a fost si R.G.Schwartzenberg, care considera că peste tot "partidele politice si grupurile deinterese sunt principalele organizaŃii care animă jocul politic"4. AlŃi politologidisting mai multe tipuri de forŃe politice. Astfel, G. Burdeau le împărŃea înforŃe difuze si forŃe organizate. Primele sunt cele care suscită uncomportament analog la un număr mare de indivizi cărora le lipsesteorganizarea, neputându-se adapta cu promptitudine la lupta politică, si careconstituie, mai degrabă, izvoare de energie din care se vor alimenta forŃeleorganizate. In cadrul acestei categorii sunt incluse opinia publică, ideologiile siconstiinŃa de clasă. ForŃele organizate sunt cele bine echipate tehnic, cu ungrad înalt de funcŃionare si care se străduiesc să obŃină cât mai multe energiisociale în orbita lor conferind eficienŃă aspiraŃiilor latente. In această categoriear intra cinci tipuri de forŃe politice: corpurile electorale, partidele politice,

Page 43: Politologie carte

grupele de presiune, presa si armata.Într-adevăr, este usor de observat că există o mare diversitate deagenŃi politici condiŃionată de numeroase veriabile: mărime, grad decoeziune, organizare, strategie, dispersie geografică a membrilor, tradiŃii,mentalităŃi, interese reprezentate, particularităŃi naŃionale si locale, locul înregimul politic etc. Combinarea acestor variabile în procesul apariŃiei sidezvoltării fiecărei forŃe politice luată în parte este unică, originală - faptcare reliefează relativa autonomie a agenŃilor politici în cadrul regimului politicsi în dinamica macrosistemului social. Dar, în acelasi timp, în practica fiecăreiforŃe politice se combină, se conjugă actele, evenimentele aleatorii cu o linieistorică, cu tendinŃa necesară. Ori, linia necesară este dată de voinŃa, depractica forŃelor sociale progresiste, adică a acelora care reusesc să satisfacădupă criterii de raŃionalitate, într-un grad tot mai mare, nevoile oamenilor.Fiind dată o asa de mare diversitate a agenŃilor politici contemporani,se impune, în primul rând din considerente epistemologice, o clasificare aacestora. In istoria teoriilor politice au fost elaborate numeroase tipologii înbaza mai multor criterii. Am putea avea în vedere câteva:a) ForŃele politice pot fi clasificate adoptând, prin analogie, criteriulsuccesiunii fazelor vieŃii omenesti (F. Röhmer): radicale (corespunzătoarecopilăriei), liberale (corespunzătoare vârstei tinereŃii), conservatoare(corespunzătoare maturităŃii) si absolutiste (analoage bătrâneŃii).b) După simboluri si semnele externe: albe, rosii, negre, verzi,galbene etc.4 R.G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Ed. Montchrestien, Paris, 1971, p. 329.AGENłII ACłIUNII POLITICE67c) După numele liderilor deschizători ai unor serii de evenimenteistorice: marxiste, hitleriste, maoiste, gauliste etc.d) După numărul de membri (Tocqueville): mari si mici; individuale sicolective.e) După gradul de participare a constiinŃei: cu activitate constientă,cu activitate spontană etc.f) După originea lor (G. Burdeau): pot avea origine în preocupărieconomice, religioase, spirituale sau în voinŃa de a menŃine anumite tradiŃii.g) După atitudinea faŃă de ordinea economică, socială si juridicăexistentă în mediul lor de activitate: conservatoare, centriste si revoluŃionare.h) După locul si rolul lor în regimul politic: aflate la putere(utilizează mecanismele constituŃionale în luarea principalelor decizii), înopoziŃie (tind să aducă amendamente constituŃiei, sistemului de drept si ordiniisociale),contra regimului politic (uneori scoase înafara legii, deoarece luptăpentru o schimbare radicală a societăŃii si, în primul rând, a statului existent).i) După clasele sociale, colectivităŃile umane din voinŃa cărora îsiabsorb existenŃa si ale căror interese le promovează: ale celor dominante, aleclaselor intermediare si ale celor marginalizate.j) După orânduirea socioeconomică pe care o promovează prinpractica lor: sclavagiste, feudale, tributale, capitaliste, socialiste, cu mecanismeconomic de tip liber, de comandă sau mixt.Sunt, fără îndoială, si alte clasificări. Cele de mai sus sunt însirate,aproximativ, în ordinea profunzimii sociologice crescânde. Primele seîntemeiază pe criterii superficiale, pe când ultimele au profunzime sociologică,evidenŃiind note distinctive esenŃiale.3. NoŃiunea de conduită politicăConduita unui agent politic este o categorie sintetică, cuprinzătoare,care desemnează ansamblul manifestărilor comportamentale si resorturilesubiective corelate cu acestea, orientându-le si reglându-le. Conduita politicăeste o formaŃiune unitară si coerentă care are două laturi: una obiectivă,exterioară, comportamentală, practică (greve politice, demonstraŃii, mitinguri,revoluŃii, războaie, campanii electorale etc.) si o componentă subiectivă:constiinŃa politică, atitudini, stări de spirit, capacitatea de a combinaelementele culturii politice, doctrina, programul, voinŃa politică etc.Latura subiectivă a conduitei politice este compusă din trei părŃi:constiinŃa politică (cuprinde toate manifestările ideologice, spirituale si deopinie), afectivitatea politică (emoŃii, sentimente si pasiuni politice) si voinŃa

Page 44: Politologie carte

politică (generată în mod nemijlocit de motivaŃii, interese, orientată descopuri si programe politice, reprezentând capacitatea de efort a agentului înraport cu anumite obiective concrete pe care tinde să le înfăptuiască).Aspectele subiectiv si obiectiv ale conduitei politice sunt două laturi aleaceluiasi întreg care se află rareori în stare de perfectă armonizare intrinsecă.Subiectivitatea politică reflectă, evaluează, anticipă si coordoneazăINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII68comportamentul politic care, la rândul lui, exteriorizează, obiectivează constiinŃa,afectivitatea si voinŃa agentului politic. Ca urmare, am putea descifra si înŃelegestructura subiectivităŃii politice pornind de la observarea, cercetarea sideterminarea regularităŃilor, legilor care guvernează desfăsurareacomportamentului forŃelor politice. Acest lucru este posibil recurgând la metodelesi tehnicile de cunoastere specifice sociologiei, psihologiei si ale altor stiinŃesocioumane: observaŃia, experimentul sociopolitic, chestionarul, sondajul deopinie, intervievarea liderilor politici, convorbirea, metoda istorică, metodamodelării si simulării unor procese politice, metoda structuralist - funcŃionalistă,metoda analizei cauzal - nomologice etc.4. Organizarea subiectivităŃii agenŃilor politiciÎn literatura contemporană s-a conturat o metodă de investigare sistudiere în plan sincronic a structurii constiinŃei sociale. AdepŃii acesteiaconsideră că ansamblul vieŃii psihospirituale a societăŃii s-ar compune dindouă nivele interdependente: un nivel teoretic, sistematic - elaborat sipropagat în mediul social de către intelectuali (ideologia fiind o componentăesenŃială a acestuia) si un nivel psiho-social. O astfel de viziunesincronistă, structuralistă nu surprinde în întregime dinamica subiectivităŃiisociale. Această poziŃie teoretică nu a lăsat un loc corespunzător pentruînŃelegerea rolului atitudinilor agenŃilor acŃiunii sociale, pentru analiza voinŃeisociale, a sentimentelor si pasiunilor ca elemente esenŃiale ale subiectivităŃiioricărui agent al acŃiunii sociale (poate si pentru motivul că astfel de concepteau fost larg vehiculate de către unii adversari ideologici, este adevărat - de pepoziŃii conservatoare, de dreapta).ConcepŃia de mai sus nu este gresită. Ea surprinde aspectelestructurale evidente si fundamentale ale constiinŃei sociale, dar nu a rezolvatmulŃumitor problema conŃinutului subiectivităŃii politice. In planul mai larg aldinamicii acesteia, în cadrul căreia structura este un caz limită, vom puteaconstata că nivelul teoretic - ideologic si psihicul social constituie elemente,procese ale unui sistem mult mai complex al subiectivităŃii. In demersul teoreticde faŃă, subiectivitatea politică este concepută ca organizare dinamică aurmătoarelor elemente psihoconstiente ale agentului acŃiunii politice: elementuldirecŃional sau de orientare, elementul energetic sau dinamogen, elementulatitudinal si voliŃional. Toate acestea compun un sistem având funcŃii dereglare nemijlocită a comportamentului agenŃilor politici.5. Latura direcŃională a subiectivităŃii agenŃilor politiciSegmentul direcŃional al subiectivităŃii agenŃilor politici este alcătuitdin următoarele procese mai importante: constiinŃa de sine a agentului,ideologia politică, valorile politice, idealurile politice, strategiile, programele sistatutele politice.AGENłII ACłIUNII POLITICE69a) ConstiinŃa de sine a agentului acŃiunii politice este o reflectare,determinată de voinŃa si interesele suportului social din care s-a desprins forŃapolitică respectivă si pe care îl serveste, a aspectelor comune si diferenŃialeale agentului în raport cu ceilalŃi agenŃi politici, este o reflectare a locului sirolului agentului în sistemul social si în viaŃa politică internă si internaŃională, aistoriei sale si a perspectivelor ce vor rezulta din aceasta. ConstiinŃa de sinereflectă miscarea socială obiectivă a agentului si se manifestă prin constiinŃaapartenenŃei fiecărui membru la forŃa politică respectivă, prin calitateacunoasterii statutului si programului de către membri, prin nivelul deorganizare a agentului, coeziunea psihomorală si eficienŃa acŃiunii acestuia.ConstiinŃa de sine luminează acŃiunea istorică a agentului. Ea are uncaracter dinamic, istoric, dezvoltându-se în cadrul practicii politice prinreflectarea propriilor succese si insuccese. Formarea si dezvoltarea

Page 45: Politologie carte

constiinŃei de sine a unui agent dat constituie o condiŃie sine qua non atransformării conduitei sale spontane într-o practică istorică, programatică,orientată de criterii de raŃionalitate si eficienŃă, de o anumită tablă de valori.În viaŃa oricărui agent politic există posibilitatea apariŃiei unei falseconstiinŃe de sine. Această posibilitate a fost transformată în realitate sifolosită din plin în anumite conjuncturi istorice pentru a-si atinge scopurileproprii de către numeroase forŃe politice. Falsa constiinŃă de sine se poatemanifesta prin autoatribuirea de merite si performanŃe ireale, prinsupraestimarea si denaturarea propriei istorii în ce priveste realizarea unorvalori politice cu valabilitate si semnificaŃii universale (de exemplu - victoria înrăzboi, menŃinerea păcii, câstigarea alegerilor, adâncirea democraŃiei etc.),prin supraaprecierea capacităŃilor proprii - actuale si viitoare, prin expropriereameritelor si exagerarea defectelor altor agenŃi politici. Cu cât agentul politic vaînclina mai mult spre extremele esichierului politic, cu atât manifestările defalsă constiinŃă de sine sunt mai mari si frecvente. Acest fapt s-a manifestatamplu în demagogia partidelor fasciste, în proiectele si ideile aberante,fetisizante, escatologice ale forŃelor politice naŃionaliste, sovine, imperialiste,ale forŃelor extremiste în general.ConstiinŃa de sine a forŃelor politice subordonate marilor valori aleomului se întemeiază pe aspiraŃia de a fi integralistă, stiinŃifică, cu un înaltgrad de obiectivitate. Realizarea acestei aspiraŃii este facilitată de spiritulstiinŃific, de atitudini practice consonante DeclaraŃiei universale a drepturiloromului. Partidele maturizate din punct de vedere organizatoric, funcŃional,ideologic, cele cu o istorie mare, validată de un segment social important alnaŃiunii, pot să exprime o rezistenŃă evidentă în faŃa posibilităŃii apariŃiei unorelemente de falsă constiinŃă de sine, fapt reliefat de caracterul stiinŃific, realistal programelor politice, al statutelor si deciziilor pe care le iau. Toate acesteainfluenŃează în mod benefic eficienŃa si operativitatea acŃiunii lor globale.b) Ideologia politică este o noŃiune care se află în raport deinterferenŃă cu sfera noŃiunii de constiinŃă de sine a agentului fiind, totodată,mult mai cuprinzătoare decât aceasta si, prin relaŃiile pe care le are cucelelalte forme si laturi ale constiinŃei sociale, ea va declansa procesul depolitizare a lor.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII70Ideologia politică constituie o însemnată resursă politică, un mijloc alformării constiinŃei de sine a agentului si, prin unele elemente ale ei, uninstrument al practicii politice globale. Ideologia politică oferă agentului acŃiuniiun model desăvârsit de societate si de om, un tip ideal - dezirabil de acŃiunepolitică globală, de regim politic, dezvăluie si propune modalităŃi detransformare a resurselor politice în instrumente politice care să facilitezetransformarea bazei sociale într-o forŃă pentru sine, contribuind la cresterearatei instituŃionalizării politice. De asemenea, ideologia politică constituie uncadru teoretic general care întemeiază, justifică si promovează programele,strategiile, scopurile si tacticile politice, conferind în acest fel o orientaregenerală a acŃiunii politice globale în conformitate cu voinŃa socială din careagentul politic emană, jucând rolul de călăuză spirituală a conduitei agentului.Ideologia ar putea efectiv să realizeze o astfel de funcŃie de direcŃionare cucondiŃia ca ea să prezinte un caracter deschis, creativ, antidogmatic, să seadapteze mutaŃiilor ce survin în situaŃia globală în care acŃionează agentul, înstiinŃele socio-umane, în cultură, să nu degenereze într-un obiectivism caresă-i anuleze miezul viu, angajant.c) Valorile politice sunt componente centrale ale constiinŃei de sine aagentului politic sau a clasei sociale, sunt nucleul ideologiilor. Pe bună dreptate,M. Duverger remarca faptul că toate ideologiile propagă sisteme de valori.Dar, ce sunt valorile politice? Sociologul român Petre Andreiconsidera că sunt cele stabilite de stiinŃa politicii si se referă la stat, la formelede organizare a vieŃii în comun, oscilând între două extreme: universalism siindividualism. Valorile politice condiŃionează dezvoltarea tuturor celorlaltevalori de cultură si de civilizaŃie, oferind forŃelor sociale o directivă. Valorilepolitice nu sunt Ńinte ultime, valori scop, ci un mijloc pentru realizarea valorilorsupreme care sunt cele ale culturii si eticii5. P. Andrei a dezvăluit un sir decriterii de clasificare a valorilor după valabilitate, calitate, subiect, motive,

Page 46: Politologie carte

obiect, facultatea psihică din care izvorăsc si după sfera lor de aplicare.Un alt autor, G. Burdeau, considera că "diferenŃierea politică,disciplina, Puterea, valorile în comun acceptate apar ca date esenŃiale sipermanente ale oricărei societăŃi structurate din punct de vedere politic"6.Valorile politice sunt cele care participă direct în procesul de exercitare aputerii si condiŃionează organizarea, structura politică a grupurilor sociale.Rolul determinant în lumea valorilor politice îl deŃin cele care privesc ordineapolitică dezirabilă, ceea ce Burdeau numea ideea de drept. În orice societateexistă o singură schelă (tablă) de valori si aceasta este de ordin politic.Ierarhiile sociale se vor forma pornind de la această schelă a valorilor.Generalizarea spiritului democratic se va realiza prin substituirea valorilorpolitice celor sociale.Apreciind si extrăgând elementele viabile, raŃionale din concepŃiile demai sus (de pildă, rolul reglator al valorilor, criterii de clasificare, tendinŃa deuniversalizare a valorilor politice etc.), nu avem voie să uităm faptul că ele5 P. Andrei, "Opere sociologice", Bucuresti, 1973, p. 246 - 344.6 G. Burdeau, "Traite de science politique", tome III, Paris, 1968, p. 455.AGENłII ACłIUNII POLITICE71sunt produse social - istorice, sunt determinate, derivate ale dinamicii socialesi, în acelasi timp, prin funcŃia lor directivă, participă la determinismul socialreliefând nota teleologică a progresului politic si a societăŃii în ansamblu.În vederea definirii valorilor politice s-ar putea porni de la constatareacă agenŃii politici nu reflectă în mod obiectiv, neutral situaŃia socială în care eiacŃionează, obiectul acŃiunii lor, viaŃa socială la care participă, ci prinraportarea acestora la fiinŃa lor, la interesele, voinŃa si programele lorstrategice conferindu-le diferite semnificaŃii. Numeroase fapte din mediul deacŃiune al agenŃilor rămân neutre în raport cu subiectivitatea sau cu eficienŃaacŃiunii lor; cu alte cuvinte, nu au nici o semnificaŃie valorică si practică pentruei. Pe când faptele, relaŃiile si procesele din mediul de acŃiune careinfluenŃează pozitiv sau negativ eficacitatea acŃiunii politice prezintăsemnificaŃii valorice de diferite grade pentru agenŃi, adică împiedică, frânează,inhibă sau, dimpotrivă, facilitează satisfacerea intereselor, realizarea voinŃeilor politice. SemnificaŃiile politice ale diferitelor fapte sociale sunt tocmaicalităŃile atribuite acestora de a satisface nevoile, interesele, voinŃa sirealizarea programelor agenŃilor politici. Faptele (acŃiuni concrete, relaŃii,procese sociale, instituŃii, stări de constiinŃă, serii de acŃiuni etc.) sunt inegaledin unghiul de vedere al semnificaŃiei lor pentru realizarea strategiilor agenŃilorpolitici. Din această cauză pot fi integrate într-un sistem ierarhic, într-o schelăde valori. La vârful piramidei valorilor politice se situează dreptatea siechitatea socială - "steaua polară" a practicii si valorilor politice autentice.Valorile de dreptate, libertate, egalitate, fraternitate, democraŃie, demnitatenaŃională, dezarmare, pace, independenŃă, drepturile omului etc. capătă oexpresie formală în ConstituŃia statelor democratice (izvorul formal primar alîntregului sistem de drept) si o expresie materială în activitatea organelor statului,a tuturor forŃelor politice ale regimului existent, ale segmentului social din voinŃacăruia emană constituŃia si în favoarea căruia se aplică.Sunt, deci, valori politice toate acele dominante de constiinŃă si fapteaparŃinătoare existenŃei sociale care deŃin o poziŃie privilegiată, o semnificaŃiepozitivă în raport cu realizarea programelor agenŃilor politici purtători aidemocraŃiei, ai drepturilor omului, ai progresului social, ca urmare a calităŃilorlor intrinseci obiective. Sunt valori politice, în sensul cel mai larg, toateelementele structurale ale acŃiunii politice globale, ale seriilor de acŃiuniistorice, toate produsele practicii acelor forŃe politice care înfăptuiesc cuadevărat dreptatea si echitatea socială, progresul social.Dacă am adopta criteriul praxiologic pentru a clasifica valorile politice,atunci ar putea să rezulte următoarele tipuri:1. Valori - agenŃi politici: partide democratice, lideri politici,organizare statală eficientă si democratică etc.2. Valori ale subiectivităŃii agenŃilor politici: doctrine raŃionaliste siumaniste, idealuri politice, voinŃa sociopolitică etc.3. Valori prospective: scopuri, strategii, programe.4. Valori - obiecte ale acŃiunii politice: mase populare, naŃiuni,

Page 47: Politologie carte

constiinŃa colectivităŃilor umane, obiceiuri, tradiŃii, mentalităŃi colective, corpulelectoral etc.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII725. Valori - mijloace: ideologia, mijloacele de informare, dreptul, baniietc.6. Valori situaŃionale: mediul social, cultura, factorii de civilizaŃie etc.7. Valori - realizare: mecanismul conducerii politice, constituŃia,democraŃia pluralistă, rata instituŃionalizării politice, rata cresterii economiceetc.8. Valori - produse ale acŃiunii politice: pluralismul formelor deproprietate, ordinea de drept, sistemul instituŃional etc.Rezultă că teoria acŃiunii crează posibilităŃi în plus pentru o abordareanalitică a valorilor politice si sociale în general. Dar valorile amintite îsi potîndeplini rolul în plenitudinea lui doar în practica politică globală sau în seriilede acŃiuni din cadrul acesteia - acŃiuni care, ele însele, pot să aibă valoaresau nu.Care este criteriul de evaluare a acŃiunilor si seriilor de acŃiuni alediferitelor forŃe politice? Este legitimitatea lor, adică concordanŃa lor cu voinŃapoporului, cu ConstituŃia si cu sistemul de drept. Marile acŃiuni politice,acŃiunile istorice ale forŃelor sociale progresiste au fost întotdeauna legitime -chiar dacă s-au confruntat cu valuri de contestare din partea forŃelor ostile, auizvorât din necesităŃile obiective ale istoriei căpătând o expresie subiectivă învoinŃa si aspiraŃiile maselor populare, în programele forŃelor politice orientatede marile valori ale umanităŃii care au acŃionat în confomitate cu normeleemanate din acestea.AcŃiunile si seriile de acŃiuni politice ale guvernanŃilor din societăŃilegeneratoare de înstrăinare umană, din regimurile totalitare, elementelestructurale ale acestora pot fi adesea nonvalori, pseudovalori sauantivalori, fapt reliefat prin raportarea la criteriul general al progresului, lavoinŃa claselor sociale, colectivităŃilor umane care îl realizează. Chiar dacădreptatea a fost vehiculată, ca valoare politică, în programele si îndocumentele acestor forŃe politice, interpretările juridice si realizarea practicăa acestor valori au avut un caracter contrar voinŃei si aspiraŃiilor celorguvernaŃi, exploataŃi, dominaŃi si, uneori, înstrăinaŃi de viaŃa politică.Din unghiul de vedere al teoriei acŃiunii, asa numitele "valori politiceuniversale" sau "general umane" (dreptate, echitate, progres, solidaritate etc.)au o existenŃă formală în planul abstracŃiilor transistorice, sunt niste modeleideale, invariante în raport cu practica politică vie. În realitate, în planulpracticii politice, al vieŃii politice reale, aceste valori au căpătat diverseinterpretări particulare.Există o dinamică, un progres al valorilor si sistemelor de valoripolitice, al interpretărilor materiale a valorilor formale - progres determinat demiscarea societăŃii globale. Dinamica valorilor politice a fost marcată desuccesiunea revoluŃiilor politice care au dus la dispariŃia sistemelor de valoriaflate în criză si la afirmarea în acŃiune a unor valori politice noi, mai bineadaptate cerinŃelor determinismului social, criteriilor de eficienŃă si raŃionalitateale tuturor tipurilor de activităŃi umane.Rolul valorilor în acŃiunea politică este de neînlocuit. De aceea uniiautori l-au supraestimat. Astfel, pentru T. Parsons, valorile comunitare aleAGENłII ACłIUNII POLITICE73sistemului social legitimează orice acŃiune socială. Generalizarea sistemelorde valori duce la o reglare efectivă a practicii, fiind factorul central alprocesului de modernizare7. Pentru Parsons valorile prezintă o însemnătatedecisivă în vederea menŃinerii coeziunii colectivităŃii umane, pentru asigurareaconsensului, conformismului si pentru preîntâmpinarea devianŃelor. De aceea,devine necesară internalizarea valorilor oficiale în toate mediile sociale,pentru toŃi membrii societăŃii.T. Parsons a supraestimat rolul valorilor (le-a considerat primummovens), ca si al celorlalte elemente ale subiectivităŃii în procesul evoluŃieisocietăŃii, astfel încât concepŃia sa se înscrie în limitele voluntarismului deorientare conservatoare. Aceasta emană si din concepŃia lui conform căreia

Page 48: Politologie carte

schimbările radicale, de tipul revoluŃiilor, nu sunt posibile în socităŃileindustriale moderne.În fapt, valorile politice sunt produsul dinamicii societăŃii globale, suntdeterminate de locul si rolul agenŃilor politici în sistemul politic. Ele joacă unrol de important factor de direcŃionare, de orientare a acŃiunii politice sisociale, influenŃând în acest fel ritmurile schimbării, provocând uneorischimbări de amploare în devenirea unor subsisteme ale vieŃii sociale. Darrolul valorilor politice în orientarea si direcŃionarea practicii politice si, prinintermediul acesteia, în satisfacerea tot mai bună a intereselor agenŃilorpolitici si sociali este inegal. Un aport esenŃial în orientarea practicii sociale îlau idealurile, programele si strategiile politice.d) Idealurile politice. Mai mult decât oricare formă a practicii sociale,politica a avut si are nevoie de un model proiectiv, a determinat, a produs siva produce diferite idealuri care au un însemnat rol director pentru acŃiune.Diferitele forŃe politice, diferiŃii oameni politici si ideologi au creat,"inventat" sau pus în valoare o mare varietate de idealuri politice. La sfârsitulsecolului al XIX-lea, Th. PăcăŃian era convins că "perfecta armonie ascopurilor de stat si a mijloacelor ce servesc spre împlinirea lor, fie eletotdeauna oricât de conforme cu natura statului, în esenŃă e, negresit, ultimaŃintă si supremul ideal al politicii..."8

Ch. Eisenmann, după ce enunŃase câteva scopuri ale politicii -realizarea păcii, a justiŃiei, moderaŃiei, libertăŃii, puterii - formula ideea căopŃiunea pentru un anumit ideal nu relevă o cunoastere stiinŃifică pentru că eanu poate fi considerată adevărată sau falsă, demonstrată sau înlăturatăîntrucât rezultă din sentimente si voinŃă9.G. Burdeau si-a propus să formuleze "scopurile absolute", valabile întoate societăŃile organizate politic. In acest sens, scopul politicului este acelade a procura un bine societăŃii, colectivităŃii; fără politică societatea neputândsupravieŃui. Binele comun realizat de politică ar consta în asigurarea ordinii sijustiŃiei. El se realizează concret prin voinŃa celor care decid10.7 T. Parsons, "The System of Modern Societies", Prentice -Hall, Inc., 1971, p. 15.8 Th. PăcăŃian, "Principiile politicei", Sibiu, 1899, p. 271.9 C. Eisenmann, "Sur l'objet et la methode des sciences politiques", în "La science politiquecontemporaine", Unesco, Paris, 1950, p. 129.10 G. Burdeau, "Methode de la science politique", Dalloz, 1959, p. 75.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII74Julien Freund, considerând politicul o esenŃă imuabilă precum naturaumană din care emană, exprimă ideea că finalitatea politicului este întreită:binele comun, securitatea exterioară, concordia interioară si prosperitatea11.La fel gândea si W.W. Rostow care era convins că orice politică răspunde latrei exigenŃe: securitate, bunăstare si crestere, ordine interioară12.Jean - Yves Calvez a pledat pentru ideea conform căreia idealulpoliticii are un caracter universal si vizează binele cel mai general, bineleomului ca om, recunoasterea sa, libertatea, egalitatea, garantarea demnităŃiiumane pentru toŃi cetăŃenii13.După cum rezultă din cele de mai sus, idealurile declarate ale politiciisunt, în general, prin excelenŃă umaniste. Dar, în realitate, de multe ori, aucăpătat interpretări practice diferite, contradictorii.PrezenŃa si rolul idealurilor politice în practică este o realitate care nutrebuie subapreciată. Idealurile politice sunt modele cu caracter ideologic,create în planul subiectivităŃii agenŃilor politici, care vizează rezultatele finaleale acŃiunii politice si anticiparea raŃională a modului desăvârsit de înfăptuire aacestor modele.Fiecare agent al practicii politice are un ideal politic propriu cu unconŃinut simultan obiectiv si subiectiv; obiectiv, în măsura în care reflectă înprofunzime situaŃia de acŃiune, statutul si rolul concret - istoric asumat,raporturile agentului cu segmentul social pe care-l reprezintă, trăsăturile sitendinŃele necesare ale dezvoltării istorice, si subiectiv, prin faptul că estesusŃinut de afectivitatea, aspiraŃiile, interesele si voinŃa forŃei politice. Deasemenea, idealul politic este o construcŃie raŃională, o proiecŃie ideaticăaureolată cu atributele perfecŃiunii, desăvârsirii. Idealul poate să conŃinăelemente visate, utopice, fantasmagorice în raport cu potenŃialul de acŃiune alunui agent concret - istoric. Acest fapt se manifestă prin aspiraŃii si atitudini

Page 49: Politologie carte

romantice, radicale. În cazul forŃelor politice extremiste (stângism, fascismetc.), lipsa de realism în proiectarea idealului, încărcătura mare a elementelor"visate" au efecte negative asupra eficienŃei practicii, diminuând gradul deraŃionalitate a acesteia, generând dezechilibre în societatea globală.Realizarea, atingerea idealului reprezintă o aspiraŃie, o năzuinŃă vitalăpentru agentul politic si de aceea este dorită, voită, propulsându-i energiile înacŃiune. CondiŃia fundamentală a înfăptuirii idealurilor politice o constituielegitimitatea si întemeierea lor pe existenŃa socială, concordanŃa cunecesitatea istorică. Elementele de romantism revoluŃionar, de perfecŃiune side prometeism au un rol important în structura idealului politic, mobilizând noienergii ale agentului politic. Formarea acestor elemente diferă de la o forŃăpolitică la alta, mărindu-se în detrimentul realismului.Rolul director al idealului politic nu se poate realiza, nu poate fieficient dacă acesta nu izvorăste din viaŃa socială si politică, dacă nu servestedezvoltării ascendente, dacă practica politică globală orientată de idealul11 J. Freund, "L'essence du politique", Éditions Sirey, Paris, 1965, p. 751.12 W.W.Rostow, "Les etapes du developpement politique", Éd. du Seuil,1975, p.28 -29.13 J.Y. Calvez, "Introduction a la vie politique", Aub. - Montaigne, 1967, p. 40.AGENłII ACłIUNII POLITICE75respectiv nu izvorăste din mersul de ansamblu al istoriei si dacă nu concordăarmonic cu celelalte idealuri sociale: etic, filosofic, economic etc.e) Strategiile si programele politice reliefează valorile politice,traduc într-un limbaj al practicii idealurile politice, orientând în modul cel maiclar si direct activitatea pe termen lung a agenŃilor politici.Termenul de strategie a fost si este folosit frecvent de către militari,desemnând arta si stiinŃa de a folosi lupta în funcŃie de scopul războiului. Inpolitică, noŃiunea de strategie a dobândit o accepŃiune mai largă, desemnândmarile direcŃii ale acŃiunii politice în asa fel încât să nu fie exclusă posibilitatearecurgerii la forŃa armată. Strategiile politice exprimă, scot în evidenŃă, înmodul cel mai concentrat, poziŃia forŃei politice în sistemul politic si social, tipulde societate ce urmează a fi construit, alianŃele prezente si cele posibile,ritmurile dezvoltării, trăsăturile esenŃiale ale situaŃiei globale în care sedesfăsoară activitatea si ale momentului istoric. Toate acestea sunt reflectatesi ierarhizate într-un sistem valoric în funcŃie de opŃiunea politicăfundamentală a agentului.Strategiile politice sunt anticipări raŃionale, direcŃionale ale practiciiviitoare a unui agent politic si constituie, de obicei, partea realistă a idealurilorpolitice. În elaborarea strategiilor pot fi valorificate datele stiinŃelor sociale sipolitice, teoriile mulŃimilor si probabilităŃilor, tehnicile de calcul contemporane.Strategiile politice constituie componentele de bază ale programelorpolitice. Pe lângă strategii, programele politice mai cuprind tactica,componente ideologice (aprecieri, estimări, opŃiuni, justificări etc.), idealuripolitice. Deci, dacă strategiile politice vor fi exprimate în limbajul practiciipolitice reale, necesare si posibile, programele politice conservă o distanŃămai mare sau mai mică faŃă de realitatea social - istorică, economică,culturală si spirituală din care izvorăsc si pe care o reflectă. Elementeideologice, teoretice găsim în orice fel de program politic, chiar si în cele luateca modele, spre a demonstra fenomenul de "dezideologizare", de"depolitizare" a societăŃii de către concepŃiile tehnocratice. Ideologia constituiemiezul viu al programelor politice, fiind menit să antreneze si să stimulezeenergiile latente ale mulŃimilor, colectivităŃilor umane, electoratului si de aceeamasinile electronice nu vor putea oferi niciodată politicii altceva decât simplemodele cu o valabilitate limitată, iar analogiile dintre programele politice siprogramele calculatoarelor sunt simplificatoare, restrictive si inadecvate. Atâtatimp cât va exista politică, programele politice nu-si vor putea abandonaîncărcătura ideologică; vor putea abandona doar anumite ideologii - cele carenu mai corespund situaŃiilor obiective de acŃiune.** *ConstiinŃa de sine, ideologiile, valorile, idealurile, strategiile siprogramele politice alcătuiesc o unitate, compun împreună segmentuldirecŃional, orientativ al acŃiunii agentului politic. Acest segment ar avea oINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII

Page 50: Politologie carte

76valoare practică foarte mică dacă nu ar fi susŃinut de suportul dinamogen alsubiectivităŃii politice.6. Latura dinamogenă, energetică a subiectivităŃii politiceSegmentul dinamogen, energetic al subiectivităŃii politice este cel careîntreŃine aprinsă, vie întreaga viaŃă politică, cel care animă dinamica seriilor deacŃiuni politice. El este alcătuit din relaŃiile între următoarele componente maiimportante: afectivitatea, motivele, interesele si convingerile politice.a) Afectivitatea politică este un sistem deosebit de complex alsubiectivităŃii acŃiunii agentului, cu o mare plasticitate si variabilitate. Eacuprinde diferite trăiri, emoŃii, sentimente, pasiuni declansate de interacŃiunileagenŃilor politici cu mediul social - economic în care acŃionează, cucolectivităŃile umane, cu alŃi agenŃi ai practicii politice fie aliaŃi, fie din opoziŃie,interni sau externi, interacŃiune care determină, influenŃează realizarea saunerealizarea programelor politice. Deci, afectivitatea politică este declansatăde satisfacerea sau nesatisfacerea motivelor, intereselor, a voinŃei agenŃilorpolitici în dinamica interacŃiunilor lor cu mediul social, economic, cultural sipolitic intern si internaŃional.Afectivitatea politică este orientată de cunoasterea situaŃiei deacŃiune, de ideologie si, în general, de către segmentul direcŃional alsubiectivităŃii politice.Afectivitatea politică, la scara societăŃii globale, prezintă tendinŃa dea se polariza în funcŃie de satisfacerea sau nesatisfacerea intereselor,voinŃei, programelor agenŃilor politici. Cu cât diferitele evenimente economice,sociale, culturale si politice au o semnificaŃie mai importantă (pozitivă saunegativă) pentru agenŃii politici, cu atât vor fi reactivate cu o mai mare acuitatetrăiri afective adecvate. Atunci când confruntarea agenŃilor politici cu dateleobiective ale situaŃiei pot ameninŃa satisfacerea intereselor si voinŃelor lor saucând agenŃii nu-si pot realiza programele si strategiile, afectivitatea politică seva manifesta prin trăiri negative: de insatisfacŃie, indignare, ură împotrivadusmanilor, sentimentul insuccesului, stare de frustraŃie, deznădejde,scepticism etc. O astfel de orientare afectivă poate să declanseze osupramotivare a agentului, ar putea să-l activeze în mod compensator sau,dimpotrivă, ar putea să-i provoace renunŃarea la acŃiunile programate. Atuncicând interesele, voinŃa si programele agenŃilor sunt satisfăcute, efectulemoŃional va fi pozitiv, implicând sentimente de satisfacŃie, entuziasm,aprobare, bucurie, stări de optimism etc.Principalele elemente ale afectivităŃii politice sunt: emoŃiile complexe,dispoziŃiile afective, sentimentele si pasiunile politice. Toate au comun faptulcă sunt orientate ideologic, au caracter procesual, sunt generalizate difuz, auintensitate medie si o complexitate mare, se exteriorizează în comportamentulliderilor politici, partidelor, aderenŃilor la organizaŃiile politice si simpatizanŃiloracestora. Se disting între ele după durată, profunzime si expansivitatecomportamentală.AGENłII ACłIUNII POLITICE77EmoŃiile politice sunt trăiri complexe, cu o durată relativ scurtă,provocate de evenimente politice curente sau de recepŃionarea de cătrecetăŃeni a unor informaŃii politice. De exemplu: trăiri afective de dezapobare,ură, indignare a opiniei publice activate de stirile despre un atentat, unasasinat politic sau referitoare la alte acte de violenŃă; simpatia, bucuria,admiraŃia pentru o vizită a sefului statului; diferite stări de deprimare,însufleŃire, speranŃă etc. provocate de evenimentele politice curente. Toate serepercutează asupra comportamentului politic al purtătorilor lor.DispoziŃiile afective ale agenŃilor politici sunt trăiri generalizate difuz,rezonative, care conferă o tonalitate afectivă durabilă întregii lor conduite. Astfelpot fi starea de entuziasm a cetăŃenilor în timpul campaniei electorale sialegerilor sau stările de tensiune, revoltă si ură declansate de un act războinicde agresiune etc.Sentimentele politice sunt componente superioare ale afectivităŃii deo mare stabilitate, atitudinale, fiind generate de raporturile agentului politic cualŃi agenŃi, cu diferite forŃe sociale, cu formele de comunitate umană sau cuactivitatea de stat. Sentimentele politice sunt puternic orientate ideologic,

Page 51: Politologie carte

strâns dependente de statutul si voinŃa generală a forŃei politice respective, deunde rezultă profunzimea si eficacitatea lor.Pasiunile politice constituie treapta cea mai înaltă în dezvoltareasentimentelor politice. Ele au o puternică forŃă activizatoare, impulsionândagentul politic cu constanŃă, într-o direcŃie, pentru realizarea unei serii deacŃiuni politice. Astfel sunt sentimentele de dragoste pentru patrie, mândrianaŃională, sentimentele de solidaritate cu aliaŃii în plan politic, ura pasionatăîmpotriva dusmanilor, atasamentul pentru drepturile omului etc. care daucontur personalităŃii agenŃilor politici, le transmit vitalitate, putere de afirmare,energii creatoare si o mare deschidere spre inovaŃie si creativitate în practică.Ele exprimă într-o modalitate specifică si, în acelasi timp, sintetică, nivelulcultural - ideologic si organizatoric al agentului politic, al colectivităŃii umanepe care acesta o reprezintă si, în general, al întregii societăŃi.Afectivitatea politică si, în general, sentimentele si pasiunile politice,alcătuiesc fondul dinamogen al subiectivităŃii politice, declansând si susŃinânddin punct de vedere energetic seriile de acŃiuni ale agenŃilor politici orientatespre înfăptuirea obiectivelor programatice.b) MotivaŃiile si interesele politice. MotivaŃiile politice sunt imbolduriinterne, mobiluri primare constientizate (la unele forŃe politice printr-o falsăconstiinŃă), care au o proeminentă funcŃie activatoare si de direcŃionare.MotivaŃiile politice, corelându-se cu afectivitatea si cu segmentul direcŃionalale subiectivităŃii agenŃilor acŃiunii, vor genera si vor susŃine marile serii deacŃiuni politice.Comportamentul politic al agenŃilor poate fi generat de sistemeierarhice de motive, la baza cărora se situează criteriile generatoare dediferenŃieri sociale, care influnŃează formarea marilor colectivităŃi umane,aderenŃa cetăŃenilor la o forŃă politică sau la alta etc. SistemelemotivaŃionale reflectă nevoile economice vitale, trebuinŃele culturale, decivilizaŃie ale suportului social al agentului. MotivaŃiile politice nu sunt altcevaINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII78decât interiorizarea la nivelul subiectivităŃii agenŃilor politici a necesarului deresurse materiale, economice, spirituale, de mijloace culturale si deinstrumente politice în raport cu capacitatea de absorbŃie, de consum alecolectivităŃilor umane pe care acei agenŃi politici le reprezintă si le conduc. Inaceastă calitate motivaŃiile politice sunt componente inalienabile alesistemelor si seriilor de acŃiuni politice prin intermediul cărora dinamicasistemului social global se autoreglează.Având o determinare obiectivă si subiectivă în acelasi timp, motivaŃiilepolitice ale agenŃilor vor fi proiectate în programe, strategii, valori si idealuripolitice corespunzătoare si vor influenŃa voinŃa, atitudinile, asteptările agenŃilorpolitici. De aceea, motivaŃiile politice sunt adevărate puteri subiective,suporturi dinamogene constientizate ale practicii politice contemporane.In societăŃile democratice, care posedă un anumit nivel de reglarecentralizată bine armonizată cu libera iniŃiativă si autonomia locală, o structurăsocială aflată în plin proces de înlăturare a marilor decalaje si de diversificare acomponentelor intrinseci, există o tendinŃă de generalizare a unor motivaŃiifundamentale - tendinŃă care se manifestă si pe plan politic. Istoria contemporanădemonstrează că societăŃile democratice determină fiinŃarea unei pluralităŃi deagenŃi politici si, deci, a unei pluralităŃi de sisteme motivaŃionale ale acŃiunilorpolitice (cazul sistemelor politice multipartidiste). Dar, în acest caz, motivelefundamentale ale practicii politice la nivel naŃional par a fi comune pentru toŃiagenŃii astfel încât sistemele politice respective vor genera disensiuni, contradicŃii,lupte în faza de incubare a deciziilor, de elaborare a proiectelor de legi. După celegile au fost adoptate, vor fi obligatoriu de respectat pentru toŃi agenŃii politici,pentru toŃi cetăŃenii indiferent dacă sunt reprezentaŃi de partidele aflate în opoziŃiesau de cele aflate la guvernare.Interesele politice sunt forme speciale prin care se manifestămotivaŃia politică, sunt motivaŃii întemeiate pe calcul, rezultând din prelucrareastatisticilor economice si sociale, din cunoasterea si evaluarea acŃiuniiconcrete a legilor socioeconomice, cultural-spirituale prezente si viitoare, darsi a conjuncturilor în care acestea se manifestă. Interesele agenŃilor semanifestă prin orientarea lor selectivă în situaŃia de acŃiune, prin concentrarea

Page 52: Politologie carte

eforturilor într-o direcŃie clară si prin perseverarea în înfăptuirea strategiei, aprogramului politic. Ele mediază relaŃia organică a afectivităŃii si motivelorpolitice, pe de o parte, cu segmentul direcŃional si voinŃa politică, pe de altăparte, exprimând o înclinaŃie constantă a agentului politic spre atingerea unorobiective programatice precise.Politica a fost întotdeauna si continuă să fie o "întreprindere" deinterese, o înlănŃuire de iniŃiative urmate de serii de acŃiuni practice. Intereselepolitice găsesc o exprimare sintetică în programele politice, ideologii, îndiferitele documente de partid si de stat, în cuvântările liderilor, dar conŃinutullor concret va rămâne, de multe ori (chiar si în cazul declaraŃiilor sipromisiunilor de transparenŃă), un strict secret până în momentul câstigăriisau pierderii luptei. Acest aspect este definitoriu pentru practica politică azilelor noastre.AGENłII ACłIUNII POLITICE79Raporturile dintre interesele forŃelor politice sunt determinate sievoluează în corelaŃie organică cu motivaŃiile lor fundamentale, au o dinamicădependentă de mutaŃiile survenite privind locul si rolul agentului în cadrulsistemului politic, în situaŃia politică internă si internaŃională. Pot fi distinseinterese vremelnice si interese durabile, vitale. Ultimele dau tonalitatea,coloratura si sensul întregii conduite politice a agentului, constituind adevăratecauze subiective ale acŃiunii.Interesele politice sunt însoŃite si susŃinute de constientizareamijloacelor de satisfacere a lor, de stăpânirea tacticii, a situaŃiei si obiectuluiacŃiunii în conformitate cu programul adoptat. In cazul în care politica unuiagent nu are o fundamentare suficientă în situaŃia de acŃiune si se angajeazăîn programe pentru care nu este încă pe deplin aptă, maturizată sau pregătită,interesele care o vor susŃine nu prezintă un caracter realist, firesc si vor riscasă nu poată fi satisfăcute. Interesele politice suscită în mod legic acŃiunipractice corespunzătoare satisfacerii lor; ori, dacă nu au o întemeiere realistă,dacă nu au o ancorare corespunzătoare în situaŃia concretă, agenŃii politicivor fi pusi în dificultate în eforturile lor de a realiza integral si eficientobiectivele acŃiunii prestabilite (cazul politicii stângiste, în general, aextremelor).Interesele politice care nu pot fi satisfăcute în mod direct, imediat, tindsă ia amploare cu o oarecare anticipaŃie, constituind astfel un instrument dediagnoză pentru politica viitorului.In comunităŃi socioumane similare si în conjuncturi asemănătoare,interesele politice - ca factor energetic al acŃiunii, au tendinŃa de a declansaacŃiuni asemănătoare.Din aspectele legice (de natură statistică - probabilistă) alefuncŃionării intereselor politice (interesul politic declansează un comportamentadecvat pentru satisfacerea lui; în situaŃii identice de acŃiune, intereseleasemănătoare vor tinde să declanseze comportamente politice analoage;interesele care nu pot fi satisfăcute imediat vor tinde să apară în modanticipat) se desprinde o concluzie importantă pentru succesul acŃiunii politice- aceea privind necesitatea întemeierii ei pe cunoasterea aprofundată a legilorstructurii si dezvoltării obiectului si situaŃiei praxiologice, a condiŃiilor concret -istorice pentru care agentul are competenŃă. Aceasta constituie uncomandament practic cu o valabilitate universală.c) Convingerile politice sunt formaŃiuni psihomorale complexe,rezultate din alegerea alternativei optime de acŃiune pe baza însusirii,interiorizării unor valori, scopuri, norme politice. Convingerile politice au oputernică implantaŃie în afectivitate, în motivele si interesele politice, fiind,totodată, puternic orientate ideologic. Ele sunt expresii ale adeziunii afective,motivaŃionale si de interese ale agenŃilor politici la valorile, ideologiile siprogramele politice, sunt adevărate forŃe de propulsare a acŃiunilor si seriilorde acŃiuni politice contemporane. Convingerile politice dau vivacitate acŃiuniipolitice, influenŃează eficienŃa acesteia, colorează si dinamizeazăcomportamentul politic, imprimându-i principialitate si consecvenŃă.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII80Convingerile politice au o anumită dispersie socială, o intensitate si o

Page 53: Politologie carte

durată. Există convingeri individuale si colective, convingeri ale liderilor politicisi ale agenŃilor din care acestia fac parte, convingeri ale electoratului,convingeri dinaintea exercitării mandatului si după încheierea acestuia,convingeri în formare si convingeri aflate în regresiune datorită esecuriloragentului politic în acŃiunile întreprinse etc. ConŃinutul, intensitatea siorientarea valorică a convingerilor se vor răsfrânge asupra conduitei agenŃilorpolitici.** *În concluzie, procesele afective, motivaŃionale, interesele siconvingerile politice alcătuiesc segmentul energetic, dinamogen al sistemelorsi seriilor de acŃiuni politice. Ele îndeplinesc un rol important în declansarea,susŃinerea "întreprinderilor" politice si seriilor de acŃiuni politice, fiind orientatede segmentul direcŃional si întărite de succesele obŃinute în acŃiune, deprofunzimea si sensul relaŃiilor agenŃilor politici cu obiectul si cu situaŃiaacŃiunii.FuncŃia organizatoare a segmentului direcŃional si funcŃiaenergizantă a segmentului dinamogen se vor manifesta cu pregnanŃă înatitudinile si în voinŃa politică.7. Atitudinile si voinŃa politicăAtitudinile si voinŃa politică sunt formaŃiuni subiective complexe,sintetice. Întreaga dinamică a subiectivităŃii agenŃilor politici se condenseazăîn atitudinile si voinŃa acestora de a-si transpune programele într-uncomportament politic adecvat în vederea modelării corespunzătoare a situaŃieisi obiectului acŃiunii, a realităŃii sociale.a) Atitudinile politice sunt ansambluri complexe, unitare deelemente ale subiectivităŃii agenŃilor, puternic orientate ideologic, actualizatesi susŃinute de către evenimente sociale cu semnificaŃii politice. Atitudinilepolitice capătă o expresie nemijlocită în poziŃiile luate de partidele politice, delideri, de state, de grupurile de presiune etc. faŃă de diferite evenimentesociale importante, cu semnificaŃie politică. Atitudinile politice pot anticipadeclansarea seriilor corespunzătoare de acŃiuni si se exteriorizează princomportamentul politic de adaptare la situaŃia concret - istorică sau detransformare a acesteia conform subiectivităŃii si voinŃei forŃei politice. Ele nusunt imuabile, de regulă; dimpotrivă, pot evolua gradual pe parcursul uneiserii istorice de acŃiuni. Stabilitatea si gradul de generalizare la scara societăŃiiglobale a atitudinilor politice faŃă de marile evenimente ale zilelor noastre, faŃăde sensul istoriei contemporane sunt determinate, în mod esenŃial, deacŃiunea legilor sociale. Dar fiecare agent manifestă si atitudini conjuncturale,circumstanŃiale generate de condiŃiile concret - istorice care definesc situaŃiaAGENłII ACłIUNII POLITICE81acŃiunii, diferite de la Ńară la Ńară, de la o etapă la alta. EficienŃa acŃiunii unuiagent politic, prin urmare, va depinde de modul cum el va pune în aplicareraporturile organice dintre general, particular si individual, dintre naŃional siuniversal, dintre logic si istoric.Pe măsura maturizării agenŃilor politici, a lansării lor mai ample înistorie li se va întări stabilitatea, consecvenŃa, coerenŃa în manifestareaatitudinilor - aspecte condiŃionate de împletirea organică a segmentuluidirecŃional cu cel dinamogen. Marea diversitate de acŃiuni politice concretedobândeste o coerenŃă si se structurează, pe firul timpului, în serii de acŃiunidatorită stabilizării si cresterii eficienŃei atitudinilor politice. Intr-un astfel destadiu, comportamentul politic nu poate avea un caracter preponderentspontan, neorganizat, ci unul selectiv, coerent, organizat si puternicdirecŃionat, nu va fi dictat de situaŃia praxiologică, ci se va impune acesteia,dominând-o.Atitudinile politice ale agenŃilor sunt adevărate puteri generatoare deacŃiuni istorice. Atitudinile forŃelor politice democratice, progresiste, ale căroracŃiuni au o întemeiere în reflectarea corectă, aprofundată a situaŃiei siobiectului acŃiunii, au un rol propulsor, accelerator predispunând la reusită. Pecând atitudinile forŃelor politice neadaptate situaŃiilor si timpului istoric,orientate de ideologii nestiinŃifice, pseudoumaniste, se vor dezagrega treptatsub acŃiunea condiŃional - cauzală a factorilor situaŃionali. In acest caz,

Page 54: Politologie carte

atitudinile lor politice vor juca un rol esenŃial în acŃiune. Am putea desemnaprocesul de dezagregare treptată a atitudinilor politice ale unui agent cutermenul de stress14. În acest caz, atitudinile politice joacă un rol inerŃial înacŃiune, indiferent de gradul de încordare, de mobilizare subiectivă siacŃională. Cu toate energiile pe care le risipeste în jocul politic, în mod pasnicsau violent, agentul politic nu mai reuseste să dea soluŃii practice, viabileproblemelor puse de dinamica vieŃii economice si sociale, va ajunge înpostura să fie dominat si depăsit de situaŃia de acŃiune "sunându-i astfelceasul".Pentru a rezista condiŃiilor de stress, fiindu-le ameninŃată existenŃa,forŃele politice aruncă în luptă toate energiile de care dispun, toateinstrumentele politice pe care le posedă, provocând, după caz, conflictepolitice, contrarevoluŃii, lovituri de stat, presiuni sângeroase etc. Dar, cu toateacestea, sensul evoluŃiei istorice firesti se afirmă ireversibil.Atitudinile politice, ca formaŃiuni subiective complexe, puternicorientate ideologic, nu pot asigura autoreglarea activităŃii agenŃilor politici fărăaportul voinŃei politice.b) VoinŃa politică. În ultimele decenii, cercetările sociologice sipolitologice s-au oprit puŃin ori deloc pentru a studia conŃinutul noŃiunilor de14 Termenul de stress a fost introdus în stiinŃa politică, fiind preluat din psihologie, de cătreD. Easton (a se vedea "Varieties of Political Theory", Prentice - Hall, 1966, p.143 - 154).Toate sistemele politice, considera Easton, pot să ajungă la o confruntare cu condiŃiile destress si atunci se pune problema rezistenŃei, supravieŃuirii lor. Stress-ul se naste dinraportul sistemului politic cu mediul său, din incapacitatea sistemului de a răspunde lacerinŃe sau poate fi provocat de pierderile la nivelul suportului său.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII82voinŃe politică, socială, naŃională, locul acestora în subiectivitatea si-nacŃiunea agenŃilor politici (poate si din repulsie pentru concepŃiile voluntaristesau pentru trecutul ideologic al conceptului). Dar voinŃa politică, voinŃapoporului, voinŃa mulŃimilor, voinŃa electoratului, voinŃa naŃională, voinŃa unuiagent politic oarecare sunt realităŃi subiective si noŃiuni vehiculate nu numai înideologiile contemporane, ci si în programele forŃelor politice.NoŃiunea de voinŃă politică nu trebuie abordată ca realitate izolatăde celelalte elemente ale subiectivităŃii politice, de celelalte componente aleacŃiunii politice. O astfel de optică ar degenera în voluntarism si subiectivism.ConcepŃiile voluntariste consideră voinŃa individuală sau socială drept causamovens, factorul determinant al acŃiunii, negând sau desconsiderând rolullegilor obiective. De pe o astfel de poziŃie poate fi justificat anarhismul în viaŃapolitică sau poate fi supraestimat rolul liderilor politici. De aceea, voluntarismuls-a împletit cu teze elitiste, cu nesocotirea rolului mulŃimilor în istorie.În sociologia românească dintre cele două războaie mondiale D.Gusti si P. Andrei au elaborat investigaŃii ample ale conceptului de voinŃăsocială, rolului si dinamicii acesteia. D. Gusti considera, de pildă, că "naŃiuneaeste o creaŃie sintetică voluntară, o unitate socială, care reprezintă un sistemvoluntar, cu o motivare cosmică, biologică si psiho-istorică, cu voinŃa socialădrept causa movens a procesului de naŃionalizare si cu manifestărilecreatoare, pe tărâmul sufletesc, economic, juridic si politic al vieŃii naŃionalecare formează cultura naŃională"15.NaŃiunea este, deci, ceea ce voieste ea afi. La fel, P. Andrei a ajuns la concluzia că esenŃa vieŃii sociale este voinŃa16.ConcepŃiile voluntariste au fost integrate frecvent în practica politică aextremelor (din dreapta si din stânga esichierului politic). Poate fi făcutăgeneralizarea, fără un risc prea mare, că extremismul în politică are o naturăvoluntaristă, subiectivizantă. Totodată, este firesc ca forŃelor politicematurizate, realiste să le fie străine astfel de atitudini.NoŃiunea de voinŃă este inerentă caracterizării democraŃiei, naŃiunii,claselor sociale si forŃelor politice. Este arhicunoscută definiŃia dreptului prinraportarea acestuia la voinŃa clasei dominante. Ca urmare, noŃiunea de voinŃăpolitică trebuie introdusă în sistemul de noŃiuni ale stiinŃei politice.VoinŃa politică se află în relaŃii directe cu atitudinile agenŃilor politici.Nu este posibilă funcŃionarea uneia fără cealaltă. VoinŃa politică este oformaŃiune complexă ce mijloceste traducerea atitudinilor agenŃilor politici înacŃiuni concrete si în serii de acŃiuni. VoinŃa politică este capacitatea deefort, de organizare si autoreglare a practicii agentului în vederea realizării

Page 55: Politologie carte

programelor si strategiilor politice, a depăsirii obstacolelor ce încearcă a-labate din drum.VoinŃa politică nu este "oarbă", ci este orientată ideologic deprogramele, strategiile, idealurile si valorile politice, de constiinŃa de sine aagentului. Intotdeauna voinŃa politică are un sens, o oarecare orientareraŃională. Capacitatea de efort voluntar este direct proporŃională cu coeziunea15 D. Gusti, "Sociologia naŃiunii", în "Opere", vol, IV, Bucuresti, 1970, p.21.16 P. Andrei, "Sociologie generală", Bucuresti, 1970, p.313.AGENłII ACłIUNII POLITICE83si unitatea agenŃilor politici, cu gradul de organizare si de disciplină internă, cuvigoarea si claritatea segmentului direcŃional. Ea este amplificată de succeseleagentului în realizarea practică a programului său, în primul rând, de ritmurileînalte pe care le poate imprima dezvoltării economice, de felul cum suntrepartizate valorile în societate. AcŃiunea politică realizatoare a dreptăŃii siechităŃii sociale are, în zilele noastre, la bază o puternică voinŃă socială.VoinŃa politică a forŃelor care reusesc sau îsi propun să înfăptuiascădreptatea (în varianta actuală aceasta fiind întruchipată în statul de drept sieconomia de piaŃă, iar în varianta de ieri în "democraŃia socialistă") se vasocializa treptat, se va extinde la scara comunităŃilor naŃionale în interiorulcărora ele acŃionează. VoinŃa forŃelor politice obscure, care - si pierd suportulsocial, se dovedeste din ce în ce mai incapabilă de a înfrunta obstacolele.Seriile de insuccese cu care se soldează acŃiunile lor generează propriadestrămare si dispariŃie.Principalele obstacole cu care s-ar putea confrunta voinŃa agenŃilorpolitici pot fi de natură internă sau pot fi aparŃinătoare situaŃiei concrete siobiectului acŃiunii. Printre principalele obstacole de natură intrinsecă ar putea fiamintite următoarele: lipsa coeziunii interne a agentului, apariŃia unor fracŃiuni,slăbirea disciplinei interne, dezechilibrul dintre centralism si democraŃia internă,cultul personalităŃii liderilor, dogmatismul etc. Obstacolele extrinseci sunt la fel denumeroase si, de multe ori, apar în mod surprinzător: tabăra politică adversă,dusmanii externi, restrângerea suporturilor în segmentul social, sabotaje etc.Dinamica voinŃei politice, a efortului voluntar al agenŃilor se realizeazăîn funcŃie de succesiunea si rezistenŃa obstacolelor (obiective si subiective) siatitudinilor politice. Totodată, oricare agent politic îsi conservă, de regulă, oparte din energii pentru a putea înfrunta si depăsi elementele, obstacoleleneprevăzute sau probabile.VoinŃa politică este partea cea mai densă si mai bine orientatăideologic a voinŃei claselor sociale, este expresia concentrată a trebuinŃelor,motivaŃiilor si intereselor economice, de dezvoltare globală si de apărare.** *În concluzie, subiectivitatea agenŃilor politici constituie o latură aacŃiunii si seriilor de acŃiuni a cărei complexitate este determinată de volumul,varietatea, intensitatea, frecvenŃa si calitatea raporturilor agentului politic cusituaŃia concretă si, în mod nemijlocit, cu obiectul acŃiunii sale. In acelasi timp,subiectivitatea politică prezintă o relativă autonomie în raport cu factoriiobiectivi ai acŃiunii - fapt pentru care se manifestă ca adevărată putere, cauzăa practicii politice. Ea este una dintre condiŃiile principale ale libertăŃii deacŃiune, ale puterii de inovaŃie, de creaŃie în viaŃa politică si aceasta, cuatât mai mult, cu cât este mai temeinic orientată de cunoasterea raŃională, cucât va reusi să integreze mai adecvat în acŃiune marile valori ale umanităŃii.Subiectivitatea politică se constituie în practica politică si socială viedar, în acelasi timp, ea este cea care va asigura orientarea acesteia,INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII84scoaterea ei de sub imperiul spontaneităŃii, care o va întreŃine din punct devedere energetic, iar prin intermediul voinŃei politice va anima transpunereaprogramelor si strategiilor în realităŃi practice, în fapte de cultură politică.În procesul funcŃionării sale, subiectivitatea politică se manifestăca un sistem cu atributele corespunzătoare: integralitate, unitate funcŃională,organizare, stabilitate, ierarhizarea elementelor componente, dependenŃaoricărui element de toate celelalte si de funcŃionarea sistemului.Subiectivitatea agenŃilor acŃiunii politice, cu întreaga complexitate a

Page 56: Politologie carte

neîntreruptei ei dinamici, este o variabilă dependentă de raporturile agentuluicu obiectul si situaŃia concret - istorică a acŃiunii.

IV. RESURSELE SI INSTRUMENTELE ACłIUNIIPOLITICEAsa cum practica economică nu este posibilă decât pe baza existenŃei siutilizării resurselor si mijloacelor economice (factori de producŃie - muncă, natură,capital) în procesul de producŃie, a integrării instrumentelor de muncă si deproducŃie în circuitul economic, tot asa practica politică nu poate să se desfăsoarefără valorificarea cât mai bună a unor resurse si instrumente specifice.1. NoŃiunile de resurse si de instrumente politiceAgenŃii acŃiunii politice, pentru a-si realiza programele, strategiile saudiferite scopuri si pentru a-si satisface, pe această cale, interesele si voinŃapolitică, au nevoie de mobilizarea resurselor politice, trebuie să-si procure sisă-si creeze instrumente politice. Prin intermediul acestora, agenŃii politici,sistemele politice îsi vor putea realiza rolul, funcŃiile lor în societate, vorasigura un anumit grad de eficienŃă a acŃiunilor întreprinse.NoŃiunea de mijloace politice este la fel de veche ca noŃiunea deconstiinŃă politică. În numeroase cazuri, noŃiunea de mijloace politice a avutun conŃinut si o sferă apropiate de cele ale noŃiunii de tactică. În literatura despecialitate de după Max Weber merită să fie amintite două înŃelesuri maicunoscute date acestui termen. Într-o abordare sistemică a politicului, RobertA. Dahl introduce în stiinŃa politică noŃiunea de resurse politice - "a politicalresource", prin care desemna ansamblul de mijloace "prin care o persoanăpoate influenŃa comportamentul altor persoane"1. În literatura franceză, M.Duverger foloseste noŃiunea de arme ale luptei politice - noŃiune, în parte,echivalentă cu cea definită de R. Dahl.În prezentul demers teoretic, noŃiunile de resurse si de instrumentepolitice sunt înŃelese prin analogie cu noŃiunile de largă circulaŃie în literaturaeconomică: resurse economice si mijloace economice.Resursele politice sunt acele mijloace care fac posibilă acŃiuneapolitică, viaŃa politică, fiind alcătuite din "materialul" uman, cultural, psihologic,spiritual, financiar din care se formează existenŃa si constiinŃa politică asocietăŃii sau care influenŃează, condiŃionează practica politică. Printre celemai însemnate resurse politice ar putea fi enumerate: societatea civilă,segmentul social din care emană agentul politic, constiinŃa politică, corpulelectoral, banii, armele, opinia publică, cultura politică, birocraŃia etc.Instrumentele politice sunt acele mijloace (tehnici) folosite pentrutransformarea obiectului acŃiunii politice în conformitate cu strategiile si1 R. A. Dahl, "Modern Political Analysis", Prentice - Hall, 1963, p. 15.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII86programele agenŃilor politici. Cele mai importante instrumente politice suntputerea de stat, sistemul dreptului, dreptul de iniŃiativă legislativă si de deciziela scară naŃional - statală, mijloacele de informare a maselor, alianŃelepolitice, aparatul de represiune, tehnicile de încadrare, propaganda,platformele politice etc.Luate împreună, resursele si instrumentele politice alcătuiescmijloacele de organizare, conducere si reglare politică a societăŃiiglobale sau a unor elemente ale acesteia luate în parte. Trebuie remarcatfaptul că nu există o demarcaŃie rigidă între resursele si instrumentele politice.Resursele politice sunt virtuale instrumente politice. La rândul lor,instrumentele politice pot servi la mobilizarea si valorificarea în acŃiune aresurselor politice. În anumite faze ale dinamicii acŃiunii politice globaleaceleasi mijloace politice pot avea în mod simultan rol de instrumente si deresurse politice.Un astfel de punct de vedere coincide în mare parte cu ceea ce AlvinToffler înŃelege prin putere - "puterea implică folosirea violenŃei, averii sicunoasterii (în sensul cel mai larg) pentru a face oamenii să acŃioneze întrunsens dat"2. Dar utilizarea forŃei brute constă în absoluta ei inflexibilitate,este puterea de calitate inferioară. BogăŃia constituie un instrument mult maibun al puterii, mult mai versatil; ea poate oferi nu numai ameniŃări cupedepse, ci si recompense gradate fin. Este, deci, mai flexibilă decât forŃa.Dar puterea de cea mai înaltă calitate provine din aplicarea cunoasterii.

Page 57: Politologie carte

Cunoasterea poate servi ca multiplicator al bogăŃiei si forŃei, conferă capacităŃisporite unui agent politic de a-si atinge scopurile, de a-i determina pe alŃii săfacă ceea ce vrea el. Utilizarea informaŃiei implică un spor de eficienŃă;cunoasterea poate convinge, poate crea alianŃe, poate transforma inamicul înaliat, poate preveni războaie. Dar, utilizarea acestor trei mijloace de cătreguvernanŃi presupune o combinare inteligentă a lor, implică multă experienŃă,dibăcie, iscusinŃă, artă.2. Caracterul istoric si partizan al mijloacelor politiceMijloacele acŃiunii politice au un caracter istoric, de clasă si de partid.Ele au apărut odată cu stratificarea societăŃii în clase, cu statul, cu separareasocietăŃi politice de societatea civilă, unele au dispărut pe parcursulsuccesiunii sistemelor sociale, culturilor si civilizaŃiilor, altele s-au conservatpână astăzi integrându-se în sisteme politice succesive si, totodată, au apărutmijloace politice noi în fiecare etapă istorică, sistem sau regim politic. Oricareagent politic, pentru a-si atinge scopurile, a încercat să le combine cât maiadecvat situaŃiilor din macrosistemul social, dând dovadă de originalitate,putere de inovaŃie în arta conducerii, spirit de iniŃiativă,inteligenŃă creatoare.În cadrul statului sclavagist un instrument esenŃial al politicii l-aconstituit dreptul de viaŃă si de moarte al clasei guvernante asupra sclavilor.2 A. Toffler, "Powershift Puterea in miscare", Antet, 1995, p. 22RESURSELE SI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE87În Evul Mediu instrumentele principale ale politicii au fost ideologia religioasă,ierarhia bisericească, inchiziŃia, drepturile ereditare, sistemul stărilor socialefixe etc. Regimurile politice ale societăŃilor capitaliste au adus o serie de noimijloace de dominare, de opresiune si reglare politică a societăŃii:corpurileelectorale, dreptul de vot, de asociere, libertatea cuvântului, armatelenaŃionale; au perfecŃionat mijloacele de exercitare a violenŃei politice legitime,instrumentele moderne de informare a maselor, tehnicile speciale de formaresi dezvoltare a organizaŃiilor politice, tehnicile de manipulare a opiniei publiceetc. Dintre toate acestea, folosirea forŃei (poliŃia, jandarmeriile, închisorile,diferite forme de sancŃionare etc.) si a banilor (a bogăŃiei) s-au dovedit a ficele mai frecvent utilizate datorită eficienŃei lor în atingerea scopurilor.Regimurile fasciste, totalitare în general, au utilizat din plin, cu predilecŃie,forŃa brută (arestări, eliminarea adversarilor politici, deportări, pogromuri,confiscări de averi, teroarea, ameninŃarea cu utilizarea forŃei etc.).Mijloacele politice au un caracter de clasă si partizan prin apariŃia,dezvoltarea, utilizarea si eficienŃa lor. Fiecare clasă socială, fiecare forŃăpolitică posedă resurse si instrumente politice proprii. Volumul sferei lor si,mai ales, tehnicile de utilizare a lor în acŃiunea politică, respectiv tactica,constituie preocupări "intime", adesea Ńinute în secret, ale agenŃilor politici.Clasele dominante, fiind principalele posesoare ale bogăŃiei, ale principalelorvalori economice, si-au putut procura si crea o mai mare diversitate deinstrumente politice cu eficacitate pregnant mărită în perioada de ascensiuneistorică a lor. În fazele de declin al claselor dominante si al forŃelor lor politice,chiar dacă acestea nu au încetat să acumuleze noi si noi mijloace deconducere si dominare politică a societăŃii, eficienŃa utilizării lor a căpătat oevoluŃie descendentă.Mijloacele politice au un caracter de clasă prin faptul că servescsatisfacerii voinŃelor si intereselor suportului social al agenŃilor politici, au uncaracter partinic pentru că în condiŃiile regimurilor pluraliste fiecare partid îsicrează un acces propriu la mobilizarea resurselor politice ale societăŃii, fiecarepartid posedă mijloace politice proprii si le utilizează într-un mod specific,creativ - conform intereselor si voinŃei sale, în vederea realizării propriuluiprogram sau a strategiei.3. Mijloace contemporane ale acŃiunii politicea) Statul cu organele care-l compun: legislative, executive,judecătoresti, de procuratură, poliŃia, jandarmeriile, siguranŃa, armata etc.Statul este o forŃă politică nucleică în societate dar si un instrument politicesenŃial. Statul este folosit ca instrument de dominare, guvernare, cainstrument de luare a deciziilor, de adoptare a normelor juridice (si, prinaceasta, de creare a unei ordini economice si sociale, a unor raporturi dintreguvernaŃi si guvernanŃi corespunzătoare voinŃei ultimilor), de aplicare a lor în

Page 58: Politologie carte

viaŃă (dacă este stat de drept), de judecare a tuturor celor care încalcă legile,deciziile si de administrare a avuŃiei. Înainte de toate, statul este instrumentulINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII88prin intermediul căruia clasele guvernante vor încerca să diminueze sau chiarsă exproprieze mulŃimile guvernate de instrumentele, tehnicile de luptă pecare le-ar putea folosi împotriva lor. În acest fel, statul devine instrumentulpolitic principal, central care facilitează celor ce au cucerit puterea să utilizezecelelalte instrumente politice, care va mijloci crearea sau menŃinerea ordiniisocioeconomice corespunzătoare voinŃei guvernanŃilor.Clasele sociale care au cucerit puterea în stat, având acces lacelelalte instrumente politice, vor concentra în propriile mâini puterea politicăsi vor deveni purtătoarele certitudinii realizării strategiei în anumite limiteistorice. Exercitarea puterii mijloceste, facilitează atingerea obiectivelor tacticesi, în mod gradual, si a celor strategice.Dar, definiŃia statului ca instrument de dominare, supunere, de crearea unei discipline sociale este valabilă pentru tipurile de state totalitare(despotice - sclavagiste, feudale, fasciste, de dictatură a proletariatului etc.).S-a putut constata faptul că oricare dintre organele statului pot deveniinstrumente distincte ale unei politici istoriceste determinate. Întotdeauna,indiferent de gradul separării sau "confuziei" puterilor, al profunzimiicentralismului sau democraŃiei, folosirea legislativului (a parlamentului),administrativului sau judiciarului se subordonează si se încadrează funcŃieiinstrumentale a statului ca întreg, ca organism unitar, ca „instituŃie ainstituŃiilor”. O distribuŃie trihotomnică a organelor si funcŃiilor statale peansamblul claselor dominante ar veni în contradicŃie cu voinŃa acestora de asiconserva si întări dominaŃia, rolul conducător în societate. De aceea, teoriaseparării totale a puterilor în stat nu consună cu viaŃa reală a statului. Înistoria si dezvoltarea statelor s-a format, de fapt, o diviziune în exercitareaputerii, o specializare în legiferare, administrare, apărare, protecŃiacetăŃeanului, judecare, controlul respectării legalităŃii si constituŃionalităŃii etc.care presupun obligatoriu cooperarea. La fel de nefundamentată este si teoria"confuziei" puterilor în favoarea unui organ central sau a elitei guvernante.EvoluŃia istorică a statului si dreptului scoate în evidenŃă în modpregnant faptul că statul a jucat nu numai un rol de instrument politicfundamental, ci si de agent, de forŃă în luarea iniŃiativelor, de decizie,organizare, control în practica politică. Statul a fost si va continua să fie unagent politic cu acŃiuni proprii ale căror intensitate si varietate au fostdependente de gradul de autonomizare a acestuia în raport cu societatea.Statul funcŃionează ca agent politic în funcŃie de tipul de regim, în măsura încare personalităŃile care-l alcătuiesc se manifestă activ si creator la scarăistorică. Cu alte cuvinte, statul este un agent politic prin personalităŃile salecare fac parte din aparat, prin membrii activi, creatori în politică. DiferiŃipolitologi au încercat să surprindă gradul în care statul se manifestă ca agentpolitic recurgând la diferite expresii: statul - masină, statul - partid, statul -administrator, statul - dezvoltare, statul - savant, statul de drept, statul -ecologic etc.Odată cu progresul istoric al societăŃii, cu dezvoltarea culturii politico -juridice a crescut rolul statului ca agent politic, dar acest aspect al vieŃii destat, în general, se subordonează rolului instrumental. Statul, înainte de a fi unRESURSELE SI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE89agent politic autonom, este un instrument al claselor dominante pe planeconomic si social - politic, al celor care au câstigat alegerile într-un regimdemocratic. O astfel de perspectivă teoretică – explicativă asupra vieŃii de stateste în esenŃa ei democratică.b) Dreptul de iniŃiativă legislativă izvorăste din doctrina legitimităŃiisi îsi găseste o consacrare formală în constituŃiile sau în ramurile dreptuluicare izvorăsc din acestea. Fără posesia efectivă a dreptului de iniŃiativălegislativă sau fără aspiraŃia de a-l avea, activitatea oricărui partid politic încadrul regimului existent nu ar avea sens.În regimurile pluraliste numeroase forŃe politice nu-si pot valorificadreptul de iniŃiativă legislativă; altele refuză să-si exercite acest drept în cadrul

Page 59: Politologie carte

regimului existent, militând pentru o schimbare structurală a societăŃii. Deasemenea, există forŃe politice, mai ales în regimurile fasciste, totalitare,scoase în afara vieŃii politice oficiale, fiind private, deci, de dreptul de iniŃiativălegislativă si de posibilitatea de a-l obŃine în cadrul oficial. În acest caz, prinlupte clandestine, ele vor milita pentru o ordine socio - politică cu totul nouă,întâmpinând rezistenŃa si ostilitatea făŃisă a forŃelor conducătoare din regim.Si, în sfârsit, alte forŃe politice desfăsoară acŃiuni fără a recurge la acest mijloc- cum sunt grupele de presiune, grupările teroriste care doresc să influenŃezeluarea unor decizii în favoarea scopurilor lor.Dreptul de iniŃiativă legislativă si de a participa la luarea deciziilorpolitice, în general, se află în strânsă corelaŃie cu celelalte drepturi politice,fiind nucleul lor.c) Sistemul dreptului. Nu rareori în istorie, atât oameni politici, cât siteoreticieni ai dreptului sau diferiŃi doctrinari au afirmat că dreptul este însăsipolitica - fapt care poate fi interpretat în sensul că sistemul dreptului esteprodusul direct, pur al activităŃii politice a agenŃilor care au câstigat alegerilesau care au ajuns într-o altă formă la putere. Sistemul dreptului, apoiaplicarea acestuia, este un instrument fără de care nu este posibilă oactivitate politică eficientă. El este compus din sistemul normelor obligatoriice exprimă voinŃa elitei dominante si, în mod indirect, a suportului social alacesteia. Din acest punct de vedere putem fi de acord cu savantul românDimitrie Gusti care scria că ‘’principiile juridice si organizaŃia politică sunt celedouă elemnte indispensabile ale unei vieŃi sociale si care o fac să se menŃinăîn spaŃiu si să aibă continuitate în timp. Căci, într-adevăr, ce este în generaldreptul? Dreptul nu este decât un aspect al vieŃii sociale (după cum, de altfel,etimilogia ne arată: dirigere, Recht, dirito, droit, înseamnă direcŃie, iarlatinescul jus vine de la sanscritul ju, care înseamnă a lega). Dreptul esteprincipul de direcŃie, de coeziune socială; el dă societăŃii caracterul de definitsi de coerenŃă’’3.Sistemul de drept se interpune între guvernaŃi si guvernanŃi, întreregimul politic si forŃele politice care-l susŃin, pe de o parte, si ordineasocioeconomică, pe de altă parte. Reglarea, coordonarea dinamicii vieŃii3 D. Gusti, ’’Individ, societate si stat in ConstituŃie’’, în ’’Opere’’, vol. 4, Bucuresti, Ed.Academiei R.S.R., 1970, p. 62 - 63.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII90sociale sau a unor componente ale acesteia nu ar fi posibilă fără mediereasistemului de drept. Cu alte cuvinte, ordinea socioeconomică si politicăexistentă este o obiectivare a gradului în care sistemul de drept este respectatsi aplicat în conformitate cu voinŃa guvernanŃilor.d) Exercitarea violenŃei legitime. Sunt puŃine regimuri politice sauforŃe politice care pe plan formal declară că folosirea violenŃei constituie onecesitate în practica guvernării. Dar, cu toate acestea, odată ajunse laputere nu vor ezita, în anumite situaŃii, să o practice; si o vor utiliza invocândlegitimitatea! În regimurile totalitare, mai cu seamă în cele fasciste, de facturăstalinistă, violenŃele sângeroase, condamnările la moarte, înăbusirea brutală aunor manifestări revendicative etc. devin fapte frecvente. De când existăstate, folosirea forŃei a fost un instrument esenŃial pentru menŃinerea siîntărirea regimurilor politice, pentru exercitarea dominaŃiei în general.Monopolul de a exercita violenŃa "legitimă" îl deŃin organeledesemnate, anume specializate ale statului. Dar, în numeroase statecontemporane recurg la folosirea forŃei si organizaŃii politice nestatale,paramilitare: partide paramilitare, grupe de presiune, grupuri teroriste, opoziŃiascoasă înafara legii, armata în cazul în care iese din neutralitate si devineagent politic înlăturând regimul existent etc. Un prim obiectiv esenŃial alstatelor fasciste, totalitare în genere, îl constituie exproprierea armelor sidiminuarea mijloacelor de exercitare a forŃei din mâinile agenŃilor din opoziŃie.e) Cultura politică. Fiecare colectivitate umană, fiecare agent politicare o cultură politică proprie pe care o va valorifica în utilizarea si combinareacât mai raŃională a celorlalte instrumente ale acŃiunii politice. ConŃinutulnoŃiunii de cultură politică poate fi determinat comparând diferitele culturipolitice concrete ale societăŃilor, regimurilor si forŃelor politice. Pe acestepremise, ar putea fi stabilite elementele comune si cele diferenŃiale ale

Page 60: Politologie carte

modurilor si stilurilor de activitate ale agenŃilor politici. În ansamblul ei, culturapolitică reprezintă reŃeaua scopurilor, valorilor si convingerilor prin careoamenii se raportează la sistemul politic (G. Almond), constituie totalitateaidealurilor politice, a normelor care reglează dinamica politică, implicitatitudinile, credinŃele si sentimentele aferente vieŃii politice (L. Pye), esteansamblul modelelor care condiŃionează interacŃiunile într-o colectivitate aoamenilor (M. Duverger).NoŃiunea de cultură politică cuprinde un ansamblu de elementeorganizate funcŃional într-un sistem (parte integrantă a culturii societăŃii),având două laturi complementare:obiectivă si subiectivă, extrinsecă siintrinsecă. Latura obiectivă cuprinde diferite comportamente învăŃate aleagenŃilor politici (comportamentul electoral, mânuirea tehnicilor deorganizare a membrilor, de informare a opiniei publice, relaŃiile cu societateacivilă etc.), precum si diferite produse ale comportamentului politic (tradiŃiipolitice, instituŃii, norme etc.). O trăsătură esenŃială a acestei laturi esteobservabilitatea si posibilitatea cuantificării.Latura subiectivă, intrinsecă cuprinde elemente cognitive (idealuripolitice, strategii, programe, platforma, ideologia etc.), afective (sentimente sipasiuni politice determinate de contactul agentului cu diferite evenimenteRESURSELE SI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE91sociale), voliŃionale (rezistenŃa la eforturile necesare pentru a putea firealizate obiectivele din program) si atitudinale - adică poziŃiile concrete luatede agenŃii politici faŃă de diferitele evenimente politice exteriorizate prinenunŃurile de valoare si constatative ce le preced acŃiunea.Cultura politică a luat fiinŃă odată cu clasele sociale si cu instituŃiile lorpolitice, caracterizându-se prin faptul că poate fi transmisă de la o generaŃie laalta si învăŃată - ceea ce va produce socializarea politică. În funcŃie dedezvoltarea sistemelor sociale, de succesiunea civilizaŃiilor, cultura politică asocietăŃii si-a îmbogăŃit complexitatea, diversitatea structurală. Atât culturapolitică extrinsecă, cât si cea intrinsecă sunt transmisibile - fie în plansincronic - concetăŃenilor, fie în plan diacronic - generaŃiilor succesive.Cultura politică poate fi transmisă prin intermediul diferitelor instrumente decomunicare: presă, radio, televiziune, edituri, învăŃământ politic etc. care, întrunastfel de rol se politizează, devenind ele însele elemente ale culturiipolitice. Cultura politică extrinsecă este transmisibilă în mod direct, constituindcondiŃia si mijlocul de propagare a culturii intrinseci. Prin urmare, culturapolitică a cetăŃeanului este dobândită, învăŃată, este rezultatul socializăriipolitice. Un astfel de proces educaŃional presupune comunicare socială,transmiterea spontană si instituŃionalizată a elementelor culturii politice decătre generaŃiile anterioare, de către instituŃiile politice si cele educative cătretânăra generaŃie. Treptat, copiii îsi vor extinde experienŃa politică, volumul deinformaŃie, de cunostinŃe, priceperi si abilităŃi în planul conduitei lor politice,vor adera la anumite valori si orientări ideologice - filozofice, îsi vor formasentimente si atitudini faŃă de sistemul politic. Treptat, gradual, în ontogenezăcopilul îsi formează Eul politic care, pe lângă constiinŃa capacităŃii de aacŃiona politic în calitate de cetăŃean simplu sau în calitate de participant laPutere, include întregul set de componente culturale care-i va modelaconduita politică: intrinseci si extrinseci; subiective si obiective; cognitive,afective, volitive, atitudinale, axiologice si spirituale. Individul va putea pune înpractică o cultură politică de supunere sau una de participare, o culturăpolitică obedientă, de ascultare, tradiŃionalistă sau una activă, creativă, critică- expresie a capacităŃii sale raŃionale.Aspectele intrinsec si cel extrinsec ale culturii politice sunt sintetizatede noŃiunea de model cultural care desemnează structura, invarianŃiirăspunsurilor, reacŃiilor, conduitei politice ale agenŃilor în situaŃiile siconjuncturile politice. Structura culturii politice a unei colectivităŃi, a unui agentpolitic este alcătuită din totalitatea modelelor culturale pe care le-a achiziŃionatîn experienŃa lor istorică si care pot fi actualizate, puse în valoare în diferitesituaŃii, în relaŃiile politice pe care le întreprinde.În perioadele de ascensiune a forŃelor politice, modelele lor de culturăpolitică sunt dependente de situaŃia socială în care acŃionează, astfel încât nuvor putea fi folosite cu cea mai mare elasticitate si eficienŃă în luptele politice.

