Kinetoterapia in entorsele gleznei

Student Isachi Alexandru MarianGrupa 3 , subgrupa 6

Cuprins pagina

1Anatomie patologica ................................................................................ 32Etiologie………………………………………..…………………………… 33Clasificarea anatomopatologica ................................................................ 44Muschii implicati in miscarile articulatiei gleznei.....................................55Exercitii pentru glezna…………………………………………...……….86Exercitii de extensie.................................................................................97 Exercitii de flexie ( dorsiflexii )……………………………………….108 Exercitii de inversie…………………………………………...…………119Execitii de eversie……………………………………………………….1210Alte exercitii …………………………………………………………….12

2

Anatomie patologica

Entorsele.

Entosele – reprezinta un traumatism articular inchis ce cuprinde ansamblul leziunilor partilor moi articulare si periarticulare, produse printr-o miscare brusca si brutala, care depaseste limitele fiziologice ale articulatiei respective.

Etiologie. Entorsele de glezna intereseaza in majoritarea cazurilor grupele de varsta legate direct de activitatea productiva, adolescentul si adultul tanar fiind expusi in mod deosebit in accidentelede munca, de circulatie, de sport. Cauzele cele mai frecvente sunt alunecarile, caderile pe teren denivelat, aterizari gresite pe marginea piciorului etc. Se produc prin mecanism de torsiune interna ( inversiune - supinatie + adductie ) sau de torsiu-ne externa ( eversiune - pronatie + abductie ), dincolo de limitele de rezistenta mecanica ale liga-mentelor articulare producand entorsa. In ordinea frecventei cel mai expus este ligamentul fibulo-talar anterior ( ligamentul entorsei ), fibulo-calcanean, tibio-fibular inferioara.

Entorsele gleznei reprezinta entitatea traumatica cel mai des intalnita in patologia osteoarticulara. Uneori ele sunt desconsiderate prin banalitatea lor multe cazuri neajungand la medic, alteori dmpotriva, imbraca o

3

evolutie clinica grava, antrenand sechele functionale importante. Se intalnesc cu predilectie la tineri si adulti, in conditii foarte variate : accidente de munca, sport, caderi sau alunecari pe teren neted sau accidentat.

Clasificarea anatomopatologica: a) Entorsa de gradul I – intindere ligamentara.b) Entorsa de gradul II – ruptura ligamentara partiala.c) Entorsa de gradul III – ruptura ligamentara totala sau smulgerea osoasa a

ligamentelor.Caracteristici:

a) in entorse, toate structurile moi ale articulatiei, ligamente, capsula sinoviala, cartilaj, discuri si meniscuri, precum si extremitatile osoase pot prezenta leziuni variabile.

b) Indiferent de amploarea eziunilor locale, entorsele se traduc prin tulburari functionale importante.

c) Entorsele neglijate sau posttratate lasa sechele suparatoare uneori foarte grave.

Tramatismul este de obicei indirect rezultat dintr-o miscare brusca de torsiune, de flexie sau de extensie.

Entorsa externa – cea mai frecventa, se produce ca o urmare a miscarii de inversiune fortata a piciorului calcand pe un teren denivelat se rasuceste inauntru sprijinandu-se pe marginea sa externa. Aceasta miscare fortata solicita in primul rand fasciculul peroneoastragalian anterior al ligamentului lateral extern. In cazul in care traumatismul se limiteaza la elongatia sau dilacerarea partiala a acestui fascicol, entorsa poate fi considerata stabila sau benigna. Cand sunt interesate si legamentele peroneoastragalian posterior, entorsa devine instabila, grava.

Entorsa interna – prin leziunea ligamentului deltoid tibioastragalian in urma miscarii de eversiune a piciorului este rar intalnita datorita rezistentei acestui ligament. Pentru ca miscarea de valgus fortat sa poata rupe acest ligament, este necesar sa fie rupta intai artera peroniera. De aceea leziunea ligamentului lateral intern insoteste unele fracturi ale maleolei peroniere avand in ansamblu echivalentul unei fracturi bimaleolare; nedepistarea ei atrage grave consecinte terapeutice prin aparitia unui picior valg dureros.

