Copil Cu Dizabilitati Autism

40
Egalitatea de Şanse în Educaţie a copilului cu autism CUPRINS: Introducere I. Notiuni teoretice Consideratii generale Trasaturile autismului II. Particularitati ale limbajului si stima de sine Limbajul Stima de sine Studiu de caz Bibliografie

Transcript of Copil Cu Dizabilitati Autism

Egalitatea de anse n Educaie

a copilului cu autism

CUPRINS:

Introducere

I. Notiuni teoretice

Consideratii generale

Trasaturile autismului

II. Particularitati ale limbajului si stima de sine

Limbajul

Stima de sine

Studiu de caz

Bibliografie

Introducere

n Romnia, educaia special a avut pentru o lung perioad de timp un pronunat caracter segregativ. Pn n 1989 s-a dezvoltat o reea de instituii de nvmnt special, pornindu-se de la o mprire a copiilor cu deficiene n trei categorii: recuperabili, parial recuperabili i nerecuperabili. Modelul de abordare a deficienelor era unul predominant medical, accentul fiind pus pe eforturile de reabilitare, de adaptare a copilului, fr a se lua n considerare nevoile de schimbare la nivelul mediului colar. n acest mod au aprut i s-au consolidat percepii, stereotipuri, prejudeci la nivelul cadrelor didactice i al publicului n general, conform crora educaia special (separat) ar fi singura posibil n cazul copiilor cu diferite deficiene. Astfel de prejudeci fac posibil manifestarea unui adevrat cerc vicios, de tipul unei profeii autocreatoare: datorit prejudecilor referitoare la cei care nva mai greu, acetia nu sunt stimulai adecvat, nu li se ofer anse de nvare, fapt care le accentueaz deficitul observat iniial, demonstrndu-se astfel caracterul ntemeiat al credinelor.

Consider un beneficiu faptul c cercetarea are avantajul aplicabilitii terapiei ABA pe o perioad mai lung i surprinderea acesteia n lucrare. De asemenea, fiind notate datele i avnd i nregistrri video din timpul edinelor se poate oricnd reproduce un demers terapeutic similar n care se pot lua n considerare i erorile depistate i observate, astfel putnd fi evitate.

Notiuni teoretice

1.Consideratii generale

Autismul este o tulburare acreieruluicare interfereaz adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur.Semnele autismului se dezvolt aproape ntotdeauna naintea mplinirii vrstei de 3 ani, dei aceast afectiune este uneori diagnosticata abia mai trziu.

n mod tipic, printii devin ngrijorai atunci cnd observ c fiul/fiica lor nu ncepe sa vorbeasca i nu rspunde sau nu interacioneaza ca i ceilalti copii de aceeasi vrst. De regul, copiii cu autism nu au o dezvoltare normal a vorbirii i pot s "par" surzi, dei testele deaudiometriesunt normale.

Autismul afecteaz modul n care copilul percepe i proceseaz informaia senzorial.Severitatea autismului variaz. Unii au nevoie de un nsoitor n aproape toate domeniile vieii lor cotidiene, n timp ce alii pot fi capabili s funcioneze la un nivel foarte ridicat i pot chiar s mearg la o coal normal.

Dei aceast afectune dureaz toat viaa i determin diferite grade de izolare social, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativ n viaa persoanelor cuautism.Diagnosticarea din timp i tratamentul adecvat au dus la creterea numrului de persoane cu autism care sunt capabile s triasc independent atunci cnd ajung la vrsta adult.

Autismul pare a avea o agregare familial, sugernd existena unui factor genetic. Deoarece persoanele cu autism pot avea o multitidine de manifestri, variind de la individ la individ, oamenii de tiin cred ca c sunt implicate mai multegene.Cercetrile care sunt n derulare au ca scop identificarea acestor gene. Unii experi consider, de asemenea, c factorii de mediu pot avea un rol n apariia autismului i, dei, ei au studiat mai muli astfel de factori, printre care ar fi vaccinurile, nu au gsit pn n prezent o cauz clar.

