Brosura UNICEF Copii Cu Dizabilitati

7/28/2019 Brosura UNICEF Copii Cu Dizabilitati

http://slidepdf.com/reader/full/brosura-unicef-copii-cu-dizabilitati 1/8

1

Copiii cu dizabilitățiRomânia 2013



2

©

U N I C E F R o m â

n i a / P i r o z z i

Denirea dizabilității,cadrul legal internaționalși românescLa nivel internațional domeniuldizabilității este reglementat de

Convenția privind Drepturile Per -soanelor cu Dizabilități, adoptată laNew York de Adunarea Generalăa Națiunilor Unite la 13 decembrie2006, raticată de România prinLegea nr. 221/2010.

Convenția evidențiază responsa-

bilitatea societății și rolul acesteiapentru a asigura o viață demnă șișanse egale tuturor membrilor săi,

inclusiv copiilor cu dizabilități.Convenția recunoaște că „dizabi-litatea este un concept în evoluție

și că acesta rezultă din interacțiunea dintre persoanele cudeciențe și barierele de atitudine și de mediu care împiedicăparticiparea lor deplină și efectivă în societate în condiții deegalitate cu ceilalți”, ceea ce va avea consecințe majore în

toate politicile publice privitoare la dizabilitate.Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități extindeconceptul, armând că: “Persoanele cu dizabilități includ acele persoane care au deciențe zice, mentale, intelectuale sausenzoriale de durată, deciențe care, în interacțiune cu diversebariere, pot îngrădi participarea deplină și efectivă a persoane-

lor în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți“.

La nivelul Uniunii Europene, dizabilitatea este considerată oproblemă a întregii societăți, ceea ce întărește sentimentulde responsabilizare a comunității față de crearea unui mediu

prietenos, zic și al atitudinilor, pentru incluziunea persoanelor cu dizabilități.

Date statisticeLa sfârșitul anului 2012 statisticile arătau că în România există697.169 persoane cu dizabilități. 97,5% din persoanele cu

Evoluția numărului de copii cu dizabilități

2011 2012

Copii în familie 60,243 60,844

Copii instituționalizați 26 15Total număr copii 60,269 60,859

Date: www.copii.ro la 31.12.2012

30,000

30,000

30,000

30,000

FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNTFRECVENTATĂ DE COPIII

CU DIZABILITĂŢICopii care frecventează învățământul de masă

Date: www.copii.ro

30,000

30,000

0

2010 2011 2012

Copii care frecventează învățământul special

Copii care frecventează învățământul special integrat

Copii care frecventează învățământul special integrat în clasă compactă

Copii care frecventează învățământul special integrat în grupă

Copii care frecventează

învățământul special integratindividual

Copii care frecventeazăalte forme de învățământ



3

©

U N I C E F R o m â

n i a / P i r o z z i

din spectrul autismului, aceastăafecțiune ind mai des întâlnită decâtcancerul, diabetul sau SindromulDown.

În cazul Sindromului Down, în

România sunt în jur de 30.000 depersoane cu trisomie 21 luând înconsiderare faptul că la nivel mon-

dial incidența este de aproximativ 1la 800 nașteri.

Prevenire și diagnosticareServiciile medicale sunt gratuitepentru copil, chiar în cazul în careacesta nu are părinți asigurați,

precum și pentru gravidă, indife-rent de statutul său de asigurată,informarea privind aceste drepturinu pătrunde în multe comunitățiizolate. În multe cazuri, amânareasau neefectuarea controalelor preventive se petrece e pentrucă părinții nu înțeleg necesitateaacestora, e pentru că nu își permitcheltuielile legate de transportul

către instuțiile care oferă serviciilede sănătate.

Numărul de consultații prenatalerămâne scăzut, astfel că, față de

dizabilități trăiesc în propriile familii sau independent, iar 2,5%sunt persoane asistate în instituțiile rezidențiale publice, de tipulcentrelor de îngrijire și asistență. (Sursă: www.mmuncii.ro/buletinstatistic)

În 2012, Institutul Național de Statistică raportează o rată de3,66% a persoanelor cu dizabilități raportată la populația totalăa României.