Entorsa anterioara – se produce consecutiv miscarii de extensie fortata a gleznei. Leziunea ligamentelor anterioare ale articulatiei tibioperoniere inferioare rezulta in urma rasucirii bruste a corpului in timp ce piciorul este fixat pe sol. Aceasta determina o rotatie exagerata a astragalului largind scoaba tibiperonier si dand nastere diastazisului tibioperonier. Leziunea apare rareori izolat ca simpla entorsa, de obicei insotind fracturile uni sau bimaleolare. Entorsa se produce in special cand piciorul este intr-un grad oarecare de flexie

4

plantara, pozitie de maxima instabilitate a piciorului pentru inversia sau eversia fortata caci astragalul este eliberat din scoaba tibioperoniera.

Entorsa prin inversie – fortata a piciorului este de departe cea mai frecventa : ligamentul lateral extern este destins, rupt sau dezinserat proximal sua distal. Ligamentul lateral extern este format din trei fascicule : peroneoastragalian anterior (care este tractionat cand piciorul este in flexie plantara si se rupe daca se produce o inversie brutala), peroneocalcanean (care este intins cand piciorul este in unghi drept rupandu-se la inversia din aceasta pozitie) si peroneoastragalian posterior (care se rupe mai rar piciorul trebuie prins in dorsiflexie si supinatie). Se pot rupe toate aceste trei fascicule, sau izolat, una sau doua dintre ele.

Entorsa externa – in afara de semnele clinice obisnuite, duce la indepartarea astragalului de maleola externa permitand patrunderea unui varf de deget intre maleola si astragal. Din acelasi motiv inversia sau eversia pasiva cu piciorul in dorsiflexie pot deveni posibile (in mod normal nu sunt posibile). Aceste miscari se executa prin prinderea in mana a calcaneului si mobilizarea lui in sensurile respective.

Entorsa in eversie – este mult mai rara. O eversie fortata detremina mai des o fractura maleolara decat o ruptura a ligamentului lateral intern, ligament puternic, format din patru fascicule asezate in doua planuri :

- superficial (numit si ligamentul deltoidian si format din fascicolele tibioscafoidian si tibiocalcanian)

- profund (format din fascicolele tibioastragaliene anterioare si posterioare)

Entorsa prin eversie se poate rupe si ligamentul peroneotibial inferior determinand o largire (diastaza) a scoabei peroneotibiala, permitand miscari de lateralitate a astragalului in scobitura tibiperoniera, deci o agravare a instabilitatii gleznei.

Entorsele piciorului propriuzis – inafara de entorsele gleznei, care sunt cele mai frecvente, cu simptomatologie zgomotoasa si cu sechele uneori severe exista entorsele piciorului propriu zis.

Muşchii implicaţi în mişcările articulatiei gleznei1. Muşchii lojei anterioare a) gambierul anterior se inseră proximal pe tuberozitatea externă a tibiei, pe tuberculul lui Gerdy, pe cele două treimi superioare ale feţei externe a tibiei şi pe partea supero-internă a feţei anterioare a membranei interosoase. Corpul muscular se continuă ca un tendon puternic, care trece prin faţa gleznei, pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se inseră distal pe faţa internă a primului cuneiform şi a bazei primului metatarsian. Când ia punct fix pe tibie, flectează, adduce şi rotează