Page 61: Politologie carte

Acest fapt este condiŃionat si de coexistenŃa lor cu o serie de elementeculturale care încă nu au un sens politic pentru segmentul din societatea civilăreprezentat de agentul politic respectiv. Dar, atunci când forŃele politice vorajunge la maturitate, modelele culturale se autonomizează, îsi sporescINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII92funcŃionalitatea, adaptabilitatea în raport cu variabilitatea condiŃiilorsituaŃionale, astfel încât ele vor deveni instrumente fertile ale acŃiunii lorpolitice, ale realizării propriilor programe.Atât cultura luată în ansamblu, cât mai ales cultura politică, constituieînsemnate resurse ale acŃiunii politice. În experienŃa istorică a colectivităŃilorumane, a agenŃilor practicii politice se statornicesc treptat modele de culturăpolitică, acestea putând fi transformate în instrumente ale acŃiunii politice. Elefac posibilă socializarea politică, atragerea unui număr cât mai mare deaderenŃi, alegători si simpatizanŃi, întărirea coeziunii sociale în jurul unor valoridominante, crearea de energii spirituale la nivelul colectivităŃilor în sensulrealizării programelor politice.f) Mijloacele de informare - dezinformare a mulŃimilor constituieun important element al culturii si, mai cu seamă, în societăŃile contemporane,un vital instrument al politicii (faptul este convingător demonstrat de utilizarealor în declansarea si extinderea revoluŃiei din decembrie 1989 din România -eveniment care a evidenŃiat limite de neimaginat altădată ale manipulăriimulŃimilor). PerfecŃionarea sistemelor de informare si de învăŃământ aconstituit unul dintre mijloacele ascensiunii politice a burgheziei în EuropaOccidentală. RevoluŃiile sociale, războaiele, necesitatea conducerii politice,luptele ideologice contemporane au provocat mutaŃii calitative în dezvoltareamijloacelor informaŃionale asa încât astăzi naŃiunile au devenit adevărate"amfiteatre" în care au acces toŃi cetăŃenii pentru a audia cuvântărileconducătorului statului, discursurile liderilor politici, mari dezbateri de idei lacare participă reprezentanŃi ai elitei politice, politologi, reprezentanŃi ai opinieietc., creându-se astfel premise pentru adâncirea democraŃiei directe.Dar, după cum observă Roger - Gérard Schwartzenberg, stăpâniisistemului de informare a opiniei publice, oamenii puterii au deturnat înfavoarea intereselor si aspiraŃiilor lor utilizarea mijloacelor de informare înmasă transformând statul în realizator de spectacol iar politica în regie. Înspecial prin intermediul televiziunii conducătorii îsi vor etala calităŃile, vor pozaîn vedete cu scopul de a cuceri constiinŃele cetăŃenilor, de a trezi un respect,de a crea o "distanŃă" între conducători si condusi, de a-si impune dominaŃiaetc. Se produce astfel, cu ajutorul acestor mijloace moderne, un fenomen depersonalizare a puterii cu o amploare nemaiîntâlnită...."Statul însusi care setransformă în întreprindere de spectacol, în "stat spectacol", si aceasta într-unmod sistematic si organizat. Pentru a amuza si însela mai bine publicul formatdin cetăŃeni. Pentru a se distra mai bine si a crea diversiune. Pentru atransforma sfera politică în scenă ludică, în teatru al iluziei"4. Astfel practicapolitică din zilele noastre a progresat mult în arta de a minŃi datorită nu numaimijloacelor tehnice perfecŃionate, ci si a formării unor specialisti competenŃi înpublicitate, în arta manipulării, în managementul campaniilor electorale, înmestesugul de a fabrica "imagini" si de a-i face pe cetăŃeni să creadă învaloarea unor astfel de imagini. Într-un fel s-a produs un transfer al artei de aface spectacol (de teatru, muzical etc.), de a organiza si a face publicitate4 R. G. Schwartzenberg, "Statul spectacol", Scripta, Bucuresti, 1995, p.7RESURSELE SI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE93competiŃiilor sportive de mare atractivitate si emotivitate către sfera puterii, aselecŃiei personalului politic, a luării marilor decizii la scara societăŃii globale.Astfel, Puterea a devenit vedetă datorită mass - mediei (a marii prese, aradioului si televiziunii). CetăŃenii au ajuns să-si formeze sentimentul că i-arcunoaste pe liderii politici, pe presedinte, pe primul ministru etc. care li s-aradresa direct. Dar, oare această realitate face parte din conŃinutuldemocraŃiei, nu este o mistificare, o formă de înstrăinare a cetăŃeanului careacŃie la suprapersonalizarea puterii?În orice caz, este cert că o politică devenită artă a disimulării, atravestirii va sustrage atenŃia cetăŃenilor de la problemele reale, va Ńine

Page 62: Politologie carte

poporul departe de deciziile importante, va inhiba preocupările oamenilor de ase ocupa de ceea ce viaŃa lor le impune. O democraŃie adevărată esteposibilă acolo unde cetăŃenii sunt bine, corect si complet informaŃi pentru aparticipa la luarea deciziilor în deplină cunostinŃă de cauză.În regimurile pluraliste, mijloacele de informare servesc adânciriipoliarhiei. Fiecare agent politic posedă mijloace informaŃionale proprii si lefoloseste în direcŃia realizării obiectivelor strategice. Cele mai numeroase sieficiente mijloace de informare sunt fie în proprietatea statului, fie a unorgrupuri private, a unor societăŃi independente de informare. Stăpâniisistemelor de informare din zilele noastre sunt, de regulă, si stăpâni aibogăŃiei.Există si mijloace de informare a conducătorilor, a celor ajunsi să iadecizii politice. Printre acestea o amploare deosebită au luat-o dezvoltarea, înultimele decenii, mijloacelor moderne care au condus spre informatizareasocietăŃii, implicit a politicului. În societăŃile contemporane operativitatea luăriideciziilor, în absenŃa mijloacelor de informare, de comunicare atât deperfecŃionate, ar fi deosebit de greoaie, de anevoioasă. Prin intermediulacestor mijloace, informaŃia politică circulă dinspre societatea civilă, viaŃasocial - culturală si politică spre factorii centrali de guvernământ: organelesupreme ale puterii de stat, guvern, ministere, organele centrale ale partidelorde guvernământ etc. dar si invers, sporind în acest fel eficienŃa practiciipolitice.g) Statisticile, ca tablouri de informaŃie cu o maximă sintetizare,constituie în condiŃiile societăŃilor contemporane un instrument de neînlocuit alacŃiunii politice. Statisticile conŃin cele mai dense si concentrate informaŃiireferitoare la rezultatele funcŃionării economiei unui popor, la schimbăriledemografice, la volumul resurselor prospectate si utilizate, la ritmurile decrestere, volumul investiŃiilor, evoluŃia veniturilor si cheltuielilor bugetare, labalanŃa de plăŃi externe si cea a comerŃului exterior etc. De asemenea, pelângă stările prezente si trecute ale dinamicii macrosistemului social,statisticile pot reflecta anticipările evoluŃiei ulterioare, stările cantitative dar sicele calitative. Deci, cel ce doreste să afle ce este si ce poate deveni unpopor sau o civilizaŃie, ar putea consulta statisticile referitoare la istoria si laprezentul acestuia. Iată din ce cauză toŃi marii lideri politici, toate eliteleguvernante din zilele noastre au devenit fini si pricepuŃi interpreŃi ai statisticilor- în primul rând ai celor cu conŃinut economic.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII94Pentru organele centrale si locale de decizie, pentru seful statului,pentru ministri, parlamentari, directorii marilor societăŃi si regii autonome etc.condiŃia esenŃială pentru a conduce eficient si operativ sectoarele acoperitede competenŃa lor o constituie cunoasterea temeinică a situaŃiei concrete, arealităŃii. Ori, instrumentul cel mai adecvat pentru realizarea acestui scop îlconstituie datele statistice, informaŃiile de sinteză. Deciziile ce urmează a filuate vor îmbrăca si ele o expresie statistică.Asadar, statisticile sunt sisteme de informaŃii calitative sicantitative sintetice, imperios necesare pentru elaborarea si realizareaprogramelor politice. Francis Bacon, pe bună dreptate, considera că stiinŃa,cunoasterea în genere, augmentează puterea omului si a societăŃii înraporturile lor cu natura. Faptul acesta este perfect valabil si în reglareapolitică a societăŃii. Adâncirea cunoasterii, informaŃia în general, sporesc forŃade influenŃare a politicii, dezvoltă capacitatea agenŃilor politici de a-si atingescopurile, de a-i determina pe alŃii să acŃioneze într-un anumit fel sau săaccepte anumite decizii. Cunoasterea serveste multiplicării puteriiguvernanŃilor în mult mai mare măsură decât bogăŃia (banii) sau forŃa armelor.h) Un instrument contestat, desi real, al marilor acŃiuni politicecontemporane îl constituie ideologiile politico - juridice. Acestea au apărutodată cu practicile politice, cu desprinderea muncii intelectuale de muncafizică, a guvernanŃilor de guvernaŃi, cunoscând în evoluŃia lor istorică perioadede declin sau perioade de maximă proliferare - asa cum este si ceacontemporană. Dintotdeauna conflictele, luptele politice interne si externe auavut si vor avea o reflectare activă, participativă în plan ideologic, la nivelulconstiinŃei sociale. Fiecare tabără aflată în conflict doreste să-si procure un

Page 63: Politologie carte

suport uman cât mai larg, să-si extindă sfera de influenŃă asupra societăŃiicivile - fapt care se realizează prin intermediul unor activităŃi specifice:educaŃie politică - civică, propagandă, luptă ideologică.Există diferite poziŃii particulare cu privire la conŃinutul conceptuluide ideologie. Lapierre, de pildă, considera că ideologiile sunt combinaŃiisincretice de idei. Duverger susŃinea că toate ideologiile definesc sisteme devalori, chiar si cele care se vor a fi obiective. Ideologiile vor tinde astfel săîntărească conflictele sau să le atenueze5. G. Burdeau considera ideologiileca fiind adevărate forŃe politice constând în credinŃe politizate, în viziuniglobale sistematizate asupra evoluŃiei sociale, sunt depravările contemporaneale credinŃelor. Ideologiile sunt susŃinute de convingeri profunde si au uncaracter supraindividual, servind scopurilor de justificare a puterii siconstituind o importantă armă a luptei. Prin intermediul ideologiei, cetăŃeanulîncearcă să-si explice poziŃia sa în societate, perspectivele vieŃii sale în cadrulgrupurilor sociale din care el face parte6. Ideologiile au următoarele trăsături:1. Sunt unificatoare - un criteriu unic prezidează întreaga explicaŃie, întregullor conŃinut. Gândirea si opinia personală au un rol minimal sau trebuieexcluse pentru a putea fi acceptate. 2. Ideologiile oferă soluŃii de alternativă5 M. Duverger, "Introduction a la politique", Gallimard, Paris, 1964, p.142.6 G. Burdeau, "Traite de science politique", tome III, Paris, 1968, p.135.RESURSELE SI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE95unică, absolute, conducând la dogmatism. 3. Ideologiile au un caracterpartinic în sensul că "cetatea" viitorului, tipul de stat si de regim politic, pecare ele le propun si le justifică vor fi deschise numai aderenŃilor, susŃinătorilorlor iar oponenŃii, "necredinciosii" vor fi exclusi. 4. Toate ideologiile au uncaracter mesianic, escatologic, în sensul că se vor a fi mobilizatoare simodelatoare ale cursului istoriei corespunzător valorilor propuse. Ideologiilesunt născute din revolte si au în vedere o revansă. ÎnŃelegându-le în aceastămanieră, Burdeau considera că ideologia are un rol mobilizator, furnizeazăenergii sporite celor angajaŃi în luptele politice si, deci, nu vor dispăreaniciodată.Pornind de la accepŃiunea peiorativă, napoleoniană, a noŃiunii deideologie (aceea de falsă constiinŃă, de ansamblu de credinŃe fără unfundament în stiinŃă), o serie de concepŃii neopozitiviste, empirice,structuraliste care stau la originea curentului tehnocratic, susŃin că a sositvremea evacuării ideologiilor din sfera culturii politice. Sunt reluate în acest felconcepŃiile lui S. Simon si a lui A. Comte cu privire la întemeierea societăŃiiviitorului pe raŃiune, pe stiinŃă, pe tehnologie, pe spiritul pozitiv, care sunt pede-a întregul opuse credinŃelor si valorilor justificate ideologic.Din punct de vedere al structurii lor logice, ideologiile sunt alcătuitedin enunŃuri constatative (adevărate din unghiul de vedere al valorii lor deadevăr), valorice (opŃionale, apreciative, justificative etc.) si enunŃuri false dinpunct de vedere logic si practic (iluziile agentului politic despre propria sasituaŃie istorică, enunŃurile false despre adversari, enunŃuri care exagerează siînfrumuseŃează propriile activităŃi etc.). Odată cu dezvoltarea societăŃii, acunoasterii, cu maturizarea agentului se vor crea posibilităŃi tot mai maripentru cresterea sferei enunŃurilor constatative, în detrimentul celor false sipentru o întemeiere realistă a opŃiunilor, convingerilor, aprecierilor sijustificărilor valorice. Evident, nu toŃi agenŃii politici vor valorifica acesteposibilităŃi.Cresterea volumului enunŃurilor constatative în structura unorideologii, într-un alt limbaj, este sinonimă cu procesul de scientizare apoliticului - fapt care nu poate să însemne că ideologiile vor dispărea, căsocietăŃile postindustriale sau cele informatizate au intrat deja într-o eră adezideologizării sau postideologică. Există politologi, adepŃi aidezideologizării societăŃii de consum, care refuză să recunoască faptul căînsesi ideile lor au un caracter partinic si, deci, ideologic; doctrineletehnocratice constituie ele însele un soi aparte de ideologie, instrumente aleforŃelor ultraconservatoare.ÎnŃelese în acest fel, ideologiile din lumea de azi constituie însemnateresurse politice, oferind un temei spiritual pentru elaborarea si folosirea unorimportante instrumente politice, cum sunt platformele politice, programele

Page 64: Politologie carte

partidelor, propaganda, presa, dreptul constituŃional etc. Astfel de instrumentesunt folosite în scopul antrenării si mobilizării cetăŃenilor (ideea lui Marx că"teoria devine forŃă materială de îndată ce cuprinde mulŃimile" este relevantăaici), formării unor alianŃe politice, sustragerii unor categorii sociale de subINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII96influenŃa ideologiilor adverse, întăririi coeziunii societăŃii civile, formării opinieipublice, luptei ideologice în general.i) Timpul liber este o altă resursă a acŃiunii politice. SocietăŃileprimitive, având o productivitate minimală în utilizarea factorilor de producŃie,erau dependente de natură, individul nedispunând de timp liber si, deci, deposibilităŃi de a întreprinde acŃiuni suprastructurale variate. Pe măsuradezvoltării productivităŃii muncii s-a creat posibilitatea cresterii timpului liber almembrilor societăŃii. Dar, în toate societăŃile cu decalaje clasiale, socioculturale,segmentul social lipsit de resurse economice a fost expropriat de oparte din posibilităŃile de timp liber de către stăpânii bogăŃiei. Sclavii au fostprivaŃi de dreptul de a avea timp liber. In societăŃile contemporane timpul liberare o distribuŃie inegală pe ansamblul societăŃii, adesea inechitabilă.Stăpânii capitalului, ai bogăŃiei au posibilităŃi sporite pentru a-si crea timpliber, posedă mijloace materiale pentru a-l valorifica în scopuri politice, pentrua-si perfecŃiona cultura politică. DistribuŃia contrastantă a timpului liber însocietăŃile de tip liberal constituie o frână pentru adâncirea democraŃieipolitice si sociale, un instrument de dominare aflat la dispoziŃia elitelor politice,a celor ce deŃin puterea economică.j) Banii (sau resursele financiare, bogăŃia) au fost si rămân încontinuare una din cele mai importante resurse politice. Cei care posedă banii(bogăŃia) pot obŃine orice fel de valori materiale; banii constituie un echivalentgeneral. Puterea economică, puterea militară pot fi, într-un fel, exprimate înindicatori valorici, în bani. Cu banii pot fi obŃinute, în principiu, oricare din celemai diferite contraprestaŃii.În condiŃiile societăŃilor generatoare de înstrăinare umană, politica alărgit sfera de utilizare a banilor. Astfel, în cele mai diferite regimuri politicecontemporane cu ajutorul banilor se cumpără constiinŃe si cunostinŃe, secâstigă lupta electorală, se realizează alianŃe politice, se iau decizii înfavoarea celor care posedă bogăŃia, sunt mituiŃi liderii politici, membri aiguvernului, se organizează lovituri de stat, acŃiuni teroriste etc. M. Duvergerobserva în mod just că banii sunt o parte a puterii si că "în general, bogăŃiaserveste la procurarea mijloacelor prin care se poate cuceri sau conservaputerea. Banii permit cumpărarea de arme, de constiinŃe, de emisiuni deteleviziune, de campanii de propagandă, de oameni politici"7.Desigur, toŃi am putut observa că banii constituie un echivalentgeneral nu numai în viaŃa economică, ci pot juca un astfel de rol si în raport cumijloacele politice. În sistemele politice contemporane rolul banilor esteatotputernic. FuncŃionarea acestui instrument politic, de multe ori, scapăcontrolului democratic. ForŃele politice, pe lângă fondurile bănesti statutare,obŃin si alte fonduri care pot să concureze ca mărime cu primele. Procurareaacestora, ca si condiŃionările ofertanŃilor, se desfăsoară, de regulă, în culiselevieŃii politice oficiale. Este cunoscut faptul că diferiŃi agenŃi politici au oputernică implantaŃie în oligarhia financiară cu care vor realiza un fel defuziune subiectivă. ForŃele politice emanate din segmente sociale cu resurse7 M. Duverger, "Introduction a la politique", Paris, 1964, p.215.RESURSELE SI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE97mai mici, de la începutul existenŃei lor au căutat să-si procure instrumentepolitice prin intermediul cărora să contracareze puterea banilor. Printreacestea s-au aflat la loc de frunte puterea dată de numărul de membri, gradulînalt de organizare, disciplina internă, formarea unei culturi politice active,funcŃionale etc.k) Numărul de membri, de simpatizanŃi, de alegători ai agenŃilorpolitici si nivelul organizării acestora sunt mijloace esenŃiale ale practiciipolitice. Odată cu dezvoltarea democraŃiei, a culturii politice, a vieŃii spiritualesi a civilizaŃiei s-a extins numărul participanŃilor la viaŃa politică, s-auperfecŃionat tehnicile de organizare politică a cetăŃenilor, a întregii societăŃi.

Page 65: Politologie carte

Este adevărat că regimurile fasciste, totalitare au restrâns în mod artificialnumărul celor care pot să participe efectiv la viaŃa politică, la luareaprincipalelor decizii, au limitat numărul organizaŃiilor politice - uneori până lacercul "marilor tehnicieni" ai regimului în frunte cu "seful" si care, alteori, aulăsat dreptul de a fi urmate si "aplaudate" de un număr variabil de servitorimecanici. Astfel de momente, totdeauna finite în curgerea istoriei, care auapărut si o să mai apară probabil, vin în dezacord cu sensul ascendent alevoluŃiei organizării democratice a omenirii.Numărul si organizarea au constituit întotdeauna instrumentepolitice esenŃiale ale forŃelor sociale mai puŃin "echipate" cu resurseeconomice prin care au dorit să contracareze puterea economică, financiarăsi politică a cercurilor guvernante. Numărul a fost o armă principală care a datsorŃi de reusită schimbărilor istorice din Europa de Est menite să pună capăttotalitarismelor si să deschidă perioade de tranziŃie spre economia de piaŃă,spre pluralism politic în această parte a lumii.Numărul de membri si organizarea pot constitui instrumente eficientedacă merg împreună. Numărul, în plan sociologic, constituie mulŃimea,cantitatea care, fără organizare, ordine si disciplină (starea calitativă), nupoate avea eficacitate prea mare în acŃiunea politică.l) AlianŃele politice constituie un alt mijloc al acŃiunii politice. ExistăagenŃi ai acŃiunii politice cu o putere destul de mare, dar care nu pot cuceriputerea politică dacă nu vor recurge la alianŃe, la realizarea unor coaliŃii,fronturi. Politica alianŃelor este vitală în orice luptă politică. Se face o distincŃiestrategică (înŃelegând prin strategie, în acest context, ceea ce înŃelegeaClausewitz - adică arta de a folosi victoria în scopul realizării Ńelului final) întrealianŃele principiale si cele vremelnice. Ultimele trebuie create si valorificate îndirecŃia atingerii Ńelului final, folosindu-se toate fisurile, slăbiciunile din rândulcoaliŃiei de forŃe politice adverse. Oricare agent politic încearcă să valorificetot ceea ce contribuie la întărirea unităŃii si coeziunii suportului social, ale altorforŃe politice care înclină spre a realiza alianŃe. Pe o astfel de cale se încearcăa fi contracarate resursele financiare, organizatorice, cultura politicăsuperioară ale elitei guvernante.m) Corpurile electorale si cetăŃenia constituie importante resurseale regimurilor democratice. Corpul electoral cuprinde totalitatea cetăŃenilor cudrept de vot care exprimă în planul vieŃii politice, mai mult sau mai puŃinINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII98adecvat, voinŃa naŃională. Corpul electoral nu poate fi identificat însă cupoporul, nici cetăŃeanul cu omul real.Prin tehnicile electorale (în special prin intermediul Legii electorale),guvernanŃii împart corpul electoral nu neapărat în conformitate cu aspiraŃiilelegitime de creare a unui cadru care să permită reprezentarea proporŃională atuturor forŃelor si curentelor politice sau în scopul asigurării armoniei firestiîntre corpul electoral si popor, ci autorii legislaŃiei electorale au grijăîntotdeauna ca prin organizarea si împărŃirea corpului electoral, prinprocedurile adoptate, să faciliteze succesul acelei tabere politice pe care ei oreprezintă.Între organele legislative si corpul electoral, între acesta si popor pot ficreate în mod artificial contradicŃii - fapt care a constituit un instrument political guvernanŃilor pentru a-si extinde dominaŃia. Principiile suveranităŃiipoporului, invocarea criteriului voinŃei populare drept principiu fundamental allegitimităŃii acŃiunilor organelor supreme ale puterii de stat se manifestăadesea, prin conŃinutul lor, ca niste ficŃiuni si mistificări ale realităŃii în cele maivariate societăŃi contemporane.n) Păstrarea secretului si manipularea sunt mijloace frecventutilizate de către state, partide si alte forŃe politice. Divulgarea secretului poatesă ducă la pierderea luptei, la neatingerea unor obiective programatice, la omare efervescenŃă a vieŃii interne a agentului politic în cauză, la restructurărisi reorganizări strategice - tactice.Păstrarea secretului a fost determinată dintotdeauna de aspectulbelicos al politicii si este însoŃită frecvent de o falsă informare sau o informaresuperficială a cetăŃenilor. Acest fapt constituie o piedică importantă pentruadâncirea democraŃiei si o condiŃie a ascensiunii mediului tehnocratic în viaŃa

Page 66: Politologie carte

politică, a extinderii nemăsurate a birocraŃiei statale. Păstrarea secretului s-adovedit a fi un instrument al acumulării de putere de către cei ajunsi săguverneze. Atâta timp cât guvernanŃii nu sunt împiedicaŃi să se limiteze lageneralităŃi, la informaŃii vagi în contactul cu opinia publică, în informareaacesteia, ei se află pe traiectoria acumulării de putere, a satisfacerii unorinterese cu orientare particulară.În strânsă legătură cu păstrarea secretului funcŃionează în practicapolitică si tehnicile de manipulare a mulŃimilor - adică utilizareapropagandei, a mijloacelor moderne de informare în masă, a unor elementede cultură politică în vederea creării unor contradicŃii în constiinŃele celor carenu aderă la ideologia si practica lor, soluŃionându-le apoi într-o direcŃie celpuŃin convergentă cu interesele dominante sau ale celor care acŃioneazăpentru cucerirea puterii. Pe această cale sunt create iluzii, sunt răspânditezvonuri, sunt atrasi alegători sau aderenŃi la partidele politice ajunse la putere,sunt creaŃi consumatori obedienŃi sau conformisti ignoranŃi etc., realizându-seastfel scopul de a abate atenŃia mulŃimilor sau a unor categorii sociale de lalupta politică. Asadar, prin intermediul manipulării se aplică o "anestezie" caresă calmeze anumite efecte negative generate de dominaŃia regimului.Mijloacele de informare în masă, prin diferitele tehnici utilizate, prin rubricilede sport, cinema, reclame, aventuri, prin zvonuri, dezinformare, printr-oRESURSELE SI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE99"judicioasă" utilizare a "omisiunilor" si a "exagerărilor" etc. vizează distragereaatenŃiei si interesului publicului de la problemele socio-politice profunde,uneori presante, creându-i un univers îmbibat cu imagini facile,fantasmagorice si închizându-l într-un orizont mediocru, adesea infantil.Prin metoda manipulării, guvernanŃii maschează adevăratele lorobiective, invocând "interesul general", "voinŃa naŃiunii", "binele comun",acoperindu-se cu paravanul valorilor politice universale. În loc de a vorbidespre problemele grave ale zilei (criză, somaj, inflaŃie etc.), ei aduc în centruldiscuŃiilor anumite teze ideologice, idealuri îndepărtate, crează inamici fictivisau invocă tradiŃii generoase cu rezonanŃe largi în istoria naŃională etc. Înperioadele de criză, de penurie si de încordare internă guvernanŃii au recursfrecvent la tehnica orientării atenŃiei mulŃimilor spre problemele externe,ameninŃătoare, care sunt descrise într-un limbaj mistificator si emoŃional.Rezultă ideea că manipularea mulŃimilor se realizează practic prin intermediulpăstrării secretului.** *Mai sus au fost analizate succint cele mai importante instrumente siresurse politice, fără însă a le epuiza sfera de cuprindere. Inventarierea lor arputea fi continuată (de exemplu, militarismul, birocraŃia, parlamentarismul,opinia publică, blocurile militare etc.), dar ne vom opri aici pentru a trece laanaliza modului în care sunt ele folosite, integrate în acŃiunile agenŃilor politici,la felul cum sunt repartizate la scara societăŃii globale.4. RepartiŃia mijloacelor acŃiunii politice în societateDupă o primă lectură a constituŃiilor statelor democratice sau a unortratate de drept constituŃional, cititorului îi va rămâne impresia că există odistribuŃie echitabilă a mijloacelor politice pe ansamblul societăŃii civile, că serespectă drepturile omului, libertăŃile de asociere, de opinie, de a întreprindesi, deci, de a dispune de orice fel de instrumente pentru realizarea scopuluietc. Dar, realitatea este alta. Mijloacele politice sunt repartizate inegal siinechitabil pe colectivităŃi, clase sociale, categorii, sociogrupuri si indivizi. Înacelasi timp, posibilităŃile de a accede la folosirea mijloacelor politice suntinegale. De aceea, dreptul constituŃional nu prezintă suficiente garanŃii privindaplicarea sa în practică; în multe cazuri el poate fi transformat într-un paravanideologic - normativ, artificial al nedreptăŃilor si inechităŃilor omniprezente.ÎmpărŃirea societăŃii în colectivităŃi umane, în clase si categorii socialenu este o creaŃie politică - juridică, ci una istorică, obiectivă. ExistenŃa unorsubdiviziuni ale societăŃii civile, pluralitatea intereselor economice,multitudinea formelor de proprietate asupra factorilor de producŃie constituiepremise importante pentru o dispersie inegală, cu caracter clasial, a mijlocelorpolitice în societate. Clasa care posedă bogăŃia are cel mai larg acces la

Page 67: Politologie carte

INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII100procurarea si utilizarea resurselor politice, a instrumentelor politice prinintermediul agenŃilor specifici. Posesiunea bogăŃiei si a unei culturi politicesolide este cheia cu care ea îsi deschide poarta pe care are acces la putere,la dreptul de a decide în numele naŃiunii, de a le folosi în numele voinŃeipopulare, de a le utiliza în procesul de dominare politică.În regimurile dictatoriale, în cele de tip fascist sau de dictatură aproletariatului, cei guvernaŃi au fost expropriaŃi de principaleleinstrumente politice. În acest fel întreaga societate a fost obligată să seîncoloneze si să urmeze voinŃa, deciziile, după caz, fie ale monarhului, fie aledictatorului, fie ale unei clici de "tehnicieni" din fruntea statului fascist sau apartidului unic. In regimurile politice cu o concentrare a mijloacelor politice înmâini puŃine întâlnim cea mai inegalitară dispersie a instrumentelor politice,cele mai grave privaŃiuni privind exercitarea drepturilor politice, subiective siaccesul la folosirea resurselor politice în vederea emancipării personalităŃiiumane, a respectării drepturilor omului.În cadrul regimurilor pluraliste, mulŃimile, guvernaŃii au un acces laprocurarea si folosirea a numeroase instrumente politice, la valorificarea unorresurse politice în scopul realizării propriei lor voinŃe. Dar, în esenŃă, dispersiamijloacelor politice în societate îsi păstrează caracterul de clasă. PosesoriibogăŃiei stăpânesc si mijloacele politice principale - acestea constituind cheiaputerii lor, iar atunci când îsi văd ameninŃate poziŃiile în sistemul social, cândlupta opoziŃiei se dă pentru schimbări radicale, ei vor folosi întreaga puterepentru a asigura conservarea avantajelor acumulate. Deci, tendiŃa derealizare a unei distribuŃii mai egalitare a mijloacelor politice pe diferite clase,colectivităŃi, macrogrupuri sociale va fi acceptată de clasa politică atâta timpcât interesele conservării sistemului nu sunt puse în joc si periclitate.Pluralitatea centrelor de decizie, organizarea poliarhică a societăŃii capitaliste,ca mecanisme ale democraŃiei, constituie importante mijloace de dominare amulŃimilor în toate Ńările avansate pe planul instituŃionalizării politice.5. Conceptul de tactică în contextul integrării mijloacelor politiceîn acŃiunea) Conceptul de tactică. Clausewitz conferea noŃiunii de tacticăsemnificaŃia de stiinŃă a folosirii forŃelor armate în luptă. Această definiŃie afost preluată, în spiritul ei, de către toŃi acei politologi care au consideratpolitica o luptă între tabere adverse cu scopul de a cuceri, exercita si păstraputerea.În prezentul demers teoretic nu este negat aspectul polemologic alpracticii politice, dar politica nu poate fi identificată, fără a cădea în erori, culupta armată si nici cu oricare altă luptă. Pentru strategia si tacticaînvingătorilor, a politicii fără opoziŃie nu mai este valabilă accepŃiunea dată deClausewitz noŃiunii.Tactica este latura tehnică a realizării strategiilor politice si constăîn aptitudinea (stiinŃa si arta), în capacitatea agentului politic de a-si procura siRESURSELE SI INSTRUMENTELE ACłIUNII POLITICE101utiliza instrumentele politice într-o modalitate eficientă în vederea înfăptuiriioptimale a programului, a strategiei (desemnăm prin strategie orientareagenerală, cu principalele ei momente, si sensul acŃiunii politice globale).Calitatea tacticii unui agent politic va depinde de caracterulmijloacelor politice folosite în situaŃia concret - istorică în care acŃionează, defelul cum mijloacele politice sunt integrate în acŃiunea politică, de metodelealese pentru folosirea lor, de gradul deschiderii către creativitate si către oneîntreruptă adecvare la succesiunea cerinŃelor concrete ale etapei, deabilitatea pe care o are agentul de a combina instrumentele politice în funcŃiede ivirea unor schimbări surprinzătoare etc. Deci, tactica, pe lângă ocunoastere si o stăpânire profundă a instrumentelor politice, a situaŃiei si amomentului în care acŃionează agentul, a obiectului acŃiunii - presupune odimensiune creatoare (asa-numita "artă politică"). Altfel îsi va atinge cu greueficienŃa dezirabilă.În structura unei politici realiste, orientate după criterii de raŃionalitatesi eficienŃă, strategia si tactica alcătuiesc o unitate necontradictorie -

Page 68: Politologie carte

constituie împreună coloana vertebrală a programelor politice. Dar nici unprogram politic nu epuizează măsurile tactice, aspectele tehnice ale realizăriistrategiilor. In toate marile acŃiuni apar surprize tactice, elemente originale,creatoare care nu sunt prevăzute, adesea, în proiectele, nici măcar înimaginaŃia agenŃilor. Fiecare mare partid a creat, a integrat si va utiliza înpractica sa politică metode si procedee tactice originale, inedite, impuse decaracterul concret - istoric al situaŃiei si etapei de acŃiune, de specificulinteracŃiunilor agentului politic cu obiectul acŃiunii si cu alŃi agenŃi, de bogăŃiasi originalitatea subiectivităŃii agentului politic etc.b) Principii ale eficienŃei tacticii agenŃilor politici. Tactica, pentru aconduce cu siguranŃă la atingerea scopurilor strategice, ar trebui să satisfacăcâteva reguli generale. Printre cele mai importante pot fi enunŃateurmătoarele:- atât în elaborarea, cât si în derularea ei în practică, tactica se vasubordona Ńelului final, strategiei globale a agentului acŃiunii politice;- tactica trebuie să fie adecvată si readecvată exigenŃelor dinamiceale obiectului acŃiunii, situaŃiei si etapei concret - istorice, subiectivităŃii politicea agentului;- orice tactică are ca obiectiv principal diminuarea eficienŃei acŃiunilorpolitice ale adversarului, astfel încât să i se creeze acestuia o situaŃie fărăiesire;- elaborarea tacticii presupune alegerea locului si momentului cel maipotrivit, concentrarea principalelor forŃe si instrumente de către agentul politicîn locul si momentul principal al activităŃii sau luptei politice;- tactica presupune asigurarea unei discipline riguroase în viaŃaagentului si, în acelasi timp, crearea unor sciziuni, fisuri în organizaŃiaadversarului;- odată ce a fost adoptată, tactica devine un strict secret în raport, maiales, cu agenŃii din opoziŃie;INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII102- tactica presupune exploatarea, valorificarea tuturor greselilor, afisurilor si lacunelor existente în activitatea adversarului;- tactica se întemeiază pe cunoasterea si stăpânirea tuturormijloacelor acŃiunii politice (legale si ilegale, pasnice si violente, parlamentaresi extraparlamentare, în regim si în afara regimului politic, administrative,militare, ideologice, pedagogice) si instrumentarea optimă a acŃiunii;- tactica implică o putere cât mai mare de a valorifica resursele siinstrumentele politice în situaŃii posibile cât mai variate, de a înlocui cât mairepede si cât mai neasteptat un instrument politic cu altul;- o tactică eficientă trebuie să prevadă loviturile si miscările posibileale adversarului, momentul si locul acŃiunior hotărâtoare si, pe această bază,să fie concepute acŃiuni care să-l surprindă pe adversar, astfel încât să-irăstoarne planurile, să-i dezmembreze si să-i deconcerteze opera;- tactica trebuie să prevadă miscările aparatului de comandă aleagentului advers, ale organelor conducătoare si, pe acest temei, să ia măsuriprioritare privind distrugerea sau neutralizarea acestora;- orice tactică trebuie să dea soluŃii concrete problemei alianŃelor sicompromisurilor, astfel încât agentul politic să reusească să atragă de parteasa cât mai mulŃi aliaŃi, fie chiar vremelnici, sovăielnici si să împiedice întărireaalianŃelor adversarului, să neutralizeze legăturile acestuia cu simpatizanŃii (unrol deosebit în respectarea acestei reguli îl are respectarea graniŃei dintreprincipialitate si trădare, dintre compromisurile admisibile si cele inadmisibile);- în scopul de a nu primi lupta într-un moment în care acest lucru estevădit avantajos pentru dusman, tactica va implica arta manevrelor, atergiversărilor, a concilierilor si compromisurilor;- tactica presupune îmbinarea armonioasă a stiintei ofensivei juste cucea a retragerii bine cumpănite.În practica lor reală, agenŃii politici combină aceste reguli tactice, leierarhizează, le valorifică în lumina unor priorităŃi - fapt care le va solicitaiscusinŃă, abilitate, tact politic dacă vor să-si multiplice sansele de a câstigalupta. Nu întâmplător, din cele mai vechi timpuri, politica a fost consideratănu numai stiinŃă, ci si artă.

Page 69: Politologie carte

V. OBIECTUL ACłIUNII POLITICE1. NoŃiunea de obiect al acŃiunii politiceDelimitarea obiectului acŃiunii politice prezintă o însemnătate decisivăpentru o instrumentare adecvată, pentru a asigura o eficienŃă, un grad deraŃionalitate acŃiunii, pentru caracterizarea sa în termenii legitimităŃii, pentrudescifrarea caracterului si sensului seriilor de acŃiuni politice. Această operaŃieeste dificilă - dată fiind marea diversitate de concepŃii, de atitudini referitoarela politică si marea complexitate a interacŃiunilor sistemului politic cu celelaltesubsisteme ale vieŃii sociale, a interacŃiunilor obiectului acŃiunii politice cuelementele situaŃionale. Metoda praxiologică crează o posibilitate în plus de asurprinde esenŃa, de a face o delimitare corespunzătoare a obiectului uneianumite practici concrete.Obiectul acŃiunii politice este acel domeniu din viaŃa socială care,Ńinând de aria de competenŃă a agentului politic, este organizat, condus,controlat, reglat în mod direct de către agent corespunzător strategiei sitacticii adoptate. RelaŃiile agentului politic cu obiectul acŃiunii lui se realizeazăprin valorificarea resurselor politice si utilizarea instrumentelor politice pe carele stăpâneste în situaŃia si etapa concret - istorică.Dând o astfel de accepŃiune noŃiunii de obiect al acŃiunii politice,devine firească întrebarea: cum am putea delimita vreun obiect al acŃiuniipolitice concrete? Desigur, răspunsurile la această întrebare în literaturapolitologică universală sunt extrem de variate.2. Obiectul acŃiunii politice în literatura politologicăAr putea fi, cu un anumit efort de abstractizare, identificate câtevatipuri de poziŃii explicative:a) Încă din secolul trecut s-a conturat un curent de opinie conformcăruia obiectul politicii ar fi Ńara, poporul, "cetatea" sau statul (Th. Funck- Brentano, L. Latzarus, F. de Holtzendorff, Littré). "Obiectul politicii esteimens: mânuirea poporului"1sau "Politica este arta de a face poporul săcreadă că el însusi guvernează"2. Această orientare are numerosi adepŃi maiales printre cei care au considerat si mai consideră politologia drept stiinŃă astatului.Un astfel de punct de vedere, la o primă analiză, pare a fisimplificator, reducŃionist. De aceea i s-a opus o alternativă de provenienŃă1 Th. Funck - Brentano, "La politique", Paris, 1892, p.38.2 L. Latzarus, "La politique", Librairie Hachette, p.7.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII104sociologică - aceea a distincŃiei principiale dintre guvernanŃi si guvernaŃi,dintre conducători si condusi.b) În preajma marilor conflagraŃii mondiale din secolul XX s-aconturat, în strânsă legătură cu Ńelurile războaielor, optica geopoliticăasupra acŃiunii politice. Dacă la Rudolf Kjellén obiect al politicii este (dupăcum reiese din lucrarea sa intitulată "Probleme stiinŃifice ale războiuluimondial") Ńara cu geografia ei, gospodăria Ńării, neamul, societatea siguvernământul, la seful geopoliticii germane Karl Haushoffer, obiectul politiciil-ar constitui geografia planetei, geografia în miscare a statelor, modelareageografiei conform instinctului de expansiune si voinŃei de crestere, deafirmare a statului. O astfel de optică a reprezentat o variantă a înstrăinăriipoliticii în raport cu vocaŃia umanistă a rolului ei social. Pe un atare temei, ocastă oligarhică guvernantă a elaborat si propagat în mod unilateral,dictatorial o concepŃie a legitimităŃii în numele căreia s-a dat curs celor maiteribile acte antiumane din întreaga istorie. De aceea, atari devianŃeideologice au fost pentru totdeauna compromise... si, totusi, continuă să aibereprezentanŃi printre promotorii politicii imperialiste, printre ideologiimondialismului de orientare hegemonistă.c) În cele mai multe teorii politice ale secolului XX, de cea mai marerăspândire s-au bucurat concepŃiile conform cărora obiectul politicii l-arconstitui oamenii, binele colectivităŃilor politice, comunităŃile umane,exercitarea si repartiŃia puterii între grupurile din care sunt constituitecomunităŃile, conduitele altora. Sirul celor ce promovează sau au promovatastfel de concepŃii despre obiectul politicii poate să înceapă cu inspiratorul lor,care a fost Max Weber, si poate continua cu numerosi politologi precum G.

Page 70: Politologie carte

Catlin, Ch. Merriam, R. Aron, G. Burdeau, W. Robson, Ch. Eisenmann, B. deJouvenel, H. Lasswell, J. Freund, C. J. Friederich, Erick Weil, M. Duverger, G.Vedel, R. Dahl, J. W. Lapierre, A. Toffler etc.Max Weber considera drept obiect al politicului puterea sau repartiŃiaputerii fie între state, fie între diverse grupuri din interiorul aceluiasi stat3.Această concepŃie s-a răsfrânt asupra întregii politici contemporane.Raymond Aron considera că obiect al politicii pot fi societăŃile,grupurile, puterea, ierarhiile de comandă4. AlŃi politologi considerau că obiecteale politicii pot fi: orice fel de comunitate umană, chiar societăŃi de animale (G.Catlin, M. Duverger etc.), conduitele altora (R. Dahl, C. J. Friederich, Ch.Eisenmann, Erick Weil etc.), punerea oamenilor în miscare de către alŃii (B.de Jouvenel), de a veghea asupra binelui comun al comunităŃii politice prindominarea oamenilor (J. Freund).G. Burdeau considera că obiectul privilegiat al politicii l-ar constituicucerirea si exercitarea puterii, dar întreg socialul în mod virtual se situează încâmpul politicii - fapt determinat în epoca noastră de procesul politizăriiuniversale5. În magistrala sa operă, G. Burdeau relevă ideea că politica3 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, prg.83.4 In "La science politique contemporaine", Paris, 1950, p. 52-69.5 G. Burdeau, "Méthode de la science politique", Dalloz, 1959, prg.83.OBIECTUL ACłIUNII POLITICE105vizează, în mod simultan, gestiunea societăŃii existente si transformarea sapentru a o adapta voinŃelor celor care o compun. Întreaga politică, susŃineaBurdeau, gravitează în jurul a doi poli: lupta si gestiunea, miscarea si ordinea.La fel, W. W. Rostow considera politica drept activitate de exercitarea puterii, având ca obiect oamenii, care asteaptă de la guvernanŃirezolvarea a trei imperative: securitate, bunăstare si crestere, ordineconstituŃională.Delimitarea în această manieră a obiectului acŃiunii politice crează oposibilă pârtie pentru a înfrumuseŃa societatea de consum, societateainformatizată. Astfel o parte din autorii amintiŃi au dat o titulatură specialăpentru stadiul de dezvoltare a societăŃii ultimelor decenii: capitalism popular,societatea consumului de masă, societatea revoluŃiei manageriale, societateapostindustrială, era tehnetronică, civilizaŃie a loisir-ului, societate convergentăcelorlalte sisteme sociale, societatea prosperităŃii generale, societatepostideologică.d) O altă concepŃie este cea conform căreia obiectul politicii l-arconstitui viaŃa socială în ansamblu, organizarea socială a muncii sau asistemului social. A fost promovată de către D. Gusti, T. Parsons, D. Easton,A. Touraine, R. K. Merton, G. Almond, R. G. Schwartzenberg etc. Asa, depildă, D. Gusti susŃinea că substratul vieŃii sociale îl constituie categoriileeconomice si sufletesti. Acest substrat se formează si se menŃine graŃiefuncŃiei organizatorice a instituŃiilor politico - juridice. "ViaŃa socială constă dinmultiple si variate stări care se interferează, se încrucisează, se ciocnesc întreele; viaŃa politică are tocmai menirea de a dirigui aceste stări sub formă decurente, temperându-le, ori activându-le"6.În gândirea politică americană, începând cu Talcott Parsons, au fostintroduse o serie de noŃiuni cum sunt cele de sistem politic, rol, status,structură politică, cultură politică, societate consensuală sau integrată,devianŃă etc. În această lumină, politica apare ca un subsistem al societăŃii ceîsi absoarbe toate resursele din mediul macrosocial pe care, la rândul ei, îl varegla în direcŃia realizării consensului, a integrării, a prevenirii sauînlăturării factorilor de devianŃă socială (T. Parsons) sau subsistemulpolitic este cel care distribuie în mod autoritar valorile în societate (D. Easton).Subsistemul politic îsi achiziŃionează un larg repertoriu de mecanisme princare îsi va regla propria comportare si propria structură internă, astfel încât sădea răspunsuri corespunzătoare cerinŃelor mediului intra si extrasocietalcare, luate împreună, formează mediul total al sistemului politic (The totalenvironment of political system). Deci, obiectul acŃiunii politice capătă oaccepŃiune foarte largă: mediul total al sistemului politic (ecological system,biological system, personality systems, social systems, international politicalsystems, international ecological systems, international social systems etc).În acelasi spirit, J. Meynaud era convins că politica este cea care asigură

Page 71: Politologie carte

funcŃionarea societăŃii globale prin gestionarea afacerilor publice.6 D. Gusti, "Opere", vol.4, E.A., Bucuresti, 1970, p.81.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII106O astfel de modalitate de determinare a obiectului acŃiunii politice are uncaracter extensiv. Niciodată politica sau subsistemul politic (fie ele sclavagiste,feudale, capitaliste, fie moderne, fie contemporane - chiar în variantele totalitare) nus-au dovedit capabile de a regla societatea globală, de a asigura integrareaorganică, firească, de a realiza consensualitatea acesteia. Întotdeauna au rămasvaste sectoare sociale (inclusiv în economiile cu mecanism politic de comandă, însocietăŃile cu reglare planificată) a căror dinamică s-a realizat sub imperiulspontaneităŃii. Deci, concepŃia amintită nu concordă decât parŃial cu practica dinsocietăŃile contemporane, dar fără nici o îndoială ea exprimă idealuri, aspiraŃii sidorinŃe ale guvernanŃilor din aceste societăŃi.Caracterul extensiv al acestei concepŃii provine din faptulcă practica politică nu-si propune, decât eventual ca o consecinŃă a unei falseconstiinŃe de sine, să regleze în mod direct sistemele bio-demografic saugeografic. Este adevărat că numerosi agenŃi ai acŃiunii politice integrează încalculele si proiectele lor indicatori referitori la mediul demo-geografic, dar defapt nici o decizie politică nu vizează si nici nu ar putea viza, în mod direct,dinamica acestora. Reglarea dinamicii demo-geografice este înfăptuită princonducerea oamenilor, prin gestionarea, coordonarea si reglarea relaŃiiloreconomico - sociale, a macrosistemului social în totalitate.3. Obiectul acŃiunii politice, dintr-o perspectivă praxiologicăÎn delimitarea obiectului acŃiunii politice ar trebui să se Ńină seama deneîmplinirile, limitele si câstigurile ce rezultă din concepŃiile de mai sus. Deasemenea, pot fi luate în considerare următoarele repere teoretice: a) Ideealui S. Simon, devenită clasică, conform căreia politica nu este o activitatede administrare a lucrurilor, ci de guvernare a oamenilor. b) ConsideraŃiaconform căreia esenŃa politicii o constituie lupta dintre guvernanŃi siguvernaŃi, politica este participarea la treburile statului, determinareaconŃinutului activităŃii statului. c) Constatarea că există guvernanŃi si guvernaŃi,conducători si condusi.Într-o astfel de lumină, obiectul acŃiunii agenŃilor politici îl constituieoamenii grupaŃi în colectivităŃi sociale, în categorii sociale, comunităŃiumane sau într-o anumită arie a societăŃii civile. Dacă se va accepta aceastăidee, atunci va fi infirmată frazeologia fetisizantă care afirmă că obiect alpoliticii ar putea fi si anumite societăŃi de animale, lumea lucrurilor sau factoruldemografic.Oamenii, în calitatea lor de cetăŃeni, sunt membri ai colectivităŃilorumane, ai unor clase, categorii sociale, comunităŃi umane, ai unor instituŃii, aiunor sectoare din economie. În condiŃiile existenŃei raporturilor dedominaŃie - supunere, oricare dintre unităŃile sociale amintite pot juca rolulde obiecte ale politicii. Obiectele principale ale agenŃilor politici contemporanisunt colectivităŃile umane, clasele sociale, mulŃimile pe care le reprezintă siale căror interese le promovează, segmente adverse ale societăŃii civile sistatul. Fiecare agent politic, în funcŃie de locul si rolul său social, de voinŃaOBIECTUL ACłIUNII POLITICE107clasei pe care o susŃine, integrează într-un mod specific obiectul acŃiunii înseriile sale de acŃiuni, în practica politică, desfăsoară relaŃii specifice cuobiectul acŃiunii.Este simplu de remarcat si accentuat faptul că oricare obiect alacŃiunii politice, constituind o unitate socială - posedă o constiinŃă proprie(inclusiv o constiinŃă de sine) si constituie si el un agent de acŃiune socială(economică, politică, religioasă, culturală etc.). Obiectul acŃiunii politice nueste si nici nu poate fi pasiv. Din obiect, prin reacŃiile de răspuns, el vadeveni agent politizat (cu acŃiune de aderenŃă, imprimată, inculcată sau cu oacŃiune din opoziŃie, de contracarare). Această idee face parte din sistemul dereferinŃă al oricărei concepŃii democratice, constituind o componentă a însusiexerciŃiului democraŃiei.AcŃiunea politică, având un caracter suprastructural, vizează în modulcel mai direct constiinŃa obiectului ei. Aceasta constituie o notă definitorie a

Page 72: Politologie carte

politicii umaniste, a forŃelor democratice. Dar au existat si există încănumerosi agenŃi politici care, fiind constrânsi de locul si rolul lor social,folosesc în mod preponderent metode administrative, vizând nu constiinŃaobiectului politicii lor, ci celelalte componente structurale ale acestora: viaŃa,averea, libertatea, demnitatea umană. Totdeauna astfel de stiluri în politică aufost contrare drepturilor naturale ale omului si cetăŃeanului, au condus lavariante practice ale totalitarismului.Practica politică, fiind dată natura sa suprastructurală, nu si-a propusniciodată să producă bunuri materiale. Ea însă poate să stea la origineaunităŃii de voinŃă, a organizării, a disciplinei, a ordinii si coeziunii în jurul unorvalori ale obiectelor ei. Ori, aceste componente ale subiectivităŃii sociale potinfluenŃa producerea bunurilor materiale, ritmurile dezvoltării, îmbunătăŃireacalităŃii vieŃii, a produselor si practicii sociale, ridicarea generală a nivelului decultură si de civilizaŃie în societăŃile contemporane. Prin urmare, opticapraxiologică de abordare a politicului impune tratarea acestuia în termeni deeficienŃă.AgenŃii acŃiunii politice pot crea o ordine socială echitabilă la nivelulcomunităŃii naŃionale si internaŃionale, pot crea condiŃii favorizante pentruextinderea investiŃiilor, dezvoltarea economiei de piaŃă, expansiunea culturiietc. - dar aceasta cu condiŃia să promoveze interesele si voinŃa majorităŃiicetăŃenilor, să armonizeze interesele concurente în cadrul societăŃii civile. Aicigăsim un factor cauzal esenŃial al mecanismului ascensiunii vertiginoase aregimurilor democratice din zilele noastre.Cunoasterea temeinică a structurii si dinamicii obiectului acŃiuniipolitice, a raporturilor dintre acestea si elementele situaŃionale prezintă un roldecisiv pentru elaborarea programelor politice. Nedelimitarea clară siinsuficienta cunoastere a obiectului acŃiunii politice ar putea genera elemente"poetice", unele confuzii în structurarea programelor politice, greseli înelaborarea strategiei si tacticii.

VI. CADRUL SAU SITUAłIA DE DESFĂSURARE AACłIUNII POLITICE1. SituaŃia socială si situaŃia politicăÎntotdeauna agenŃii politici acŃionează într-o situaŃie socio - politicăconcret - istorică, creată în parte, prin participarea lor directă. Cadrul socialde desfăsurare a acŃiunii politice cuprinde starea, ordinea sistemului social,nivelul de civilizaŃie, structura socială, ordinea instituŃională, constiinŃa socialăîn raporturile lor cu mediul demo-geografic. SituaŃia politică este integrată,dependentă, corelată funcŃional cu situaŃia social - istorică reală în ansamblulei, cuprinzând nivelul de organizare (sau de dezorganizare) a sistemuluipolitic, adică este compusă din toŃi agenŃii politici (ierarhia statală, partidele,grupurile de presiune etc.), din clasele si categoriile socio-profesionale cumiscarea lor istorică reală, cu raporturile dintre ele, cu capacităŃile de acombina resursele si instrumentele politice pentru a realiza obiectivele,conjunctura politică internaŃională etc.Concepută în acest fel, situaŃia politică este nu numai produsul ordiniisocioeconomice, al societăŃii civile în ansamblul ei, ci în acelasi timp, prezintăo relativă autonomie în virtutea căreia îsi va exprima raŃiunea de a exista.Aceasta pentru că, mai cu seamă în societăŃile contemporane, soluŃionareadezechilibrelor de la scară macrosocială (recesiunile economice, inflaŃia,somajul, polarizarea bogăŃiei etc.) ar fi extrem de dificilă fără soluŃionarea cuprioritate a conflictelor, a problemelor ce apar în viaŃa politică. RestabilireaunităŃii, a echilibrului, a unei perfecte funcŃionări a mecanismului reglator alsistemului politic are o puternică influenŃă activizatoare asupra dezvoltăriimediului social.Ideea despre relaŃia dintre cadrul socio-economic si situaŃia politică(de tipul: acŃiune si retroacŃiune) ar putea fi nuanŃată plasând un accentasupra faptului că nici politologul, nici oamenii politici nu pot stabili cu usurinŃăo demarcaŃie rigidă între acestea. Conexiunile dintre societatea civilă sisocietatea politică sunt conduse, orientate, dirijate de practica politică. Deci,dacă din unghiul de vedere al determinismului materialist rolul fundamentalaparŃine economicului si socialului în raport cu politicul, din punct de vederepraxiologic, politica deŃine primatul în raport cu socialul. La nivelul sistemului

Page 73: Politologie carte

politic se iau deciziile care anticipă si încearcă să cuprindă dezvoltareaviitoare a societăŃii - aspect tot mai evident în societăŃile contemporane încare ritmurile politizării socialului, a oamenilor, sunt mai accentuate decâtîn oricare altă epocă anterioară.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII1102. Structura situaŃiei acŃiunii politiceSituaŃia sau cadrul în care se desfăsoară acŃiunea si seriile de acŃiunipolitice nu este o îngrămădire haotică de fapte, ci un ansamblu relativorganizat, compus din mai multe sisteme, părŃi componente ale vieŃii sociale.Principalele sisteme care compun situaŃia acŃiunii politice sunt următoarele:a) Sistemul bio-social (socio-genetic), care cuprinde ansamblulindivizilor umani, sexelor, raselor cu relaŃiile de reproducere a speciei umane.FuncŃionarea în bune condiŃii a acestui sistem constituie condiŃia sine qua nona continuităŃii speciei umane.b) Sistemul demo-geografic, care cuprinde ansamblul factorilordemografici (densitatea populaŃiei, repartiŃia ei pe teritoriu, indicii natalităŃii siritmurilor de crestere a populaŃiei, durata medie a vieŃii etc.) si geografici(mărimea, forma, situarea teritoriului, vecinii, bogăŃiile solului si ale subsolului,clima, flora, fauna, etc.) cu relaŃiile dintre ei. Acest sistem este un suportnatural al oricărui tip de acŃiuni sociale, implicit politice.c) Sistemul economic, care cuprinde multitudinea de tipuri deactivităŃi comerciale, producătoare de bunuri si servicii, bancare, de asigurări,de menaj etc. menite a satisface nevoile oamenilor. FuncŃionarea sidezvoltarea acestui sistem are un rol vital pentru întreaga viaŃă socială,inclusiv pentru viaŃa politică, potenŃându-i structurarea si dinamicaneîntreruptă.d) Sistemul social propriu - zis, care cuprinde ansamblulcolectivităŃilor umane, a sociogrupurilor, claselor si categoriilor sociale curaporturile dintre ele. FuncŃionarea acestuia este dependentă de gradul deordine, de armonizare a intereselor, de echilibrul interior. Acest sistemdetermină, susŃine în modul cel mai direct dinamica vieŃii politice.e) Sistemul instituŃiilor de natură politică, juridică, pedagogică,filosofică, etică, artistică si religioasă cu toate ideile, mentalităŃile, valorile,normele si simbolurile vehiculate de către acestea, aflate într-o marediversitate de relaŃii structurale. Dezvoltarea si funcŃionarea acestui sistemeste condiŃia necesară formării constiintei de sine si despre societate afiecărei unităŃi sociale, a autodezvoltării constiente.f) Sistemul culturii, care cuprinde ansamblul valorilor create sipropagate în societate, a scopurilor, normelor, modelelor culturale cuinstituŃiile, comportamentele care le susŃin si le difuzează în societate.FuncŃionarea si dezvoltarea acestui sistem asigură progresul spiritual,subiectiv al societăŃii, contribuind la atenuarea decalajelor sociale, laaccelerarea ritmurilor cresterii. Pe plan politic, funcŃionarea sistemului culturalcondiŃionează adâncirea democraŃiei si raŃionalizarea subiectivităŃii agenŃilorpolitici.g) Sistemul formelor de comunitate umană, care cuprinde toatecomunităŃile umane cu raporturile dintre ele. FuncŃionarea acestui sistemdezvăluie hotarele demografice, ecologice, socio-economice siCADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE111suprastructurale - culturale ale acŃiunilor politice globale, punând în evidenŃărolul principiilor de independenŃă si suveranitate naŃională, de stat - ca valorifundamentale ale societăŃilor contemporane.h) Sistemul politic însusi constituie mediul nemijlocit, cu influenŃelecele mai directe asupra practicii agenŃilor politici concreŃi din care estealcătuit.i) Mediul internaŃional, compus din tipuri de sisteme ca cele de maisus, cu raporturile dintre ele, din organizaŃii internaŃionale, blocuri militare etc.,dar care aparŃin altor naŃiuni decât cea în care îsi desfăsoară activitateaagentul politic. FuncŃionarea eficientă a circuitelor economice, sociale,culturale, politice, ecologice etc., în condiŃiile păstrării echilibrelor globale, aarmonizării intereselor statelor, condiŃionează pacea mondială si prosperitatea

Page 74: Politologie carte

fiecărei naŃiuni.SituaŃia acŃiunii politice globale nu este o simplă sumă a elementeloramintite, ci ea alcătuieste o unitate rezultată din relaŃiile organice dintreaceste sisteme, din intercondiŃionarea lor directă sau indirectă, pe de-oparte, si din relaŃiile pe care le are fiecare dintre ele si toate la un loc cusistemul si seriile de acŃiuni politice, pe de altă parte.SituaŃia globală a acŃiunii politice poate avea un caracterpreponderent contradictoriu (dezechilibrări, dereglări, tensiuni, conflicte,momente de criză etc.) sau poate avea, în esenŃă, un caracter relativarmonios, echilibrat, lipsit de tensiuni si crize importante (în cazul prezenŃeiboom-ului, în societăŃile prospere). Caracterul tensionat sau echilibrat alelementelor situaŃionale ale acŃiunii politice influenŃează, cauzează saudirecŃionează în moduri întru-totul diferite legitimitatea, desfăsurarea sieficienŃa acesteia. Astfel dezechilibrul ecologic, antagonismele sociale,contradicŃiile în sfera instituŃională sau între comunităŃile umane fac dificilconsensul, unanimitatea, uneori chiar formarea unei majorităŃi, în luareadeciziilor la scara societăŃii globale, generează pluralismul politic,diversificarea strategiilor politice, animozităŃile si toate formele de luptepolitice. În aceste condiŃii, practica politică nu poate fi aprioric principialeficientă. Sistemul politic se va confrunta cu propriile convulsiuni si tensiuniinterne în procesul de realizare a funcŃiilor sale. Pe când, în condiŃiile fiinŃăriiunui echilibru între elementele situaŃionale, a absenŃei proceselor de criză sepoate ajunge mai usor la formarea unui consens sau a unei majorităŃi înluarea principalelor decizii politice, se poate constitui astfel un temei socialpentru legitimitatea practicii politice.Chiar dacă acŃiunea politică nu este posibilă fără prezenŃa oricăruiadin sistemele de mai sus, totusi condiŃionările, susŃinerile imprimate de cătreacestea funcŃionării si dezvoltării sistemului politic, implicit acŃiunilor politiceconcrete, prezintă valori inegale în situaŃii si etape diferite. Rolulfundamental, primordial, nucleic îl au sistemele economic si social care,de regulă, direcŃionează si dau sens întregii politici. Aceasta nu excludeposibilitatea ca în anumite momente pe primul plan al vieŃii politice să sesitueze soluŃionarea problemelor ecologice, sociogenetice, culturale sau acelor care vizează ameliorarea ratei instituŃionalizării. De asemenea, înINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII112principiu, rolul determinant în raport cu acŃiunea politică globală îl are situaŃiainternă si nu conjuncturile internaŃionale. Dar, aceasta nu excludeposibilitatea, în anumite condiŃii istorice beligene care aduc la ordinea zileiproblematica polemologică, ca situaŃia internaŃională să treacă pe primul planîn ce priveste aportul la determinarea practicii politice.Asadar, influenŃa situaŃiei asupra eficienŃei acŃiunii politice si afuncŃionării sistemului politic trebuie înŃeleasă prin evitarea opticii mecaniciste,a simplificărilor si prin punerea în valoare a metodologiei sociologice. OriceacŃiune politică este produsul relaŃiei agentului politic cu situaŃia globală, deciare o dublă determinare - obiectivă si subiectivă. Mediul în care sedesfăsoară activitatea agentului nu trebuie fetisizat. Oricare agent politicare o autonomie în cadrul situaŃiei istorice, combină resursele siinstrumentele politice într-un mod original, dă dovadă de creativitate, deoperativitate în ceea ce întreprinde. Orice acŃiune politică devine posibilă sinecesară de abia atunci când sunt coapte condiŃiile situaŃionale obiective sieste maturizată subiectivitatea agentului care va acŃiona într-o direcŃie fie deconservare, fie de reformare lentă, fie de revoluŃionare a situaŃiei existente înfuncŃie de valorile, atitudinile si voinŃa sa. Prin intermediul subiectivităŃii lor,agenŃii politici caută si vor putea găsi calea cea mai eficientă de iesire sau dedepăsire a dificultăŃilor, obstacolelor care survin obiectiv în situaŃia socială.Dar istoria a creat în anumite momente situaŃii fără nici o iesire; în astfel decircumstanŃe agenŃii politici vor părăsi scena istoriei.3. CondiŃionarea geografică a acŃiunii politiceLegătura dintre politică si geografie a fost observată încă dinantichitate, de când exista organizarea statală. ObservaŃii interesante pentruistoricul problemei le-au făcut Tucidide, Herodot, Platon si Aristotel. Herodot,de pildă, afirma si credea că Egiptul este un dar al Nilului. Aristotel, în

Page 75: Politologie carte

lucrarea sa "Politica", îsi exprima convingerea că libertatea este condiŃionatăde clima temperată, iar teritoriile cu climat cald conduc la aservire.De-a lungul istoriei doctrinelor politice s-a conturat o orientare care afăcut o amplă tradiŃie exagerând rolul factorului geografic (Jean Bodin,Montesquieu, J.Michelet, V.Conta etc.) considerau că între geografie, climă -în special, si dezvoltarea social - politică există o relaŃie legică si cauzală.Bodin si Montesquieu credeau că mediul geografic determină psihiculpopoarelor care, la rândul lui, va genera moravurile, tradiŃiile, instituŃiile sidiferite alte relaŃii sociale. Climatul cald, de pildă, ar determina lasitateapopoarelor conducându-le spre aservire, supunere iar climatul rece ar figenerator de curaj si libertate. Motesquieu era convins că există o corelaŃiesemnificativă între forma insulară a teritoriului statelor si înclinaŃia lor sprelibertate, între invazii si lipsa obstacolelor naturale dintre state. J. Michelet,pornind de la observarea influenŃei căldurii asupra revoluŃiei franceze din1789, a formulat opinia că revoluŃiile sociale sunt favorizate de climatul cald.CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE113ObservaŃiile si explicaŃiile acestor gânditori, chiar dacă aveau unsubstrat fatalist, prezentau, la timpul lor, un caracter progresist.Începând cu sfârsitul secolului trecut s-a conturat treptat concepŃiageopolitică în strânsă legătură cu formarea uniunilor monopoliste si cuproliferarea diferitelor variante de imperialism. În anul 1897, Fr. Ratzel publicalucrarea sa "Geografia politică". În anul 1899, Rudolf Kjellén pronunŃa pentruprima dată cuvântul geopolitică (având aceeasi semnificaŃie ca noŃiunea degeografie politică a lui Ratzel), iar în anul 1916 tipăreste lucrarea "ProblemestiinŃifice ale războiului mondial" al cărei prim capitol se intitulează "Problemegeopolitice". Deci, geopolitica a apărut si s-a dezvoltat în strânsă legătură cuproblematica, cu scopurile si consecinŃele războiului si s-a constituit ca uncapitol al gândirii politice referitor la dependenŃa statului de baza geografică,de asezarea, înfăŃisarea, spaŃiul, teritoriul, frontierele Ńării. R. Kjellénconsidera statul strâns legat de geografie, cu o puternică voinŃă de crestere siafirmare; istoria sa fiind modelată de natura si particularităŃile mediului fizic -geografic.Opera lui Kjellén a servit drept premisă teoretică pentru scoalageopolitică germană al cărei sef a fost K. Haushoffer. Ideologii fascisti auîmpins la extrem determinismul geografic în scopul justificăriiexpansionismului german, a pangermanismului. Din simpla teorie despredependenŃa evenimentelor politice de teritoriu, geopolitica devine un îndreptaral vieŃii politice, o constiinŃă geografică a statului fascist german, o teorie astatului înzestrat cu o puternică voinŃă de expansiune izvorâtă din pretinsanevoie de spaŃiu vital si din alte temeiuri geografice. Geopolitica, în strânsăcorelaŃie cu rasismul, a devenit teoria oficială a nazismului, servind dreptinstrument politic de influenŃare si manipulare a poporului german, dejustificare a nevoilor imperialiste de "spaŃiu vital", de materii prime si decolonii. Geopolitica a "legitimat" caracterul dinamic al geografiei statelor înfavoarea pangermanismului si a oferit un îndreptar practicii politice naziste.O parte a politologilor contemporani si-au însusit într-o măsură maimică sau mai mare poziŃia determinismului geografic al politicii, dezvoltând-ope un alt plan. G. Burdeau considera că orice regim politic poartă marcamediului fizic. Caracterul geografic determină dezvoltarea politică a societăŃiiprin acŃiunea întinderii si naturii teritoriului. Astfel, într-o Ńară vastă partidelepolitice riscă să aibă implantaŃii locale, este favorizată soluŃia federalismului,funcŃionează greoi contactul dintre conducători si mulŃime. În ce privestenatura teritoriului, prezintă importanŃă trei caractere geografice: situareateritoriului (insularitatea Angliei favorizează liberalismul etc.), vecinătatea(absenŃa barierelor naturale predispune la centralism etc.) si resurselenaturale (influenŃează stilul instituŃiilor etc.). Burdeau, în maniera scoliigeografice, considera că mediul fizic determină mentalităŃile politice si, prinintermediul acestora, dezvoltarea vieŃii politice.M. Duverger includea între factorii geografici cu influenŃă asupraluptelor politice: climatul, resursele naturale si spaŃiul. Referitor la rolulspaŃiului, accentua asupra repartiŃiei populaŃiei în spaŃiu. Regiunileaglomerate, de pildă, favorizează inovaŃia politică si expansiunea ideilor

Page 76: Politologie carte

INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII114(democraŃia s-a născut la orase, socialismul este un fenomen urban),neutralitatea ElveŃiei ar fi determinată de situarea ei continentală, victoriarevoluŃiei socialiste în Cuba ar fi fost datorată izolării ei de către mare,orientarea spre dreapta a muncitorilor situaŃi în cartierele din care fac partepatroni în raport cu cele pur muncitoresti etc. El a accentuat asupracaracterului subordonat al influenŃelor geografice celor tehnice, (influenŃelegeografice sunt esenŃialmente sociologice si mai puŃin psihologice etc.). Peaceeasi linie s-au înscris si alŃi autori precum M. Prelot, C.C. Rodee, T.J.Anderson, C.Q. Christol, G. Bouthoul.În acelasi timp, se poate observa faptul că numerosi autori au neglijat,au subestimat rolul mediului geografic în influenŃarea politicii. Dar, implicaŃiilecrizei energetice, crizei de materii prime, dezechilibrelor ecologice dindiferitele societăŃi contemporane au condus la depăsirea acestei situaŃii.Desigur, ar putea fi făcute câteva observaŃii pe marginea concepŃiilorde mai sus:- în general, este supraestimat rolul mediului geografic îndeterminarea structurii si dinamicii vieŃii politice. Dacă concepŃiile primilorreprezentanŃi ai scolii geografice (Bodin, Montesquieu etc.) au îndeplinit unrol pozitiv în perioada ascensiunii capitalismului concurenŃial, geopolitica - maiales în varianta germană, prin absolutizarea rolului factorilor geografici înprocesul de modelare a politicii, a servit ca instrument utilizat în scopuriexpansioniste. Adesea, forŃele politice extremiste au creat si folosit oproblematică geopolitică falsă cu scopul de a distrage atenŃia mulŃimilor de laproblemele arzătoare ale existenŃei lor (somaj, inflaŃie, pauperizare etc.).- formularea unor legităŃi psihogeografice de felul: climatul caldpredispune popoarele la lenevie, lasitate si supunere sau climatul temperatdetermină calităŃile psihice ale "poporului stăpân" este nestiinŃifică siantiumanistă. Împotriva unor astfel de pretinse regularităŃi se ridică fapteelocvente si anume: există vaste zone subdezvoltate nu numai la tropice, ci siîn numaroase Ńări cu climă temperată; istoria a cunoscut mari civilizaŃii siculturi nu numai în zonele cu climă temperată (acestea fiind chiar mairecente), ci si în cele tropicale; istoria scoate în evidenŃă că numeroasecivilizaŃii, culturi, inovaŃii tehnice si mari ritmuri de dezvoltare au fostînregistrate în condiŃii geografice ostile si nefavorabile.- au existat politologi care nu au luat în considerare faptul că, larândul lui, sistemul politic exercită o influenŃă inversă asupra mediuluigeografic. Este trecută cu vederea sau este omisă problema responsabilităŃiistatelor, a cercurilor guvernante pentru secătuirea unor resurse naturale dinŃări în curs de dezvoltare, caracterul anarhic al exploatării acestora, creareaunor situaŃii de dezechilibru ecologic etc.Cu toate acestea nu există o motivaŃie suficientă pentru adesconsidera observaŃiile si străduinŃele politologilor contemporani de aextinde explicaŃia determinării dinamicii practicii politice. Este evident pentrutoată lumea că statele contemporane si alŃi agenŃi politici au stabilit programepe termen lung privind protejarea si menŃinerea într-o stare optimă a mediuluiînconjurător, gospodărirea apelor, sistematizarea teritoriului, a oraselor siCADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE115satelor, conservarea si ameliorarea fondului funciar, cresterea raŃionalităŃiiutilizării factorului natură, repartizarea obiectivelor socio-economice peteritoriu luând în considerare si geografia Ńării, cercetarea privind protecŃiateritoriului, a mediului, producerea de tehnologii nepoluante etc.Toate statele elaborează statistici cu privire la resursele naturaledescoperite, fac evaluări asupra rezervelor posibile, lansează ipoteze cuprivire la epuizarea unor resurse si exprimă speranŃe că vor fi descoperitealtele. Acelasi lucru, la scară planetară, îl face O.N.U. Cercuri de specialisti, înspecial militari, elaborează diferite hărŃi politice si modele strategice în raportcu arii geografice limitate. În literatura de informare curentă si în cea despecialitate din ultimii ani a crescut ponderea limbajului geopolitic.Rezultă că legătura dintre politică si cadrul geografic nu estenumai teoretică, ci si practică. Ea nu poate fi negată sau subestimată, cu

Page 77: Politologie carte

atât mai mult cu cât figurează printre temele dominante ale zilelor noastrealături de problemele dezarmării, păcii, hranei, energiei, spaŃiului cosmic,drepturilor omului etc. Această legătură nu are un caracter cauzal si nu estenemijlocită. Cadrul geografic prezintă un rol de condiŃionare (de suport) înraport cu sistemul politic, influenŃează dezvoltarea macrosistemului social si înmodul cel mai direct volumul factorilor de producŃie, productivitatea înagricultură, calitatea unor produse etc.InfluenŃele mediului geografic asupra dezvoltării societăŃii au avut ocrestere continuă. S-au amplificat, odată cu curgerea secolelor, dependenŃeleeconomiilor naŃionale de teritoriu. Mediul geografic îsi exercită condiŃionărileasupra dinamicii politicului pe căi ocolite. Clima, de pildă, are o influenŃăasupra formei psihicului social, a mentalităŃilor politice, dar aceasta nu poate fitransformată într-o relaŃie de cauzare a conŃinutului acestora. ConŃinutulpsihicului politic, al constiinŃei politice are mecanisme exclusiv sociale si careŃin de condiŃia umană. Interesele, motivaŃiile, voinŃele, convingerile siidealurile politice se formează în activitatea istorică a agenŃilor politici încontextul social. Mediul geografic, deci, exercită un rol de influenŃare a politiciisi nu de generare.Marea eroare a geopoliticienilor imperialismului este aceea că auconsiderat că politica este modelată în mod fatal de către geografie, deconturul continentelor, frontierelor, mărilor si oceanelor, de barierele si căilenaturale, de comunicaŃie, omiŃând influenŃa inversă a politicii asupra mediuluigeografic. Ori, factorul geografic, pe parcursul istoriei vieŃii politice, în esenŃănu s-a autoschimbat si, în consecinŃă, ca factor relativ invariant nu putea săproducă mutaŃii importante în politică. Pe când viaŃa politică, instituŃiile politicede pe un teritoriu dat, dintr-o Ńară determinată, au o istorie, au suferittransformări mari. Ori, un sistem atât de variabil, cum este politicul, a cauzatnumeroase schimbări nu numai în mediul social, ci si în cel geografic prinintermediul, în principal, al activităŃilor economice, ecologice pe care lecoordonează.Desi politica este o reglatoare indirectă a sistemelor eco-geografice,totusi pot fi trase unele concluzii despre calitatea acesteia. Astfel în unelesocietăŃi contemporane politica de forŃare a ritmurilor industrializării areINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII116implicaŃii ecologice majore, provoacă schimbări rapide ale mediului geografic,putând grăbi epuizarea unor resurse naturale, extinderea poluării mediului,revenirea ciclică a crizei energetice etc. Atari implicaŃii de care politicaeste responsabilă au, într-adevăr, puternice influenŃe asupra propriei saleevoluŃii. De aceea, statele industrializate, mai ales în ultimele decenii, aumanifestat un vădit angajament în activitatea de prevenire si soluŃionare aproblemelor ecologice.4. CondiŃionarea demografică a practicii politiceNumeroase societăŃi contemporane se confruntă cu problemaraportului dintre ritmurile dezvoltării economice si demogeografice. Ca urmareau apărut diferite teorii în care autorii si-au propus să explice dezechilibreledemo-economice, demo-sociale, demo-geografice. Astfel sunt teoriile"presiunii demografice", bio-politice, bio-psiho-politice care se bucură de olargă circulaŃie încă.Teoria presiunii demografice este de provenienŃă malthusiană. Încadrul ei este formulată o pretinsă lege - o corelaŃie necesară între crestereagalopantă a populaŃiei si proliferarea conflictelor politice sau, invers, întreperioadele de acalmie demografică si pace, armonie socială. Devansarearapidă a ritmului de crestere a volumului resurselor de către ritmul de cresterea populaŃiei constituie principala cauză a luptelor politice. În acest spirit,numerosi teoreticieni mai cred că accelerarea cresterii demografice înŃările subdezvoltate este un factor esenŃial al antagonismului politic.Asa, de pildă, Gaston Bouthoul considera că “inflaŃia” demografică prezentăîn Ńările subdezvoltate ameninŃă viitorul umanităŃii prin producerea războiului.În Ńările caracterizate prin dezechilibre demo-economice si demo-geografice,luptele politice de tipul războaielor, revoluŃiilor, loviturilor de stat saucontestarea practicilor guvernanŃilor în general, apar ca necesităŃi si camijloace de "relaxare demografică", de realizare a unor funcŃii sociale -

Page 78: Politologie carte

altădată îndeplinite de epidemii1. În general, pentru restabilirea echilibruluidemo-economic, neomalthusienii recomandă adoptarea sistemului economicoccidental, planificarea demografică si folosirea metodelor eugenice pentruclasele inferioare, în cadrul cărora indicele natalităŃii este mare.Teoriile rasiste pornesc de la ideea diversităŃii raselor si ainvariabilităŃii lor în timp. Fundamentele deosebirilor dintre organizaŃiile,instituŃiile si nivelul dezvoltării politice ale statelor constau în diferenŃele nunumai de grad, ci în special de natură între rase. Criteriile cefalice, cromatice,etnice, cu aplicabilitatea la oameni si popoare, devin principii explicative înteoriile rasiste. Există rase viguroase, tinere, active, întreprinzătoare, capabilede a stăpâni, de a domina, organiza si comanda si există rase slabe,îmbătrânite, fără a fi dovedit aptitudini organizatorice, incapabile de a ridicamari civilizaŃii, fără voinŃă de a domina si care manifestă înclinaŃie spre1 G. Bouthoul, "Sociologie de la politique", P.U.F., 1971, p.61-62.CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE117supunere, ascultare. Astfel de diferenŃe, de fapt "inventate", sunt consideratepremise ale organizării politice. În variantele mai recente teoriile rasiste s-auîmpletit cu explicaŃiile psiho-culturale.Teoriile biologizante ale politicii consideră că politica este un atributimplicit al societăŃilor de animale, cum ar fi, de pildă, cele de albine, decastori, de termite. In astfel de societăŃi există relaŃii de organizare ierarhică,relaŃii de putere, de comandă - ascultare, de executare si control, există sefi,lupte pentru putere, strategii etc. Deci, fenomenele politice sunt anterioaresocietăŃii. AdepŃii teoriilor bio-politice se străduiesc să extindă observaŃiilereferitoare la "modelul" de organizare a diferitelor societăŃi de animale asupraorganizării politice a societăŃii umane, să găsească analogiile si, pe aceastăbază, să ofere un îndreptar practic sau teoretic - explicativ pentru practicapolitică. Putem aminti câteva astfel de analogii simplificatoare: atât însocietate, cât si în lumea animală "sefii" trag foloase personale, ocuparealocurilor în ierarhia de comandă depinde de calităŃile personale, puterea joacăo funcŃie integratoare etc.Teoriile bio-psihologice consideră componentele biologice alepersonalităŃii drept fundamente ultime ale relaŃiilor politice. Astfel,temperamentele politice (Eisenck), "instinctul morŃii" (Freud), "instinctul dedominare" generează comportamentul politic al indivizilor sau marilorpersonalităŃi, relaŃiile de dominaŃie si de agresiune. Vârsta influenŃeazăatitudinile politice: bătrânii manifestă atitudini conservatoare, iar tinerii semanifestă ca revoluŃionari. Pe un plan mai general, în Ńările subdezvoltatedurata medie a vieŃii fiind mică, atitudinile politice ale populaŃiei înclină spretransformări sociale radicale, pe când în Occident - unde durata medie a vieŃiieste mare, în politică domină conservatorismul.Astfel de concepŃii bio-demo-politice au însă importante limite:- trăsătura generală a acestora este aceea că exagerează rolulfactorului bio-demografic, etnic în raport cu viaŃa politică, considerând relaŃiadintre subsistemul politic si factorul demografic ca fiind nemijlocită. De aiciprovin diverse consecinŃe eronate, exagerate;- teoriile de mai sus trec cu vederea faptul că "inflaŃia demografică",dezechilibrul demo-economic au cauze sociale, economice si politice;- teoriile rasiste au fost definitiv compromise de practicile fasciste,de apartheid. Ele nu au un fundament stiinŃific, biologic, sociologic saupsihologic semnificativ. Este adevărat că existenŃa raselor (europeană,mongoloidă, negroidă, amerindiană) nu poate fi pusă la îndoială. Dardeosebirile biologice între rase nu au nici o implicaŃie socială, culturală saucaracterială. Cercetările fiziologice, testările psihologice sau studiile desociologie politică comparată nu au dezvăluit diferenŃe politice, organizatorice,psihosociale între popoare, Ńări, personalităŃi pe temeiul rasei. La fel, istoriademonstrează existenŃa unor civilizaŃii mongoloide, negroide sau amerindienesuperioare celor albe în anumite perioade istorice sau, în plan sincronic,practica politică contemporană dovedeste că oricare rasă este reprezentatăprin toate formele de regimuri politice: democratice, totalitare, liberale, dirijisteetc.;INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII

Page 79: Politologie carte

118- concepŃiile biologizante ale politicii sunt infirmate de datele biologiei,ecologiei, antropologiei si stiinŃelor sociale. Toate demonstrează că în viaŃaextrasocială nu fiinŃează raporturi politice. Ideologii care au susŃinut contrarulatribuie politicii un caracter anistoric, etern, opus determinismului socioeconomic;- adepŃii teoriilor psiho-economice neglijează faptul că instinctele,temperamentele sunt componente biologice ale personalităŃii care îsi pierdimportanŃa pe măsură ce individul se integrează în societate, îsi formeazăcaracterul si-si dezvoltă aptitudinile. Prin urmare, ele nu pot fi forŃe motrice alecomportamentului politic. Pot fi doar factori de influenŃare (de pildă,temperamentul lui Stalin, Hitler etc.). De asemenea, ei fac abstracŃie decaracterul dependent al psihicului individual si social, de mediul cultural -spiritual, socio-economic;- teoriile demo-bio-politice, în variantele amintite, sunt produseideologice ale cercurilor politice de extremă dreaptă în scopul de a servi capretexte ale expansiunii externe, de a distrage atenŃia mulŃimilor de laproblemele reale ce vin să pericliteze supravieŃuirea ordinii statale dinmomentul istoric dat. Rolul doctrinelor biologice ale raselor a fost surprins cumare precizie de către sociologul român Petre Andrei astfel: "Toată politicaimperialistă si colonială vrea o justificare morală, susŃinând necesitateastăpânirii si a tutelei raselor superioare asupra celor inferioare, care nu se potorganiza si civiliza"2.ExplicaŃiile sociologice evidenŃiază interacŃiunile dintre factoruldemografic, geografic, etnic si macrosistemul social, iar în cadrulacestuia din urmă - subsistemul acŃiunilor politice.În procesul de producere si reproducere a vieŃii sociale factoruldemografic joacă un rol de condiŃionare, exercitând o influenŃă asupradezvoltării politice, nu în mod direct, ci prin intermediul rolului determinativ alstructurii sistemului social global (cultură, valori spirituale, economie, instituŃii,coduri de norme etc.). Este adevărat că dezechilibrele ecologice, demoeconomicesi demo-geografice sunt suporturi ale unor probleme si tensiunipolitice, dar aceste dezechilibrări nu le crează mediul natural sau factoruletnic, ci sunt si ele cauzate de natura macrosistemului social, de tipul deordine socio-politică existentă. Aici este vorba de o influenŃă inversă aefectului (dereglările demo-economice) asupra cauzei care l-a generat(sistemul de reglare socială) - fapt care angajează totdeauna intervenŃiafactorului politic, responsabilitatea acestuia.Indicii demografici esenŃiali (densitatea populaŃiei, dispersia ei peteritoriu, repartizarea pe vârste si sexe, durata medie a vieŃii, ritmurile decrestere, starea sănătăŃii etc.) au un rol de influenŃare, adică de acceleraresau de frânare a progresului subsistemelor ce compun viaŃa socială, inclusiv asistemului acŃiunilor politice. Acesti indici se schimbau în mod spontan însocietăŃile mai vechi, primitive. In numeroase societăŃi contemporane au fostadoptate programe privind cresterea, reglarea dinamicii demografice. În2 P. Andrei, "Sociologie generală", Bucuresti, 1970, p.373CADRUL SAU SITUATIA DE DESFASURARE A ACTIUNII POLITICE119general, în societăŃile contemporane există posibilitatea cunoasterii, controlăriisi dirijării dinamicii demografice în scopul prevenirii si înlăturării dezechilibrelordemo-economice si ecologice. Dar această posibilitate se poate transforma înrealitate în funcŃie de o serie întreagă de premise, printre care si tipul deorganizare politică. În cadrul relaŃiei dintre politică si cresterea demografică -politica poate deveni factorul activ, coordonator, conducător. S-a format ocomponentă distinctă a practicii politice contemporane – demo-politica,corelată cu geopolitica. Aceasta a devenit o dimensiune importantă aproiectelor multor regimuri politice contemporane si nu numai a celor care auo împovărătoare rată a cresterii demografice.Procesul de organizare administrativ - teritorială a statului,repartizarea noilor obiective industriale pe teritoriul Ńării, organizareasufragiului universal sunt acŃiuni care nu pot ocoli luarea în consideraŃie aindicilor demo-geografici. Deciziile demo-politice se înfăptuiesc prin pârghiipolitice - financiare, social - culturale, medicale si ludice.*

Page 80: Politologie carte

* *În finalul acestui demers ar trebui accentuat asupra ideii căelementele structurale ale practicii politice (agentul, subiectivitatea sa,mijloacele acŃiunii politice, obiectul si situaŃia acŃiunii) alcătuiesc un sistemcare ar trebui să funcŃioneze coerent. În planul vieŃii politice reale acesteelemente nu pot fi despărŃite sau separate unele de altele. Ele îsi realizeazăfuncŃiile intrând în relaŃii, în conexiuni lăuntrice, iar dinamica sistemului politiceste integrată organic în macrosistemul social.Unitatea elementelor structurale ale acŃiunii politice poate ficontradictorie (poate prezenta dezechilibre intrinseci) - fapt foarte evident însocietăŃile cu o dezvoltare spontană, lipsite de resurse si mijloace deintervenŃie eficientă, de o reglare centralizată minimală, de o coordonareistorică a dezvoltării lor sau poate fi, în linii mari, caracterizată prin relativeechilibre funcŃionale.Desigur, cercetarea nu trebuie să se oprească la analiza structuriiacŃiunilor politice concrete, asa cum a fost făcută până aici, pentru că oriceacŃiune concretă este o parte componentă - pe coordonatele spaŃiului, a unuisistem de acŃiuni iar - pe coordonatele timpului, a unei serii de acŃiuni politice.

