TESTE. TIPURI DE TESTE

AN II PPS

Conf. univ. dr. Adrian Roşan

Testul psihologic

Un test psihologic este o procedură sistematică de obţinere a eşantioanelor de comportament, relevante pentru funcţionarea cognitivă sau afectivă, precum şi pentru evaluarea şi notarea acelor probe in

conformitate cu standardele.

De-a lungul timpului au existat numeroase incercări de definire a testelor psihologice.

Definiţiile se referă la test ca fiind o probă (frecvent - serie de probe) construită in scopul stabilirii prezenţei (sau absenţei) unui aspect psihic, a particularităţilor de comportare sau a gradului de dezvoltare psihică (Roşca,

1972).

Dicţionarul psihologic (Larousse, 2006), probă ce permite descrierea comportamentului unui subiect intr-o situație definită cu precizie prin referire la un grup definit de subiecți plasați in aceeași situaţie

Definiţii

Anastasi, 1976, afirma că ”un test psihologic este in mod esenţial o măsură obiectivă şi standardizată a unui eşantion de comportament”.

O altă definiție ii aparține lui Gregory, 1992, care apreciază testul psihologic ca fiind

”o procedură standardizată prin care se formează un eşantion de comportamente care va fi descris prin categorii sau scoruri și care face posibilă utilizarea rezultatelor in predicţia altor comportamente, mai importante”.

După Rey testele sunt procedee standardizate, concepute pentru a provoca la subiecţii investigaţi reacţii inregistrabile sub aspectul intensităţii, formei, duratei, semnificaţiei, etc., datele obţinute fiind estimate prin referirea lor la valorile etalon.

Definiţii

Definiţia Asociaţiei Internaţionale de Psihotehnică (transformată in 1956 in Asociaţia internaţională de Psihologie Aplicată), preluată de H. Pieron in '' Vocabulaire de la Psychologie'' :

''Testul este o probă determinată, ce implică o sarcină de efectuat, identică pentru toţi subiecţii examinaţi, cu instrumente precise pentru aprecierea succesului sau a eşecului sau pentru notaţia numerică a reuşitei''.

Funcţia testelor

Funcția de bază a testelor psihologice este să măsoare diferențele dintre indivizi sau intre diferite reacții comportamentale ale aceluiași individ

in diferite situații cu care acesta se confruntă.

In concluzie, putem defini testul psihologic ca un instrument de evaluare ce vizează un eşantion de comportament și implică o

procedură standard privind administrarea, cotarea şi interpretarea rezultatelor.

Scopul testelor psihologice

Selecţie/clasificare

Diagnostic şi intervenţie

Autocunoaştere

Proiecte de evaluare a unor modificări intervenite in urma unor intervenţii educative, psihoterapeutice.

Instrumente ale cercetării ştiinţifice

Funcțiile testului psihologic

Testul ca instrument de măsurare / evaluare

Testul ca eșantion de comportament

Testul ca procedură standard de administrare, cotare şi interpretare a rezultatelor

Testul ca rezultat al unei colecții de itemi

Itemul

Itemul reprezintă un stimul specific care determină un anumit comportament ce poate fi cotat şi evaluat independent.

Corecta ordonare a itemilor după gradul lor de dificultate - care se stabileşte in funcţie de procentajul rezolvărilor

corecte, pe fiecare item, in eşantionul pe care s-a realizat validarea - face ca testul psihologic respectiv să indeplinească și condiția de obiectivitate.

Tipuri de itemi

a. Itemi de tip eseu - subiectului i se cere să răspundă liber la un item

b. Itemi cu răspunsuri date, care pot fi, la randul lor, de tip:

b.1. "da-nu"/ "adevărat-fals“ (ex. Suntem in 30 Noiembrie ?)

Ei sunt utilizaţi cel mai frecvent in testele de cunoştinţe și uneori in testele de personalitate, dar

sunt inadecvaţi in chestionarele de atitudini sau in cele ce evaluează simptomele clinice -in aceste domenii nu există răspunsuri corecte sau greşite.

Avantajul utilizării acestui tip de itemi este că sunt uşor şi rapid de administrat.

Dezavantajul este dat de faptul că subiectul are 50% şanse de a ghici răspunsul.

b.2. cu răspunsuri la alegere (ex. Care este capitala Canadei?)

Ei sunt utilizaţi de regulă in testele de cunoştinţe și au ca principal avantaj diminuarea procentului ca subiectul să ghicească răspunsurile.