Tot la sfârșitul anului 2012, Direcţia Protecţia Persoanelor cuHandicap (DPPH) a comunicat numărul de 60.859 copii cudizabilități, cu mențiunea: „copii care primesc alocația de stat dublă (neinstitutionalizați) la care se adaugă copiii aați îninstituțiile publice de protecție socială pentru persoanele adultecu handicap coordonate metodologic de MMFPSPV (Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice) –

DPPH (institutionalizați) prin DGASPC (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului) județene și ale sectoa-relor municipiului București”.

50,32% sunt copii încadrați în gradul grav, 20,01 % din copiisunt încadrați în gradul accentuat, iar 29,67% în gradul mediuşi uşor. Tipurile de handicap dominante sunt: somatic, asociat,mintal sau psihic (între 18% şi 22% din populația reprezentatăde persoanele cu dizabilități se încadrează în unul dintre acestetipuri). Rata medie națională pe județ a copiilor cu dizabilități estede 2,7%. (Sursă:Raport de activitate MMFPSPV, 2012)

Organizațiile neguvernamentale apreciază numărul celor caresuferă de tulburări din spectrul autismului la 30.000. Potrivit stat-isticilor internaționale, un copil din 150 este afectat de o tulburare

Grav Accentuat Mediu Ușor

Încadrarea copiilor cudizabilități după grad

30.624

12.178

17.144

913

5,000.00

0.00

10,000.00

15,000.00

20,000.00

25,000.00

30,000.00

35,000.00

Copii ne-instituționalizați Copii instituționalizați Date: www.copii.ro



4

©

U N I C E F R o m â n i a / C r i s

t i a n K o s t y a k

©

U N I C E F R o m â n i a

/ K a t e H o l t

standardul Ministerului Sănătății de8 consultații prenatale pentru ecaregravidă cu sarcină normală, anual,8.000 dintre gravide nu efectueazănici o vizită prenatală, iar 40.000efectuează maxim 3 vizite.

(Raport FONPC: Sprijin în timpul sarcinii, travali -ului şi naşterii 2011).

“Un copil este înregistrat ca având dizabilități și i se acordă drepturi speciale de protecție numai dacăComisia pentru Protecția Copilului (CPC) emite un certicat de înca-drare într-o categorie de persoanecu handicap. Acest certicat trebuiesă e reînnoit, iar mulți copii nu be-

neciază de asistență în reînnoireacerticatului. Aceasta poate explica parțial de ce numărul copiilor cudizabi lități poate doar estimat. (...)În unele județe, copiii cu dizabilități minore sunt incluși în sistemul deraportare, iar în altele ei nu sunt înregistrați deloc. Pe de altă parte,majoritatea copiilor vin (...) numai când ajung la vârsta școlară pentrua orientați spre școli speciale. Rar

se întâmplă ca un copil cu dizabi-lități sub vârsta de 7 să se prezinte(..) și, prin urmare, adesea ei nusunt cuprinși în statisticile ociale.”

(Copii la limita speranței – O analiză focalizată asupra situației copiilor vulnerabili, excluși și discriminați în România, Reprezen-

tanța UNICEF în România, 2006).

Același lucru este susținut și de Salvați Copiii România: „Cel mai probabil, numărul copiilor cu dizabilități este mult mai mare, dar, pentru multe familii, mai ales din mediul rural, a avea un copil cuhandicap este un motiv de rușine, motiv pentru care copilul nu

este declarat ca suferind de un handicap. De asemenea, accesul redus la servicii de evaluare este cauzat de distanța mare întredomiciliu și sediul acestui serviciu sau de lipsa de informare cu privire la drepturile speciale și serviciile disponibile ...”.

Accesul la servicii de recuperareDezvoltarea copilului cu dizabilități este strâns legată deasigurarea dreptului la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale.Conform Legii nr. 272/2004, „îngrijirea specială trebuie să asi-gure dezvoltarea zică, mentală, spirituală, morală sau socială

0

10,000

20,000

30,000

40,000

50,000

60,000

70,000

Număr copii cu dizabilități pe regiune

Copii în familie Date: www.copii.roCopii instuționalizați



5

accesul la recuperare este mult întârziat (Recomandări ComitetONU, 2009).