Cercetrile imagistice ale creierului persoanelor cu autism au identificat anomalii n anumite zone cerebrale, inclusiv n acelea responsabile de emoie i de relaionarea social.Alte studii sugereaz c persoanele cu autism au niveluri crescute aleneurotransmitoruluinumitserotonin, o substan chimic care trimite mesaje n interiorul creierului.Totui, aceste studii sunt preliminare i n prezent se desfaoar cercetri pentru a se explica modul de afectare a creierului n autism.

Autismul este o stare patologic caracterizat prin scderea capacitii de a interaciona pe plan social i de a comunica. Simptomele se manifest de obicei naintea vrstei de 3 ani.

Conform celui mai recent studiu, un copil la trei sute de nateri este autist . Exist , totusi un criteriu de care autismul ine cont : sexul . Frecvena aparitiei acestui sindrom este de patru ori mai mare la biei dect la fete , iar n 75% din cazuri indivizii afectai manifest i retard mintal .

Autismul a fost descoperit ca i o patologie aparte relativ recent . Leo Kanner a fost primul care , n 1943 , a descris tabloul clinic studiind un grup de 11 copii ("Autistic Disturbances of Affective Contact" ) i i-a dat denumirea de " autism infantil precoce" . El a numit trei criterii clinice care stau la baza sindromului : incapacitatea de a realiza i dezvolta relaii sociale reale , izolarea i detasarea de lumea nconjurtoare .

Autismul este cel mai cunoscut dintre TID-uri (tulburrile invazive de dezvoltare, care sunt de origine bio-chimice sau asociate unei probleme genetice). Mesajele transmise la creier sunt prost receptate i interpretate.

Termenul de autism , etimologic vorbind , provine din grecescul "AUTOS" , care nseamn "pentru sine nsui". Acest termen a fost introdus pentru prima oar n psihiatrie n anul 1911 de ctre E. Bleuler , n lucrarea sa "Grupa schizofrenicilor".

2. Trsturile autismului:

Severitatea simptomelor variaz semnificativ de la o persoan la alta. Totui, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale n urmtoarele domenii:Simptomele pot fi:

- probleme semnificative n dezvoltarea abilittilor de comunicare nonverbal, cum ar fi privirea ochi-in-ochi, expresii faciale i posturi ale corpului

- incapacitatea de a stabili relatii de prietenie cu copiii de aceeasi vrst

- lipsa interesului n a impartasi bucuria, preocuparile sau realizarile cu alte persoane

- lipsaempatiei. Persoanele cu autism pot avea dificulti n inelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sautristeea.

- ntarziere n vorbire sau lipsa acesteia. Aproximativ 50% din persoanele cu autism nu vor vorbi niciodat.

- probleme n iniierea unei conversatii. De asemenea, persoanele cu autism au dificulti n mentinerea continuitatii unei conversatii ncepute.

- limbaj sterotip i folosirea repetitiva a unor cuvinte. Persoanele cu autism repet o propozitie sau o fraz pe care au auzit-o de curnd (ecolalie).

- dificultate n nelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversaia. De exemplu, o persoan cu autism ar putea s nu neleaga c cineva glumeste.

- pot interpretacomunicareacuvnt cu cuvnt i nu au capacitatea de a nelege mesajul, sensul transmis.

- o atentie neobisnuit asupra jucariilor. Copiii mai mici cu autism se concentreaza adesea pe anumite prti ale jucariilor, cum ar fi roile unei masinute si nu se joaca cu intreaga jucarie.

- preocupare fa de anumite subiecte. Copiii mai mari si adultii sunt adeseori fascinai de programul trenurilor sau de buletinele meteo.

- nevoie de uniformitate/simetrie i de rutina. De exemplu, un copil cu autism poate avea ntotdeauna nevoie s manance pine nainte desalati insist sa mearga n fiecare zi pe acelasi drum spre coal.

- comportament stereotip. Acesta const n bti din palme sau n leganarea corpului.

Simptomele autismului sunt, de obicei, observate mai nti de catre parinti sau de alte persoane n primii 3 ani de viata ai copilului. Dei autismul este prezent de lanatere(e congenital), semnele acesteitulburripot fi dificil de identificat sau de diagnosticat n timpul copilriei timpurii.

