Microsoft Word - Capitolul 2

PREVIZIUNI MACROECONOMICE

21

Capitolul 2

SISTEMUL CONTURILOR NAŢIONALE ŞI REZULTATELE MACROECONOMICE

2.1. CONŢINUTUL REZULTATELOR MACROECONOMICE. INDICATORII MACROECONOMICI Sistemul conturilor naţionale (SNC) studiază veniturile şi cheltuielile la nivel global

(agregat sau naţional), prin agregarea componentelor individuale. Sistemul conturilor naţionale prezintă o serie de avantaje, în utilizarea sa, care se

referă la:

a. urmărirea pulsului economic al naţiunii în orice moment prin măsurarea

nivelului global al output-ului, a variaţiei acestui nivel în timp, precum şi prin

explicarea cauzelor imediate care au determinat această evoluţie;

b. monitorizarea evoluţiei pe termen lung a economiei naţionale prin

compararea nivelurilor output-ului obţinute de o economie naţională într-o anumită

perioadă de timp;

c. îmbunătăţirea politicii statului în legătură cu creşterea performanţelor

sistemului economic. Aplicarea sistemului conturilor naţionale la analiza economică se fundamentează pe

următoarele principii:

a. realizarea agregării variabilelor economice într- o manieră uşor de abordat

de către analiza economică. În acest fel, veniturile şi cheltuielile pot fi însumate

împreună sau pot fi separate unele de altele. În plus, capitalul cheltuit poate fi

însumat de cei care au realizat aceste cheltuieli (consumatorii obişnuiţi,

întreprinzătorii, guvernul, străinătatea);

b. evidenţierea exclusivă a cheltuielilor şi a veniturilor aferente

output-ului curent de bunuri materiale şi de servicii (tranzacţiile care conduc la

transferul unor venituri legate de bunuri produse anterior nu sunt reflectate în

cadrul sistemului naţional de conturi);

c. evaluarea output-ului la preţul pieţei, pe baza principiului microeconomici

potrivit căreia, într-o economie concurenţială, preţul de piaţă al unui bun reprezintă


22

utilitatea marginală pentru cumpărători, în timp ce preţul de piaţă al factorului

muncă reprezintă

disutilitatea marginală pentru vânzători (ofertanţi). Evaluarea output-ului în

preţul pieţei este valabilă numai pentru sectorul afaceri. Sistemul conturilor naţionale permite calcularea şi urmărirea evoluţiei unor indicatori

macroeconomici pertinenţi, dintre care cel mai semnificativ este oferta economică

agregată.

Oferta agregată se poate determina pe baza produsului naţional brut (PNB) sau a

produsului intern brut (PIB).

2.2. PRODUSUL NAŢIONAL BRUT

Produsul naţional brut (PNB) reprezintă expresia monetară a bunurilor materiale şi a

serviciilor produse de către toţi agenţii economici naţionali, prin utilizarea propriilor lor factori de producţie, într-o perioadă de timp, de obicei un an.

Evaluarea elementelor PNB se realizează în preţurile pieţei. Calculul PNB prezintă

următoarele particularităţi:

a. bunurile finale şi valoarea adăugată: termenul de final se utilizează pentru

a evita dublele înregistrări, în acest fel fiind eliminate din PNB, bunurile

intermediare. Valoarea adăugată exprimă valoarea de piaţă a output-ului unei

firme, din care se scade valoarea consumului intermediar;

b. output-ul curent: bunurile materiale şi serviciile cuantificate în cadrul PNB,

fac parte numai din output-ul curent. Acest fapt implică o atenţie deosebită din partea

celui care realizează cuantificarea. Astfel, în cadrul construcţiilor de locuinţe, de

exemplu, vor fi luate în calculul PNB numai valoarea construcţiilor noi, precum şi cea

a comisioanelor agenţilor imobiliari (comisioane aferente vânzărilor de locuinţe

construite anterior anului pentru care se face determinarea PNB);

c. preţurile pieţei: în general, preţul pieţei este superior preţului încasat de

vânzător, deoarece cuprinde taxe indirecte (de vânzare sau accize). De aceea, se va

calcula preţul net, ca diferenţa dintre preţul pieţei (Pp) şi valoarea taxelor indirecte

(Ti):

Pnet= Pp – Ti

Unele componente ale PNB sunt greu de evaluat la preţurile pieţei: valoarea

serviciilor casnice, a celor prestate de poliţie, justiţie, guvern etc. În aceste cazuri

speciale, se aplică proceduri particulare. Astfel, serviciile casnice sunt omise din


23

calculul PNB, în timp ce serviciile guvernamentale sunt evaluate la costuri, respectiv

în funcţie de cheltuielile cu salariile angajaţilor guvernamentali.