Unul dintre cele mai importante ser -vicii create, în baza evaluării, pentrucei mai vulnerabili copii și adulți cudizabilități – persoanele cu dizabi-lități grave – este asistentul per -sonal (art. 35 ), angajat al primărieisau DGASPC, în cazul municipiuluiBucurești. În anumite situații, părințiisau reprezentații legali ai copiluluicu dizabilități grave pot opta întreasistent personal și primirea unei

indemnizații lunare.La sfârșitul anului 2012, din 1.566de servicii de tip rezidențial pentrucopii, publice și private, 387 deservicii (dintre care 35 private) eraudestinate copiilor cu dizabilități(24,6%). Numărul copiilor cu dizabi-lități beneciari ai acestor serviciiera de 8.511, număr aat în scăderecu 459 față de decembrie 2011.

Potrivit Legii nr. 272/2004, copiiisub 2 ani care au nevoie de măsurăde protecție nu pot plasați însistem rezidențial decât dacă aunevoie de îngrijiri medicale perma-

nente. La sfârșitul anului 2012, 715copii, adică 3,2% din totalul copiilor aați în sistemul rezidențial de în-

grijire, se aau în această situație.Sursă www.copii.ro.

Echipa mobilă dezvoltată de cătreunele DGASPC-uri printr-un pro-

gram al Autorității Naționale pentruProtecția Familiei și a Drepturilor Copilului (ANPFDC), 2010, sau altetipuri de servicii furnizate de cătreSPAS (Serviciul Public de AsistențăSocială) în comunitățile îndepărtatede zonele urbane reprezintă moduride intervenție care au contribuit lascoaterea la lumină în unele cazuri

a „copiilor invizibili”, intervenții princare se poate realiza și evaluareatimpurie a copilului. Deși au fost înregistrate semnale locale impor -

a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în acordareade ajutor adecvat situației copilului și părinților săi ori, dupăcaz, situației celor cărora le este încredințat copilul și se acordăgratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitareaaccesului efectiv și fără discriminare al copiilor cu handicap laeducație, formare profesională, servicii medicale, recuperare,pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activitățirecreative, precum și la orice alte activități apte să le permitădeplina integrare socială și dezvoltare a personalității lor.”

Chiar dacă supravegherea stării de sănătate a copilului estegratuită și obligatorie, familiile neasigurate care nu au un medicde familie nu știu cui să se adreseze. Este una din situațiile încare ar trebui să intervină asistenții sau lucrătorii sociali, pentru îndrumare. În asemenea cazuri, care nu sunt puține, depistareadizabilității are loc cel mai frecvent în jurul vârstei școlare, iar

©

U N I C E F R o m â n i a / K a t e H o l t

0-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-17 ani

Copii cu dizabilități pe grupe de vârstă

12,776

17,862

18,226

11,405

13,463

17,991

18,225

11,150

2011 2012



6

și orientare școlară, se aă în plinproces de reașezare. În prezent,un copil cu dizabilități care are șideciențe de învățare trebuie să e

evaluat și orientat de două comisii/sisteme. În același timp, nu existăo aplicare unitară a instrumentelor de evaluare în cadrul celor douăsisteme.

„Sistemul educațional din Româniacreează dezavantaje majore pentru persoanele cu dizabilități. Astfel, incidența neșcolarizării și aabandonului timpuriu este de șapteori, respectiv de două ori mai mare, pentru persoanele cu dizabilități față de populația generală. Grupul cel mai dezavantajat din punct devedere al accesului la educație esteformat din persoane cu dizabilități zice, somatice sau vizuale, grave,din mediul rural” – aceste concluziisunt precizate în Sintezele inițialeale proiectelor de analize socio-eco-

nomice elaborate până în prezent

la nivelul Comitetelor Consultative, redactate în noiembrie 2012.

A trăi independent și a participadeplin la viața societății sunt atitudinicondiționate, în cazul persoane-

lor cu dizabilități, de eliminareaobstacolelor și barierelor din mediulzic și transport, la mijloacele decomunicare sau alte tehnologii.