5

înăuntru piciorul. b) extensorul comun al degetelor este un muşchi aplatizat. Se inseră proximal pe tuberozitatea externă a tibiei, pe cele două treimi superioare ale feţei interne a peroneului şi pe partea externă a membranei interosoase. Tendonul lui trece pe sub ligamentul inelar al tarsului şi se împarte în patru tendoane secundare, care se îndreaptă către ultimele patru degete. Când ia punct fix pe gambă, extensorul comun al degetelor este un extensor al ultimelor 4 degete pe picior şi flexor, abductor şi rotator extern al piciorului pe gambă. c) extensorul propriu al halucelui se află între primii doi muşchi şi se inseră proximal pe treimea mijlocie a feţei interne a peroneului şi pe partea corespunzătoare a membranei interosoase.Tendonul distal trece şi el pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se îndreaptă spre haluce, pe a cărui falangă se inseră distal. Când ia punct fix pe gambă, extensorul propriu al halucelui este extensor al halucelui pe picior şi flexor, adductor şi rotator intern al piciorului pe gambă.Este sinergic cu gambierul anterior. d) peronierul anterior este cel mai extern muşchi al lojei anterioare, se inseră proximal pe jumătatea inferioară a feţei anterioare a peroneului, tendonul lui trece pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se termină distal pe baza celui de-al cincilea metatarsian. Când ia punct fix pe gambă, peronierul anterior este flexor, abductor în afară al piciorului pe gambă. Este sinergic cu extensorul comun aldegetelor, al cărui fascicol extern poate fi considerat.

Muşchii lojei externe • lungul peronier lateral este muşchiul cel mai superficial. Se inseră proximal pe faţa externă şi pe marginea anterioară şi externă a peroneului. Se continuă cu un tendon lung şi puternic, care coboară înapoia maleolei externe, o înconjoară, se îndreaptă spre mijlocul marginii externe a piciorului, trece pe faţa inferioară a scheletului piciorului pe care o străbate oblic înainte şi înăuntru şi se termină pe tuberculul extern al bazei primului metatarsian. Când ia punct fix pe peroneu, muşchiul este extensor, abductor şi rotator în afară al piciorului pe gambă. Participă la susţinerea bolţii plantare. • scurtul peronier lateral este situat sub lungul peronier lateral. Se inseră proximal pe cele două treimi inferioare ale feţei externe şi pe marginea anterioară şi marginea externă a peroneului. Tendonul lui coboară tot prin spatele maleolei externe, dublând tendonul lungului peronier, pe care-l însoţeşte până la marginea externă a piciorului, unde se termină însă pe baza celui de-al cincilea metatarsian.

14.2.3. Muşchii lojei posterioare

6

• tricepsul sural cel mai voluminos muşchi al gambei, este alcătuit din: cei doi gemeni (intern şi extern) şi solearul – gemenul extern (gastrocnemianul extern) se inseră proximal pe faţa postero-externă a condilului femural extern. – gemenul intern (gastrocnemianul intern) se inseră proximal pe faţa postero-internă a condilului femural intern – solearul este un muşchi lat şi gros, situat înaintea celor doi gemeni. Se inseră proximal atât pe tibie, cât şi pe peroneu. Toate cele trei fascicule musculare converg către un tendon care le continuă direcţia, tendonul lui Achile. Acesta trece prin spatele articulaţiei tibio-astragaliene şi se inseră pe jumătatea inferioară a feţei posterioare a calcaneului. Prin intermediul tendonului lui Achile, tricepsul sural are o mare importanţă în acţiunile motorii ale gambei şi gleznei. Când ia punct fix pe inserţiile superioare, tricepsul sural este flexor plantar al piciorului pe gambă şi în mod accesoriu (prin cei doi gemeni), este flexor al gambei pe coapsă. Când ia punct fix pe calcaneu, în poziţie ortostatică, înmod accesoriu, ajută la menţinerea poziţiei de extensie a genunchiului. • plantarul subţire este un muşchi filiform, aşezat la partea internă a tendonului lui Achile pe care-l dublează. Se inseră proximal pe condilul extern al femurului, se îndreată oblic în jos şi înăuntru şi coborând pe lângă marginea internă a tendonul ui lui Achile, se inseră distal fie pe acest tendon, fie pe faţa posterioară a calcaneului. Acest muşchi este flexor plantar al piciorului pe gambă, fiind sinergiccu tricepsul sural. • popliteul este scurt, plat, are o formă triunghiulară, fiind situat pe faţa posterioară a articulaţiei femuro-tibiale, înaintea gemenilor şi a plantarului subţire. Se inseră proximal pe condilul femural extern, se îndreaptă oblic în jos şi înăuntru şi se inseră pe faţa posterioară a tibiei, deasupra liniei oblice a tibiei şi pe buza superioară a acesteia. Este flexor şi rotator înăuntru al gambei pe coapsă. • flexorul comun al degetelor se inseră proximal pe buza inferioară a liniei oblice a tibiei şi pe treimea mijlocie a feţei posterioare a tibiei, apoi coboară şi se continuă cu un tendon care înconjoară maleola internă, după care îşi schimbă direcţia îndreptându-se înainte în regiunea plantară, unde se împarte în patru tendoane terminale, inserându-se pe bazele ultimelor falange. Când ia punct fix pe tibie, este flexor al ultimelor 4 degete pe picior şi extensor al piciorului pe gambă. Când ia punct fix pe degete, în poziţie ortostatică, susţine gamba să nu se flecteze pe picior. Este deci şi un sinergist al tricepsului sural. • flexorul lung al halucelui se inseră proximal pe cele două treimi inferioare ale feţei posterioare a peroneului şi pe membrana interosoasă tibio-peronieră şi se continuă cu un lung tendon care alunecă pe faţa posterioară a extremităţii inferioare a tibiei, pe faţa posterioară a astragalului, pe faţa internă a calcaneului şi ajunge în regiunea plantară. Aici se îndreaptă oblic înainte şi înăuntru,