VII. PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN STIINłAPOLITICII1. Sistemul politic si funcŃiile saleLimitarea cercetării la descifrarea elementelor structurale ale acŃiuniipolitice si a modului de combinare reală a acestora în seriile de acŃiuni politicereliefează o optică atomistă, mecanicistă de abordare (de altfel, necesară învariate investigaŃii stiinŃifice, ca o primă etapă). Evitarea unei asemeneasituaŃii poate avea loc prin analiza relaŃiilor dintre diferitele acŃiuni politicesimultane, dintre seriile de acŃiuni si delimitarea în plan teoretic a acestora decelelalte interacŃiuni sociale.AgenŃii politici dintr-o societate concret - istorică, fiind orientaŃi deprograme si strategii concrete, posedând anumite instrumente si resursepolitice, intră în procesul acŃiunii lor, pe de-o parte, în relaŃii reciproce (dealianŃă, opoziŃie, neutralitate, dominare, subordonare, incluziune, excluziune,război etc.) si, pe de altă parte, în relaŃii cu agenŃii nepolitici ai practicii sociale(socio-grupuri, comunităŃi umane, categorii sociale, clase etc.). Aceste relaŃiiau o deosebită însemnătate pentru realizarea sensului acŃiunilor agenŃilor,putând accelera, frâna sau opri realizarea Ńelurilor finale, influenŃând decisiveficienŃa acŃiunii politice. De aceea, este necesară cercetarea relaŃiilor dintreagenŃii politici, a ordinii politice din societate. Metoda eficace (fără a o fetisiza)pentru realizarea acestui scop este analiza structural-sistemică.Începuturile introducerii noŃiunii de sistem în teoria politică lereliefează opera lui Spencer. Într-o concepŃie biologizantă, organicistă desprelume el a integrat si utilizat în lucrările referitoare la politică noŃiunile destructură, funcŃii sociale, sistem de organe, sistem de susŃinere, sistemdistribuitor, sistem reglator, constituŃiune socială, crestere socială etc.Spencer considera că sistemul reglator, sistemul guvernamental - militar apar,funcŃionează si se dezvoltă în mod analog cu cel neuromotor la animal. Deci,raŃionamentul analogic, în teoria sa politică, are un rol principial.Mostenirea spenceriană a avut o puternică înrâurire asupra a tot mainumeroase poziŃii politologice contemporane, mai cu seamă după creareateoriei sistemelor si consacrarea acesteia de către cibernetică. Astfel, T.Parsons1, considera că, asemenea sistemului social, sistemul politic este înmod structural compus din unităŃi si din relaŃiile dintre acestea, chiar dinindivizi purtători de roluri sau colectivităŃi reductibile la persoane individuale.Structura sistemului politic este analizată în termenii a patru tipuri de1 A se vedea T. Parsons, "The Social System", New-York, 1951, "The System of ModernSocieties", Prentice-Hall, Inc., 1971INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII122componente variabile: valorile, normele, colectivităŃile si rolurile. Sistemulpolitic are două seturi de funcŃii:a) Exercită responsabilitatea pentru menŃinerea integrităŃii societăŃii, acomunităŃii umane; b) FuncŃia executivă, de apărare a teritoriului, demenŃinere a ordinii publice. Prin realizarea acestor funcŃii, sistemul politic

Page 81: Politologie carte

mobilizează si organizează resursele pentru atingerea scopurilorcolectivităŃilor particulare. Astfel va fi asigurată menŃinerea, integrarea,adaptarea sa continuă.FuncŃiile sistemelor politice (după G. Almond si G. B. Powell) :Recrutarea politicăOamenii trebuie recrutaŃi pentru a ocupadiferitele poziŃii politice variind de la simplualegător si până la membru al guvernului.Socializare politicăAtitudinile oamenilor faŃă de sistemul politictrebuie formate si susŃinute.Comunicarea politicăInformaŃia importantă din punct de vederepolitic trebuie transmisă.Articularea (formularea)intereselorSolicitările pentru anumite politici trebuieexprimate cu fermitate.Agregarea intereselorSolicitările trebuie selecŃionate si combinateîntr-un număr de variante importante care pot fiduse la bun sfârsit.Activitatea politică(acŃiunea propriu-zisăde a face politică)Cererile trebuie convertite în decizii autoritaresi în politici.Implementarea politicii Aceste decizii trebuie puse în practică.Într-o manieră nu prea îndepărtată, dar mai puŃin eclectică, a procedatsi D. Easton2. Problema fundamentală a stiinŃei politice credea Easton, estecum anume sistemul politic reuseste să se menŃină în mediul socialschimbător. Pentru a soluŃiona această problemă trebuie cunoscută viaŃasistemului politic, modurile tipice de răspunsuri pe care sistemul politic poatesă le suporte, natura si condiŃiile răspunsurilor.Sistemul politic este alcătuit din interacŃiunile prin care valorile suntalocate în mod autoritar (prin distribuirea si folosirea puterii) pentru societate,fiind situat în mediul social printre alte sisteme, manifestând deschidere si oputere de adaptare în raporturile cu acestea. Mediul social total este compusdin mediul intrasocial (sistemele ecologic, biologic, de personalităŃi si social) simediul extrasocial (sistemele politice internaŃionale, ecologice si socialeinternaŃionale).Sistemul politic se află în strânsă interdependenŃă cu mediul său,manifestând receptivitate la cerinŃele si suporturile acestuia (intrări), pe care2 A se vedea D. Easton, "Categories for the System Analysis of Politics", In "Varieties ofPolitical Theory", Prentice-Hall, 1966PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN STIINłA POLITICĂ123apoi le converteste în decizii si acŃiuni (iesiri). Calitatea deciziilor si acŃiunilorare o influenŃă inversă asupra viitoarelor cerinŃe si suporturi. În acest fel, viaŃapolitică apare ca un sistem deschis si adaptativ sau ca un complex de proceseprin care anumite feluri de "intrări" (inputs) sunt convertite în "iesiri" (outputs)concrete. Pentru a-si întări capacitatea de răspuns si de adaptare, sistemulpolitic acumulează un larg repertoriu de mecanisme prin care îsi regleazăpropria comportare si structură internă.În raporturile sistemului politic cu mediul intra si extrasocial poate săapară stress-ul (demand stress sau support stress), rezultat fie din pierdereaunor date ale suporturilor, fie din lipsa informaŃiei feed-back sau dinincapacitatea sistemului de a răspunde la cereri. Stress-ul afecteazăfuncŃionarea sistemului politic astfel încât i-ar putea cauza dezintegrarea.EsenŃialul, susŃinea Easton, constă în prevenirea si înlăturarea condiŃiilor destress. Acelasi spirit este adoptat si de către G. Almond care prezenta uninteres, chiar mai mare, pentru găsirea mecanismelor necesare supravieŃuiriisistemului politic (capacitatea de extragere si distribuire a resurselor, reglarea

Page 82: Politologie carte

elementelor sale, capacitatea de dezvoltare si menŃinere a simbolurilor caresporesc loialitatea pentru sistem, capacitatea de a răspunde adecvat si la timpcerinŃelor exercitate asupra lui), demonstrând în acest fel caracterulconservator al concepŃiei sale.ConcepŃiile de mai sus au avut o evidentă forŃă de înrâurire asupra anumerosi politologi, cum sunt: J-W. Lapierre, R.G. Schwartzenberg, Karl W.Deutsch, Morton A. Kaplan etc., care au nuanŃat notele definitorii ale structurii sidinamicii sistemelor politice contemporane accentuând, după caz, fie peaplicarea modelului cibernetic de comunicare si control (importanŃa conexiuniiinverse în reŃeaua fluxurilor de comunicare dintre viaŃa politică si societate), fiepe faptul că sistemul politic constituie ansamblul proceselor de decizie careprivesc totalitatea unei societăŃi globale vizând cresterea performanŃelorgenerale, a gradului de integrare, a menŃinerii echilibrului si păcii sociale, fie peideea că sistemul politic în funcŃionarea lui efectivă generează regimurile politice.Fără nici o îndoială, politologia ultimelor decenii are meritul de a fiîncercat să valorifice metoda structural - sistemică în abordarea politicii; deasemenea, are si meritul de a o fi corelat cu analiza funcŃionalistă. Valorificândastfel de premise, noi vom utiliza frecvent în prezentul demers expresia desistem al acŃiunilor politice, care desemnează ansamblul acŃiunilor si seriilorde acŃiuni ale agenŃilor politici ai unei societăŃi, clase, categorii sociale, formede comunitate umană, grupări sociale sau ai altui segment al societăŃii civile.Deci, elementele sistemului acŃiunilor politice nu sunt nici relatele (agenŃii), nicirelaŃiile, ci ambele, adică acŃiunile, interacŃiunile si seriile politice concret –istorice; orice acŃiune politică, fiind alcătuită la rândul ei, asa cum s-a văzut,din agentul purtător al programului, strategiei, tacticii, al subiectivităŃii politiceîn general, din mijloace politice concrete, dintr-un obiect al acŃiunii - partecomponentă a situaŃiei praxiologice concrete. Deci, în sistemul acŃiunii politicevor fi antrenate si astfel de elemente.În expunerile precedente s-a demonstrat că elementul nucleic alacŃiunii politice îl constituie agentul ei - fapt de care trebuie să se Ńină seamaINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII124în abordările teoretice. Pentru că agenŃii politici sunt iniŃiatorii si purtătoriiprogramelor politice, strategiilor, tacticilor, valorilor, idealurilor politice,atitudinilor si voinŃei politice, instrumentelor politice etc., ei pot fi consideraŃisimboluri ale unor tipuri de acŃiuni. Dacă se acceptă această convenŃie si dacăse ia în considerare că orice relaŃie este obiectivarea unei acŃiuni, atuncisistemul acŃiunilor politice semnifică ansamblul relaŃiilor dintre agenŃii politici,derulate în timp, ansamblul relativ autonom în raport cu celelalte tipuri derelaŃii sociale.ÎnŃeleasă astfel, noŃiunea de sistem de acŃiuni sau serii de acŃiunipolitice se apropie de înŃelesul dat acesteia de către J-W.Lapierre. Elconsidera că un sistem politic este ansamblul de procese de decizie careprivesc totalitatea unei societăŃi globale3. Dar se si deosebeste mult prin faptulcă în această lucrare politica nu este identificată cu ansamblul proceselor dedecizie din societate.Sistemul acŃiunilor politice are un caracter relativ unitar si autonom,posedă un echilibru de tip homeostatic, are capacitate de funcŃionare, deautoorganizare si de menŃinere a structurii într-un interval istoric determinat. Înexercitarea acestei capacităŃi un rol deosebit îl deŃine propriul subsistemreglator central care poate fi cercul guvernamental, cercul de tehnicieni dinjurul marelui dictator (în regimurile fasciste), regele cu camarila sa, castaaristomonarhică, elita politică, birocraŃia monopolist - statală în frunte cu sefulstatului, cercul dirigent al partidului de guvernământ, "reprezentanŃii" claseimuncitoare si ai întregului popor (în regimurile comuniste).În anumite momente istorice, în funcŃionarea sistemului de acŃiunipolitice, sub determinarea unor cauze preponderent endogene, dar siexogene, apar opoziŃii, contradicŃii în propria structură. Amplificarea acestorava conduce fie la dezagregarea sistemului acŃiunilor politice si la constituireaaltuia nou, superior, fie la integrarea unor elemente noi în propria-i structură,fie la descompunerea iremediabilă (ca început si consecinŃă a revoluŃieisociale).Sistemul acŃiunilor politice nu evoluează în, prin si pentru sine, ci în

Page 83: Politologie carte

strânse raporturi de coexistenŃă, interdependenŃă si de cauzalitate cu celelaltesubsisteme ale vieŃii sociale. EsenŃialul în analiza sistemului politic nu esteoptica instituŃionalistă, reliefarea rolului factorilor endogeni în dezvoltareapolitică, asa cum procedează numerosi autori, ci surprinderea raporturilordintre sistemul politic si societatea globală pe care politicul o reglează conformvoinŃei suportului sociouman pe care-l reprezintă.Sistemul acŃiunilor politice este modelat de cauze extrinseci (venitedin mediul social) si intrinseci (endogene). Cea mai mare parte din seriile deacŃiuni este efectul unor cauze si influenŃe economice, sociale,suprastructurale, culturale, ale formelor de comunitate, ecologice etc. Tipurilede cauze si condiŃionări amintite generează tot atâtea ramuri ale politicii:politica economică, în domeniul culturii, în sfera ecologicului, în formarea uneispiritualităŃi etc. În această lumină, sistemul acŃiunilor politice apare ca un3 J.W. Lapierre, "L'analyse des systemes politiques", PUF, 1973, p.34.PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN STIINłA POLITICĂ125răspuns, ca un efect al diferitelor relaŃii pe care el le are cu macrosistemulsocial, efect al cerinŃelor, exigenŃelor puse în faŃa sa de dinamica ascendentăa vieŃii sociale pe care o reglează si al fiecărui element al acesteia luat înparte.AcŃiunile politice concret - istorice sunt generate de macrosistemulsocial în scopul autoreglării dezvoltării acestuia, pentru înlăturareaperturbărilor, a contradicŃiilor, a dezechilibrelor, cresterea ritmurilor dezvoltăriietc. Deci, ordinea economică, reŃeaua instituŃională, conŃinutul spiritualităŃii,ideologiile, tipul de cultură, caracterul naŃional sunt modelate de practicapolitică, de către elita socială care face politica.Cealaltă parte, mult mai restrânsă, a seriilor de acŃiuni politice îsi arecauze preponderent endogene (relaŃiile dintre elementele sistemului de acŃiunipolitice, dereglări, dezechilibrări, desincronizări, contradicŃii între seriile deacŃiuni politice). Acestea determină autoorganizarea, autoreglarea dinamicii aînsusi sistemului politic (cratopolitica).Deci, orice sistem politic se forŃează să acumuleze o cât mai mareputere, capacitate de reglare a dezvoltării macrosistemului social, a vieŃiinaŃionale al cărui produs este, a fiecărui element, luat în parte, al acestora si,în acelasi timp, capacitatea de autoreglare, autodezvoltare si supravieŃuire.Aceasta îndeamnă la o analiză a relaŃiilor intrinseci ale sistemului de acŃiunipolitice în strânsă legătură cu relaŃiile extrinseci, la depăsireainstituŃionalismului în favoarea determinismului social. Din acest punct devedere principalele funcŃii ale sistemului politic (pe care le exercită totodeaunaregimul politic existent) sunt:1. FuncŃia de cunoastere, de autoinformare continuă, a realităŃilorexistente înăuntrul Ńării si pe plan internaŃional, concretizată într-o ordine depriorităŃi, motivaŃii, scopuri, valori si norme în funcŃie de care va fi elaboratproiectul de schimbare, de reformă, adică programul politic, strategia. Unprogram politic temeinic, realizabil, generator de satisfacŃii pentru toatesegmentele societăŃii civile, va fi cel care este bine ancorat în istoriacolectivităŃii umane ce va avea cota parte a ei de contribuŃie la realizarea lui,în datele situaŃionale ale practicii politice, cel pentru realizarea căruia existăsuficiente resurse si mijloace politice disponibile ce pot fi valorificate înacŃiunea politică.2. FuncŃia de a realiza nu numai transparenŃa programului siacŃiunilor, ci mai ales de a convinge întreaga societate politică si civilăprivitor la necesitatea coalizării eforturilor pentru a realiza programul în situaŃiaîn care fiecare categorie socială, socio-profesională, colectivitate umană îsipoate anticipa raporturile dintre avantaje si dezavantaje, câstiguri si pierderi(în planul averii, status-ului, accesul la timp liber si cultură, în plan ecologic, alcalităŃii sociale a vieŃii etc.), dintre volumul de sacrificii si penalităŃile ce vor fiaplicate. Dacă un regim politic, după ce si-a pus în valoare toate mijloacele pecare este stapân, nu a reusit să convingă majoritatea socială, rezultăneacceptarea programului, a liniei politice stabilite. Punerea în aplicare aprogramului politic într-o astfel de situaŃie va duce cu siguranŃă la voluntarismsi aventurism politic (care în unele momente istorice s-a transformat înINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII

Page 84: Politologie carte

126totalitarism, dictatură, guvernare autoritară). Există însă si posibilitatea caacelasi sistem politic să schimbe regimul politic, urmând să proiecteze o altăstrategie politică.3. FuncŃia de a converti informaŃiile si orientarea programatică înnorme juridice, coduri, ordine, reglementări, decizii curente (luate detoate organele sistemului: ale puterii, executivului si judiciarului; centrale silocale) si de a urmări realizarea lor practică până la capăt, mobilizând în acestsens resursele si mijloacele politice corespunzătoare. Exercitarea acesteifuncŃii este coordonată în societăŃile democratice de ConstituŃie în condiŃiileexistenŃei unor organe superspecializate care se controlează si seechilibrează reciproc.4. FuncŃia de a realiza, în fond, DREPTATEA si ECHITATEAsocială, ca valori centrale ale politicii (diferite de toate marile ideologiimoderne si contemporane în moduri particulare, specifice), de tipul cărora vadepinde modul de structurare a societăŃii, ordinea sociomorală, gradul deintegrare, coeziune si stabilitate a macrosistemului social. Aceasta implicăexercitarea unui control specializat asupra societăŃii civile, instituŃiilor,organizaŃiilor vizând prioritar asigurarea legalităŃii tuturor felurilor decomportamente, explicarea măsurilor corective care se impun, inclusiv apenalizărilor legale împotriva actelor ilicite. Altfel nu poate fi conceput statul dedrept.5. Pentru a materializa funcŃiile anterioare, sistemul politic însusitrebuie să se schimbe, să-si perfecŃioneze mecanismul de acŃiune, să-sipromoveze si selecteze personalul potrivit, profesionalizat încât să fie capabilsă rezolve probleme dintre cele mai complexe care-i sunt puse fiinŃei umane side cea mai mare importanŃă pentru destinul colectivităŃii, pentru evoluŃia uneisocietăŃi. Menirea politicului în societate este dependentă de creativitate, decapacitatea sistemului politic de a se adapta, de a inova, de a manifestaabilitate si înŃelepciune.Toate aceste funcŃii se presupun reciproc, încât calitatea realizăriiuneia va fi o variabilă dependentă de performanŃele atinse de sistem înexercitarea celorlalte iar, pe ansamblu, realizarea primelor patru esteesenŃialmente dependentă de calităŃile intrinseci ale sistemului politicînsusi, în principal de gradul de deschidere si de creativitate. O clasă politicămatură cunoaste si practică în mod sigur o astfel de concepŃie, fiindîncredinŃată că sistemul politic avansează gradual în direcŃia perfecŃionăriicapacităŃii de răspuns adecvat la cerinŃele si determinările mediului socialintern si internaŃional, însoŃită de cresterea gradului de libertate în alegereavariantelor potrivite atât situaŃiei de acŃiune, cât si finalităŃilor generale.Există însă deosebiri importante între sistemele politicecontemporane, între regimurile politice succesive ale aceluiasi sistem politic,în privinŃa modului concret de realizare practică a funcŃiilor, de valorificare aresurselor si mijloacelor politice, a capacităŃii efective de a atingeperformanŃele prestabilite. Asa, de pildă, între sistemele politice dictatorialesi cele democratice deosebirile sunt de nivel dar si de calitate. Primeleconsacră faptul de constatare că majoritatea dictaturilor secolului XX s-auPERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN STIINłA POLITICĂ127constituit pe un nivel inferior de dezvoltare economică si socială exprimateprintr-un potenŃial redus de a satisface nevoile primordiale si derivate aleunor mari segmente ale populaŃiei, în timp ce democraŃiile au înflorit, deregulă, în societăŃile cele mai capabile să satisfacă nevoile oamenilor, în caregradul de dezvoltare economică, socială si culturală a favorizat accesul efectival majorităŃii oamenilor la bunuri materiale, servicii, informaŃii, valori spirituale.Deosebirile de calitate vizează reŃeaua de instituŃii si metodele de guvernare(tehnicile utilizate de regimul politic). Dictaturile au produs o reŃea bogatăcantitativ de instituŃii, concepute de oligarhia conducătoare pentru a-si alegeŃintele. Menirea instituŃiilor este aceea de a încadra toată societatea, de a‘’alinia’’ oamenii pe direcŃia stabilită de regim; nesupunerile, opoziŃia fiind deneacceptat. În timp ce democraŃiile au susŃinut o rată a instituŃionalizăriipolitice dependentă de evoluŃia pluralismului intereselor cetăŃenilor. ReŃeauade instituŃii se constituie dinspre interesul si voinŃa cetăŃenilor, dând expresie

Page 85: Politologie carte

reală drepturilor si libertăŃilor fundamentale, reusind prin jocul concurenŃeieconomice si al competiŃiilor politice să dea satisfacŃie multiplelor interese.Dacă am face o analiză comparativă a celor două tipuri de sistemepolitice fundamentale din zilele noastre (în jurul lor si, deci, între ele, există omare varietate, putând rezulta diverse tipologii cu mai mult de două clase), arputea rezulta, pe lângă asemănări, deosebirile esenŃiale între ele:Sistemele politice totalitare (dictaturi ideologice, raŃionale, numiteuneori stiinŃifice, tehnice) au ca trăsăsturi principale:- o ideologie unică (marxistă, islamică, naŃionalistă etc.), impersonală,coerentă care legitimează si ‘’prezidează’’ întreaga activitate a sistemuluipolitic, fiind propagată printr-un foarte bine organizat aparat de propagandă întoată societatea;- un grup restrâns (o ‘’nomenclatură’’, o ‘’echipă tehnică’’, o oligarhieetc.) exercită puterea în acord cu ideologia;- modelul de ordine socio - economică, de dreptate si echitate fiindconsiderate perfecte, fiind în interesul fiecărui grup sau persoane, toŃi cetăŃeniitrebuie să se încadreze în acest model;- exercitarea unui control generalizat asupra societăŃii si persoanelorpentru a preveni si sancŃiona orice opoziŃie;- pentru a atinge eficienŃa maximă în crearea ordinii dezirabile,oligarhia dirigent - statală, susŃinută de un partid unic, crează o reŃea deinstituŃii, o birocraŃie supuse unei discipline riguroase, rupte de intereseleconcrete ale oamenilor, dar o bună servitoare a intereselor impersonale alesistemului (interesului ‘’naŃional’’, interselor generale, intereselor dezvoltăriietc);- partidul unic (comunist, naŃional, al bunăstării, al dezvoltării etc.)deŃine status-ul de dirijor general care dispecerează, analizează sisoluŃionează toate intrările în sistemul politic, ia deciziile, modernizeazălegislaŃia, controlează modul de realizare a liniei politice;- toate importantele decizii si schimbări sunt analizate si supervizatede grupul dirigent (consiliul revoluŃiei, comitetul politic executiv, consiliulsuprem al dezvoltării etc.) partidist - statal.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII128MenŃinerea în istorie a unor astfel de regimuri politice estedependentă de performanŃele atinse corespunzător prevederilor programatice,adică de eficienŃă, dar si de gradul de seducŃie pe care o exercită doctrinaasupra societăŃii civile, implicit de calitatea propagandei, asociată cucoeficientul de teamă, de teroare internă indusă populaŃiei prin doze binecalculate.Sistemele politice democratice sunt compuse dintr-o reŃea deinstituŃii care exprimă si reprezintă interesele societăŃii civile; întregul sistemde drept reflectă si promovează aceste interese corespunzător filosofieidrepturilor si libertăŃilor fundamentale ale omului. Trăsăturile lor principale sunturmătoarele:- legitimitatea acestui sistem este bazată pe principiul conform căruiaminoritatea se supune majorităŃii, care se constituie prin mecanismeleelectorale;- membrii organelor de decizie, în principal ai organelor reprezentativeale puterii de stat, sunt alesi periodic prin vot universal, direct, secret si liberexprimat; între aceste organe parlamentul este instituŃia supremă care adoptăConstituŃia si întregul corp de legi;- măsurile de schimbare, de perfecŃionare a sistemului politic vin de lapartide care acŃionează libere, conform legilor, angajându-se în competiŃiepentru a cuceri, exercita si perfecŃiona puterea politică; partidele desemneazăcandidaŃii pentru organul legislativ si pentru organele locale ale puterii de stat;- în aceste sisteme funcŃionează o opoziŃie responsabilă, animată despirit critic din care emană amendamente, alternative programatice la deciziileluate de putere;- ordinea dezirabilă, dreptatea si echitatea socială sunt definite prinintermediul codurilor juridice si prin afirmarea principiului domniei legii sau alstatului de drept în cadrul căruia se aplică specializarea si conlucrareaputerilor legislativă, executivă si juridică, în sensul cresterii eficienŃei activităŃii

Page 86: Politologie carte

mecanismului statal în ansamblul lui;- întreaga reŃea de organe ale statului exercită un control social înnumele aplicării principiului domniei legii; măsurile corective, de aplicare apenalităŃilor se realizează în mod corespunzător prevederilor legale, criteriilorstatului de drept;- dialogul permanent dintre instituŃiile politice si societatea civilă,metoda negocierilor si compromisurilor, valorile morale ale transparenŃei,înŃelepciunii, medierilor si toleranŃei constituie un mediu propice pentru artapolitică, pentru creativitate si obŃinerea performanŃelor dorite, în asigurareaechilibrului social si politic, în satisfacerea intereselor particulare ale grupurilorumane, ale cetăŃenilor.În acest fel, desi au multiple neîmpliniri, fisuri si imperfecŃiuni,sistemele democratice din zilele noastre au reusit să ofere tot mai multesatisfacŃii unui număr tot mai mare de cetăŃeni, fapt care explică expansiuneaevidentă a democraŃiei în epoca noastră.PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN STIINłA POLITICĂ1292. Regimurile politiceConceptul de regim politic este corelativ celui de sistem politic. Dacăvom considera sistemul politic ca fiind un tip ideal, de structură universală,regimul politic apare ca fiind un mod concret de funcŃionare a structuriisistemului politic într-o societate concret - istorică, fiind evidenŃiate valoriledupă care se ghidează guvernanŃii, tipul de cultură politică pusă în aplicare,mecanismul de guvernare (metodele utilizate, caracteristicile relaŃiilor decomunicare între cei care conduc si cei care sunt condusi, modurile concretede realizare a politicii fiscale, monetare, a cheltuielilor publice, de protecŃiesocială, demografică, ecologică, internaŃională, etc.), rata instituŃionalizăriipolitico - juridice, nivelul de acceptare de către societatea civilă a deciziilorguvernaŃilor, modul de exprimare a opoziŃiei, gradul de libertate a cetăŃenilor siorganizaŃiilor, modul concret de revendicare a legitimităŃii de către cei care iaudeciziile si edictează legile, eficienŃa controlului social al instituŃiilor politice etc.Desigur, au existat controverse în legătură cu definirea regimuluipolitic. Unii au considerat regimul politic dintr-o perspectivă instituŃionalistăcircumscriindu-l modului de organizare a statului, de exercitare aguvernării de către instituŃiile statale. AlŃii au considerat că regimul politicar trebui privit în legătură cu organizarea întregului sistem politic în mediulsău concret-istoric din care-si absoarbe resursele si faŃă de care îsi exercităfuncŃiile.Cele două optici nu se exclud, mai degrabă sunt complementare,întrucât nucleul vieŃii politice îl constituie reŃeaua instituŃiilor statale. Ori, atunci,faŃeta cea mai evidentă a regimului politic este aceea reliefată decomportamentul organelor statului, de formele de tratament la care-si supuncetăŃenii, de modalităŃile concrete, zilnice în care-si exercită guvernarea sauprin care gestionează societatea. Din acest punct de vedere, putem fi deacord cu politologul francez G. Burdeau care considera că în zilele noastreregimul politic este un mecanism de autogestiune socială, în cadrul căruiainstituŃiile politice sunt piesele centrale, un mod de angajare a raporturilorpolitice, ca expresie a adecvării statului la scopurile puterii si la menŃinereaexercitării ei.În Ńara noastră, profesorul Ion Deleanu susŃine că regimul politicexteriorizează opŃiunile valorice ale colectivităŃii umane, concretizate înansamblul instituŃiilor, metodelor si mijloacelor care realizează voinŃa titularilorputerii. Adept al ideii conform căreia regimul politic reprezintă o parteconstitutivă a puterii - în ultimă instanŃă a statului - profesorul arădeandemonstrează că regimul politic dă expresia măsurii în care o societate seexprimă pe sine în viaŃa politică, îsi materializează din punct de vedere politicidealurile majore, valorile comunitare si istorice. Regimul politic rezultă dinpunerea în aplicare a unei doctrine, concepŃii despre conducerea siorganizarea societăŃii prin practica politică reglată de instituŃii, norme, reguliINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII130aparŃinătoare unui context social - istoric concret4. Acelasi autor, într-oimpozantă lucrare stiinŃifică, consideră că modul de organizare a puterilor si

Page 87: Politologie carte

raporturile dintre puteri constituie un element definitoriu al regimului politic,fără a fi însă cel hotărâtor, pentru că “regimul politic reprezintă ansamblulinstituŃiilor, metodelor si mijloacelor prin care se realizează puterea.”5 Având oastfel de conotaŃie, regimul politic reprezintă indicatorul sintetic cel maiexpresiv pentru identificarea formei concrete pe care o exteriorizează putereapolitică, adică fie varianta de societate democratică, fie varianta de societatetotalitară. În acelasi spirit, profesorul clujan Liviu ZăpîrŃan considera că ‘’princategoria de regim politic trebuie să se exprime adevărata funcŃionare a vieŃiipolitice în cadrele sociale si comunitare concret - istorice, măsura în care întreanumite idealuri si valori politice, pe de o parte, instituŃii, relaŃii politice sipractică politică, pe de altă parte, există raporturi bine determinate’’6.Din punct de vedere al praxiologiei politice, regimul politic este unconcept sintetic care reflectă ansamblul de serii ale acŃiunilor politiceiniŃiate si realizate de o clasă politică în raporturile cu o societate civilădată, evidenŃiind strategiile si tacticile puse în aplicare, mijloacele politiceutilizate, metodele de guvernare, tipul de dialog dintre clasa politică sisocietatea civilă, suita de legiferări si acte de instituŃionalizare a unor relaŃiisociale, nivelul de respectare a legalităŃii atât de către guvernanŃi cât si decătre cei guvernaŃi, volumul de constrângeri, de restricŃii si de penalizăriaplicate, amplitudinea respectului pentru drepturile omului. Astfel stândlucrurile, acelasi sistem politic poate să dea curs mai multor forme concretede funcŃionare, adică mai multor regimuri politice, diferite de la Ńară la Ńară, dela o etapă istorică la alta. Asa, de pildă, sistemul politic al democraŃiei - ca tipideal, se concretizează în Europa secolului XX printr-o mare diversitate de‘’democraŃii naŃionale’’asupra cărora îsi pun amprentele diferiŃi factori:tradiŃiile, mentalităŃile, nivelul de dezvoltare a spiritului civic, valorile dereferinŃă, bogăŃia economică, reglementările juridice, reŃeaua instituŃiilorstatale, conjuncturile etc.Cu siguranŃă, orice regim politic are fundamente socio-economice,istorice, axiologice care vor marca structura si dinamica sa. Acestea din urmăvor evidenŃia nu numai felul concret în care funcŃionează puterile, raporturiledintre acestea, drepturile, libertăŃile si obligaŃiile fundamentale ale omului sicetăŃeanului proclamate oficial, ci mai ales cauzele si mecanismele caregenerează schimbări, replieri pe scena politică, mutaŃii în dezvoltareasistemului politic, modul de selecŃie a personalului guvernant si dereprezentare, nivelul de satisfacŃie pe care îl au cetăŃenii la un moment dat depe urma prestaŃiilor oamenilor puterii, evoluŃia coeficientului de legitimitate asirului de decizii ale guvernanŃilor. Dintr-o astfel de perspectivă, încă înantichitate a fost sesizată diversitatea regimurilor politice. Aristotel, de pildă,luând drept criterii numărul celor care deŃin puterea si modul în care oexercită, a identificat trei tipuri de regimuri politice: tiranii, oligarhii si4 Ion Deleanu, ‘’DemocraŃia si dinamica puterii’’, Ed. Dacia, Cluj - Napoca, 1985, p. 134 - 162.5 Ion Deleanu, “InstituŃii si proceduri constituŃionale”, Ed. Servo-Sat, 2003, pp. 126-1276 Liviu ZăpîrŃan, ‘’Repere în stiinŃa politici’’ Ed. FundaŃiei ‘’Chemarea’’, Iasi, 1992, p. 184.PERSPECTIVA SISTEMICĂ - ACłIONALĂ ÎN STIINłA POLITICĂ131democraŃii. În zilele noastre s-a ajuns la o clasificare cu numerosi membri,după criterii formal-juridice. Astfel, teoreticienii dreptului constituŃional facdistincŃie între regimuri bazate pe confuzia puterilor (guvernământuldictatorial, de adunare, directorial), pe colaborarea puterilor (regimulparlamentar dualist, regimul parlamentar monist, regimul parlamentar bipartid,regimul parlamentar multipartid), regimul prezidenŃial, care presupunespecializarea strictă a puterilor (legislativă, executivă, judecătorească), deunde rezultă necesitatea colaborării lor funcŃionale, si regimurile mixterezultate din combinarea unor elemente aparŃinătoare primelor trei.Dar pentru că, în final, oricare regim politic exprimă conŃinutul sinatura raporturilor dintre guvernanŃi si guvernaŃi, tipul de comunicare dintresocietatea civilă si societatea politică, regimurile pot fi împărŃite îndemocratice si dictatoriale.Regimul politic democratic are la bază raporturi dintre guvernaŃi siguvernanŃi, dintre societatea civilă si clasa politică bazate pe un anumit nivelde consens, pe anumite forme de compromisuri, de toleranŃă, de medieri.Formele de reprezentare, instituŃiile create, deciziile luate, legile, normeleadoptate au un suport în voinŃa majorităŃii, au acceptul societăŃii civile.

Page 88: Politologie carte

Mecanismele de guvernare, procedurile de aplicare a legilor, tehnicile depromovare si investire a personalului guvernant sunt cunoscute, suntinstituŃionalizate după ce a fost obŃinut consimŃământul majorităŃii. Culturapolitică a cetăŃenilor este de tip raŃional - participativ si promovează principiultransparenŃei actelor de guvernare. În cazul în care acestea vor veni încontradicŃie cu interesele societăŃii civile, ale unor segmente ale acesteia,cetăŃenii afectaŃi au suficiente resurse, inclusiv legale, de a se organiza si de ainterveni pentru corectarea efectelor indezirabile. InstituŃiile societăŃii civilesunt organizate conform pluralismului intereselor, sunt capabile să exercitecontrolul social asupra organelor puterii, având libertatea de a-si organizainteresele si de a le duce la îndeplinire atâta vreme cât prin comportamentullor social nu încalcă legile. Regimul democratic, deci, are la bază acel tip decomunicare dintre guvernanŃi si guvernaŃi care permite sistemului politic sărecepteze toate problemele, nevoile, opŃiunile grupurilor, organizaŃiiloraparŃinătoare societăŃii civile, să le analizeze, prelucreze si să găsească soluŃiilegitime acestor probleme si trebuinŃe.De asemenea, deciziile, opŃiunile, ideile reformatoare, legile care vor fiadoptate, în virtutea relativei autonomii a sistemului politic în contextulraporturilor sale cu societatea, vor fi supuse în prealabil acelor proceduri caresă testeze si să întrunească aderenŃa majorităŃii electoratului sau a grupurilordin societatea civilă cărora li se adresează. Informarea corectă a opinieipublice de către instituŃiile politice este vitală pentru funcŃionarea democraŃiei.De fapt, în general, tipul de comunicare dintre societatea civilă si societateapolitică trebuie să se desfăsoare sub semnul adevărului si corectitudiniimorale dacă se doreste eficienŃă a activităŃii de guvernare si garanŃii pentrusatisfacerea intereselor grupurilor sociale.Dimpotrivă, dacă guvernanŃii care deŃin monopolul puterii nu iau înconsideraŃie interesele si voinŃa societăŃii civile, dacă organele de conducereINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII132sunt constituite fără consultarea cetăŃenilor , dacă deciziile si legile adoptate încadrul sistemului politic vin în contradicŃie cu voinŃa majorităŃii cetăŃenilor sivor fi impuse prin forŃă, cu siguranŃă regimul politic va fi dictatorial. În astfelde regimuri politice, deciziile si legile sunt resimŃite ca fiind străine voinŃeisocietăŃii civile, împovărătoare, drepturile si libertăŃile cetăŃenesti vor firestricŃionate sau, în mare parte, anulate, creându-se o prăpastie întredeŃinătorii puterii si voinŃa populară, între guvernanŃi si guvernaŃi. Modul decomunicare între clasa politică si societatea civilă este alterat prin diverseprocedee de dezinformare, tehnici de construcŃie a ‘’imaginii’’ corpului politic,manipulare, păstrarea secretului, de descurajare si oprimare a diverselorforme de exprimare venite din partea unor segmente ale societăŃii civile etc.Regimuri politice democratice si dictatoriale în formă pură nu auexistat si nici nu există. Paleta regimurilor politice reale este foartediversificată, înregistrând diverse moduri concrete de fiinŃare, cuprinse întrecei doi poli: democraŃia si dictatura.

VIII. PRINCIPALII AGENłI AI SISTEMELOR DE ACłIUNIPOLITICE CONTEMPORANEA. PARTIDELE POLITICEÎn epoca noastră forŃele politice, în special partidele politice, audevenit factori activi de gestionare, organizare, conducere, reglare si integrarea dinamicii social - politice si, în acelasi timp, au devenit factori de accentuarea dezechilibrelor, conflictelor, de divizare a voinŃei naŃionale, a societăŃii civile,de organizare poliarhică a vieŃii economico - sociale si spirituale. Partidele audobândit rolul de forŃe politice principale în dinamica sistemelor de acŃiunipolitice contemporane. RaŃiunea lor de a fi este organizarea societăŃii civile îndirecŃia realizării voinŃei lor, imprimând o anumită ordine în viaŃa social -politică pe care mulŃimile nu ar putea-o crea în mod spontan. În acest fel,partidele politice au asimilat rolul de motor al devenirii sistemeloracŃiunilor politice, exercitând o puternică influenŃă asupra sensurilordezvoltării economice, social - culturale si spirituale.În secolul XX, numerosi autori au evidenŃiat faptul că partidele politice auapărut si acŃionat în strânsă legătură cu votul universal si cu democraŃia

Page 89: Politologie carte

reprezentativă, fiind considerate fiicele legitime ale acestora si ale modernizăriipolitico - juridice a societăŃii. Din acest punct de vedere, partidele politice constituiemodul instituŃionalizat de comunicare dintre societatea civilă si guvernământ, dintreopinia publică si personalul investit cu funcŃii de decizie si guvernare si careexercită funcŃii multiple de care va depinde profunzimea, viabilitatea si eficienŃademocraŃiei. Partidele sunt cele care exercită un control aupra corpului electoral,asupra societăŃii civile din care vor să-si atragă aderenŃi, simpatizanŃi si alegători,sunt cele care realizează o percepŃie si o evaluare a curentelor de opinie pentru asiadapta programele politice, exercită un control asupra puterii pe care o judecădupă criteriul ideologiei proprii si a programului politic, selectează candidaŃi pentrualegeri si oferă un spaŃiu cultural competiŃiei în cadrul căreia se formează si seafirmă liderii politici, sunt organizaŃii cu caracter de iniŃiativă vizând schimbarea(reformarea, revoluŃionarea, conservarea) socială în ansamblul ei sau în unelesubsisteme componente, sunt organizaŃii care animă jocul politic, scot noi si noicercuri sociale din apatie, din neutralitatea politică.1. NoŃiunea de partid politicNoŃiunii de partid politic i-au fost atribuite sensuri si semnificaŃii diferitede la o etapă la alta a epocilor modernă si contemporană, chiar în aceeasietapă si în aceeasi Ńară, în funcŃie de poziŃiile de clasă, partinice, ideologice sinaŃionale ale autorilor.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII134În epoca modernă si în cea contemporană - epoci în care istoriapartidelor politice a cunoscut profunde schimbări calitative determinate deliberalizarea societăŃii, noŃiunii de partid politic i-au fost date definiŃii nominale,genetice, structurale, instituŃionaliste, descriptive, ostensive, behavioriste etc.O parte a ideologilor au accentuat asupra rolului moral, integrator al partidelor,ocolind sau negând rolul, caracterul lor parŃial si particular. În acelasi timp, alŃiideologi au accentuat asupra caracterului partinic al însăsi definiŃiilorpartidelor.În cadrul concepŃiilor din perioada liberală a capitalismului accentul eraplasat pe corelaŃia partid - doctrină. Astfel, de pildă, Benjamin Constantconsidera în anul 1816 că partidul este o reuniune de oameni ce profeseazăaceeasi doctrină politică. David Hume susŃinea că partidele sunt axate peprograme servind coalizării intereselor. Mai târziu după apariŃia si extindereapartidelor de masă - cu sute de mii si chiar milioane de membri, au fostevidenŃiate noi note definitorii ale conceptului de partid. Astfel, Max Weberconcepea partidul politic ca fiind organizaŃia unui număr restrâns de oameniinteresaŃi în viaŃa politică, dornici de a participa la putere, care recrutează prinliber angajament partizani si vor prezenta candidaŃi în alegeri. Structurapartidului este alcătuită din militanŃi, funcŃionari si antreprenori politici. Primiiasteaptă triumful în alegeri al "sefului" lor în scopul obŃinerii sau consolidării, maitârziu, a unor avantaje personale. În vârful piramidei partidului se situează seful- adică "dictatorul plebiscitat", care va încerca să antreneze după sine mase totmai largi de cetăŃeni1. Astfel, puterea va ajunge în mâinile unor profesionisti înpolitică - persoane apte să raŃionalizeze eforturile de guvernare.Un alt autor, filosof si teoretician al dreptului, definea partidele ca fiindformaŃiuni care grupează oameni de aceeasi opinie pentru a-si asigura oinfluenŃă veritabilă asupra gestiunii afacerilor publice2.M. Duverger scria în anul 1964 că una dintre categoriile de organizaŃiipolitice care au "ca obiectiv cucerirea puterii sau participarea la exerciŃul său"3

o constituie partidele politice. Ca instituŃii, partidele politice sunt grupăriputernic structurate, articulate, ierarhizate si adaptate luptei pentru putere,care exprimă obiectivele si interesele forŃelor sociale diverse (clase,colectivităŃi locale, grupuri etnice, comunităŃi de interese particulare). Darpartidele contemporane se definesc mai puŃin prin ideologia si progamul lorsau prin suportul lor social decât prin natura organizării, pentru că un partidconstituie o comunitate cu o structură specială, cu o anatomie particulară.G. Burdeau conferea următoarea accepŃiune noŃiunii de partid:"...constituie un partid orice grup de indivizi care, profesând aceleasi vederipolitice, se străduieste a le face să prevaleze, totodată să ralieze la ele un câtmai mare număr de cetăŃeni si care caută să cucerească puterea sau săinfluenŃeze deciziile sale"4.

Page 90: Politologie carte

1 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, p.149.2 H. Kelsen , " La Democratie ", 1932, p.12.3 M. Duverger, "Introduction a la politique", Paris, 1964, p.183.4 G. Burdeau, "Traite de science politique", tome 3, Paris, 1968, p.268.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE135Autorii americani C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q. Christolconsiderau că partidele politice sunt cele care perpetuează siinstituŃionalizează lupta politică pentru putere, având rolul de mijlocitoare întrecetăŃeni si guvern. Partidele politice sunt purtătoarele procedurilor pentruselectarea si calificarea personalului guvernant, apoi de investire a acestuiacu autoritatea de a face, a executa, a supraveghea si interpreta politica5.În ultimele decenii, graŃie în special cercetărilor funcŃionaliste, o parte apolitologilor au manifestat mai puŃin interes pentru ce anume sunt partidele, pentrustructura lor organizatorică si instituŃională, situând pe primul plan cercetareafuncŃiilor partidelor, strategiilor, consecinŃelor si eficacităŃii acŃiunii lor. Partidele suntconsiderate variabile dependente de mediul socio-economic si cultural în careacŃionează. Ca urmare, accentul fiind plasat pe corelaŃia partid – dezvoltare, si înaceste condiŃii mecanismele determinative ale activităŃii partidelor pot fi eludatesau analizate restrictiv în favoarea factorilor culturali, psihologici (scopuri, valori,norme, dominante spirituale).Etimologia termenului de partid derivă din latinescul pars, partis (cusemnificaŃia de parte dintr-un intreg). Această semnificaŃie vagă a fostasimilată în majoritatea limbilor. Se impune însă nevoia unei desprinderi aelementelor diferenŃiale, specifice ale partidelor în raport cu alte părŃi sauunităŃi ale sistemelor politice, sociale, ceea ce va predispune la elaborareaunei definiŃii logice formale. Un atare demers logic formal este riscant si cuoperaŃionalitate destul de mică, întrucât partidele politice sunt diferite de la unsistem social la altul, de la o Ńară la alta sau de la o etapă la alta a istorieiaceleiasi Ńări, fapt care poate determina, în mod justificat, cercetătorul săaprecieze că elementele comune ale partidelor epocii noastre (reliefate într-odefiniŃie logic - formală) sunt mai puŃin importante pentru practică decât celediferenŃiale, specifice fiecărui partid.În spiritul prezentului demers teoretic, partidul politic este o asociaŃiede cetăŃeni care alcătuieste o organizaŃie cu caracter durabil, formată prinadeziunea liberă a membrilor pe baza intereselor si ideilor comune, careurmăreste schimbarea (reformistă sau revoluŃionară) ori conservarea ordiniisocio-economice existente prin influenŃarea, cucerirea sau exercitarea puteriide stat (a dreptului de iniŃiativă legislativă, de elaborare si aplicare a legilor sideciziilor politice) conform voinŃei suportului social pe care îl reprezintă,creând si mobilizând în acest scop numeroase organizaŃii locale, lărgindu-sinumărul de simpatizanŃi, alegători si aderenŃi.În legătură cu această definiŃie ar trebui evidenŃiate următoareleaspecte:1) Orice partid politic posedă o organizaŃie, asigurându-si astfel ocontinuitate si o eficacitate în realizarea programului. Prin aceasta partidul sedeosebeste de grupurile informale si perisabile, de clici, camarile etc. CaorganizaŃie, partidul dobândeste o structură formală, depersonalizată,caracteristică instituŃiilor autentice.5 C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q. Christol, "Introduction to Political Science", New - York, p. 486.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII1362) Fiind organizaŃii cetăŃenesti, partidele funcŃionează în orbitastatului, apărând si dispărând odată cu statul si dreptul. OrganizaŃiilenoncetăŃenesti nu sunt partide. În accepŃiunea modernă si contemporanăpartidele sunt părŃi ale corpului electoral, cu excepŃia partidelor scoase înilegalitate. OrganizaŃia partidului posedă o structură ierarhică, cu ramificaŃii peplan local (filiale, organizaŃii locale), existând canale de comunicare întreorganele interne dispuse ierarhic sau pe linie orizontală. De calitateacircuitelor de comunicare existente înăuntrul partidului, dar si între acesta sisistemul politic - statal, societatea în ansamblul ei, va depinde democraŃiainternă de partid si eficienŃa practicii sale politice.3) Partidele se formează prin adeziunea liberă a membrilor laorganizaŃie spre deosebire de diferitele forme de comunitate, clase, categorii

Page 91: Politologie carte

sociale, caste sau ordine. Libertatea de a adera la un partid este o normăintegrată în statutele partidelor si în drepturile constituŃionale ale statelordemocratice, constituind unul dintre drepturile politice aduse în istorie de cătreburghezie. Pe când libertatea de a adera sau a abandona, de exemplu, clasacare stăpâneste bogăŃia, nu se poate concretiza în practica reală, fiind unprivilegiu mostenit, acumulat pe parcursul, de regulă, a mai multor generaŃii.Aceasta nu înseamnă că aderarea la un partid politic, simpatizarea saualegerea lui nu ar fi determinată de pluralitatea intereselor dominante dincadrul societăŃii civile, implicit de structura de clasă.4) Adeziunea la un partid, alegerea sau simpatizarea unuia dintrepartide este cauzată de interesele comune, de împărtăsirea acelorasi valori,mentalităŃi, stări de spirit, culturi. Formarea unei culturi politice, aderarea la unsistem de valori politice este condiŃia sine qua non a adeziunii libere acetăŃeanului la un partid politic. Diviziunea societăŃii civile în diferite grupuri deinterese a cauzat formarea mai multor partide, asociate într-o structură diferităde la Ńară la Ńară, chiar si în acelasi stat - de la o etapă la alta.5) Orice partid politic ia atitudine faŃă de ordinea social - economică,spirituală si culturală existentă, faŃă de sistemul de ansamblu al acŃiunilorpolitice. Această atitudine se manifestă prin adoptarea uneia dintre direcŃiilestrategice fundamentale, fie a conservării, fie a reformării lente, fie arevoluŃionării sistemului (uneori se manifestă combinarea de oportunitate aacestora). Determinantă, în formularea atitudinilor politice, este voinŃasuportului social.6) Pornind de la atitudinea faŃă de sistemul social, partidul adoptă sauîsi realizează (elaborează) o ideologie, un ideal social - politic. Pe bazaatitudinii faŃă de sistem si a ideologiei va alcătui un statut si un program politic,în funcŃie de care va acŃiona consecvent pentru a-si extinde suportul social,numărul aderenŃilor si al simpatizanŃilor, cu o mai mare acuitate în timpulcampaniilor electorale.7) Realizarea programului, a idealului partidului presupune luptapentru influenŃarea, cucerirea si controlul vieŃii de stat, adică a dreptuluide iniŃiativă legislativă, de elaborare si adoptare a deciziilor, de aplicare alegilor, de modelare a ordinii social - economice si culturale conform voinŃeisuportului social pe care îl reprezintă agentul. Din acest punct de vedere,PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE137oricare partid îsi exprimă public voinŃa de a cuceri si exercita puterea,valorificând toate instrumentele si resursele politice pe care acesta estestăpân.În perioada liberală a capitalismului exista o disjuncŃie între viaŃapartidelor si viaŃa statului. Partidele erau considerate organizaŃii extralegale,extraconstituŃionale. Poporul ar trebui să-si exercite suveranitatea în moddirect prin stat si nu prin intermediul partidelor. Deci, între principiulsuveranităŃii poporului si activitatea partidelor si cetăŃenilor se considera că arexista o contradicŃie. Invocarea unor acte sau merite ale vreunui partid de latribuna parlamentară era considerată o devianŃă de la etica politică. Deci,conform acestei interpretări, deasupra partidelor si cetăŃenilor plutea statul,parlamentarii care "serveau" interesele întregii naŃiuni în mod "nepartinic" -"abandonându-si" statutul de oameni ai unui partid si prestând o activitate înscopul realizării "interesului general" si a "binelui comun".În schimb, în numeroase societăŃi contemporane s-a afirmat tendinŃade transformare a statelor în instrumente ale partidelor sau ale coaliŃiilor departide. De aceea, principalul scop al oricărui partid politic a devenit cucerireadreptului de a folosi statul si sistemul juridic în direcŃia afirmării suportuluisocial reprezentat. Aceasta este o consecinŃă a cresterii gradului departicipare a maselor la viaŃa politică.8) Pentru a-si realiza programul, partidele se organizează, sestructurează sub forma unor "personalităŃi colective", cu voinŃă proprieunitară, prezentând o unitate în ideologie si acŃiune, cu o structurăorganizatorică bine articulată, având numeroase organizaŃii locale, un‘’aparat’’, un sef si o îmbinare variabilă a centralismului cu democraŃia internă.De asemenea, partidele politice contemporane posedă sau tind să-si creezeun statut, o organizaŃie de tineret si un cuantum concret de mijloace politice pe

Page 92: Politologie carte

care le integrează în acŃiune în vederea realizării programului.9) O condiŃie a activităŃii si vieŃii partidelor politice este existenŃa uneipărŃi nepolitizate în structura corpului electoral. Prin intermediulpropagandei, al mijlocelor de informare, al celorlalte mijloace, instrumentepolitice, al educaŃiei politice - civice, partidul urmăreste să scoată din sferaneutralităŃii simpatizanŃi si alegători ai candidaŃilor săi pentru locurile dinparlament, pentru programul si platforma sa politică.Definite în acest fel, partidele politice sunt o realitate contemporană.Chiar dacă este generală, definiŃia dată prezintă o valoare operaŃională sieuristică, în sensul că poate juca rolul de instrument al analizei concrete simultilaterale a partidelor dintr-o societate dată. Dar, o analiză concret - istoricăsi multilaterală a unui partid politic presupune nu numai surprindereaanalogiilor formale ale acestuia sau ale unui tip de partide în raport cucelelalte. Aceasta va implica depăsirea abordării formale, instituŃionaliste aproblematicii partidelor si canalizarea eforturilor în direcŃia descifrăriiaspectelor de conŃinut al organizării si funcŃionării lor în tipurile de societăŃicontemporane, în lumina determinismului social. Un atare demers stiinŃificimplică folosirea metodei comparative.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII1382. Originea partidelor politiceÎn ultimul secol au fost date diferite explicaŃii originii partidelor politice.Unele au accentuat asupra rolului factorilor psihologici în determinareagenezei partidelor, altele fie asupra celor biologici, culturali, instituŃionali saureligiosi, fie asupra unei sume de factori consideraŃi egali ca valoare si rol, fieasupra mediului social. Pe ansamblu, a fost supraestimat rolul factorilorspirituali, subiectivi în geneza partidelor."Political scientists"-ii au căutat cauzele apariŃiei partidelor încaracteristicile personalităŃii umane (natura umană, susŃineau ei, secaracterizează prin tendinŃa către combativitate si, deci, instinctulcompetitivităŃii motivează crearea partidelor), fie în mediul social. În aceastălumină, numerosi autori consideră că iniŃiativele, inspiraŃia personalităŃilorpolitice ar fi factorul prim, determinant al genezei partidelor.O astfel de orientare psihologizantă, idealizantă îsi are începuturileîn concepŃia weberiană, care a supraestimat rolul personalităŃii politice, alantreprenorului politic de genul boss-ului american si al emotivităŃii maselor îngeneza partidelor politice moderne. Mediul social al celor care posedau averesi educaŃie, susŃinea Max Weber, animat si dirijat de câŃiva intelectuali dornicide a participa la lupta pentru putere, a început să se divizeze în fracŃiuni cuscopul de a prezenta candidaŃi în alegeri. Constituirea acestor fracŃiuni a fostinfluenŃată de interesul de clasă, de raŃiuni pur ideologice sau de tradiŃiafamilială, dând nastere partidelor politice. Aceste prime organizaŃii aveau oslabă continuitate, coeziunea lor renăstea din interesele parlamentarilor de arealiza compromisuri electorale.O cauză esenŃială a constituirii structurii si organizării moderne apartidelor, susŃine Weber, a constituit-o reformarea sistemului electoral si,în special, extinderea dreptului de vot. "Aceste noi formaŃiuni sunt copiiidemocraŃiei, ai votului universal, ai necesităŃii de a recruta si de a organizamasele..."6 Odată cu întărirea centralizării si a disciplinei la toate esaloanelepartidului, în scopul menŃinerii continuităŃii, s-a birocratizat aparatul, crescândnumărul de funcŃionari remuneraŃi. A rezultat centralizarea puterii în mâinileunui grup de oameni sau ale unei persoane situate în vârful piramidei.Parlamentarii au devenit simple instrumente ale sefului partidului.Alte cauze care au dus la constituirea acestor organizaŃii au fostemotivitatea maselor, credinŃa lor în caracterul moral al politicii "sefului",exploatarea psihologiei maselor de către antreprenorii politici situaŃi în frunteapartidului. Deci, în explicaŃiile lui Max Weber se conjugă factorii psihologici,accentuarea rolului marii personalităŃi, cu factorii instituŃionali. De aceea,concepŃia weberiană prezintă un caracter restrictiv, subestimând acŃiuneacauzelor sociologice profunde.6 M. Weber, "Le savant et le politique", Paris, 1959, p.141.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE139

Page 93: Politologie carte

Punctul de vedere weberian a fost însusit de către cei mai mulŃipolitologi contemporani. Astfel, M. Duverger - în acelasi spirit, găseste cauzaprincipală a formării partidelor moderne în dezvoltarea constituŃională(extinderea sufragiului - cuprinzând întreaga populaŃie matură) si în limitareaautorităŃii monarhiei absolute. La origine, partidele au fost formate dincomitete locale, constituite în cadrul fiecărei circumscripŃii electorale, care augrupat personalităŃi influente. Prin federalizarea acestor comitete, subconducerea deputatului din parlament, au fost create cele mai multe partide si,în special, partidele de masă. Pe lângă acestea există partide de origineextraparlamentară, care s-au format în diverse moduri: fie prin transformareaunei instituŃii non-politice în partid (astfel printr-o decizie sindicală a apărut înanul 1899 Partidul Laburist Britanic); fie având ca izvor cooperative sauorganizaŃii profesionale ale Ńărănimii (partidele Ńărănesti din Canada, S.U.A.,ElveŃia etc.); fie că au fost create de o societate de gândire sau sub influenŃamiscărilor studenŃesti (de exemplu, Partidul Radical din FranŃa, diferite partideliberale din Europa, numeroase partide din America Latină etc.); fie subinfluenŃa bisericii sau a diferitelor societăŃi religioase (partide catolice, crestine,calviniste din Germania, FranŃa, Olanda, Belgia,Italia etc. sau de orientarefundamentalistă islamică); fie că s-au născut din asociaŃii de vechi combatanŃi,din grupuri clandestine si secrete (partidele fasciste italian si german, unelepartide comuniste etc.); fie că s-au constituit din fuzionarea sau din sciziuneaunor partide.În accepŃiunea dată mai sus noŃiunii de partide politice, acestea s-auconstituit în preajma revoluŃiilor burgheze, odată cu extinderea libereiiniŃiative, a concurenŃei si a afirmării drepturilor omului, pe fondul primeirevoluŃii industriale.Primele partide politice au apărut din nevoia orientării politice, aconducerii burgheziei si aliaŃilor ei (în special - a maselor urbane) în lupteleîmpotriva absolutismului feudal, a sistemului instituŃional feudal. Partideleîntreprinzătorilor capitalisti, încă de la începutul existenŃei lor istorice, s-auproclamat drept forŃe politice ale maselor populare, reprezentante ale voinŃeiîntregii naŃiuni, promotoare ale aplicării primelor constituŃii si, în general, aledrepturilor politice, ale libertăŃilor fundamentale ale omului.În scopul de a contracara practica partidelor create de noiiîntreprinzători capitalisti, nobilimea în descompunere a închegat partide deorientare conservatoare.Procesul istoric al genezei primelor partide politice moderne poate ficoncretizat prin felul cum au apărut partidele în România. Astfel, primelepartide au apărut în secolul trecut ca urmare a diferenŃierii clasei stăpânitoare- boierimea care s-a divizat în două fracŃiuni opuse: agrarienii (marii posesoride mosii) si mica boierime orientată spre acumularea de capital industrial.Agrarienii, pentru a participa în mod organizat si eficient la viaŃa politică, aualcătuit un partid propriu, conservator. Mica boierime, pentru a-si realizainteresele si voinŃa în raport cu statul, cu clasele si categoriile sociale, cucolectivităŃile umane de după revoluŃia de la 1848 si-a alcătuit un partid deorientare liberală. O consecinŃă si-un factor stimulator ale evoluŃiei partidelorINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII140le-au constituit apariŃia primei constituŃii si a regimului parlamentar. Atâtgeneza primelor partide, cât si reformele instituŃional - juridicecorespunzătoare au fost rezultatul determinării social - economice, cultural -spirituale, a conjuncturilor favorabile din a doua jumătate a secolului trecut.Cum reprezentau cele două partide interesele suporturilor lor din sferasocietăŃii civile? Un răspuns la această întrebare l-a dat omul politic, care afost Titu Maiorescu. Deosebirile dintre partide au rezultat din soluŃionareapractică a întrebării "prin ce mijloace generale să se facă legile si prin cine săse aplice asa încât să apropie statul din ce în ce mai mult de acel ideal comunal progresului?"7. Liberalismul, considera T. Maiorescu, înseamnă participareaîn număr cât mai mare a mulŃimii la elaborarea legilor, la administraŃia sijustiŃia statului. Dimpotrivă, conservatorismul înseamnă restrângerea acesteiparticipări numai la cei chemaŃi - "conservatorii luminaŃi". Conservatorismultrebuie să fie restrictiv deoarece ConstituŃia României este făcută de sus înjos si poporul este nepregătit pentru îndeplinirea misiunilor statului, pentru că

Page 94: Politologie carte

acolo unde este mulŃime este si incapacitate - credea Maiorescu în condiŃiilede atunci.Un astfel de sens aveau opticile claselor guvernante din Româniadespre rolul partidelor politice care activau într-un regim electoral cenzitar. Înacea epocă partidul progresist era cel care milita pentru sufragiu universal,pentru drepturi politice mai largi, pentru democratizarea vieŃii politice pe fondulascensiunii liberei concurenŃe. Primele partide erau constituite din notabilităŃisi nu erau prea îndepărtate prin structură si organizare de partidele oraselormedievale sau ale nobilimii. FabricanŃii, comercianŃii, bancherii, avocaŃii,preoŃii, medicii, Ńăranii înstăriŃi etc. se organizau în cluburi politice locale cuactivitate intermitentă. Coeziunea mai multor cluburi era asigurată graŃieiniŃiativelor si acŃiunilor câtorva parlamentari impulsionaŃi de constiinŃaintereselor si voinŃei de clasă. OrganizaŃii cu caracter de continuitate erau doarparlamentul si presa. ViaŃa politică renăstea si se concentra în timpulalegerilor. Treptat a crescut numărul de organizaŃii locale, s-a întăritcentralizarea în jurul unui program elaborat de către intelectualii, ideologii dinfruntea partidului si de către parlamentari. Organizarea partidelor a început săse fortifice, au fost puse în aplicare principii organizatorice, în special cele alecentralizării, legăturii partidului cu suportul social, disciplinei interne. Au fostintroduse cotizaŃiile, reuniunile publice, întâlnirile frecvente cu deputaŃii, acrescut intensitatea propagandei. În acest fel, partidele au devenit organizaŃiicu activitate continuă, dar cu structuri fragile, cu o coeziune relativ slabă si cuun aparat plătit, puŃin numeros.În epoca postrevoluŃionară, pe măsura dezvoltării vieŃii spirituale, aculturii în general, a culturii politice în special, întreprinzătorii care au reusit înafaceri si-au consolidat poziŃia de clasă dominantă în societate. Drumulacesteia s-a dovedit a fi altul decât cel promis mulŃimilor si cel înfăŃisat înprogramele si platformele politice. Idealurile de dreptate, egalitate, libertate,democraŃie, progres - vânturate în timpul revoluŃiei, au fost abandonate parŃial7 T. Maiorescu, "Precedente constituŃionale si partide politice", Bucuresti, 1886, p.29.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE141în planul practicii. Drepturile politice, subiective au căpătat o expresie formalăîn primele constituŃii, dar care, însă, nu s-au realizat în practică conformpromisiunilor si declaraŃiilor. Decalările între promisiuni (mai ales cele făcuteîn perioada campaniilor electorale) si practica ulterioară sunt larg răspândite înfuncŃionarea sistemelor politice contemporane.Ca expresie a intereselor mulŃimilor, devenite mai culte, posesoareale unei culturi politice funcŃionale, au apărut partidele politice de masă.Prin structura si funcŃionarea lor, partidele muncitoresti - ca partide de masă,s-au dovedit a fi mai bine organizate (organizarea fiind instrumentul lor politicprincipal) si de o mare eficacitate în întreprinderile lor politice. În cadrulpartidelor de masă, treptat, de-a lungul deceniilor, s-a adâncit democraŃiainternă, s-a întărit coeziunea rândurilor, unitatea de acŃiune, de voinŃă si deideologie, s-a afirmat principiul disciplinei constiente si cel al criticii siautocriticii, au crescut numărul de aderenŃi, devenind cu adevărat partideistorice, au fost elaborate strategii clare, statute întemeiate din punct devedere sociologic, s-a format un aparat plătit mai numeros (compus dinposesori abili ai tehnicilor de încadrare a membrilor, de construcŃie, deorganizare si conducere a partidului), au fost procurate si create numeroasemijloace politice proprii, fiecare partid urmărind să-si formeze personalităŃi,conducători vigurosi, capabili si devotaŃi, ideologi străluciŃi.De la începutul existenŃei lor, partidele de masă au urmărit să educesuportul social, să modeleze constiinŃa politică, conduita politică a acestuia.RaŃiunea de a fi a partidului de masă a constat în întreŃinerea unei legăturiorganice cu baza sa socială în scopul întăririi si dezvoltării unităŃii de voinŃă,acŃiune si luptă.Eficacitatea iniŃiativelor si programelor politice ale partidelor de masă,începând cu a doua jumătate a secolului trecut, a avut o influenŃă puternicăasupra evoluŃiei partidelor de cadre ale claselor avute, precum si asupraprocesului formării de noi partide ale acestora sau ale păturilor sociale demijloc. Partidele de notabilităŃi, de cadre au căutat să acumuleze noi mijloaceorganizatorice, ideologice, să-si făurească variate instrumente politice prin

Page 95: Politologie carte

care să contracareze ascensiunea rapidă a maselor pe scena istoriei politice.De asemenea, burghezia si-a creat noi partide întemeiate pe o bază socialălargă, pe diverse segmente ale societăŃii civile, fiind atrasi tot mai mulŃimembri ai clasei de mijloc si chiar ai claselor sărace, marginalizate. Eliteleguvernante au adoptat tactica de acordare a unor titulaturi demagogice,atrăgătoare partidelor proprii si aceea a divizării maselor în mai multe grupăripolarizate în jurul a tot atâtor partide.În concluzie, rezultă că în procesul de determinare a formăriipartidelor politice au cooperat mai mulŃi factori cauzali: intensificarealuptelor politice si sociale, expansiunea constiinŃei si a culturii politice,contradicŃiile intrinseci ale vieŃii politice, formarea unor voinŃe si culturicoerente, active ale colectivităŃilor si claselor sociale, apariŃia primelorparlamente, constituŃii, sisteme electorale si, în general, adâncireademocraŃiei.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII1423. Diversitatea partidelor si clasificarea lorMarea diversitate a partidelor din epocile modernă si contemporanăîsi absoarbe determinarea din particularităŃile mediului socio-economic,cultural - spiritual, naŃional în care ele acŃionează, din tradiŃiile si mentalităŃileexistente, din caracterul concret al etapei istorice si al nivelului de dezvoltare amacrosistemului social - economic.Varietatea partidelor se manifestă prin caracterul concret alstrategiilor, prin specificitatea programelor si tacticilor diferite de la un partid laaltul, prin structura organizatorică, concentrarea de resurse politice,eficacitatea întreprinderilor lor politice si rolurilor lor în cadrul regimurilor sisistemelor politice, relaŃiile cu partide din alte Ńări, atitudinea faŃă de ideologii(acceptare, creare, repulsie), modelul social ce si-l propun spre realizare,calitatea membrilor de partid, nivelul si unitatea de cultură, de voinŃă politică,mărimea, baza socială etc. Însusirile concrete prin care se manifestădiversitatea partidelor sunt inegale ca valoare. Ele pot fi luate drept criteriipentru clasificarea, alcătuirea unor tipologii ale partidelor (fie individual, fie prinalăturarea câtorva).În cadrul teoriilor politice sunt prezentate numeroase si variate tipologiielaborate în virtutea a tot atâtor criterii. În continuare, vor fi prezentate câtevadin tipologiile mai reprezentative:1. Tipologia lui Tocqueville. Doctrinarul liberal, care a fost Alexis DeTocqueville, a alcătuit o diviziune dihotomică a partidelor si anume: partidemari si partide mici.Partidele mari sunt cele "care se atasează principiilor mai mult decâtconsecinŃelor lor, generalităŃii si nu cazurilor particulare, ideilor si nuoamenilor. Aceste partide au, în general, trăsături nobile, pasiuni generoase....Interesul particular, care joacă totdeauna cel mai mare rol în pasiunile politice,se ascunde aici cu abilitate sub vălul interesului public"8.Partidele mici - dimpotrivă, sunt în general fără credinŃă politică.Caracterul lor este imprimat de un egoism pe care îl manifestă în fiecare act.Limbajul lor este violent, dar mersul le este timid si nesigur. Mijloacele folositesunt mizerabile, ca si scopurile pe care si le propun. Dacă marile partiderăvăsesc societatea, cele mici reusesc doar s-o agite.Această tipologie are drept criteriu factorii spirituali - ideologici;conŃinutul ei este descriptiv. A fost însusită, preluată si tradusă într-un altlimbaj de către numerosi doctrinari ai secolului nostru tocmai datorităputernicei încărcături ideologice intrinseci.2. Tipologia lui Marx. Filosoful german Karl Marx a adoptat un punctde vedere sociologic în clasificarea partidelor: relaŃia partid - clasă. Suportulsocial al genezei, organizării, funcŃionării si dezvoltării partidelor politice îl8 A. De Tocqueville, "De la democratie en Amerique", tome deuxième, Paris, 1888, p. 6.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE143constituie clasa socială. Locul, rolul si orientarea ideologică a partidelor vordepinde de poziŃia claselor sociale în sistemul economic si întreagaformaŃiune socială, de istoria lor, de caracteristicile culturii si ale constiinŃei lor,de cantitatea si calitatea mijloacelor politice pe care le posedă fiecare.