PNB este un indicator variabil, ca mărime, în timp. Aceasta deoarece, într-o perioadă

dată, se modifică atât cantitatea de output în expresie fizică, cât şi nivelul preţurilor pe piaţă.

Ca urmare, se vor calcula: PNB real şi PNB nominal.

PNB real se determină în preţuri constante şi permite realizarea de comparaţii în

timp. PNB nominal se calculează în preţuri curente (ale fiecărui an).

Veridicitatea dimensiunilor PNB unei ţări este afectată de dimensiunile economiei

subterane. Economia subterană este compusă din două mari categorii de activităţi:

a. tranzacţii legale, pe care deliberat oamenii nu le declară, pentru a nu plăti

taxe sau impozite pe venit;

b. tranzacţii ilegale (cu stupefiante, arme, muniţii, materiale radioactive etc). În România, estimările privind dimensiunile economiei subterane variază între 40 şi

70% din output-ul real. Economia subterană românească se referă la: a doua slujbă nedeclarată, jocuri de noroc ilegale, munca depusă de emigranţii ilegali, desfăşurarea de activităţi concomitent cu primirea ajutorului de şomaj, trafic cu droguri, prostituţie etc.

Economia subterană reprezintă o racilă pentru orice economie naţională. Într-un

studiu extrem de elaborat, C. Carson 11 evidenţia faptul că, economia subterană deţine 30%

din PNB-ul S.U.A., de exemplu.

În marea majoritate a cazurilor, PNB este interpretat ca o expresie a bunăstării

populaţiei unei ţări.

Totuşi, calculul acestui indicator nu este suficient de exact, deoarece, de exemplu, nu toate tranzacţiile economice se realizează pe piaţă. Unele tranzacţii pot fi de tip barter, în timp ce valoarea unor servicii (precum cele casnice) este ignorată. În plus, preţurile pieţei aproximează valoarea socială a output-ului, deoarece ele nu iau în considerare şi valoarea externalitătilor care se manifestă în economie.

Măsurarea practică a dimensiunilor PNB conduce la evidenţierea următoarelor

aspecte:

a. o subestimare a unor output-uri care nu sunt comercializate pe piaţă:

servicii guvernamentale, activităţi benevole, servicii casnice;

b. dificultatea cuantificării corecte a creşterii calităţii bunurilor. Astfel, în

cazul PC-urilor, performanţele lor au crescut mult mai rapid decât preţurile lor.

Dificultăţi apar şi atunci când un bun este produs pentru prima dată, într-o economie

naţională şi trebuie să i se atribuie un anumit preţ;

c. unele activităţi, considerate a contribui la creşterea PNB real, reprezintă, de

fapt, consumuri de resurse, în scopul preîntâmpinării unor activităţi criminale,

antinaţionale şi antistatale.

11 Carson Carol - „The Underground Economz”, in „Survey of Current Business”, 1984.


24

Deoarece evoluţia preţurilor influenţează nivelul output-ului curent, se calculează

PNB real, ca efect al unei anumite dimensiuni a inflaţiei în economie, cu ajutorul

deflatorului PNB (DPNB):

DPNB=PNBnominal/ PNBreal

Deflatorul PNB se determină pe baza indicelui preţurilor, care poate fi: indicele

preţurilor de consum sau indicele preţurilor de producţie.

Indicele preţurilor de consum evidenţiază costul necesar achiziţionării unui coş

prestabilit de bunuri materiale şi de servicii reprezentative pentru achiziţiile realizate de consumatorii urbani.

Indicele preţurilor de consum diferă de deflatorul PNB, deoarece:

a. deflatorul PNB evidenţiază preţurile unui grup mai larg de bunuri materiale

şi de servicii decât indicele preţurilor de consum;

b. indicele preţurilor de consum exprimă costul unui coş dat de bunuri, care

poate rămâne acelaşi, de la an la an, pe când deflatorul PNB măsoară bunurile

materiale şi serviciile produse în fiecare an;

c. indicele preţurilor de consum ia în considerare şi preţul unor bunuri

materiale şi ale unor servicii provenite din import. Indicele preţurilor de producţie diferă de cel al bunurilor de consum, deoarece:

a. indicele preţurilor de producţie include, în coşul reprezentativ, materiale

rare şi semifabricate, în timp ce indicele preţurilor de consum ia în considerare numai

bunuri finite;

b. indicele preţurilor de producţie evidenţiază preţurile la primul stadiu al

comercializării;

c. indicele preţurilor de producţie permite caracterizarea evoluţiei ciclice a

economiei naţionale. Indicii preţurilor de consum şi de producţie se pot calcula ca indici Laspeyres:

∑

∑=

i

iii

ii

pqp

qp

I00

01

sau ca indici Paasche:

10010

11

⋅=

∑

∑

i

iii

ii

PNBqp

qp

D

În care: iq0 - cantităţile bunurilor i în anul 0;


25

ip0 - preţurile bunurilor i în anul 0;

ip1 - preţurile bunurilor i în anul 1.