7

încrucişează tendonul flexorului comun, cu care se uneşte şi ajunge să se insere distal pe baza celei de a doua falange a halucelui. Când ia punct fix pe peroneu, este flexor al halucelui şi al celorlalte degete, precum şi un extensor al piciorului pe gambă. Când ia punct fix pe inserţiile distale, în ortostatism, susţine gamba să nu se flecteze pe picior. Este sinergic cu tricepsul sural şi cu flexorul propriu. • gambierul posterior este situat profund între cei doi flexori, imediat înapoia membranei interosoase. Se inseră proximal pe buza inferioară a liniei obli ce a tibiei, pe faţa posterioară a tibiei, pe cele două treimi superioare ale membranei interosoase şi pe faţa internă a peroneului, înapoia crestei interosoase. Tendonul lui se îndreaptă înăuntru, încrucişează tendonul flexorului comun, trece pe marginea internă a acestuia, alunecă înapoia maleolei interne, pe care o înconjoară şi se inseră distal pe tuberculul scafoidului. Când ia punct fix pe gambă este extensor, adductor şi rotator înăuntru al piciorului pe gambă. Când ia punct fix pe scafoid, în ortostatism, susţine gamba să nu se flecteze pe picior. Este sinergic cu tricepsul sural, cu flexorul comun şi cu flexorul lung al halucelui.

Exercitii pentru glezna

In cazurile de entorsa minora de glezna, exercitiile de reabilitare incep imediat dupa traumatismin paralel cu exercitiile de mers. In entorsele mai severe si mai dureroase este posibil ca exercitiile de mers sa nu poata fi efectuate, desi cu ajutorul carjelor si a gipsului protector se poate sustine greutatea in picior, cum de altfel si cu ajutorul altor dispozitive de protectie si sustinere a gleznei. Daca durerea este severa se recomanda purtarea carjelor sub control medical. In general, daca durerea este suportabila, se incearca mersul si sustinerea greutatii in picior folosind carjele sau gipsul de protectie, intrucat aceste activitati fizice grabesc procesul de vindecare. Entorsele de glezna au nevoie de o medie de 6 saptamani pentru a se vindeca dar in unele cazuri pot sa dureze chiar 4 luni in functie de severitatea acestora. Un gips protector, un suport elastic saualte forme de sustinere a gleznei trebuiesc purtate in tot acest timp pentru a proteja ligamentele. Dupa vindecarea gleznei, folosirea unui dispozit de suport al gleznei ajuta la prevenirea unui nou traumatism. Chiar si dupa ce glezna si-a revenit destul de bine, se vor continua exercitiile de intindere si balans si alte exercitii fizice controlate, de mai multe ori pe saptamana pentru a se mentine glezna cat mai stabila. In general, entorsele beningne corect tratate nu lasa sechele.La 8-10 zile nu mai e necesar nici bandajul compresiv.Se interzice inca 3-4 saptamani activitatea sportiva. Sunt deosebit de utile pentru resorbtia edemului, prevenirea formarii aderentelor si mentinerea tonusului muscular.

