M U Z E O L O G I EM U Z E O L O G I EConcepte fundamentaleConcepte fundamentalePreocupări în domeniuPreocupări în domeniu

Definiţie: MUZEOLOGIE - Ştiinţa muzeului, care are ca

obiect studiul organizării muzeelor, al păstrării, ocrotirii şi prezentării exponatelor, bunuri de patrimoniu, dintr-un muzeu. Studiază tehnica muzeografică.Definiţie:

MUZEUL - Conform ICOM, muzeul este o instituţie cultural ştiinţifică, ce are drept obiectiv colectarea şi conservarea bunurilor culturale şi valorificarea lor prioritar prin expunere, în scop de instruire, educare şi agrement a celui mai larg public.

Concepte muzeologiceInstituţia muzeală s-a născut şi se va naşte din concepte

muzeologice.

Conceptele muzeologice constituie baza ştiinţifică şi practică de organizare a muzeelor. Ele au avut şi au o evoluţie dinamică, unele dintre ele devenind modele recunoscute şi apreciate. Muzeele asigură o şansă de supravieţuire mărturiilor, ştirilor şi ideilor anterioare nouă.

Cu cât sunt mai diverse tematic, reuşesc să reflecte o imagine mai apropiată de realitate.

Sunt dovada unui anume grad de civilizaţie a societăţii.

Muzeul reflectă o poziţie oficială, dar şi una ce priveşte opinia publică faţă de moştenirea culturală, faţă de avuţia culturală a unei ţări.

Muzeul, ca instituţie culturală şi ştiinţifică, are un rol important în societatea contemporană, iar muzeul cu profil de istorie poate fi definit ca „oglinda în care poporul se poate recunoaşte pe sine însuşi”.

Muzeul, fiind un factor de transmitere a tezaurului universal de cunoştinţe, de la o epocă la alta pentru dezvoltarea omenirii, alături de arhivă, bibliotecă, instituţiile de învăţământ, va rămâne mereu o instituţie „vie”, utilă şi necesară, solicitată şi acceptată de societate.

Muzeul, ca instituţie, este una din importantele surse educaţionale şi culturale în lumea contemporană.

Vechiul concept:Obiect >Instituţie > Societate/PublicAzi a devenit:Societate/Public> Instituţie > Obiect

Orientarea către public a instituţiilor de cultură este o problemă complexă, care va genera multiple consecinţe, dând în final succesul sau dispariţia muzeului ca loc de petrecere a timpului liber.

Preocupări în domeniuPreocupări în domeniu- Termenul de muzeografie – atestat încă din 1727.Atunci apare la Hamburg o lucrare a lui Gaspar Neickel, ce se adresa iubitorilor de artă, numită Muzeografie. Autorul dădea o seri de sugestii în vederea organizării unui muzeu. Noţiunea de muzeu se referea numai la clădirea ce adăpostea diferitele colecţii. Aşadar, muzeul era un fel de depozit.

- Abia în 1883 muzeologia se impunea ca o ştiinţă de sine-stătătoare.

- În Ţările Române, termenul de muzeu a fost folosit pentru prima oară de către Dimitrie Cantemir în Hronicul vechimii Romano-Moldo-Vlahilor. La marele om de cultură sensul termenului era de “cămări unde stau la citeală sau la învăţătură”. Aşadar, ca un loc de studiu, aşa cum fusese socotit şi în Antichitate şi cum era înţeles în acel moment şi în Europa.

M U Z E O L O G I EM U Z E O L O G I E Colecţionarea în antichitate şi Colecţionarea în antichitate şi

evul mediuevul mediuPrecursorii muzeuluiPrecursorii muzeului

Primii paşi spre alcătuirea unui muzeu – colecţionarea.

Originile conceptelor pereche de păstrare şi interpretare, care stau la baza oricărui muzeu, se află în înclinaţia umană de a acumula şi a cerceta.