Page 96: Politologie carte

Totodată, clasele sociale alcătuiesc suportul coalizării partidelor. De aceea,criteriul clasial al tipologizării partidelor politice, după Marx, este mai profund.El este un criteriu determinist, sociologic, genetic, funcŃional.Deci, tipul de partid este determinat de evoluŃia istorică a claseisociale pe care o reprezintă. Înainte de a fi partid de masă, de notabilităŃi, deopinie sau ideologic, dintr-o Ńară mai dezvoltată sau mai puŃin dezvoltată,partidul este un instrument de exercitare a voinŃei uneia dintre clasele sociale.Determinismul clasial este compatibil cu diversitatea partidelor dereprezentare a intereselor primare ale aceleiasi clase. Există în mod obiectiv orelativă autonomie a partidelor în raport cu baza lor socială, care nu trebuiesubestimată în practică si nici de stiinŃa politică. În virtutea acestei autonomii,aderenŃa la un partid este condiŃionată, justificată de mobiluri ce au casubstrat religia, naŃionalitatea, sexul, vârsta, ocupaŃia, educaŃia, tradiŃiile etc.Însă, factorul esenŃial, determinant al aderenŃei la un partid îl constituieinteresele de clasă. Determinismul clasial are un caracter statistic, împletindusecu acŃiunea factorilor culturali, etnici, religiosi etc. (si acestia, în ultimăinstanŃă, sunt determinaŃi clasial).Lupta politică, ideologică a claselor sociale este compatibilă cu"încadrarea victimelor ei". Taberele politice aflate în luptă urmăresc realizareaunui număr cât mai mare de "victime" în rândurile adversarului. Ele folosesc înacest scop toate instrumentele politice de care dispun. Partidele burgheze,pentru a-si atrage aderenŃi din rândurile categoriilor sociale intermediare sichiar ale claselor exploatate, neatinse de politică, vor folosi o mare diversitatede mijloace: propaganda, banii, somajul, manipularea, propagarea culturii lorpolitice, sistemul dreptului etc. Astfel, ele vor să-si consolideze poziŃiile însistemul electoral, să impună o disciplină de vot favorabilă.La rândul lor, partidele clasei muncitoare vor folosi toate fisurile sicontradicŃiile din cadrul vieŃii politice burgheze; utilizând instrumentele politiceproprii, ele vor reusi să atragă de partea lor tot mai mulŃi aderenŃi, simpatizanŃisi alegători din rândurile claselor intermediare, ale intelectualităŃii si chiar alemicii burghezii. În acest fel, criteriul clasial al elaborării unei tipologii apartidelor politice a fost absolutizat. Este necesară luarea în considerare si acelorlalte criterii posibile - fiecare având menirea de a dezvălui asemănări sideosebiri distincte. Se impune însă, din nevoi gnoseologice si practice,recurgerea la o ierarhizare a criteriilor pentru că ele nu sunt egale nici cavaloare, nici ca profunzime sociologică.3. Tipologia lui Max Weber a avut si are, într-adevăr, o largăcirculaŃie în literatura politologică a ultimelor decenii.Max Weber a clasificat partidele în partide de notabilităŃi si partidede organizare a maselor. Partidele de notabilităŃi s-au format odată cuascensiunea burgheziei, având în frunte intelectuali, categorii specificeOccidentului. Prin structura lor, erau apropiate de partidele nobilimii; aveau unINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII144număr mic de membri, o organizaŃie suplă asigurată de către parlamentari.Calitatea de membru avea o mai mare importanŃă decât mărimea numerică apartidului si decât organizarea. În general, partidele de notabilităŃi au evoluatîn universul politic al centrului.Partidele de recrutare si organizare a maselor au apărut mai târziu sis-au caracterizat printr-o puternică centralizare, o disciplină severă. Stăriiidilice de dominare a notabilităŃilor si mai ales a parlamentarilor i-a succedatorganizarea modernă a partidelor (partidele de masă - cum le va numiDuverger). Întreprinderile politice ale acestor partide sunt lansate, conduse,controlate de către oameni politici de profesie, de către antreprenorii politici degenul boss-ilor americani, de către grupul dirigent din interiorul partidelor.Programul partidului este stabilit de către delegaŃii organizaŃiilor locale întruniŃiîn Congres. Întemeierea acestei „masini” a dat fiinŃă democraŃiei plebiscitare,puterii "charismatice" a sefului. Parlamentarii au început a fi trecuŃi însubordinea partidului, devenind un fel de marionete ale "ceremonialului"parlamentar.Analizând evoluŃia partidelor de cadre si a celor de aderenŃi, G.Burdeau concludea că între ele s-ar produce o apropiere prin aceea că înstructura partidelor de masă se constituie o armătură de cadre, un cerc de

Page 97: Politologie carte

notabilităŃi (un fel de "stat major al partidului", nomenclatura, cercul celorpropusi pentru a fi alesi sau pentru a ocupa funcŃiile esenŃiale în aparatul destat), care din punct de vedere funcŃional seamănă cu ceea ce erau altădatăpartidele de cadre sau de notabilităŃi, deosebindu-se doar prin faptul că nu iasingură deciziile, nu elaborează singură linia politică, ci valorificând practicileplebiscitare.Desigur, criteriul ales de către Max Weber este real si de o anumităprofunzime sociologică. Din felul în care el a descris cele două tipuri departide si în care le-a explicat originea iese în evidenŃă caracterulinstituŃionalist si psihologizant al concepŃiei sale. Weber a supraestimat rolulfactorilor instituŃionali, organizaŃionali si psihologici în geneza, în determinareaactivităŃii partidelor politice, parŃial în defavoarea condiŃiilor socio-economice,obiective. O astfel de tipologie îndeamnă la o concentrare a atenŃiei asuprastructurii interne a politicului mai curând decât asupra interacŃiunilor acestuiacu societatea. Cu toate acestea, ea a fost preluată si valorificată de numerosipolitologi contemporani, cum sunt S. Neumann, M. Duverger, G. Burdeau, R.G. Schwartzenberg etc. Asa, de pildă, M. Duverger susŃinea că dacă partidelede cadre, tradiŃionale, au corespuns în primul rând conflictelor dintre nobilimesi burghezie, partidele de masă au venit în istorie pentru a reprezenta cercurilesociale cele mai largi, fără discriminări politice, în acord cu prevederileconstituŃionale. În acest scop ele si-au creat un aparat permanent, specializatsi ierarhizat, rezultând două grupări de conducători: liderii interni ai partidului sigruparea parlamentară a partidului, între care se aprind, adesea, disputepentru supremaŃie. Astfel de conflicte reflectă de fapt tensiunile dintre masamembrilor de partid care aleg liderii interni si mulŃimea celor care si-au datvotul pentru candidaŃii partidului.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE145Inspirându-se din aceeasi tipologie a lui Max Weber, mai mulŃipolitilogi ai ultimelor decenii prezintă existenŃa a două tipuri: partideelectorale de masă si partide de aparat. Primele (după Anna Oppo),asemănătoare modelului partidelor socialiste, au rezultat după al doilea războimondial din transformarea partidelor de cadre, prin crearea de către acestea aunor aparate permanente cu misiunea de a desfăsura activităŃi politice, depropagandă, de a se ocupa de imaginea partidului pentru a atrage aderenŃi sivotanŃi. Astfel de partide au abandonat, în mare parte, clasa socialătradiŃională pe care au reprezentat-o, pentru a cuceri încrederea celor maidiverse straturi, categorii sociale sau socio-profesionale. În numele unuiprogram politic larg si flexibil, orientarea lor principală se îndreaptă dinsprepropriii membri spre cercurile sociale dinafara partidului. Dar principaleleinstrumente politice (inclusiv asigurarea financiară) sunt oferite de cerculmembrilor de partid, încât să organizeze eficient propaganda si campaniileelectorale. În acest fel, majoritatea partidelor nemuncitoresti au devenit, dupăal doilea război mondial, partide electorale de masă care fiinŃează împreunăcu partidele de aparate.Partidele de aparate au fost reabilitate după anii 1950 pornindu-sede la nemulŃumirile în privinŃa eficienŃei acŃiunii mulŃimilor, a voinŃei generaleexprimate democratic, a calităŃii judecăŃii si orientării maselor si de lareexaminarea teoriilor elitiste. Pe această bază au fost aduse schimbări destrategie si în planul construcŃiei de partid, în sensul cooptării experŃilor, atehnicienilor pe posturile de conducere, a promovării unui înalt profesionalismîn politică, fiind reŃinute în atenŃie esaloanele de membri, simpatizanŃi sialegători ai partidului, în special din perspectiva alegerilor.4. Tipologia lui D. Gusti. Seful Scolii sociologice de la BucurestiîmpărŃea partidele, în funcŃie de programele lor, în: partide de program sipartide oportuniste. Partidul de program "urmăreste guvernarea ca mijlocpentru a realiza programul său, în timp ce partidul oportunist urmăresteguvernul cu singurul scop de a guverna"9. Această distincŃie de principiu estesursa a numeroase deosebiri. După modalitatea alegerii mijloacelor depropagandă, partidul de program se adresează judecăŃii cetăŃenilor, îsiimpune vederile prin persuasiune. El duce lupta cu arme cinstite în limiteleadevărului. Pe când partidul oportunist urmăreste succesul cu orice preŃ siprin orice mjloace, folosind arta insinuării, a corupŃiei, a calomniei, intrigilor si

Page 98: Politologie carte

terorii.Ca profunzime sociologică, această tipologie nu o depăseste pe cea alui Tocqueville.5. Tipologia lui G. Burdeau. Burdeau face deosebire între douăcategorii de partide: partide de opinie si partide ideologice. Partidele deopinie, prezente în scena istoriei mai cu seamă în secolul al XIX-lea, au patrutrăsături: ele acceptă, în principiu, structura socială existentă, reunesc oameniaparŃinând unor clase diferite, au o slăbiciune organică deoarece armătura loreste rudimentară, iar fundamentul individualist al acestor partide explică rolul9 D. Gusti, "Partidul politic", în "Opere", vol. IV. E.A.R.S.R., Bucuresti, 1970, p.92.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII146personalităŃii. Linia lor politică este fluctuantă, impusă de personalităŃiputernice. În practică, dialogul si compromisurile se combină usor stând labaza opŃiunilor, asa după cum opŃiunile vor fi deschise compromisurilor.Partidele ideologice, apărute ulterior, condamnă compromisurile, suntintolerante, înlocuiesc iniŃiativa personală cu conformismul. Suprema valoareeste puterea pe care le-o dă numărul de membri. Din punct de vedere alstructurii, sunt bine organizate, au o disciplină riguroasă, au o ideologie unitarăcare delimitează strict baza socială. În momentul când devin partide deguvernământ ele vor tinde să-si universalizeze doctrina, vor pătrunde în toatemecanismele statului, vor restricŃiona atât cât vor putea formarea si activareaîn viaŃa politică a altor partide. Prin urmare, nu pot fi mijlocul cel mai eficacede exprimare a voinŃei naŃionale, pentru că au tendinŃa de a eliminaconcurenŃii si adversarii politici (nepermiŃându-le acestora să colectezeenergiile politice difuze existente în societatea civilă).6. Tipologia lui R.G. Schwartzenberg. Schwartzenberg considera căsociologia partidelor politice ar putea dobândi profunzime sporită princompararea partidelor din Ńările subdezvoltate (sau în curs de dezvoltare)cu cele din societăŃile postindustriale.Ca si alŃi autori, Schwartzenberg era convins că partidele Ńărilor încurs de dezvoltare sunt puternic instituŃionalizate si mai puŃin personalizate.Ele diferă de partidele din societăŃile postindustriale în special prin distanŃareacreată între mulŃimea de aderenŃi si cercurile dirigente (aparatul) interioare.În societăŃile occidentale (supradezvoltate) partidele de cadre, contrarpărerii lui Duverger, se menŃin în esenŃa lor. Mai degrabă, în disoluŃie s-ar aflapartidele de masă, deoarece sectorul secundar (care a fost baza socială apartidelor de masă) descreste în favoarea terŃiarului. Altfel spus, numărulmuncitorilor industriali scade în favoarea gulerelor albe. Baza socială apartidelor de masă se modifică si calitativ prin diminuarea angajamentuluiideologic si prin atenuarea, diminuarea constiinŃei de clasă. SocietateaopulenŃei are forŃa lăuntrică de a slăbi luptele politice, de a da curs unuiproces de depolitizare si de dezideologizare. În aceste condiŃii partidele îsi vorneglija propriii aderenŃi si îsi vor îndrepta atenŃia spre alegători. Cercurileconducătoare ale societăŃii vin adesea din exteriorul partidelor si mai alesdintre reprezentanŃii grupelor de presiune.În literatura politologică circulă si alte tipologii ale partidelor politice,dar nu prea îndepărtate de cele de mai sus. Astfel, S. Neumann împărŃeapartidele în partide de reprezentare individuală si partide de integraresocială (fără a se îndepărta prea mult de tipologia lui Max Weber). H.Morgenthau distingea partide de patroni si partide de masă. J.S. Colemansi C.G. Rosberg divizau mulŃimea partidelor în partide revoluŃionare,centralizate si partide pragmatice, pluraliste. J. Charlot distingea partidede notabili, partide de militanŃi si partide de alegători. Marcel Prélot, înfuncŃie de elementul predominant în geneza si practica lor, clasifica partideleîn: ideologice, personale, istorice, de tendinŃe si de interese. Deasemenea, au avut circulaŃie si alte clasificări de tip binar cum sunt: partide dePRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE147guvernământ si partide aspirante la putere, partide conservatoare siprogresiste, partide legale si ilegale, partide naŃionale si internaŃionale etc.Varietatea destul de mare a tipologiilor partidelor politice în literaturacontemporană constituie o expresie a multitudinii si diversităŃii partidelor, a

Page 99: Politologie carte

numărului mare de criterii posibile, de orientări ideologice din interiorul cărorasunt elaborate, a poziŃiilor pe care se situează autorii lor.Trebuie remarcat că toate tipologiile de mai sus scot în relief uneleparticularităŃi reale ale categoriilor de partide politice contemporane, dar, înacelasi timp, ele nu au valoarea stiinŃifică - în primul rând sociologică - egală.Din această cauză au apărut poziŃii în literatura de specialitate a ultimelordecenii care pun sub semnul întrebării corectitudinea si utilitatea unor astfel detipologii. Astfel, tot mai mulŃi politologi contestă criteriul tradiŃional declasificare a partidelor în cele trei mari familii: stânga - centru - dreapta.Stânga, fiind compusă din partidele comuniste, socialiste, social - democrate,dreapta incluzând partidele liberale, conservatoare, fasciste etc., iar în zonacentrului s-ar situa partidele crestin-democrate, populare, ecologiste. Criteriulunei astfel de tipologii l-a constituit atitudinea faŃă de proprietate si faŃă deschimbarea societăŃii. Cei de dreapta, fiind mari posesori de averi, dorescconservarea societăŃii existente din care ei extrag multiple avantaje. Cei destânga sunt lipsiŃi de capital, cuprind straturile salarizate si defavorizate, motivpentru care ei doresc schimbarea, în unele cazuri pe cale revoluŃionară. Darîncercând să aplici o astfel de paradigmă spectrului politic din FranŃa, StateleUnite ale Americii sau România vei constata că ea are o valoare metodologicălimitată, de multe ori este inoperantă. Aceasta pentru că în aceeasi familiepolitică vei găsi strategii si programe opuse sau care preiau elementespecifice celorlalte familii. Asa, de pildă, în cadrul familiei de partide de stângaunele partide au bază muncitorească, altele au o bază socială în clasa demijloc, altele sunt conduse de patroni, de reprezentanŃi ai stăpânilor bogăŃiei.Aceleasi caracteristici pot fi întâlnite în familia partidelor de dreapta sau decentru. În privinŃa atitudinilor faŃă de forma de stat (monarhie sau republică),faŃă de gradul de intervenŃie a statului în economie (dirijism - liberalism), faŃăde minorităŃi (naŃionalisti - constituŃionalisti), faŃă de religie (pentru sau contraexpansiunii uneia dintre religii), faŃă de politica externă (prooccidentali siantioccidentali, prosovietici, paneuropeni, etc.) nu pot fi stabilite regularităŃicare să permită încadrarea certă a unui partid într-una dintre familiileamintite. Această concluzie este întărită de apariŃia frecventă a situaŃiei încare un partid care a făcut parte dintr-o alianŃă de stânga va intra într-o alianŃănouă care se consideră de dreapta, ori un partid cu program de dreapta, deîndată ce ajunge la guvernare, în practica sa politică se va dovedi de stânga.Dispersia unor tipuri de partide pe esichierul politic se prezintă astfel:Stânga Centru DreaptaSocial – democraŃi Crestin - democraŃi LiberaliLaburisti Agrarieni ConservatoriSocialisti Ecologisti FascistiComunisti Partide populare LegionariINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII148Rezultă deci că fiecare partid are o istorie a lui, că este un unicat princeea ce a fost, este si va fi, că poziŃia acelui partid într-o anumită tipologie nueste suficientă pentru a cunoaste si evalua corect practica sa. Mai importantesub acest aspect sunt abordarea concret - istorică a vieŃii acelui partid, analizaconexiunilor pe care le are în cadrul sistemului politic, cu instituŃia statală, cudiferite subsisteme ce compun societatea în ansamblul ei, cunoastereastructurii, organizării si orientării istorice ale acelui partid.4. FuncŃiile partidelor politicePolitologia, mai ales din ultimele decenii, ne oferă o vastă dezbatere aproblematicii funcŃiilor partidelor. Ar putea fi evidenŃiate câteva poziŃii:D. Gusti, considerând partidul politic drept o personalitate colectivă,înzestrată cu gândire si voinŃă unitară, scria astfel: "ConstituŃiile mai noi ridicăpartidul politic, dintr-un simplu instrument de realizare tehnică a alegerilor, larangul de factor legitim al vieŃii publice"10. Într-un atare cadru, partidul politicjoacă rolul de causa movens a regimului constituŃional. Menirea sa este dea da conŃinut formelor constituŃionale, de a mijloci transformarea stărilorsociale si de a iniŃia crearea instituŃiilor noi. Partidul politic trebuie să joacerolul de pedagog politic al naŃiunii si, în acelasi timp, să mijloceascăparticiparea cetăŃenească la realizarea suveranităŃii naŃionale, dânddemocraŃiei calitate alături de cantitatea cuprinsă în suveranitatea naŃională.

Page 100: Politologie carte

Rodee, Anderson, Christol, într-o lucrare colectivă, consideraupartidele drept mijlocitoare între cetăŃeni si guvern, ele deŃinând procedurilepentru "selectarea si calificarea personalului guvernamental, investirea lui cuautoritatea de a face, a executa, a supraveghea si a interpreta politica..."11

Partidul este cel care stimulează interesele si educă neiniŃiaŃii prin intermediulmijloacelor de comunicare în masă, cu ajutorul candidaŃilor, cluburilor,personalului care umblă după voturi, mitingurilor, paradelor, întreŃinerilorlibere, distribuirii de literatură, cuvântărilor, caricaturilor, muzicii etc.; -coalizează milioane de indivizi în ziua alegerilor; - elaborează programe pentruacŃiunile legislative sau pentru atacarea opoziŃiei; - cristalizează opinia publicăcreând un consens temporar; - îsi asumă responsabilitatea de a guverna dacăa avut un succes în campania electorală iar dacă nu a câstigat alegerile,atunci va supraveghea si va critica politica guvernului; - dacă este partid deguvernământ, trebuie să răspundă speranŃelor nu numai ale susŃinătorilorardenŃi, ci si ale întregii naŃiuni.G. Burdeau realizase o abordare analitică si sistematică, surprinzândun împătrit rol al partidelor manifestat prin:1. FuncŃia de încadrare.2. FuncŃia de informare.10 D. Gusti, "Partidul politic", în "Opere", vol. IV, Bucuresti, 1970, p.95.11 Rodee, C.C., Anderson, T.J., Christol, C.Q., "Introduction to Political Science", New-York, p.486PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE1493. FuncŃia animatoare.4. FuncŃia de formare a personalului politic.R.G. Schwartzenberg reliefa ideea că analiza clasică a partidelor adesprins trei tipuri de funcŃii: "formarea opiniei, selectarea candidaŃilor,încadrarea alesilor."12

Sunt deja inventariate suficiente aspecte pentru a desprinde câtevaconcluzii. Întrucât analiza teoretică a funcŃiilor partidului politic este una dintrecele mai dificile teme ale sociologiei partidelor, o seamă de autori evită oabordare concret-istorică, amplă a unei astfel de teme. Partidul esteconsiderat într-un mod abstract, atemporal. El prezintă, în esenŃă, aceleasifuncŃii indiferent dacă este fascist, liberal, comunist sau democrat - crestin,indiferent dacă este de guvernământ, aflat în opoziŃie sau în afara legii. Oatare optică abstractă, ruptă parŃial de spaŃiul si timpul social, serveste voalăriipartinităŃii, exprimând adesea o atitudine conservatoare în raport cu sistemulsocial existent.În realitate este extrem de dificilă alcătuirea unui registru al funcŃiiloruniversal valabile ale partidelor. Dacă totusi este posibil un astfel de demers,atunci nu va trebui neglijată cerinŃa de a surprinde generalul în unitatea saorganică cu particularul si cu individualul.Poate fi descifrată, într-adevăr, existenŃa câtorva funcŃii ale partidelorcu caracter mai general si anume:- funcŃia electorală;- funcŃia de reprezentare a unui segment din societatea civilă în„masina” statală sau de a exercita puterea politică (ceea ce constituie oaspiraŃie a oricărui partid, dar o realizează efectiv doar partidele care audobândit o reprezentare în parlament);- funcŃia de educare a suportului social, a simpatizanŃilor si aderenŃilor(numită si funcŃie pedagogică);- funcŃia de exprimare a poziŃiei faŃă de ordinea social - economică,cultural - spirituală existentă, concretizată în programul si ideologia partidului;- funcŃia de a forma conducători, lideri si de a-i investi curesponsabilităŃi;- funcŃia de a informa si de a forma opinia publică;- funcŃia de a influenŃa sau de a participa la procesul de elaborare, deaplicare a legilor, de a mijloci comunicarea între autoritatea de stat si cetăŃeni;din acest punct de vedere, partidele exercită un control asupra organelorputerii (legilativă, executivă, judecătorească) si asupra mutaŃiilor în cadrulcorpului electoral;- funcŃia de a da viaŃă dreptului constituŃional etc.Dacă se va admite existenŃa câtorva funcŃii generale ale partidelor,

Page 101: Politologie carte

atunci va trebui să se facă raportarea concretă si multilaterală a acestora lacelelalte elemente ale macrosistemului social existent si, în primul rând, laordinea economică, la nivelul dezvoltării exprimat în principalii indicatorieconomici (venitul naŃional, produsul naŃional brut, produsul intern brut etc.).12 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p. 337.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII150Ar trebui să se pornească de la locul si rolul partidului în structura si dinamicasistemului politic, de la natura acestuia din urmă, ca si de la determinismulcultural, al constiinŃei si spiritualităŃii sociale, al comunităŃii naŃionale.Întrucât strategiile partidelor, în condiŃiile societăŃilor contemporane,se află în raporturi contradictorii sau de contrarietate - prin realizarea funcŃiilorlor, partidele se vor dezlănŃui într-o luptă, se vor angaja în rivalităŃi, încompetiŃie absorbindu-si energiile din atitudinile faŃă de sistem. În acestecondiŃii, abordarea abstractă si simplificatoare a funcŃiilor partidelor, de pepoziŃii metafizice, este nesatisfăcătoare din punct de vedere epistemologic,sociologic.Analiza sociologică a funcŃiilor partidelor trebuie să facă înainte detoate, delimitări între funcŃiile:a) partidelor de guvernământ, din opoziŃie sau din afara legii;b) partidelor claselor dominante (care deŃin bogăŃia si mijloacele deutilizare a forŃei) si ale celor dominate;c) partidelor din Ńările cu economie de piaŃă, din cele cu reglarecentralizată, totalitară si din Ńările cu o economie mixtă. Fiind dată o astfel deprecizare, pot fi, apoi, analizate funcŃiile generale ale partidelor deguvernământ, ale celor din opoziŃie, ale celor ilegale etc.5. Numărul si sistemele de partideNumărul de partide diferă de la o Ńară la alta, de la o etapă istorică laalta a dezvoltării aceleiasi Ńări, de la o epocă istorică la alta. În două Ńări cumecanisme socioeconomice asemănătoare poate fiinŃa un număr diferit departide cu orientări, strategii, structuri organizatorice sau putere de influenŃăvariate. În Ńări cu mecanisme economice - sociale diferite numărul partidelorpoate fi cvasiegal sau apropiat, dar diferă esenŃialmente programele,strategiile si funcŃiile lor în sistem. În etape distincte ale istoriei aceleiasi Ńări sesucced partide diferite, unele pier, altele apar iar celelalte se menŃin.În fiecare Ńară numărul de partide (unu, două sau mai multe),raporturile dintre ele, locul si rolul lor în regimul politic, alcătuiesc un sistemrelativ stabil pentru un interval de timp determinat. Există, deci, sistememonopartidiste, bipartidiste si multipartidiste. Se poate remarca faptul căsistemele monopartidiste nu conŃin raporturi concurenŃiale, pe când celelalteîncorporează raporturi competitive - în general sunt întemeiate pe relaŃii deluptă politică.a) Factorii care determină numărul de partide. Literaturapolitologică din ultimul secol cuprinde variate explicaŃii referitoare la factorii dedeterminare a multipartidismului. Astfel, M.Duverger considera că sistemul departide din fiecare Ńară este determinat de trei factori: social - economici,istorici - culturali, tehnici (de pildă, regimul sau legea electorală).R.G. Schwartzenberg distingea următorii factori de producere amultipartidismului: 1. Factori sociali. 2. Factori ideologici si religiosi. 3. Factoriistorici si naŃionali. 4. Factori instituŃionali.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE151În general, o mare parte a politologilor, atunci când se referă lacorelaŃia factorilor social - economici cu sistemul de partide, iau în considerareaspecte ale determinismului clasial si ale tipului de economie. Considerândsistemul de partide ca motor al vieŃii politice si sociale, ei manifestă tendinŃade a supraestima rolul politicului în societate într-o manieră neoiluministă. Deasemenea, susŃin că în societăŃile de tip occidental rolul sistemului de partideeste acela de a modera conflictele de clasă. De pe astfel de poziŃii sunt adusecritici concepŃiilor predominante în regimurile totalitare. Luptele politice s-audesfăsurat si se desfăsoară si astăzi, în primul rând nu între clasele sociale, ciîn sânul unei elite (astăzi, desigur mai largă decât în trecut) în care diferenŃelede clasă sunt slabe. Într-un atare mediu rivalităŃile pur politice, cele naŃionale,

Page 102: Politologie carte

ideologice, religioase, disputele de clan sau competiŃiile personale sunt maiimportante decât lupta de clasă (M. Duverger).R. G. Schwartzenberg considera că factorii ideologici au avut ocontribuŃie netă la multiplicarea partidelor europene si joacă si astăzi rolul pecare îl aveau în trecut factorii religiosi. În acestă ordine de idei, adăuga el, întrecut "conflictele religioase au fost mai puternice decât comunitatea de clasesociale sau ideologia politică".13

M. Duverger accentua asupra acŃiunii unor factori instituŃionali, tehnici,asupra rolului sistemului electoral în geneza partidelor, formulând, în final, treilegi:1. Scrutinul majoritar cu un singur tur tinde să genereze sistemulbipartidist.2. Scrutinul majoritar cu două tururi tinde către un multipartidismtemperat prin efectuarea unor alianŃe.3. Reprezentarea proporŃională favorizează dezvoltarea multipartidismului.Autorul considera, pe bună dreptate, că factorul tehnic are un rolaccelerator sau de frânare în procesul formării si dezvoltării sistemelor departide.Pentru a explica determinarea numărului de partide si a raporturilordintre ele s-ar putea recurge la metoda analizei sistemice - acŃionaliste. Într-unastfel de cadru, iese în evidenŃă faptul că între sistemul de partide si structurasocială, între interesele dominante din sfera societăŃii civile, dinamica,dispersia resurselor si instrumentelor politice, nivelul culturii politice existăastfel de interacŃiuni care compun o forŃă motrice a formării, a evoluŃieisistemelor de partide. Din această idee nu rezultă că numărul de partide artrebui să fie egal cu numărul componentelor societăŃii civile. În realitate,luptele politice au avut în toate timpurile un caracter, în ultimă instanŃă, dual,binar. Tensiunile politice importante s-au realizat între două tabere care auexprimat interesele fundamentale existente în societatea civilă: ale claselorbogate, stăpânitoare si ale celor sărace, cu acces mai restrâns la resursele simijloacele politice. Asupra acestor conflicte si-au lăsat amprentele si alŃifactori cum sunt: constiinŃa de sine si experienŃa istorică a agenŃilor sociali,cultura politică, tradiŃiile si mentalităŃile, religia, sistemul informaŃional,13 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p.338.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII152ansamblul instituŃiilor politice, dispersia mijloacelor politice în societate,particularităŃile vieŃii naŃionale, nivelul de dezvoltare a civilizaŃiei, modul derepartizare a bogăŃiei în societate etc.Interesele dominante la scară socială constituie substratuldeterminării coalizării partidelor. Raporturile de luptă dintre coaliŃiile de partidesunt realităŃi omniprezente în regimurile democratice contemporane. PoziŃiilesi relaŃiile de neutralitate ale partidelor sunt vremelnice si de mică importanŃăîn dinamica vieŃii politice. Politica înseamnă luptă, angajament atitudinal. Înacest spirit, momentele de neutralitate ale unor agenŃi politici corespundoscilaŃiilor si nehotărârilor vremelnice ale lor; în cele din urmă, se vor alăturauneia sau alteia dintre taberele politice adverse.În democraŃiile contemporane determinismul societăŃii civile semanifestă în planul funcŃionării sistemelor politice prin bipartism simultipartism temperat de alianŃele partidelor care reprezintă intereseledominante. Sistemele multipartidiste sunt mostenite din perioada liberală acapitalismului. Totodată, epoca noastră este marcată de apariŃia sidezvoltarea unor noi sisteme multipartiste (în fostele Ńări comuniste, sistemulpartidului dominant prezent în numeroase Ńări în curs de dezvoltare etc.).Multipartismul si bipartismul sunt o expresie a divizării societăŃii civileîn grupuri de interese concurente.b) Sistemele bipartidiste si multipartidiste, fiind bazate pe relaŃii deluptă, de competiŃie, constituie adesea factori de dezagregare a unităŃii voinŃeisociale, de îngreunare a formării unui consens la scară naŃională chiar în cepriveste luarea unor decizii importante. Eficacitatea si operativitatea sistemuluimultipartidist, în raport cu nevoile de ansamblu ale societăŃii, sunt adeseadeficitare. O astfel de situaŃie ar putea favoriza interesele de conservare alesistemului social, fiind stiut faptul că în toate timpurile divizarea politică a fost

Page 103: Politologie carte

în mod constant o armă a claselor guvernante.Sistemele bipartidiste cunosc mai multe variante, printre care cele mairăspândite sunt: sistemul bipartidist pur si sistemul bipartidist imperfect.Primul funcŃionează în Anglia, S.U.A., Noua Zeelandă, Canada si constă înrotaŃia la putere a două partide devenite tradiŃionale. Fiecare partid careexercită puterea, treptat acumulează o uzură politică pierzându-si o parte dinbaza socială, motiv principal pentru care celălalt partid va câstiga alegerile.Viabilitatea bipartidismului este asigurată atâta vreme cât se va menŃine siîntări capacitatea de inovaŃie politică, de adaptare a fiecărui partid la noilecerinŃe ale dezvoltării societăŃii.Sistemul bipartidist imperfect, constă în aceea că desi unul dintre celedouă partide mari a cucerit cele mai multe locuri în parlament, acestea nu suntsuficiente pentru a putea forma singur guvernul. El va avea nevoie de sprijinulunui al treilea partid cu o pondere mult mai mică în viaŃa politică. Astfel desisteme fiinŃează în Germania, Austria si Australia.Sistemele multipartidiste constituie acea formă de viaŃă politicăpluralistă, democratică în care coexistă un număr relativ mare de partidedintre care mai mult de două au sanse să câstige cele mai multe voturi carese situează frecvent între 20% - 40% din totalul voturilor. Dacă în sistemelePRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE153bipartidiste unul dintre partide, de regulă, obŃine majoritatea parlamentară, încazul multipartidismului o astfel de reusită în alegeri constituie excepŃia de laregulă. Prin urmare, formarea majorităŃii parlamentare presupune negocieri,compromisuri pentru a se forma o coaliŃie, o alianŃă. Astfel de sistemefiinŃează în cele mai multe democraŃii europene: FranŃa, Italia, Olanda, Belgia,Suedia, Norvegia, Irlanda, Finlanda, Spania, România etc.În funcŃie de ponderea si influenŃa partidelor componente, sistemelepluripartidiste pot fi cu partide dominante de guvernământ (un singur partid,prin programul si eficienŃa practicii sale politice, îi surclasează pe rivalii săi,obŃinând, de regulă, cca. 35 - 40% din totalul voturilor, detasându-se net deurmătorii competitori), precum cele din Italia, Danemarca, Suedia, Norvegiaetc. si pot fi sisteme de partide echilibrate, în sensul că raporturile de forŃeîntre cele mai importante partide de pe esicher sunt apropiate obŃinând cca.25% din totalul voturilor (precum cele din Olanda, Belgia, ElveŃia, Israel,Finlanda, Portugalia etc.). În toate aceste situaŃii, pentru a forma guvernul,sunt necesare alianŃe, negocieri, compromisuri. Adesea astfel de alianŃe sedestramă în timpul legislaturii, fiind necesare alegeri parlamentare anticipatesau intercalate.Multipartidismul si bipartidismul complică, prin diferite medieri sicompromisuri, sistemul democraŃiei, luarea deciziilor. FracŃiunile corpuluielectoral vor alege câte unul dintre programele puse în joc de multitudineapartidelor politice. CetăŃeanul, votant pentru un partid, nu-si realizeazăopŃiunile sale în mod direct, pentru că alesii (deputaŃii, senatorii) vor fi pusi însituaŃia de a realiza alianŃe si compromisuri parlamentare.Nici bipartismul, nici multipartismul nu pot realiza cu certitudinemajorităŃi parlamentare stabile si coerente, nu vor putea obŃine, de regulă,legiferări bazate pe unanimitate. Deci, guvernul, organele executive alestatului nu pot fi susŃinute cu fidelitate si constanŃă, ceea ce provoacăinstabilitatea guvernamentală (guvernul fiind supus frecvent moŃiunilor decenzură) si un neîntrerupt proces de derutare a opiniei publice. Alegătorii,cetăŃenii vor rămâne astfel străini de mecanismul de funcŃionare a organelorcentrale ale statului în luarea multor decizii politice, precum si de procedurilepolitico - juridice. Reiese, deci, că sistemele pluripartidiste pot produceînstrăinarea politică a cetăŃeanului, fapt care constituie condiŃia, cauza siconsecinŃa parŃialei lor legitimităŃi.Ruptura dintre cetăŃeni si procesul de elaborare, adoptare a deciziilorpolitice, dezinformarea si neinformarea cetăŃenilor, folosirea diferitelor tehnici demanipulare a maselor au favorizat apariŃia diferitelor subculturi politicecontestatare (ale studenŃilor, profesorilor universitari, miscărilor de femei,miscărilor negrilor, imigranŃilor, ale unor categorii socio-profesionale - bunăoară"mineriadele din România" etc.). Astfel de subculturi politice pot fi determinatenu numai de fenomenul înstrăinării politice, ci mai ales de contradicŃiile socioeconomice,

Page 104: Politologie carte

suprastructurale, din sfera aplicării dreptului. În consecinŃă, urmeazăa se produce o repolitizare la periferia dinamicii sistemului partidist - fenomencare stă în câmpul de observaŃie a agenŃilor politici.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII154Totodată, multipartidismul si bipartidismul evidenŃiază anumite riscuri:guvernarea si activitatea politică a partidelor în condiŃiile de concurenŃă si delupte politice sunt limitate în ce priveste afirmarea liberă a creativităŃii politicesi a unei eficienŃe corespunzătoare. A conduce în condiŃiile competiŃiilor siluptelor politice, după unii teoreticieni, înseamnă a nu-Ńi putea realiza integraltalentul politic. ContribuŃia fiecărui partid la realizarea conducerii are loc prinrotaŃia la putere, printr-un aport parŃial, sporadic. Pentru evitarea surselor deineficienŃă a acŃiunii politice, pentru a spori operativitatea în luarea deciziilor lascara societăŃii globale, adesea au fost invocate argumente, justificări conformcărora unul dintre partidele stăpânilor bogăŃiei societăŃii ar trebui să setransforme în partid omniprezent, atotputernic, adică în partid unic.Dacă există carenŃe, restricŃii de diferite feluri în funcŃionareasistemelor multipartidiste, nu ar trebui uitate multiplele si marile lor avantaje,sanse conferite mecanismului democratic de autoreglare a dinamicii sociale.Multipartismul este formula de fiinŃare a societăŃii politice care exprimă (desinu perfect) cel mai adecvat voinŃa societăŃii civile prin natura miscărilorpolitice, a doctrinelor si programelor puse în jocul politic, prin modul dereprezentare, prin relaŃiile cu „masina” statală etc.; competiŃiile dintre agenŃiipolitici incită la creativitate, la o utilizare abilă a instrumentelor politice, laformarea unor lideri vigurosi, inteligenŃi care se vor impune printr-o bunămânuire a artei conducerii, la trezirea unor noi forŃe care se vor angaja îneforturi de a ameliora ordinea socială cu mecanismele ei generatoare deprogres, la respectarea si afirmarea drepturilor omului, ale cetăŃeanului, alelegalităŃii în ansamblul ei.c) Sistemele monopartidiste. Partidele unice sunt intolerante faŃă deadversarii politici, se manifestă ca un fel de "armate private", revendicându-sistatutul de reprezentante ale întregii naŃiuni (partide fasciste, comuniste dinfostele Ńări ale blocului est-european, partide-state din Ńări în curs dedezvoltare etc.). Ele se pretind făuritoare ale unităŃii societăŃii civile, alecomunităŃii naŃionale, de voinŃă socială axată pe o direcŃie unică. Dar, înrealitate, ele vor recurge la politica autoritară care arată cu degetul spremijloacele represive, de constrângere prin forŃă atât pe plan intern cât si peplan extern. O astfel de politică exprimă voinŃa nu a întregii societăŃi civile, ci acercurilor sociale dominante în viaŃa economică, exprimată în programepolitice difuzate printr-o "educaŃie" abilă, diferenŃiată si adesea obsesivă.Unitatea naŃională realizată de partidul fascist, de pildă, este artificială sifragilă, lipsită de fundamente economico-sociale corespunzătoare. Ea esteconsecinŃa dictaturii partidului, a transformării statului si dreptului îninstrumente de bază ale totalitarismului.Partidul extremist, ajuns la putere si devenit unic, transformăsocietatea într-un mecanism urias, probabil eficient sub aspectul realizăriiscopurilor elitei guvernante, dar care va zdrobi personalitatea umană,obligând-o la aliniere si conformare continuă în raport cu normele impersonalemenite să regleze conduita cetăŃeanului, înăbusind iniŃiativa, libertatea umană,drepturile omului, substituind, în acelasi timp, valorile general acceptabile aleculturii si civilizaŃiei cu valorile clicii dictatoriale, ale "aparatului" sauPRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE155"nomenclaturii" de partid sau partidist-statale. În numele acestor "valori" suntjustificate si promovate pe larg teroarea, abuzurile de putere, cele mai odioasecrime din istorie, cultul personalităŃii "marelui dictator" etc.Pentru că partidul unic (fascist, extremist etc.) nu posedă o bazăsocială omogenă, pentru că structura organizatorică paramilitară considerată"de fier" a acestuia are drept fundament nu o unitate social-economică si devoinŃă naŃională reală, ci una impusă prin metode artificiale, dezvoltarea saistorică este incompatibilă cu perenitatea. Întreaga istorie de până acumdemonstrează acest fapt.Monopartidismul fascist, chiar dacă prezintă o eficienŃă din unghiul

Page 105: Politologie carte

de vedere al cercului dirigent politic - statal, va elabora si va aplica deciziilepolitice pe temeiul unei unanimităŃi artificiale, într-un anumit sens "mecanice".ForŃele politice democratice, adversarii politici, opoziŃia (la fel de numeroase,în existenŃa lor virtuală sau ca tendinŃă de a se exprima, precum în oricare altăŃară) nu au dreptul să se exprime, iar tăcerea este interpretată ca aprobare. Înrealitate, unanimitatea în luarea deciziilor nu poate exista, ca adeziunesubiectivă firească, într-un sistem politic fascist, dictatorial sau totalitar deorice fel, pentru că acesta este în principiu ilegitim atât prin geneză, cât si prinfuncŃionarea sau prin dezvoltarea sa.Monopartidismul fascist este motivat prin superioritatea si eficienŃastatului total, neutru, nepartizan, care exclude principiul liberal si democratic.Sistemul monopartidist comunist s-a format si afirmat în procesulrevoluŃiei si construcŃiei socialiste. Devenind partide de guvernământ, partidelecomuniste si-au ridicat pe trepte înalte rolul de forŃe politice ale claseimuncitoare si aliaŃilor acesteia (expresia aparŃine doctrinarilor acestor partide).Ele au folosit puterea de stat împotriva forŃelor politice si socialecontrarevoluŃionare, pentru făurirea societăŃii socialiste. Odată cu înlăturareaclaselor exploatatoare si a forŃelor lor politice, partidul marxist-leninist adevenit forŃă de conducere a întregului popor, a întregii naŃiuni.În dezvoltarea lor istorică, partidele comuniste - devenite partide deguvernământ, au trecut în general prin trei etape mai importante, si anume: 1.Partide de reprezentare a clasei muncitoare (în perioada prerevoluŃionară). 2.Partide de reprezentare a forŃelor sociale participante la revoluŃia socialistă, lamiscarea de reînoire "din temelii a societăŃii". 3. Partide de reprezentare aunităŃii de voinŃă si de acŃiune a întregului popor, a naŃiunii socialiste,dobândind rolul de centru vital al naŃiunii. Dar un astfel de rol a fost expresiaunei false constiinŃe de sine, a fost o construcŃie ideologică artificială, fără oacoperire consistentă în viaŃa socială. Unitatea de voinŃă si de acŃiune apoporului în jurul partidului comunist era considerată forŃa motricefundamentală a progresului social, un fundament al unanimităŃii, alconsensului în luarea deciziilor la scară macrosocială.În acest fel a fost elaborată o doctrină a legitimităŃii deciziilor deinteres global: caracterul unitar, necontradictoriu al bazei economice (însensul inexistenŃei contradicŃiilor antagoniste), al întregii vieŃi sociale,culturale, naŃionale vor determina în planul funcŃionării si dezvoltării sistemuluipolitic fenomenul unanimităŃii în luarea principalelor decizii de interes naŃional,INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII156în stabilirea liniei politice, a strategiei, a priorităŃilor privind dezvoltarea globală.Diferitele documente, programe, planuri de activitate, hotărâri de partid suntadoptate de către congrese, conferinŃele naŃionale, plenarele comitetelorcentrale ale partidelor comuniste de guvernământ, de regulă, în unanimitate.De asemenea, actele legislative adoptate de organele supreme ale puterii destat au la bază, în general, unanimitatea.Desi, conform teoriei socialismului stiinŃific, în societatea comunistăpluralismul politic constituie un nonsens, totusi, pe lângă sistemele politiceaxate pe dominaŃia partidului unic comunist, în unele Ńări socialistefuncŃionarea unui partid hegemon a coexistat cu germeni de pluralism politic.În acest sens, în Ńări ca Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est, Bulgaria auexistat mici partide cu diverse denumiri si aspiraŃii: în Cehoslaovacia - PartidulPopular Cehoslovac, Partidul LibertăŃii, Partidul Socialist; în R. D. Germană -Partidul Liber Democrat, Uniunea Crestin Democrată a Germaniei, PartidulDemocrat łărănesc; în Polonia - Partidul Democratic, Partidul łărănesc Unitetc. Aceste partide au fost cooperante, aliate cu partidul dominant comunist,dar au acŃionat predilect în direcŃia realizării intereselor lor specifice,acumulând o experienŃă politică ce s-a dovedit a fi utilă în coordonareatranziŃiei pe o cale pasnică de la regimul totalitar spre o societate pluralistă,democratică.Victoria în alegeri a candidaŃilor fronturilor de unitate naŃionalăsocialistă tinde a fi susŃinută cu unanimitate de voturi. Evident, o asfel dedoctrină, ca si practicile puse în acord cu ea, constituie o mixtură a artificialuluisi firescului. Cât a fost artificial si cât a fost firesc, care a fost relaŃia realădintre dictatură si participare o stiu cel mai bine cei care au trăit în astfel de

Page 106: Politologie carte

regimuri politice.Sistemele monopartidiste existente în numeroase Ńări din lumea încurs de dezvoltare, care au luat fiinŃă cu legitimarea că, pentru a grăbidezvoltarea economică, ridicarea calităŃii vieŃii si a civilizaŃiei si pentru areduce decalajul care le desparte de Ńările dezvoltate, este imperios necesarăunirea tuturor claselor si straturilor sociale, mobilizarea tuturor energiilornaŃionale pentru consolidarea independenŃei naŃionale, pentru înlăturareasubdezvoltării si, în general, pentru atingerea scopurilor amintite mai sus.Partidul unic din aceste Ńări funcŃionează, adesea, ca partid – stat, în sensulcă personalităŃile din vârful ierarhiei de partid cumulează funcŃiile principale înaparatul de stat.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE157B. GRUPURILE DE PRESIUNE - COMPONENTE ALE SISTEMELORPOLITICE CONTEMPORANEÎn sistemele politice contemporane, alături de partidele politice,funcŃionează grupuri de presiune (pressure-group, les groupes de pression).PrezenŃa si rolul lor social - politic au fost semnalate de către americanulArthur F. Bentley, încă în anul 1908, care supunea analizei prezenŃa însocietate a unor "grupuri de interese"14, referindu-se la diverse presiuniexercitate de asemenea grupuri asupra guvernanŃilor. În ultimele decenii afost elaborată o vastă literatură politologică cu privire la organizarea, locul sirolul grupurilor de presiune. Cercetările consacrate practicii acestor agenŃipolitici s-au extins si adâncit ca urmare a cresterii rolului lor în sistemele social- politice. M. Duverger constata în anul 1960 că "alte forŃe decât partideleacŃionează în viaŃa politică, adesea la fel de puternice ca ele, câteodată maiputernice. Deseori, se ascund dincolo de paravanul partidelor"15. Printreacestea enumera sindicatele muncitoresti, grupurile patronale, organizaŃiicorporative, mari întreprinderi private, asociaŃii ale vechilor combatanŃi,miscări de tineret, societăŃi de intelectuali, biserici, universităŃi, organe depresă etc. Într-o altă lucrare, acelasi autor îsi exprima convingerea căgrupurile de presiune au o răspândire universală, în orice epocă sau regim,dar majoritatea sunt nepolitice.Într-un sens larg, noŃiunea de grup de presiune a fost identificată cucea de grup de interese (interest groups) care a circulat si mai circulă cufrecvenŃă mare, în special în literatura americană. Precizându-i conŃinutul sisfera, R.G. Schwartzenberg conferea următoarea accepŃiune noŃiunii: "Ungrup de presiune poate fi definit ca fiind o organizaŃie constituită pentruapărarea unor interese proprii si exercitarea unei presiuni asupra puteriipublice în scopul de a obŃine de la aceasta decizii conforme cu astfel deinterese"16. Este, deci, plasat accentul asupra următoarelor note definitorii:grup organizat, apărarea si promovarea intereselor proprii, exercitarea unorpresiuni asupra guvernanŃilor.FiinŃarea grupurilor de presiune este un proces mult mai vechi decâtapariŃia preocupărilor de investigare teoretică - explicativă a acestora. În acestsens, Jean Meynaud observa că activităŃile de presiune asupra guvernanŃilorau o răspândire universală. Dar, după cel de-al doilea război mondial,diversitatea funcŃiilor, a mijloacelor de intervenŃie asupra forurilor de decizielocale, naŃionale si internaŃionale, ca si sensurile în care afecteazăfuncŃionarea mecanismului politic, s-au diversificat si extins cantitativ foartemult. Dintre cauzele care au generat acest fenomen putem enunŃa evoluŃia14 A.F. Bentley, "The Process of Guvernement. A Study of Social Pressures", Chicago,1908.15 M. Duverger, "Institutions politiques et droit constitutionnel", P.U.F., Paris, 1960, p.738.16 R. G. Schwartzenberg, "Sociologie politique", Paris, 1971, p.41.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII158naturii si funcŃiilor statului, cu precădere cresterea ponderii si implicaŃiilorfuncŃiilor dirijiste, de planificare si de menŃinere a echilibrului politic, existenŃaunei mari diversităŃi de interese, tradiŃii si aspiraŃii la nivelul categoriilorsocioprofesionale, grupurilor sociale, comunităŃilor etnice, religioase etc.,dintre care multe nu obŃin satisfacŃii ca urmare a materializării strategiilorpolitice si a sistemului de drept puse în exerciŃiul puterii, eludarea unorinterese din strategiile si programele partidelor politice de guvernământ si din

Page 107: Politologie carte

atenŃia celor care efectiv iau si aplică deciziile, ridicarea nivelului de culturăpolitică atât a guvernaŃilor cât si a guvernanŃilor, cauze de ordin psihologicvizând, în principal, neîncrederea în guvernanŃi etc. În această situaŃie statul,ca pivot, ca centru în jurul căruia gravitează totalitatea forŃelor politice (partide,miscări politice, grupuri de presiune etc.) devine obiectul unor pressing-uridiferite, de multe ori contradictorii.În politologia contemporană, pentru desemnarea acŃiunilor exercitateasupra guvernanŃilor se mai utilizează si alte expresii: "grup de influenŃă" (E.C.Banfield, G. Voolton, St. Ehrlich), "grupuri organizate", "interese organizate","uniune de interese" etc. Din considerente logice, dar si din necesitatea denuanŃare, se impune o diferenŃiere a sferelor si semnificaŃiilor noŃiunilor degrup de presiune si expresiilor amintite. În fond, orice grup socio-uman poatefi un grup de interese, fie el formal sau informal, fie de conjunctură sau dedurată, fie legal sau ilegal. Dar un grup de interese este doar potenŃialmenteun grup de presiune; el dobândeste această ultimă calitate doar atunci când,în virtutea interesului, exercită o acŃiune, o influenŃă, o presiune asupraguvernanŃilor, în mod concret asupra unui organ statal. Spre deosebire departidele politice, grupurile de presiune nu posedă programe politice, strategii,nu participă direct la cucerirea si exercitarea puterii de stat.Grupurile de presiune sunt numeroase si variate calitativ. Printre celemai importante pot fi amintite următoarele: academii, biserici, societăŃi degândire, grupuri de intelectuali, sindicate muncitoresti, organizaŃii Ńărănesti,studenŃesti, de femei, miscări ale tineretului, asociaŃii de vechi combatanŃi,organizaŃii patronale, corpuri de ofiŃeri, organe de presă, organizaŃii aleoamenilor de afaceri, birouri specializate în presiuni - lobby17, centre depropagandă, grupuri de dizidenŃi etc.Dată fiind marea lor diversitate, s-a impus necesitatea elaborării unortipologii pe baza a tot atâtor criterii, cum sunt numărul de membri, capacitateafinanciară, calitatea organizării, durata, scopurile lor, legalitatea etc.M. Duverger, după criteriul structurii, le împărŃea în grupe de presiunecu caracter de masă (organizaŃii de Ńărani, de tineret, asociaŃii de vechicombatanŃi etc.) si de cadre (organizaŃii corporative, asociaŃii de înalŃifuncŃionari etc.); după raporturile lor cu partidele, există grupe de presiune curol de anexe ale partidelor (grupuri de tineri, de femei, asociaŃii sportive,cooperatiste etc.) si altele care-si subordonează, chiar îsi anexează partidele(de exemplu, un partid conservator poate fi un instrument al unei organizaŃii17 Lobbysmul constă în acŃiunile unor persoane specializate în influenŃarea procesuluilegislativ, în utilizarea unor agenŃi plătiŃi pentru a influenŃa legislativul.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE159patronale). După modul în care exercită presiunea asupra guvernanŃilor, potfolosi mijloace legale si ilegale, pot acŃiona în mod deschis sau clandestin.R. G. Schwartzenberg le clasifică după scop în grupuri de apărare aintereselor si grupuri care militează pentru idei (clasificare preluată de la J.Meynaud); după gen, pot fi private sau publice; după structură, pot fi demasă sau de cadre.De asemenea, grupurile de presiune au mai fost împărŃite în formale sauinformale, cu activitate continuă sau intermitentă, spontane sau organizate, carefolosesc mijloace violente sau pasnice, naŃionale sau internaŃionale, primare sisecundare, locale si centrale, grupuri de presiune directă si indirectă (adică, prinintermediul influenŃării opiniei publice), profesionale si neprofesionale (cele carevizează rezolvarea unor probleme ale tineretului, pensionarilor, ‘’copiilor străzii’’,sau referitoare la mediu, pace, dezarmare etc.) s.a.1. Rolul grupurilor de presiune; modelul societăŃii poliarhiceÎntr-o lucrare a lor, autorii americani C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q.Christol îsi exprimau convingerea că grupurile de presiune joacă un rol vital înpolitica secolului nostru. Ele există în toate statele, chiar dacă diferă în formă,ca mijlocitoare pentru funcŃionarea reprezentării. Tipurile si tacticile lor suntcondiŃionate de natura aparatului instituŃional spre care ele încearcă săcâstige acces18. Activitatea politică a grupelor de presiune modeleazăinstituŃiile politice, face legătura între individ si guvern, vizând redefinireaguvernării societăŃii.Si alŃi politologi, în acelasi spirit, consideră că rolul grupurilor de

Page 108: Politologie carte

presiune se realizează prin funcŃiile de articulare a intereselor în raport cuguvernanŃii, de revendicare si de a furniza informaŃii politice concreteguvernanŃilor. În scopul realizării acestor funcŃii, de multe ori, grupurile depresiune se substituie partidelor politice.Pornind de la premise de acest gen, politologia ultimelor decenii, întromanieră neoliberală, a inserat modelul ‘’societăŃii poliarhice’’ (Fr. Bourricaud,R. Aron, R. Dahl, J.K. Galbraith etc.), reînviind si modernizând o tradiŃie degândire iniŃiată de Alexis de Tocqueville. Teoria despre societatea poliarhicăporneste de la critica concepŃiilor elitare si a celei marxiste. Negând existenŃaclaselor sociale, adepŃii acestei teorii consideră că societatea occidentală estecompusă dintr-o multitudine de puteri care ar avea proprietatea de a seorganiza si armoniza prin liberul joc al lor în macrostructura socială. Fr.Bourricaud aprecia că modelul poliarhic (modele polyarchique) a început săpredomine în societăŃile industriale avansate din Occident după cel de-aldoilea război mondial. Ca trăsături esenŃiale ale acestui model suntconsiderate pluralismul social si dualismul pe plan politic. Autorul exprimăconŃinutul modelului astfel: "ceea ce se află în centrul acestei concepŃii este18 C.C. Rodee, T.J. Anderson, C.Q. Christol, "Introduction to Political Science", Mc Grow-Hill Book Company, p.471.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII160ideea unei pluralităŃi de centre de decizie, capabile, mai mult sau mai puŃinconstant, de a echilibra si a impune agenŃilor de acŃiune negocierea sicompromisul, ca singură procedură normală, mai bine - zis, deopotrivălegitimă si eficace, pentru a trata litigiile lor"19.În acest spirit, viaŃa politică este considerată un proces al negocierilor,medierilor, procedurilor bilaterale, presiunilor prin care, într-un cadru larg, suntrezolvate litigiile, asigurându-se treptat consensul social. Fr. Bouricaud defineapolitica drept un proces prin care societatea îsi realizează consensul. StatuldeŃine un rol de protector si de arbitru imparŃial al relaŃiilor dintre grupurile deinterese si de presiune. Valoarea poliarhică fundamentală devine astfelmoderaŃia, echilibrul intereselor, jocul coaliŃiilor, iar metoda regimurilor poliarhiceo constituie gradualismul (adică, cresterea economică liniară, graduală siconservarea poziŃiilor grupurilor de interese pe intervale mari de timp).De pe aceste poziŃii este făcută aprecierea că noŃiunea de voinŃă apoporului, în accepŃiunea ei clasică (elaborată de către Rousseau), a suferit oprofundă alterare în societăŃile de consum. Promotorii modelului poliarhic deorganizare socio - politică apreciază că voinŃa generală este elaborată în modmetodic prin rivalitatea grupurilor de interese ce compun societatea civilă,constiente de ceea ce le uneste dar si de ceea ce le separă. Consensul socialnu poate fi realizat nici prin raŃionalizarea economică sau birocratică, nici prinaplicarea dreptului construit raŃional, ci prin conjugarea acŃiunilor grupurilor deinterese concurente.Modelul poliarhic îsi găseste expresia desăvârsită în societateaamericană care "pune în concurenŃă toate interesele. Ea le organizează si leneutralizează parŃial prin regimul de partide, care simplifică si legitimeazăexprimarea lor. În sfârsit, democraŃia americană instituie opinia ca ultimăinstanŃă a deciziei"20.Prin raportare la practica economică si social - politică din Ńărilecapitaliste se poate desprinde constatarea că modelul societăŃii poliarhice, înbună parte, idealizează structurile organizaŃionale de tip liberal. FăcândabstracŃie de diversele tensiuni, contradicŃii si greutăŃi caracteristice "societăŃiide consum", autorii amintiŃi adoptă un punct de vedere sociologic, atomist,pluralist, considerând societatea drept o sumă a grupurilor de interesecapabile de autoguvernare si de realizare liberă a propriilor aspiraŃii. Statuldemocratic este considerat ca având rolul de arbitru imparŃial al joculuigrupurilor rivale, posedând funcŃii restrânse, limitate. O astfel de explicaŃievine parŃial în contradicŃie cu evoluŃia reală a politicului în capitalismulcontemporan. Dezvoltarea capitalismului monopolist de stat reliefeazăcresterea rolului statului, asumarea de către acesta a noi funcŃii integratoare,a unui repertoriu bogat de mijloace, de tehnici de gestiune economică, dedirijare a cresterii economice, de dominare a celor guvernaŃi, de promovare aunei politici a sferelor de influenŃă pe plan extern. În realitate, în societatea19 Fr. Bouricaud, "Le modele polyarchique et les conditions de sa survie", în "Revue

Page 109: Politologie carte

Francaise de science politique", nr.5, 1970, p.89520 Op. cit., p. 895.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE161occidentală nu iese pe primul plan procesul de difuziune si de atomizare aputerii politice, ci dimpotrivă tendinŃa de centralizare a acesteia, de extindere acontrolului social, a eforturilor de integrare în sistem a tuturor forŃelor, demenŃinere a echilibrului social-politic global.Statul monopolist nu joacă si nici nu poate avea rolul de arbitruimparŃial al dinamicii grupurilor de presiune si partidelor politice. El este si uninstrument de promovare a voinŃei partidului sau coaliŃiei de partideînvingătoare în campania electorală, facilitând si stimulând realizareaintereselor grupurilor ce compun suportul social al acestora. Deseori, statulapelează la serviciile unor grupuri de presiune, investindu-le cu status-uri siroluri legale. Pe de altă parte, statul poate să frâneze, blocheze sau să scoatăîn ilegalitate activitatea altor grupuri de presiune ale forŃelor sociale dinopoziŃie, argumentând că ar avea un caracter deviant, subversiv, îndreptatîmpotriva binelul comun etc. Deci, statul urmăreste o integrare a multitudiniigrupurilor de interese în direcŃia realizării voinŃei suportului social al puterii si,în primul rând, a intereselor elitei conducătoare, a oligarhiei monopoliste.Acest proces evoluează în mod contradictoriu si se manifestă pe toatepalierele macrosistemului social - economic.În esenŃă, rolul grupurilor de presiune constă în exercitarea funcŃiei dearticulare, de exprimare, organizare a intereselor diferitelor straturi sociale,categorii socioprofesionale, comunităŃi religioase, etnice etc. în raport cuorganele de decizie. Ele urmăresc să modeleze funcŃionarea puterii, activitateaguvernamentală centrală sau locală în funcŃie de interesele lor, reusind săblocheze anumite iniŃiative legislative, să frâneze luarea anumitelor măsuri saudeclansând, favorizând adoptarea altora. Grupurile de presiune îsi exercităinfluenŃele si asupra organelor executive ale statului, substituindu-se, uneori,dialogului partidelor cu parlamentarii. Prin exercitarea presiunilor asupra puteriide stat, asupra parlamentarilor, ele reusesc să blocheze iniŃiative, să deformezeacte juridice în raport cu interesele primare care le-au generat, să determineabaterea de la proceduri. Se crează astfel, adesea, o contradicŃie între ideologiaregimului, democraŃia formală si practica social - politică concretă.2. Mijloacele folosite de grupurile de presiunepentru realizarea scopurilorObiectul acŃiunii grupurilor de presiune îl constituie, de regulă,oficialităŃile vieŃii publice: parlamentarii, ministrii, diferiŃi membri ai guvernului,liderii partidelor politice, înalŃi funcŃionari si administratori, organe locale alestatului etc. R.G. Schwartzenberg enumera trei tipuri de acŃiuni ale grupurilorde presiune: asupra puterii însăsi, asupra partidelor si asupra opiniei publice.În democraŃiile avansate din zilele noastre se pare că Ńinta cea mai frecventăeste executivul, în măsura în care se crează condiŃii favorabile contactelorîntre administraŃie si grupurile de presiune.Tacticile folosite de către diferitele grupuri de presiune suntdiversificate. Unele sunt exercitate în mod deschis (influenŃarea guvernanŃilorINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII162prin organizarea de banchete, acŃiuni de vânătoare, solicitarea de audienŃe, subforma memoriilor, ameninŃărilor cu greva sau boicotul, refuzul plăŃii impozitelor,greva foamei etc.). Altele sunt materializate prin acŃiuni oculte, de "culise",constând în oferte de cadouri, vacanŃe, bani si în alte forme de corupŃie, iaraltele recurg la tehnici de manipulare prin propagandă, dezinformare etc. Dupăcum arăta Jean Meynaud, grupurile de presiune cu cea mai mare influenŃă suntcele care nu se văd, întrucât acestea au acces direct si permanent la autorităŃi.Si altele constau în exercitarea unor presiuni violente (plantarea unor bombe,tăierea firelor telefonice, realizarea unor baraje pe căile de comunicaŃie, creareaunor acte de diversiune etc.). Fără îndoială, în anumite condiŃii istorice, grupurilede presiune ale guvernanŃilor dispun de mijloace mai eficiente (bani, arme, timpliber etc.), cinstite sau corupte, legale sau ilegale. Grupurile de presiune ale celorguvernaŃi posedă mijloace proprii (gradul înalt de organizare, numărul mare demembri, varietatea tehnicilor etc.) care pot fi, în anumite condiŃii istorice,

Page 110: Politologie carte

deosebit de eficiente, iar în situaŃii excepŃionale pot servi unor transformări destructură a societăŃii.În zilele noastre eficienŃa activităŃii grupurilor de presiune depinde întot mai mare măsură de calitatea organizării si, în special, a conducătorilor lor,a specialistilor pe care îi angajează pentru a exercita pressing-ul. Există oexperienŃă în acest sens - aceea a lobby-urilor din S.U.A., care au apărut cabirouri tehnice specializate în a interveni pe lângă Congres, administraŃie saualte organe ale statului, cu scopul de a influenŃa anumite decizii (de a grăbisau amâna sau a modifica o decizie etc.). Termenul de lobby a fostîntrebuinŃat în S.U.A. cu sensul de ‘’hol, culoar’’ (de la holurile Congresuluiamerican - locul unde acŃionează lobby-stii intrând în relaŃii cu înalŃi demnitari,funcŃionari). Astăzi lobby-urile sunt birouri specializate care îsi închiriazăserviciile contra cost celor care vor să exercite anumite presiuni, influenŃeasupra puterii. Deci, ele sunt doar un mijloc competent (compus din juristi,fosti parlamentari, specialisti ai informaŃiei) utilizat de grupuri de presiune.În utimele decenii a apărut o nouă tendinŃă în activitatea grupurilor depresiune - aceea de a utiliza mass - media ca posibil mijloc de influenŃare aopiniei publice. Desigur spectrul organelor de presă, de informare prinintermediul semnelor, simbolurilor sau imaginilor este extrem de diversificat -de la cele ce îsi asumă un status neutru, ghidat de valorile obiectivităŃii,adevărului, până la cele create anume să aducă servicii unor intereseparticulare (organ de presă al unui partid, al unui sindicat, grup de presiuneetc.). Explozia mass - media a generat, pe lângă progresele mari înexercitarea unor funcŃii generoase, utile adâncirii democraŃiei si statului dedrept (de informare si formare a opiniei publice, de educaŃie politică - civică,de orientare a mentalului naŃional corespunzător unei table de valoriuniversale, de corectare a conduitei personalului guvernant, a membrilorclasei politice, de promovare a inovaŃiei socio-politice etc.) si posibilităŃinebănuit de mari de manipulare, diversiune, dezinformare, de adâncire aconflictelor si stărilor anomice (istoria presei din România de după 1989 estefoarte relevantă în acest sens). Unele organe de presă sunt folosite eficient degrupurile de presiune pentru a-si atinge interesele si scopurile, propunând oPRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE163ofertă de informaŃii voit deformate, trunchiate, selectate corespunzător unuiprogram clar, prin introducerea unor sublinieri, exagerări, omisiuni, zvonurietc. Toate acestea cu intenŃia de a însela, de a influenŃa un anumit organ alstatului, o anume organizaŃie profesională sau un segment precis al societăŃiicivile sau de a forma o ‘’imagine ‘’ dorită unei personalităŃi politice, unui partid.În astfel de scopuri a apărut o categorie profesională abilitată să lucreze înechipe de specialisti (psihologi, sociologi, informaticieni, artisti, ziaristi etc.)capabili să manevreze cu rafinament tehnicile de manipulare, să lucrezeeficient pentru o ‘’imagine’’ comandată de un grup de presiune. Putem deci fide acord cu Herbert Marcuse care scria că ‘’tehnicile de comunicare de masăsunt instrumente de manipulare, supuse ordinelor marilor interese, private saude stat, deoarece contribuie la trezirea unor dorinŃe iluzorii sau artificiale21 …Toate acestea constituie încă un argument pentru ideea că stăpâniiinformaŃiei din epoca noastră au reusit să substituie rolul violenŃei, al banilor,al bogăŃiei în orice formă materială, cu forŃa stiinŃei si cunoasterii, pentru a-iconvinge pe alŃii să acŃioneze într-o anumită direcŃie. Dar care sunt acestedirecŃii de acŃiune? Practica politică ne oferă o întreagă experienŃă istorică dincare rezultă că ele nu sunt pur si simplu concurente, ci adesea, din păcate, seaflă în raporturi contradictorii, unele sunt chiar împotriva intereselor umanităŃii,alteori împotriva interesului naŃional, alteori împotriva interesului general.Se poate desprinde faptul de constatare că numeroase grupuri depresiune sunt agenŃi ai practicii politice contemporane care, printr-o activitate deinfluenŃare a dinamicii regimului politic, îsi lasă amprentele asupra stilului deguvernare, asupra progresului vieŃii sociale. Rolul lor este mai mare în cadrulsistemelor politice democratice. În regimurile totalitare se crează un mediufavorabil acŃiunilor oculte, neoficiale, de culise, ilegale. De aceea, o analizăaprofundată a sistemelor politice contemporane, a dinamicii si sensului acestoranu poate eluda studiul grupurilor de presiune. Din punct de vedere metodologic,viziunea atomistă asupra societăŃilor civilă si politică nu este fertilă, impunându-se

Page 111: Politologie carte

o concepŃie globală, sintetizatoare care să permită o analiză dialectică privindstructurarea, funcŃionalitatea, dinamica si sensul obiectiv al dezvoltării sistemelorpolitice. Abordarea corectă a raporturilor dintre element si sistem, dintre sisteme,cu desprinderea consecinŃelor în planul practicii politice, va permite evitareadisfuncŃionalităŃilor, a haosului generat în anumite situaŃii istorice de cătrepluralism, de multiplicarea centrelor de decizie, de atomizarea societăŃii, care aucondus la nasterea unor regimuri totalitare, despotice; anarhia prelungită, inevitabilva duce la dictatură, la tiranie. În acelasi timp, permite ca o conducere politică, înmod determinist - sistemic fundamentată, care combină organic centralismul cupoliiniŃiativa, să evite deplasările extremiste de sens general al acŃiunii. Istoria, simai ales sirurile de evenimente socio-politice din secolul nostru, demonstrează căguvernările totalitare, inflexibile si prelungite, au fost negate de sisteme politicedemocratice.21 H. Marcuse, ‘’Medias et Societes’’, ed. a V-a, Montchréstien, Paris, 1990, p. 613.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII164C. STATUL - INSTITUłIE A PUTERII1. Caracterizarea generală a statuluiActivitatea grupelor de presiune si a partidelor politice nu si-ar aveasensul în afara statului ca instituŃie politică dominantă, reglatoare adinamicii sociale. CetăŃenii si grupurile sociale, persoanele fizice si juridiceau privirile si speranŃele orientate asupra vieŃii statale de la care asteaptădeciziile cele mai importante care privesc viaŃa lor. La fel, statul - ca instituŃie aguvernării, a creării unei ordini socio-economice dezirabile, asteaptă de lacetăŃeni supunere, conformare faŃă de deciziile, faŃă de legile adoptate. Înacest fel, în societăŃile democratice, statul, ca nucleu al societăŃii politice, sicetăŃenii orientaŃi de o cultură politică anumită compun un cuplu armonios acărui viaŃă este alimentată de funcŃionarea partidelor, a corpului electoral, dereacŃiile opiniei publice.Statul este instituŃia puterii politice ce funcŃionează pe un anumitteritoriu delimitat prin graniŃe recunoscute si înăuntrul unei comunităŃi umane(popor, naŃiune), dispunând de monopolul violenŃei legitime. Ca agent politic,statul posedă cele mai importante resurse si instrumente politice, inclusiv celede impunere prin forŃă (poliŃie, jandarmerie, gardă financiară, penitenciare,armata etc.) a principiilor de ordine socio-economică. De aceea, statul a fostidentificat în mod restrictiv cu un "aparat al dominaŃiei de clasă", cu o "forŃăspecială de reprimare" sau cu o "organizare specială a forŃei, o organizare aviolenŃei în vederea reprimării unei anumite clase" sau "o masină pentrumenŃinerea dominaŃiei unei clase asupra alteia". Statul, ca instituŃie politicăcentrală, poate fi sau poate să pretindă că este, în relaŃiile cu cetăŃenii, oexpresie a voinŃelor acestora de a organiza si conduce societateacorespunzător intereselor generale si unor valori universale. Sub acest aspectstatul îsi revendică autoritatea si legitimitatea de agent al conducerii siorganizării globale a societăŃii corespunzător voinŃei, intereselor, programelorpolitice ale partidelor sau ale unui agent social (segment al societăŃii civile)care au câstigat alegerile.Tipurile de state identificate de Aristotel după criteriul cine si în interesul cuiconduce:În interesul CâŃi conduc ? cui conduc ?General PropriuUnul monarhie tiraniePuŃini aristocraŃie oligarhiemai mulŃi policraŃie democraŃiePRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE165După Max Weber, statul reprezintă un instrument al societăŃii princare aceasta îsi va raŃionaliza organizarea si progresul: statul este oîntreprindere politică cu caracter instituŃional care revendică, în direcŃionareaadministrativă si în aplicarea reglementărilor, monopolul constrângerii fizicelegitime"22. InstituŃia puterii de stat, deci, deŃine monopolul violenŃei legitime,fiind aptă să înfăptuiască controlul birocratic raŃional în economie si societate,să asigure respectarea normelor generatoare de ordine si eficienŃă în acŃiunilesociale - economice. Există state legitime si nelegitime. În toate cazurile cei

Page 112: Politologie carte

care deŃin monopolul puterii îsi crează instituŃii specializate în comandă si obirocraŃie, o armată, o poliŃie, un aparat represiv, un sistem de propagare avalorilor politice proprii. Această concepŃie despre stat se vrea generală, adicăcu o largă sferă de valabilitate, prin faptul că surprinde atributele esenŃiale aletuturor statelor moderne. Ea a inspirat majoritatea poziŃiilor actuale referitoarela stat si drept. Asa, de pildă, Robert Nozick era convins că statul constituie oasociaŃie dominantă de protecŃie dintr-un teritoriu care pune în valoare douăcondiŃii necesare: ‘’să aibă tipul corespunzător de monopol asupra folosiriiforŃei în teritoriu si să apere drepturile fiecăruia din acel teritoriu, chiar dacăaceastă protecŃie generală ar putea fi oferită numai într-o modalitate“redistributivă”23 Cele două faŃete cruciale ale statului sunt perfect legitime dinpunct de vedere moral, neviloând drepturile nimănui.Statul, ca instituŃie fundamentală a societăŃilor civilizate, este rezultatulunor necesităŃi obiective generate de adâncirea diviziunii muncii sociale, demultiplicarea activităŃilor si funcŃiilor în cadrul colectivităŃilor umane, dediferenŃierea intereselor agenŃilor practicii sociale. În orice mare colectivitateumană se face resimŃită nevoia de coordonare a oamenilor, a sociogrupurilor,instituŃiilor si organizaŃiilor componente pentru a se preveni sau înlăturaconflictele, tensiunile, dezechilibrele, pentru a se evita destabilizarea, pentru afi temperate interesele divergente etc. Se produce astfel diferenŃierea dintreguvernanŃi si guvernaŃi, dintre conducători si condusi, se afirmă o autoritatepublică, mai ales în momentele istorice de criză, de convulsiuni sociale(războaie, crize economice si politice, dezastre naturale etc.), din care emanăacŃiuni de coordonare în conformitate cu o voinŃă generală ce pretindelegitimitate. Léon Duguit susŃinea că existenŃa unei diferenŃieri dintreguvernanŃi si guvernaŃi este caracteristica fundamentală a statului.Statele contemporane, dincolo de marea lor diversitate în planorganizaŃional si funcŃional, au ca trăsătură comună aceea de a fi instituŃii(din lat. Institutio-întemeiere, înfiinŃare, obicei, regulă de purtare). InstituŃiile aufost create de oameni din nevoia de a depăsi “starea de natură”, caracterulspontan, egoist, agresiv al acŃiunilor membrilor colectivităŃii si de a realiza oordine, o armonie, un cadru social civilizat care să garanteze drepturilefundamentale ale fiecărui membru. Prin urmare, au apărut organizaŃii tot maidiversificate, a rezultat o autoritate politică situată “deasupra intereselorindividuale”, dar recunoscută ca necesară pentru satisfacerea acestor22 Max Weber, "Economie et societe ", tome I, Ed. Plon, Paris, p.71.23 Robert Nozick, ‘’Anarhie, stat si utopie’’, Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 159.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII166interese, pentru întărirea coeziunii colectivităŃii, a ordinii si disciplinei. OconotaŃie actuală a termenului instituŃie vizează organizaŃiile a căror activitateeste reglată de un statut, de regulamente specifice, de norme juridice avândca obiectiv satisfacerea unor nevoi sociale. Comportamentele individualeinstituŃionalizate urmează a fi controlate, monitorizate de funcŃionarii instituŃieicare acŃionează si ei după norme, reguli precise si cunoscute în acord cuvoinŃa autorităŃii desemnate de colectivitate în acest scop.InstituŃiile reprezintă structuri organizate, care funcŃionează petemeiul unor norme izvorâte din tradiŃie sau elaborate deliberat, pe caregrupurile sau colectivităŃile umane le crează în mod constient, din necesitate,pentru a le mijloci dobândirea unei eficienŃe sporite în raporturile dintre ele,precum si în activităŃile de producere a bunurilor, valorilor materiale sispirituale.24 Caracteristicile generale ale instituŃiilor (politice, administrative,juridice, economice, militare, de învăŃământ, de cercetare stiinŃifică, medicale,de cult, de cooperare economică internaŃională, diplomatice etc.) sunt :- posedă simboluri culturale pe baza cărora pot fi identificate (drapel,imn naŃional, stemă etc.) si care pot avea semnificaŃii emoŃionale pentrumembri;- posedă coduri de comportament (statut, regulament intern, reguli,ordine transmise de instituŃia ierarhică etc.), care definesc clar status-urilemembrilor, cerinŃele rolurilor, structurile de conducere, relaŃiile ierarhice etc.Însusirea si practicarea acestora vor face ca acŃiunile membrilor sădobândească un caracter formal, oficial, să sporească loialitatea lor faŃă deinteresele instituŃiei;