Adesea printii devin ingrijorati atunci cand copilul lor nu vrea s fie tinut in brate, cnd nu pare sa fie interesat de anumite jocuri i cand nu ncepe sa vorbeasca.

De asemenea, printii sunt nedumeriti n legatur cu capacitatea copilului de aauzi. Adeseori, pare c un copil cu autism nu aude; totui in alte momente el sau ea pare c aude zgomote de fond aflate la distan, cum ar fi uierul unui tren.Cu ajutorul unui tratament administrat precoce i intensiv, majoritatea copiilor i mbunatesc capacitatea de a relaiona cu alii, de a comunica i de a se autoingriji pe masur ce cresc.

n contrast cu credinele populare legate de copiii cu autism, foarte puini sunt complet izolai din punct de vederesocial sau "triesc ntr-o lume a lor, proprie".

II. Particularitatile limbajului copilului autist si stima de sine

2.1 Limbajul copilului autist

Absenta limbajului reprezinta unul dintre primele semne ingrijoratoare ale autismului.Apoi urmeaza dilema, negarea diagnosticului Parintii aduna informatii despre copii care au vorbit mai tarziu sau despre copii a caror evolutie in terapie a fost foarte rapida, insa ramane mereu aceeasi intrebare: Oare acel copil era la fel ca al meu?

Tulburarile de limbaj sunt constante si majore in autism

Tulburarile de limbaj reprezinta rezultatul disfunctiilor intervenite in receptionarea, intelegerea, elaborarea si realizarea comunicarii scrise si orale din cauza unor afectiuni de natura organica, functionala, psihologica sau educationala care actioneaza asupra copilului mic in perioada aparitiei si dezvoltarii limbajului.

Se estimeaza faptul ca o treime dintre autisti nu reusesc achizitionarea nici unui limbaj si o alta treime nu dezvolta decat un limbaj rudimentar. Progresele inregistrate de copiii autisti sunt influentate de gravitatea autismului (sever, mediu, usor), de varsta la care copiii incep terapia, de limba pe care copiii trebuie sa o invete (este stiut faptul ca limba romana are o gramatica foarte complicata si are ceea ce nu trebuie nici unui copil autist: multe reguli cu multe exceptii si multe semnificatii ale acelorasi cuvinte, motiv pentru care o parte din dificultatile invatarii limbajului deriva din ghinionul acestot copii de a a fi nevoiti sa invete limba romana: pluralulul, acordul subiect-predicat, substantiv-adjectiv, formele articolului posesiv care sunt mai multe decat in alte limbi).

Tulburarile comunicarii se impart in doua mari categorii:a) tulburarile comunicarii preverbale;b) tulburarile limbajului propriu zis.

Prima categorie se caracterizeaza prin absenta gestului de indicare (pointing) si a gesturilor menite sa atraga atentia celor din jur asupra unui obiect, a unei situatii, absenta gesturilor de comunicare a dorintelor intr-o maniera adecvata. La copiii autisti apare o saracie gestuala comunicativa, actele de limbaj comunicativ fiind foarte sarace si limitate de multe ori la acte de cerinta sau protest. De multe ori acesti copii isi exprima dorintele si emotiile prin comportamente aberante cum ar fi tipetele, heteroagresivitatea, agresivitatea. Spre deosebire de copiii surzi sau celor tulburari specifice de limbaj, copiii autisti nu dezvolta modalitati nonverbale de emitere a unor mesaje.

La fel de evidente sunt si deficitele in ceea ce priveste gestica si mimica ce insotesc limbajul, absenta expresiilor faciale, a zambetelor care acompaniaza in mod normal un dialog, precum si incapacitatea de a interpreta expresiile faciale vazute la altii.

Exista si cazuri in care copiii incep sa prezinte semne de autism mai tarziu. Acestia au prezentat lalatiune, au gangurit in primele 6 luni de viata, chiar au spus cateva cuvinte, dar aceste achizitii se pierd apoi odata cu instalarea autismului.