“Colecţii” de obiecte au fost găsite încă din perioada Paleoliticului în morminte, în timp ce evidenţa cercetării împrejurimilor şi comunicarea constatărilor, pot fi observate în peşteri şi în arta decorării acestora, din aceeaşi epocă.

Antichitatea preclasică.

Lescaux, Franţa – 17.000-15.000 a. Cr.

Altamira, Spania - 14.000 a. Cr.

Toate aceste picturi sunt puse sub protecţia UNESCO, fiind considerate Patrimoniu Universal.

oo

“Galeriile ” Paleoliticului

Din mileniul al II-lea a. Cr., mai exact după 1940 a. Cr., în Larsa, sau Larak, în Sumer/Mesopotamia, se pare să se fi format o colecţie de vechi inscripţii. Cópii după acestea erau folosite în şcoli pentru învăţat, se pare chiar din timpul guvernatorului Gungunum 1868-1841 a. Cr.

Inscripţie din Larsa din vremea domniei lui Hammurabi (ca. 1728 – 1686).

o

Larsa, Sumer – mileniul al II-lea a. Cr.

o

În secolul al VI-lea a. Cr., în oraşul Ur din Babilon, regii Nebuchadrezzar (605-562 a. Cr. ) şi Nabonidus (556-539 a. Cr.) aveau o colecţie de antichităţi. Mai mult, într-o cameră alături de şcoala Templului, a fost descoperită nu numai o colecţie de antichităţi, dar şi o tăbliţă ce descria o inscripţie din secolul al XXI-lea a. Cr. Obiectul este considerat drept o “etichetă” de muzeu.

Regele Nabonidus

Ur, Babilon – sec. VI a. Cr.

În China, colecţionarea obiectelor de artă a luat amploare în sec. III a. Cr., în timpul dinastiei Ch’in. De exemplu, în mormântul împăratului Shih huang-ti, a fost găsită o întreagă armată de teracotă, cu soldaţi şi cai în mărime naturală. Palatul său adăpostea multe obiecte de artă rare şi valoroase.

China – sec. III a. Cr.

În timpul Dinastiei Han, împăratul Wu-ti (141-86 a. Cr.) a fost un mare iubitor de artă. Colecţiona picturi, caligrafii, obiecte din metal, jad, sticlă şi ceramică. A înfiinţat o Academie de pictură şi caligrafie.Împăratul Hsien-ti (220 p. Cr.), a înfiinţat o galerie cu portretele miniştrilor săi.

În jurul anului 280 a. Cr., se pare că Ptolemeu I Soter (323–285/283 a. Cr.) a fondat la Alexandria, Egipt, unul din primele “muzee” create în istorie. Mouseion, în latină Musaeum, era de fapt un institut pentru filosofie şi cercetare, un loc comun de lucru pentru oameni de ştiinţă şi artişti, un “Lăcaş al Muzelor”, ce includea şi celebra Bibliotecă din Alexandria.

o

Antichitatea clasică.

oAlexandria, Egipt – sec. III a. Cr.

Este menţionat şi descris cel mai fidel de către istoricul şi geograful grec Strabon. Muzeul, clădit lângă Palatul Regal, era un mare complex de clădiri şi grădini, botanice şi zoologice, cu vaste săli de lectură şi banchet, decorate fastuos, unite prin porticuri sau ziduri cu coloane. Era organizat pe facultăţi, cu un “preşedinte” Mare Preot, sau, uneori, chiar un artist. Întreg complexul era sub patronajul familiei regale din dinastia Ptolemailor. Învăţaţii care deserveau institutul erau plătiţi de către rege, iar într-o epocă mai târzie, de către împăratul roman.