Page 113: Politologie carte

- în oricare instituŃie sunt definite juridic modalităŃile de acŃiune înnumele grupului ca întreg, atât în raporturile interne, cât si în raporturile cu alteinstituŃii;- competenŃa membrilor este definită impersonal, modurile derealizare a rolurilor sunt reglate de norme impersonale, astfel încât instituŃia vasupravieŃui diferitelor schimbări ale oamenilor pe posturi (avansare,retrogradare, transfer etc.), întrucât ea corespunde intereselor si aspiraŃilormajorităŃii oamenilor;- în cazul în care codurile de comportament nu-si vor realiza funcŃiile,instituŃiile vor recurge la mijloace complementare: obiceiuri, tradiŃii, cutume, lajustificări ideologice etc.Statul este o instituŃie, este în fapt o reŃea complexă de instituŃii,este “instituŃia instituŃiilor”, fiindu-i valabile notele definitori anterioare. DardiferenŃa specifică va rezulta dintr-o definiŃie logică. În acest sens, TudorDrăganu definea statul ca “o instituŃie având ca suport o grupare de oameniasezată pe un spaŃiu delimitat, capabilă de a-si determina singură propria sacompetenŃă si organizată în vederea exercitării unor activităŃi care pot figrupate în funcŃiile: legislativă, executivă si jurisdicŃională”.25 În acest fel statul24 Vezi Ion Tudosescu si colab; ”Structurile organizaŃionale si eficienŃa acŃiunii”,Edit.Academiei,Buc.,1978,p.1525 T.Drăganu, “Drept constituŃional si instituŃii politice”,vol.I, Lumina Lex, 1998,p.116PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE167poate fi deosebit de celelalte instituŃii. Nota specifică principală o constitueactivităŃile fundamentale ale statului sau funcŃiile sale. În general, teoreticieniidreptului constituŃional fac distincŃie între trei funcŃii:1. FuncŃia legislativă, prin care statul elaborează norme generale,raŃionale, obligatorii pentru agenŃii acŃiunii sociale (norme juridice, legi), cărorale vor fi subordonate orice alte norme.2. FuncŃia executivă, care vizează asigurarea ordinii necesaredesfăsurării coerente a aplicării legilor de către diferitele organe aleadministraŃiei de stat, asigurarea bunei funcŃionări a tuturor serviciilor publice.3. FuncŃia jurisdicŃională, prin care sunt soluŃionate corespunzătorlegilor, respectându-se procedurile statuate juridic, diferitele conflicte întrepărŃi care pretind că legea a fost violată.Aceste funcŃii sunt interdependente; ele se aplică, în regimuriledemocratice, nu numai în raporturile dintre guvernanŃi si guvernaŃi, dintre statsi instituŃiile “extrastatale”, ci si faŃă de proprii funcŃionari ai statului, faŃă depersoanele încadrate pe posturi “de comandă” în stat sau situate la “vârf” înpiramida statală. InstituŃiile statale cele mai dezvoltate, mai bine adaptateaspiraŃiilor majorităŃii oamenilor sunt cele în care puterea politică a abandonatarbitrariul, interesele de grup, personalizarea rolurilor, în care legile emanatedin voinŃa majorităŃii sunt aceleasi pentru toŃi cetăŃenii, se aplică după criteriiimpersonale, formale si recunoscute.Sirul definiŃiilor date statului, în literatura de specialitate, este dejaimens; multe sunt de suprafaŃă, unele vin în contradicŃie cu altele. În final vomreŃine faptul că în mod obisnuit teoreticienii statului si dreptului consideră căinstituŃia statală nu poate fi concepută fără un teritoriu, o populaŃie umană(condiŃii extrinseci necesare nasterii statului) si o “autoritate publică” (sau“putere de stat”)-condiŃia esenŃială a statului. Trebuie să menŃionăm opiniaconform căreia suveranitatea statului ar fi o trăsătură de neînlocuit a sa.** *Un alt punct de vedere este cel liberal si neoliberal. Doctrina liberalăclasică (J.Locke, Ch. Montesquieu, A. Smith, D. Ricardo, B. Constant, J.Bentham, Al. de Tocqueville etc.), din secolele XVII - XIX, sublinia necesitatearespectării tuturor libertăŃilor individului - a liberei iniŃiative, în plan economicmai ales, însoŃită de libertatea politică si de constiinŃă. Pe acest fundal s-anăscut doctrina drepturilor omului si ale cetăŃeanului, ca drepturi negative,înăscute, inalienabile. Statul, în această concepŃie, este un aparat instituŃionalcare trebuie să garanteze, să protejeze viaŃa oamenilor, proprietatea,libertatea, dreptul fiecărui cetăŃean la prosperitate si fericire înŃelese cadrepturi naturale ale cetăŃenilor. Prin urmare, statul este un fel de "jandarm"care are misiunea de a păzi ordinea naturală instalată în societate fără a

Page 114: Politologie carte

interveni în viaŃa cetăŃenilor săi, în derularea liberei concurenŃe.ViaŃa oamenilor este guvernată de principiul "laissez - faire, laissez -passer" astfel încât legea autonomiei individului, a respectării drepturilorINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII168acestuia sunt mai importante decât suveranitatea poporului sau decâtrespectarea intereselor generale, a drepturilor colective. Proprietatea privatăeste apreciată ca valoare supremă si de aici vor începe justificările aduseintereselor private, particulare, concurenŃei, inegalizării societăŃii - ca efect aldiferenŃelor de valoare între indivizi. Libera concurenŃă este capabilă sărealizeze echilibrul macroeconomic si macrosocial, echitatea si dreptatea, fărănici o intervenŃie a statului. Rezultatul liberei concurenŃe este formareanaturală a elitelor în economie, în politică, justiŃie, în viaŃa culturală, spiritualăetc. Elita politică se formează prin selecŃie naturală corespunzător principiuluiproprietăŃii.Numeroase state, în ultimul secol, au fost constituite si funcŃioneazăîn acord cu concepŃia liberală care proclamă ca valori universale:umanismul, pluralismul (respectarea diversităŃii si individualităŃii), schimbareagraduală, reformistă. Politica liberală si-a propus să urmeze principiiledemocraŃiei politice, selectării personalului care exercită puterea rezultată dinalegeri libere, separării puterilor (legislativă, executivă, judecătorească) în stat,recunoasterii conflictelor ca fiind inerente corpului social si negocierilor,compromisurilor, medierilor ca mijlocul cel mai potrivit pentru soluŃionarea lor,a rolului sistemului de drept care are funcŃia de a garanta libertateapersoanelor, a dreptului lor la viaŃă, la fericire si proprietate, a egalităŃiioamenilor în faŃa legii.Curentele liberale din secolul XX s-au opus colectivismului învariantele sale (fascism, comunism, socialism, organizarea socială teocratică,naŃionalism etc.), absolutizării legităŃilor obiective, domniei unui stat universal(sau a unui stat - masină) în favoarea unei anumite înŃelegeri a condiŃieiumane, izvorâtă din filosofia engleză modernă (J. Locke, D. Hume etc.),filosofia Luminilor din FranŃa, utilitarismul lui Jeremy Bentham si empirismulfilosofic al lui John Stuart Mill, conform căreia omul este o valoare supremă,neputând fi tratat nici într-o situaŃie ca un lucru, care are dreptul la fericire,libertate, proprietate, viaŃă. Corolarul acestei filosofii si practici politice a fostDeclaraŃia universală a drepturilor omului si ale cetăŃeanului conceputeca drepturi naturale, negative, în sensul că statul nu trebuie să intervină înexercitarea lor de către oameni, ci doar să creeze cadrul social potrivit pentrurespectarea, garantarea acestor drepturi, libertăŃi fundamentale valabilepentru toŃi oamenii indiferent de deosebirile existente între ei (de avere, gradde instruire, rasă, sex, religie, apartenenŃă politică etc.).Asadar, principalele idei liberale privitoare la om (ca personalitate) sila ordinea politică – juridică sunt următoarele:- baza edificiului social, a inovaŃiei si progresului societăŃii o constiuieindividul si nu colectivitatea; calitatea educaŃiei individului, a formaŃieipersonalităŃii este premisa coeziunii colectivităŃii, a eficienŃei acŃiunilor sociale;- persoanele dintr-o colectivitate umană (sociogrup, naŃiune, etc.) suntcapabile să-si proiecteze comportamentele, să acŃioneze astfel încât sărezulte o stare de ordine socială, un echilibru organizaŃional, chiar dacăacestea sunt preocupate să-si realizeze interesele individuale, să-si atingăproiectul propriu de fericire;PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE169- oamenii se nasc liberi în a-si alege felul de viaŃă, valorile culturale,cariera, etc. si echipaŃi cu drepturi naturale la viaŃă, proprietate, fericire;năzuinŃa fiecărei persoane către o libertate deplină constituie o trăsăturădeterminantă a naturii umane;- promovarea valorilor civice esenŃiale pentru realizarea unuicomportament de cetăŃean: constientizarea drepturilor si obligaŃiilorindividuale, respectul pentru drepturile celorlalŃi, atitudinea de toleranŃă,autonomia persoanei, spiritul de colaborare pentru a realiza binele comun alcetăŃii;- ordinea politică rezultă din participarea fiecărui individ în parte, ale

Page 115: Politologie carte

cărui drepturi naturale trebuie protejate prin legi; în acest context, libertateafiecăruia va fi controlată de legi si va consta în dreptul de a face orice permitelegea; diversitatea si pluralismul devin manifestări firesti, asa după cum sunt sidecalajele, tensiunile, dizarmoniile, conflictele;- supremaŃia legii, a statului de drept asupra fiecărei persoane(exercitarea unui control social instituŃionalizat, legal asupra persoanelor) atâttimp cât sunt în conformitate cu dreptul natural la viaŃă, fericire, proprietate silibertate;- comportamentele oamenilor, ale organizaŃiilor, instituŃiilor, asociaŃiilorexistente în societate dau nastere unei ordini ‘’naturale’’, reglată numai delegile transparente si general acceptate, care-i selectează pe cei mai buni si îimarginalizează pe cei care nu au realizat performanŃe; faŃă de acestia dinurmă, statele neoliberale contemporane nu rămân indiferente – le asigură oprotecŃie socială de fapt.Ca filosofie politică, liberalismul s-a afirmat ca ideal, ca aspiraŃiepractică a burgheziei europene în ascensiunea ei istorică, în condiŃiileînlăturării absolutismului monarhic. John Locke (1632 - 1704), de plidă, apreluat o doctrină mai veche (a monarhomahilor - cei care susŃineau drepturilesupusilor la revoltă - mergând până la regicid, în cazul în care regele încalcă"contractul social" stabilit), împreună cu crezul în libertatea naturală a omului.Conform acestuia, instituŃiile statale, acŃiunile politice au justificare atunci cândcorespund raŃiunii si fericirii oamenilor, iar o fericire este raŃională atunci cândva garanta libertatea, securitatea, averea persoanelor, împreună cu pacea siarmonia pe plan social.J. Locke s-a opus concepŃiei lui Hobbes, susŃinând că starea naturalăa oamenilor se caracterizează nu printr-un război al tuturor împotriva tuturor,ci prin relaŃii de pace, de încredere, cooperare, ajutor mutual, atitudine deconservare. Prin natura lor, oamenii posedă anumite drepturi: la libertate, laproprietate, la viaŃă; toŃi aspiră la egalitate în faŃa legilor. Dar starea naturalănu este perfectă, drepturile naturale nu se realizează de la sine, ci prin forŃelefiecăruia. De aceea, oamenii au fost siliŃi să încheie un contract social princare au creat statul investit cu puterea de a asigura ordinea socială, de agaranta libertăŃile omului si, în primul rând, dreptul de proprietate. Locke aoptat pentru un stat puternic, capabil să-si realizeze menirea legitimată princontract cu cetăŃenii. Dacă vor fi încălcate drepturile naturale ale oamenilor, sejustifică necesitatea, chiar datoria poporului de a se revolta, de a se instala noiINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII170organe de putere. Asa, de pildă, revoluŃia burgheză din Anglia a fost perfectlegitimă; la fel monarhia constituŃională este forma de guvernare cea maipotrivită pentru Anglia.Locke a fost promotorul principiului separării puterilor în stat:legislativă, executivă si federativă. Prima este puterea supremă - ea edictândreguli de conduită general - obligatorii, fiind exercitată de parlament (formatdin camera comunelor si camera lorzilor). Puterea executivă trebuieîncredinŃată altui organ – monarhului, si va consta în aplicarea legilor, înrezolvarea problemelor care nu au fost prevăzute sau determinate prin legi.Pentru a putea împiedica parlamentul să încalce drepturile naturale ale celorguvernaŃi, regele are dreptul de a dizolva parlamentul. A treia putere - ceafederativă, are atribuŃii în domeniul relaŃiilor cu alte state si trebuie să aparŃinătot regelui. Chiar dacă puterile statului sunt separate, ele compun o unitatepentru că puterea legislativă este supremă si poate să le subordoneze pecelelalte două. Dar, în principiu, puterea legiuitoare nu se amestecă întreburile celorlalte două. Această versiune a separării puterilor în stat va fidesăvârsită de Motesquieu, apoi corectată în diverse feluri, repudiată, criticatăde alŃi teoreticieni ai statului si dreptului. Dar ea a fost în acord cu drepturileomului, cu principiile raŃionalismului si ale utilitarismului.Teoriile utilitariste au completat si adâncit concepŃia amintită prinaportul unor gânditori precum J. Bentham, John St. Mill, Rudolf von Iheringetc., potrivit cărora criteriul întregii moralităŃi îl constituie foloasele pe care lepoate obŃine individul, gradul de utilitate exprimat prin calcularea foloaselor.Principiul utilitarismului a fost exprimat de J. Bentham astfel: "Asigurarea celeimai mari fericiri posibile pentru un număr cât mai mare de oameni". Dar o

Page 116: Politologie carte

astfel de teză a fost viciată de presupoziŃia că în societate ar exista oarmonizare a intereselor individului cu cele ale colectivităŃii si atunci urmărireasatisfacerii intereselor de către fiecare persoană ar conduce oarecum automatla realizarea fericirii generale.J. Bentham (1748 - 1832), situat pe linia de gândire deschisă înAntichitate de Epicur, considera ca mobil primar al comportamenteloroamenilor obŃinerea fericirii (eudemonia) iar fericirea o înŃelegea ca înlănŃuirede plăceri (hedone). Un stat si un sistem de drept deasupra oamenilor, eterne,nu-si au sensul. Statul si legile trebuie să fie expresii ale ceea ce este util înviaŃa socială. Drepte sunt acele acŃiuni care au utilitate. NedreptăŃile Ńin desfera inutilului. Gradul de utilitate al acŃiunii este direct proporŃional cuplăcerea pe care ea o aduce agentului ei. Cu cât acŃiunile oamenilor vor fi maiutile, cu atât va trebui să fie mai puternic apărate de legi, protejate de stat.Dimpotrivă, acŃiunile inutile ar trebui să fie interzise prin lege pe măsuratotalului de rău pe care-l pot aduce societăŃii.Astfel de teorii justificatoare, cu nuanŃări mult diversificate în secolulnostru, au venit să legitimeze ideologic statul liberal (si acesta în diferitevariante contemporane).Idealurile liberalismului clasic urmau să se năruie însă în perioadaultimului secol când societăŃile capitaliste au primit impulsurile repetatelorcrize economice, bătăliilor politice sau războaielor care au zguduit societateaPRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE171bazată pe contraste de avere, pe tensionări profunde în planul puteriieconomice, sociale, ideologice. De aceea au apărut corecturi esenŃiale aledoctrinei liberale clasice, în primul rând prin teza că statul contemporan aredatoria de a interveni în economie si în procesele sociale prin măsuri dirijiste,de planificare, prin asumarea de sarcini sociale ample: în educaŃie, securitatesocială, sănătate, finanŃe, extinderea serviciilor publice, în problemeleecologice etc. Propunându-si să rezolve probleme de interes general, prinastfel de intervenŃii dirijiste, statul capitalist contemporan urmăreste să asigurefuncŃionarea sistemului social global ca o alternativă la socialism si fascism. Aluat fiinŃă astfel doctrina neoliberală despre stat si drept.Rezultă, din cele prezentate, că liberalismul, atât în plan istoric cât sica expresie contemporană, nu este un curent unitar, dogmatic; dimpotrivă,conŃine o multitudine de poziŃii particulare, accente, sublinieri diferite de la unautor la altul. O definiŃie unică a liberalismului constituie o imposibilitate, atât aliberalismului ca doctrină, cât si a liberalismului ca stat, ca regim politic, capractică. Aceasta este ilustrată si de multiplele dispute apărute între liberali, careacŃie la celebra operă ‘’A theory of Justice’’ (1971) a americanului JohnRawls, care susŃinea că dreptatea are la bază două principii fundamentale ceîsi propun să regleze politicile distributive: 1. Fiecare persoană care participăla o practică are un drept egal la cea mai largă libertate care e compatibilă cuo libertate de acelasi fel pentru toate persoanele; 2. O inegalitate este admisănumai dacă există un motiv să considerăm că acea inegalitate căreia îi va danastere o practică va acŃiona în avantajul fiecărui participant la ea. Din acestpunct la vedere dreptatea este un compus rezultat din trei idei: libertatea,egalitatea si recompensa pentru activităŃile ce contribuie la binele comun.Astfel de dispute sunt considerate firesti chiar de liberalii însisi. Darciocnirile de idei, de poziŃii nu înseamnă că liberalismului i-ar fi străine principiile.Nu există încă un catehism liberal, dar o suită de principii dominante în toateconstiinŃele aparŃinătoare acestui curent există. Statele de drept, regimurilepolitice pluraliste, economiile de piaŃă, democraŃiile mature contemporane – carealităŃi practice, funcŃionale, sunt reglate de astfel de principii.** *Un alt punct de vedere este cel marxist care susŃine că statul aapărut odată cu familia, cu proprietatea privată si clasele sociale cu intereseantagonice: clasa proprietarilor de mijloace de producŃie - aristocraŃiasclavagistă si clasa sclavilor. Statul este o instituŃie a clasei care deŃineputerea economică utilizată, pentru a-i domina, dirija si supune pe cei lipsiŃi deresurse, întreaga societate. Deci, statul este o masină de dominare a uneiclase de către alta, este instrumentul prin care clasa dominantă în economie

Page 117: Politologie carte

îsi va impune propriile valori, opŃiuni, interese. Dreptul este un produs alstatului, este voinŃa clasei exploatatoare ridicată la rangul de lege.ConstituŃia si celelalte forme juridice sunt impuse de către clasa dominantăprin recurgerea la violenŃa legitimă (sau nu), la mijloace represive.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII172Statul, după Engels, se caracterizează (deosebindu-se astfel deorganizarea societăŃilor primitive) prin: a) împărŃirea supusilor săi dupăcriteriul teritorial; b) instituirea unei forŃe publice aflate în serviciul claseidominante din punct de vedere economic care va deveni dominantă si dinpunct de vedere politic ca urmare a edificării statului; c) pentru a întări siîntreŃine instituŃia statală a apărut fiscalitatea (impozite, taxe, diferite feluri de"dări" în natură, muncă, bani). Principala funcŃie a statului este cea de crearesi menŃinere a unei ordini social - economice care să convină guvernanŃilor -adică proprietarilor bogăŃiei, ai marilor averi, fapt care nu este posibil fărăfolosirea violenŃei, fără utilizarea mijloacelor de represiune si dominare. Odatăcu scurgerea secolelor, aparatul statal - juridic s-a perfecŃionat, a acumulat otot mai mare putere represivă (armată permanentă, poliŃie, siguranŃă,tribunale, penitenciare, birocraŃie etc.), astfel încât clasele dominante,numericeste restrânse, au putut stăpâni mase de exploataŃi tot mai largi. Marxsi Engels au conceput, deci, statul ca o emanaŃie a dezvoltării istorice a lupteide clasă, a raporturilor de luptă dintre guvernanŃi si guvernaŃi. Iar legea,întregul sistem de drept sunt mijloace de conservare a ordinii economice sisociale existente, de guvernare a celor mulŃi, de finalizare a voinŃei claseiexploatatoare.Statul si dreptul burgheze reprezintă, după Marx, un progres importantfaŃă de cele sclavagiste si feudale pentru că au promovat libertatea oamenilor,egalitatea cetăŃenilor în faŃa legii, libera iniŃiativă. Dar societatea capitalistăeste viciată de proprietatea privată generatoare de inegalităŃi economice, depolarizarea socială, de exploatarea celor mulŃi - lipsiŃi de mijloace desubzistenŃă, de către proprietarii mijloacelor economice. În astfel de condiŃii,drepturile si libertăŃile constituŃionale au o natură formală, devin simple ficŃiuni.Totodată, statul burghez nu este si nici nu poate fi o expresie a voinŃeigenerale, un arbitru neutru în relaŃiile dintre clase, asa cum a fost prezentat dedoctrinarii liberali, burghezi, ci este un principal instrument de dominaŃie amajorităŃii de către clasa stăpânitoare. Din această cauză, istoriceste vor ficreate condiŃiile obiective si subiective pentru a se trece la modelul societăŃiisocialiste si, apoi, comuniste. O astfel de societate, întemeiată pe proprietateasocială asupra mijloacelor de producŃie, va exclude exploatarea omului decătre om, va elimina polarizarea societăŃii după criteriul averii, va da egalitatede sanse oamenilor în a-si dezvolta personalitatea, fiind depăsite condiŃiilemateriale generatoare de înstrăinare umană, si va armoniza intereseleindividului cu cele ale societăŃii în ansamblu prin integrarea în logicaimpersonală a istoriei.PerfecŃiunea modelului de societate propus de Marx si Engels s-adovedit a fi foarte atrăgătoare. Aceasta explică numărul mare de discipoli, casi transformarea marxismului într-o scoală filosofico-politică de anvergură. DarMarx si Engels s-au oprit mai puŃin asupra mecanismului sociopsihic derealizare practică a proiectului lor de societate, de stat si de drept comunist,nu au dat răspuns la o serie de întrebări puse ulterior de viaŃă: ce fel de calităŃiar trebui să aibă creatorii statului si dreptului socialist, astfel încât ei să fiecredibili si ascultaŃi de masele largi de aserviŃi? Pot ei avea înfăŃisarea unorPRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE173supraoameni, a unor demiurgi cu aură divină? Oare, o doctrină si o practicăpolitico - juridică de tip egalitarist - comunist este benefică pentru ceiexploataŃi, este satisfăcătoare pentru majoritate pe termen lung? Dacă va fiinstalată egalitatea, echitatea si justiŃia socialistă, oare cum vor evolualibertăŃile cetăŃenesti, drepturile naturale ale omului? Oare, comunismul realva exclude condiŃiile generatoare de înstrăinare umană? Răspunsuri practicela astfel de întrebări, desigur parŃiale, au fost date de evenimentele din Europade Est a anului 1989; si mai înainte - de victoria revoluŃiei din octombrie 1917în Rusia, apoi de consecinŃele exportului acesteia în părŃile cunoscute ale

Page 118: Politologie carte

globului. O astfel de practică politică socialist - stalinistă, comunistă,revendicată genealogic de la marxism, s-a exprimat printr-o varietate detotalitarism - una dintre cele mai proeminente ale secolului XX.** *Statul total, prezent în toate secolele pe undeva prin lume, este unprodus si o condiŃie a disjuncŃiei dintre societatea civilă si societatea politică,dintre guvernaŃi si guvernanŃi, dominaŃi si dominatori, datorită căreiasocietatea politică (cu nucleul ei - partidostructura, în secolul nostru), adică ceicare deŃin si exercită puterea, îi supun, îi domină iremediabil pe cei ce aparŃinsocietăŃii civile. Aici, statul acŃionează asupra unei realităŃi istoriceste dată,existentă independent de el - societatea civilă, devenită un fel de aluat pecare-l va modela conform unui scop precis.Probabil, termenul de totalitar, cu sfera axată pe fascism si stalinism,a apărut în Times, în noiembrie 1929 si conota acel tip de stat monolitic,dominat de partidul unic, de o singură ideologie, opus, deci, pluralismului siparlamentarismului. Totalitarismul, în acest sens, are o coloratură specificăsecolului XX - notele sale definitorii sunt caracteristicile esenŃiale comune alehitlerismului si stalinismului: existenŃa unui partid unic de masă, condus de unsef charismatic; deasupra tuturor cetăŃenilor domneste o singură tablă devalori, o singură ideologie care monopolizează „adevărul” si prezintă o singurălinie politică; partidul unic controlează întreaga economie si societate, edifică„masina” statală si o adaptează situaŃiilor noi care apar; partidul deŃinemonopolul asupra resurselor si mijloacelor politice, inclusiv asupra celor decomunicare, prin care propagă valorile sistemului (alte valori venite dinexterior sau din mediul social neoficial sunt cenzurate, alungate din cetate);asupra persoanelor se exercită un control social resimŃit psihologic ca teroarepolitică si poliŃienească, ca o stare de frustrare în ce priveste exerciŃiuldrepturilor si libertăŃilor fundamentale.Toate aceste trăsături ale statului totalitar contemporan îl fac să sedeosebească de nenumăratele forme de tiranie, de dictatură, de despotismperindate în istorie datorită, în primul rând, perfecŃionării tehnice ainstrumentelor politice, a mijloacelor de comunicare în principal, a infosferei îngeneral. Dar li se adaugă si altele cum sunt: participarea forŃată a cetăŃenilorla activităŃile oficiale astfel încât relaŃia comandă publică - ascultare individualăINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII174funcŃionează aproape mecanic; desfiinŃarea organizaŃiilor neoficiale siînăbusirea iniŃiativelor de asociere a cetăŃenilor încă din faza lor embrionară;sistemul dreptului este creat si aplicat de elita guvernantă, cetăŃeniineregăsindu-si interesele satisfăcute în aplicarea normelor, adesea nici stareade certitudine si securitate personală în modul de aplicare si schimbare alegilor; tendinŃa de universalizare a valorilor sistemului menită, în principal, săjustifice participarea mulŃimilor la viaŃa politică, acordul politicii cu voinŃagenerală, să legitimeze toate acŃiunile de "înfrumuseŃare" a realizărilorregimului. Propagarea si apărarea adevărurilor oficiale se face sub patronajulstatului care exercită în acest sens monopolul violenŃei legitime si alpersuasiunii. Toate acestea creionează colosul statal, amploarea constrângeriistatale în raport cu marja de libertate, de independenŃă pe care ar dori-oindividul.Conform clasicilor marxismului, o variantă superioară de stat este celsocialist si apoi cel comunist care va exercita o conducere raŃională, dupăcriterii de eficienŃă, a întregii economii si societăŃi elaborând în acest scopplanuri de dezvoltare realizabile pe temeiul proprietăŃii socialiste, a egalităŃiioamenilor în calitatea lor de proprietari asociaŃi, de beneficiari ai rezultatuluimuncii lor. Într-un astfel de stat socialist interesele generale vor încorporainteresele indivizilor, la fel libertatea totalităŃii sociale topeste în sine libertăŃileindividuale. În variantele de până acum statele socialiste de coloraturămarxist-leninistă s-au manifestat în forme totalitare, dirijiste, limitând la scarăsocială drepturile omului si ale cetăŃeanului.** *Există însă si o concepŃie si o practică social – democrată, o largă

Page 119: Politologie carte

opŃiune pentru statul social orientat de valorile centrale: echitatea,solidaritatea, libertatea, justiŃia socială. Statul devine mediatorul între libertateaindividului si libertatea corpului social din care individul face parte; statul estefiinŃa instituŃionalizată care face posibilă si necesară cooperarea agenŃiloracŃiunii sociale animaŃi de interese concurente, de solidaritatea si justiŃiasocială. ConcepŃia social – democrată despre stat si societate se opune,asadar, atât individualismului liberal, cât si totalitarismului, extremismului deorice fel, venind cu un proiect de organizare si conducere democratică asocietăŃii specifice statului de drept, având la bază principiile egalităŃii sijustiŃiei sociale, promovării prioritare a voinŃei celor ce muncesc, temperăriicontrastelor si decalajelor sociale prin punerea în valoare a mecanismelor deintervenŃie statală în economie si în realizarea protecŃiei celor defavorizaŃi.Începuturile doctrinei politice social – democrate au fost marcate deproiectele de organizare statală a multiplelor generaŃii de socialisti. Astfel,la începuturile epocii moderne, odată cu formarea relaŃiilor economicecapitaliste, au apărut ideile socialismului utopic (Thomas Morus, TomassoCampanella) care propunea un model de societate si de stat bazate peegalitatea oamenilor, izvorâtă din proprietatea obstească asupra mijloacelor siPRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE175resurselor economice, care elimină posibilităŃile de exploatare a omului de cătreom si în care munca devine o necesitate pentru toŃi membrii societăŃii iarrepartiŃia bunurilor se face după principii egalitare. Apoi, în prima jumătate asecolului trecut, ideile socialismului utopic au fost dezvoltate prin elaborarea uneidoctrine coerente (Saint Simon, Ch. Fourier, Robert Owen), însoŃită deprograme practice din care, în parte, s-a inspirat si marxismul. Marx si Engels auelaborat modelul socialismului stiinŃific care reprezintă o negaŃie a capitalismuluisi a organizării sale statale de tip liberal, prin care de fapt clasa burghezăexercită dominaŃia asupra întregii societăŃi. Trecerea de la capitalism lasocialism va fi făcută prin revoluŃia socială făurită de clasa muncitoare si aliaŃiisăi care vor prelua întreaga putere, vor exercita dictatura proletariatului până înmomentul istoric când va fi clădită noua societate socialistă cu tipul ei special deorganizare statală capabilă să înăbuse orice formă de exploatare umană, oriceformă de înstrăinare a omului de principiile noii etici a socialismului. Dar,eforturile lui Marx si Engels, apoi ale discipolilor acestora, de a propaga proiectul‘’socialismului stiinŃific’’si mai ales de a prefigura calea practică de realizare aacestuia au stârnit cele mai aprinse controverse ideologice si reacŃii politice deadversitate, astfel încât la sfârsitul secolului trecut funcŃionau mai multe curentesocialiste: unele promovau calea revoluŃionării totale a societăŃii capitalistesi edificarea socialismului în cadrul legal impus de autoritatea statală(dictatura proletariatului) iar altele promovau calea graduală, reformistă sidemocratică de trecere la o societate socialistă (E. Bernstein). În secolul XXs-au creat condiŃii pentru afirmarea practică a celor două tipuri de proiectesocialiste rezultând, într-o parte a planetei, state si societăŃi socialisteconstituite pe cale dictatorială, iar în alte părŃi sisteme social - democratelegitimate de voinŃa majorităŃii cetăŃenilor. Această istorie, de mai bine de unsecol, a făcut ca distanŃa dintre cele două tipuri de proiecte să crească asa demult încât astăzi ele coabitează ca practici si ca doctrine distincte, concurente.Social - democraŃii, sub influenŃa lui E. Bernstein, au contestatprincipalele teze ale marxismului:- teoria luptei de clasă, ca factor propulsiv al dezvoltării societăŃii,pentru că, pe măsura progresului tehnico - economic si cultural – spiritual, seameliorează calitatea vieŃii clasei muncitoare, se diminuează fenomenele depauperizare, se extinde clasa de mijloc si în acest fel se întăreste coeziuneasocială, nu lupta de clasă;- proiectul de revoluŃie socialistă si de dictatură a proletariatului,pentru că economia de piaŃă si concurenŃa au găsit de fiecare dată noiposibilităŃi în vederea înlăturării disfuncŃiilor, a stărilor de criză, valorificândavantajele democraŃiei. Trecerea la socialism se va produce printransformările graduale din interior ale societăŃii capitaliste, pe calea alegerilorparlamentare si a reformelor succesive, si nu prin instituirea lui de sus în josprin mijloace dictatoriale. Socialismul se poate edifica, deci, pe caledemocratică, preluând din societăŃile anterioare toate achiziŃiile politice

Page 120: Politologie carte

valoroase; în acest fel socialismul ar trebui să fie o dezvoltare a liberalismuluiîntr-o nouă constelaŃie valorică;INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII176- teoria determinismului economic, conform căreia constiinŃapolitică si socială în ansamblu este influenŃată decisiv de economie, de factoriimateriali, pentru că astfel este marginalizat spiritul de iniŃiativă si creativitateaoamenilor. Socialismul se axează pe valorile morale, nu pe economie, pespiritul de iniŃiativă al oamenilor, nu pe supunere mecanică, pe libertateaoamenilor corelată cu responsabilitatea civică. Nu materialismul economicmarxist ar fi filosofia potrivită edificării statului socialist, ci mai degrabăimperativul categoric al lui Imm. Kant, conform căruia omul trebuie consideratîntotdeauna ca scop si nu ca mijloc;- teoria valorii - muncă si a plusvalorii, care nu mai sunt pe deplinoperaŃionale într-o societate de consum în care nevoile oamenilor sunt tot maibine satisfăcute. Pentru o analiză mai consistentă si nuanŃată a dezvoltăriieconomice - sociale în condiŃiile contemporane este mai potrivit aparatulconceptual al scolii marginaliste (utilitate marginală, productivitate si costmarginale, inclinaŃie marginală spre consum, inclinaŃie marginală spre investiŃiietc.) care infirmă argumentarea marxistă a exploatării salariaŃilor de cătreproprietarii capitalului.Conceptul social - democrat de ordine socială si de stat socialvizează, în esenŃă, realizarea echităŃii, a unei societăŃi mai armonioase si maijuste în care munca să fie suverană, să fie garantată proprietatea si drepturileomului. Edificarea societăŃii socialiste este opera celor interesaŃi în justiŃiasocială, în înfăptuirea unei ordini sociale echitabile justificate de raŃiuni moralesi spirituale universale. Calea spre socialism nu este lupta dură, nici revoluŃiasocială, ci mecanismul electoral, revendicările legale vizând respectareadrepturilor omului, în primul rând a drepturilor politice, a dreptului oricărei fiinŃeumane la muncă, la negocierea condiŃiilor de muncă, la un venitcorespunzător muncii depuse, la educaŃie, a dreptului celor defavorizaŃi laprotecŃie socială. Socialismul pretinde membrilor societăŃii să trăiască înconformitate cu legile morale, nu pentru a deveni neapărat socialisti, ci pentrucă înainte de toate sunt oameni. Între socialism si democraŃie există oconjuncŃie necesară. Statul social este produsul dar si garantuldemocraŃiei. Ca produs, este rezultatul pluralismului si competiŃiei politice. Cagarant, funcŃionează în calitate de stat de drept, asigură respectarea legilor,intervine în economie, prognozează dezvoltarea economică-socială,realizează politici corective, de redistribuire a veniturilor în vederea diminuăriidecalajelor sociale si întăririi coeziunii sociale, protejează toate formele deproprietate, dovedindu-se un promotor al economiei mixte etc.Social - democraŃia de astăzi, atât ca doctrină cât si ca practică,rămâne fidelă acelorasi valori umane: egalitatea, justiŃia socială, libertatea,solidaritatea iar, în planul acŃiunii, statul social - democrat promovează caleareformistă de dezvoltare, liberalismul politic, economia mixtă de înaltăperformanŃă, asumarea unei marje de intervenŃie în economie pentru apreveni dezechilibrarea si a menŃine pacea socială, credinŃa în egalitate si înînaltele valori morale, autonomia în administrarea comunală, respectareadrepturilor minorităŃilor, concurenŃa împletită cu un anumit grad de planificareeconomică.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE177** *Un alt mod de înŃelegere a statului este cel teocratic care considerăcă puterea cu instituŃiile ei se originează dintr-un principiu divin. Există oentitate transcendentă (Dumnezeu), un "drept divin" care orientează cuatotputernicie acŃiunile regelui, ale elitei guvernante. ObŃinerea conduitei doritede la cei supusi, de la mulŃimi este justificată ca venind de la Divinitate. Înprimele secole ale crestinismului se considera că sefii terestri, conducătorii auo investitură divină. Astăzi, doctrina democraŃiei crestine susŃine căDumnezeu este autorul legităŃilor după care se dezvoltă lumea, societatea, iarcetăŃenii, ca fiinŃe libere, superioare (omul este într-adevăr coroana creaŃiunii),

Page 121: Politologie carte

au puterile necesare în ei însisi să se organizeze democratic si, deci, îsi vorputea alege conducătorii.O politică teocratică, în variantă contemporană, poate avea caobiectiv principal restaurarea autorităŃii ierarhiei clericale, a doctrineireligioase, o raportare permanentă, deci, la statul divin, la valorilefundamentale: Sfânta TradiŃie si Biserica. În final ordinea socială, culturală simorală terestră ar trebui să se apropie cât mai mult de cea divină; iar la scarăplanetară este imaginat si proiectat un Sfânt Imperiu mondial în care ierarhiaeclesiastică va avea un susŃinător constant în organizarea si funcŃionareaputerii statelor laice.În planul ordinii sociale, democraŃia crestină contemporană serevendică de la valoarea supremă presupusă transcendentă - omul, de laversiunea doctrinară - umanismul. DemocraŃiile contemporane au ca premiseedificarea crestinismului prin instituŃionalizarea, prin dezvoltarea Bisericii.Postulând existenŃa lui Dumnezeu - a FiinŃei Perfecte, atotputernice, cauzaprimă a toate câte sunt, finalitate supremă a întregii existenŃe, adevăr sifrumos absolute, bunătate infinită - Biserica oferă omului dotat cu "liberarbitru" un model de urmat, o cale de ales, un drum spre mântuire. Omul, cafiinŃă capabilă de libertate, de a discerne binele de rău, va fi ajutat de Bisericăsă aleagă calea lui Dumnezeu, să promoveze forŃele mântuirii si să le evite pecele ale răului. Într-un astfel de context, politica crestină, deŃinând monopolulputerii, va urmări să realizeze salvarea omului de forŃele răului prin creareacondiŃiilor sociale care să stimuleze cele mai bune alegeri, decizii si fapterealizate de oameni, să permită dezvoltarea liberă a personalităŃii umane dupăchipul si asemănarea lui Dumnezeu, să facă posibilă moralitatea publică dar sicea privată în cadrul unei păci sociale eterne, a realizării unei armonizări aintereselor individului uman cu cele ale colectivităŃii.Având ca reper cetatea divină, democraŃia crestină contemporanăconsideră interesul naŃional imprescriptibil, ca demn de a fi atins în cadrul uneipăci modiale bazată pe autoritatea spirituală, pe voinŃa divină. Într-o astfel depace vor putea fi satisfăcute tendinŃe sociale aparent opuse: inegalitateanaturală a oamenilor, egalitatea în faŃa legilor, disciplina si libertatea,proprietatea si munca, familia si statul, polarizarea societăŃii si armonizareaINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII178intereselor, raŃionalismul si ecumenismul, conservarea si reformareamacrosistemului social. Desigur, astfel de tendinŃe exclud libertinismul,curentele si practicile anarhice - marele dusman al democraŃiei crestine - carevin împotriva autenticei suveranităŃi a lui Dumnezeu; anarhia, voinŃa dedezordine sunt expresii ale puterii Răului. Singura suveranitate autentică estecea a lui Dumnezeu; suveranitatea naŃională, a instituŃiilor legitime, a statuluirezultă din supremaŃia Creatorului.Guvernarea oamenilor în conformitate cu doctrina cetăŃii divine arputea fi realizată prin aplicarea proiectelor lui Aristotel si Toma d'Aquinoreferitoare la un regim mixt, care să fructifice avantajele monarhiei,aristocraŃiei si democraŃiei pentru a-l pune pe om sub tiparele transcendenŃeidivine.În planul vieŃii practice, oamenii de stat, ideologii activi ai diferitelorforme de guvernământ au valorificat din plin, în ultimul mileniu, valorilecrestinismului. Dar miscările politice si organizarea politică inspirate laînceput din catolicism, apoi din crestinism în general, s-au manifestat cuputere în epoca modernă ca reacŃii organizate la iluminismul ateu, la RevoluŃiafranceză, la procesul de ascensiune a liberalilor si socialistilor. Văzându-sipoziŃiile tot mai ameninŃate, Biserica a început să acŃioneze astfel încâtmesajul său politic să penetreze adânc în societatea civilă pentru a oconvinge. Aceasta presupunea ca Biserica însăsi să înŃeleagă si să evaluezeproblemele societăŃii industriale, tendinŃele de modernizare ale societăŃii, să-sischimbe atitudinea începând cu declansarea unui proces de reformare aVaticanului. În consecinŃă, enciclicele papale, începând cu a doua jumătate asecolului trecut, miscările dirijate de papi le-am putea găsi situate la origineacrestin - democraŃiei contemporane.Ideile Vaticanului din ultimul secol au criticat miscările revoluŃionare,extremismul (fascismul, stalinismul, comunismul), sistemul economic

Page 122: Politologie carte

capitalist, anticlericalismul, opunându-le valorile tradiŃionale crestine în numelecărora trebuie acceptat rolul activ al statului în economie, în înlăturareasărăciei, în întărirea echilibrului social, a moralităŃii si păcii sociale. Treptat,ideile religioase conjugate cu atitudini politice, au mobilizat categoriile depracticanŃi crestini (începând cu catolici si protestanŃi) si de credinciosi, care,încă între cele două războaie mondiale, s-au reunit în jurul unor programepolitice cu caracter crestin, oferind o nouă alternativă la politicile liberale,fasciste, bolsevice, naŃionaliste. Iar după al doilea război mondial politicademocrat - crestină a avut un parcurs ascendent, realizând una dintre celemai puternice grupări de partide ale Europei. În 1961 a fost organizată în ChileAlianŃa Mondială (InternaŃională) Crestin - Democrată, iar în 1976 s-aconstituit Partidul Popular European, menit să coordoneze reprezentanŃiicrestin - democraŃi în Parlamentul European.ConstrucŃia partidelor crestine a fost patronată de Biserică. Bazasocială a acestora o compun, în primul rând, credinciosii care sunt principaliialegători ai candidaŃilor propusi de aceste partide. Curentul crestin –democrat, dominant în ultimele decenii în câteva Ńări este solidar cuenciclicele sociale papale, umple golul dintre liberalism si socialism, dintrePRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE179individualism si colectivism, oferind documente politice pragmatice carecombat darwinismul social, capitalismul concurenŃial, sărăcia, pedeapsa cumoartea, discriminările rasiale, etnice, oferind în schimb modelul tradiŃional alvalorilor crestine, care poate fi pus în aplicare de statul social crestin.** *Iată câteva puncte de vedere reprezentative în filosofia politicăcontemporană referitoare la stat. Evident, sunt multe altele încă. Ceea ce esteînsă fundamental pentru orice stat constituie faptul că acesta cuprinde unansamblu de instituŃii specializate în exercitarea puterii asupra unei populaŃii,în limitele unui teritoriu delimitat de graniŃe recunoscute. Statul impune oordine în societate, căreia va trebui să i se supună toŃi membrii comunităŃii(naŃiunii), indiferent de conŃinutul concret al vieŃii politice. În acest fel va firealizată si menŃinută o anumită structură economică - socială, se va întăricoeziunea comunităŃii, se va crea un mediu social în care individul poate să-sirealizeze un nivel concret de libertate si fericire; toate acestea fiind orientatede un anumit mod de adeziune la marile valori ale omului, printr-o raportareparticulară la tabla de valori a societăŃii existente.2. Suveranitatea si independenŃa statuluiSuveranitatea si independenŃa sunt două atribute corelative siinalienabile ale statului. Statul îsi poate exercita rolul în societate, activitateasa de principal agent politic devine eficientă, cu condiŃia ca puterea de stat săfie supremă, independentă, efectivă în limitele graniŃelor teritoriale, asupraîntregii populaŃii. Suveranitatea statului se concretizează în supremaŃia statuluifaŃă de toate grupurile sociale de pe teritoriul său, precum si în relaŃiileinternaŃionale, în dreptul său exclusiv de a-si stabili politica internă si externă,în monopolul edictării legilor si stabilirii ordinii de drept, dezvoltării relaŃiilor cucelelalte state pe baza principiilor egalităŃii suverane si neamestecului întreburile interne.Suveranitatea de stat (din latinescul superanus = cel mai de sus)este, deci, calitatea esenŃială a unui stat exprimată în dreptul său inalienabil siindivizibil de a stabili liber, conform propriei voinŃe, strategia de acŃiune simăsurile practice de realizare a ei, respectând, totodată, drepturile suveraneale tuturor statelor. Modul în care se exercită suveranitatea defineste statul casubiect al dreptului si relaŃiilor internaŃionale. Numerosi autori au făcutdistincŃie între suveranitatea internă si cea externă a statelor. Prima ar fi oinsusire a puterii de stat de a-si exercita dominaŃia asupra tuturor persoanelorsi sociogrupurilor, asupra tuturor agenŃilor acŃiunii sociale de pe teritoriulstatului, fără a avea vreo limitare a libertăŃilor ei de acŃiune din partea altorputeri considerate fie superioare, fie concurente. Suveranitatea externă esteacea însusire a statului prin care-i sunt recunoscute drepturile, egale cu celeINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII180

Page 123: Politologie carte

ale altor state, de a iniŃia si desfăsura relaŃii cu diferiŃi subiecŃi ai dreptuluiinternaŃional (de a încheia tratate, convenŃii, acorduri internaŃionale, de a primisi a trimite reprezentanŃi diplomatici etc.), fără amestec din afară în treburilesale interne.Abordarea suveranităŃii în plan conceptual s-a afirmat începând cuepoca feudală în procesul centralizării vieŃii de stat. După Jean Bodin,suveranitatea este întruchipată de monarhia absolută, adică de supremaŃia devoinŃă si decizie a unei persoane. Nu pot fi concepute alte limitări alesuveranităŃii în afară de cele care vin din partea legilor divinităŃii si naturii,cărora trebuie să li se supună toŃi monarhii de pe pământ. De aceea, înperioada ascensiunii burgheziei si a revoluŃiei burghezo - democratice, J.J.Rousseau a introdus conceptul de suveranitate a poporului, de suveranitatenaŃională care sunt mai presus de voinŃa unui rege sau a unei clase politice. ÎnRomânia, N. Bălcescu înŃelegea suveranitatea ca o sinteză între libertateanaŃională si "domnia democraŃiei, a poporului prin popor", iar M. Kogălniceanuaccentua asupra exercitării ei depline într-un stat naŃional unitar siindependent. Într-un astfel de spirit, statul reprezintă naŃiunea organizatăjuridic, fiind compus dintr-o reŃea de instituŃii menite să aducă serviciicolectivităŃii. Statul constituie astfel un instrument al cetăŃenilor, un ansamblude prestări de servicii publice destinate satisfacerii nevoilor reale alecetăŃenilor vizând bunăstarea, justiŃia si securitatea. În exercitarea puteriipublice, statul simbolizează suveranitatea.Puterea de stat suverană este unică în graniŃele sale, neputând fiîmpărŃită cu nici o altă putere din exterior sau interior. Dacă puterea de stateste suverană, rezultă că este si indivizibilă. Diviziunea puterii de stat nuînseamnă altceva decât o suveranitate stirbită. Suveranitatea statului poate fiexercitată pe cele mai diferite căi, în cadrul unor tipuri de forme de stat: de ladictatură si tiranie la republică si democraŃie, folosindu-se în acest scopviolenŃa, teroarea, represiunea sau, respectiv, educaŃia, informaŃia,persuasiunea. În acelasi timp, suveranitatea este inalienabilă siimprescriptibilă; este inalienabilă în sensul că nici o naŃiune nu poate, prinintermediul vreunui pact sau contract, să-si înstrăineze definitiv suveranitateaîn profitul altei naŃiuni sau organizaŃii. Este imprescriptibilă în sensul că unposibil uzurpator nu poate deveni titularul suveranităŃii printr-o atestare juridică(de pildă, prin uzucapiune). Toate aceste caracteristici ale suveranităŃiiemană, în principal, din teoria clasică a statului-naŃiune, care consideră căstatul este expresia juridică a voinŃei naŃionale. Deja în “DeclaraŃiafranceză a drepturilor omului si cetăŃeanului” de la 1789 se prevăzuse în art.3că “Principiul oricărei suvertanităŃi rezidă în mod esenŃial în naŃiune. Nici uncorp, nici un individ nu poate exercita vreo autoritate care nu emană expresdin aceasta.” Din secolul lui Rousseau si până astăzi doctrinele politice privindsuveranitatea s-au multiplicat si diversificat, astfel încât spectrul lor se întindepână la varianta contradictorie doctrinei suveranităŃii naŃionale. RealităŃilesocio-politice de azi scot în evidenŃă procesul de revitalizare a naŃiunilor;acestea s-au dovedit a fi un cadru optim atât pentru formarea personalităŃii sipentru socializarea individului, cât si pentru evoluŃia colectivităŃilor umane.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE181ViaŃa naŃională oferă un perimetru favorizant pentru organizare si conduceredupă preceptele stiinŃei, pentru structurarea relaŃiilor internaŃionale în acord cumarile valori ale umanităŃi: Adevărul, Dreptatea, Libertatea, Binele,Solidaritatea, Pacea etc.În cadrul statului democratic caracterul indivizibil al suveranităŃii seexprimă prin funcŃiile sale, în calitate de principală instituŃie de organizare siconducere politică a naŃiunii. Cele mai importante funcŃii ale statului sunt:- funcŃia legislativă, realizată de organe specializate în acest scop încondiŃiile aplicării principiului separării si cooperării puterilor. Organele puterii destat - centrale si locale, adoptă legile, principalele acte normative si, în primul rândConstituŃia, prin care se reglementează activitatea în toate sferele vieŃii sociale,drepturile si îndatoririle cetăŃenilor, asigurându-se supremaŃia legii, legalitateaactelor administrative, garantarea drepturilor si libertăŃilor individuale;- funcŃia administrativă, de transpunere în practică a legilor, adeciziilor adoptate, prin care se crează si garantează ordinea socio -

Page 124: Politologie carte

economică dezirabilă, se realizează cadrul necesar desfăsurării normale avieŃii sociale în toate domeniile ei;- funcŃia judecătorească, de control al aplicării legilor si desancŃionare a încălcării acestora;- funcŃia socială, prin care se exercită un control asupra dinamiciistructurii sociale (din punct de vedere al raporturilor de clasă, al mobilităŃiiprofesionale, categoriilor de vârstă, în funcŃie de sex, de criteriile demografice,etc.) pentru a se asigura justiŃia, echitatea socială, evitarea contrastelorsociale, protecŃia socială a categoriilor defavorizate, evitarea îmbătrâniriinaŃiunii, asistenŃă medicală pentru toŃi etc.;- funcŃia economică a statului democratic realizată în diferitele saleipostaze: de proprietar, consumator, partener în operaŃii de schimb, titular unicde emisiune de monedă, de legiuitor, de principal realizator al protecŃieisociale, de responsabil al executării bugetului etc.. În acest sens, statulasigură cadrul legislativ pentru desfăsurarea activităŃii economice în condiŃiilede exercitare a liberei iniŃiative de către agenŃii economici si concurenŃei. Deasemenea, statul ia măsuri pentru a susŃine economia fie în ansamblu, fie peanumite ramuri sau sectoare, acordă subvenŃii, finanŃează investiŃii de interesnaŃional, acordă ajutoare, este un mare consumator de bunuri si serviciipentru administraŃie si armată, plăteste salarii personalului care lucrează însectorul public al economiei, mediază în conflictele de muncă etc.. Prinimplicarea în economie, statul foloseste mijloace specifice: bugetul central sibugetele locale, sistemul fiscal (de impozitare), creditul si dobânzile, masamonetară, programarea economică, informaŃia economică, administraŃia sigarda financiară etc;- funcŃia cultural - spirituală, prin care se asigură servicii pentrucetăŃeni, care vizează educaŃia, cercetarea stiinŃifică, întreŃinerea mijloacelorde propagare a culturii, lumea cultelor etc.;- funcŃia ecologică, prin protecŃia mediului, prin combaterea tuturorformelor de activitate generatoare de poluare sau care ar putea pune înpericol supravieŃuirea omului si a oricărei specii de animale sau de plante;INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII182- funcŃia de apărare a Ńării, a integrităŃii teritoriale si a ordinii de drept.În acest sens, statul finanŃează complexul militar - industrial, cercetareastiinŃifică aferentă, organizează efectuarea serviciului militar obligatoriu sau oarmată compusă din profesionisti etc.;- funcŃia de a organiza colaborarea cu celelalte state pe plan politic,diplomatic, economic, cultural, stiinŃific, ecologic etc., raportându-se la valoriledemocraŃiei în mod special, urmărind să respecte dreptul internaŃional, sămenŃină si să întărească pacea, să reproducă tipul de relaŃii internaŃionalebazate pe încredere, respect reciproc, pe respectarea independenŃei sisuveranităŃii celorlalte state.Toate aceste funcŃii compun un întreg, se realizează în mod coerentprin interdependenŃe, prin condiŃionări reciproce. Cei mai mulŃi politologi susŃinprimatul funcŃiilor interne în raport cu cele externe, că politica externă aunui stat constituie o prelungire firească a celei interne. Apar, însă, înîmprejurări internaŃionale deosebite, momente în care toŃi politicienii suntconcentraŃi asupra mersului unui eveniment internaŃional, situaŃia dinăuntrutrecând în plan secundar.Referitor la problema suveranităŃii, astăzi se confruntă două grupe deteorii: cele clasice (suveranitatea este un atribut inalienabil al statului, corelatcu independenŃa, cu cooperarea de pe poziŃii egale cu agenŃi de dreptinternaŃional, cu armonizarea intereselor statelor si menŃinerea păcii) si celeinternaŃionaliste, mondialiste. Acestea din urmă afirmă supremaŃia comunităŃiiinternaŃionale, căreia să i se supună puterea statelor naŃionale. Alte pozitiiaparŃinătoare aceluiasi grup au creat doctrina suveranităŃii limitate, doctrinastatului regional, a statului planetar; altele susŃin suveranitatea O.N.U. înraport cu statele membre sau a comunităŃii internaŃionale în raport cu unconflict regional. Un punct de vedere, tot mai răspândit astăzi în literaturapolitologică si juridică, s-a dezvoltat sub impulsul globalizării relaŃiilorinternaŃionale, al integrării statelor europene într-o viaŃă comunitară deanvergură continentală. Mari oameni politici si teoreticieni aduc argumente, în

Page 125: Politologie carte

sensul că suveranitatea statelor va urma cursul unor limitări tot mai clare,generate de faptul că, în epoca contemporană, se tinde tot mai mult sprerecunoasterea primatului dreptului internaŃional faŃă de cel intern. Astfelde poziŃii au fost aduse cu multă vigoare de H. Kelsen, J. Kunz, N. Politis etc.Se susŃine astfel că reglementările juridice internaŃionale (adoptate de O.N.U.,de instituŃiile Uniunii Europene etc.), ordinea de drept internaŃională suntsuperioare reglementărilor juridice ale diferitelor Ńări-acestea, aflate într-unproces de integrare comunitară, vor trebui să se conformeze, să-si adaptezelegislaŃia naŃională celei care reglează bunul mers al totalului vieŃiiinternaŃioanle. H. Kelsen a mers chiar mai departe, având să susŃină ideea căsuveranitatea de stat nici nu ar constitui o realitate obiectivă. Conceptul maipotrivit pentru a-l înlocui pe cel de suveranitate de stat este cel decompetenŃă, înŃeles ca ansamblu al atribuŃiunilor recunoscute statelor dedreptul internaŃional.ConcepŃia referitoare la primatul dreptului internaŃional asupra celuiintern îsi găseste aplicare deja în textele constituŃiilor adoptate de unele statePRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE183în ultimii 50 de ani. Si ConstituŃia României adoptată după evenimentele din1989 (revizuită în anul 2003) încorporează, în mare parte, această concepŃieîn ceea ce priveste relaŃile internaŃionale ale României si perspectiva integrăriiîn Uniunea Europeană.Putem constata că nici una dintre aceste grupe de teorii nucorespunde pe deplin realităŃilor contemporane: suveranitatea de stat nu parea fi absolută. Ea este ameninŃată de reusitele exportului si importului derevoluŃii, de lovituri de stat, de mutaŃiile realizate în orientarea politicii unorstate de către intervenŃiile serviciilor secrete ale altor state etc. După uniipolitologi acestea pot fi considerate excepŃii care întăresc regula. Nici celălaltgrup de teorii nu este în acord cu realitatea: comunitatea internaŃională nu areîncă puterea de a domina statele (cazul esecurilor parŃiale ale intervenŃiilor dinIrak, Bosnia, Libia etc. vin să ilustreze această afirmaŃie).Statul, ca sistem ierarhic de instituŃii specializate în exercitarea puterii,ca autor si garant al păcii sociale, al întăririi comunităŃii naŃionale, este cel careare supremaŃia asupra tuturor celorlalte instituŃii sociale, asupra tuturorsociogrupurilor din cadrul graniŃelor teritoriale. Sub acest aspect, problematicasuveranităŃii se corelează cu aceea a autorităŃii si legitimităŃiiguvernământului.* **Problema suveranităŃii statului – naŃiune în procesul edificăriiUniunii Europene. Procesul integrării europene, construcŃia Uniunii Europeneproiectată corespunzător unui concept supranaŃional, a pus o serie deprobleme în privinŃa cedării unor segmente de suveranitate de către statelecare au acceptat să adere la o instanŃă superioară de putere si autoritate îndomeniul de competenŃă comunitar. La nivelul simŃului comun, dar si lanivelul de cunoastere a specialistilor, au fost ridicate, cu sentimente deîngrijorare într-o primă fază, probleme de felul: Care sunt azi corpurile politicetitulare de suveranitate: statele naŃionale sau Uniunea Europeană? De ce săfie cedată suveranitatea statului naŃional unei structuri suprastatale de puterepe care, de pildă Ńările în curs de aderare, nici nu au creat-o, nici nu au vreocapacitate de a o controla? Cum ar putea fi evitată sau diminuată tensiuneadintre integrarea europeană si suveranitatea statelor-naŃiuni? Suveranitateaunională europeană nu va uniformiza entităŃile constitutive ale UniuniiEuropene, nu va sterge identitatea naŃională? Ce beneficii ar putea aveacetăŃeanul european de pe urma modificării notelor de conŃinut ale conceptuluitradiŃional de suveranitate? etc. SoluŃiile corecte si larg acceptabile la astfel deinterogaŃii sunt dependente de o filosofie apărută cu mult înaintea integrăriieuropene (cea a lui Ortega y Gasset este doar una dintre varianteledezvoltate si profunde ale acestei filosofii). În perioada interbelică si înRomânia au existat mari gânditori cu atitudini europeniste, în frunte cu NicolaeTitulescu si Mircea Djuvara.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII184

Page 126: Politologie carte

AccepŃiunea clasică a conceptului politic si juridic de suveranitatevizează puterea absolută si perpetuă a statului, fiind nelimitată în conŃinut si întimp (Jean Bodin) sau, conform marelui sociolog german Max Weber, constăîn acea capacitate fundamentală a statului de a-si aroga "dreptul de a avea, îngraniŃele unui anumit teritoriu, monopolul violenŃei legitime"26. Pornind de laastfel de conotaŃii, în dreptul internaŃional clasic au fost stabilite patrucaracteristici ale suveranităŃii:1. Indivizibilitatea, adică atributele suveranităŃii într-un stat aparŃindoar unui singur titular care deŃine toate mecanismele de exercitare aacesteia; 2. Exclusivitatea, în sensul că în limitele teritoriului statului seexercită doar o unică suveranitate; 3. Inalienabilitatea, în sensul căsuveranitatea se conservă fiind exclusă cedarea, abandonul sau pierderea deatribute suverane în favoarea altor state; 4. Caracterul originar si plenar alsuveranităŃii, în sensul că este imanentă statului si se exercită în toatedomeniile vieŃii de stat. Dar procesul amplu al globalizării relaŃiilorinternaŃionale, acompaniat de fenomenele de regionalizare, descentralizare,autonomie locală, de intervenŃie umanitară si democratică, au generatredefinirea suveranităŃii din perspectiva unei concepŃii mult mai cuprinzătoaredecât cea tradiŃională care cuprinde, pe lângă naŃiune, deopotrivă atât omulechipat cu drepturi si obligaŃii fundamentale, cât si societatea mondială cuconexiunile ei internaŃionale, interregionale, interetnice etc.Fiind prin excelenŃă o societate a interdependenŃelor universale dinpunct de vedere politic, juridic, economic, strategic, ecologic, în planulschimburilor internaŃionale, societatea începutului mileniului trei aduce statul sisuveranitatea sa în situaŃia de a-si reformula rolul. Putem fi de acord cu P. deSenarclens care scria că "mondializarea are, deci, drept efect subminareaautonomiei statelor sau cel puŃin modificarea radicală a condiŃiilor în care seexercită suveranitatea"27.Procesul de integrare europeană este o componentă extrem dedinamică a mondializării, a globalizării. În consecinŃă, remodelarea statuluinaŃiune,afirmarea suveranităŃii Uniunii Europene prin complementaritate,redimensionarea suveranităŃii statelor componente sunt manifestări realederulate sub privirile noastre. Uniunea Europeană ni se înfăŃisează astăzi ca ostructură, o organizaŃie internaŃională integratoare de tip federativ dobândind osuveranitate proprie, de alt nivel si de altă natură decât suveranităŃile statelorcomponente. Suveranitatea unională europeană s-a constituit în cadrulComunităŃilor si al U. E. prin aderarea, apoi integrarea liberă si voluntară astatelor membre. Statele deplin suverane ( fără a putea fi vorba decât desuveranitate relativă, limitată de însesi notele definitorii ) au transferatComunităŃilor si Uniunii Europene competenŃe si segmente din suveranitateaproprie generând astfel suveranitatea unională. De aceea suveranitateastatelor membre este una originară, iar cea unională Europeană este o26 Max Weber, "Politica- o vocaŃie si o profesie", Anima, Bucuresti, 1992, p.227 Senarclens de, P., "Mondialisation, souverainete et theories des relationsinternationales", Ed. Dalloz, Armand Collin, Paris, 1998, p.80PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE185suveranitate derivată, întemeiată pe suveranităŃile naŃionale care augenerat-o. Un autor român, exprimându-se metaforic, scria că "suveranitateaunională, creată din suveranităŃile naŃionale, nu este un copil care îsi mănâncăpărinŃii, ci unul care creste alături de acestia, beneficiind de sprijinul lorconstant si respectându-i. S-ar putea spune că, în absenŃa oricărui actvătămător din partea copilului, este de bun-simŃ si de comun acord realitateacă, mai devreme sau mai târziu, dacă nu apare vreun accident, părinŃiidecedează, copilul devenind succesorul lor de drept. …suveranitateaunională, derivată din suveranităŃi naŃionale originare, dar distincte de acestea,aflată în continuă evoluŃie, nu trebuie să sfârsească iremediabil prin a-sidevora originile si a se impune ca unică"28.În fapt, suveranitatea unională nu reprezintă o sumă a suveranităŃilorstatelor naŃionale, ale entităŃilor federate, ci un ansamblu de raporturi, peorizontală, între suveranitatea statelor naŃionale sau a entităŃilor federate dincadrul statelor federale si, pe verticală, între suveranităŃile originare sisuveranitatea unională derivată. Cedarea unor competenŃe si elemente desuveranitate (pe verticală), integrarea suveranităŃilor statelor Uniunii Europene

Page 127: Politologie carte

vizează specializarea competenŃelor si funcŃiilor fiecărei entităŃi statale dincomponenŃa Uniunii Europene astfel încât să fie atinse cât mai bine scopurileU.E. si ale fiecărui stat luat în parte. Aceasta nu va conduce la diminuarearolului naŃiunii ca formă de comunitate umană, nici a statului naŃional;dimpotrivă, integrarea europeană a suveranităŃilor naŃionale conduce laîntărirea statului naŃional suveran, la o mai consistentă poziŃionare a Europeica veritabil pol de putere politică, economică, informaŃională si strategică înprocesul obiectiv al mondializării, al edificării civilizaŃiei planetare. Din acestpunct de vedere putem fi de acord cu convingerile ministrului german deexterne Joschka Fischer exprimate într-un celebru discurs rostit laUniversitatea Humboldt din Berlin29: "statele-naŃiuni sunt realităŃi care nu pot fiinlăturate pur si simplu si cu cât globalizarea si europenizarea vor creasuprastructuri si actori anonimi îndepărtaŃi de cetăŃeni, cu atât mai multoamenii se vor agăŃa de statele-naŃiune care le dau confort si securitate…. arfi o greseală ireparabilă dacă în construcŃia Europei cineva ar încerca sădesăvârsească integrarea politică impotriva instituŃiilor si tradiŃiilor naŃionaleexistente, în loc ca acestea să fie implicate….Desăvârsirea integrării europenese poate concepe cu succes numai dacă ea este realizată pe baza uneidiviziuni de suveranitate între Europa si statul-naŃiune. "Desigur, construcŃia europeană, viitorul Uniunii Europene necesitădefinirea clară, precisă, prin mecanisme democratice a diviziunii desuveranitate, a competenŃelor între statele componente si Uniune.Depăsirea oricărei dileme presupune adoptarea unor criterii cu siguranŃăemanate din adâncurile istoriei si culturii europene, asa cum le-au proiectat28 Corneliu - Liviu Popescu, "Natura juridică a suveranităŃii unionale europene", în vol."Suveranitate naŃională si integrare europeană", Ed. Polirom, 2002, p. 31429 Joschka Fischer, "De la ConfederaŃie la FederaŃie - Ganduri asupra finalităŃii integrăriieuropene", Berlin, 12 mai 2000INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII186marile spirite unioniste ( unul fiind Ortega y Gasset ). Metoda de stabilire acriteriilor este punerea în operă a dialecticii raporturilor dintre universalspecific,general-particular-individual, tradiŃie-inovaŃie, valori universale-valoriparticulare, unitate-diversitate. Valorile universale ale culturii si civilizaŃiei,interesele generale ale popoarelor si ale cetăŃenilor europeni, crestereacapacităŃii concurenŃiale a Europei în economia mondială, prosperitateacontinentală, fondul sufletesc comun, constiinŃa de sine a individului cacetăŃean european alcătuiesc palierul spiritual subsidiar al competenŃelor sisuveranităŃii unionale-fapt care nu exclude, ci dimpotrivă se îmbină organic,funcŃional cu promovarea valorilor si tradiŃiilor naŃionale, cu afirmarea liberă aintereselor, a constiinŃei si identităŃii naŃionale care constituie acel fond dincare emană asumarea originară de suveranitate de către statele naŃionale. Înacest sens, deja unele state membre ale Uniunii Europene au recurs larevizuiri constituŃionale menite să facă posibilă divizarea suveranităŃii,transferul unor elemente de suveranitate, precizarea clară a competenŃelorU.E. si ale statelor naŃionale ( de pildă: FranŃa, Spania, Olanda, Irlanda,Luxemburg). România, ca Ńară candidată să adere la U.E., în urmareferendumului naŃional pentru revizuirea ConstituŃiei, la 19 octombrie 2003, alăsat o marjă transferului unor elemente de suveranitate către UniuneaEuropeană pentru a favoriza o integrare eficientă si armonioasă. Astfel, laTitlul VI, Art. 148, denumit "Integrarea în Uniunea Europeană", se stipuleazăcă " Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, înscopul transferării unor atribuŃii către instituŃiile comunitare, precum si alexercitării în comun cu celelalte state membre a competenŃelor prevăzute înaceste tratate, se face prin lege adoptată în sedinŃa comună a CamereiDeputaŃilor si Senatului …".Analizând suveranitatea unională europeană în raporturile ei cusuveranitatea altor state vom putea constata că ea îsi conservă trăsăturilesuveranităŃii originare, adică nu este absolută, ci limitată. După cum arătasemarele jurist al secolului al XX-lea Hans Kelsen, statul îsi va restrângesuveranitatea sa, libertatea sa de acŃiune sau competenŃa sa, prin acceptareaobligaŃiilor stabilite de dreptul internaŃional general sau de tratatele încheiatede el însusi-fapt valabil si pentru suveranitatea Uniunii Europene. Prin urmare,conform gândirii juridice tradiŃionale, limitarea suveranităŃii U.E. este dată de

Page 128: Politologie carte

"graniŃele " suveranităŃii celorlalte state, de normele statului internaŃional.Schimbările mediului internaŃional pe plan politic, economic, informaŃional,strategic, ecologic, demografic etc. au adăugat si alte limite pentrusuveranitatea statului în general, implicit cea a U.E., cum sunt: drepturileomului si protecŃia minorităŃilor naŃionale; respectarea drepturilor entităŃilorfederate din cadrul statelor federale; autonomia locală si tendinŃa spreregionalizare, potrivit principiului subsidiarităŃii; supremaŃia dreptului în cazulstatului de drept; limitele suprastatale, implicit supraunionale;responsabilitatea faŃă de comunitatea internaŃională în întregul ei, faŃă degeneraŃiile viitoare, faŃă de mediul natural si artificial, faŃă de patrimoniulgenetic al umanităŃii, în faŃa terorismului si crimelor internaŃionale, faŃă dedomeniul cercetării spaŃiului cosmic etc.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE187* **ConstrucŃia europeană si edificarea dreptului unic european. Înprocesul integrării politice, economice si juridice europene, pe lângă dilemasuveranitate-integrare, apar nu numai în diferite cercuri de opinie dintr-o partesau alta a continentului, ci si în problematizările si soluŃiile unor specialisti,diferite alte tensiuni si temeri generate de dezbaterile privind: dreptul uniceuropean corelat cu cel al statelor-naŃiuni; panjuridismul european siimplicarea cetăŃeanului în edificarea instituŃiilor europene ca rezultat al voinŃeilui; relaŃia dintre dreptul Uniunii Europene si dreptul internaŃional; raportuldintre crearea de instituŃii si mecanisme juridice europene, care să dezvoltecooperarea, solidaritatea naŃiunilor componente, dar care să lase loc,totodată, securizării independenŃei si autonomiei statelor; armonizareadreptului naŃional cu acquis-ul comunitar etc. Evident, astfel de dileme sitemeri irump nu în primul rând din raŃionamente ancorate în stiinŃele politicejuridicesi economice, ci dintr-un sentimentalism conservator, din acel tip demental colectiv bazat pe emoŃii si cunoastere parŃială, alimentat de o dinamicăfără precedent a înnoirilor instituŃionale din cadrul Uniunii Europene însoŃită deunele necorelări, defazaje si neîmpliniri firesti, obiective, dacă avem în vederefie numai grandoarea edificiului.Supunând analizei edificarea dreptului unic european, apatrimoniului unic de instituŃii ale Uniunii Europene, în armonie naturală cuobiceiurile, tradiŃiile si dreptul pozitiv naŃional emanat din acestea, vom puteaconstata că, asa cum scria profesorul Victor Duculescu, „încă din cele maivechi timpuri ideea unităŃii europene, exprimată într-o formă mai concretă saumai generală, a fost indispensabil legată de cerinŃa creării unor mecanismejudiciare care să contribuie la realizarea aplicării principiilor de drept pecontinent, oricât de divizat era el pe atunci si la perfecŃionarea unor relaŃiipasnice între diversele Ńări sau popoare”.30 În dinamica lor istorică, sistemelede drept naŃionale evoluează firesc si convergent spre unificare, spre undrept unic european-rezultat al voinŃei liber exprimate a popoarelor, alapropierii statelor în numele unei solidarităŃi comune si al alcătuirii unei ineditestructuri suprastatale de tip federal.Edificarea Uniunii Europene, ca entitate suprastatală, întruchipează ofilosofie umanistă si raŃionalistă de mare tradiŃie în Europa, care a început cuAristotel si Cicero, a continuat cu J. Locke, Ch. Montesquieu, Imm. Kant, MaxWeber, Giorgio Del Vecchio, Mircea Djuvara etc. Corespunzător acesteifilosofii, în orice construcŃie juridică a unei societăŃi există un anumit tratamental personalităŃii umane echipată naturalmente cu drepturi si libertăŃifundamentale, al sociogrupurilor în întreaga lor diversitate si o anumită limitarea libertăŃilor agenŃilor acŃiunii sociale (indivizi sau sociogrupuri) prin precizarea30 Victor Duculescu, Georgeta Duculescu, “JustiŃia europeană. Mecanisme, deziderate siperspective”, Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 179INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII188obligaŃiilor, în vederea prevenirii arbitrarului, a conflictelor. Acest fapt estevalabil si pentru categoriile de „actori” din spaŃiul comunitar european, dar sipentru nivelele de putere multietajată pe verticală (de la trei până la sasenivele ierarhice, în funcŃie de statul-parte a Uniunii Europene), începând de lacomună până la instituŃiile statale unionale europene. Dacă la acestea

Page 129: Politologie carte

adăugăm câteva principii universale ale evoluŃiei si progresului istoric aledreptului, cum sunt: trecerea de la elaborarea spontană la elaborareadeliberată, raŃională si constientă a normelor juridice; trecerea de laparticularitate la universalitate astfel încât, ca urmare a dezvoltării spirituluiomenesc, universalul din lumea dreptului predomină asupra particularului;evoluŃia dreptului are întotdeauna o bază psihică si se îndeplineste în modparalel cu dezvoltarea raŃiunii, adică reprezintă o trecere de la motiveinferioare spre motive psihologice superioare31; sporirea raŃionalităŃii sieficienŃei dreptului; diferenŃierea funcŃională a normelor juridice pe fondulcresterii gradului de integrare, coerenŃă si logicitate ale dreptului; crestereagradului de inovare si de adaptare a sistemelor de drept; găsirea aceluiechilibru între normele generale, instituŃiile cu un grad tot mai mare deîncorporare umană (de la nivelul local si naŃional, către cel continental,mondial si planetar) si specificul local, în care aspiraŃiile si nevoile individuluiîsi vor găsi întotdeauna un refugiu, o îndeplinire garantată, menit să asigureprosperitatea, pacea, respectul drepturilor omului32, vom putea obŃinecertitudinea în privinŃa prevalenŃei convergenŃelor asupra temerilor, acaracterului obiectiv, necesar, raŃional al procesului de integrare europeană.Conturarea clară în spiritul, în mentalul si în dreptul european a unorvalori si principii generale favorizează unificarea dreptului european,elaborarea unui drept al ComunităŃii Europene, în primul rând a uneiConstituŃii a Uniunii Europene, instituirea unei autorităŃi suprastatale apte săgaranteze respectarea si aplicarea normelor juridice cu valoare generală.Asadar, ca urmare a creări Uniunii Europene, a acordului de voinŃă a statelormembre, s-au născut normele de drept comunitar care deŃin supremaŃia înconstrucŃia europeană, ele alcătuind un drept unic pentru U.E., pentru statelemembre, jucând rolul de adevărate legi comunitare si fiind direct aplicabil înaceeasi măsură atât cetăŃenilor, cât si statelor membre.Dar evoluŃia spre o identitate europeană nu anulează identitateanaŃională, ci doar o transformă corespunzător voinŃei si nivelului de educaŃieale fiecărui popor. Sistemul dreptului naŃional, prin urmare, nu se va topi întrundrept comunitar unic si exclusiv, ci îsi va conserva specificul emanat dinistoria si constiinŃa naŃională. Integrarea comunitară a fiecărui stat necesitărealizarea unei sinteze armonioase între dezvoltarea unităŃii si păstrareadiversităŃii naŃionale, etnice, regionale, culturale, religioase, etc.; între fonduljuridic european comun si cel naŃional sau local. Prosperitatea Europei caîntreg si a fiecărei naŃiuni în parte, cresterea eficienŃei acŃiunii fiecărui stat,31 Vezi Giorgio del Vecchio, “LecŃii de filosofie juridică”, Ed. Europa Nova, pp. 309-31832 Vezi MarŃian Iovan, “Istorie si actualitate in filosofia dreptului”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,2003, pp. 194-201PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE189asigurarea securităŃii fiecărui „actor” de pe continent (de la individ simicrogrup, până la instituŃiile comunitare) si prevenirea conflictelor determinăluarea măsurilor de armonizare a sistemului dreptului naŃional cu dreptulcomunitar, de apropiere a legislaŃiilor naŃionale.Statele membre ale Uniunii Europene, pentru a se obŃine garanŃiarespectării legilor generale, a dreptului comunitar si pentru a fi evitate măsurilede constrângere în cazul refuzului sau al întârzierii transpunerilor în viaŃă adreptului comunitar, au revizuit ConstituŃiile, au amendat legile interne astfelîncât să fie compatibile cu cele comunitare; totodată, spiritul justiŃiei din fiecareŃară a fost adus în situaŃia de a acorda prioritate necondiŃionată dreptuluicomunitar. Formulele lingvistice de acceptare a armonizării dreptului naŃionalcu cel comunitar sunt dintre cele mai diverse, mai diferite de la o Ńară la alta.Astfel, de pildă, în Spania, jurisdicŃiile admit prioritatea si efectul direct aldreptului comunitar; în FranŃa, Consiliul de Stat a admis prioritatea dreptuluicomunitar asupra legilor anterioare si ulterioare actului normativ dearmonizare; în Grecia, prioritatea si efectul direct al dreptului comunitar suntrecunoscute prin hotărârile judecătoresti; în Italia, este stipulat faptul că oricejudecător si oricare organ al administraŃiei are obligaŃia juridică de a nu aplicanormele interne incompatibile cu dreptul comunitar; în Germania, judecătoriiasigură prevalenŃa dreptului comunitar asupra dreptului statelor federate; înBelgia, este consacrată ideea că dreptul comunitar a instituit o nouă ordinejuridică în favoarea căreia statele membre au limitat exerciŃiul puterilor lor