Există puține informații publice cu

privire la modul în care sunt respec-tate prevederile legate de accesul lamediu. Un studiu făcut de ASCHF-R(Asociația de sprijin a copiilor han-dicapați zic România - www.aschfr.ro) în anul 2010 menționa faptul că,de exemplu, „multe dintre spațiile publice sunt neaccesibilizate saudacă există accesibilizări, acesteasunt de slabă calitate, impracticabilede cele mai multe ori, iar în cazul mijloacelor de transport în comun,numai 6% dintre cei chestionați audeclarat că le-au folosit.”

tante privind eciența acestor servicii, nu există încă un raportde evaluare la nivel național. Este evident, însă, că echipelemobile, formate din kinetoterapeut, logoped, psihopedagog,psiholog și asistent social pot desfășura activități la care, altfel,accesul copilului cu dizabilități este limitat sau lipsește.

Integrare și incluziune educațională și socialăConvenția cu privire la Drepturile Copilului (CDC) este primuldocument internațional care promovează fără echivoc bunăsta-rea tuturor copiilor. Din perspectiva art. 2, referitor la necesitateade a asigurată protecția împotriva oricărei forme de discrimi-nare, copilul cu dizabilități beneciază, ca orice alt copil, de toatedrepturile prevăzute în CDC. Articolul 23 insistă asupra creării, decătre ecare stat parte, a unui cadru în care copiilor cu dizabilitățisă li se asigure „o viață împlinită și decentă” și „condiții care săle garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să lefaciliteze participarea activă la viața comunității.”

Conceptul de cerințe educative speciale este denit în Legeanr. 448/2006 ca „necesitățile educaționale suplimentare, comple-

mentare obiectivelor generale ale educației adaptate particula-rităților individuale și celor caracteristice unei anumite deciențesau tulburări/dicultăți de învățare, precum și o asistență com-

plexă de tip medical, social etc.”

Evaluarea și orientarea școlară și profesională a copiilor, elevilor și tinerilor cu cerințe educaționale speciale (CES) se realizeazăde serviciul de evaluare și orientare școlară și profesională dincadrul centrelor județene de resurse și de asistență educațională(CJRAE), acordându-se prioritate integrării în învățământul demasă. Identicarea persoanelor cu CES, în termeni de evaluare

©

U N I C E F R o m â n

i a / C r i s t i a n K o s t y a k



7

●Dezvoltarea cooperării între politi-cile și profesioniștii din sectoareleasistență socială – educație -sănătate – care, în prezent, se

manifestă sporadic și neformalizatprin protocoale de colaborare. ●Dezvoltarea și încurajarea dreptuluila opinie a copilului cu dizabilități,asigurarea asistenței necesarepentru exprimarea opiniilor, pebaza principiului Nimic despre noi,fără noi! ●Realizarea de campanii deinformare și sensibilizare încare accentul să se mute de la

neputință și limitările funcționalespre încurajarea participării pe câtposibil la viața comunității; copiiicu dizabilități pătrund cu greutate în spațiul public, cauzele indlipsa de accesibilitate, atitudinilenepotrivite, frica de necunoscut apărinților, iar comunitatea rămânerezervată cu privire la potențialul deintegrare sau la valoarea adăugată

pe care ei o pot reprezenta, de aiciatitudinile de milă și caritate, demarginalizare și excludere. ●Mobilizarea instrumentelor nan-

ciare și utilizarea adecvată a posi-bilităților oferite de instrumentelenanciare ale UE pentru educațiacopiilor preșcolari, reducereaabandonului școlar timpuriu, recon-

cilierea vieții private cu cea profe-

sională, accesul la servicii, inclusiv

la serviciile sociale și de asistențămedicală, strategiile de dezvoltarelocală ale comunităților, sprijinirearegenerării zonelor defavorizate șitrecerea de la servicii instituționalela servicii comunitare. (Recoman-

darea Comisiei Europene: Investițiaîn copii: ruperea cercului vicios al defavorizării 2013/112/UE).