Biblioteca din Alexandria

În anul 272 clădirea muzeului a fost distrusă în timpul Războiului Civil, în vremea domniei împăratului roman Aurelian (270-275). Cu toate acestea, după acest eveniment, funcţiile educaţionale şi de cercetare ale Institutului au continuat până în sec. al V-lea.Aici au studiat mari oameni de ştiinţă ai antichităţii, cum au fost Euclid din Alexandria (matematician grec), Archimedes din Siracuza, Plotinus filosof grec, Ptolemeu şi geograful Eratosthenes din Cirenaica. Datorită cercetărilor şi muncii acestor învăţaţi, textele vechilor autori au fost conservate.

o

Acest Musaeum sau Institutul Muzelor a fost sursa de inspiraţie pentru cuvântul modern muzeu.

În Grecia şi apoi în Roma antică, ofrandele aduse zeilor erau depuse în temple, în mici capele special amenajate, denumite „thesaurus” .

Ofrandele includeau şi opere de artă, sau diverse curiozităţi naturale, obiecte exotice aduse din ţinuturi îndepărtate ale Imperiului. Aceste spaţii erau în mod normal deschise publicului, putând fi vizitate contra unei sume modeste.

Grecia – sec. VI-V a. Cr.o o o

Mai aproape de conceptul de modern de muzeu era Pinacoteca Greacă. A fost înfiinţată în secolul al V-lea a. Cr. la Atena, pe Acropole, în aripa stângă a Propileelor. Scopul era de a găzdui picturi care cinsteau pe zei. Vechile manuscrise menţionează faptul că aceste picturi nu puteau fi şterse, fiind mai apropiate de fresce.

Alte astfel de Pinacoteci sunt considerate Templul Artemisei din Efes şi, mai ales, Heraionul din Samos. Acesta era un templu gigantic, ridicat întru cinstirea zeiţei Hera. Adăpostea statui şi picturi uriaşe. A fost distrus în 530 de un incendiu.

Propileele

HeraionSamos

Romanii au dovedit un gust deosebit şi un mare apetit pentru obiectele de artă. Acestea au fost aduse la Roma în urma cuceririi diverselor ţinuturi, mai ales a Greciei. Picturile şi statuile astfel adunate au decorat templele, spaţiile publice, dar mai ales casele particulare.

Roma

La Roma, Pinacoteca era o galerie în palatul imperial, sau într-o villa privată, unde erau păstrate obiecte de artă, table, picturi, statui. Pinacoteca se afla alături de atrium.

o

Faptul că aceste galerii, mai ales cele imperiale, nu erau accesibile publicului, a provocat o mare nemulţumire în rândul populaţiei Romei, devenind subiect de dezbatere în Senat. Unul din senatorii împăratului Augustus, Agripa, comenta în sec. I p. Cr. că picturile şi statuile din Pinacoteca şi Biblioteca palatului acestuia ar trebui vizionate liber de către populaţie.

Palatul lui Augustus, Roma

Villa Adriana, Tivoli

Apariţia şi răspândirea creştinismului în sec. I p. Cr. au adus o nouă orientare în alcătuirea colecţiilor. Cultul pentru o personalitate umană – a lui Iisus şi a Mariei – a avut o influenţă umanizatoare nu numai asupra modului de abordare a religiei şi artei, dar şi asupra conceptului de colecţionare.

Influenţa creştinismului asupra colecţionării

Expunerea, iniţial, a unor relicve aparţinând lui Iisus, apostolilor, sau unor persoane sanctificate, mai târziu a unor icoane, a reprezentat o provocare, o oportunitate de a aduna laolaltă şi de a focaliza atenţia şi emoţiile unei întregi comunităţi.

Relicvar cu năframa lui Iisus, Oviedo, Spania

Sf. Caliciu, Valencia, Spania

Cruciadele, “Războaie Sfinte” pentru eliberarea, în principal, a Ierusalimului, au fost un prilej şi pentru adunarea unor valori – creştine sau de artă – în vederea îmbogăţirii unor colecţii.

Atât regii, cât şi seniorii din Europa Occidentală au adus cu ei la înapoierea din Ţara Sfânbtă, atât relicve creştine, cât şi minunate opere de artă ale antichităţii.