Page 130: Politologie carte

suverane în domeniile pe care le specifică aceste tratate; în Marea Britanie,chiar dacă sistemul judiciar este axat pe tradiŃii, pe forŃa precedentului judiciar,instanŃele au acceptat principiul superiorităŃii dreptului comunitar siaplicabilitatea sa directă etc.Statele candidate să adere în Uniunea Europeană îsi asumă obligaŃia,încă în perioada care precede accederea la statutul de membru deplin al U.E.,de a transpune legislaŃia comunitară la nivelul sistemului juridic naŃional.Astfel, statele candidate urmează să asimileze în sistemul dreptului naŃionalmii de acte normative europene încă înainte de aderare. ConŃinutul juridic alacestor acte nu este negociabil. În esenŃă, este vorba de acquis-ul comunitar,care conform unei Hotărâri a Guvernului României33 cuprinde următoarele:a) dispoziŃiile Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene, semnatla 25 martie 1957 la Roma, si ale Tratatului privind Uniunea Europeană,semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht;b) regulamentele, directivele si deciziile emise de instituŃiile UniuniiEuropene, ca acte cu putere obligatorie, precum si celelalte acte adoptate deInstituŃiile Europene, cum ar fi: declaraŃii, rezoluŃii, decizii-cadru, strategiicomune, etc.;33 “Hotărârea de Guvern nr. 1367 din 20 decembrie 2000 privind constituirea sifuncŃionarea grupului de lucru pentru studierea concordanŃei dispoziŃiilor si principiilorConstituŃiei României cu acquis-ul comunitar în perspectiva aderării României la UniuneaEuropeană”, în “Monitorul Oficial al Romaniei”, Anul XII, Partea I, Nr. 30 din 17 ianuarie2001INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII190c) convenŃiile multilaterale deschise numai statelor membre aleUniunii Europene, precum si cele deschise unui număr mai mare de state lacare statele membre ale U.E. si, după caz, Comisia Europeană sunt părŃi,desemnate ca atare de către acestea din urmă ca făcând parte din acquis;d) jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor Europene;e) Acordul european instituind o asociere între România, pe de oparte, si ComunităŃile Europene si statele membre ale acestora, pe de altăparte, semnat la 1 februarie 1993 la Bruxelles si ratificat de România prinLegea nr.20 din 1993.Definit în sensul anterior, acquis-ul comunitar reprezintă un etalon înfuncŃie de care Ńările candidate urmează să-si armonizeze legislaŃia cu ceaeuropeană, să aducă adaptările necesare ConstituŃiei. Scopul armonizăriidreptului naŃional cu acquis-ul comunitar vizează funcŃionarea coerentă aPieŃei Unice Comunitare, a politicilor Uniunii Europene, asigurarea prosperităŃiieconomiei statelor membre, transpunerea în practică a democraŃiei si statuluide drept, apropierea instituŃiilor comunitare de viaŃa cetăŃeanului UniuniiEuropene pentru a se pune în serviciul omului.Ca Ńară candidată să adere la Uniunea Europeană în 2007, Româniapune în aplicare Planul NaŃional de aderare a României la UniuneaEuropeană 2002-2005. În acest cadru, în anul 2002, au fost adoptate sipublicate în Monitorul Oficial peste 300 de acte normative în domenii careprivesc armonizarea legislaŃiei naŃionale cu dreptul comunitar. Totodată, în 19octombrie 2003, a fost organizat referendum naŃional pentru introducerea unormodificări în ConstituŃia României impuse de ritmurile si necesităŃileprocesului de integrare în Comunitatea Europeană. În această legefundamentală a statului român, la Titlul VI, intitulat „Integrarea euroatlantică”,Art. 148 (2) se stabileste: „Ca urmare a aderării (României, n.n.) prevederiletratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementăricomunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contrare dinlegile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” iar în (4) seprecizează că „Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritateajudecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaŃiilor rezultate dinactul aderării si din prevederile alineatului (2).”Trecând peste tensiunile si temerile, firesti doar până la o anumitălimită, inerente procesului de integrare europeană, din analiza prezentatărezultă o concluzie esenŃială: sistemul dreptului comunitar se dezvoltăcorespunzător unor criterii democratice, raŃionale, fără a distruge sistemul dedrept naŃional, obiceiurile, tradiŃiile, mentalităŃile si fără a altera identitateanaŃională. Dimpotrivă, dreptul comunitar tinde să se împletească armonios cu

Page 131: Politologie carte

dreptul naŃional într-un sistem unic de drept european, asa după cuminteresele naŃionale, suveranitatea statului-naŃiune se armonizează cuinteresele comunitare, cu suveranitatea unională europeană. Astfel vor puteafi realizate practic ideile integraŃioniste ale lui M. Schumann si J. Monnet sprebinele tuturor popoarelor si al păcii pe planetă. În măsura în care persistădileme si temeri în privinŃa consecinŃelor integrării si globalizării, cu siguranŃăacestea vor fi temperate si depăsite ireversibil. În acest sens, putem fi dePRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE191acord cu Ministrul Delegat Negociator Sef al României cu Uniunea EuropeanăVasile Puscas, care scria: „ ..... toate principiile, normele si valorile ce Ńin deacquis-ul comunitar nu pot fi asimilate decât printr-un energic proces deeducaŃie si autoeducaŃie esenŃialmente civică, pe care suntem datori faŃă denoi însine să-l realizăm cât mai rapid. Integrarea europeană este un Ńel si uncâstig pe termen lung, cuantificat în nivelul de asimilare a valorilor civilizaŃieioccidentale.”34

Cu siguranŃă, educaŃia politică-civică în stil european, în luminamarilor valori ale culturii si civilizaŃiei europene si mondiale, desfăsurată cutoate forŃele pe plan multi si intercultural, la toate nivelele ierarhice ale UniuniiEuropene, având ca Ńintă directă constiinŃa si atitudinile participative alecetăŃeanului european, constituie acel factor menit să înlăture nelinistile,dilemele din psihicul unora si să formeze o activă constiinŃă de sine aviitorului cetăŃean european, în acelasi timp cu o demnă si motivantăconstiinŃă de sine a ComunităŃii Europene. Acestea nu exclud păstrareaidentităŃii naŃionale, atasamentul oamenilor la specificul local si fenomenulmulticulturalităŃii; dimpotrivă, o identitate naŃională si o suveranitate astatului naŃiune definite cu precizie vor funcŃiona si se vor afirma înplenitudinea lor, cu eficienŃă sporită, într-un spaŃiu suprastatal european careîsi are la fel de clar precizate domeniile de competenŃă.3. Legitimitatea statului si tipurile de stateProblematica legitimităŃii vizează întemeierea puterii de stat peastfel de principii încât să fie nu numai suportabilă de cetăŃeni, ci siacceptabilă. Întrebarea "cine i-a dat dreptul guvernământului, cârmuirii săadopte următoarea lege ... sau să ia decizia cutare ... ?" vizează legitimitateasau geneza, fundamentarea, întemeierea organului statal. Din acest punct devedere, guvernanŃii de astăzi ai României cred că au legitimitate în ceea cefac datorită faptului că sunt alesii poporului, că exprimă voinŃa unui segmentsocial majoritar. GuvernanŃii de ieri îsi legitimau acŃiunile utilizând doctrinapolitică - juridică marxistă, prin invocarea faptului că statul si dreptul socialistsunt expresii ale voinŃei si suveranităŃii reale ale poporului, că toate deciziilepe care le iau si modalităŃile alese pentru ducerea lor la îndeplinire sunt înacord cu ConstituŃia si cu legile Ńării, care încorporează si realizează intereselesi voinŃa celor ce muncesc. GuvernanŃii de acum cinci secole considerau cădeciziile lor „vin de sus”, sunt inspirate de la Dumnezeu, că voinŃa si faptele lornu pot fi altele decât cele venite de la Creator, de la ProvidenŃă. Prin urmare,legitimitatea unei puteri, a unor decizii sau comportamente politice constă îngradul de susŃinere, de atasament sau de consens manifestate în societateacivilă, în lumea celor guvernaŃi, care trebuie să fie suficient pentru a putea fi34 Prof. univ. dr. Vasile Puscas, “Tratatul de la Nisa si integrarea europeană a Romaniei”,în vol. “Tratatul de la Nisa”, coordonatori Vasile Vese si Adrian Ivan, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pp. 5-8INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII192atinse obiectivele, pentru a realiza o eficienŃă, acceptabilă pentru guvernanŃi, aacŃiunii politice.Legitimitatea unei puteri, a unui regim politic, a unei legi, constă îngradul de acceptare a acesteia, în capacitatea lor de a pune în valoare aceleresurse si instrumente politice prin care să se facă ascultate, respectate, fiindexcluse alte procedee de dominare decât cele legale. AcŃiunile organelorstatale sunt legitime atunci când acestea se desfăsoară în acord cuConstituŃia, cu întregul corp de legi, iar acestea corespund voinŃei generale,au consimŃământul celor guvernaŃi. Atât legitimitatea, cât si autoritatea suntdependente de cuantumul de adeziune cetăŃenească: ele sporesc în cazulcând adeziunea creste în intensitate si cantitate iar aceasta se exprimă în

Page 132: Politologie carte

participarea politică dependentă, la rândul ei, de nivelul de dezvoltare aconstiinŃei politice. Legitimitatea se poate diminua pe măsură ce se amplificăfenomenele de uzură a puterii, de degradare a imaginii realizate de putere înmediul societăŃii civile, de erodare a asteptărilor cetăŃenilor faŃă de exerciŃiulputerii - fapt ce va conduce la cresterea prestigiului forŃelor aflate în opoziŃie.Rezultă, deci, că legitimitatea este un principiu de întemeiere sijustificare a unui sistem de guvernământ care presupune constiinŃaguvernanŃilor că au dreptul de a guverna si, pe de altă parte, o anumitărecunoastere a acestui drept de către supusi. Oricare guvernant doreste săcucerească constiinŃele, să ofere o cât mai bună imagine, să devină cât maiagreat si acceptat de cât mai mulŃi cetăŃeni, adică urmăreste să se diminuezenumărul celor care-i contestă legitimitatea. Se presupune că nici unguvernământ nu poate funcŃiona si nu se va putea menŃine fără un cuantumminim de legitimitate, pentru că una dintre condiŃiile esenŃiale de eficienŃă alepracticii sale o constituie tocmai legitimitatea, adică acea aptitudine aguvernanŃilor de a face credibile si acceptabile deciziile lor, în special celecare solicită eforturi si sacrificii din partea celor guvernaŃi. În acest spirit, M.Duverger era convins că o putere politică este legitimă în funcŃie de gradul încare obŃine supunerea cetăŃenilor fără necesitatea de a se recurge la forŃă,într-o manieră instituŃională si normală - fapt care presupune ca cei guvernaŃisă accepte un sistem de valori recunoscute în comun, acceptare ce poateface parte din consens35. Cu siguranŃă, suportul cauzal al legitimităŃii este înesenŃă obiectiv, dar aceasta depinde si de resursele subiective aleguvernământului. Printre factorii obiectivi care determină amplitudinealegitimităŃii sunt: nivelul bogăŃiei, cultura materială, obiceiurile si tradiŃiile,conjuncturile, tipul de crestere economică, volumul si calitatea instrumentelorpolitice etc. Dar modul de valorificare a acestor factori este subiectiv sieste dependent de capacitatea guvernământului, a regimului politic de a-iutiliza si combina în structuri flexibile pentru a obŃine maximum de ascultare,de confirmare din partea celor guvernaŃi. Capacitatea de inovaŃie, de adaptaresi creativitate, în general, a sistemului politic constituie un factor fundamentalpentru a realiza consensul, pentru a preveni erodarea puterii si declansareacrizei de legitimitate, pentru a extinde suportul social al regimului.35 M. Duverger, ‘’Institutions politiques et droit constitutionnel’’, P.U.F., Paris, 1962, p. 15.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE193Principiile legitimităŃii au o evoluŃie istorică. O primă distincŃie poate fioperată între legitimitatea divină si cea civilă - fiecare cunoscând diferiteforme concrete. Legitimitatea divină a fost invocată în statele monarhice careadesea îsi căutau întemeierea în dreptul divin. În cadrul guvernământuluiteocratic monarhul era considerat de natură divină, faraonul era considerat învechiul Egipt fiu al Zeului, seful de trib îsi legitima status-ul prin faptul că aravea darul supranatural de a recepta vocile strămosilor, în sensul ocrotiriitribului de primejdii sau prin faptul de a fi descendentul unui personaj mitic,zeu sau erou; împăraŃii si regii aparŃinători teocraŃiilor orientale erauconsideraŃi fii ai Cerului sau ai Soarelui etc. În amplul proces de expansiune sidezvoltare a crestinismului, doctrina legitimităŃii a devenit mai bine articulată simai consistentă, preluând teza apostolului Pavel, conform căreia orice puterevine de la Dumnezeu (‘’Omnis potestas a Deo’’). Concluzia practică ce rezultăeste că orice nesupunere faŃă de cerinŃele puterii înseamnă păcat, abatere dela voinŃa divină. PrinŃii si regii erau consideraŃi trimisii lui Iisus Hristos printreoameni, având misiunea sacră de a realiza statul terestru după chipul siasemănarea statului divin. Diferitele teorii teocratice, pentru faptul că aurecurs la sentimentele religioase ale supusilor statului si nu la argumentestiinŃifice, treptat, în epoca modernă, si-au restrâns aria de influenŃă înfavoarea teoriilor democratice privitoare la legitimarea puterii.Legitimitatea civilă are si ea diferite variante: statul si legile provindintr-un contract social, guvernul se originează si se întemeiază pe voinŃagenerală, acŃiunile guvernanŃilor sunt legitime pentru că urmăresc realizareabinelui comun sau Ńin seama de normele legale în vigoare sau realizeazăcondiŃiile pentru respectarea drepturilor omului si ale cetăŃeanului, sauguvernământul este legitim pentru că a rezultat din alegeri, pentru că pune înaplicare valorile generale sau pentru că este produsul unui consens, pentru că

Page 133: Politologie carte

se raportează la cerinŃele progresului social etc. În democraŃiile contemporanelegitimitatea, în esenŃa ei, este legală si raŃională, întemeindu-se peconsultarea periodică a cetăŃenilor care trebuie să-si dea acordul majoritarpentru orientarea si acŃiunile guvernământului. Pentru a avea stabilitate sieficienŃă în acŃiunile întreprinse, guvernele trebuie să aibă acordul celorguvernaŃi; dreptul de a guverna si autoritatea organelor statului sunt legitime înmod direct proporŃional cu gradul de acord al dispoziŃiilor lor cu voinŃacolectivităŃilor umane cărora li se vor aplica respectivele dispoziŃii.Teoria democratică a legitimităŃii a străbătut istoria dreptului pozitivfrancez, sub influenŃa lui J.J. Rousseau-autorul unei variante a teorieicontractului social care a influenŃat spiritul dezbaterilor din Adunarea NaŃionalădin anul 1789 până în 1791. Potrivit acestei concepŃii, în starea lor naturalăoamenii au libertăŃi nelimitate, de unde rezultă un cortegiu de consecinŃenefaste pentru viaŃa comunitară, pentru binele general. Făurirea unei societăŃidrepte, în care oamenii să aibă sentimentul securităŃii personale garantat, săse realizeze prosperitatea, progresul, în condiŃiile unui climat social general desolidaritate interpersonală si de egalitate a oamenilor în faŃa legilor, fără nici odiscriminare, presupune încheierea unui contract social, prin care indiviziiconsimt să se supună voinŃei generale a comunităŃii, a naŃiunii. VoinŃaINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII194generală a naŃiunii este titulara suveranităŃii, respectiv a dreptului statului de aiguverna pe cetăŃeni. Comportamentul si deciziile guvernanŃilor vor fi legitimedacă vor concorda cu voinŃa naŃională. Statul, în esenŃa lui, este expresiajuridică a voinŃei naŃionale, este personificarea juridică a naŃiunii. În acestsens, art.3 din DeclaraŃia franceză a drepturilor omului si cetăŃeanului din 1789prevede: “Principiul oricărei suveranităŃi rezidă în mod esenŃial în naŃiune. Niciun corp, nici un individ nu poate exercita vreo autoritate care nu emană expresdin aceasta”.Dar în perioada de după revoluŃia franceză până astăzi, cei care auvrut să pună în aplicare această doctrină a legitimităŃii guvernământului s-auconfruntat cu diferite probleme: voinŃa naŃională este, virtualmente,convertibilă în diferite coduri juridice, structuri de autoritate, modalităŃi deguvernare concretă. Aceasta depinde în mare măsură de calitatea sicompetenŃa oamenilor politici, a birocraŃiei statale, a culturii politice aelectoratului dar si a elitei guvernante, a tradiŃiilor instituŃionale etc. Puterea decreaŃie specifică, luciditatea, competenŃa personalităŃilor politice din frunteastatului sunt factori de care au depins nu numai fidelitatea exprimării în legi,decizii, comenzi potrivite a voinŃei naŃionale, ci si adoptarea la timpul potrivit aacestora, urmărirea aplicării lor cu rigurozitate, până la capăt.Dată fiind posibilitatea exprimării aceleiasi voinŃe naŃionale, într-unmoment istoric dat, în diferite moduri concrete, va rezulta de aici faptul că odispoziŃie imperativă a puterii publice nu este legitimă prin ea însăsi; o deciziea unui organ al puterii nu va fi legitimă doar pentru faptul că a fost adoptatăîntr-o sedinŃă ordinară a acelui organ, ci numai dacă acea dispoziŃie sau aceadecizie, prin conŃinutul si forma lor, sunt conforme regulii de drept. Prinurmare, structurile statale, dreptul lor de comandă, deciziile puterii publicesunt legitime doar dacă sunt legale, adică dacă funcŃionează în limitele siconform competenŃelor stabilite prin legile adoptate anterior.În zilele noastre fiecare tip de stat îsi asumă o doctrină politică princare să-i fie legitimată autoritatea. Marile edificii statal-juridice ale secolului alXX-lea (statul liberal, statul socialist, statul comunist, statul fascist etc.) au fostjustificate ideologic, au fost legitimate de o doctrină politică-juridică specificăfiecăruia; tuturor le-au fost construite “imagini” cât mai atrăgătoare spre a fioferite percepŃiei cetăŃenilor, le-au fost inoculat un “spirit”. Ceea ce a căpătatun tot mai clar contur, după revoluŃia franceză din 1789, a fost justificareademocraŃiei, a fiinŃei statului democratic. Argumentele în favoarea statuluidemocratic si a unui drept care-i dă măsura sunt eminamente politice. În acestsens pot fi aduse următoarele argumente:- toate guvernele din lume, din istorie au invocat faptul că ele exprimăinteresele generale ale colectivităŃii din subordine, fie ale supusilor, fie alepoporului, fie ale naŃiunii etc. Acesta a fost un principiu atât pentru faraoni, regisi principi, cât si pentru guvernările republicane din zilele noastre. Dincolo de

Page 134: Politologie carte

aceste fapte istorice guvernământul va fi democratic dacă poporul va ficonsultat în luarea principalelor decizii, dacă va fi stabilit un cadru instituŃionalriguros prin care acesta îsi va alege reprezentanŃii în organele puterii sau dacăîi va inlătura de pe posturi în situaŃia când acestia dovedesc că nu îsi exercităPRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE195rolul în mod corespunzător legilor. În acest fel poporul îsi poate exprimainteresele sale reale, îsi va defini modul în care acceptă să fie guvernat;- oamenii maturi-cei care exercită statutul de cetăŃean, sunt apŃi să seconducă singuri, au clarificat sensul vieŃii personale si comunitare, stiu să seraporteze la valorile generale, pot comunica prin intermediul mijloacelormoderne (nu numai cei din lumea occidentală). Conducerea de sine acetăŃeanului, autoconducerea fiecărei familii vor putea fi realizate doar într-oviaŃă publică în care funcŃionează un guvernământ democratic. Un stat va fidemocratic dacă cetăŃeanul se regăseste în dispoziŃiile lui, dacă legileadoptate exprimă cu fidelitate interesele si aspiraŃiile lui, dacă el simte că ceeace face statul exprimă de fapt voinŃa lui, dacă autoritatea de stat este capabilăde schimbare atunci când cetăŃeanul i-o cere;- principiul democraŃiei este dependent de un nivel general de culturăpolitică-juridică a cetăŃenilor, de un nivel de dezvoltare economică-socială aptsă satisfacă nevoile curente de bunuri si de servicii ale cetăŃenilor. În cadrulacestor societăŃi guvernele nu vor putea să se menŃină la putere prea multtimp dacă electoratul nu va fi de acord cu politica lor sau fără sentimentul celpuŃin tacit al societăŃii civile. Opinia publică în aceste societăŃi este mai greude manipulat;- guvernarea de tip democratic s-a răspândit tot mai mult în ultimulsecol si datorită desteptării constiinŃei de sine a cetăŃeanului, a sentimentuluide demnitate personală, a capacităŃilor sale de participare la viaŃa publică.Evident, astfel de valenŃe ale personalităŃii sunt produsul educaŃiei generale, aeducaŃiei civice, juridice în mod special, fapt ce a rezultat din generalizareaînvăŃământului de opt-zece clase obligatorii si din dezvoltarea spectaculoasă amijloacelor de comunicare. Toate acestea au impus forma de guvernământdemocratică drept un imperativ politic al timpului nostru. Acestor argumentede ordin politic în favoarea democraŃiei li se adaugă astăzi si argumentejuridice. În acest sens, îi este recunoscut fiecărui popor dreptul de a dispunede el însusi si de a-si alege de sine stătător sensul evoluŃiei politice pe planintern si în relaŃiile internaŃionale. Acest drept a fost consacrat în art.1 din“Pactul internaŃional cu privire la drepturile civile si politice” si în art.1 din“Pactul internaŃional cu privire la drepturile economice, sociale si culturale”,adoptate de Adunarea Generală a ONU în decembrie 1966.Fiecare revoluŃie socială, fiecare nou regim politic au introdus o nouădoctrină a legitimităŃii, urmând să cucerească cât mai multe constiinŃe. De aicidesprindem importanŃa mijloacelor de persuasiune, de propagare a culturiipolitice în mediul celor guvernaŃi, cu scopul de a cuceri legitimitatea. Fiind atâtde importante pentru oricare guvernământ, criteriile de legitimitate pot sta laoriginea unor tipologii ale statelor.În funcŃie de tipul de legitimitate care susŃine autoritatea unui stat aufost distinse două tipuri de state (Seiler): statul tradiŃional - cel legitimat detradiŃii, cutume, si statul modern - cel legitimat de lege si raŃiune.Statul tradiŃional se bazează pe credinŃa în forŃa si caracteruluniversal al tradiŃiilor în virtutea cărora se face o selecŃie a celor care urmeazăsă exercite puterea. Aici s-au înscris monarhiile absolute sau luminate careINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII196adesea, si-n zilele noastre, îsi revendică legitimitatea din dreptul divin sicutumiar.Statul modern a fost produsul revoluŃiilor burgheze din Europa si estelegitimat de valori universale transpuse în constituŃii si legi, se întemeiază peideea că puterea trebuie să aibă o bază universală, raŃională. Acest tipprezintă diverse variante:a) Statul de drept, a cărui legitimitate are drept axă supremaŃialegilor adoptate corespunzător procedurilor democratice. R. Aron l-a numit statconstituŃional - pluralist fiind organizat pe următoarele principii: puterea

Page 135: Politologie carte

aparŃine poporului, respectarea principiului eligibilităŃii personalului politic,separarea puterilor în stat, puterea supremă este încredinŃată de popor unuiorgan ales prin vot universal, egal, secret si direct, care va fi separat deputerea administrativă si de puterea judecătorească, respectarea, garantatăjuridic, a drepturilor omului si ale cetăŃeanului, multipartidism.Organizarea statului de drept, viaŃa politică, socială si economică aula bază o lege fundamentală - ConstituŃia. Aceasta dă posibilitateaelectoratului (adică poporului) ca, periodic, să aprecieze, să hotărască asupramodului de guvernare, formei de stat.b) Statul revoluŃionar este acel stat ce-si propune să realizezeschimbări profunde în economie, societate, cultură, în sfera umanului; - toateacestea urmărindu-se a fi realizate într-un timp istoric scurt, prin concentrareatuturor energiilor sociale si prin invocarea unor mari valori ale umanităŃii,inclusiv, uneori, ale statului de drept.Un astfel de stat care vine să impună valori politice, emanate dingândirea si voinŃa unui cerc social (elită, aristocraŃie modernă, nomenclatură,conjuraŃie etc.), întregii societăŃi, fără o consultare prealabilă a acesteia, aremari sanse să se transforme într-un stat dictatorial, despotic. Exemple înacest sens ni le oferă foste state socialiste (desi socialismul nu trebuieidentificat cu dictatura), numeroase state care aparŃin lumii a treia ce au doritsă grăbească propria lor dezvoltare etc. În astfel de state poate avea loc orată înaltă a instituŃionalizării politice - juridice; în multe din ele au fostelaborate constituŃii democratice, structuri organizaŃionale caracteristicestatului de drept, practici de consultare periodică a cetăŃenilor. Dar acesteinstituŃii sunt altoite artificial pe viaŃa socio-economică - fapt care a provocatdisfuncŃii, contradicŃii si, în primul rând, formalism în viaŃa politică - juridică, unhiatus între societatea civilă si societatea politică, cu consecinŃe dictatoriale,represive.c) Statul specific unor Ńări sărace, condus fie de o huntă militară, fiede un clan, de o bandă de oameni înarmaŃi, fie de o elită religioasă, fie de unsef charismatic etc. Astfel de grupuri conducătoare preiau modeleorganizaŃionale din Ńări dezvoltate, uneori inaplicabile condiŃiilor lor naŃionale,tradiŃiilor, culturii si posibilităŃilor existente. De aceea, devine foarte dificilăîncadrarea, organizarea mulŃimilor corespunzător acestor modele. InsistenŃasporită din partea guvernanŃilor va conduce la un regim dictatorial; participareademocratică a maselor la conducere nu va putea fi susŃinută obiectiv desuficiente resurse si mijloace politice.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE197Toate aceste variante si tipuri de state nu funcŃionează în forme pure.În mulŃimea celor peste două sute de state ale lumii de azi apar variante dincombinarea acestor tipuri, variante mai greu de introdus într-unul dintre tipurilede mai sus. Mai mult decât atât, acelasi stat naŃional, în evoluŃia sa istorică, siaputut schimba forma:- parlamentarism clasic, caracterizat prin separarea puterilorlegislativă, executivă si judiciară. Între acestea trebuie să existe o colaborare,asa încât instituŃiile statale vor alcătui un sistem unitar. Parlamentul aprobăformarea cabinetului si îl poate revoca, adoptă legile pe care executivul le vaaplica. Dacă acesta din urmă va întâmpina dificultăŃi, greutăŃi în aplicare,atunci va cere parlamentului să facă unele corecturi, să reanalizeze legile si săle adapteze mai bine situaŃiei. În anumite împrejurări istorice guvernul poatedizolva parlamentul. RelaŃii similare există între parlament si putereajudecătorească.Asadar, regimul parlamentar presupune autonomia funcŃională a celortrei puteri în realizarea funcŃiilor etatice si dispun, fiecare, de instrumentelejuridice necesare pentru a efectua controlul reciproc. In cadrul acestorconexiuni dintre organele statului, cele care aplică strategia politică stabilităsunt Parlamentul si Presedintele (seful statului) prin intermedierea unui guvern(cabinet) care dă socoteală în faŃa Parlamentului. Pivotul sistemului politic,într-un astfel de stil de a face politica, este guvernul în frunte cu Premierulsău, care mai presus de responsabilitatea gestiunii afacerilor publice o are pecea de a pune în aplicare arta de a menŃine, de a reconstrui echilibrul dintreputeri. Regimul parlamentar a cunoscut două forme: dualistă si monistă.

Page 136: Politologie carte

Regimul parlamentar monist presupune exercitarea responsabilităŃii decătre guvern doar în faŃa Parlamentului (asa cum sunt majoritatea regimurilorparlamentare din Europa) si regimul parlamentar dualist, care presupuneresponsabilitatea guvernului atât în faŃa Parlamentului, cât si în faŃa sefuluistatului.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII198Organigrama sistemului parlamentar este următoarea:alegnumeste saudemitenumeste formalalegeadministrează- regimul prezidenŃial se întemeiază pe separarea si specializareaputerilor în stat, fapt ce implică necesara cooperare funcŃională a lor pentru arealiza eficient funcŃiile etatice. Controlul echilibrului puterilor este exercitat deseful statului (precum în S.U.A.), ales prin sufragiu universal (direct sau printrungrup de electori). Monocefalismul Executivului si caracterul reprezentativ alsefului acestuia, care este în acelasi timp si seful statului, se întemeiază pe omajoritate parlamentară în favoarea Presedintelui. Membrii guvernului suntrăspunzători numai în faŃa sefului statului care nu poate fi demis de cătreParlament.VotanŃiiLegislativulPrimul – ministruCabinetulMinisterele /DepartamentelePresedintelePRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE199Reprezentarea în regimul prezidenŃial(după Rod Hague et. al., ComparativeGovernment and Politics, 1994)- regimul semiprezidenŃial sau de dualitate a puterii, în cadrul căruiaputerea supremă se împarte între parlament si presedinte - seful statului careeste ales prin sufragiu direct, universal, egal si secret. Executivul si celelalteinstituŃii de stat se supun atât sefului statului, cât si parlamentului. În unelestate presedintele (implicit, de exemplu, în S.U.A.) îsi asumă putereaexecutivă, regimul devenind prezidenŃial;Reprezentarea în regimul semiprezidenŃial(după Rod Hague et.al., Comparative Government and Politics, 1994) este înfelul următor:numesteVotanŃii alegLegislativulPresedintele numesteGuvernul administreazăMinisterele / AgenŃiileguvernamentaleVotanŃii alegLegislativulaprobă sipoate revocaexecutivulPremierul /PrimulMinistruGuvernul

Page 137: Politologie carte

Ministerele/AgenŃiile guvernamentalePresedinteleprezideazăalegeadministreazăINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII200- regimul de cabinet apare acolo unde executivul are puterea dedecizie, exercitată pe baza respectării ConstituŃiei si a legilor în vigoare.Guvernul elaborează proiectele de legi, ia hotărâri de guvern, primul ministrudeŃine o mare putere în mâinile sale încât în anumite situaŃii poate dizolvacamera reprezentanŃior. Dar cabinetul este supus controlului democratic dinpartea opoziŃiei, a parlamentului, a presei;- regimul monarhic limitat, în cadrul căruia seful statului este regeleereditar dar puterea acestuia este limitată de un parlament rezultat dinsufragiu universal. Când între cele două puteri se formează raporturiechilibrate, monarhia va deveni dualistă. ConŃinutul concret al acestorraporturi diferă de la Ńară la Ńară, de la etapă la etapă. Parlamentul devineinstituŃia care adoptă legile iar regele urmează să-si asume puterea executivă;- statul partidocratic, în cadrul căruia partidul politic care a câstigatalegerile va impune guvernului realizarea programului, a directivelor sale.Guvernul consultă periodic conducerea de partid, fiind, totodată, controlat deparlament. OpoziŃia si presa au un rol însemnat în viaŃa politică, în regăsireaechilibrului de interese la scară socială globală. Rolul parlamentului este maiscăzut într-un astfel de regim, deoarece programele guvernamentale depindîn mai mare măsură de hotărârile partidului victorios în alegerile generale.Conducerea acestuia stabileste linia de conduită a guvernului.- regimul dictatorial constă în exercitarea unei dominaŃii totale lascara societăŃii globale prin fuziunea puterilor ce sunt angajatemonodirecŃional în realizarea unei strategii politice cu obiective precise,riguros ierarhizate.Chiar dacă în structura statului rolurile sunt specializate formal-juridic,ierarhizate funcŃional, lăsându-se aparenŃa existenŃei mai multor puteri etatice,ca în cazul statului socialist, în fond întregul sistem de organe ale statului estearticulat în jurul pivotului său-puterea executivă. În aceste condiŃii Legislativuldevine o fabrică de reguli general - obligatorii, iniŃiate si impuse princonstrângeri de către Executiv. Seful executivului este, în fapt, seful statului,având o putere hiperpersonalizată, adesea amplificată până în zonaparanormalului de cumularea mai multor funcŃii în stat si, mai ales, a unorfuncŃii extrastatale (de pildă, aceea de sef al partidului unic, al unei organizaŃiide tipul Frontului NaŃional Unic etc.). Regimul politic dictatorial este, înprincipiu, un regim autoritar, instituit si menŃinut prin constrângeri, prinvalorificarea masivă a deŃinerii monopolului asupra mijloacelor de represiuneîn relaŃiile cu societatea civilă.- regimurile mixte sunt cele mai răspândite, fiind rezultate dincombinarea unor elemente aparŃinând tipurilor de regimuri caracterizateanterior, în special regimurilor parlamentar clasic si prezidenŃial. Fiecare Ńarăare o construcŃie statală specifică, unică, iar modul concret de funcŃionare ainstituŃiei statale în ansamblul ei este dependent de o serie de factori cauzali sicondiŃionali (politici, economici, demografici, sociali, culturali, spirituali,ecologici), astfel încât practica etatică poartă marca acestora, fiind de fiecaredată originală, adesea unică si imprevizibilă.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE201Un alt criteriu după care statele se deosebesc este forma deguvernământ. În funcŃie de numărul de persoane care exercită putereasuverană în stat (una singură, un grup restrâns sau majoritatea corpului decetăŃeni) rezultă trei tipuri principale de state: monocraŃia, oligarhia sidemocraŃia.MonocraŃia (din gr. monos – singur si kratos – autoritate) constă înexercitarea autorităŃii publice de către o singură persoană (cel care deŃineputerea supremă în stat a fost denumit faraon, rege, împărat, prinŃ, consul,“presedinte” etc.). În funcŃie de modul de legitimare a puterii titularului

Page 138: Politologie carte

suveranităŃii, monocraŃiile au avut diferite variante: 1. Monarhiile de dreptdivin, în cadrul cărora puterile conducătorului sunt considerate de provenienŃădivină; 2. AutocraŃiile (sunt legitimate prin susŃinerea ideii că puterileconducătorului îi aparŃin acestuia în exclusivitate); 3. Cezarismul democratic(puterile conducătorului sunt justificate prin faptul că ar emana din popor). Îndiferite situaŃii istorice statul monocratic s-a transformat în tiranie, întotalitarism (statele lui Hitler, Stalin, Mao, Franco, Ceausescu etc.). Pe fonduldezvoltării economice, sociale si culturale specifice ultimului secol, subimpulsul informatizării societăŃii, al dezvoltării comunicaŃiilor prin satelit, alultimei revoluŃii stiinŃifice si tehnologice, monocraŃiile si-au diminuat raŃiunilede existenŃă, devenind tot mai rare.Oligarhia (din gr. oligos – puŃin numeros si arche – comandant)constă în exercitarea autorităŃii publice de un număr restrâns de persoane,fără ca acest grup conducător să aibă delegaŃie din partea naŃiunii, a corpuluielectoral. Constituirea grupului conducător se face altfel decât prin alegeridemocratice, pe baza unor criterii prestabilite - poate în funcŃie de avere(plutocraŃie), poate prin apartenenŃa ereditară la o categorie socială(aristocraŃie), poate în funcŃie de vârstă (gerontocraŃie) etc. Guvernareaoligarhică se exprimă în monopolizarea puterii de către o minoritate-fapt care,în zilele noastre, a intrat în contradicŃie cu tabla de valori general-umane, cutendinŃele de informatizare si globalizare ale societăŃii si cu spiritul democratic.DemocraŃia, dacă ar fi să recunoastem formula lui Abraham Lincoln –un clasic presedinte al S.U.A., este “guvernarea poporului de către popor sipentru popor”. DemocraŃia este o stare de constiinŃă si de cultură politică,conform cărora puterea trebuie să aparŃină ansamblului cetăŃenilor si este, înacelasi timp, o practică politică, un tip de stat unde domneste voinŃa poporuluisau voinŃa majorităŃii.În lumea contemporană crezul democratic a devenit tot mai extins,pornindu-se de la concepŃiile politice din secolul al XVIII-lea care au reglatexperienŃa britanică a construcŃiei tipului de stat liberal, revoluŃiile americană sifranceză, urmate de adoptarea marilor constituŃii specifice statelordemocratice. Astfel, democraŃiile care au intrat pe scena istoriei au fost, înesenŃa lor, liberale; ele au promovat drepturile omului si ale cetăŃeanului,pluralismul politic, universalizarea dreptului de vot, a celorlalte drepturi politice,implicit a dreptului de contestare. Statele democratice au fost în asa felconstruite încât în exercitarea dominaŃiei să fie garantate drepturile naturaleale omului, libertatea si egalitatea de drept, solidaritatea si pacea sociale,INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII202echilibrul între drepturile si obligaŃiile agenŃilor acŃiunii sociale. Organizareastatului a fost concepută mai mult ca un mod de limitare a puterii în raport cucetăŃeanul decât ca un mod de exercitare a ei. Valorile centrale ale statuluidemocratic izvorăsc chiar din art.1 al “DeclaraŃiei drepturilor omului si alecetăŃeanului” din 26 august 1789 : “Oameni se nasc liberi si rămân liberi siegali de drept”. Guvernarea poporului de către popor se bazează pe faptul căfiecărui cetăŃean îi este recunoscută vocaŃia si capacitatea de a participa laguvernarea colectivităŃii; guvernământul rezultă din alegeri generale si rămânerăspunzător în faŃa electoratului, reprezentativitatea guvernanŃilor estetransparentă, poate fi testată, poporul poate să reînnoiască oricândguvernanŃii săi.În democraŃie poporul se poate exprima în diferite modalităŃi:democraŃia directă (viabilă în comunităŃile mici, la nivelul unor organe localeale statului-atunci când este posibilă participarea tuturor cetăŃenilor la luareaunor decizii, la adoptarea unor norme cu putere de lege etc.); la nivelmacropolitic este mai frecventă democraŃia semidirectă, în cadrul căreiapoporul împarte puterea cu reprezentanŃii desemnaŃi chiar de el (referendum,plebiscit, dezbaterea publică a unor proiecte de legi etc.); democraŃiareprezentativă, atunci când poporul suveran desemnează reprezentanŃii carevor acŃiona în numele si în locul lui. În exercitarea acesteia au o mareimportanŃă tehnicile de control asupra activităŃii guvernanŃilor, astfel încât siacestia să respecte legile existente, să exercite puterea nu în nume personal,ci în spiritul legilor, să nu substituie voinŃei poporului voinŃa lor particulară.Desi nu vom găsi două state democratice identice, desi

Page 139: Politologie carte

democraŃia funcŃionează cu fisuri, sincope, defazări etc., ea se impune cu totmai multă forŃă în dezvoltarea politică globală contemporană. Aceasta întrucâtconŃine în sine suficiente resurse pentru a se putea adapta aspiraŃiilor,asteptărilor unor categorii tot mai largi de cetăŃeni.4. Tipuri de investire a personalului guvernant;parlamentulPentru a putea funcŃiona eficient, organele statului au nevoie deoameni formaŃi, specializaŃi, de profesionisti ai politicii si de o mulŃime defuncŃionari care-i deservesc conform status-urilor si rolurilor existente. Înaparatul de stat sunt posturi ce necesită pregătire universitară sipostuniversitară, absolvirea unor colegii, studii medii etc., rezultând obirocraŃie neomogenă. Dar deasupra acesteia se situează personalul politicinvestit cu atributele de putere. Investirea acestuia pe posturi se realizeazăprin mecanisme uneori complicate care, de regulă, combină organizareaalegerilor generale cu cooptarea, numirea, promovarea, organizarea deconcursuri pentru ocuparea de posturi etc.Mai puŃin acceptate de opinia publică sunt procedurile nedemocraticede ocupare a posturilor în conducerea unui stat - procedee mai rar întâlnite înstatele democratice. Legitimarea elitei guvernante prin astfel de tehnici dePRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE203selecŃie si de investire a personalului nu este usor de acceptat de cătrecetăŃenii care au o cultură politică funcŃională. Mostenirea puterii pe caleereditară (cazul monarhilor sau a adunărilor ereditare - Camera Lorzilor înAnglia, Curtea Pairilor în timpul RestauraŃiei din FranŃa) sunt modalităŃi delegitimare tot mai puŃin invocate în epoca noastră. De fapt, majoritateamonarhiilor contemporane au un rol aproape simbolic - regii "domnesc dar nuguvernează". Clasa politică investită cu exercitarea efectivă a puterii esteeligibilă în toate statele democratice.Dezvoltarea vieŃii politice contemporane valorifică dinplin investireapersonalului guvernant prin intermediul scrutinului general. În toate Ńările cutradiŃii democratice alegerile sunt calea legitimă de încredinŃare a exerciŃiuluiputerii. Luptele electorale sunt momente cheie în edificarea structurii stataledemocratice, iar legile electorale care le reglementează sunt produseesenŃiale ale gândirii politice europene din epoca modernă. Dreptul de votuniversal se corelează cu valorile politice - filosofice ale revoluŃiei francezeexprimate în lozinca: "libertate, egalitate, fraternitate", cu filosofia drepturiloromului si ale cetăŃeanului. În jurul acestora s-a ridicat o întreagă suită deprobleme care au antrenat numeroase dispute între liberali si socialisti, întreextremele esichierului politic. Indiferent de disputele ideologice, alegerile audevenit o practică acceptabilă pe temeiul recunoasterii voinŃei majorităŃii cabază a validării rezultatelor alegerilor si, pe această cale, a însăsi legitimităŃiiputerii instaurate în stat.Punerea în aplicare a dreptului de vot a avut o evoluŃie de la sufragiulrestrâns (cum era si în România, în a doua jumătate a secolului trecut,restricŃionat de cens) la cel universal, îmbinând formele de alegere directă siindirectă a personalului guvernant; au evoluat către o reprezentareproporŃională a voinŃei electoratului, care presupune ca votul fiecărui cetăŃeansă fie egal cu al oricărui altuia în condiŃiile respectării secretului votului. ÎnŃările cu vechi tradiŃii democratice toate momentele campaniei electorale si aleexercitării dreptului de vot sunt riguros supravegheate de reprezentanŃii tuturorforŃelor politice aflate în competiŃie.În secolul nostru s-au impus două tipuri de sisteme electorale:a) sistemul electoral cu reprezentare proporŃională, care asigurăreprezentarea tuturor forŃelor politice, minorităŃilor, grupurilor de opinie dinfiecare circumscripŃie electorală, corespunzător voturilor obŃinute;b) sistemul electoral majoritar, în care este considerat învingătoracela care obŃine numărul cel mai mare de voturi. În acest caz poate să aparăurmătoarea situaŃie: candidatul unui partid nepopular va obŃine 29% dinsufragii, care este prea puŃin în comparaŃie cu totalitatea voturilor celorlalŃicandidaŃi ai altor partide, care dacă ar fi prevăzut astfel de rezultate s-ar ficoalizat pentru obŃinerea majorităŃii absolute. În unele Ńări se organizeazădouă tururi de scrutin: la primul tur sunt declaraŃi învingători acei candidaŃi

Page 140: Politologie carte

care au obŃinut majoritatea absolută (adică jumătate plus unu din numărultotal al celor cu drept de vot) iar la al doilea tur de scrutin va fi suficientămajoritatea simplă. Dezavantajul acestui sistem electoral este acela că multeforŃe politice, grupuri minoritare, neobŃinând suficiente voturi, nu vor accede laINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII204a fi reprezentate în forul politic. Pornind de la o astfel de situaŃie, cei careelaborează proiectul legii electorale, apoi cei care o vor adopta, vor trebui săaducă corecturi unui astfel de sistem electoral.Cei alesi urmează să reprezinte interesele alegătorilor într-una dinalternativele posibile: conform mandatului imperativ - ceea ce înseamnă căreprezentantul trebuie să exprime cu fidelitate voinŃa alegătorilor si, în cealaltăalternativă, conform mandatului reprezentativ - adică reprezentantul va daexpresie voinŃei naŃiunii din care el face parte împreună cu alegătorii săiconform teoriei suveranităŃii naŃionale.Sistemele electorale sunt nu numai modalităŃi de selecŃie si investire apersonalului politic în statele democratice, ci si factori importanŃi careinfluenŃează si orientează dezvoltarea vieŃii politice în ansamblul ei.Rezultatele cele mai importante ale alegerilor sunt concretizate înalcătuirea parlamentului si în selectarea presedintelui - seful statului.Parlamentul, în statele democratice, constituie principala instituŃie a puterii, acărei importantă misiune este adoptarea legilor. Ca adunare a alesilorpoporului, parlamentul poate avea o structură unicamerală sau bicamerală.În România parlamentul este bicameral: Camera DeputaŃilor si camerasuperioară - Senatul. Ca în toate statele democratice, alesii din cele douăcamere (cu unele excepŃii) sunt oamenii unor partide. Ei au fost selectaŃi,propusi si susŃinuŃi în campania electorală ca si candidaŃi ai partidelor din careprovin.Ca instituŃie de bază în viaŃa statului, parlamentul exercită mai multefuncŃii printre care cele mai importane sunt:a) funcŃia de reprezentare a principalelor curente politice dinsocietate, a opŃiunilor esenŃiale privind dezvoltarea globală a societăŃii. Înacest sens, pentru a nu pierde legătura cu electoratul, cu societatea,parlamentul îsi poate crea instituŃii specializate care au menirea de a cercetaviaŃa socială, problemele noi apărute, să organizeze comisii parlamentare,contacte cu publicul, întâlniri cu electorii, să creeze posturi pentru specialisti siconsilieri ai parlamentarilor, sefilor de comisii etc. Contactul viu cu realitateasocială este o condiŃie a realizării eficiente a unei bune reprezentări a voinŃeinaŃionale în procesul de elaborare si adoptare de noi legi, de amendare alegilor erodate;b) funcŃia de legiferare sau de adoptare a legilor. Proiectele de legi,iniŃiativele legislative pot veni de la comisii parlamentare, de la un grupparlamentar, de la guvern, ministere, sindicate etc. Elaborarea unei legiparcurge un drum, o procedură complexă diferită de la un stat la altul. Într-oprimă fază preparlamentară este conceput si redactat un proiect de lege;acesta va fi supus apoi spre examinare unei comisii de experŃi care vor puteaface corecturi si îsi vor da avizul. Într-o altă fază, cea parlamentară, proiectulde lege va fi studiat de o comisie parlamentară, amendat si avizat pentru a fidiscutat în parlament. Urmează apoi dezbaterea în camere articol cu articol,supunerea la vot în sedinŃe publice. Articolele de lege sunt adoptate cumajoritatea relativă (simplă) de voturi, dar pot să apară unele situaŃii careimpun recursul la majoritatea absolută.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE205În faza post - parlamentară legea va fi publicată, aplicată, respectată.c) funcŃia de a asigura o bună selectare a personaluluiguvernamental, de a aproba guvernul si de a exercita un control politicasupra activităŃii acestuia, a celorlalte puteri din stat. Parlamentul îsi dă votulde investitură noului guvern si aprobă programul de guvernare, conferindu-leîn acest mod autoritatea necesară. Parlamentul va putea, uneori, să retragăsprijinul său faŃă de executiv si atunci va introduce în dezbatere publică omoŃiune de cenzură. Toate acestea se desfăsoară în deplin acord cuprevederile ConstituŃiei.

Page 141: Politologie carte

În literatura politologică contemporană apar frecvent poziŃii ideologicecare încearcă să promoveze teza declinului parlamentarismului în favoareaunei conduceri tehnocratice exercitată de specialisti, de instituŃii specializatepe domenii, numite si controlate de guvern. Se invocă argumente potrivitcărora s-a produs un transfer de competenŃe de la parlament către comisiilede specialisti, că tot mai multe si mai importante probleme pot fi soluŃionate nuîn parlament, ci în afara acestuia, că parlamentarii, pentru a putea face faŃărolurilor lor, trebuie să beneficieze de serviciile unui număr foarte mare despecialisti, guvernul trebuie să-si lărgească foarte mult competenŃele si săpoată emite diverse decrete care să completeze si să concretizeze legile, căîn ultimele decenii doar 15-20% din totalul legilor adoptate au rezultat dininiŃiative ale parlamentelor etc. Se preconizează astfel noi raporturi întreorganele statului de drept prin care să se asigure o eficienŃă sporită activităŃiicelui mai important agent politic contemporan, un nou echilibru intern(cratopolitic) si un nou echilibru social global.5. Statul, puterea politică si sistemul juridicFără îndoială, conceptul de putere politică deŃine o poziŃie centralăîn politologie, dar are funcŃii explicative si în sociologia dreptului, pentru căsistemul juridic este o emanaŃie a puterii, este finalitate, mijloc si referenŃial aleacŃiunii statale de creare, menŃinere, dezvoltare sau schimbare a unei ordinisociale.Cu siguranŃă, noŃiunea de putere este foarte veche; în fond, istoriaconceptului a fost corelativă celor de stat, de guvernare, drept etc. GânditoriimportanŃi (Platon, Aristotel, Toma, Machiavelli, Hobbes, Locke, Montesquieu,Rousseau, Marx, Weber, etc.) au utilizat sensuri diferite ale acestui termen. J.Locke chiar definea puterea politică ca fiind “dreptul de a legifera, de acondamna la moarte si, în consecinŃă, de a aplica sancŃiuni majore”. Ulterior,au fost formulate sute de definiŃii logice ale puterii, care au scos în evidenŃăalte note specifice, au fost făcute corelaŃii logice ale noŃiunii de putere cunoŃiuni suprapuse si conexe: autoritate publică, influenŃă, control etc.;totodată, au fost efectuate studii sociologice si psihologice asupra relaŃiilor deputere în diferite sociogrupuri. Robert Dahl a semnalat existenŃa a 14 mii deforme de manifestare a puterii. Deasupra acestor forme concrete el a elaborato definiŃie de referinŃă a puterii, ca raport între agenŃii acŃiunii sociale, prin careINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII206unul dintre ei îi constrânge pe alŃii să acŃioneze altfel decât ar fi făcut-o fărăaceasta. În fond puterea este expresia unor relaŃii asimetrice între doi agenŃi,egali de drept, dar diferiŃi ca nivel intelectual, abilitate, avere, prestigiu,aptitudini, performanŃe în acŃiune etc. Sub această conotaŃie puterea poate fiobservată în orice grup social (în familie, în scoală, în întreprindere, în partid,în biserică etc.). Întrucât puterea stă la originea coeziunii, echilibruluisociogrupului, a bunei funcŃionări a relaŃiilor dintre membrii grupului si arelaŃiilor sale externe, în societăŃile contemporane structurile de putere suntinstituŃionalizate, sunt reglate de norme generale (legi) si de norme specifice(regulamente proprii, statute etc.). Acestea protejează grupul de virtualeconflicte, de aspiraŃia membrilor săi de a-si mări autonomia, de o posibilădisoluŃie.Mijloacele de exercitare a puterii sunt extrem de diverse:constrângerea, recompensele, pedepsele, presiunile fizice sau morale,persuasiunea, manipularea, corupŃia etc. După A. Etzioni, instrumentele deexercitare a puterii sunt fie fizice, fie materiale, fie simbolice. De aici poate fidedusă o clasificare a puterii: puterea este fie coercitivă (de exemplu, forŃelemilitare), fie persuasivă (de exemplu, propaganda), fie utilitară (de exemplu,sancŃiunile economice). Aplicarea puterii poate fi într-una dintre cele treivariante anterioare sau poate rezulta din diversele lor combinări.36

Puterea generală a unei colectivităŃi umane poate să aibă diferitespecii: puterea politică, puterea religioasă, puterea economică, putereainformaŃională, puterea spirituală, puterea militară etc. Specificul puteriipolitice constă în aceea că deciziile si eforturile sale de persuadare vizeazăsocietatea globală; ea exercită controlul si reglementarea ansamblului relaŃiilorsociale, fără a fi necesar a aduce atingere intereselor individului. În acestsens, într-un dicŃionar de politologie este consemnat faptul că “puterea politică

Page 142: Politologie carte

asigură controlul si regularizarea ansamblului relaŃiilor sociale. Intervenind înnumele normelor, credinŃelor si valorilor împărtăsite în comun, ea păstrează ocoeziune minimală între membrii unei societăŃi îmbibate de relaŃii conflictuale.Puterea politică este un grad de dominare recunoscut, acceptat si respectat,adică este legitimă. Însă, în funcŃie de societate, ea va fi mai mult sau maipuŃin diferenŃiată, centralizată si instituŃionalizată.”37

ExistenŃa statului, ca agent al acŃiunii politice, este condiŃionată deteritoriul si de populaŃia sa, este determinată de elementul său esenŃial, careconstă în acŃiunile personalului de decizie, execuŃie si control (guvernanŃilor).Acest element al statului este desemnat prin termenul fie de “putere de stat”,fie cel de “autoritate publică”. Evident, este vorba de o putere politică-aceastafiind capacitatea guvernanŃilor, a organelor statului de a lua, pe calea unormanifestări de voinŃă unilaterale si în afara oricărei subordonări faŃa de vreoautoritate superioară sau concurentă, măsuri obligatorii, susceptibile de a fiimpuse respectului general cu ajutorul forŃei de constrângere care a fost36 Vezi A. Etzioni, “The Active Society”, New York, The Free Press, 1968, p.350-38637 Dominique Chagnollaud, “DicŃionar al vieŃii ploitice si sociale”, Edit. ALL, Buc., 1999,p.139PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE207constituită în acest scop.38 Puterea politică este exercitată de agenŃispecializaŃi din cadrul statului, înŃeles ca instituŃie a instituŃiilor. Statul arecapacitatea si monopolul de a adopta legile, de a lua deciziile constrângătoarepentru toŃi, de a arbitra în mod public litigiile, de a exercita puterea de coerciŃielegitimă. Statul dispune si de o administraŃie prin care normele existente suntaplicate si respectate.În esenŃă, puterea semnifică disponibilităŃile, capacitatrea unui agentpolitic de automobilizare, de organizare si influenŃare a altor agenŃi politici sisociali, a opiniei publice în sensul de a-si atinge cu o eficienŃă cât mai mare,într-un timp cât mai scurt, programul sau strategia politică. Acestea suntvalabile si pentru stat ca instituŃie a puterii, ca principal agent politic de pe unteritoriu delimitat prin graniŃe. Puterea unui stat, din punctul de vedere alcuprinderii si intensităŃii, este dependentă de o serie de factori, cum suntnivelul de dezvoltare economică, tipul de cultură politică-juridică, mentalulcolectiv, volumul de resurse politice aflate la dispoziŃia organelor statului, aautorităŃii publice, tipul de legitimitate, suportul popular si politic, dar mai alesstiinŃa si capacitatea de a converti resursele politice în instrumente politiceoperaŃionale menite să conducă la realizarea cu eforturi minime si cuperformanŃe politice-juridice maxime obiectivele asumate. Îndărătul tuturoracestor condiŃionări se situează capacitatea managerială a autorităŃiistatale, împreună cu a sistemului politic, al cărei axă este statul. O astfel decapacitate poate fi evaluată după criteriile eficienŃei acŃiunii sociale în genere.Din acest punct de vedere, există mari diferenŃe între state. Am putea avea învedere, prin comparaŃie, statele din Europa de Est care s-au debarasat decomunism si vom putea constata mărirea decalajelor dintre ele sau apariŃia unordecalaje noi datorate instituirii si funcŃionării noilor puteri. În cazul României,vidul de putere, contestarea legitimităŃii noii puteri aflate în curs de instalaredupă evenimentele din decembrie 1989, minusurile autorităŃii publice împreunăcu nepregătirea în managementul politic a noii clase politice, explică, în bunămăsură, rămânerile în urmă faŃă de celelalte Ńări foste comuniste. O astfel deexperienŃă dramatică si extrem de costisitoare, pe toate planurile vieŃii sociale,constituie o mare lecŃie pentru istorie. ObŃinerea unei eficienŃe maxime înpractica politică presupune, înainte de toate, stăpânirea stiinŃelor politice sijuridice, o cultură socio-umanistă temeinică, o experienŃă amplă obŃinută înpractica politică – adică un profesionalism în domeniu.Pentru a se asigura o bună funcŃionare a puterii, pentru a se preveniabuzul de putere, pentru a fi prevenite virtuale primejdii pentru individ,emanate din exerciŃiul puterii, în statele democratice puterea a ajuns la ungrad ridicat de instituŃionalizare, Ńinută astfel sub controlul societăŃii civile,asigurându-se respectarea principiului transparenŃei. Puterea politică nuaparŃine oamenilor care au cucerit-o, care o exercită, ci instituŃiilor politice.Oamenii, de îndată ce sunt încadraŃi pe posturi (ca senatori, presedinte,prefect, primar, ministru etc.), vor acŃiona în acord cu competenŃa bineprecizată si delimitată juridic. Pentru a face faŃă solicitărilor în crestere,

Page 143: Politologie carte

38 Vezi T. Drăganu, “Drept constituŃional si instituŃii politice”, Vol.I, Lumina Lex, p.203INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII208puterea politică a statelor contemporane s-a specializat, a fost supusă unuiproces de diviziune. Aceasta nu numai pentru a spori eficienŃa diferitelororgane ale statului, ci si pentru a fi respectat principiul “puterea opresteputerea”. S-a confirmat astfel celebra teorie a lui Montesquieu a “guvernăriimoderate”, fapt posibil în condiŃiile multiplicării instanŃelor de decizie statală, aadâncirii diviziunii puterii conform funcŃiilor specifice: de legiferare, de punereîn practică, de arbitrare a litigiilor, de apărare, de asigurare a linistii publice si asecurităŃii cetăŃeanului, de reglare a integrării în societatea globală etc. Înacest fel puterea vine să servească mai bine cetăŃeanul, ea se adapteazăaspiraŃiilor generale ale societăŃii civile construindu-si un echilibru prinmoderare, între subputerile ei specializate. Tehnicile de guvernaremoderată, care se practică în democraŃiile avansate, sunt complementareregulii constituŃionale a separării puterilor. În democraŃiile avansate operaŃiade identificare a deŃinătorilor puterii politice nu este simplă. Adesea instanŃeleoficiale ale puterii au o influenŃă redusă, uneori amplificată de actori perifericiai luării deciziilor, de acŃiunile contraputerilor (partide din opoziŃie, presa,sindicate, grupuri de presiune, opinia publică etc.), care pot interveni prinutilizarea mijloacelor lor de influenŃare, reusind adesea să determine putereapolitică instituŃionalizată să negocieze, să modifice o lege, să renunŃe la odecizie, să retragă un proiect etc. Asadar, puterea în statele democratice esteprofund divizată; la împărŃirea, exercitarea si influenŃarea deciziilor ei participăo multitudine de instituŃii, de agenŃi informali, de contraputeri. Dar atomizareaputerii se subordonează principiului unităŃii, coerenŃei, eficienŃei si echilibruluispecific funcŃionării sale.Orice colectivitate umană posedă un minimum de organizare siconducere care implică puterea, adică dominaŃia unor oameni de către alŃii.Puterea este expresia unor raporturi interumane asimetrice (de dominaŃie -supunere, comandă - ascultare, guvernanŃi - guvernaŃi, decizie - execuŃie etc.)care conduc la apariŃia unor ierarhii sociale, funcŃionale si valorice. Putereapolitică ne apare ca o realitate socială concretizată în abilitatea de a controlaconduitele altora, în supunerea majorităŃii membrilor dintr-o comunitate uneielite diriguitoare.Puterea politică vizează relaŃiile de organizare si conducere generalăa unei comunităŃi, care, antrenează toŃi membrii societăŃii, straturile sociale,clasele, naŃiunea, poporul, în efortul constient pentru realizarea unui programde organizare a societăŃii, de satisfacere a nevoilor individuale si comunitare,de atingere a unei prosperităŃi, de evitare a acŃiunii factorilor de dezordine.Urmare a unei abordări istorice, vom putea conchide că formeleputerii au evoluat de la cele preetatice la cele etatice, de la puterea difuzăla puterile specializate, reglate de norme juridice. Perioada modernă sicea contemporană reprezintă pasi extrem de importanŃi în crestereaprocesului de raŃionalizare, logicizare si eficientizare a puterii sociale îngeneral, a puterii etatice în special. Aceasta se datorează cresterii gradului deinstituŃionalizare a puterii politice si a extinderii forŃelor sociale preocupate de aobŃine o legitimare cât mai consistentă, adică o acceptare a puterii în mediilesociale cele mai largi-fapt ce a necesitat eforturi constiente si perseverente dePRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE209a adapta puterea politică valorilor esenŃiale ale comunităŃii umane în întregulei, de a o aduce în serviciul intereselor generale, a DreptăŃii sociale si aBinelui general.În zilele noastre puterea etatică deŃine un indice ridicat deinstituŃionalizare a organelor componente, a tipurilor de acŃiuni la care estechemată să recurgă, să le iniŃieze sau să le realizeze efectiv, a status-urilor sirolurilor reprezentanŃilor si guvernanŃilor, a posturilor birocratice din aparatulde stat. Puterea politică specifică sistemelor democratice a devenit minuŃiosinstituŃionalizată, reglată de reguli juridice în exercitarea tuturor funcŃiilor ei, petoate palierele ierarhice, de la nivelul central până la nivelele locale, adică estecompletată de autoritatea publică. Statul, ca voinŃă de a crea o ordine si unechilibru, de a realiza practic o concepŃie a dreptăŃii în societatea de pe un

Page 144: Politologie carte

teritoriu dat, ca putere de a mobiliza resursele în vederea realizării prosperităŃiigenerale si a Binelui public, ca putere de comandă, de dominare în vedereagarantării securităŃii atât a indivizilor cât si a societăŃii pe care o gestionează,reprezintă el însusi o ordine juridică, o reŃea de instituŃii centralizate sicoerente în funcŃionarea lor, un mod de existenŃă juridică a comunităŃii umane(popor, naŃiune, comunităŃi entice, religioase etc.) de pe un teritoriudeterminat. Pentru oamenii puterii, pentru organizaŃiile si sociogrupurileexistente în societate, reŃeaua de instituŃii statale si sistemul de reguli juridicereprezintă standarde obligatorii menite să le orienteze si încadrezecomportamentele concrete, fiind respectate prin forŃa de constrângere astatului. Astfel, puterea politică este completată de ceea ce se numesteautoritate publică.Autoritatea publică este, în fond, forma oficială sub care seorganizează si funcŃionează puterea politică, este dată de sistemul de organe(instituŃii) ce alcătuiesc edificiul statal, fiecare organ având un status bineprecizat si definit juridic, o competenŃă în numele cărora este îndreptăŃit săemită acte obligatorii, să controleze, să ia decizii susceptibile de a fi duse laîndeplinire prin recurgere la forŃa de constrângere. Având autoritate publică,oricare organ al statului se diferenŃiază de orice alte puteri extrastatale(puterea economică, puterea religioasă, puterea unui partid politic, putereasindicatelor, puterea opiniei publice etc.). autoritatea publică a oricărui organal statului, începând de la cele centrale până la consiliul si primarul dintr-ocomună sau până la judecătoria dintr-un oras, îsi au legitimitatea într-unsistem de norme juridice având ca obiect exercitarea puterii politice. Oameniicare au ajuns pe posturi de reprezentare a puterii (în Parlament, consilii etc.)si de guvernare sunt investiŃi cu autoritatea de a converti deciziile politice îndecizii statale, urmând apoi ca acestea să fie impuse prin recurgerea lamijloacele aflate la dispoziŃia autorităŃii publice, implicit la forŃa deconstrângere, astfel încât să fie atinse scopurile politice programate pentru oetapă dată.Pentru a avea eficienŃă, puterea politică trebuie să fie legitimă, să îsifi institutionalizat relaŃiile sale. Astfel, istoriceste, au fost create instituŃii tot maicomplexe, diversificate, funcŃionale si specializate în exercitarea puterii: statul- cu toată reŃeaua de organe, partidele politice etc.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII210În vederea atingerii obiectivelor, a realizării efective a programului siordinii socio - economice dezirabile - puterea politică, prin organelespecializate, modelează sistemul juridic si, în primul rând, sistemulnormativ, legile promovate si aplicate de un aparat juridic. Rezultă faptul căsistemul juridic si viaŃa politică a unei societăŃi sunt puternic conexate.FuncŃionarea lor optimă este condiŃionată de intensitatea si extensiunea întimp a legitimităŃii. Legitimitatea puterii, a regimului ei, a normelor adoptateconstau în capacitatea lor de a se face acceptate de majoritate la scarăsocială. Cu cât este mai larg acceptată si susŃinută în societatea globală deagenŃii politici, de partide - în principal, cu atât legitimitatea puterii este maiconsistentă si eficienŃa aplicării dreptului va fi mai mare. O astfel de putere aremare capacitate de a-si exprima programatic opŃiunile politice - juridice, de amodela sistemul normativ - juridic, de a aplica legea - fapt oglindit deconceptul de autoritate.După Max Weber, legitimitatea constă în convingerea că ordineasocială dată este acceptată, întemeiată si că autoritatea are drept conŃinutexercitarea dominaŃiei legitime într-o colectivitate. Conducerea, guvernarea,autoritatea pot avea fie o bază legal - raŃională, fie tradiŃională, fiecharismatică.Clasificarea autorităŃii, după Max Weber:Tipul Bazele ExempleTradiŃionalObiceiurile, mentalităŃile,tradiŃiile si modul împământenitde a face un anumit lucruMonarhia,Republica islamică

Page 145: Politologie carte

CarismaticAtasament intens faŃă de lider sifaŃă de mesajul transmis deacestaMulŃi lideri revoluŃionari(Lenin, Fidel Castro,Mao, Gorbaciov etc.)Legal -raŃionalReguli, proceduri si domnia legii– funcŃia, nu persoanaBirocraŃia – ComisiaEuropeanăÎntemeierea legal - raŃională a guvernării si autorităŃii consistă încorpul de reglementări legale, puternic raŃionalizate, bine organizate logic.Exercitarea autorităŃii presupune un aparat birocratic în cadrul căruiapersoanele ocupă posturile pe baza criteriilor de competenŃă. BirocraŃiastatelor moderne, considera Max Weber, înfăptuieste o conducere legal -raŃională, se sprijină pe principiul competenŃei autorităŃii, ordonat prin legi sireglementări administrative. Nivelurile de autoritate si funcŃiile sunt ierarhizateîntr-un sistem coerent de dominaŃie si subordonare, în care gradelesuperioare exercită controlul asupra celor inferioare. ViaŃa privată apersoanelor care ocupă posturi în structura birocratică trebuie să fie totaldespărŃită de cea publică.Întemeierea tradiŃională a conducerii si autorităŃii consistă înrespectarea obiceiurilor, tradiŃiilor, manifestând, din această cauză, opacitateîn raport cu noul, cu inovaŃiile sociale. Puterea ajunge, adesea, la actePRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE211arbitrare, adoptă decizii dependente de conjunctură. GraniŃele dintre public siprivat nu sunt precizate. Singurele limitări ale puterii provin din tradiŃie(aspecte evidente în cazul patriarhatului, sultanatului, gerontocraŃiei etc.).Întemeierea charismatică a conducerii si autorităŃii rezidă înrecunoasterea de către cei condusi a calităŃilor, a puterii sefului, consimŃind lao modalitate de supunere - alta decât cea democratică. Seful charismaticdeŃine o putere absolută si acŃionează în numele binelui comun pe care elpoate să-l procure pentru colectivitate, în virtutea scopurilor nobile cu care seidentifică.Aceste trei tipuri de putere si de autoritate nu sunt, într-o societatedată, stabile, vesnice. Dimpotrivă, timpul, evoluŃia socială le erodează sidetermină, în acelasi timp, transformarea lor una într-alta.Asadar, puterea politică este expresia unor raporturi sociale careimpun funcŃia de organizare si conducere, concretizându-se, în esenŃă, înactivitatea statală. Ca raport dintre conducători si condusi, dintre guvernaŃi siguvernanŃi, puterea dezvoltă mecanisme în care, direct sau indirect, suntcuprinsi toŃi membrii societăŃii. Statul, ca instituŃie fundamentală, face posibilăexistenŃa puterii ca exerciŃiu al dominaŃiei pe un anumit teritoriu a uneipopulaŃii de către un grup (elită) de indivizi. Statul dispune de o forŃă legală deconstrângere a membrilor săi individuali si colectivi, afirmându-si o anumităpersonalitate morală. DeŃinând puterea juridică de supremă instanŃă, statuledictează si aplică legile, recurge la mijloace de persuasiune (convingere) saude constrângere (poliŃie, armată, aparat judiciar).În fond, statul, asa cum crede Ph. Parini, exercită două categorii decompetenŃe: a) organizează societatea sa, reglementează comportamentelecetăŃenilor prin legi, cărora toŃi trebuie să le acorde supunere, asigurărespectarea prescripŃiilor imperative; b) garantează sănătatea societăŃii simobilizează premisele pentru progresul acesteia. Ori, acestea devin faptesociale prin valorificarea sistemului juridic care condiŃionează înăbusireaentropiei, afirmarea ordinii socio - economice dezirabile, a raŃionalităŃii sieficienŃei acŃiunilor agenŃilor sociali, politici, juridici, economici etc. Dreptul esteo condiŃie sine qua non a raŃionalităŃii vieŃii sociale si reuseste, în acest sens,cu atât mai mult cu cât puterea politică este legitimă.*

Page 146: Politologie carte

* *Niciodată politica, statul si dreptul nu au fost mai prezente, maiactive si puternice decât în secolul XX. De aici a rezultat sporirea volumului depreocupări, de la cele gazetăresti până la cele ce vizează metafizica puterii, dela cele observaŃional - empirice până la cele stiinŃifice, politologice, de la celecare le neagă, considerându-le efemere, până la cele care le acceptă,axându-se pe investigaŃii specifice demersului pozitiv.Dintr-o parte, Nietzsche vedea în statul de pretutindeni o masină recede domesticire a mulŃimilor prin înăbusirea vieŃii, a voinŃei, un monstrumincinos si uzurpator. În lucrarea sa intitulată "Asa grăit-a Zarathustra" scriaINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII212că "În anumite locuri din lume există încă gloate si turme, dar nu la noi, o, fraŃiimei. La noi nu-s decât Statele. Statul? Ce-nseamnă el? Hai, deschideŃi-văurechile, căci vreau să vă vorbesc despre cum mor popoarele. Statul este celmai nesimŃitor dintre nesimŃitorii monstri. NesimŃitor, chiar si când minte si iatăce minciună îi scapă din gură: "Eu statul, eu sunt poporul". Minciună! Statuleste un dresor al turmelor. Indiferent dacă este autoritar sau liberal -democratic, statul îsi conservă natura - aceea de administrator al unor masedegradate, desăvârsind în forme moderne o operă de domesticire a mulŃimilorîncepută cu secole în urmă de crestinism, dispunând de o putere carenivelează si abrutizează. Oriunde în lume politica se reduce la un ansamblude manipulări; ea girează societatea existentă reusind să anihileze forŃelecreatoare, să raŃionalizeze viaŃa, să egalizeze oamenii după un model unic, săinstaleze libertăŃi pur formale, aparente - de a alege între scopuri si obiecteintersanjabile. Acestea sunt valabile atât pentru democraŃie, cât si pentrudictatură. Socialismul, de pildă, ca mostenitor al despotismului, urmăreste oplenitudine a forŃelor statului, conducând la aneantizarea voinŃei individului.Dintr-o altă parte, emană demersuri teoretice, justificări si încercări dea construi noi paradigme referitoare la caracterul ineluctabil al statului cagarant al drepturilor si libertăŃilor fundamentale ale cetăŃeanului, ca expresie avoinŃei si sufletului naŃional, ca o sansă a emancipării universale si a păciiinternaŃionale, ca principal mijloc de raŃionalizare a devenirii societăŃii si cainstrument de dezvoltare a tehnostructurilor si infosferei. AderenŃii la aceastăorientare se opresc mai puŃin asupra preŃului care trebuie plătit de cetăŃeanpentru ca statul să-si poată exercita efectiv o astfel de menire, asupravolumului de renunŃări si de sacrificii acceptabile.Se ridică atunci probleme majore printre care: pe cine să credem? Săfie statul o masină de domesticire a mulŃimilor si de raŃionalizare a acŃiuniisociale? Să fie un Leviathan care asigură sub protecŃia sa si a legilor fuziuneatuturor cetăŃenilor în sânul naŃiunii? Să fie un laborator de cercetare, căutări side creaŃie a civilizaŃiei de mâine? Să fie un garant al drepturilor omului si alecetăŃeanului? Sau nu sunt puse bine astfel de întrebări... Si iarăsi trebuie săne întoarcem la întrebarea iniŃială "Ce este politica? "D. ELITELE, LIDERII, MASELE POPULARE – AGENłI AI PRACTICIIPOLITICEToate societăŃile contemporane ne oferă fapte reale, oricândconstatabile, în privinŃa raporturilor dintre cei care conduc si cei condusi, dintreguvernanŃi si guvernaŃi, dintre cei care exercită puterea si cei care i se supun,dintre cei care decid si cei care execută, cei care controlează si cei controlaŃi.De asemenea, în cadrul marilor diviziuni ale muncii sociale (agricultură,industrie, servicii, administraŃie, armată, învăŃământ, religie, etc.) status-urilesunt dispuse ierarhic, piramidal – la vârf locurile fiind ocupate de cei maicapabili, de cei care au promovat probele de selecŃie socială, de marilepersonalităŃi ale domeniului. Mari personalităŃi, mari conducători, iniŃiatori aiPRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE213unor procese socio-politice istorice, coordonatori ai unor procese politicesociale de anvergură istorică s-au format si au activat si în viaŃa politică (regi,împăraŃi, presedinŃi, principi, domnitori, ministri, sefi de partide, etc.). În acestcontext, problemele care pot fi ridicate, suscitând încă un viu interes, sunt:Dacă în epoca noastră aceste concepte mai au acoperire în realitate? DacăpersonalităŃile politice, clasa (elita) politică si masele populare sunt agenŃi ai

Page 147: Politologie carte

practicii politice? Care sunt funcŃiile acestora? În ce constă menirea istorică aliderilor, a marilor personalităŃi politice? Dar a maselor populare?1. Elitele politice si personalităŃileÎncă în antichitate a fost sesizată si teoretizată împărŃirea societăŃii înclase sociale, straturi, pături, categorii, caste, etc., făcându-se observaŃia căar exista un segment social care-i include pe cei mai apŃi, pe cei care aravea astfel legitimitate deplină pentru a conduce. După Platon, de pildă, ceicărora le-ar trebui acordată guvernarea sunt înŃelepŃii cetăŃii (filosofii), maitârziu – gânditorii crestini susŃineau că politica ar trebui făcută de marii preoŃi,de acele personalităŃi înzestrate cu har divin, unse de Dumnezeu pentru aînfăptui pe Pământ un stat după chipul si asemănarea celui divin; peste altecâteva secole, în epoca modernă, s-a crezut că politica trebuie făcută de ceiluminaŃi, de cei care au demonstrat calităŃi naturale de conducători încompetiŃiile si procesele vieŃii politice, etc. Asa au proliferat concepŃiile elitareîntr-un număr impresionant de versiuni. Conform acestora, istoria a fostcroită, realizată, reglată de elitele sociale care reprezintă calitatea, în timp cecelelalte segmente sociale, în expresie generică - masele populare, suntcantitatea, contând pentru dezvoltarea socială doar ca număr. După Fr.Nietzsche, mersul evenimentelor, schimbările istorice au fost hotărâte de ceimari (aristocraŃi, nobili, eroi, etc.) si puternici, de cei înzestraŃi cu voinŃa deputere, ceilalŃi oameni constituie mulŃimile amorfe, difuze, incapabile deacŃiune istorică. Masele sunt o copie difuză a oamenilor mari, pot semnificarezistenŃa pe care trebuie s-o înfrunte cei puternici, aptitudinea cea maiimportantă a mulŃimilor fiind aceea de a-i urma pe cei puternici, de a sesupune, de a se exprima ca instrument al celor mari. Un număr mic deoameni supradotaŃi, cei care stiu ce vor, afirma si filosoful J. Dewey, duc’’gloata’’ după ei. După V. I. Lenin, chiar clasa conducătoare are o’’avangardă’’; I.V. Stalin a conceput si clădit efectiv în cadrul acesteia din urmăo ’’nomenclatură’’, un ’’aparat’’ iar înăuntrul aparatului un mic cerc dirigent almarilor conducători. Si asa a luat fiinŃă unul dintre cele mai colosale imperii pecare le-a cunoscut omenirea, teoria elitelor fiind fructificată din plin. OconcepŃie similară si o evoluŃie asemănătoare au avut-o si politica nazistă,fascistă, celelalte imperii care s-au perindat în istorie.Dar elita politică a fost nu numai obiectul reflecŃiilor filosofice, ci si alunor demersuri sociologice, pozitive. Asa, de pildă, sociologul italian VilfredoPareto (în lucrarea ’’Traite de sociologie generale’’, Payot, Paris, 1919), a datexpresiei elită socială un conŃinut sociologic. După el, în orice societateINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII214există elite specifice, aflate la vârf, si mase, aflate la bază. În sens larg, elitasemnifică toŃi cei care reusesc să obŃină cele mai bune performanŃe, indiferentde domeniu (elita medicală, elita managerială, elita croitorilor, a arhitecŃilor,etc.). În sens restrâns, elita politică îi cuprinde pe cei care, graŃie isteŃimii,vicleniei, artei lor, au reusit să acapareze puterea; istoria este opera acesteielite politice. În exerciŃiul lor, elitele suportă o uzură, le slăbeste forŃa.Împotriva lor se ridică miscări sociale animate de credinŃe colective ce duc laprimenirea personalului. Istoria este un cimitir de aristocraŃi, susŃinea Pareto,în care s-ar putea descoperi circulaŃia elitelor. Pentru ca elita să rămânăviguroasă, ar fi necesară înnoirea ei programată cu noi conducători,păstrându-se caracterul deschis al acesteia. Dacă acceptă reînnoirea,aristocraŃii se vor menŃine. Oricum miscările contestatare, revoluŃionare, celecare ameninŃă stabilitatea regimului, impun o reînnoire a elitei. Cei aflaŃi laputere au în faŃă două soluŃii: ori să elimine ameninŃările revoluŃionare, ori săle integreze. Cea mai bună cale este integrarea abilă, progresivă a forŃelorascendente care vor da vigoare elitei guvernante.Un alt reprezentant al ’’scolii elitiste italiene’’ a fost Gaetano Mosca.În lucrarea sa ’’Elementi di scienza politica’’, Mosca a demostrat caracterulinegalitar al tuturor societăŃilor în care cei ce domnesc compun o clasăpolitică; aceasta acaparează si exercită puterea, justificându-si rolul istoric cuajutorul ideologiei. Clasa politică, în concepŃia lui Mosca, are o sferă mai largăde cuprindere decât elita politică definită de Pareto, întrucât ea include odiversitate mai mare de tehnicieni recrutaŃi după criterii de competenŃămeritocratice, alcătuind o minoritate care exercită puterea în societate; prin