Rolul comunitățiiCreșterea gradului de conștientizare în societate, inclusiv lanivelul familiei, cu privire la acceptarea și încurajarea participăriipersoanelor cu dizabilități în societate presupune un efort con-

tinuu pentru promovarea recunoașterii capacităților, abilităților șicontribuțiilor pe care acestea le pot aduce societății. „Cultivareala toate nivelurile sistemului de educație, inclusiv la toți copiii, dela o vârstă fragedă, a unei atitudini de respect față de drepturilepersoanelor cu dizabilități” constituie una din măsurile imediate,eciente și adecvate pe care Statele Părți le pot lua (ConvențiaONU, art. 8 ).

Rapoartele publice cuprind puține referiri concrete la situațiile deexcludere sau marginalizare a persoanelor cu dizabilități, indbazate pe trecerea în revistă a prevederilor din actele normative

și pe interpretarea datelor statistice cu caracter cantitativ.Informații mai detaliate, colectate prin legătura directă cu cei încauză și bazate pe o interpretare calitativă a datelor se aă înanalizele și rapoartele organizațiilor neguvernamentale.

Un studiu recent arată că o treime dintre respondenții cu copii cudizabilități au declarat că profesorii, personalul medical, adulțiisau ceilalți copii din sat îi tratează uneori diferit față de ceilalțicopii, iar celelalte două treimi au armat că acest lucru se întâm-

plă rar sau deloc. (Bunăstarea copilului din mediul rural, World Vision, 2012).

Recomandări ●Necesitatea elaborării unei strategii coerente și a unui planoperațional ecient privind eliminarea barierelor și facilitareaincluziunii sociale, cu accent pe prevenire și intervenție timpu-

rie, inclusiv a Planului național de implementare a Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități. ●Promovarea și susținerea modelului social prin care se asigurăschimbarea paradigmei de la pacient la cetățean și responsa-

bilizarea societății față de eliminarea obstacolelor pe care lecreează în calea persoanelor cu dizabilități.

©

U N I C E F R o m â n i a

/ C r i s t i a n K o s t y a k



lui de droguri de orice tip la adolescențiide 16 ani era în 2010 de 10%. 79% dintreadolescenţii de 16 ani au consumat alcool în ultimul an şi 52% dintre adolescenţii de16 ani au fumat tutun cel puţin o dată, iar circa 21.000 de fete au născut înainte dea împlini 20 de ani.UNICEF lucrează cu parteneri naţionalişi locali pentru a proteja adolescenţii împotriva riscurilor cu care se confruntă,prin dezvoltarea sistemului de identicaretimpurie a adolescenţilor vulnerabili şi dereferire către servicii de bază în domeniulsănătăţii, educaţiei şi protecţiei sociale,

dar şi către servicii de specialitate adre-

sate adolescenţilor cu comportamente larisc. Eforturile noastre vor include şi impli-carea adolescenţilor într-un dialog naţionalreferitor la aspecte ce le afectează viaţaşi punerea la dispoziţia lor a cunoştinţelor care îi vor ajuta să se protejeze.Ne dorim ca fetele şi băieţii aaţi la vârstaadolescenţei să e tot mai mult susţinuţisă adopte comportamente mai sigureşi să acceseze servicii de bază şi despecialitate.Educație timpurie

Copiii au nevoie de educație timpurie șistimulare, acestea sunt vitale pentru dez-

voltarea lor optimă și au inuență pe par -cursul întregii vieți. Un start bun în viaţăeste așadar absolut necesar. Un mediusigur şi protector este esenţial. O nutriţieadecvată din primele zile ale vieţii punebazele solide pentru anii ce urmează,iar experienţele bogate şi semnicative încurajează un copil să gândească singur.Creierul unui copil se dezvoltă când aces-

ta este expus unor experienţe pozitive de învăţare.UNICEF sprijină dezvoltarea politicilor și intervențiilor care vizează dezvoltareatimpurie a copilului și educația timpurie.Colaborăm cu instituții guvernamentale șineguvernamentale pentru dezvoltarea destrategii și promovarea modelelor de bunăpractică, un astfel de model ind și centrulmultifuncțional de dezvoltare timpurie acopilului.

