Metode de recuperare pentru copilul si tanarul cu dizabilitatiIn informarea din luna decembrie am vorbit despre nevoile copilului cu dizabilitati respectiv cu C.E.S. Pentru aceasta luna voi continua cu ceea ce se incheia informarea precedenta si anume ca,dintre nevoile copilului si tanarului cu dizabilitati , amintesc de una dintre cele mai importante si esentiale nevoi pentru o dezvoltare si aprofundare a deprinderilor persoanelor cu dizabilitati. Din dorinta de a participa la dezvoltarea armonioasa a copilului respectiv tanarului cu dizabilitati trebuie ca parintele sa apeleze la paternuri de recuperare. O sa amintesc doua dintre aceste paternurii de recuperare si anume: Terapia ocupationala Terapia ocupationala este un tratament ce se concentreaza in a ajuta oamenii pentru a dobandi independenta in toate zonele de activitate pe care le desfasoara. Terapia ocupationala ofera copiilor metode variate, activitati placute, distractive, pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu probleme in dezvoltare va invata sa interactioneze cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.Caror tipuri de probleme se adreseaza terapia ocupationala?

copii cu probleme senzoriale

copii cu probleme de invatare

copii cu autism

copii cu tulburari de dezvoltare

copii cu tulburari mentale sau de comportament

copii cu probleme fizice si motrice

copii cu boli croniceTerapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a coordonarii dintre mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai multe domenii: Abilitati de motricitate fina: miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete. Abilitati de motricitate grosiera: miscarea muschilor mari din brate si picioare. Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza perceptiei informatiilor vizuale. Abilitati oral-motorii:miscarea muschilor din gura, buze, limba si maxilar, incluzand suptul, muscatel, mestecatul si linsul. Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la toaleta. Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu. Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor motorii.Recuperarea prin terapie ocupationala imbraca mai multe forme: terapia prin invatare, ludoterapia si ergoterapia. Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un mijloc de exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile ergoterapeutice implica gandire, planificare, presupunere si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana cu handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment revigorant si le confera un simt al realizarii si increderii in sine, contribuind la structurarea statutului si rolului persoanei, recunoscute din punct de vedere social.Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si contribuie la progresul capacitatilor de coordonare. In general, prin activitatile de ergoterapie se obtine progresul si nu regresul personalitatii umane, fie ea cu handicap sau nu.Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt: dezvoltarea deprinderilor manuale dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit, indoit, bobinat, insurubat si formarea unor noi deprinderi- impletitul, imbinarea consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii materialelor in ordine educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu alte persoane in vederea realizarii unor lucrari de grup familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite materiale, pe care incep sa le analizeze in timp ce le folosesc: forma, marime, culoare, consistenta.Activitatile ergoterapeutice pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, invatarea unor deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/ adaptarea la efort. Activitati ca desenul, pictura, modelajul sunt foarte importante in dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o mai buna coordonare oculara si manuala, pentru dezvoltarea motricitatii fine (dactilo-pictura si modelaj).