Page 148: Politologie carte

legăturile dintre ei, iese în evidenŃă coeziunea de grup, unitatea de concepŃiesi de acŃiune.În acelasi spirit, D. Easton si K. Deutsch considerau clasa politicădrept depozitara stiinŃei si artei guvernării concretizată în ’’atribuirea autoritarăa valorilor’’ în societate, ea exercită în mod autoritar ’’dominaŃia legitimă’’.Programul si activitatea clasei politice nu poate fi nici conservator, nicirevoluŃionar, nici de stânga, nici de dreapta, ci complet dezideologizate sidezindividualizate, încât rolul ei să fie de a gestiona pe bază de calcule siinformaŃie stiinŃifică.Numerosi alŃi sociologi si politologi au semnalat caracterul extrem decomplex al structurii elitei (W. Mills, J. Porter, R. Aron, R. Dahl, etc.). Într-osocietate pluralistă, marcată de competiŃie, conflicte, grupuri de interese,există în fapt mai multe elite: economică, politică, tehnocratică, charismatică,artistică, ideologică, simbolică, în lumea sportului, militară, în administraŃie,etc. – elite care au funcŃii esenŃiale în societatea respectivă.Rezultă din cele prezentate ideea că noŃiunea de elită este foartecomplexă, cu o sferă greu de delimitat, având un nucleu mai usor deidentificat si o ’’margine’’ destul de difuză care lasă loc unor multipleinterpretări polisemantice. Etimologic, termenul de elită provine din latinesculeligere = a alege, fiind utilizat la începutul epocii moderne cu sensul deminoritate socială care îi include pe cei înzestraŃi, talentaŃi, abili, etc.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE215Este clar că noŃiunea de elită socială are o sferă mult mai largă decâtcea de elită politică. Aceasta din urmă îi include pe toŃi cei care prin efortul siinventivitatea sau creaŃia lor au realizat performanŃe în viaŃa politică, încucerirea, exercitarea, influenŃarea puterii. Cei cuprinsi în elita politică sedetasează de cei din nonelită nu numai prin trăsături puternice depersonalitate care gravitează în jurul unei dominante caracteriale – voinŃa siplăcerea de a conduce, ci mai ales prin note esenŃiale cum sunt: rezultateleremarcabile în activităŃile politice; merite personale recunoscute,instituŃionalizate; status superior în organizarea politică ocupat princompetenŃă; cultură politică – civică suficientă pentru a fi demonstratcapacitate superioară de a accede si a utiliza eficient mijloacele acŃiuniipolitice, etc. Cu toate acestea, operaŃia de a delimita riguros membrii eliteipolitice de neaparŃinătorii la aceasta este o operaŃie dificilă, relativă în oricaredintre societăŃile politice contemporane. Aceasta pentru că, după ce a fostdefinitivat un nucleu asupra căruia nu se lasă loc multor discuŃii si contestaŃii,se alunecă spre margine, în timp ce creste riscul de a face omisiuni sau de aintroduce în sfera de cuprindere persoane care nu merită. În plus, datoritădezvoltării exponenŃiale a culturii politice, la această răspântie dintre milenii,practica politică demonstrează că oricare mare personalitate politică a putut fisubstituită si, în unele cazuri, s-au făcut liste cu candidaŃii la înlocuire mult maicapabili. De multe ori, noii veniŃi provin din afara elitelor existente si potdemonstra superioritate în prestaŃiile de presedinŃi, sefi de guvern, ministri,deputaŃi,etc. Asadar, graniŃele între elită si nonelită sunt fluide, labile, suntpermeabile, mai ales în regimurile democratice, ambelor sensuri: atâtintrărilor, cât si iesirilor.Elitele politice sunt un produs social – istoric, cultural, educaŃional înesenŃă, răspunzând unor nevoi specializate pe care le au organizaŃiile politice,instituŃiile, miscările politice si sociale. Cresterea gradului de ordine, deraŃionalitate si de eficienŃă în acŃiunile întreprinse de acestea este condiŃionatăde producerea de lideri, de formarea si afirmarea unor conducători,personalităŃi politice si, în final, de constituirea unei elite politice, rezultatenatural, organic din viaŃa organizaŃiilor si instituŃiilor politice.Personalul elitei politice nu este omogen. Clasa politică nu poate ficomparată cu o clasă de elevi, chiar dacă aceasta ar fi constituită dinperformeri la discipline de învăŃământ diferite. Aceasta pentru că înăuntrulclasei politice, status-urile, funcŃiile, specializările sunt foarte diferitecalitativ, cu competenŃe si responsabilităŃi diferite. DiferenŃelor de status lise adaugă cele de cultură politică, de mod de reprezentare, mod de recrutare(prin alegeri sau cooptare, prin numire), de cumul de funcŃii (în partid, înorganul statal, etc.), de sex, provenienŃă etnică, caracterul obstesc si

Page 149: Politologie carte

profesional al rolului prestat, modul de răspuns la asteptările segmentuluisocial căruia îi este destinată prestaŃia, etc.Dacă este atât de eterogenă, elita politică este un agent al acŃiuniipolitice? Răspunsul trebuie nuanŃat. Elita poate fi concepută ca un spaŃiu alconfruntărilor, tensiunilor, negocierilor, medierilor, compromisurilorpentru a găsi soluŃii sau a se accepta iniŃiative venite din partea unorINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII216segmente ale ei (presedinte, guvern, comisie parlamentară, comitet, grupdirector, lider de partid, etc.). Divizarea si subdivizarea elitei pe astfel deprobleme (cei pro, cei contra, cei neutri, cei cu o nouă alternativă), care poatefi binară sau multilaterală, face mai delicată calitatea de agent al practiciipolitice. În orice caz, cei care îsi dau votul si sunt majoritari sunt autorii actuluipolitic respectiv. Dar aceasta nu exclude statutul de agent politic al opoziŃieisau al neutrilor sau al independenŃilor etc. Sunt însă si situaŃii, chiar înregimurile politice pluraliste, când se realizează consensul în luarea uneidecizii de interes naŃional, când se atinge pragul unanimităŃii în adoptareaunei legi. În această situaŃie, elita politică în întregul ei este un agent politicsupus aceleiasi finalităŃi, animat de un interes general, acceptând aceleasimijloace, realizând unitatea de voinŃă în funcŃie de scopul dat.Privită însă în funcŃionarea ei, în evoluŃia ei istorică, elita politică secompune din segmente diferite, legate prin multiple fire, chemate să dearăspuns la necesităŃi de colaborare, asociere, pe de o parte, dar si la impulsuricare generează încordare, tensiuni, opoziŃii, confruntări, pe de altă parte. Toateacestea reliefează unitatea ei, pe fundalul diversităŃii, care constituie ungarant pentru exercitarea dominaŃiei asupra maselor, asupra celor guvernaŃi.Reusitele de ansamblu ale elitei politice, calitatea răspunsurilor pecare aceasta le dă asteptărilor celor care i-au dat investitura, sunt dependentede mecanismele de selecŃie si promovare a personalului guvernant, amembrilor clasei politice. Dată fiind importanŃa deosebită a funcŃionării optimea acestor mecanisme, menite să-i selecteze, să-i promoveze, să-i investeascăsau să-i elimine, după caz, pe cei care trebuie, pentru funcŃionareademocraŃiei, pentru a asigura eficienŃa activităŃii de guvernare, pentrusatisfacerea tot mai bună a nevoilor în crestere, în condiŃiile existenŃei unorresurse limitate, toate societăŃile politice contemporane îsi perfecŃionează,protejează aceste mecanisme, urmând astfel să-si protejeze propria fiinŃănaŃională, istoria si să-si sporească gradul de raŃionalitate în raporturile dintreguvernanŃi si guvernaŃi. InstanŃele de control social au o activitate laborioasăîn acest sens în toate regimurile democratice, urmând adesea să intervină cucorecturile care se impun pentru a preveni promovarea, cooptarea saualegerea celor care nu merită sau pentru a-i destitui pe cei care nu au avutprestaŃii la înălŃimea status-ului ocupat (ineficienŃă, hiperpersonalizarea rolului,corupŃie, comportamente aberante, comportament profesional rutinier, etc.).Principiul larg acceptat în mediul specialistilor dar si în opinia publicăprivind operaŃiunile de selecŃie a personalului clasei politice este acela alîmbinării jocului liber al competiŃiilor politice - la care participă partidele înprimul plan – care produce în mod natural lideri vigurosi, capabili si care-sifac recunoscută personalitatea prin intermediul mijloacelor de comunicare înmasă, care însă trebuie completat, corectat, prin promovarea, numirea detehnicieni si de profesionisti ai politicii (absolvenŃi ai unor facultăŃi, studiipost-unversitare deschise specializărilor legate de viaŃa socio-politică: stiinŃepolitice, drept internaŃional, diplomaŃie, administraŃie, economie, etc.). Stateledemocratice contemporane, în special cele de mare performanŃă politică sieconomică, au aplicat cu cea mai mare responsabilitate acest principiu. ClasaPRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE217politică a acestor societăŃi reprezintă o emanaŃie democratică a societăŃiicivile; membrii acesteia rămân pe posturi atâta timp cât se dovedesc capabili(demonstrând în permanenŃă rezultate) să satisfacă nevoile celor care i-auales sau i-au investit. Trăsătura dominantă a clasei politice este caracterul eideschis, permeabil, fiind prezentă mobilitatea în plan orizontal dar si vertical.Status-urile sunt bine definite si rolurile prestate lasă loc transparenŃei, astfelincât instanŃele de control social să nu dea gres în evaluările pe care le fac în

Page 150: Politologie carte

proiectarea măsurilor pe care le solicită. Nivelul de instruire, cultura politică siexperienŃa organizaŃională acumulată de personalul politic sunt net superioarecelor ale cetăŃenilor pe care-i reprezintă, pe care-i deservesc. Mareamajoritate a personalului din organele puterii de stat, chiar dacă a rezultat dinalegeri, posedă licenŃe universitare. O tot mai însemnată parte a clasei politicese compune din profesionisti (oameni cu licenŃă universitară legată dedomeniu, care trăiesc din si pentru politică), dar si lor li se aplică principiulcompetenŃei reevaluate periodic, în condiŃiile competiŃiei pentru ocupareaposturilor, de unde reiese că epoca amatorismului în politica acestor Ńări seaflă spre sfârsit. Membrii elitei politice care deŃin posturi în organismul statalîsi identifică existenŃa profesională cu cerinŃele statului, cu regulile, lăsând la oparte interesele electorale, asteptările categoriei sociale pe care aureprezentat-o ideologic în partid, ceea ce reprezintă o condiŃie obligatoriepentru funcŃionarea unui stat de drept, a statului democratic. Desi clasapolitică este orientată de un pluralism axiologic, ea are perfectă unitate în a-siadapta comportamentele profesionale legilor, regulilor si uzanŃelor consacrate.2. Masele populareIdeea de mase populare a avut o largă răspândire în discursul politictradiŃional, în marile ideologii si filozofii clasice, fiind utilizată în scopuripreponderent demagogice, în interes politic, pentru a justifica un anumit tip depolitică sau pentru a construi o anumită variantă de legitimitate.Cei care s-au referit la mase, au încercat să definească termenul sausă opereze cu el, au fost nevoiŃi să-l delimiteze de personalităŃi, conducători,elită; adesea, aceste concepte au fost contrapuse, masele reprezentândmulŃimile, marea parte a populaŃiei structurată în nonelită. Cum aceastărealitate socială, culturală, spirituală, demografică, biologică este extrem decomplexă, de diferenŃiată calitativ, de divizată profesional, social, etc.,conceptului i-au fost atribuite diverse semnificaŃii si sensuri, unele diametralopuse. Masele, au spus unii, sunt cantitatea, ’’gloata’’ amorfă si inertă,mulŃimea dominată de instinct si lipsită de constiinŃă a istoriei, o adunăturăcare trebuie disciplinată etc., fiind caracterizate prin iraŃionalitate, imitaŃieoarbă, lipsă de iniŃiativă, cruzime, lipsă de capacitate creativă, sugestibilitatecolectivă, comportament imprevizibil. Karl Jaspers, de pildă, susŃinea că’’masa nu cunoaste ierarhie; ea este inconstientă, uniformă, cantitativă, fără tipsi fără tradiŃie, amorfă, vidă….’’ sau Gabriel Marcel afirma că ’’masele suntINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII218umanul redus; ele reprezintă o degradare a umanului’’39. În timp ce alŃii auidentificat masele cu poporul conceput ca principal factor al progresului social.Asa, de pildă, marxismul defineste masele populare ca fiind acea parte asocietăŃii care prin activitatea sa realizează efectiv cerinŃele dezvoltării sociale,asigură progresul în epoca istorică respectivă. Nucleul maselor îl constituie înoricare societate producătorii bunurilor materiale, cărora li se asociazăcelelalte categorii interesate în progresul social, ajungându-se ca în societateacomunistă să se formeze un popor muncitor unitar ce-i va cuprinde pe toŃimembrii societăŃii. În toate epocile, masele populare sunt făuritoarele istoriei,sunt forŃele hotărâtoare ale progresului în toate sferele vieŃii sociale: înproducŃia bunurilor materiale, în domeniul vieŃii social – politice, în cultură, încunoastere, în sfera moralei.Înăuntrul celor două tipuri de discursuri sunt nenumărate poziŃiiparticulare. Care este, de fapt adevărul? Masele sunt o simplă ’’gloată’’ caretrebuie să fie trezită, constientizată, cultivată si pusă în miscare de elite sauele sunt cu totul altceva, adevăratele creatoare constiente ale istoriei? La oastfel de întrebare răspunsul trebuie construit în funcŃie de achiziŃiilesociologiei. Investigarea realităŃii socio-politice, a raporturilor dintre personalulguvernant si societatea civilă, cu mijloacele cercetării sociologice, cu metodelestiinŃelor pozitive elimină atitudinile generatoare de teorii asemănătoare celoranterior prezentate: una, care ipostaziază elita în factor unic de creaŃieistorică, de înfăptuire a progresului, capabilă de responsabilitate în acest senspe care o contrapune celeilalte părŃi a societăŃii, considerate pasive tocmaipentru a sublinia capacitaŃile supramedii ale elitei; cealaltă, care susŃinecaracterul unitar al întregului popor, cvasiomogen, nerămânând loc pentru oelită care să funcŃioneze oarecum deasupra. Nici una dintre aceste poziŃii nu

Page 151: Politologie carte

reflectă realităŃile politice-sociale contemporane, nu corespund valorilor încare cred tot mai mulŃi oameni la această răspântie dintre milenii: drepturileomului, justiŃia socială, pluralismul, promovarea oamenilor în funcŃie deperformanŃele realizate, etc. Ele au fost elaborate si puse în circulaŃie înscopuri politice conservatoare, pentru a justifica elitele aristocratice, ereditateapolitică, diferite variante de totalitarism, de conducere despotică, tiranică, înscopul de a întemeia un cult al personalităŃii, etc.O abordare frontală a existenŃei reale a unui popor, a unei societăŃicivile, a realităŃii asa-numită ’’mase populare’’, ne lasă impresia unui întregsocial neomogen, diferenŃiat în categorii, straturi, subdiviziuni ale munciisociale, profesii, nivele de cunoastere si cultură, orientări valorice religioase,filosofice, cu dominante în mentalul colectiv diferite în plan teritorial sau social,cu tipuri de status-uri dispuse ierarhic, cuprinse în diferite organizaŃii, instituŃiiîntre care reŃeaua de conexiuni este extrem de diversificată si de deasă însocietăŃile contemporane, mai ales în cele puternic dezvoltate economic sipolitic. În timpurile străvechi sau în societăŃile tradiŃionale, pe vremea luiZarathustra, să zicem, a lui Iisus Hristos, a lui Cicero, Cezar, etc. mulŃimilecare se adunau în jurul acestora, pentru a-i asculta si urma, nu cuprindeau tot39 Gabriel Marcel, ’’Les Hommes contre l’humain’’, Paris, 1951, p. 12.PRINCIPALII AGENTI AI SISTEMELOR DE ACTIUNI POLITICE CONTEMPORANE219poporul, erau dimpotrivă părŃi infime ale acestuia. Eroarea cea mai mare înplan conceptual a discursului tradiŃional despre raporturile elită - mase constăîn extrapolarea însusirilor grupului adunat în jurul unei personalităŃi siatribuirea lor celor absenŃi care, de regulă, au compus o imensă majoritate.Este adevărat că si în zilele noastre sefii de state, sefii de guverne etc. auparte de străzi pline, dar aici vin să aplaude sau să conteste un număr relativmic de cetăŃeni din totalul populaŃiei. De aceea, atât liderii, cât si doctrinariipartidelor politice sau comentatorii politici sunt prudenŃi când operează cucategoria de mase populare.Pe fondul ridicării gradului general de cunoastere, a dezvoltării culturiipolitice în special, masele populare în marea lor parte se exprimă prinintermediul instrumentelor societăŃii civile care-i include pe toŃi indivizii încalitatea lor de cetăŃeni, organizaŃiile si agenŃii economici, organizaŃiile socioprofesionale,de creaŃie, de comunicare în masă, neangajate politic. Toateacestea desfăsoară, iniŃiază noi activităŃi, respectând legile, regulile, urmândsă-si satisfacă nevoile si aspiraŃiile, să-si realizeze drepturile si obligaŃiile fărăa accepta îngrădiri, intervenŃii – altele decât cele consacrate în legi, din parteasocietăŃii politice.Datorită dezvoltării culturii politice a participării democratice, acivismului, instituŃiile si organizaŃiile societăŃii civile au crescut într-un ritmexponenŃial în acest secol, facilitând o satisfacere ordonată, raŃionalizată anevoilor, garantând drepturile si libertăŃile oamenilor, ale agenŃilor acŃiunilorsociale dar si îndeplinirea obligaŃiilor legale. Cultura politică a cetăŃenilor adevenit un factor esenŃial al participării directe la treburile obstesti, a unuinumăr tot mai mare de oameni, o premisă a cresterii gradului deresponsabilitate pentru destinele colectivităŃii în întregul ei, a produs motivaŃiapentru tot mai mulŃi cetăŃeni de a participa la activităŃi în cadrul societăŃiipolitice, exprimând opŃiuni politice, sau pentru a participa la acŃiunileorganizaŃiilor specializate în controlul civic al puterii. În acest fel societateacivilă produce mijloace tot mai eficiente care au menirea de a limitaeventualele tendinŃe ale puterii politice de a-si subordona societatea civilă, asacum se întâmplă în regiunile totalitare. Toate aceste instituŃii, organizaŃiialcătuiesc puterea civilă, care se exprimă în cadrul curentelor de opiniepublică, în campaniile electorale, cu ocazia referendumului etc. În astfelde sensuri masele populare reprezintă un agent politic.Mergând însă mai în concret, voinŃa populară este divizată în toatesocietăŃile democratice, rezultând grupuri de interese, asociaŃii, miscări,organizaŃii concurente. Pentru a-i satisface trebuinŃele si aspiraŃiile specifice,calea potrivită o constituie nu conflictele, tensiunile, ci negocierile,compromisurile, medierile, toleranŃa, dialogul. În aceste competiŃii seformează personalităŃi ale societăŃii civile, care pentru a-si duce până la capătacŃiunile iniŃiate, se vor vedea puse în situaŃia să intre în raporturi cu cei care

Page 152: Politologie carte

deŃin puterea politică. Prin urmare, între societatea civilă si societateapolitică, între guvernanŃi si guvernaŃi funcŃionează raporturi complexe deinterdependenŃă, de comunicare, de transfer de interese prin care societateapolitică este solicitată să dea răspunsurile adecvate, să presteze serviciileINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII220potrivite în raport cu asteptările cetăŃenilor, agenŃilor acŃiunii sociale,organizaŃiilor si instituŃiilor societăŃii civile. În acelasi timp, sistemul politicurmăreste să-si creeze, să-si dezvolte o susŃinere suficientă în societateacivilă, pentru a se dovedi capabil să-si realizeze prestaŃiile pe care aceasta leasteaptă.Puternica participare a maselor la prăbusirea, prin implozie, acomunismului, a totalitarismului, s-a produs prin distrugerea masinii statale sia ordinii de drept existente în Europa de Est până la sfârsitul secolului XX,creându-se o stare de derută si de dezordine socio-juridică generalizată.Reclădirea unei noi societăŃi, a economiei de piaŃă, a democraŃiei constituie undrum lung ce presupune coagularea si funcŃionarea unor instituŃii ale societăŃiicivile, dezvoltarea acestora, a culturii politice a participării responsabile acetăŃenilor la soluŃionarea treburilor publice, la luarea deciziilor. Ori, acest faptnu poate fi atins brusc, ci gradual, pe măsură ce statul de drept îsi va intra înatribuŃii. În deceniul parcurs de la evenimentele din decembrie1989 s-auformat diverse grupări, instituŃii, organizaŃii, sindicate, asociaŃii patronale,uniuni de creaŃie, ligi, fundaŃii, etc. reprezentând un mediu al viitoarei societăŃicivile. EvoluŃia viitoare a statului de drept, a democraŃiei sunt esenŃialmentedependente de dezvoltarea societăŃii civile. DemocraŃie fără cadrul legalrezultat din mecanismele parlamentare, fără un echilibru între drepturi siobligaŃii valabil pentru toate persoanele fizice si juridice, fără o responsabilitatecivică aplicată de cetăŃeni, nu poate să existe. Iar societatea politică, chiardacă posedă o relativă autonomie, constituie o expresie a nivelului dedezvoltarea a societăŃii civile, asa după cum calitatea clasei politice e oexpresie a calităŃii celor guvernaŃi. Conducătorii unei ’’cetăŃi’’ provin din acelasi’’aluat’’ precum întreaga societate din care ei fac parte. CredinŃa mai veche căo societate produce conducătorii pe care si-i merită are substanŃa ei din acestpunct de vedere.

IX. REPREZENTAREA SI ALEGERILE ÎN SISTEMELEDEMOCRATICELegitimitatea liderilor politici, a reprezentanŃilor în organele puterii destat, a celor selectaŃi în funcŃii monocratice etc. este supusă contestaŃiilor,tacite sau manifeste, în întreaga evoluŃie a unui regim democratic, oricare ar fiel. Legea obiectivă a democraŃiei este ca autoritatea puterii să emane dinvoinŃa majoritară. Prin urmare, pragul dintre majoritate si minoritate în privinŃaevaluării unei puteri (implicit a ConstituŃiei, a legilor organice) reprezintăpragul democraŃiei. EsenŃa sistemelor politice democratice constă încapacitatea lor de a controla acest prag, de a-si perfecŃiona mecanismeleastfel încât dimensiunile minorităŃii să fie cât mai mici ca urmare a „asimilării”sau a integrării libere a unei părŃi a acesteia în majoritate. În unele perioadeistorice poate avea loc însă un proces politic de sens contrar – acela derestrângere a majorităŃii până când aceasta scade sub pragul democraŃieitransformându-se astfel în minoritate. În această situaŃie noii majorităŃi îi suntnecesare a fi validate public si oficial aspiraŃiile si proiectele legitime. Însistemele democratice calea principală de control al evoluŃiei praguluidemocraŃiei, de selectare a personalului reprezentativ si de guvernare, depreluare si de exercitare a puterii politice o constituie alegerile.1. AlegerileAlegerile sunt proceduri instituŃionalizate prin care urmează a fi selectaŃisi desemnaŃi reprezentanŃii într-o organizaŃie, în general, implicit într-un sistempolitic, în mod special. Astfel de proceduri implică votarea.Ca procedură deselecŃie a reprezentanŃilor, votarea a apărut încă în Grecia Antică, unde oadunare democratică putea să o utilizeze pentru a decide în privinŃa soarteiunui individ (a-l ostraciza sau nu) sau pentru a lua o decizie în funcŃie depropunerile făcute unei adunări cetăŃenesti. DiscuŃii privind procedurile devotare au avut loc în Senatul Roman din perioada lui Plinius cel Tânăr (sec. II

Page 153: Politologie carte

e.n.), dar primele proceduri de votare bine cunoscute sunt cele din EvulMediu, fiind practicate în cadrul unor ordine călugăresti (care trebuiau să-sialeagă reprezentanŃii lor oficiali) si în orasele – republici italiene (cea maicunoscută procedură de votare era în VeneŃia fiind legată de alegereadogelui). Apoi, în epoca modernă, urmare a aportului gânditorilor iluministi,cum au fost Rousseau, Condorcet etc., problema alegerii reprezentanŃilor, aguvernanŃilor a devenit o preocupare principală în teoria democraŃiei. PrimeleConstituŃii democratice din SUA si FranŃa au valorificat aceste idei prinînglobarea unor reguli de votare. După ce s-au generalizat alegerile în cadrulsistemelor politice democratice, după ce votul a devenit universal, începândINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII222cu secolul al XX-lea au apărut diverse probleme pentru specialisti vizândtipurile de reprezentare, sistemele electorale, procedurile de votare,comportamentul de vot în electoratele de masă, votarea în cadrul grupuluicare alcătuieste legislativul, organizarea campaniilor electorale, prevenireafraudelor electorale, selecŃia primară a candidaŃilor si selecŃia funcŃionarilorsuperiori de reprezentare în stat si de guvernare etc. Astăzi, în literatura despecialitate, lista de întrebări cu răspunsuri relative, parŃiale este încă extinsă;continuarea cercetărilor este motivată de imperfecŃiunile si neîmplinirilerezultate din bilanŃul oricărei campanii electorale si, mai ales, de dorinŃa de aîngrădi manifestările de corupŃie, masinaŃiunile politice practicate la nivelulpartidelor politice.Ceea ce reprezintă astăzi o constantă în toate regimurile democraticeeste organizarea periodică de alegeri libere si concurenŃiale. „Alegerilelibere, după cum scria Gianfranco Pasquino, Ńinute la date prestabilite,prevăzute din punct de vedere constituŃional cu posibilitatea participăriiextinse a tuturor cetăŃenilor si cu criterii de excludere limitate numai la vârstă,construiesc, menŃin, susŃin si fac să funcŃioneze toate regimuriledemocratice”1. Reproducerea periodică a alegerilor reglate de legeaelectorală, gradul de corectitudine, de oficializare a desfăsurării lorconfigurează o trăsătură marcantă pentru democraŃia unui sistem politic,pentru nivelul real de exercitare a drepturilor cetăŃenesti (de a alege si de a fiales, de a accede la putere, libertatea de opinie, de asociere, de organizareetc. ).Alegerile pot juca rolul de barometru al democraŃiei, de a identificapragul democraŃiei doar dacă sunt libere si concurenŃiale, adică dacă votuleste democratic (fiind exercitat printr-o participare politică masivă acetăŃenilor sau se înregistrează un absenteism nesemnificativ la alegeri) si segarantează o echitate în desfăsurarea campaniei electorale.În ceea ce priveste votul democratic, acesta posedă următoareletrăsături:a) Universalitatea, ceea ce presupune că toŃi cetăŃenii au dreptul devot dacă se înscriu în limitările constituŃionale. În cazul cetăŃenilor români, îsiexercită dreptul de vot toŃi cei care au împlinit 18 ani, sunt în deplinătateafacultăŃilor intelectuale (adică nu suferă de boli psihice care le-ar putea afectacapacitatea de decizie) si nu au pierdut dreptul legal de a participa la alegeri(ca urmare a unei condamnări ce a inclus în pedeapsă pierderea drepturilorelectorale). Nu peste tot, în istoria regimurilor democratice, votului i-a fostrecunoscută universalitatea; adesea, dreptul de vot a fost condiŃionat deavere, nivel de instruire, de rasă sau de sex. Astfel, votul cenzitar practicat înRomânia înaintea perioadei comuniste presupunea obligaŃia de a plăti unimpozit numit „census”.b) Votul liber exprimat, adică lipsit de orice constrângere, dăposibilitatea oricărui cetăŃean de a decide de sine stătător, în mod autonom,1 Gianfronco Pasquino, “Curs de StiinŃă politică”, Insitutul European, Iasi, 2002, op. 114REPREZENTAREA SI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE223dacă în ziua alegerilor va vota sau nu si îi garantează că este ilegal ca cinevasă încerce să-l influenŃeze în timp ce votează.c) Egalitatea votului (adică fiecare vot contează la fel de mult caoricare altul) presupune că oricare votant, indiferent de naŃionalitate, religie,profesie, sex, rasă, etc., are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceleasi

Page 154: Politologie carte

instituŃii a statului (fie de la nivel central, fie local), vot care are aceeasisemnificaŃie si importanŃă pentru oricare cetăŃean. Totodată, votul unuicetăŃean are o semnificaŃie identică cu votul oricărui alt cetăŃean în ceea cepriveste efectul asupra împărŃirii puterii politice, respectiv a funcŃiilor siresponsabilităŃilor.d) Votul direct (adică votul să ducă nemijlocit la alegerea candidaŃilorsau la atribuirea unor locuri în Parlament partidelor) presupune că alegătoriiparticipă direct la vot, nu prin delegaŃi sau reprezentanŃi, exprimându-si astfelfie acordul, fie dezacordul în privinŃa candidaŃilor propusi.e) Votul secret (adică exprimat fără a fi văzut sau sancŃionat decineva) presupune că cetăŃeanul votant îsi exprimă liber decizia cu privire lacandidaŃii propusi, fără ca această manifestare să fie cunoscută de altcineva.Având astfel de caracteristici votul urmează a fi depus conform uneiproceduri reglate de Legea electorală. Aceasta mai conŃine procedurile destabilire a rezultatului votării, felul în care se desfăsoară campania electorală,rolul birourilor electorale. Cea mai mare parte a regimurilor democratice au învedere garantarea unei echităŃi în desfăsurarea campaniilor electorale prinrealizarea unei anumite egalităŃi între concurenŃi, indiferent dacă sunt partide,coaliŃii sau candidaŃi independenŃi. În acest sens, legislaŃia prevede alocareade fonduri bugetare echitabile competitorilor, impunerea unor limitecheltuielilor electorale, asigurarea unui acces egal la utilizareamijloacelor de informare în masă, în special a televiziunii. Asadar, pentru adescuraja competitorii care ar putea fi avantajaŃi de excedentul de resursefinanciare si de posibilităŃile sporite de acces la televiziune si la alte mijloacede informare a maselor – fenomene ce ar putea da un caracter neloial sinedemocratic campaniei electorale, legislaŃia electorală a regimurilordemocratice face precizări cu privire la suma de bani pe care fiecare partid sifiecare candidat o pot cheltui pentru a câstiga votanŃi si reglementeazămodalităŃile de acces la propaganda prin televiziune, radio si presa scrisă.Astfel, alegerile libere si concurenŃiale, bazate pe egalitatea dintre competitori,pe participarea neîngrădită a cetăŃenilor la vot, reprezintă cel mai importantmijloc pentru exprimarea voinŃei si opŃiunilor politice ale alegătorilor, pentrudesemnarea reprezentanŃilor si guvernanŃilor.2. Alegerile si selecŃia candidaŃilorDin momentul în care partidele politice au ajuns să domine politicaelectorală, cea mai importantă preocupare a lor a devenit selecŃiacandidaŃilor. Cei investiŃi să se preocupe de selecŃia candidaŃilor alcătuiescselectoratul. Dintru început acesta va trebui să-si formeze o imagine exactăINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII224despre preferinŃele votanŃilor, despre curentele de opinie publică în privinŃacalităŃilor personale ale candidaŃilor si a orientării partidelor. Există perioade încare votanŃii sunt interesaŃi cu predilecŃie de calitatea partidelor (suntpredispusi să aleagă un partid cu lista de candidaŃi stabilită) sau perioade încare cetăŃenii pun pe primul plan calităŃile personale ale candidaŃilor,solicitând vot nominal. În multe regimuri politice se îmbină votul uninominal cucel al listelor de candidaŃi ierarhizaŃi si propusi de partide sau coaliŃii.În cadrul sistemelor politice europene partidele politice suntresponsabile pentru selectarea candidaŃilor lor în spaŃiul electoral naŃional silocal; partidele politice sunt autoarele selecŃiei candidaŃilor. Pentru alegerilelocale, selectoratul poate cuprinde toŃi membrii partidului din spaŃiul electorallocal sau numai anumite grupuri de delegaŃi competenŃi, împuterniciŃi să facăo selecŃie a candidaŃilor după criteriile si regulile partidului. Legătura dintrecandidaŃi si organizaŃia politică va funcŃiona în întreaga campanie electoralăiar dacă cel selectat va fi ales, legătura politică de comunicare si de susŃinerereciprocă va fi mai funcŃională. În SUA, pe lângă modelul european,funcŃionează de la sfârsitul secolului al XIX – lea si un sistem de alegeriprimare, care au luat fiinŃă pentru a limita manevrele din cadrul conduceriipartidelor, adesea generatoare de corupŃie. Alegerea primară a candidaŃilornu Ńine numai de partid ci în primul rând de electorat, fie electoratul în general,fie electoratul partidului. Sarcina alegerilor primare este de a stabili candidaŃiipentru cele două camere ale Congresului si pentru alegerile prezidenŃiale.După desemnarea candidaŃilor prin alegerile primare, partidele politice vor

Page 155: Politologie carte

trebui să accepte rezultatele si să acŃioneze politic în consecinŃă.Un alt aspect al formării si selecŃiei personalului politic pentru funcŃiilemonocratice îl constituie selecŃia conducerii din cadrul organizaŃiilor politice.Problema pusă în interiorul partidelor politice din acest punct de vederevizează ce mijloace de selecŃie ar trebui folosite pentru a-l identifica pe celmai capabil si mai potrivit pentru a deveni lider, fie prin numire, fie prin alegeri.În literatura de specialitate au fost distinse cinci tipuri obisnuite aleprocesului de selectare a liderilor.2 Astfel sunt:1. Selectarea de către o singură persoană, fapt care poate avea locatunci când un sef ce se retrage îsi numeste succesorul sau atunci când unpartid este creat de către o persoană rămasă în umbră spre a-i servi cainstrument de promovare a propriilor interese sau credinŃe politice.2. Selectarea de către un grup de elită al partidului, într-un cadruorganizat, fie prin vot, fie prin consens evident. Acest procedeu de selectare aliderului era răspândit în partidele de notabilităŃi, în formaŃiuni politicecentralizate, ghidate de valori si atitudini elitiste.3. Selectarea de către grupul de parlamentari ai partidului pornind dela considerentul că este absolut firesc ca liderul grupului parlamentar al unuipartid să-si găsească o constantă susŃinere din partea a însusi acestui grup.2 Vezi “Oxford DicŃionar de politică”, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2001, pp. 403-405REPREZENTAREA SI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE2254. SelecŃia de către conferinŃa partidului, desfăsurată în ordineacurentă sau convocată în mod special. La conferinŃă (congres, convenŃie)participă delegaŃi alesi de către organizaŃiile din întregul partid.5. SelecŃia prin votul tuturor membrilor de partid, care este tipul celmai democratic de selecŃie a sefilor s-a impus în acele partide care sebazează pe aportul membrilor individuali sau care au o tradiŃie în promovareametodelor directe de selecŃie.Aceste metode pot fi utilizate în diferite combinaŃii dependente dedecizia partidului. Ceea ce s-a adăugat acestor metode în SUA, după anul1970, o constituie valorificarea alegerilor primare de la nivelul unor statefederate în care poate vota oricine, indiferent de afilierea la un partid sau altul.Astfel, selecŃia liderilor are o bază nu numai în masa membrilor de partid, ci siîntr-un segment al electoratului, al societăŃii civile.După ce candidaŃii au fost selectaŃi urmează să fie puse în aplicareformulele pentru desfăsurarea efectivă a alegerilor. În general, pentru a obŃineo funcŃie eligibilă se poate recurge la alegerea populară directă (cetăŃeniistabilesc prin participare directă la vot care este persoana sau care este listade candidaŃi pentru funcŃiile existente) si alegerea indirectă, în cadrul uneiadunări din timp instituită, care s-a constituit probabil în urma unor alegeridirecte. Cel care câstigă alegerile trebuie să fi obŃinut fie acordul majorităŃiirelative, fie acordul majorităŃii relative cu limită minimă (în procente) stabilităde lege, fie majoritatea absolută, fie să iasă câstigător în turul dublu cu balotaj(de asemenea, cu o majoritate absolută). Astăzi, în regimurile democratice,sistemele utilizate pentru alegerea reprezentanŃilor în adunările reprezentative(parlamente, consilii locale), a presedintelui, a primarilor sunt foarte variate.3. Tipuri de sisteme electoraleÎn regimurile democratice există mai multe tipuri de sistemeelectorale, clasificate în funcŃie de felul în care sunt repartizate voturile cătrecandidaŃi, după cum urmează:1. Scrutin majoritar cu un singur tur (pluralitar) în circumscripŃiiuninominale. Acest sistem electoral are la bază principiul: candidatul careobŃine cele mai multe voturi este declarat ales. CetăŃenii acordă votul uneisingure persoane dintre candidaŃii propusi. În cazul în care scrutinul estemajoritar plurinominal cetăŃenii votează liste de candidaŃi propuse de partide.Alegătorul poate fi pus în două situaŃii: fie votează o listă cu ordonareacandidaŃilor asa cum a fost stabilită de partid, fie are posibilitatea de a indicaordinea preferată a candidaŃilor înscrisi pe listă (alegătorul face clasamentulpropriu pe lista oferită de partid).Numărul de candidaŃi si de liste prezentate într-o circumscripŃieelectorală depinde de numărul de partide si de organizarea sistemului departide. De regulă, numărul de candidaŃi este mai mare decât numărul

Page 156: Politologie carte

partidelor si aceasta nu numai pentru faptul că apar candidaturi independentede partide. În acele regimuri politice democratice ajunse la maturitate, undeINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII226sistemul de partide este bine consolidat, numărul de candidaŃi este mai redussi cvasistabilizat. Comportamentul electoral al candidaŃilor si al partidelor, înîntreaga campanie electorală, va fi adaptat specificului sistemului electoral cuun singur tur, constrângerilor si oportunităŃilor specifice acestui sistem, stiutfiind că va iesi câstigător cel care obŃine majoritatea simplă sau majoritateasimplă cu limită prestabilită (un procent minim obligatoriu din totalul voturilorvalide).Efectele scrutinului majoritar cu un singur tur asupra numărului departide pot fi exprimate prin legea sociologică formulată de M. Duverger princonstatarea unei suprapuneri aproape generale între scrutinul majoritarcu un singur tur si bipartidism. AdepŃii acestui sistem scot în evidenŃăavantajele rezultate din simplitatea si claritatea alegerii făcute de votanŃi: uncandidat, un partid, un guvern. De aici rezultă sansele de a obŃine eficienŃăsporită în actele de guvernare. Criticii scot în evidenŃă deficienŃele acestuisistem în ceea ce priveste asigurarea reprezentării proporŃionale. Astfel, unpartid puternic poate ajunge în situaŃia de a fi subreprezentat în parlamentsau un partid care obŃine mai multe voturi decât altul să câstige de fapt maipuŃine locuri în adunarea reprezentativă.2. Scrutinul majoritar cu două tururi (scrutin de balotaj) presupuneprezentarea cetăŃenilor la urne în două momente succesive. În urma primuluitur sunt declaraŃi alesi candidaŃii care au obŃinut majoritatea absolută (adicăcel puŃin 51 %) din totalul voturilor exprimate. Dacă nu a fost obŃinutămajoritatea absolută a sufragiilor se organizează al doilea tur de scrutin, celmai adesea la interval de două săptămâni. Cu alte cuvinte, în primul tur descrutin alegătorii votează cu inima, adică vor vota „pentru” candidatul sipartidul preferat, în timp ce în al doilea tur de scrutin ei votează cu raŃiunea,acordă un vot strategic sau votează „contra” candidatului care nu le place.Problema pusă în legătură cu acest sistem electoral este cea acriteriului după care să fie admisi candidaŃii la al doilea tur. În istoria alegerilorpot fi distinse turul dublu deschis si turul dublu închis. În primul caz, înfond, se reiau alegerile din primul tur, lăsându-se libertate partidelor de a faceamendamente, inclusiv de a schimba candidaŃii, de a se retrage din anumitecircumscripŃii etc. În noua situaŃie, alegătorii vor fi în măsură să evalueze maibine consecinŃele votului lor luând în calcul împărŃirea voturilor în urmaprimului tur. Ei vor depune un vot strategic de această dată.Dublul tur închis constă în limitarea accesului în turul doi a primilor doicandidaŃi clasaŃi anterior (balotaj). Pentru a-si mări sorŃii de reusită, partidelepolitice se văd constrânse să facă alianŃe electorale. Partidele mici, partideleextremiste care nu găsesc aliaŃi puternici, vor rămâne nereprezentate,marginalizate. Adesea, pe arcul politic stânga – dreapta, devine extrem deimportant un partid mic, aflat în situaŃia de a fi disputat de două partide spre alavea ca aliat, pentru a obŃine certitudinea câstigării alegerilor. Un astfel derol l-a avut UDMR, în cazul României, care a stiut să exploateze poziŃia sa însistemul de partide. Pentru alegători, în cazul balotajului, spectrul de opŃiunieste redus si bine definit.REPREZENTAREA SI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE227O altă limitare a accesului în turul doi al alegerilor pentru Parlament oreprezintă pragurile procentuale prestabilite. Astfel, în FranŃa au fostexperimentate praguri de 5 %, apoi de 10 % dintre cetăŃenii cu drept de vot, înfinal fiind stabilit, în 1976, pragul electoral de 12,5 % pentru a accede în aldoilea tur de scrutin. Cu cât pragul de acces în turul doi este mai ridicat, cuatât fenomenul de nereprezentativitate în rândul partidelor mici, a partidelorcare nu si-au găsit aliaŃi, va fi mai amplu; acestea nu vor obŃine locuri înParlament. Un prag mai mare amplifică motivaŃia si eforturile partidelorpolitice de a realiza alianŃe pentru a accede în turul doi si a câstiga alegerile.M. Duverger formulase o lege sociologică generală, încă în anul 1961,conform căreia „scrutinul majoritar cu balotaj duce către un sistem de partidemultiple, flexibile, dependente si relativ stabile.”

Page 157: Politologie carte

AdepŃii acestui sistem electoral au evidenŃiat avantajele, printre careacelea că partidele au posibilitatea în primul tur să-si măsoare forŃele, să-sievalueze performanŃele în teritoriu, sprijinul electoral si să conceapăorganizarea unor coaliŃii durabile. Turul dublu oferă garanŃii pentru formareacu operativitate a unei majorităŃi parlamentare si a guvernului. Criticii acestuisistem au scos în evidenŃă lacunele în funcŃionarea reprezentativităŃii. Pe dealtă parte, segmente întregi ale societăŃii (în special, cele care constituie bazaextremismului) rămân nereprezentate în Parlament si, pe de altă parte,majoritatea este suprareprezentată. Fiind cunoscute avantajele sidezavantajele acestor sisteme electorale, în legile electorale ale stateloreuropene au fost introduse amendamente menite să diminueze la maximumdezavantajele si să stimuleze comportamentele participativ-democratice alecetăŃenilor în campania electorală.3. Sisteme de reprezentare proporŃională (scrutin proporŃional),care acordă fiecărei formaŃiuni politice competitoare un număr de mandateproporŃional cu importanŃa sa reală în ansamblul vieŃii politice dintr-o Ńară.Astfel, numărul de locuri câstigate de candidaŃii unui partid pentru Parlamenteste direct proporŃional cu numărul de voturi acordate de cetăŃeni.Efectul principal al folosirii în timp a cestui tip de scrutin îl constituiemultiplicarea numărului de partide sau fragmentarea sistemului parlamentarde partide. Pentru a preveni si a evita o asemenea fragmentare, experŃii însociologia electorală recurg la trei instrumente3: dimensionareacircumscripŃiilor electorale (stiut fiind că cu cât numărul de circumscripŃii estemai mic, cu atât efectul de reprezentativitate este mai afectat, fiind frânatăfragmentarea sistemului de partide), stabilirea clauzelor de excludere sau apragurilor de departajare, numărul parlamentarilor ce urmează să fie alesi(sau mărimea adunării elective). În general, scrutinul proporŃional, pentru a seevita destrămarea sistemului de partide, pentru a opri fragmentarea corpuluielectoral, prevede clauze (sau praguri) de excludere, fixate în termeniprocentuali : de exemplu, 3 % în Spania si Grecia – la scară naŃională, 5 % înGermania si România, etc. Cu cât pragul de excludere este mai ridicat cu atâtvor fi mai avantajate partidele mari; în timp, sistemul de partide se va reduce3 Vezi G. Pasquino, op. cit., pp. 134-142INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII228la câteva mai eficiente, reprezentative si importante, cu sanse de a alterna laguvernare după un model apropiat de cel bipartidist. La fel, dacă numărulparlamentarilor va fi mai mic, atunci proporŃionalitatea în planul reprezentăriipartidelor va fi mai mică; partidele mici au sanse foarte mici de a prinde locuriîn Parlament.Cu alte cuvinte, un prag mare de excludere, o circumscripŃieelectorală mică, o adunare electivă mică, vor frâna sau vor opri fragmentareacorpului electoral si a parlamentului, vor facilita cresterea eficienŃei guvernării.Criticii acestui tip de scrutin invocă ideea că sistemul electoral proporŃionalamplifică entropia în societate (unii l-au considerat drept cauză a căderiiRepublicii de la Weimar), că generează fragmentarea Parlamentului si , deci,face dificilă formarea guvernelor de coaliŃie relativ omogene si stabile, creazăfactori cu acŃiune negativă asupra eficienŃei guvernării. AdepŃii acestui tip descrutin scot în evidenŃă legătura organică dintre sistemul electoralproporŃional, multipartidism si democraŃie , faptul că el oferă reprezentare siminorităŃilor, că obŃine cel mai mare efect de reprezentativitate pentru toatecategoriile de interese si de opinii politice.4. Sistemele electorale mixte sunt acelea care îmbină scrutinulmajoritar cu cel de reprezentare proporŃională în cele mai diverse feluri,rezultând o mare varietate de sisteme mixte: unele cu dominantă majoritară sialtele cu dominantă proporŃională. Astfel de sisteme pot fi întâlnite în Italia,Japonia, Ungaria, Noua Zeelandă etc. Asa, de pildă, în Ungaria cei 386 deparlamentari, care compun Parlamentul ungar, sunt alesi astfel : 176 încircumscripŃii uninominale cu sistem majoritar în două tururi, 152 urmează a fialesi de pe listele propuse de către partidele politice în circumscripŃii regionalecu scrutin proporŃional pe liste si în 58 vor fi alesi de pe listele naŃionale alepartidelor într-o circumscripŃie naŃională. Practicarea repetată a acestui tip descrutin a condus la maturizarea vieŃii politice, a democraŃiei, la afirmarea a 6

Page 158: Politologie carte

partide importante, apte să se confrunte în speranŃa alternării la putere si săformeze guverne pragmatice, eficiente.Analiza sistemelor electorale ne conduce spre concluzia că oricaredintre ele ar pute fi perfecŃionat, amendat. Reformarea unui sistem electoraldepinde de înŃelepciunea, de maturitatea clasei politice. Instrumentele deoptimizare pot fi utilizate în scop de manipulare, dar si în interesul comunitar –acela de a ameliora viaŃa partidelor, competiŃia loială, de a asiguratransparenŃa funcŃionării sistemului electoral, spre a garanta o mai marecapacitate de control asupra puterii din partea electoratului. Un sistemelectoral neutru si funcŃional este motivant pentru participarea cetăŃenilor lavot. Dacă si campania electorală se va desfăsura în limitele respectuluiacordat principiilor concurenŃei loiale, atunci motivaŃia participării cetăŃenestiva dobândi accente în plus.* **REPREZENTAREA SI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE229Sistemul electoral din România este unul de reprezentareproporŃională. Cele două camere ale Parlamentului (Senatul si CameraDeputaŃilor) si Presedintele sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret siliber exprimat. Oricare alegător are dreptul la un vot pentru alegereaPresedintelui, un vot pentru alegerea Senatului si un vot pentru alegereaCamerei DeputaŃilor.În alegerile prezidenŃiale se organizează două tururi de scrutin .Dacă în urma primului tur nici unul dintre candidaŃi nu a întrunit majoritatea devoturi (51%) ale alegătorilor înscrisi pe listele electorale, se va organiza aldoilea tur de scrutin, la care vor participa primii doi candidaŃi stabiliŃi înordinea numărului de voturi obŃinute în primul tur. Candidatul ce va obŃine celmai mare număr de voturi va fi declarat învingător si va fi investit pe postul dePresedinte.Pentru alegerea Parlamentului, partidele politice propun candidaŃiproprii într-o ordine asternută pe lista de partid. Până la scrutinul din anul2004 votanŃii au făcut alegerile nu în funcŃie de preferinŃele lor pentru uncandidat sau altul, ci si-au dat votul pentru o anumită listă de partid. DiscuŃiilecare s-au purtat de ani de zile conduc în prezent către formarea unui curentde opinie majoritar, orientat spre reformarea sistemului electoral din România,în sensul de a se trece la votul uninominal, cel puŃin pentru una din camereleParlamentului.În alegerile locale , Consiliile Locale, Consiliile JudeŃene, ConsiliulGeneral al Municipiului Bucuresti si primarii se aleg prin vot universal, egal,direct, secret si liber exprimat. Viceprimarii se aleg de către Consiliile Locale.Membrii consiliilor locale si judeŃene sunt alesi pe circumscripŃii electorale,prin vot exprimat pe baza scrutinului de listă, în timp ce primarii de la toatenivelele se aleg prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal.Organigrama alegerilor reprezentanŃilor în organele locale si centrale alestatului poate fi în felul următor:Nivel central Guvern Parlament PresedinteNivelsubnaŃional 2(judeŃean)ConsiliuJudeŃeanPrefectNivelsubnaŃional1(local)ConsiliuLocalPrimarCetăŃeniAlegeri locale Alegeri generaleINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII230Odată alesi, reprezentanŃii si guvernanŃii vor continua să întreŃină

Page 159: Politologie carte

legături cu votanŃii, cu cetăŃenii - fapt dependent de o anumită filosofie ademocraŃiei. Problema care vizează conŃinutul legăturii dintre votanŃi si alesiilor într-o democraŃie este aceea dacă reprezentanŃii si guvernanŃii trebuieconsideraŃi a fi niste delegaŃi cu atribuŃii bine precizate printr-un fel decontract public cu cetăŃenii sau mai bine ar fi să fie consideraŃi ca nistemandatari suficient de înŃelepŃi si de capabili să ia decizii în numelealegătorilor. În primul caz, reprezentantul – delegat va trebui să Ńină o legăturăpermanentă cu circumscripŃia pe care o reprezintă, pentru a receptaproblemele apărute în vederea soluŃionării lor, corespunzător voinŃeicetăŃenilor din circumscripŃie sau pentru a da socoteală de felul în care a fostrealizat contractul prestabilit. Adesea, deciziile reprezentanŃilor ajung în starede blocaj din cauza neintegrării lor în spiritul naŃional, adică în politica globalădatorată hiperextensiei interselor locale. În al doilea caz, al reprezentantuluicu mandat în alb, legăturii constante cu cetăŃenii îi este contrapusă calitateade savant al politicii, de personalitate competentă, predispusă la oneîntreruptă documentare, astfel încât circumscripŃia electorală să fiereprezentată în deplin acord cu valorile politice si juridice ale întregiicomunităŃi. Adesea reprezentanŃii manifestă o atitudine elitară, opusă primuluitip, si exprimă comportamente ce ajung frecvent în zona populismului.ModalităŃi de participare a cetăŃenilor la politica locală:Drepturi prevăzute în constituŃie- alegerea conducerii locale- dreptul de întrunire si asociere- colaborarea partidelor laadoptarea deciziilor politicelocale- referendum localAlte căi de participarecetăŃenească prevăzute prin lege- apeluri cetăŃenesti- propuneri civice- audienŃe- dreptul la obiecŃii si reclamaŃiiModalităŃi de participarevoluntară la treburile publice- activitate de informare- consultări publice- foruri cetăŃenesti- consilii ale cetăŃenilor- împuterniciri si funcŃii onorificeColaborări organizate- iniŃiative cetăŃenesti- aportul partidelor politice (prindezbatere politică)- experŃi si colaboratori externi pedomenii- reprezentanŃi ai comunităŃilorregionale, locale, comunale.REPREZENTAREA SI ALEGERILE ÎN SISTEMELE DEMOCRATICE231Cu siguranŃă, în cazul României, conŃinutul reprezentării este puternicintermediat de relaŃia dintre majoritatea alesilor si partidul care i-a propus.ReprezentanŃii si guvernanŃii reprezintă în mod direct partidul din care provin,exprimă un crez politic, o doctrină, un program, o strategie politică pentru careau obŃinut voturile necesare. Dacă avem în vedere situaŃiile noi ce intervin peparcursul unui mandat de patru ani, pasii concreŃi pe care guvernul trebuie săifacă pentru a-si realiza strategia, deciziile ce urmează a fi urmate înprobleme de politică externă, atunci cetăŃenii n-au cum să mizeze decât pecompetenŃa reprezentanŃilor, pe acordarea unui mandat „în alb”, pe investireaguvernului cu libertatea de a acŃiona după cum crede de cuviinŃă în opera derealizare a programului general, precizat de la bun început. Dar chiar si atuncicând a acŃionat după o procedură elitară, fructificându-si la maximumcompetenŃa politică, nici un partid politic nu a lăsat neexploatată, pe cât a fost

Page 160: Politologie carte

posibil, atitudinea populistă.Principalul efect al tipului de reprezentare îl constituie sancŃiuneaacordată de electorat la viitoarele alegeri. CetăŃeanul poate adopta unadintre alternativele sancŃionatorii : menŃinerea opŃiunii politice (acordarea unuivot conservator), acordarea unui vot negativ formaŃiunii politice care l-adezamăgit (prin acordarea votului său unei alte organizaŃii politice), refuzul dea participa la vot (absenteismul electoral). Ultima alternativă are diverseraŃiuni: fie subreprezentarea intereselor votanŃilor, prin producerea unuicontrast între promisiunile electorale si realizările practice, fie faptul căcetăŃeanul nu poate întrevedea existenŃa unei relaŃii între interesele sale siactivitatea partidului pentru care si-a dat votul, fie că cetăŃeanul estenemulŃumit si lipsit de încredere în privinŃa partidelor aflate în opoziŃie - cavirtuală alternativă la putere, fie că cetăŃeanul rămâne imun la „imboldurileeducative ” exercitate asupra sa din diferite părŃi în perioada campanieielectorale.Dimensiunile mari ale absenteismului la vot (rata de participare laalegeri mică) exprimă, asadar, câteva tendinŃe ale opiniei publice: - existenŃaunor insatisfacŃii mari si cuprinzătoare în mediul cetăŃenesc generate deneperformanŃele politicii guvernului; - netransparenŃa, lipsa de informarecurentă, corectă si completă a cetăŃenilor de către reprezentanŃi si guvern înprivinŃa consecinŃelor pe termen lung a deciziilor luate; - esecurile educaŃieipolitice – civice gestionate de Putere si de sistemul de partide. Dar, în esenŃă,electoratul mai degrabă se autosancŃionează pe sine prin autoeliminare dinzona reprezentării. Ori, un astfel de fenomen vine să pună sub semnulîntrebării democraŃia ca regim politic. Ce fel de democraŃie este aceea înperimetrul căreia la stabilirea politicii participă doar un segment submajoritar?Ce vrea, în fond, marea majoritate? – iată doar două întrebări care rămân nudoar criptice. Răspunsuri la astfel de întrebări, puse în anumite momente aleistoriei, nu s-au lăsat niciodată prea mult asteptate.Conduita electorală a cetăŃenilor din România, în perioada de după1990, ca si din celelalte Ńări din Europa de Est, a confirmat câteva regularităŃistatistice de felul următor: participarea mai amplă la vot din partea bărbaŃilorîn raport cu femeile, a persoanelor de vârstă medie decât a celor în vârstă, aINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII232celor cu avere mai mare si cu venituri mai mari decât a celor săraci, a celor custudii superioare si medii faŃă de cei necalificaŃi si cu un nivel redus deinstruire, agricultorii legaŃi de economia de piaŃă faŃă de cei aparŃinătorieconomiei închise naturale, personalul ocupat faŃă de cel neocupat (casnice,persoane în căutarea unei slujbe, etc.), catolicii si protestanŃii în raport cuortodocsii, ateii în raport cu credinciosii; votul tinerilor este orientat sprereformă, spre schimbare cât mai rapidă; votul bătrânilor si femeilor esteorientat în mai mare măsură decât al tinerilor si bărbaŃilor spre conservareasistemului, a regimului politic, a status – quo - ului etc. Cunoasterea unorastfel de tendinŃe reprezintă premisa pentru stabilirea unor programe deeducaŃie politică si civică menite să dezvolte conduita activă, participativă acetăŃenilor, să formeze acel climat social si uman care să elimine oricediscriminări, să favorizeze afirmarea deplină a drepturilor si obligaŃiilor omuluisi ale cetăŃeanului. Să nu uităm că în câteva Ńări obligativitatea cetăŃenilor dea vota este statuată în lege.

X. CULTURA POLITICĂ1. Ce este cultura politică?Conceptul de cultură este polisemantic; în literatura de specialitateexistă o mare diversitate de sensuri si semnificaŃii atribuite acestui termencare au fost enunŃate în definiŃii felurite: nominale, genetice, structurale,funcŃionale, istorice, psihologice, ostensive, normative etc. În lucrarea sa“Sociodynamique de la culture” – 1967, Abraham A. Moles semnala existenŃaa peste 250 de definiŃii. Iar dacă am avea în vedere diferite segmente aleculturii de ansamblu a societăŃii, diferite subcomponente sau momenteistorice ale morfologiei culturii, atunci numărul definiŃiilor, descrierilor sinuanŃelor ar tinde să se amplifice în mod exponenŃial.În limbajul cotidian se discută, adesea, pe firul aplicaŃiilor unorexpresii precum: om cult, cultură înaltă, cultură de masă, cultură medie,

Page 161: Politologie carte

cultură populară, cultură de elită, cultură clasică, cultură modernă, culturăpolitică, cultură universală etc. Toate acestea ne repun în situaŃia să neîntrebăm ce este de fapt cultura? Cu siguranŃă sensul modern al conceptuluide cultură a fost utilizat pentru prima oară de către Edward B. Tylor si a fostdefinit în lucrarea “Primitive culture” – Londra, 1871: “Cuvântul cultură saucivilizaŃie, în sensul său etnografic cel mai răspândit, desemnează acel totcomplex ce cuprinde stiinŃele, credinŃele, artele, morala, legile, obiceiurile sicelelalte aptitudini si deprinderi dobândite de om, ca membru al societăŃii.”Astfel înŃeleasă, cultura constituie un rezultat al dezvoltării mentale, spiritualesi organizaŃionale a societăŃii. În acelasi secol, termenul de cultură a fostcorelat, până la identificare, cu cel de civilizaŃie. A. Comte, de pildă, consideracă civilizaŃia constă în dezvoltarea spiritului uman, în dezvoltarea acŃiuniiomului asupra naturii care este, de fapt, consecinŃa directă a dezvoltăriispiritului. Ulterior, O. Spengler avea să susŃină că civilizaŃia constituie destinulinevitabil al unei culturi, reprezintă stadiul cel mai exterior si mai artificial lacare poate ajunge specia umană. Pornind de la astfel de conotaŃii, în secolulnostru s-a operat amplu cu expresiile “cultură materială” si “cultură spirituală”,“cultură explicită” si “cultură implicită” (valori spirituale, atitudini, idealuri,simboluri etc.), “cultură reală” si “cultură ideală”, “subcultură” si“contracultură”, transmitere culturală, aculturaŃie etc.Indiferent de tipul de discurs referitor la cultură, în subsidiar toŃisociologii sunt de acord asupra câtorva note definitorii ale conceptului. Astfel,idei de genul: cultura este un produs socio-istoric care dă măsura omului, princultură omul se deosebeste de toate celelalte specii ale biosferei, culturacuprinde toate achiziŃiile agenŃilor acŃiunii sociale rezultate din creaŃie, culturaeste tot ceea ce este învăŃat în cursul vieŃii sociale si transmis din generaŃie îngeneraŃie, este mostenirea învăŃată si socialmente transmisă etc., întrunescacordul antropologilor, sociologilor, umanistilor. Astăzi este evident pentru toŃiINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII234cei care studiază societatea si istoria ei că orice comunitate umană, oriceagent al practicii sociale (individ, întreprindere, partid politic, stat, elităpolitică etc.) posedă o cultură specifică, concretă, care influenŃează,determină dezvoltarea totală a membrilor componenŃi. La nastere, oricareindivid uman găseste o cultură gata constituită (modele, tipare, paradigme,coduri, simboluri, obiceiuri, tradiŃii, norme, mentalităŃi, valori). Omul va asimila,va dobândi umanitatea pe măsură ce va deveni un subiect cultural, pemăsură ce-si va interioriza valorile culturale. Aceasta se obŃine prin educaŃie,autoeducaŃie, prin acŃiunea factorilor de socializare. Prin transmitere culturală(sau, prin ceea ce Ralph Linton numea, “ereditatea socială a membrilor uneisocietăŃi”) fiinŃele omenesti s-au transformat în specia dominantă pe Pământ.Într-un astfel de sistem de referinŃă cultura politică deŃine locul ei specific sijoacă un rol privilegiat.Expresia cultură politică a fost introdusă în politologie în ultimajumătate de secol, mai ales în preocupările cercetătorilor americani. Desigur,au existat termeni generici care acopereau aceeasi realitate cu multe secoleînainte de apariŃia acestei expresii, termeni utilizaŃi într-un discursenciclopedic, cu o conotaŃie contemplativă sau metafizică. Dar de aceastădată expresia a fost astfel definită (de pe poziŃiile filosofiei pragmatice) încâtsă poată fi utilizată pentru a compara sistemele si regimurile politicecontemporane, pentru a desprinde tendinŃe, reguli si mecanisme deintervenŃie în viaŃa politică, în sensul adâncirii democraŃiei, a sporirii eficienŃeiactivităŃilor de guvernare, de gestiune a afacerilor publice. Primele studiiempirice, sociologice au fost dedicate culturii politice a democraŃiei sistructurilor, proceselor sociale care o susŃin. Gabriel A. Almond si Bingham G.Powell, în 1966, scriau: “Cultura politică este un model de atitudini intelectualesi de orientări faŃă de politică, manifestate în rândul membrilor unui sistempolitic. Ea este un domeniu subiectiv care stă la baza acŃiunilor politice si carele conferă importanŃă. Astfel de orientări individuale cuprind câteva elemente:orientări cognitive, exacte sau mai puŃin exacte, pe tema subiectelor siconvingerilor politice; orientări emoŃionale, sentimentul atasării, angajării,respingerii în raport cu subiectele politice si orientări estimative, aprecieri siopinii pe tema unor subiecte politice, ceea ce, de obicei, presupune aplicarea

Page 162: Politologie carte

unor standarde apreciative privind subiectele si evenimentele politice”1. Cualte cuvinte, cultura politică reprezintă întreaga reŃea de orientări, atitudini,convingeri si valori prin care individul se raportează la sistemul politic. Înacelasi spirit, Lucian W. Pye concepea cultura politică drept un set de credinŃesi atitudini care dau sens vieŃii politice si care oferă regulile menite să reglezecomportamentul politic. Ea cuprinde atât idealurile politice, cât si normele cucare se operează în politică. La fel, politologul englez Al. Ball considera că, înansamblul ei, cultura politică se compune din atitudini, credinŃe, emoŃii sivalori ale realităŃii legate de viaŃa politică. Iar francezul Y. Schemeil preferăexpresia “culturi politice”, care ar sugera pluralismul cultural, pentru că în1 G. A. Almand, B. G. Powell, “Comparative Politics. A Developmental Approach”, Boston,1966, p.50.CULTURA POLITICĂ235realitate nu există o cultură politică unică; pot însă exista note comune aleacestor multiple culturi politice: atitudinea faŃă de sistemul politic, credinŃele sisemnificaŃiile politice pertinente pentru o colectivitate.Toate aceste definiŃii ale culturii politice au ca numitor comun faptulcă înfăŃisează predilect dimensiunea subiectivă a practicii politice, se referăexplicit la dimensiunile psihologice ale politicului care sunt, în esenŃă, trei:cognitivă (cunostinŃe, explicaŃii, interpretări, anticipări referitoare laevenimentele politice interne si externe); afectivă sau emoŃională (exprimatăîn afecte, disponibilităŃi afective, sentimente, pasiuni etc.), care au un rolevident în formarea atitudinilor, a crezului politic, si dimensiunea evaluativă,exprimată în judecăŃile de valoare cu referire la evenimentele si proceselepolitice, în funcŃie de scara de valori la care individul a aderat. Evident, acestetrei dimensiuni ale culturii politice sunt corelate sistemic si funcŃional rezultândtrei stări de spirit ale populaŃiei în raport cu politicul: aprobare, apatie sialienare. În funcŃie de modelul în care se combină elementele cognitive aleculturii politice cu cele afective si evaluative rezultă, după G. Almond siSidney Verba, următoarele tipuri de cultură politică:a) Cultura politică parohială (locală sau provincială) specifică societăŃilortradiŃionale, comunităŃilor care nu constientizează importanŃa problemelor deinteres naŃional si mondial si nu au interese pentru valorile si mecanismulsistemului politic naŃional. Adică, este cultura politică a satului, a etniei, a regiuniiunde biserica, scoala si primăria sunt instituŃiile de referinŃă. CunostinŃele,sentimentele si judecăŃile de valoare sunt orientate spre aceste structuri locale.b) Cultura politică de supunere (de subordonare) corespunde unorcomunităŃi reglate de valori naŃionale. În cadrul societăŃilor respective, agenŃiiacŃiunii politice sunt constienŃi de existenŃa sistemului politic, dar semulŃumesc cu o atitudine de pasivitate în privinŃa participării la viaŃa politică, laluarea deciziilor. Aceasta pentru că ei cred că sistemul politic este astfel clăditîncât le va fi protejată viaŃa si personalitatea, fără a-si exprima iniŃiative sicerinŃe în raport cu autoritatea de stat. Adică, sistemul va funcŃiona bine,avantajele vor fi bune pentru toŃi cetăŃenii, dacă vor respecta deciziile siregulile corespunzător unei etici a supunerii.c) Cultura politică participativă, care corespunde sistemelordemocratice, este rezultatul proceselor educaŃionale dezvoltate si al unui gradînalt de organizare, reflectând si experienŃele politico-sociale specifice Ńărilordemocratice. CetăŃenii posedă un ansamblu de mijloace subiective si deabilităŃi, de priceperi si deprinderi de a le utiliza raŃional, în scopul de ainfluenŃa luarea deciziilor, desfăsurarea evenimentelor politice, reprezentareasau de a opri acele decizii administrative care le-ar afecta negativ interesele.Aceste tipuri de culturi politice coexistă în societăŃile contemporane,se combină, se influenŃează reciproc, fuzionează ori se împletesc în rândulindivizilor care formează comunitatea politică a Ńării respective. Astfel, depildă, cetăŃeanul unei societăŃi politice participative nu este orientat doar spreparticiparea activă în politică, el este în acelasi timp supus legilor si autorităŃiisi este un membru al unui grup cu o cultură parohială. Orientările politice aleunui individ conŃin în grade diferite elemente ale culturii parohiale, deINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII236supunere si participative. La fel orice cultură politică particulară cuprindeaceleasi trei tipuri de elemente, combinate în proporŃii specifice fiecăreia.

Page 163: Politologie carte

G. Almand si S. Verba au întreprins o cercetare amplă între 1958-1963în cinci Ńări: S.U.A., Anglia, Italia, Germania si Mexic, pe un esantion de 1000de subiecŃi, anchetaŃi în fiecare Ńară. Scopul cercetării a fost de a descoperifundamentele culturale ale democraŃiei. Considerând gradul de participare(exprimat în performanŃe practice) a cetăŃenilor la funcŃionarea unui sistemdemocratic ca valoare centrală a culturii politice si civice, Almand si Verba aumăsurat nivelul de cultură politică în fiecare din cele cinci Ńări cu ajutorulurmătorilor indicatori: volumul de cunostinŃe politice; componenta civică;modalităŃile acŃiunii politice; aprecierea sistemului politic. Concluziile la care auajuns în acel timp au fost: numai S.U.A. si Anglia realizaseră gradul necesar decorelare între structurile primare ale societăŃii (familii, comunităŃi locale etc.) sistructurile politice naŃionale care oferă funcŃionalitate culturii participativedemocratice. Italia si Mexicul ar avea o cultură parohială; Germania - una desupunere. În societăŃile unde există o ruptură între atitudinile politice si celesociale apare fie o cultură politică de alienare (Italia), fie de supunere(Germania), fie o cultură politică contestatară (Mexicul). Asadar, cultura politicăare un impact asupra sistemului politic din care ea face parte. Există o culturăpolitică democratică – un pattern al atitudinilor politice care sprijinăstabilitatea democratică, modernizarea politică, în sensul cresterii eficienŃeiactivităŃilor de guvernare. CetăŃeanul aparŃinător unei democraŃii posedă ocultură raŃional - activă, adică există asteptarea ca el să fie activ în politică, căeste ghidat de raŃiune, nu de emoŃii, în abordarea politicii, că este bine informatsi că deciziile sale sunt întemeiate pe calcul atent, pe corelarea intereselorindividuale cu cele ale colectivităŃii, pe etica responsabilităŃii. Atâta vreme câtcetăŃenii nu acŃionează la standardele culturii raŃional-active, democraŃia se aflăîn esec. Nivelul scăzut de cultură politică, subinformarea, apatia, pasivitateacetăŃeanului constituie indicii pentru o democraŃie slabă.Celor trei tipuri de cultură li se adaugă, sub imboldul mijloaceloraudio-vizuale – scria R.G. Schwartzenberg, cultura politică “de spectacol”care este dăunătoare într-un alt fel decât cultura de supunere. Dacă aceastadin urmă asigură dominaŃia mărturisită si admite violenŃa deschisă, “cultura despectacol nu este decât simulare, artificiu, parodie. Este reprezentareaînselătoare a democraŃiei, simulacrul culturii de participare. Individul se credeliber, activ, influent. Se crede un actor al sistemului politic, când în realitate nueste decât un spectator, păcălit, amăgit de “jocul politicii”, pe fundalul micilorecrane si după perdelele cabinelor de vot”2. Astfel, cultura de spectacol vinesă înlocuiască în mod insidios cultura de participare, iar spectacolul politicînlocuieste democraŃia, fiind readusă la ordinea zilei problema înstrăinăriipolitice a omului chiar în societăŃile democratice.* **2 R.G. Schwartzenberg, “Statul spectacol”, Ed. Scripta, Bucuresti, 1995, p.243-244.CULTURA POLITICĂ237Într-o altă perspectivă – cea praxiologică, cultura politică aparŃinesubiecŃilor acŃiunii politice, celor care în mod direct sau indirect fac politică, seraportează la viaŃa politică fie în calitate de conducători, fie de condusi, cuspecificarea că în societăŃile democratice cele două status-uri (conducător,condus) sunt cumulate de majoritatea cetăŃenilor. Cultura politică este orealitate prezentă în toate societăŃile organizate după criterii politice, fiindrezultatul eforturilor cumulative ale generaŃiilor ce s-au succedat în istorie de aînfăptui o ordine socială în care viaŃa indivizilor să fie posibilă, să fiegarantată, în care să se asigure premisele necesare bunei funcŃionări aîntregului corp social (popor, naŃiune, colectivitate umană), progresului socialsi dezvoltării personalităŃii membrilor corpului social.Fiind o componentă a ansamblului culturii unei societăŃi, culturapolitică are aceleasi componente structurale, dar care gravitează în jurulvalorilor politice si care ghidează desfăsurarea acŃiunii politice, funcŃionareasistemului politic al societăŃii. Pentru că există o diversitate imensă decolectivităŃi umane organizate politic si o varietate impresionantă de agenŃipolitici concreŃi, rezultă un pluralism al culturilor politice. Îndărătulelementelor concrete, specifice ale culturii agenŃilor individuali ai practiciipolitice pot fi depistate elemente comune, generale si esenŃiale ale culturii

Page 164: Politologie carte

politice care sunt corelate funcŃional într-un model. Elementele acestuiasunt:a) Cognitive, prin care agentul acŃiunii reflectă, înŃelege, îsi explicăfaptele politice, universul politico-social, posibilităŃile si oportunităŃileparticipării sale la practica politică. CunostinŃele politice, stocul de informaŃiepolitică-juridică existente în societate si mai ales în experienŃa agentuluiacŃiunii politice au fost interiorizate sub formă de achiziŃii operaŃionale,constituind atât o resursă, cât si un mijloc al practicii politice, care fac posibilăo acŃiune constientă, raŃională, responsabilă si eficientă. Alături de informaŃiepolitică operaŃională, în toate culturile contemporane există si cunostinŃe,informaŃii contemplative, speculative, situate undeva în fondul pasiv alcunoasterii si culturii politice. Nu este exclusă însă posibilitatea actualizăriiacestora, a transformării lor în instrumente operaŃionale favorabile spoririiraŃionalităŃii si eficienŃei practicii politice în anumite conjuncturi sociale.b) Axiologice, prin care agenŃii acŃiunii politice (lideri politici, elitapolitică, partide, grupe de presiune, electoratul etc.) evaluează corespunzătorunui anumit criteriu fapte, proceduri ale practicii politice, propriile performanŃe,le ierarhizează, stabilesc priorităŃi de acŃiune, determină utilitatea, sensulacŃiunilor, posibilităŃile de alianŃă politică etc. Toate aceste evaluări suntesenŃiale pentru programarea acŃiunii, pentru elaborarea strategiei si tacticiidar si pentru corelarea “din mers” a propriilor acŃiuni, iniŃiate si realizate de unagent politic sau altul.c) Creative, prin care agenŃii acŃiunii politice prelucrează datelecognitive, afective, motivaŃionale si moral-voliŃionale pe care le posedă înexperienŃă, construind, elaborând noi valori politice, rezolvând problemeaduse la ordinea zilei de fluxurile de evenimente sociale. Toate acesteaimplică eforturi creative, de adaptare, de construcŃie, de producere a noului;INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII238creaŃia de valori politice constituind nucleul culturii politice, factorul care dămăsura succesului în acŃiune si care predetermină anvergura, importanŃaistorică a acŃiunii politice întreprinse.d) Praxiologice, adică cele de întrebuinŃare în acŃiunea politică avalorilor ca: programe politice, strategii, tactici, idealuri politice, mijloace siresurse politice, obiecte supuse transformărilor (care, aflate în conexiuni cuactele de guvernare, devin politizate), acte de legiferare, decizii, control etc.Toate componentele practicii politice sunt cuprinse în sfera culturii politiceputând fi evaluate ca valori, pseudovalori si antivalori. Unele Ńin de laturamaterială, altele de cea nematerială (ideală) a culturii - fiecare având funcŃiispecifice, de neînlocuit, în practica politică, în realizarea obiectivelor politicii îngenere.e) ComunicaŃionale, concretizate în transmiterea informaŃiei politiceîntre cei doi poli ai vieŃii politice: guvernanŃii si guvernaŃii, între societateapolitică si societatea civilă, între elita politică si cetăŃean. UniversulcomunicaŃional a trecut mult în faŃa celorlalte mijloace ale practicii politice (casursă de eficienŃă, operativitate si ca importanŃă) în secolul XX. De aici arezultat un interes sporit al tuturor guvernelor pentru a-l perfecŃiona. Nici opolitică nu este posibilă fără comunicare; cu atât mai mult sistemul politicdemocratic. Modernizarea sistemelor de comunicare s-a dovedit a fi necesarăsi din nevoia dezvoltării vieŃii politice, a realizării transferului de modelepolitice prin învăŃare, imitaŃie, educaŃie, prin acŃiunea diferiŃilor factori desocializare politică - procese desfăsurate în interiorul aceleiasi comunităŃiumane sau între colectivităŃi diferite.Toate aceste elemente sunt corelate organic într-un sistemfuncŃional al culturii politice centrat pe o tablă de valori politice specificefiecărei societăŃi. Valorile politice dominante sunt promovate si propagate decei care se află la putere. Într-un sistem politic pot fi la “vârf” valorile liberale,într-altul valorile social-democraŃiei, într-altul valorile democrat-crestine etc.Aceasta scoate în evidenŃă rolul ideologiilor ca părŃi constitutive ale culturiipolitice. Dar cultura politică a unei societăŃi trebuie evaluată nu dupăconŃinutul ideologiei în primul rând (într-o astfel de ipostază, politologul ar fipus în situaŃia să caracterizeze culturi atât de diferite în termeni superlativi), cidupă performanŃele practicii politice mai ales, după volumul de bine, de

Page 165: Politologie carte

dreptate, de bunăstare, de fericire, de adevăr aduse oamenilor de un sistempolitic concret. Aceasta, pentru că elementele culturii politice participă directsau indirect într-o reŃea de circuite ce compun practica politică globală. Unelement disparat al culturii politice, chiar dacă are o calitate individualăperfectă, el va fi lipsit de valoare dacă acŃiunea politică ce-l integrează nu vaproduce roadele socialmente asteptate, dorite. Din acest punct de vedere,cultura politică a unei societăŃi are elemente pasive (“moarte”) si active,elemente latente si manifeste, elemente “parazitare” (‘’pseudo-valori”) sielemente funcŃionale, elemente lucrative si inhibitive, elemente propulsorii sifrenatoare etc.Cultura politică, parte a culturii de ansamblu a societăŃii, a fost si varămâne o variabilă dependentă de progresul general al comunităŃilor umane.CULTURA POLITICĂ239Ea este supusă transformărilor, implicit dezvoltării si modernizării. Într-unastfel de proces istoric ea si-a demonstrat rolul ambivalent: cultura politică,dezvoltându-se, pe de o parte favorizează cresterea gradului de liberateumană iar, pe de altă parte, limitează libertatea oamenilor. Cultura politicămăreste libertatea, pentru că permite elaborarea unor opŃiuni mai temeinicfundamentate, permite alegerea în cadrul unei oferte raŃionale de varianteacceptabile, favorizează participarea la viaŃa politică prin prisma anticipăriiefectelor pe termen lung. Totodată, cultura politică eliberează cetăŃeanul deefortul de a reinventa mereu mecanismele participării la viaŃa politică,realizării controlului asupra activităŃii organelor de decizie, contestării unoracte politice etc., pentru că acestea pot fi asigurate prin învăŃare socială , prinsocializare politică, generând timp liber necesar pentru explorări si creaŃie. Înacelasi timp, dezvoltarea culturii limitează libertatea cetăŃeanului pentru căoamenii nu sunt liberi să facă tot ce vor. Legile, actele normative, ca invenŃiiale culturii juridice, îi împiedică pe cetăŃeni să se angajeze în anumite feluri deacŃiuni (de exemplu: să înfiinŃeze un partid fascist, să ia cu asalt clădireaprimăriei sau a guvernului sau să nu-si plătească impozitele) si le impun săacŃioneze într-un anumit fel sau la anumite standarde. Dar cultura politicălimitează inegal (funcŃie de apartenenŃa la o clasă, nivelul de avere, sex,status profesional etc.).2. Diversitatea culturilor politicePluralismul culturilor politice se exprimă atât la scară planetară, prindiferenŃele între societăŃile politice, între sistemele si regimurile politice sipopoare, cât si în cadrul uneia si aceleiasi societăŃi.În ce priveste diversitatea culturilor politice între societăŃi, au fostprezentate rapoarte, în special de către antropologi, care au evidenŃiat odiversitate culturală apreciabilă, vizând aspectele materiale ale culturii politice,organizarea relaŃiilor între membrii societăŃii, valorile, normele, obiceiurile,moravurile si tabuurile politice, simbolistica politică, organizarea administrativteritorialăetc. EvidenŃierea diferenŃelor între culturile politice a făcut apel launele criterii: valorile dominante în sistemul politic (cultura politicăamericană, de pildă, si toate culturile democratice consideră fiinŃa umană, caindividualitate, drept valoare supremă, respectul pentru drepturile omului esteaxioma oricărui program politic, în timp ce în regimurile comuniste, în cele decomandă în general, au prioritate colectivul, interesul general si nupersonalitatea individului); orânduirea economică, în funcŃie de care s-auformat culturi politice capitaliste, socialiste, mixte; nivelul de dezvoltareredat, printre altele, de Produsul Intern Brut pe locuitor, în funcŃie de care sediscută despre cultura politică din societăŃile dezvoltate, mediu dezvoltate,subdezvoltate, în curs de dezvoltare; criteriile istorice, geografice sau alclimei, în funcŃie de care s-a discutat despre cultura politică a Ńărilor insularesi a celor continentale, a Ńărilor cu climă caldă, temperată si rece, a Ńărilor cutradiŃii statale milenare si a celor cu o istorie a vieŃii politice mai scurtă, aINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII240Ńărilor dominate colonial de FranŃa spre deosebire de cele dominate de MareaBritanie sau Portugalia. Uneori a fost valorificată împărŃirea mai veche aculturilor în apolinice si dionisiace. Astfel cultura dionisiacă politică ar dacurs dezlănŃuirii imaginaŃiei, activităŃilor frenetice, pasiunilor participative,