UNICEF în RomâniaUNICEF este cea mai mare organizaţie pentru copii, recunoscută şi respectatăla nivel mondial pentru experienţa sa în domeniul drepturilor copilului șinanțată exclusiv prin contribuţii voluntare.Din 1991, UNICEF lucrează alături de Guvern, societatea civilă, mass-media,sectorul privat şi alţi parteneri naţionali şi internaţionali pentru a se asiguracă toţi copiii merg la şcoală, au acces la servicii de sănătate şi sunt protejaţi împotriva violenţei, neglijării, abuzului, exploatării şi HIV/SIDA.Protecţia copilului

În România, sunt mii de copii invizibili. Ei sunt copii care nu pot merge la doctor și la școală, sunt copii care sunt abuzați sau care nu au acte de identitate, suntcopii care au la rândul lor copii. Unii dintre aceștia pot părăsiți de părinții lor.Locul copiilor este în familie, dar 1 din 10 copii este în pericolul de a părăsit. În parteneriat cu autorităţile, societatea civilă şi mass-media, UNICEF a creatun model în 64 de comunităţi menit să consolideze reţeaua de asistenţi sociali,

asistenţi medicali comunitari şi mediatori romi în vederea creşterii calităţii şiaccesibilităţii serviciilor medicale şi sociale. Se pune accent pe prevenire astfel încât copiii să e protejaţi împotriva violenţei şi neglijării. UNICEF îşi oferăexpertiza tehnică dobândită la nivel global și local Guvernului, autorităţilor locale şi Parlamentului pentru a îmbunătăţi legile şi politicile pornind de la acestmodel şi de la cele mai bune practici. Lucrăm tot mai des cu familiile astfel încât acestea să obţină cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a-şi protejapropriii copii şi a-i creşte într-un mediu sănătos.UNICEF dorește să crească numărul copiilor ce beneciază de servicii deprevenire, cu un accent asupra copiilor marginalizati, şi să reducă numărul denoi cazuri înregistrate în sistemul public de protecţie. În acelaşi timp, căutămsă reducem proporţia copiilor instituţionalizaţi cu 25%, concentrându-ne pecopiii sub 3 ani şi copiii cu dizabilităţi.Educaţie

Aproximativ 400.000 de copii nu merg la şcoală în mod regulat, iar 40% dintrecopiii de 15 ani sunt semianalfabeţi. România are una dintre cele mai ridicaterate ale abandonului şcolar din UE şi, după ani în care s-au înregistrat pro-

grese, această rată se aă din nou în creştere. Calitatea educaţiei reprezintă încontinuare o preocupare importantă. Educaţia este şansa de a întrerupe cerculvicios al sărăciei şi al excluderii sociale atât în cazul copiilor, cât şi al familiilor,comunităţilor şi ţării lor.UNICEF lucrează cu partenerii săi în 230 de comunităţi vulnerabile pentru arăspunde fenomenelor abandonului şcolar şi absenteismului, punând accentpe instruirea profesorilor şi a directorilor de şcoală, dar şi pe implicareacomunităţii şi a părinţilor. De asemenea, punem expertiza noastră la dispoziţia

Guvernului şi a Parlamentului în vederea consolidării politicilor şi a legislaţiei şipentru o mai bună monitorizare a situaţiei educaţionale a copiilor.Obiectivul UNICEF este de a reduce rata părăsirii timpurii a şcolii de la 16,6%la 12,8%, cu accent pe judeţele cele mai afectate, şi reducerea ratei abando-

nului şcolar în cazul copiilor de etnie romă de la 44% la 30%.Adolescenţii

Potrivit statisticilor, adolescenţii din România sunt foarte expuşi sărăciei,infecţiilor cu HIV, abuzului de substanţe, violenţei, sarcinilor timpurii şi abando-

nului şcolar. Adolescenţii reprezintă categoria cea mai afectată de consumul dedroguri, mai ales de substanţe noi cu efecte psihoactive. Prevalența consumu-

UNICEF România

Blv. Primăverii nr. 48 ASector 1, Bucureștiwww.unicef.ro

Brosura UNICEF Copii Cu Dizabilitati

Documents

Transcript of Brosura UNICEF Copii Cu Dizabilitati