2.3. PRODUSUL INTERN BRUT (PIB)

Produsul intern brut (PIB) evidenţiază valoarea tuturor bunurilor materiale şi a

serviciilor produse pe teritoriul naţional, de către agenţii economici naţionali, indiferent de sursa de obţinere a resurselor economice.

Cuantificarea PIB ia în considerare output-ul intern, indiferent dacă este vândut sau nu. Aceasta înseamnă că un PIB ridicat poate ascunde o mare producţie pe stoc, cu efecte negative asupra evoluţiei economiei.

PIB-ul măsoară valoarea de piaţă a ofertei anuale prin intermediul banilor. Teoria economică cuantifică PIB-ul pe baza următoarei relaţii:

∑=

−−=

n

ishfpi TTVadPIB

1

în care: Vad - valoarea adăugată;

i - agenţii economici naţionali, i = ),1( n ;

Tfp - tranzacţii financiare pure;

Tsh - tranzacţii second hand.

Tranzacţiile financiare pure (Tfp) sunt cele legate de protecţia socială, de

transferurile private sau de tranzacţii cu active financiare (acţiuni, obligaţiuni).

Tranzacţiile second hand (Tsh) sunt eliminate din valoarea PIB-ului, deoarece am

arătat că PIB-ul cuprinde numai bunurile materiale şi serviciile aferente anului curent. Practica economică evidenţiază două metode de calculare a PIB: prin însumarea

elementelor de cheltuieli sau prin însumarea elementelor de venituri. În funcţie de elementele de cheltuieli, PIB-ul se calculează conform relaţiei:

PIB = Consp + Invbp + Ag + Expn

în care: Consp - consumul privat de bunuri curente şi de folosinţă îndelungată;

Invbp - investiţii brute private (creşterea stocului fizic de capital şi creşterea

capitalului uman). Invbp nu ia în considerare investiţiile în acţiuni şi obligaţiuni. Capitalul uman reprezintă totalitatea cunoştinţelor şi a abilităţilor de a produce pe care le posedă factorul muncă.

Învăţământul este considerat o investiţie în capitalul uman;

Ag - achiziţiile guvernamentale (cheltuielile administraţiei centrale şi locale

pentru achiziţionarea unor bunuri materiale şi servicii sau pentru angajarea unor resurse, de


26

exemplu, factor muncă). Achiziţiile guvernamentale sunt mai mici decât cheltuielile guvernamentale, care cuprind în plus transferurile de bunuri şi de bani;

Expn - export net (export - import).

Calculat ca sumă a elementelor de venit, PIB-ul cuprinde:

PIB = Am + Pr + R + S + D + (Ii – Sv)

în care: Am + (Ii – Sv) - alocaţii (modificări) nelegate direct de venit (amortizare, taxe

indirecte pe volumul vânzărilor, licenţe sau formalităţi vamale);

S - salarii, ajutoare sociale şi cele legate de asistenţa medicală;

D - dobânzi (mai puţin cele aferente împrumuturilor contractate

de stat);

Pr - profituri;

R - rente.

În vederea eliminării influenţei preţurilor, PIB se determină atât ca PIB nominal cât

şi ca PIB real, conform relaţiei:

PIBreal = PIBnominal/Ip

Deoarece o parte din PIB are ca destinaţie înlocuirea capitalului fix consumat, se

calculează produsul intern net (PIN):

PIN - PIB – Am

în care: Am - amortizarea capitalului fix.

Produsul intern net (PIN) evidenţiază volumul output-ului anual obţinut şi care poate

fi destinat consumului.

2.4. VENITUL NATIONAL

Venitul naţional (VN) reprezintă totalitatea veniturilor obţinute în urma utilizării

resurselor naţionale (muncă, pământ, capital, abilitate antreprenorială), indiferent dacă utilizarea lor se face pe teritoriul naţional sau în străinătate.

Venitul naţional se calculează ca:

VN = PIB + VE – Ti

în care: VE - venituri obţinute de agenţii economici naţionali în străinătate;


27

Ti - taxe indirecte.