“

Tipuri de itemi

b.3. cu răspunsuri pe scale de tip: "da-nu-nu ştiu", "de acord-acord parţial-dezacord",

"întotdeauna-adesea-uneori-niciodată

Ex. Sunt o persoană fricoasă in situaţii de extreme:

întotdeauna

adesea

uneori

niciodată

Tipuri de itemi

b4. cu răspunsuri ce trebuie alăturate după diferite criterii:

Ex:

__ 1. primul test de inteligenţă A. Raven

__ 2. test proiectiv de personalitate B. Binet-Simon

__ 3. test de inteligenţă de grup C. Rorschach

Clasificarea testelor psihologice

17.000 de teste fapt care justifică o clasificare a acestora pentru a ne putea orienata in problema valorii lor de cunoaştere şi predicţie.

Asemănarea de criteriu (măsoară acelaşi aspect psihic) nu elimină deosebirile intre teste cu privire la natura itemilor, colectarea şi cotarea răspunsurilor, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor.

Clasificarea testelor

Dictionarul (Larousse, 2006) clasifică testele psihologice in două mari categorii:

după caracteristicile individuale implicate in culegerea și tratarea informației venite din exterior: teste de inteligență, de aptitudini, de cunoștințe etc

după caracteristicile implicate in orientarea și

controlul conduitelor: teste de personalitate,

temperament, interese etc.

Clasificarea testelor

Termenul de test are o accepţiune largă in sens de procedură de măsurare sau de evaluare, ceea ce face să distingem in sens strict:

Teste creion-hartie, orale şi pe aparate, care au destinaţie psihometrică

Inventare de personalitate, chestionare de interese,

probe proiective, formele clinice asociate

Teste de cunoştinţe.

Clasificarea testelor

în funcţie de criterii generale

După obiectivul investigat:

de inteligenţă

de personalitate

de aptitudini

de cunoştinţe

de sociabilitate, etc.

Clasificarea testelor

în funcţie de criterii generale

După strategia de construcţie (se referă in special la bateriile de teste):

eterogene (itemii sau subtestele nu corelează intre ele)

omogene (grad variabil de intercorelare)

Clasificarea testelor

în funcţie de criterii generale

după materialele utilizate – deoarece există o mare varietate a materialelor utilizate, ne rezumăm la

teste verbale

teste non-verbale.

Sau - după același criteriu - in:

teste creion-hartie (verbale, proiectiv-spaţiale,etc)

teste orale

teste cu materiale (cuburi, rondele, imagini, figuri geometrice, teste pe aparate, etc.- solicită uneori performanţa)

softuri

Clasificarea testelor

în funcţie de criterii generale

după modalitatea de administrare:

individuale vs. colective

cu timp limitat (impus) vs. cu timp nelimitat (liber)

după tipul de răspunsuri:

cu răspuns liber, deschis

cu răspuns la alegere

după tipul rezultatelor:

teste sintetice

teste analitice

Clasificarea testelor

în funcţie de criterii generale

după structură: teste prognostic : teste de maturitate psihică, de maturitate

pedagogică, de dezvoltare intelectuală, de aptitudini specifice,

teste de randament: teste de aptiduni sau de cunoştinţe, teste diagnostic (teste analitice)

după funcție: teste de evaluare

teste de eficienţă

teste performanţă

teste proiective

In 1999, Albu a realizat o clasificare destul de exhaustivă a testelor psihologice:

1. in funcţie de conţinutul testului:

a). după modul de executare a sarcinii de către subiect

teste orale

teste scrise

teste de performanţă:

teste cu manipulare de aparate şi piese

teste administrate pe calculator

b). după utilizarea limbajului in rezolvarea sarcinii

teste verbale

teste nonverbale

c). după modul de procesare implicat:

teste de eficienţă

teste de aptitudini

teste de dezvoltare intelectuală

teste de cunoştinţe

probe de lucru

teste situaţionale

teste de personalitate (nonintelective).

2. in funcţie de modul de administrare a testului:

a)după numărul persoanelor care pot fi examinate simultan:

teste individuale

teste de grup

b). după timpul de execuţie

teste de viteză

teste de randament:

cu limită de timp

cu timp de lucru nelimitat

in funcţie de modul de cotare a testului şi de interpretare a scorului:

a) după modul de stabilire a cotei la test:

teste obiective

teste subiective

b). după modul in care se interpretează scorurile testelor

teste normative

teste centrate pe criteriu

teste idiografice

teste ipsative