Caii de bronz luaţi din Hipodromul de la Constantinopol, în timpul celei de a IV-a Cruciade (1202-1204)

În Europa medievaIă colecţiile erau în special apanajul Caselor princiare şi ale Bisericii, formând adevărate tezaure.

Europa Evului Mediu

Fiecare tezaur de valori sau de obiecte de artă avea o importanţă economică, folosind la finanţarea războaielor, sau a altor cheltuieli ale statului.O altă categorie de tezaure era aceea a Relicvelor Creştine. Cu acest tip de artefacte se derula un intens comerţ. De exemplu, în sec. XII, episcopul de Winchester Henry de Blois a dezvoltat un larg comerţ cu antichităţi şi relicve între Italia şi Anglia.

Obiecte din Tezaurul lui Charlemagne

Apariţia Renaşterii în Italia, unde urmele antichităţii clasice erau atât de vii, a avut ca rezultat, printre altele, şi formarea primelor colecţii de dimensiuni mari. Colecţiile iau acum un caracter universal, prin includerea şi a altor domenii.

Renaşterea – sec. XIV-XVII

Forumul de pe Palatin.

Reaprinderea interesului pentru moştenirea antichităţii clasice, precum şi formarea unor bogate familii de negustori, cultivaţi, rafinaţi, mari iubitori de artă, au condus la formarea unor impresionante colecţii de antichităţi şi la un considerabil patronaj al artelor. Mulţi dintre aceşti mari colecţionari ai Renaşterii reprezentau un simbol al prestigiului social, fiind importante personalităţi ale familiilor nobiliare şi domnitoare.

Cu totul remarcabilă este colecţia lui Cosimo de Medici, din Florenţa secolului al XV-lea: preţioase manuscrise antice, cărţi, statui, picturi, obiecte de orfevrărie.

Colecţia a fost dezvoltată de descendenţii săi, până în 1743, când a fost donată statului. Condiţia era ca ea să fie accesibilă întregii naţiuni. Încă din 1582, la etajul superior al Palatului Uffizi, au fost etalate o serie din picturile colecţiei Medici, galeria fiind deschisă pentru public.

La sfârşitul Evului Mediu, importante şi valoroase colecţii regale au fost fondate şi în Europa Centrală. Cele mai notabile au aparţinut:

Regele Mathias I Corvinul (1458-1490) al Ungariei avea o bogată colecţie de picturi, manuscrise rare şi cronici istorice la Buda, iar în Castelul de la Syombathely deţinea o colecţie de antichităţi romane. A întemeiat o bogată şi valoroasă bibliotecă renascentistă.

August I de Saxonia (1553-1586) a adunat în Castelul său din Dresda o impresionantă şi extrem de valoroasă colecţie ştiinţifică – cărţi rare, minerale, schelete -, de arme, armuri, monede şi de obiecte de artă.

Colecţiile regale

CodexRenascentist Arbaletă

Arhiducele Ferdinand II de Austria (1547-1595) în valoroasa sa colecţie de la Castelul Ambras de lângă Innsbruck, pe lângă armuri, busturi romane, picturi, obiecte de artă avea şi obiecte mai exotice, cum ar fi obiecte de fildeş din Benin şi picturi din China. Printre obiectele colecţiei sale se găseşte şi portretul original al lui Vlad Ţepeş.

Ducele Bavariei, Albert V (1550-1579) şi-a construit la Munchen, între 1563-1571, o clădire specială pentru colecţia sa. “Muzeul” său stă la baza Colecţiei Wittelsbach de antichităţi greceşti şi romane, a unei valoroase colecţii de monede şi a impresionantului Tezaur Wittelsbach.

În Polonia, regele Sigismund II August (1548-1572) avea o minunată şi foarte valoroasă colecţie de tapiserii, orfevrărie şi obiecte de artă la Castelul Wawel din Cracovia.

Patronajul regal a fost crucial pentru dezvoltarea artelor în această perioadă.

Regele Franţei, Francisc I (1515-1547) a adunat artişti francezi şi italieni pentru a-i reclădi şi decora Castelul de la Fontainebleau. Aici şi-a adunat întreaga sa colecţie de artă.