Practic, venitul naţional cuantifică costul pe care-l plăteşte societatea pentru a obţine

output-ul naţional într-un an. În legătură directă cu venitul naţional, se calculează:

a. venitul menajelor (personal) (Yp):

Yp = VN – C* + Tp

în care: C* - compensaţii de şomaj, CAS, taxe pe veniturile firmelor, profituri

nedistribuite ale firmelor;

Tp - transferuri de plăţi (programe de protecţie socială, plăţi pentru veteranii

de război, dobânzi).

b.venitul disponibil (Y4): calculat ca diferenţă între venitul personal (Yp) şi

taxele personale. Venitul personal se poate determina şi plecând de la PNB, astfel:

Yd = Yp – Taxe pe venit

Yp = PNB – Am – VR + Tp – Ti

în care: VR - venituri reţinute.

2.5. FLUXUL CIRCULAR AL OUTPUT-ULUI Şl VENITULUI Fluxul circular se analizează în două situaţii distincte: în cazul unei economii închise

şi în cazul unei economii deschise. În primul caz, schema fluxului circular este cea din figura 2.1.

Teoria fluxului circular permite analiza PNB atât ca output cât şi ca venit12. Privit ca

output, PNB cuprinde următoarele elemente:

a. cheltuielile pentru consum personal: pentru bunuri de folosinţă îndelungată,

pentru bunuri curente şi pentru servicii;

b. investiţiile private naţionale brute: investiţii în capitalul firmelor, structuri

rezidenţiale sau modificarea inventarului firmelor;

c. export net;

d. achiziţii guvernamentale.

12 Branson William H., Litvack James M. - „Macroeconomics”, Harper&Row Inc., New York, 1981.


28

Tratarea PNB ca o sumă a veniturilor din economie permite determinarea produsului

naţional net (PNN) şi a venitului naţional (VN), conform următoarelor relaţii de calcul:

PNN = PNB – Am

VN = PNN – T* + Sn

În care: T* – taxe indirecte ale firmelor, transferuri de plăţi pentru firme, corecţii

statistice;

Sn – subsidii nete acordate firmelor de stat.

În cazul unei economii deschise, în care sectorul public este evidenţiat separat, schema fluxului circular devine:

Fig. 2.1. Fluxul circular în cazul unei economii deschise


29

2.6. ECUAŢIILE DE ECHILIBRU LA NIVEL MACRO- ECONOMIC Pe baza celor două scheme ale fluxului circular, prezentate în subcapitolul anterior,

se pot determina ecuaţiile de echilibru la nivel macroeconomic. Într-o economie de tip închis, în care nu este evidenţiat distinct sectorul public,

output-ul (Y) va rezulta din însumarea cheltuielilor de consum (Cons) cu cele de investiţii

(Inv):

Y = Cons + Inv (1)

Dacă output-ul produs este egal cu output-ul vândut, în cazul menajelor, ecuaţia

output-ului devine:

Y = Cons + Ec (2)

în care: Ec - economii

Egalând cele două ecuaţii scrise anterior, rezultă că:

Y = Cons + Inv = Cons + Ec ⇔ Inv = Y – Cons = Ec (3)

ceea ce reprezintă ecuaţia fundamentală a echilibrului macroeconomic pentru o economie închisă.

În cel de-al doilea caz, al unei economii deschise, în care sectorul public este evidenţiat distinct, output-ul realizat va fi:

Y = Cons + Inv + Ag +Expn (4)

La nivelul economiei naţionale, output-ul (venitul) disponibil (Yd) se calculează ca:

Yd = Y + TR – TA (5)

în care: TR - transferuri nete de venit;

TA - taxe.

Destinaţiile venitului disponibil sunt consumul şi economiile, deci:

Yd - Cons + Ec (6)

Egalând cele două ecuaţii ale venitului disponibil, obţinem relaţia:

Yd = Y + TR - TA = Cons + Ec (7)


30

În această ultimă dublă egalitate, înlocuim output-ul Y cu expresia sa din egalitatea

(4) şi obţinem:

Yd = Cons + Inv + Ag + Expn + TR – TA = Cons + Ec ⇔

⇔ Ec – Inv = Ag + Expn + TR – TA (9)

În ecuaţia (9), Ag + TR – TA evidenţiază deficitul bugetar, deoarece Ag + TR

exprimă cheltuielile guvernamentale, în timp ce TA exprimă veniturile guvernamentale

(bugetare).

Microsoft Word - Capitolul 2

Documents

Transcript of Microsoft Word - Capitolul 2