O caracteristica a tulburarilor limbajului propriu-zis este ecolalia (repetarea in ecou). Ceea ce trebuie precizat este faptul ca ecolalia serveste uneori scopurilor de comunicare. In unele cazuri ecolalia poate transmite lipsa intelegerii, motiv pentru care utilizarea acesteia creste in situatiile in care copiii nu inteleg ceea ce li se cere sau li se spune. In alte cazuri ecolalia are semnificatie de cerere (Vrei ciocolata? inseamna Vreau ciocolata!) Acest lucru se intampla deoarece copilul autist asociaza fraza cu evenimentul, fara a surprinde semnificatia frazei.

O adevarata problema pentru copiii autisti este utilizarea adecvata a pronumelui personal si posesiv. Una dintre explicatiile erorii de utilizare a pronumelelui sustine ca autistul este profund confuz in legatura cu propria sa identitate. Eu imi manifest unele rezerve in ceea ce priveste aceasta explicatie, deoarece observatiile de-a lungul timpului m-au facut sa inteleg ca autistii stiu foarte bine cand se refera la propria persoana si cand se refera la o alta persoana. Un argument foarte simplu il constituie efectuarea comportamentului care ar urma in mod logic dupa o utilizare gresita a pronumelui. Daca atunci cand copilul autist spune Tu vrei ciocolata! vei manca acea ciocolata cu siguranta protestele nu vor intarzia sa apara. Se intampla asa tocmai pentru ca autistul nu se referea la tine, ci la propria persoana de care este perfect constient, numai ca problema a aparut in exprimarea verbala. Aceasta eroare de exprimare se datoreaza faptului ca pronumele este relativ la vorbitor si la ascultator, iar autistii asa cum subliniam si mai devreme- au tendinta de a invata prin asociere. In cazul pronumelui asocierea nu este constanta, din contra, raporturile se tot schimba si atunci apare confuzia la nivelul exprimarii verbale. Daca am renunta la folosirea pronumelor si am folosi in mod invariabil numele fiecarei persoane cu siguranta autistii si-ar exprima corect dorintele si impresia de confuzie in ceea ce priveste identitatea propriei persoane ar disparea.

L. Bloom vorbeste de dificultati de invatare a formei limbajului (invatarea fonologica, morfologica si sintactica), continutului limbajului si de dificultati in ceea ce priveste utilizarea limbajului. De subliniat este faptul ca in cazul autistilor care reusesc interiorizarera formei si continutului limbajului se mentine dificultatea utilizarii lor adecvate si eficiente in comunicare, motiv pentru care este foarte importanta descoperirea de catre copil a functionalitatii limbajului, a dorintei de a comunica. Si aici nu ma refer doar la comunicarea dorintelor, ci la a provoca autistii ajunsi la un nivel avansat in terapie sa comunice de dragul comunicarii. Acest lucru este foarte greu de realizat, dar joaca un rol vital in integrarea finala a copilului autist in societate. Asupra acestui aspect voi insista intr-un articol urmator deoarece urmeaza mai multe articole in care voi dezbate problemele legate de achizitionarea limbajului si utilizarea comunicarii de catre copiii autisti.

Prezint in continuare o lista ce cuprinde particularitatile limbajului si comunicarii copilului autist (cu precizarea ca la fiecare dintre ei acestea se afla intr-o combinatie unica, la un anumit nivel de gravitate si ca intotdeauna pornind de la aceste doua aspecte se realizeaza interventia teraputica viitoare):