Page 166: Politologie carte

sensibilităŃii exagerate, pe când cea apolinică pune accent pe sobrietatearaŃională, pe calculul logic, discreŃie, moderaŃie, respectarea mecanică alegilor, pe primatul colectivităŃii în raport cu individul.Diversitatea culturilor politice ale comunităŃilor umane vine sădemonstreze puterea de inovaŃie a omului, a elitelor politice dar si flexibilitateasi variabilitatea instituŃiilor, organizaŃiilor politico-juridice. Asa cum culturilepolitice ale diferitelor societăŃi variază în spaŃiu si timp, tot astfel segmentelesociale componente ale unei societăŃi date pot produce varietate înstructurarea politică, mai cu seamă în epoca modernă si contemporană, luândnastere cultura politică a regimului si cultura politică a opoziŃiei, culturapolitică a stângii (care se raportează cu predilecŃie la următoarele valori:egalitate, justiŃie socială, echitate, solidaritate, progres, sensul laic al vieŃiiumane, republicanism, stat puternic, protecŃie socială necondiŃionată etc.),cultura politică a dreptei (care se orientează după o altă grilă de valori:primatul individului în raport cu colectivitatea, drepturile omului, apărareaproprietăŃii, ordine socială bazată pe lege, promovarea elitelor formate în modfiresc, credinŃă în Dumnezeu, conservatorism, anticomunism), cultura politicăliberală, democrat-crestină, comunistă, naŃionalistă, conservatoare, ecologistăetc. Pentru a desemna această varietate a culturii politice dinăuntrul uneisocietăŃi a fost introdus termenul de subcultură politică.Subculturile politice pot avea ca suport o clasă socială, o etnie, ogrupare religioasă etc. care, prin reacŃie la procesul de omologare sigeneralizare a valorilor politice oficiale, îsi edifică propriile lor sisteme devalori care reprezintă o sublimare a nevoilor, atitudinilor si stilului lor de viaŃăla nivelul vieŃii comunitare. Subculturile politice rezumă concepŃia despre lumesi viaŃă a unor colectivităŃi cvasiînchise. După cum arată V. Măgureanu, “elenu se opun valorilor oficiale, nu le contestă, dar instituie un fel de paralelismîntre valorile grupului, practicate si recunoscute de membrii săi, si valorileoficiale, de stat, care au relevanŃă pentru comunităŃile respective doar încazurile care privesc interesul general sau naŃional”3. În orice caz, osubcultură politică are o matrice, un tipar ce conferă colectivităŃii siorganizaŃiei ei politice o identitate, o personalitate. Identitatea unei subculturipolitice se poate baza pe mostenirea sa etnică (cultura promovată de PartidulRomilor, de U.D.M.R. etc.), pe condiŃia sa economică (cultura politică aaristocraŃiei, a săracilor din ghetou, cea promovată de partidul clasei de mijlocetc.), pe apartenenŃa la o provincie (cultura politică promovată de PartidulMoldovenilor, cultura politică transilvană din secolul al XVIII-lea, a łăriiBascilor etc.) si la o istorie (invocată frecvent în discursul liderilor, mai ales).Subcultura politică posedă o limbă distinctă, o simbolisticăspecifică (sigle, steaguri, steme, ceremonii, portrete ale liderilor, culori,3 V. Măgureanu, “Studii de sociologie politică”, Ed. Albatros, Bucuresti, 1997, p.334.CULTURA POLITICĂ241imnuri, uniforme, mituri, lozinci, formule de salut, forme distincte de comunicare,menite să întărească sentimentele de identitate si să protejeze aceastăcomunicare de persoanele din afara organizaŃiei si comunităŃii politicerespective).În acelasi timp, pe lângă subculturile politice, pot fiinŃa contraculturicare au drept conŃinut contestarea făŃisă, uneori vehementă a practicii politiceoficiale, a valorilor dominante în societate, propunând adesea schimbăriinstituŃionale radicale. Asa sunt culturile politice extremiste (ultranaŃionalismul,extrema dreaptă, miscarea neonazistă din Germania, Ku Klux Klan-ul înStatele Unite ale Americii, FrăŃia Musulmană în Egipt etc.). Toate acesteformaŃiuni si-au dezvoltat propriile lor tipare culturale, exprimate prin idei,valori, norme si stiluri de acŃiune, care le pun în opoziŃie cu culturile propriilorlor societăŃi. Desigur, manifestarea contraculturilor politice în largul lor arelimitări care sunt oficiale si foarte puternice în regimurile totalitare (în astfel desisteme politice contraculturile sunt scoase în afara legii, purtătorii si agenŃiilor intră frecvent în raporturi cu organele represive ale statului, contraculturilesunt reduse la tăcere sau se manifestă în forme latente). În regimuriledemocratice contraculturile politice au un larg spaŃiu de exprimare, stiut fiindfaptul că statul de drept îsi face datoria si că, totodată, există forme detoleranŃă si chiar de respect faŃă de stilurile culturale care pot părea nefiresti,

Page 167: Politologie carte

deplasate.Mozaicul creat de existenŃa si competiŃia culturilor politice poate ficonsiderat un factor de progres al societăŃii politice. O parte a forŃelor politiceconstientizează si stimulează prin mijloace practice această realitate. StateleUnite, FranŃa etc., deseori, au considerat că diversitatea culturii lor politicevine să le îmbunătăŃească imaginea în lume, să le sporească puterea (dar nutoŃi cetăŃenii acestor state sunt de această părere). Pe de altă parte, unelestate (nici un stat dictatorial nu face excepŃie) cred că diversitateasubculturilor politice vine să slăbească cultura politică oficială, să inhiberealizarea funcŃiilor acesteia. De aceea nu le încurajează sau, deseori, suntinterzise oficial.ConvieŃuirea în aceeasi societate a mai multor culturi politice (fiesubculturi, contraculturi) sugerează existenŃa unor mari dificultăŃi pentru ceicare doresc să le ierarhizeze sau să opteze pentru “cea mai bună”, să decidăcare este “rea”. Asadar, există un relativism al culturilor politice (valoareapractică supremă a oportunistilor), conform căruia oricare dintre culturiexercită un rol distinct, are funcŃii în configuraŃia de ansamblu a culturiisocietăŃii, îsi absoarbe seva din cultura ansamblului social. Ideea derelativitate nu trebuie dusă până la cinism sau să se considere că însocietatea politică orice este permis, că nu există câteva standarde absolute(de pildă, respectarea dreptului la viaŃă, combaterea rasismului etc.).Adoptarea poziŃiei relativismului cultural îi încurajează pe cetăŃeni săprivească mai obiectiv societatea în care trăiesc, stilurile culturale existente,prin raportare la propriul lor potenŃial.Cultura politică se exprimă prin acŃiunile agenŃilor politici. Seriile deacŃiuni politice istorice valorifică în mod coerent întreaga cultură stăpânită deINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII242agenŃii politici, cu predilecŃie cultura politică, rezultând diferite stiluri deacŃiune politică. Stilul politic (fie al unui lider, fie al unui partid sau grup depresiune) exteriorizează idealurile, valorile, proiectele si normele la careagentul politic aderă, dând o anumită personalitate si putere de influenŃăacestuia. Stilul unui agent politic este cultura lui în acŃiune, este civilizaŃiapolitică.3. Ideologiile, componente vectoriale si dinamogeneale culturii politiceIdeologiile au făcut parte integrantă din cultura politică, din culturaumanităŃii în general, din momentul în care a apărut constiinŃa socială.Ideologiile au constat în seturi de credinŃe si atitudini, de valori, norme sireprezentări colective justificate prin raŃionamente, teoretizări, construcŃiidoctrinare mai mult sau mai puŃin reusite din punct de vedere logic si stiinŃific.Ideologiile au fost si sunt diferite: religioase, economice, politice, juridice,morale, filosofice, estetice etc. Toate au ca numitor comun faptul că îsi propunsă reflecte un segment de realitate, din care autorii ideilor si reprezentărilorfac ei însisi parte, prin prisma poziŃiei, a atitudinilor, intereselor si tradiŃiilor lor;ideologiile încearcă să ofere un sentiment de siguranŃă agenŃilor acŃiuniisociale în efortul lor de a-si elabora o constiinŃă de sine, de a intra în posesiaunor standarde de explicare coerentă a locului si rolului lor în societate, de aformula interpretări si justificări ale propriilor fapte si ale relaŃiilor cu alŃi agenŃi,având credinŃa că acestea au o legitimare chiar în virtuŃile ideologieipromovate.Conceptul de ideologie a dobândit un înŃeles particular în gândirea luiMarx si Engels. În accepŃia iniŃială dată de acestia, ideologia ar constitui oreflectare iluzorie, mistificată, alienată a evoluŃiei sociale, ar fi o constiinŃăfalsă referitoare la raporturile oamenilor cu natura, la raporturile dintre oameniîn acelasi timp, determinată de interesul de clasă si de limitele istorice aleepocii în care acŃionează agenŃii sociali. Ulterior, conotaŃia conceptului deideologie a fost extinsă, în sensul că ea ar consta în totalitatea ideilor siconcepŃiilor care reflectă, într-o formă mai mult sau mai puŃin sistematizată,interesele si aspiraŃiile membrilor unei clase sau ale unei pături sociale,determinate de condiŃiile obiective ale existenŃei acestora, si care serveste lajustificarea, la consolidarea sau la schimbarea relaŃiilor sociale, în menŃinereasau crearea cărora clasa respectivă este interesată.4 În consens cu această

Page 168: Politologie carte

conotaŃie, într-o carte recentă, se afirmă că “o ideologie este un setsistematizat si relativ ierarhizat de opinii… termenul de “doctrine” este maiadesea preferat celui de “ideologii”, căruia i se atribuie o conotaŃie exclusivnegativă... De fapt ideologia este mai generală decât o doctrină, fiind un moduniversalist de a interpreta realitatea, din care derivă interpretarea realităŃiipolitice. Din această perspectivă, se consideră că există doar trei ideologii4 Vezi “DicŃionar de filosofie”, E.P., Bucuresti, 1978, p.342-343CULTURA POLITICĂ243politice fundamentale-conservatorismul, socialismul si liberalismul, restul fiindderivate si combinate teoretice sau istorice ale lor”.5 Într-o astfel deaccepŃiune, ideologiile sunt create de intelectuali cu vocaŃie doctrinară,“avocaŃială” (în sensul că au abilitatea de a apăra interesele particulare, căstiu să construiască un discurs dependent de identitatea unei colectivităŃiparticulare); ele conŃin un grad de corespondenŃă cu realitatea la care sereferă dar si reflectări, justificări, evaluări inadecvate, incoerente, false,nestiinŃifice. Aceleasi aspecte sunt valabile pentru judecăŃile de valoareconŃinute de orice ideologie (judecăŃile de valoare exprimă opŃiunile, dorinŃeleagentului acŃiunii, exprimă atitudinea sa faŃă de alŃi agenŃi sociali etc.);acestea pot avea o întemeiere sau o raŃiune suficientă foarte diferită,mergându-se până la evaluări dintre cele mai aberante. Modul cum secombină judecăŃile de existenŃă cu cele de valoare, proporŃiile dintrereflectarea adecvată si inadecvată a realităŃii, dintre adevăr si fals diferă de lao ideologie la alta.O variantă particulară a conceptului de ideologie o constituieideologiile politice. Acestea exprimă într-un plan teoretic-justificativ, prinraportare la anumite valori si norme cu conotaŃii particulare, atitudinile,interesele, sentimentele si voinŃa agenŃilor politici, a grupurilor sociale pe careacestia le reprezintă, faŃă de starea, evoluŃia si perspectivele societăŃiiglobale, faŃă de raporturile de putere si de dominare. Ideologiile politice sunt,deci, o componentă a constiinŃei de sine a agenŃilor politici, având o funcŃie dedirecŃionare, de reglare, de ordonare a comportamentului politic, sunt celecare oferă repere axiologice, proiecte generale privind evoluŃia omului si asocietăŃii, pentru a modela elaborarea programelor, strategiilor si tacticiloragenŃilor politici.Asadar, ideologiile politice sunt dependente de acŃiunea politică, seintegrează în viaŃa agenŃilor politici, ca vectori ai luptelor politice, propunândintroducerea unei noi ordini socio-economice, a unui nou sens în viaŃa politicăsi socială. Din această perspectivă, ele fie că propun si descriu o ordinesocială dezirabilă, fie că vor aduce justificări unor interese si proiecte derealizare a lor, fie că vor condamna ideile si practicile agenŃilor politiciconcurenŃi, în special ale celor aflaŃi la polul opus. Ideologiile politice suntpromovate atât de reprezentanŃii puterii, ca discursuri justificative ale puteriiexercitate de ei, cât si de reprezentanŃii opoziŃiei, ca discursuri care opteazăpentru o nouă ordine politică si care critică distructiv ordinea existentă,practicile politice-juridice de susŃinere a acesteia. Prin urmare, orice ideologiepolitică va conŃine atitudini si opŃiuni “pro” si “contra”, va avea în sine oelaborare teoretică de tip constructiv-justificativ si o alta de tip distructiv-critic.Ideologiile politice sunt, deci, în acelasi timp, nu numai “discursuri” aleputerii sau împotriva puterii, ci si resurse, instrumente, “arme” alepracticii politice.Ca veritabile ghiduri de acŃiune colectivă, ideologiile politice “descriuordinea socială, o condamnă sau o justifică. În acest sens, ele se înrudesc cu5 Alina Mungiu-Pippidi, “Doctrine politice”, Polirom, Iasi, 1998, p.9INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII244naraŃiunile privitoare la origine, cu miturile societăŃilor tradiŃionale. Însă,diferind de mit, ideologiile politice iau forma unei argumentaŃii demonstrativece vizează stabilirea necesităŃii ordinii politice sau caracterul ineluctabil alevoluŃiei sale. Ele sunt fiicele naturale ale societăŃii industriale sipostindustriale, în care prevalează modul stiinŃific de gândire. Totusi, ele sediferenŃiază net de stiinŃă. Ideologiile nu acceptă răsturnarea “argumentelor”lor, bazate pe un progres al cunoasterii. Ele constituie sisteme de gândireînchise si fixate, ce nu se adresează doar raŃiunii oamenilor, ci si afectivităŃii

Page 169: Politologie carte

lor”.6Din cele prezentate anterior reiese faptul că ideologiile politice suntmodalităŃi prestiinŃifice de reflectare a vieŃii sociale - modalităŃi prin caregrupurile sociale, colectivităŃile umane ajung la o constiinŃă de sine mai multsau mai puŃin deformatoare a realităŃii, conŃinând în anumite proporŃiielemente de gândire sincretică, primitivă, infantilă, exprimate sub formamitului, a construcŃiilor imaginare, a elementelor de falsă cunoastere. Cu toateaceste “vicii”, în multe cazuri ideologiile politice au promovat valori generalumane;propagarea lor în mediul mulŃimilor, al societăŃii civile a condus laîntărirea consensului, a coeziunii sociale, a comunităŃii politice. Ideologiilepolitice care au intrat în vogă, pe fundalul adâncirii clivajelor sociale, al unorprocese de restructurare istorică a societăŃii (prin revoluŃii, războaie, marireforme etc.), au servit ca platforme pentru legitimarea fie a unei practicipolitice istorice, fie a închegări unor alianŃe politice, fie a unei puteri politice,fie a înlăturării unui regim politic.Doctrinele politice de astăzi sunt numeroase: liberală, socialdemocrată,socialistă, crestin-democrată, ecologistă, conservatoare,naŃionalistă, comunistă, feministă, etc. Din cadrul celor nominalizate s-audesprins diferite variante, dizidenŃe, doctrine “hibrizi” (provenite dincombinarea a două sau a mai multora). Pe acest fond, ideologiile politice aufost clasificate în: ideologii de stânga, de centru si de dreapta;conservatoare, reformiste si revoluŃionare; regaliste si republicane;materialiste si idealiste; sclavagiste, feudale, capitaliste, comuniste;tradiŃionale, moderne si postmoderne; individualiste si colectiviste etc. Oclasificare recentă (cea a lui Guido Dericks) are drept criteriu distincŃia dintrecomunitate si societate-proces istoric ce s-a afirmat cu putere începând dinsecolul al XIX-lea. În acest sens, doctrinele politice care justifică intereseleunor comunităŃi umane particulare, aflate în concurenŃă cu altele, sunt cele detipul: naŃionalismului, conservatorismului, cele ecologice, iar cele carepledează pentru o societate a universalului, pentru construcŃia europeană sireglarea globală a relaŃiilor internaŃionale sunt liberalismul si socialdemocraŃia.În fond, acestea sunt si cele mai puternice crezuri politice,curente de opinie si ideologii politice contemporane. Iată de ce, într-un capitolanterior, am creionat identitatea acestor ideologii.6 D. Chagnollaud, “DicŃionar al vieŃii politice si sociale”, Ed. ALL, 1999, p.72CULTURA POLITICĂ2454. Socializarea si aculturaŃia politiceCând vine pe lume, fiinŃa umană începe să-si pună în valoarepotenŃialul social pe care-l are, angajându-se într-un proces continuu deinteracŃiune cu semenii, învăŃând, lărgindu-si experienŃa cognitivă si socială,folosindu-si o gamă diversificată de deprinderi ce îi permit o participare activăîn societate. Acest proces important de învăŃare de noi si noi roluri sociale decătre individ, prin care el îsi dezvoltă o identitate si se manifestă ca membruactiv al societăŃii, este numit socializare.În ultimele decenii au fost date numeroase definiŃii procesului desocializare (din perspectivă psihologică, sociologică, a sociologiei devianŃei,culturologiei, teoriei cognitive, interacŃiunii simbolice). Cei mai mulŃi autoriconsideră socializarea ca un proces ontogenetic, stadial, constând întotalitatea influenŃelor formativ-educative exercitate de diferitele grupurisociale asupra indivizilor ce intră în componenŃa lor. Prin acest procesindivizii asimilează limba, valorile, obiceiurile, tradiŃiile, deprinderile, atitudinile,normele, regulile de comportament specifice grupului social din care ei facparte. Dezvoltarea normală a fiinŃei umane reclamă contacte interindividuale,ocazii de a vedea, a auzi si învăŃa de la semeni, apropierea si comuniunea cualte fiinŃe umane. InfluenŃele formative, educative, modelatoare provin dinpartea unor agenŃi formali si informali, se produc în mod voit sau în modspontan, generând pentru personalitatea în curs de dezvoltare mecanisme deasimilare, alegere, învăŃare, de adaptare, integrare, de conformare sauneconformare la cerinŃele mediului social, politico-juridic si moral.Primele instanŃe de socializare, implicit politică, sunt familia (cea maiimportantă), scoala si biserica, grupul de vârstă, mass-media; urmează apoicercurile de prieteni, colectivul de muncă, armata, instituŃiile frecventate,

Page 170: Politologie carte

partizanatul etc. După sociologul Norman Goodman “singurul factor cu adevăratimportant în socializare este familia. Familia este prima si cea mai continuă lumesocială pentru sugar si copil. În familie se stabilesc primele si cele mai durabilerelaŃii intime. Capacitatea comunicativă, în primul rând prin învăŃarea limbii, areloc iniŃial în familie. Tot în familie, sugarul si copilul fac cunostinŃă cu elementelecheie ale culturii … familia asigură identitatea socială iniŃială a copilului în raportcu rasa, religia, clasa socială si genul. Sansele generale în viaŃă, sănătatea,longevitatea, gradul de educaŃie si tipul de ocupaŃie sunt puternic influenŃate defamilia în care copilul se naste”7. Dar mediul familial va determina socializareacopilului întotdeauna împreună cu ceilalŃi factori.O mare parte a cercetătorilor americani au ajuns la concluzia căintegrarea indivizilor în grupurile, colectivităŃile sociale este rezultatul a treifactori:a) însusirea, interiorizarea normelor juridice si morale, a modelelor decomportament si valorilor;7 N. Goodman, “Introducere în sociologie”, Editura Lider, Bucuresti, p.120.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII246b) individul devine constient de faptul că posibilităŃile sale de alegereîn ce priveste rolurile asumabile sunt limitate;c) fiinŃa umană dobândeste constiinŃa responsabilităŃii, referitor lamodul în care respectă normele etico-juridice, în virtutea căreia evităsancŃiunile punitive ce succed în mod firesc încălcarea normelor si doreste, înacelasi timp, să obŃină mai mult prestigiu, aprecieri pozitive în urmaconformării la modelul etico-juridic oferit de societate.În procesul socializării individului, controlul social va conduce laacceptarea si interiorizarea valorilor, scopurilor, normelor, obiceiurilor simentalităŃilor colectivităŃii, controlul social se transformă treptat în autocontrol,în acŃiune liberă a indivizilor care vor reproduce, adesea în mod creator,modelul cultural-normativ al societăŃii. În esenŃă, socializarea are ca efectcrearea de personalităŃi conformiste, care vor manifesta comportamenteprevizibile, integrate în sistemul social. Dar, socializarea este un produsdinamic, deschis, nelipsit de implicaŃii ambivalente, pentru că individul nu seva mărgini la o învăŃare mecanică a conformităŃii în raport cu valorile sinormele colectivităŃii, nu se va integra linear în cerinŃele acesteia, ci va învăŃasă compare, să aleagă, să conteste, să respingă anumite modele din ofertasocietăŃii. De aceea, R. Linton, E. Sapir, A. Kardiner etc. au înlocuit termenulde socializare cu cel de aculturaŃie, accentuând asupra importanŃei asimilăriivalorilor si scopurilor, a modelelor culturale.Socializarea politică este o faŃetă a socializării de ansamblu aindividului, a asimilării culturii societăŃii, având o specificitate în ansamblulproceselor socializatoare, prin faptul că ea va conduce în final la formareaacelor aptitudini ale fiinŃei umane care, în calitatea ei de cetăŃean, îi vapermite să facă distincŃie între societatea civilă si societatea politică, săînŃeleagă si să evalueze faptele politice, să formuleze opŃiuni politice si săparticipe la rezolvarea treburilor politice, corespunzător status-urilor si rolurilorpe care le-a asimilat. Socializarea politică este un proces complex, multifazicde formare si dezvoltare a culturii politice a individului, de însusire de cătreacesta a unor roluri care-l fac capabil de a participa la viaŃa politică.Socializarea politică, ca socializarea în genere, nu este un proces de“dresură socio-politică”, nu constă într-o simplă recepŃie si acceptare pasivă aelementelor de cultură politică-juridică transmise de către generaŃiile mature,ci angajează o amplă modelare a personalităŃii, susŃinute eforturi de învăŃaresocială pe tot traseul vieŃii individuale, având ca produs observabilcomportamentul politic-civic, participarea fiinŃei umane la viaŃa politică. Ea nuse rezumă la acumularea de cunostinŃe, informaŃii politice, nici la formareaunor capacităŃi de valorizare a faptelor politice si de orientare în spaŃiul politic,ci în mult mai mare măsură constituie un exerciŃiu de practicare a unorcomportamente politice, participative, de exteriorizare a personalităŃii prinatitudini de acceptare sau neacceptare a unor decizii politice, prin formulareade opŃiuni, prin operaŃiuni de propagare activă a elementelor culturii politice înfavoarea valorilor pe care se axează personalitatea, de participare directă laactivităŃi de conducere etc.

Page 171: Politologie carte

CULTURA POLITICĂ247Schematic, concepŃia liberală si cea radicală despre socializareapolitică se prezintă astfel8

:De la cine lacinePrincipalainstituŃiePerioada detimp în care sedesfăsoară cuprecădereCum ?ConcepŃialiberalăDe la ogeneraŃie laaltaFamilia Copilăria Neplanificată(de la sine)ConcepŃiaradicalăDe la clasadominantă laclasasubordonatăMass – media Vărsta adultă sicopilăriaPremeditatProcesul de socializare politică începe chiar din perioada copilăriei, încadrul unor grupări formale si informale (familie, grădiniŃă, grupul de vârstă,mass-media, cercul de prieteni, Biserica etc.), având un puternic suportafectiv. Psihopedagogii au reusit să determine momentul când debuteazăsocializarea politico-juridică: vârsta de 5-6 ani, când capătă contur uneleprocese de bază din structura personalităŃii. În copilărie au loc socializareade bază (sau primară) la care se adaugă, în perioada maturităŃii, socializareapolitică continuă, condiŃionată de asumarea de către adult a unor noiiniŃiative, roluri prin care îsi va concretiza statutul de cetăŃean. ConŃinutulsocializării diferă în funcŃie de stadiul ontogenetic, de profilul, scopurile sivalorile grupurilor traversate de fiinŃa umană. Copilul este socializat într-uncadru profund afectiv (familia) iar adultul în medii, de regulă, interesate, cuviaŃă axată pe valori, scopuri si norme specifice. Adultul va recepta si vaasimila cultura politică a grupului (a clasei sociale din care face parte, acolectivităŃii, comunităŃii etc.), prin raportare la cultura politică oficială, lavalorile instituŃiilor dominante în societate.Socializarea continuă (numită, de o parte a sociologilor, secundară)sau socializarea politică a adulŃilor vizează procesele prin care cetăŃenii îsiasumă noi roluri politice sau care se intersectează cu viaŃa politică, asociatecu asimilarea elementelor corespunzătoare de cultură politică, cudestructurări ale unor atitudini politice, reorientarea personalităŃii spre noivalori politice. Cauzele principale ale resocializării politice pot acŃionadinăuntrul personalităŃii (deziluzii politice, pierderea speranŃei, contradicŃiadintre asteptările iniŃiale si performanŃele regimului politic, sentimentuldatoriei, trebuinŃa de prestigiu social etc.) sau pot fi constrângeri exterioare:schimbarea regimului politic, intrarea în somaj, schimbarea statutuluiprofesional, pensionarea, apariŃia unor legi care afectează profund intereselecetăŃeanului etc. Procesul de socializare politică a adulŃilor este sinuos,8 Vezi Alina Mungiu – Pippidi, „Introducere în politologie”, Polirom, Iasi, 2000, p. 161INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII248contradictoriu, personalizat, conŃine adesea drame personale cauzate dedificultăŃile schimbării unor convingeri si atitudini politice, a restructurării

Page 172: Politologie carte

propriei ierarhii de valori politice etc. Noile achiziŃii ale culturii politice pot intraîn conflict cu vechile valori si norme, resocializarea făcându-se cu un grad dedificultate direct proporŃional cu vârsta.Socializarea politică, în bună măsură, coincide cu educaŃia politicăîn sens larg (exercitată de familie, scoală, universitate, mass-media, de alŃifactori educaŃionali), dar are o sferă mai largă prin aportul si al altor instituŃii(organizaŃii politice, economice, juridice, religioase etc.) sau factori cuinfluenŃă spontană, aleatoare. O parte a instituŃiilor politice crează posibilităŃi,în special pentru membrii lor, în vederea pregătirii pentru rolul pe care-l vorpractica ulterior, pentru viitoare posturi în lumea elitei politice, fapt denumitsocializare anticipată sau presocializare.În funcŃie de gradul de conformitate cu valorile sistemului politic si deaportul la inovaŃia politică-juridică, socializarea mai poate fi pozitivă saunegativă. Socializarea politică pozitivă presupune, în esenŃă, conformareala valorile sistemului, la modelul etico-politic oficial, manifestarea de cătrecetăŃean a unei conduite creative, inovatoare înăuntrul sistemului si nuîmpotriva lui. Pe când socializarea politică negativă constă în asimilareaunei astfel de culturi politice care va conduce la marginalizarea persoanelorrespective în raport cu cultura politică oficială, la dezvoltarea uneicontraculturi orientate de valori opuse sistemului politico-juridic existent (deexemplu: socializarea realizată în cadrul grupurilor protestatare, a miscărilorde dizidenŃi politici, a formaŃiunilor opuse politicii regimului etc.).Din punctul de vedere al modului în care se face, socializarea politicăpoate fi latentă (informală) si manifestă (instituŃionalizată, formală);constientă si inconstientă; cognitivă, afectivă, atitudinală, voliŃională sicreatoare. Aceste variante de socializare pot intra în diverse combinaŃii încadrul complexului proces de aculturaŃie politică – proces rezultat dincontactele, interferenŃele dintre două sau mai multe culturi politice. AculturaŃiapolitică este totalitatea modificărilor intervenite în tiparele culturale originare,atunci când grupuri de persoane cu culturi politice diferite intră în contact petermen lung. Culturile politice care intră în contacte vor suporta modificăriintrinseci, reelaborări, schimburi reciproce, împrumuturi, ajustări etc. Asa, depildă, cu ocazia invaziilor, cuceririlor coloniale, migraŃiei internaŃionale au loctotdeauna forme de aculturaŃie politică, fără ca o cultură politică să reuseascăa se impune total celeilalte, chiar dacă inegalităŃile, amplitudinile, diferenŃeleaxiologice dintre ele sunt foarte evidente. O socializare politică-juridicăimpusă au realizat-o spaniolii în teritorii din America Centrală si de Sud pecare le-au cucerit, introducând un control politic, juridic si religios însoŃit deutilizarea forŃei, urmat apoi de impunerea modelului politic si normativ emanatdin civilizaŃia iberică, de resocilizarea politică. În toate cazurile, colonizarea aintrodus cultura politică a metropolei, modelul juridic, economic al acesteia,făcând treptat ilegale normele, regulile tradiŃionale de conduită. Darresocializarea îi afectează deopotrivă si pe invadatori care, adesea, sunt pusiîn situaŃia să-si revizuiască atitudinile , să recunoască valoarea unor elementeCULTURA POLITICĂ249ale culturii politice a celor invadaŃi etc. Uneori, aculturaŃia politică determinăun anumit tip de socializare care poate evolua între două axe: integrareculturală, care face ca elementele culturii străine să fie încorporate însistemul politic-social indigen, corespunzător matricii culturale a acestuia, siasimilarea, ca proces invers de adoptare a valorilor si normelor politicojuridiceînsoŃită de eliminarea tradiŃiilor, mentalităŃilor indigene.În ultimul deceniu, după căderea comunismului în Europa de Est, sepune cu acuitate problema formării si dezvoltării unei culturi politice specificedemocraŃiei, bine acordată valorilor universale, care să faciliteze participareaactivă, responsabilă a cetăŃeanului la viaŃa politică. Schimbările radicale însistemul si regimul politic după 1989, adoptarea unei noi constelaŃii de valoripolitice impune necesitatea resocializării politice a cetăŃeanului – procesdeosebit de complex, de sinuos si încărcat cu adevărate drame subiective,urmate nu întotdeauna de rezultate socialmente acceptabile. Într-un astfel deproces revine în actualitate mai vechea problemă si teorie a “formelor fărăfond”, construită în cultura românească de către Titu Maiorescu. El sesizasediscordanŃa dintre instituŃiile politice, codurile juridice, iniŃiativele de reformare

Page 173: Politologie carte

a organizării politice-statale introduse în România în a doua jumătate asecolului trecut si structura economică, socială, tradiŃiile, obiceiurile si fondulsufletesc al poporului. Viciul cel mai mare al politicienilor de atunci era crezullor nerealist că formele copiate din Europa Occidentală, bogată si civilizată, sepotrivesc si vor fi productive în spaŃiul românesc. Dar, în realitate, susŃinea T.Maiorescu, acestea sunt producŃii moarte, pretenŃii fără fundament, formecare nu au premise suficient de maturizate în cultura si viaŃa economicănaŃională. Oare problema nu se pune la fel si astăzi? Suntem pregătiŃi “săintrăm în Europa”? Crearea instituŃiilor specifice democraŃiei, în primul rândadoptarea unei ConstituŃii democratice, difuzarea ideologiei specifice statuluide drept etc. sunt condiŃii suficiente? Oare, mentalul colectiv, atitudinile,deprinderile si obisnuinŃele formate pe parcursul mai multor decenii de viaŃăpolitică totalitară vor putea fi înlocuite peste noapte? Preluarea concepŃiilorpolitice, a instituŃiilor occidentale va putea fi suportată si efectiv realizată(implicit în planul atitudinilor si comportamentelor politice) de către întregulpopor sau numai de elite?Astfel de probleme emană din practica tranziŃiei României spreeconomia de piaŃă si o democraŃie matură care demonstrează că instituŃiile,legile, ConstituŃia, oricât de bine concepute au fost ele, prin ele însele, nu suntsuficiente pentru ca statul de drept să devină o realitate sau ca economia depiaŃă să devină o sursă de progres si de bogăŃie. Atâta vreme cât legiferările,practicile guvernamentale, instituŃiile create vor rămâne exterioare vieŃiipractice a majorităŃii cetăŃenilor, câtă vreme cetăŃenii vor rămâne indiferenŃi,apatici la schimbările reformatoare, teoria maioresciană îsi va păstraactualitatea, adică performanŃele regimului politic nu vor fi cele asteptate desocietatea civilă. Rezultă de aici cât de importantă este resocializarea politicăa cetăŃenilor, generalizarea culturii politice-civice potrivită realităŃilor concretedin România, constituirea unor atitudini politice active, raŃionale careantrenează responsabilitatea cetăŃeanului de rând. Dar, formarea unei culturiINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII250politice a participării la nivelul omului obisnuit este o chestiune de timp, uneoride generaŃii; este, în primul rând, un rezultat sigur al pedagogiei politice, aleducaŃiei civice. EducaŃia politică, realizată cu aportul diferitelor instituŃii desocializare, poate grăbi procesul de reformă, poate realiza corelaŃia necesarăîntre instituŃionalizarea politico-juridică si fondul sufletesc, mentalul colectiv,facilitând astfel eficienŃa funcŃionării unui sistem politic democratic.

XI. SCHIMBAREA SI MODERNIZAREA POLITICĂ1. Schimbare socială si dezvoltare politicăOricare societate umană a cunoscut si va cunoaste diferite schimbăricare pot duce la acumulări cantitative (consolidare, maturizare), la perioadede progres (schimbări structurale, care generează o mai bună funcŃionare sicresterea performanŃelor societăŃii respective), de stagnare (menŃinereaechilibrului structural al societăŃii date, care implică diverse energii necesarestagnării. Asa, de pildă, pacea implică o mulŃime imensă de acŃiuni pentru a fimenŃinută, reprodusă; numărul si amploarea acestor eforturi vor fi mult maimari dacă pacea va trebui reconstruită si aceasta pornind de la o situaŃieinternaŃională beligenă), de involuŃie (declin, regres, decădere). Sursaschimbării unei societăŃi este acŃiunea umană de orice fel (economică,politică, ecologică, religioasă, culturală, etc.). În funcŃie de specificul acŃiunilorconcrete si de nasterea seriilor de acŃiuni istorice, vor rezulta diverse tipuri deschimbare: schimbare economică, schimbare politică, schimbare juridică,schimbare morală, schimbare ecologică, schimbare culturală,schimbarea instituŃiilor, etc. Toate acestea sunt rezultatul acŃiunilor,miscărilor sociale ale unor agenŃi colectivi si individuali, care pot exteriorizacomportamente de acceptare a valorilor, scopurilor si normelor existente însocietate sau, dimpotrivă, se pot angaja în acte de protest si contestatare,urmărind să impună schimbări, variabile ca amplitudine si după consecinŃelelor, în organizarea socio - economică si politică, recurgând la mijloaceleinstituŃionalizate, dar, mai ales, neinstituŃionalizate la care îsi crează acces.În funcŃie de durata si profunzimea transformărilor, schimbările însocietate, în istorie, sunt cuprinse pe o paletă diversificată, între acumulărigraduale, insesizabile si revoluŃiile violente, explozive. Astfel, printre

Page 174: Politologie carte

miscările si schimbările cele mai puŃin evidente (într-o perioadă istorică scurtă)sunt cele evolutive, care le-ar putea cuprinde pe cele spontane(neintenŃionate, inconstiente), de tipul derivei sociale, acestea au o lungădurată; de exemplu, procesul de populare umană a planetei Pământ - procesce a generat noi si noi probleme pentru care au fost necesare soluŃii privindsedentarismul, coexistenŃa populaŃiilor orientate de valori si culturi diferite,etc.) si pe cele intenŃionate, instituŃionalizate de tipul reformelor sociale (cumeste si cea actuală în Ńările post - comuniste, care se confruntă cu tranziŃia dela socialism, caracterizat prin economia de comandă si totalitarism politic, lasocietatea pluralistă, bazată pe acumularea individuală si socială de capital,pe economia de piaŃă si democraŃie în plan politic). Pe de altă parte, miscărileradicale pot avea loc la nivel global (macrosocial), desfăsurându-se sub formarevoluŃiilor socio - politice. Schimbarea prin revoluŃie întrerupe evoluŃiaglobală a societăŃii, ea desemnează o criză structurală ce afectează evoluŃiaINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII252lentă a economiei, societăŃii, instituŃiilor, culturii, orientărilor valoricedominante. RevoluŃia pune în discuŃie, în primul rând, problema legitimităŃiivalorilor, normelor si structurilor socio - economice existente până atunci, pecare o rezolvă prin schimbări radicale ale acestora începând cu înlocuirearegimului politic, a vechiului sistem de drept, a clasei politice cu alteleconvenabile forŃelor revoluŃionare. Dacă revoluŃia evoluează conform unorcauze prevalent endogene, în sensul că noile instituŃii corespund logicii istorieisocietăŃii respective, în mod firesc reasezarea societăŃii, a valorilor si culturii eiva genera performanŃele asteptate. Dar, asa cum s-a întâmplat si în istoriasecolului XX, unele revoluŃii au urmărit introducerea prin forŃă a unui modelpolitico - juridic străin, ineficient ancorat în realităŃile si tradiŃiile naŃionale(revoluŃia socialistă în Rusia, importul modelului comunist în România si înalte Ńări, fără a avea un suport social suficient de larg, etc.) - fapt care agenerat menŃinerea unor tensiuni latente sau manifeste între sistemul politic sisocietatea civilă pe perioade mari de timp.La nivel microsocial pot avea loc mutaŃii care, de asemenea, suntschimbări bruste (o nouă tehnică, invenŃie sau inovaŃie care va revoluŃiona undomeniu, o subdiviziune a muncii sociale), cu implicaŃii pe perioade mari detimp pentru dezvoltarea socială si politică.Dezvoltarea sociopolitică este un concept mult mai complex,incluzându-l în conŃinutul lui pe acela de schimbare socială sau de schimbarepolitică, cu dimensiuni atât cantitative, cât si calitative mai ales. Dimensiunilecalitative vizează prioritar realizarea progresivă a modernităŃii - concept cedesemnează o perioadă din istoria umanităŃii, cu ansamblul proceselorînnoitoare ce o caracterizează. Unii teoreticieni localizează această perioadăîn secolul al XVI – lea, care a deschis o nouă epocă, reînnodând legăturile cucivilizaŃia si cultura AntichităŃii; alŃii au înclinat să coreleze începuturilemodernităŃii cu elaborarea si propagarea filosofiei contractualiste, a drepturilorsi libertăŃilor naturale ale omului; alŃii, cu apariŃia filosofiei Luminilor si aindustrializării. În privinŃa factorilor care au produs modernitatea, teoriilesunt împărŃite, în sensul că unii (de exemplu: A. Comte) consideră epocamodernă ca produs al stiinŃei mai ales; alŃii (Saint - Simon) au văzut, ca factoridecisivi, industrializarea si urbanizarea; alŃii (Tocqueville) - egalizareacondiŃiilor sociale si democraŃia; alŃii (K. Marx, de pildă) - capitalismul, iar MaxWeber - raŃionalizarea si eficienŃa. În realitate, acŃiunile acestor factori suntcomplementare. Schimbarea socio-politică este o rezultantă a acŃiuniicombinate a mai multor factori: demografici (ritmul de crestere a populaŃiei,durata medie a vieŃii, fenomenul de ‘’îmbătrânire’’ a unei naŃiuni, migraŃiainternaŃională a forŃei de muncă, schimbarea compoziŃiei de vârstă si pe sexeetc.), procesele culturale (descoperiri, invenŃii, revoluŃia stiinŃifică - tehnică dinzilele noastre, definirea valorilor culturale, explozia mass - media, crestereaduratei scolarizării obligatorii, constituirea infosferei), schimbările în structurasocială (evoluŃia diferitelor forme de inegalitate socială, tensiunile dintreclasele si grupările sociale, deosebirile dintre grupurile etnice, religioase,rasiale, contrastele de avere, etc.), acŃiunea umană individuală si colectivă,schimbări semnificative ale mediului geografic (secătuirea unor resurse,SCHIMBAREA SI MODERNIZAREA POLITICĂ

Page 175: Politologie carte

253oportunităŃile oferite de descoperirea si exploatarea unor bogăŃii naturale,modificările climatice, etc), factori axiologici (schimbări survenite în orientareavalorică, în ierarhia de valori ale societăŃii).În secolul XX, datorită cresterii rolului politicului în viaŃa socială, a fostpusă tot mai frecvent problema dezvoltării si modernizării politice. Aceastasi din dorinŃa clasei politice de a avea un model explicativ necesar scopurilorpractice. Astăzi problema modernizării, a sporirii raŃionalităŃii si eficienŃeipracticii politice se pune în toate statele: fostele state socialiste se află în plinăreformă instituŃional - politică; Ńările lumii a III - a îsi caută si urmează o caleproprie de dezvoltare politică; statele dezvoltate - fără excepŃie - urmărescschimbări atât în raporturile interne, cât si în cele externe, în funcŃie deproblemele specifice cu care se confruntă. Toate acestea ne dau dreptul săfim de acord cu Daniel Seiler care era convins că problema dezvoltării politicear trebui să constituie Ńinta finală a cercetărilor în politologie.ImportanŃa practică a studiilor privind dezvoltarea politică a fostresimŃită cu acuitate în primul rând în statele decolonizate, aflate pe drumulpropriei afirmări, ca naŃiuni independente, apoi, în toate statele ajunse îndiferite forme de criză. În astfel de situaŃii, punctul de referinŃă l-a constituitstatele dezvoltate, regimurile politice stabile si eficiente. Au luat fiinŃă, înconsecinŃă, după cel de-al doilea război mondial, cercetări sociologicecomparative ale practicilor politice caracteristice unor regimuri diferite, nivelede dezvoltare economice diferite, culturi diferite. Cel care a selectat si a stabilitprimul criteriile gradului de dezvoltare politică a fost Lucian Pye. Acestecriterii sunt următoarele:a) diferenŃierea structurală a vieŃii politice din cadrul unei societăŃi;b) capacitatea de inovare, mobilizare si supravieŃuire a sistemuluipolitic;c) tendinŃa de afirmare a egalităŃii sociale dintre cetăŃeni.În virtutea acestor criterii diferenŃele dintre state, dintre sistemelepolitice subdezvoltate si cele dezvoltate rezidă, în primul rând, în gradul dediferenŃiere a funcŃiilor si de specializare a componentelor sistemului politic. ÎnsocietăŃile nedezvoltate politic diferenŃierea structurală a sistemului esteredusă, specializarea în realizarea funcŃiilor de asemenea, adică un numărredus de cetăŃeni exercită toate funcŃiile sistemului (o oligarhie, o castădirigentă, o nomenclatură, etc). Pe când într-un sistem politic dezvoltat existăo diviziune a muncii, gradul de specializare în exercitarea rolurilor politice esteridicat. Structurile sunt mai numeroase si diferenŃiate; cu cât sunt maispecializate, cu atât cooperarea lor în ansamblu este mai necesară, controlulreciproc funcŃionând mai bine.Totodată, un sistem politic este cu atât mai dezvoltat cu cât este maicapabil să anticipeze schimbările economice - sociale interne si internaŃionalesau să recepteze noul din mediul social, să intuiască situaŃiile puŃin probabilepentru a produce acele schimbări si perfecŃionări lăuntrice prin care sădemonstreze eficienŃă în reglarea societăŃii. EficienŃa sistemului politicdepinde si de capacitatea sa de a atrage, de a produce si utiliza resursele decare dispune pentru a-si atinge scopurile (a produce si a adopta cele maiINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII254potrivite programe politice si decizii, a modela opinia publică, a coordonaactivităŃile, a întreŃine si întări ordinea publică, a efectua controlul si a exercitaconstrângerile legitime), de capacitatea de supravieŃuire, prin formarea culturiicivice favorabile menŃinerii sale, prin socializarea politică (realizată deinstituŃiile de învăŃământ, mass - media, academii, biserică, armată, partidepolitice). De asemenea, nivelul dezvoltării politice este dat de gradul deafirmare a egalităŃii sociale dintre cetăŃeni - fapt ce se exprimă prinparticiparea la activităŃile politice, prin cultura politică de participant. Cu cât unsistem politic este mai dezvoltat, cu atât constiinŃa si cultura participării suntmai active, principiul liberal al eligilibilităŃii personalului politic cu status-uri maiimportante va funcŃiona mai bine, recrutarea specialistilor pentru posturilepublice se va face după competenŃă si merite, iar statul de drept va funcŃionala parametrii deziderabili - democraŃia dovedindu-se a fi un fapt social.Dimpotrivă, în Ńările lumii a treia aceste trăsături ale vieŃii politice lipsesc sau

Page 176: Politologie carte

se manifestă anemic: tendinŃa dominantă este aceea de concentrare aautorităŃii în mâinile unui singur partid sau a unui lider charismatic, deexercitare a dominaŃiei de către o oligarhie sau aceea de personalizare aputerii. Se afirmă astfel un fel de paternalism generator de înstrăinare amaselor de viaŃa politică; gândirea unică, conceperea programului politic fiindapanajul conducătorului, al cercului oligarhic. Societatea civilă devine aici omasă de manevră, o stare amorfă asupra căreia va opera birocraŃia statală,condusă de cercul oligarhiei.Cei mai mulŃi politologi au abordat dezvoltarea si modernizareapolitică în strânsă legătură cu dezvoltarea generală a societăŃii, mai ales aeconomiei. Din acest punct de vedere, S. Huntington sublinia ideea că ratainstituŃionalizării politice trebuie să reflecte schimbările si progresele socioeconomicesau, în secolul trecut, Titu Maiorescu susŃinea că formele(instituŃiile politice-juridice) trebuie armonizate cu fondul (structurileeconomice, obiceiurile, tradiŃiile si mentalităŃile naŃionale) sau, în acelasi secol,K. Marx elaborase legea interacŃiunii dintre baza economică si suprastructură,în care aportul decisiv aparŃine primei. Într-o astfel de perspectivă mai largă,modernizarea politică presupune: adâncirea diviziunii muncii prestate însfera vieŃii politice (ceea ce implică profesionalizare, specializare, raŃionalizaresi eficienŃă sporită); exercitarea autorităŃii politice după criterii raŃionale active(ceea ce presupune o dispunere ierarhică a status-urilor care să ofere uncoeficient optim de autonomie în plan local, dar să asigure, în acelasi timp, ocentralizare suficientă la nivel naŃional, să funcŃioneze cât mai bine sitransparent sistemele de comunicare înăuntrul vieŃii politice dar si întresocietatea politică si societatea civilă); dezvoltarea culturii politice - civice -fapt care va produce o crestere a gradului de participare la viaŃa politică acetăŃenilor; realizarea unei rate a instituŃionalizării politice - juridice cât maibine adaptată dezvoltării generale a societăŃii; perfecŃionarea democraŃiei(ceea ce va garanta dezvoltarea liberă a personalităŃii si exprimarea liberă aindividului, pluralismul politic, competiŃia, caracterul constituŃional al alegeriiguvernanŃilor si al actelor de guvernare, supremaŃia legii); menŃinerea înSCHIMBAREA SI MODERNIZAREA POLITICĂ255funcŃiune a capacităŃilor necesare pentru a asigura pacea internă si ceamondială.În final, ar trebui subliniat faptul că nu există un model unic, odirecŃie certă, universal valabilă a dezvoltării politice. Nu pot fi acceptatestandarde necesare si suficiente, nici un prag obligatoriu de trecut pentru ca oanumită societate politică să fie considerată dezvoltată. Modernizarea politicănu poate fi o operaŃie ‘’prin transplant’’, n-ar trebui să fie o operă de import saude export, dacă, într-adevăr, se doreste ca ea să reusească, să obŃinăperformanŃe firesti. Dezvoltarea politică este rodul eforturilor interne,‘’naturale’’, istorice ale fiecărui popor, ale clasei politice; fiecare Ńară îsi cautăcalea proprie spre a-si realiza idealul politic, spre a realiza o ordine socioeconomicăsi politică adecvată valorilor ei, tipului propriu de dreptate.Căutarea si realizarea identităŃii naŃionale are si o faŃetă politică. Dar, încontextul adâncirii interdependenŃelor dintre statele - naŃiuni, programul demodernizare politică, cu valorile care-l ghidează, constituie un rezultat alexperienŃei istorice acumulate, al obiceiurilor si tradiŃiilor, al specificuluinaŃional, pe de o parte, si al experienŃei omenirii în ansamblul ei, al valoriloruniversale, pe de altă parte.2. Miscările sociale si cadrul legalMiscările sociale sunt modalitatea principală de producere aschimbărilor, a dezvoltării sistemelor sociale. O miscare socială constă înparticiparea unui număr mare de indivizi, caracterizaŃi prin aderenŃă la valoricomune, prin comportamente similare, prin cooperarea lor în funcŃie de un scopcomun, folosind metode adecvate, la transformarea activă a vieŃii sociale, aordinii de drept existente. Miscarea socială pune în practică o ideologie, oconcepŃie despre ordinea socială si juridică, impune un nou sistem de valori,schimbă relaŃiile economice, sociale, insituŃionale, inclusiv dreptul.Mecanismul declansării unei miscări sociale (răscoală, insurecŃie,reformă, revoluŃie etc.) este deosebit de complex si nu se produce după oanumită schemă explicativă, are o configuraŃie individualizată, datorată

Page 177: Politologie carte

condiŃiilor concrete de spaŃiu si timp în care se desfăsoară. La baza apariŃieiunei miscări sociale (este si cazul evenimentelor din decembrie 1989 dinRomânia) se află o situaŃie socio-economică si politică-juridică complexă, încadrul căreia un număr relativ mare de oameni nu au posibilitatea să-sisatisfacă unele nevoi si aspiraŃii fundamentale. Nesatisfacerea acestor nevoisi aspiraŃii produce nemulŃumiri, frustrare, o psihoză si o neliniste colectivă,propagate prin contacte informale între tot mai mulŃi oameni. ContradicŃiileeconomice, raŃionalizarea consumului unor bunuri, numeroasele îngrădiri alepersonalităŃii, sistemul politic-juridic rigid, pietrificat si conservator al unei vieŃisocial-economice ineficiente, disproporŃionarea raportului dintre drepturile siobligaŃiile individului în favoarea obligaŃiilor si servituŃilor faŃă de sistem augenerat valori si aspiraŃii contrare, o miscare socială de împotrivire, deschimbare a orânduirii, implicit a legilor care au clădit-o.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII256Sociologul polonez Jan Szczepański descrie mecanismul afirmăriiunei miscări sociale astfel: "Apare deci o stare de neliniste socială, care semanifestă prin conduite deviante de la normele curente, deci contacteintensificate, adunări înfierbântate ale cercurilor sociale, discuŃii despre stareade lucruri existentă, căutarea unor aspecte tot mai noi ale acestei stări delucruri si definirea lor ca insuportabile, răspândirea de zvonuri, stabilirearesponsabilităŃii pentru starea de lucruri existentă, acuzarea diferitelorpersoane si plângeri la adresa făptasilor reali sau imaginari ale acestei stări,ori a oamenilor care o menŃin. Starea de neliniste poate cuprinde colectivităŃimai mari sau mai mici, anumite categorii profesionale, care se simt private înmod deosebit, categorii de vârstă, colectivităŃi teritoriale, pături sau întregiclase sociale"1. O serie de distinsi sociologi au divizat miscările sociale în maimulte tipuri: A. Miscările protestatare; B. Miscările reformatoare; C. MiscărilerevoluŃionare; D. Miscările regresive; E. Miscările utopice.A. Miscările protestatare sunt prezente în toate timpurile, cuprinzânduneori pături largi ale populaŃiei, alteori categorii socio-profesionale, alteoricategorii de vâstă - în special tineretul. Ele s-au răspândit si diversificatenorm de mult în ultimele decenii sub forma miscărilor studenŃesti, derenastere religioasă, de emancipare morală, miscări de promovare a unor noivalori estetice în lumea artelor, miscări feministe etc. Toate aceste miscări seformează în jurul unei personalităŃi marcante - liderul, si exprimănemulŃumirea, dezacordul si protestul faŃă de anumite valori, instituŃii, procesesociale. Protestul se exprimă, de obicei, prin elemente ale Ńinutei vestimentaresi capilare, prin comportamente excentrice, în dezacord cu normele morale,cu modelele cotidiene, prin schimbarea conduitei verbale, a deprinderilor etc.care se transmit prin contaminare emoŃională.Desi nu urmăresc să schimbe orânduirea socio-economică, nicimăcar să reformeze sistemul politic-juridic, miscările protestatare pot fiiniŃiatoarele unor noi sisteme de valori, noi modalităŃi de exprimare în artă, noimodele de conduită, de afirmare si generalizare a unor ideologii noi etc.În general, codurile normative sunt puŃin receptive la miscărileprotestatare. Raportarea dinamicii sistemului juridic la astfel de miscări seface, de regulă, prin intermediul organelor puterii statale. În funcŃie de felul încare acestea percep sensul miscării contestatare se va recurge la înnoirealegii sau, dimpotrivă, la limitarea acŃiunilor de protest.B. Miscările reformatoare sunt mai profunde, desfăsurându-se încadrul ordinii sociale si juridice stabilite, si constau în introducerea unorschimbări economice, sociale, politice, culturale, religioase, morale, juridice,pe cale legislativă sau prin schimbarea unor instituŃii, astfel încât să seoptimizeze viaŃa colectivităŃii. Ideologii si conducătorii reformelor au libertatede exprimare si de acŃiune, de folosire a mijloacelor de comunicare în masăpentru a realiza programul de reformă. Ei, acceptând, în mare, ordineasocială, caută să producă schimbări limitate în anumite domenii, promoveazădecizii moderate în cadrul sistemului politic - juridic existent.1 J. Szczepański, "NoŃiuni elementare de sociologie", E.S., Bucuresti, 1972, p.422.SCHIMBAREA SI MODERNIZAREA POLITICĂ257Miscările reformatoare se desfăsoară gradual, parcurgând câteva

Page 178: Politologie carte

faze nu întotdeauna bine delimitate: a) reforma se originează într-o stare denemulŃumire a unor cercuri sociale, datorată nesatisfacerii unor trebuinŃeprimare; b) atitudinea de nemulŃumire faŃă de unele aspecte ale ordinii socioeconomice,ale modelului juridic corespunzător acesteia, se manifestă înpsihicul colectivităŃii prin discuŃii spontane, agitaŃie, eforturi de a găsi soluŃiiconcretizate în viziuni, proiecte referitoare la o nouă ordine socio-juridică, princare să se excludă cauzele nemulŃumirilor; c) treptat se formează cercurineformale, se impun personalităŃi, lideri, conducători, care incearcă să-siimpună proiectele lor, se cristalizează o ideologie raportată critic la ordinea dedrept existentă si care pledează pentru un proiect de schimbare socială; d)grupurile neformale se organizează, se configurează si se sudează o structurăorganizaŃională a miscării spre a deveni aptă să realizeze programul dereformă. Nucleul organizaŃiei se compune din ideologi, lideri, tehnicieni aiorganizării, activisti, specialisti în ‘’imagine’’, care stiu să asigure eficienŃaactivităŃii întreprinse; e) activitatea efectivă de realizare a programului dereformă, în cadrul căreia organele miscării, instituŃiile create vor folosimembrii organizaŃiei pentru atingerea scopurilor. În acest proces, sistemuldreptului va fi amendat; vor fi înlăturate acele norme juridice care reglementausi apărau ordinea socio-economică generatoare de contradicŃii, disfuncŃii sivor fi create noi reglementări juridice corespunzătoare proiectului de reformă;f) dacă reforma va reusi, organele si organizaŃia se vor consolida, treptatacestea din nou se vor osifica, închista, birocratiza, vor ajunge să funcŃioneze"în gol", fără a mai sti cum să răspundă solicitărilor noi ale vieŃii socio-politice,manifestând rigiditate, răspunsuri închistate în raport cu cerinŃele dinamiciisociale. Devine astfel necesară schimbarea lor de către o nouă miscarereformatoare.Se poate observa faptul că dreptul, pe parcursul proceselor dereformă, exercită iniŃial o funcŃie conservatoare, fiind un instrument aldeŃinătorilor puterii politice. După ce sistemul juridic trece sub controlul forŃelorreformatoare, acesta, prin schimbările intrinseci care survin, va exercita ofuncŃie dinamizatoare pozitivă în raport cu dinamica ordinii socio-economice sicultural-spirituale.C. Miscările revoluŃionare cuprind acŃiuni sociale de mareanvergură, având ca obiect transformarea calitativă a vieŃii sociale, prin carese realizează înlocuirea unui sistem social-economic si cultural cu un altulconvenabil forŃelor socio-politice ce înfăptuiesc revoluŃia. Acestea, pentru arealiza programul de schimbare structurală, trebuie să cucerească putereapolitică, să înlăture sistemul politic-juridic existent odată cu elita guvernantă siapoi să clădească o nouă lege, o nouă ordine politică, economică, socială,culturală, spirituală si ecologică.RevoluŃiile se deosebesc de reforme prin scop si metode.Reformatorii îsi desfăsoară activitatea în cadrul ordinii sociale existente, înacord cu cadrul legal, normativ, urmărind nu înlăturarea ordinii socialeexistente, ci doar aducerea unor amendamente organizării statale, economiceetc. Ori, revoluŃionarii nu-si pot desfăsura în mod liber activitatea, pentru că eiINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII258se opun în mod frontal legii, ordinii sociale; ei vor schimbarea radicală aaparatului statal, a întregii societăŃi. Realizarea strategiei si tacticiirevoluŃionare presupune, deci, recurgerea la forŃă, mobilizarea unei energiisociale mult mai mari decât în cazul reformei, prezenŃa unor conducători si aunor reŃele organizaŃionale mult mai cuprinzătoare si mai eficiente astfel încâtsă poată demola, inclusiv prin mijloace violente, aparatul statal respectiv,apărător al vechii ordini, iar apoi să reconstruiască ordinea instituŃională asocietăŃii, înainte de toate a unui stat corespunzător.În cadrul miscărilor revoluŃionare iese, deci, în prim plan aspectulpolitic-juridic, deoarece schimbarea structurilor socio-economice, culturale,ecologice etc. nu este posibilă fără stăpânirea aparatului statal, fără edificareaunui nou sistem de drept în acord cu care să se producă schimbarea globalăa societăŃii. Orientarea ideologică a programului revoluŃiei poate fi situată fie înstânga, fie în dreapta esichierului politic.Analizând si studiind comparativ revoluŃiile sociale victorioase, o partea sociologilor si istoricilor au desprins câteva faze tipice în desfăsurarea

Page 179: Politologie carte

acestora: a) în perioada de criză revoluŃionară, manifestată prin marinemulŃumiri, proteste exprimate de cercuri tot mai numeroase si largi, care nugăsesc soluŃii pentru a-si satisface nevoi vitale în cadrul ordinii de dreptexistente; b) extinderea nemulŃumirilor si în unele cercuri ale intelectualităŃii,armatei si oamenilor politici. Intelectualii încearcă să explice cauzeletensiunilor si mecanismul prin care ar putea fi instalată o nouă ordine socialăsi statală, creând astfel ideologia revoluŃionară; c) ideile revoluŃionare câstigăaderenŃi tot mai numerosi, care se organizează; totodată, se afirmăpersonalităŃi puternice (de tipul vizionarilor, profeŃilor, apostolilor,organizatorilor luminaŃi si lucizi, liderilor charismatici etc.) si se încheagă unprogram de acŃiune revoluŃionară; d) organizaŃia politică a miscăriirevoluŃionare va folosi metodele potrivite pentru a uni si folosi toate maselenemulŃumiŃilor pentru a declansa revoluŃia; e) izbucnirea bruscă a revoluŃiei,înlăturarea de la putere a celor care domină si apără orânduirea socioeconomicăexistentă si trecerea la înfăptuirea programului de schimbare,începând cu reclădirea unui sistem politic-juridic; f) în numeroase revoluŃiivictorioase a ajuns la putere aripa moderată a forŃelor revoluŃionare (în cazulrevoluŃiei franceze, ruse etc.), care si-au propus să realizeze programulrevoluŃionar prin reforme treptate (forŃele politice guvernante, după revoluŃiadin decembrie 1989 din România, au adoptat o strategie similară); g) aripaextremistă a forŃelor revoluŃionare se teme că, în acest fel, revoluŃia nu vareusi, că se va declansa contrarevoluŃia pe care moderaŃii nu o vor puteabloca si anihila. Ca urmare, extremistii se vor mobiliza pentru cucerirea puterii;h) este posibilă preluarea puterii de către extremisti, care recurg la teroare,violenŃă pentru a realiza programul revoluŃionar cât mai rapid si pentru apreveni declansarea contrarevoluŃiei; i) încetarea valului de represiuni siteroare, fie ca urmare a victoriei depline a revoluŃiei, fie a reinstalării vechiiordini.Evident, strategia si desfăsurarea concret-istorică a fiecărei revoluŃiiconŃin elemente unice, irepetabile. Prin urmare, fazele din succesiunea de maiSCHIMBAREA SI MODERNIZAREA POLITICĂ259sus nu sunt ordonate în aceeasi structură în fiecare caz în parte; totodată, potlipsi unele, pot să apară altele inedite. Generalul, în procesele de schimbare,implică în mod necesar individualul si particularul. EsenŃial rămâne faptul cămiza cea mare a forŃelor revoluŃionare, a celor care cuceresc puterea politicăo constituie deŃinerea legitimităŃii si exercitarea dreptului de a face si aaplica dreptul (un sistem juridic) în consonanŃă cu voinŃa si aspiraŃiile lorpolitice. Dreptul devine astfel un factor fundamental al schimbării siprogresului.D. Miscările regresive au ca scop, după profesorul americanNorman Goodman, ‘’rezistenŃa la schimbarea socială si revenirea societăŃii lao stare anterioară. Ele vor să întoarcă înapoi ceasul progresului’’2. În sferaacestora pot fi incluse, de exemplu, miscările fundamentaliste islamice saumiscarea din S.U.A., denumită ‘’majoritatea morală’’.E. Miscările utopice au un proiect de restructurare radicală asocietăŃii, de clădire a unei ordini socio-politice perfecte, agreabile, dorită decătre toŃi membrii cetăŃii, pentru că întruchipează dreptatea în plenitudinea ei.Dar acestor miscări le lipseste un program, o strategie si tactica aferentăpentru a realiza proiectul. Calea generală admisă pentru a se ajunge lamodelul dorit este persuasiunea, angajarea din convingere a tuturor oamenilorîn realizarea proiectului de societate si de om. Din start, ele exclud recurgereala mijloace violente.Trebuie subliniat faptul că fiecare miscare socio-politică, prinspecificul ei, este un proces unic cu elemente irepetabile. Aceasta nu i-aîmpiedicat pe cei care le-au studiat să desprindă etape comune îndesfăsurarea unor diverse miscări politice - etape ce compun cicluri istorice.Astfel, după sociologii Blumer si Tilly, prima etapă este apariŃia miscării careacŃie la nevoi neîmplinite, în care creste gradul de nemulŃumire si numărulnemulŃumiŃilor. În rândurile acestora se constituie un mic grup de activisti careidentifică problema si se mobilizează pentru schimbare. În etapa a doua, carezultat al propagandei, creste numărul celor interesaŃi de rezultateleschimbării, ei se unesc, se asociază, se organizează, se adoptă programul si

Page 180: Politologie carte

mijloacele, se crează noi organizaŃii, care se afiliază aceluiasi plan, sub oconducere centralizată. În a treia etapă, miscarea dobândeste toatecaracteristicile unei organizaŃii birocratice (statut, norme clare, rolurispecializate, structură ierarhică de conducere, etc.). În ultima etapă, miscareaintră în declin din diverse cauze: fie că si-a atins scopurile, fie că organul deconducere a fost determinat de putere să-si schimbe orientarea (corupere,cooptare, etc.), fie pentru că apar sciziuni care conduc la slăbirea si disoluŃiamiscării, fie datorită suprimării ei de către cei aflaŃi la putere, fie din cauzapierderii suportului social al miscării, fie din cauza unor costuri economice,sociale si morale prea mari, fie din cauza birocratizării exagerate si a rutineicare duce la pierderea speranŃei si motivaŃiilor iniŃiale.2 N. Goodman, ‘’Introducere în sociologie’’, Ed. Lider, Bucuresti, p. 436.INTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII2603. Sistemul juridic - factor de influenŃare a dezvoltării socialeÎn cadrul miscării revoluŃionare sistemul dreptului va cunoastetransformări radicale. În mod firesc, revoluŃionarii vor dori o nouă constituŃie,noi principii si coduri normative, care să dea expresie juridică voinŃei siprogramului lor, cadrului legal necesar pentru instalarea noii ordini sociale.RevoluŃionarii aspiră nu numai la înlăturarea normelor juridice vechi, ci si aaltor instituŃii cu funcŃii în elaborarea, aplicarea, respectarea legilor,procedurilor, a sistemelor de sancŃiuni etc., astfel încât schimbările introdusesă fie permanentizate sub forma unor legi obligatorii.Din punct de vedere sociologic, legea este un ansamblu de norme, desancŃiuni instituŃionalizate, obligatorii, care reglează conduita indivizilor, micro simacrogrupurilor sociale organizate. Suveranitatea legii, respectarea si aplicareaacesteia se bazează pe mecanisme psiho-sociale complexe, în cadrul cărora îsiaduc aportul acŃiunea autorităŃilor statale, informarea juridică a cetăŃenilor siorganizaŃiilor, persuasiunea, îndemnul, ameninŃarea, sancŃionarea, folosireaviolenŃei legitime etc. În funcŃie de conŃinutul legii, de natura sistemului juridic, degradul său de adaptare la cerinŃele dinamicii sociale, modelul juridic al uneisocietăŃi poate fi un factor de progres, de stagnare sau regres.Legea este un factor de regres, de frânare a dezvoltării socialeatunci când este stăpânită si aplicată de forŃe politice conservatoare,retrograde. În acestă situaŃie legea Ńine sub protecŃie instituŃii învechite,ineficiente, o ordine socială generatoare de tensiuni si nemulŃumiri. Elitaguvernantă utilizează legea pentru a înăbusi miscările revoluŃionare, pentru a-ipersecuta pe inovatori, pe cei care găsesc soluŃii alternative la sistemul socialdesuet, anacronic. Istoria societăŃii, a instituŃiilor politice-statale evidenŃiază cuprisosinŃă existenŃa frecventă a unor perioade în care legea si oamenii ei aufost un instrument al represiunii miscărilor novatoare, prin folosirea violenŃei, aconstrângerii fizice, un mijloc pentru a asigura conformarea faŃă de instituŃiicare frânează dezvoltarea socială. De aceea, miscările de schimbare socială,în primul rând revoluŃiile, efectuează schimbări ale sistemului juridic.Există, deci, perioade când legea se dovedeste a fi un factor ce seopune schimbării progresiste, ce frânează reformele. În general, legea apareca un factor de conformism, de supunere, ca un instrument esenŃial alcontrolului social si al reprimării conduitelor deviante, acomportamentelor ce periclitează coeziunea si securitatea colectivităŃilor. Darau existat, în acelasi timp, legiuitori care au formulat si adoptat în asa felnormele juridice încât cei care vor să producă schimbări, să introducă inovaŃiisociale, organizatorice, să poată să găsească în sistemul dreptului protecŃie sisiguranŃă. Este cazul oamenilor de geniu, ideologilor vizionari, a liderilor politicietc., care produc valori convenabile - la început numai unei părŃi a populaŃiei,nu si guvernanŃilor, existând sanse reale ca la acestea să adere treptat cercurisociale tot mai largi. LegislaŃiile care au luat în considerare acest principiu auconstituit un factor de progres social.Legea influenŃează benefic progresul, mai ales prin faptul că eadefineste cadrul general de desfăsurare a proceselor sociale, determinândSCHIMBAREA SI MODERNIZAREA POLITICĂ261clădirea ordinii si evitarea anarhiei, sancŃionând conduitele ostile ordinii sicoeziunii colectivităŃilor. Totodată, legea stabileste limitele de toleranŃă pentru

Page 181: Politologie carte

conduitele sociale deviante de la norme. Dar legea dobândeste eficienŃă, esterespectată si aplicată cu usurinŃă dacă va fi recunoscută de bună voie de cătretoŃi cetăŃenii (sau de majoritate) si de toate instituŃiile. Aceasta depinde deconcordanŃa legii cu interesul si voinŃa generale, cu obiceiurile si tradiŃiilecolectivităŃii, de modelele de acŃiune consacrate prin forŃa tradiŃiilor. Într-unastfel de context, sentinŃele judecătoresti au un grad înalt de executare, suntsusŃinute de colectivitate si sunt un indicator pentru eficienŃa organizatorică astatului; sentimentele de justiŃie socială, de securitate, de garanŃie a libertăŃiide acŃiune a individului sunt bine asigurate - fapt care va influenŃa pozitivcresterea gradului de raŃionalitate si de ordine în acŃiunile sociale.Dar, dinamica sistemului juridic este dependentă nu numai funcŃional,ci, în bună parte, si genealogic de natura sistemului politic, a puterii. Aceastaposedă o anumită capacitate de inovare, de adaptare la cerinŃele noi venitedin sfera societăŃii civile, de mobilizare a resurselor politice pentru a-si atingescopurile, de socializare politică, subordonată sistemului de valori după carese ghidează. Ori, toate cele amintite se vor răsfrânge asupra conŃinutuluitransformărilor produse în cadrul sistemului de norme juridice, îsi vor lăsaamprentele asupra exercitării rolului dreptului în societate, asupra ordinii ce valua fiinŃă în cadrul societăŃii civile. Însă relativa autonomie a subsistemelorpolitic si juridic, în cadrul strânselor conexiuni dintre ele, evoluează, înregimurile democratice contemporane, în direcŃia promovării si respectăriiprincipiului separaŃiei puterilor în stat – considerat, de mai bine de două secoleîncoace, ca fiind unul dintre pilonii edificiului democraŃiilor moderne sicontemporane. Un astfel de stat conŃine premise solide, care pot facilitaparticiparea amplă a grupurilor sociale la viaŃa politică, la luarea celor maiimportante decizii si la aplicarea lor. Totodată, este capabil să raŃionalizezeautoritatea, să-si specializeze funcŃiile pentru a-si spori operativitatea sieficienŃa în acŃiunile întreprinse la scară socială globală.4. Problema dezvoltării politice a statelor aflate în tranziŃieTranziŃia a devenit o problemă si un program politic pentru multe Ńări.Obiectivele si conŃinutul tranziŃiei sunt mult diferite de la o Ńară la alta. Chiardacă asa stau lucrurile, pot fi intuite câteva tipuri de tranziŃie: tranziŃiapropusă de guverne aparŃinând unor Ńări din lumea a treia; tranziŃia practicatăîn unele Ńări avansate economic, care vizează perfecŃionări limitate la sferasistemului politic; tranziŃia care a angajat o serie de state europene, orientatăîn direcŃia restructurărilor monetare, financiare, fiscale, bugetare, instituŃionaleetc., impuse de integrarea europeană; tranziŃia limitată la sfera vieŃiieconomice, realizată de acelasi tip de regim politic (de exemplu, în China siVietnam) etc. O tranziŃie de alt tip se produce în Ńările post – comuniste, undeau loc, după anul 1989, profunde restructurări la nivelul sistemului socialglobal axate pe demolarea sistemului economic hipercentralizat, cu mecanismINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII262de planificare si de comandă si construirea unei economii de piaŃă, însoŃită deun proces de profundă democratizare a vieŃii politice, de edificare a statului dedrept, ca o condiŃie necesară reusitei tranziŃiei în ansamblul ei.În toate Ńările, cei care fac programul reformei si conduc proceselepractice de ducere a lui la îndeplinire, se raportează la situaŃia ce urmează a fidepăsită (la ceea ce este considerat învechit, ineficient, indezirabil) si lamodelul de societate politică ce urmează a fi înfăptuit practic. Politologii si-auadus un aport teoretic pentru a servi un astfel de scop practic prinevidenŃierea diferenŃelor, a avantajelor si dezavantajelor existente întresocietăŃile tradiŃionale si cele moderne (în înŃelesul actual). Astfel, câtevadintre cele mai importante deosebiri dintre societăŃile tradiŃionale(premoderne) si cele moderne sunt:INDICATORII NIVELELE ATINSEÎN SOCIETĂłILEPREMODERNEÎN SOCIETĂłILEMODERNE1. Dezvoltarea economică,exprimată în P.I.B. pe locuitorPână la 500 - 600

Page 182: Politologie carte

de dolari pe locuitorPeste 3000 dedolari pe locuitor2. Urbanizarea Scăzută Ridicată3. Gradul de instrucŃie realizatprin învăŃământul obligatoriuRedusÎnalt4. Consumul de calorii, deproteineRedus Înalt5. Inegalitatea si contrastelesocialeÎnalte Temperate6. Mobilitatea socială Scăzută Înaltă7. Nivelul de dezvoltare aculturii politico – civice, asimŃului responsabilităŃiiciviceScăzutAvansat8. ÎnclinaŃia spre superstiŃii,spre fatalism si pasivitateÎnaltăScăzută9. Nivelul de dezvoltare ainstituŃiilor politice, gradul dediferenŃiere si specializare arolurilor politiceScăzutÎnalt10. Respectul acordat legilor,procedurilor raŃionale si legaleîn luarea deciziilor politiceDiminuatÎnalt11. EficienŃa controluluiexercitat de societatea civilăasupra instituŃiilor puteriiRedusăMare12. Cultura participării la viaŃapolitică si gradul departicipare a cetăŃenilorReduseDezvoltateSCHIMBAREA SI MODERNIZAREA POLITICĂ263Asadar, parcurgerea a noi trepte de modernizare înseamnădezvoltarea structurii economice, care promovează productivitatea, eficienŃa,inovaŃiile, noile tehnologii, cu efecte ample asupra tuturor tipurilor de pieŃe,asupra infrastructurii, asupra întregii civilizaŃii. În acest proces se amplificărolul guvernământului, al sistemului politic în ansamblu în defavoareainstituŃiilor religioase, legăturilor de rudenie. TradiŃia este înlocuită tot mai multde stiinŃă si raŃiune. ÎnvăŃământul naŃional devine un factor esenŃial aldezvoltării si modernizării, implicit al procesului de socializare politică – juridicăa noilor generaŃii. Tinerii de astăzi din Ńările dezvoltate sunt mai temeinicmotivaŃi să se ocupe de propria realizare a personalităŃii lor, să abandonezeetica hedonistă pentru a atinge obiectivele personale pe termen lung, au unsentiment mai pronunŃat al responsabilităŃii civice si o dezvoltată deschiderespre muncă. Prin contrast, tinerii din Ńările lumii a treia, adesea, adoptăatitudini fataliste, crezând că nu-si pot controla propria voinŃă, sunt maiorientaŃi spre plăcerile prezente, cultura participării la viaŃa politică are o

Page 183: Politologie carte

semnificaŃie mai redusă, există o rezistenŃă la activităŃile care presupun risceconomic, iniŃiative si inovaŃii.Această ‘’logică’’ a dezvoltării politice este pusă în practică si în Ńărilecare au abandonat totalitarismul comunist si s-au angajat într-un proces istoricde trecere la economia de piaŃă si de democratizare. În Ńările post – comunistea început un foarte complex si contradictoriu proces de restructurareprofundă a întregului sistem social, definit cu ajutorul expresiilor ‘’tranziŃiela economia de piaŃă’’, ‘’înfăptuirea reformei’’, edificarea ‘’statului de drept’’,‘’democratizarea sistemului politic’’. Nucleul acestui proces istoric, de trecerede la o societate comunistă la o societate organizată pe baze capitaliste, îlconstituie făurirea economiei de piaŃă, corelată structural si firesc cudemocraŃia.Reforma actuală din România vizează înlăturarea monopoluluiproprietăŃii de stat în economie si promovarea pluralităŃii formelor deproprietate (privată, publică, mixtă) caracteristice economiei concurenŃiale, depiaŃă; înlocuirea reglării centralizate de către stat, a mecanismului decomandă, de dirijare a economiei si societăŃii cu reglarea de către piaŃă, încondiŃii de concurenŃă, a activităŃii agenŃilor economici, a performanŃelor si afalimentelor; crearea cadrului legislativ care să garanteze libera iniŃiativă,libertatea de acŃiune a agenŃilor economici; descentralizarea conducerii vieŃiieconomice si sociale concomitent cu încurajarea autonomiei locale, ainiŃiativelor; modernizarea, raŃionalizarea, sporirea eficienŃei activităŃiloreconomice pe baza mecanismelor pieŃei – piaŃa eliminându-i pe acei agenŃieconomici care nu fac faŃă competiŃiei prin costuri, calitate, ofertă elastică,preŃuri, etc.; realizarea unui sistem de protecŃie socială a somerilor si a tuturorcelor afectaŃi negativ de transformările produse în economie. Dar acest ampluproces de profunde restructurări economice realizează o ruptură evidentă cutrecutul si antrenează schimbări la fel de mari la nivelul instituŃiilor sociale si,în primul rând, a instituŃiilor politice – juridice, la nivelul structurii sociale, almentalităŃilor si, implicit, al culturii civice. Dificultatea cea mai mare constă înfaptul că el se aplică unei populaŃii care, în mare parte, nu este pregătită să–lINTRODUCERE ÎN STIINłA POLITICII264întâmpine, să-l accepte, să-l asimileze si să-l reproducă. De aceea, durataacestui proces istoric al tranziŃiei va depinde nu atât de procesul formal alreformei constituŃionale, nici de ‘’producŃia’’ de legi specifice economiei depiaŃă si statului de drept, nici de rata instituŃionalizării politice, cât mai ales degradul de reusită a reformei economiei reale, de închegare a societăŃii civile side schimbare a mentalităŃilor, care să devină motivante pentru liberaîntreprindere, pentru participarea raŃională si activă a cetăŃeanului larezolvarea problemelor cetăŃii.Drumul spre libertate, spre bogăŃie, spre o democraŃie matură, încare drepturile omului se vor a fi cu adevărat garantate, se dovedeste a fiplin de obstacole, diferite de la o Ńară la alta, de piedici venite din diversepărŃi ale societăŃii (de la cei animaŃi încă de nostalgie pentru vechiul regim, dela cei care nu sunt dispusi să accepte costurile sociale considerate prea mari,de la cei ce compun un mare segment social care asteaptă din partea statuluisă presteze aceleasi servicii tipice pentru statul totalitar, de la cei orientaŃi deatitudini naŃionaliste – considerând că tranziŃia le aduce frustrări din acestpunct de vedere, de la cei ghidaŃi de ideologiile extremei stângi sau extremeidrepte, etc.). Dar cei care doresc cu adevărat instituirea practică a dreptăŃii,afirmarea marilor valori ale omului: Adevărul, Binele, Libertatea, Dreptatea,BogăŃia, etc., într-o societate care să dea garanŃii pentru dezvoltarea siexprimarea liberă a personalităŃii fiecăruia, pentru dezvoltarea efectivă ademocraŃiei, sunt dispusi să accepte constrângerile impuse de sinuosul drumal Reformei, al tranziŃiei spre economia de piaŃă, cu suprastructura sa politică:instituŃiile specifice statului de drept.