În Anglia, regele Henric VIII (1509-1547) a fost denumit “Regele Anticar”, deoarece aduna toate antichităţile din regat. În timpul domniei regelui Carol II (1649-1685) în Turnul Londrei au fost depozitate bijuteriile Coroanei precum şi alcătuită o expoziţie de arme şi armuri, cu scopul precis de a fi prezentată publicului. Această iniţiativă a fost un pas important în creearea Muzeului Armurilor Regale.

Dezvoltarea interesului pentru istoria umană şi ştiinţele naturale a condus, în sec. XVI, la crearea unor colecţii specializate.

Doar în Italia, în acest secol existau mai mult de 250 de colecţii de ştiinţe naturale. Mai importante – frumosul herbarium, colecţie de plante conservate, al lui Luca Ghini din Padua, precum şi mult mai specializata colecţie a naturalistului Ulisse Aldrovani din Bologna.

O notabilă colecţie de ştiinţe naturale a avut şi Conrad Gesner, naturalist elveţian din Zürich.

Colecţii particulare specializate

În ceea ce priveşte colecţiile specializate în domeniul istoriei, se remarcă Galeria de portrete de mari personalităţi, alcătuită de fizicianul, istoricul şi biograful italian Paolo Giovio din Como.

Sultanul Bayezid I (ca.1357–1403)

Giovanni de' Medici (1360–1429)

Eroul naţional albanez Skanderbeg (1405–1468)

Umanist al RenaşteriiMatteo Palmieri (1406–1475)

Papa Alexandru VI (1431–1503)

Filozoful Giovanni Pico della Mirandola (1463–1494)

Condottierul Giovanni dalle Bande Nere (1498–1526)

Alessandro de' Medici, Duce de Florenţa(1510–1537)

Colecţia arheologică a familiei Grimani din Veneţia

Sala Grimanidin Palatul Dogilor

Capela Grimani,Veneţia

De asemenea, frumoasa colecţie de manuscrise iluminate alcătuită de Sir Robert Cotton din Anglia. Majoritatea acestora a fost colectată din mănăstirile închise în timpul Reformei. Magna Carta Libertatum 1215. Cu aceste manuscrise şi alte cărţi a fondat o bibliotecă – Biblioteca Cottoniană.

Copie din sec. XIV,după Magna Carta

Evanghelia Lindisfarnesec. VII-VIII.

În veacul al XVI-lea:O colecţie particulară specializată era

cunoscută sub denumirea de “Cabinet”.Pentru colecţiile de artă era folosit

termenul de “Galerie”, adică locul în care sunt expuse sculpturile şi picturile.

Colecţiile de ştiinţe naturale erau denumite în italiană – “Museo Naturale”.

Cu timpul, aceste colecţii particulare specializate au ajuns în muzee.

Un alt produs, pe această temă, al perioadei - secolele XVII-XVIII – au fost colecţiile “Societăţilor Culte”, “Învăţate”, “cu Ştiere de Carte”. Aceste Societăţi aveau ca scop să susţină discuţii comune, să experimenteze şi să colecţioneze. Unele din ele au apărut ceva mai devreme, din veacul al XVI-lea.Totuşi, astfel de Societăţi sunt mai bine documentate pentru perioadele mai târzii.

Astfel:- Societatea Regală din Londra – 1660;- Academia de Ştiinţe din Paris – 1666.

Colecţii ale “Societăţilor Culte”

La începutul sec. XVIII au apărut noi Societăţi, cu cu un câmp de activitate uşor diferit:

- Societatea Anticarilor din Londra – 1707- precum şi o serie de “societăţi culte” din oraşele de provincie.

Acesta a fost începutul mişcării care, trecând prin formarea de colecţii şi promovarea subiectelor acestora, a avut o mare contribuţie la formarea Muzeelor în accepţiunea modernă a cuvântului.

M U L Ţ U M E S C