1 Exercitii de extensie (Flexie plantara):

8

Exercitiul 1 :Ridicari pe varfuri . In aceasta miscare este implicata musculatura posterioara a gambei : muschiul tricepsul sural format din gemenii intern si extern si solearPi - Stand T1 - Ridicari pe varfuri : contractie concentrica a tricepsului sural T2 - Revenire : contractie excentrica a tricepsului sural

Se vor executa 5-6 serii a câte 15-20 repetari.

Pentru o solicitare globală a musculaturii gambelor, importantă va fi şi aşezarea picioarelor pe sprijin. Dacă apropiem vârfurile se solicităcu precădere gemenii externi iar depărtându-le, gemenii interni.

Execitiul 2 : Ridicari pe varfuri , cu varfurile picioarelor orientate catre exterior Pi - Stand cu varfurile picioarelor orientate catre exterior T1 - Ridicari pe varfuri : T2 – Revenire : gemenii interni se contracta excentric

Exercitiul 3: Ridicari pe varfuri , cu varfurile picioarelor orientate catre interior Pi - Stand cu varfurile picioarelor orientate catre interior T1 - Ridicari pe varfuri : gemenii externi se contracta concentric T2 – Revenire : gemenii externi se contracta excentric

9

Exercitiul 4Ridicari pe varfuri din asezat . Se executa extensia piciorului . Pi - Asezat pe scaun T1 – ridicari pe varfuri : contractie concentrica a muschiului solear T2 – revenire : contractie excentrica a solearului

2 Exercitii de flexie ( dorsiflexii )

Exercitiul 1 Pacientul in decubit dorsal se va efectua flexia dorsala activ pana unde poate pacientul dupa care se face pasiv.

T1 Flexia dorsala a piciorului - tibial sau gambier anterior, extensor lung al halucelui, extensor lung al degetelor si al III-lea peronier prin contractie concentricaT2 Flexia dorsala pasiva - muschiul tricepsul sural format din gemenii intern si extern si solear se intind T3 Mentinerea pozitiei timp de o secunda T4 Revenire

5 serii x 10 repetari

Exercitiul 2

10

Dorsiflexii a piciorului cu rezistenta

Pi Decubit dorsal cu rezistenta pe treimea distala a piciorului T1 Flexia piciorului : Este realizata de muschii: tibial sau gambier anterior, extensor lung al halucelui, extensor lung al degetelor si al III-lea peronier prin contractie concentrica T2 Revenire

3 Exercitii de inversie

Inversia : este realizata de tibialul posterior prin adductia si supinatia

piciorului; participa la extensia piciorului: aceste trei miscari compun inversia

Pi aszat T1 inversia impotriva rezistentei : se contracta tibialil posterior T2 revenire

11

4Execitii de eversie

Pi asezat T1 eversie impotriva unei rezistente : lungul si scurtul peronier executa contractie concentrica

T2 revenire lungul si scurtul peronier executa contractie excentrica

5 Alte exercitii  Exercitii de miscare a degetelor de la picioare folosind un prosop. Acesta se pozitioneaza pe podea si cu ajutorul degetelor de la picioare in timp ce calcaiul se mentine fix pe podea, se va trageacesta catre corp si apoi se va indeparta in acelasi mod

Muschii care participa la miscare sunt : flexorul scurt al halucelui si lumbricali. patratul plantar, flexorui comun (lung) al degetelor, scurtul flexor al degetelor si lungul flexor al halucelui

.

12

Se realizeaza intinderea musculaturii posterioare a gambei. Aceste exercitii se efectueaza in ortostatism cu fata la un perete si cu mainile la nivelul umerilor fixate pe perete. Se va pozitiona piciorul lezat in spatele celui sanatos, stand pe varf. Se pozitioneaza calcaiul pe podea si partea posterioara a membrelor inferioare in pozitie dreapta. Incet se va indoi genunchiul aflat in fata pana cand se simte intinderea musculaturii gambei .

 

13

14