* Dificultatea/dificultatea de a pune intrebari;* Dificultatea/incapacitatea de a obtine si retine o informatie utila;* Dificultatea/incapacitatea de a avea comentarii la obiect;* Dificultatea/incapacitatea de a sustine un monolog coerent, consistent si continuu;* Dificultatea/incapacitatea de a solicita atentia unui partener de discutie;* Dificultatea/incapacitatea de a intelege sensul figurat al unor exprimari si de a da sens figurat unor exprimari;* Dificultatea/incapacitatea de a prelua si dezvolta ideile altei persoane;* Dificultatea/incapacitatea de a schimba cursul discursului in directia dorita;* Dificultatea/incapacitatea de a combate rational ideile pe care nu le impartaseste;* Lipsa reactiei la vorbire;* Nu raspund la comenzile verbale si au o reactie intarziata la apelul numelor lor;* Pronuntie defectuoasa;* Ecolalie imediata/intarziata;* Absenta sau utilizarea neadecvata a cuvintelor de legatura;* Substituie cuvintele cu altele apropiate ca sonoritate, semnificatie, utilitate;* Imbinarea cuvintelor in ordine gresita in propozitii;* Prezenta unui vocabular sarac;* Exprimarea printr-o vorbire economicoasa, lipsita de intonatie, flexibilitate, dezagreabila (stil telegrafic);* Utilizarea unor formulari verbale stereotipe si repetitive;* Limbajul nu apare la varsta obisnuita;* Absenta limbajului nu se insoteste de nici o incercare de comunicare gestuala sau mimica;* Inversarea pronumelui (utilizarea lui Tu pentru a vorbi despre sine);* Asimilarea mai usoara si utilizarea cu o frecventa mai mare a cuvintelor concrete (nume de obiecte, comenzile de a realiza o sarcina simpla);* Dificultatea/incapacitatea de intelegere si utilizare in conversatie a cuvintelor abstrate (glume, emotii, atribute complexe ca de exemplu: harnic/lenes, vinovat/nevinovat, cuminte/obraznic etc.);* Diferente foarte mari intre numarul cuvintelor din vocabularul pasiv (limbajul receptiv) si cel activ;* Dificultati in discriminarea intrebarilor si cerintelor adresate;* Lipsa contactului vizual in timpul conversatiei;* Dificultatea/incapacitatea de intelegere si folosire adecvata a elementelor de limbaj paraverbal (semnale transmise prin voce: intonatie, accent, dictie, volum, ritm, pauze, modulatii) si nonverbal (semnale transmise prin corp: postura, mimica, gestica, zona si distanta). Acest lucru sta in mare parte la baza dificultatilor de interactiune sociala care presupun in mod evident comunicare. Cercetarile au aratat ca din totalul mesajelor emise de o persoana 7 % sunt verbale, 28 % paraverbale si 65 % nonverbale.

As vrea sa mai adaug faptul ca la 6 ani vocabularul minim unui copil normal este de 1 500 de cuvinte, mediu de 2000 de cuvinte si maxim de 2500 (este vorba de vocabularul pasiv care depaseste ca numar de cuvinte vocabularul activ). La sfarsitul scolaritatii mici progresul in ceea ce priveste asimilarea si utilizarea cuvintelor din vocabularul limbii este evident, din totalul de 4000 4 500 de cuvinte ale vocabularului total, 1 500 1 600 de cuvinte fac deja parte din vocabularul activ.

Stiu ca acest subiect este unul foarte complex si ca au ramas multe lucruri neclarificare si promit ca voi dedica si articolele urmatoare problemei comunicarii si limbajului.

2.2 Dezvoltarea sinelui si perceptia de sineAtunci cand un copil normal incearca sa inteleaga aspectele variate si complexe ale lumii si, in primul rand, ale propriei lumi, reprezentate,- de exemplu, de miscarea mainii sau a degetelor, el incepe sa fie constient de faptul ca, in mod voluntar, el este autorul ce imprima miscarea. Cand doreste sa-si insuseasca anumite obiecte, sa atinga anumite scopuri, depunand in acest sens un efort si inregistrand o reusita, Eu-l sau incepe sa se dezvolte.Dimpotriva, comportamentul copiilor autisti indica un declin al Eu-lui. Cu cat copilul este mai profund ancorat in autism, cu atat viata sa devine mai goala, mai monotona si mai stereotipa, Eu-l sau avand o structura si un continut din ce in ce mai sarace. Privirea vaga, nedirectionata si neselectiva are scopul de a evita perceperea de noi stimuli, de a nu vedea ceea ce se intampla in apropiere si, in consecinta, prin deteriorarea pronuntata a Eu-lui, subiectul poate ajunge la o renuntare totala si definitiva la orice fel de comunicare.Cu toate ca au fost realizate un numar mare de incercari de a alcatui un rezumat al dezvoltarii timpurii a sinelui la copiii autisti, acest lucru pare a intampina serioase dificultati. Se poate porni de la legatura existenta intre relativa absenta a capacitatii de imitatie si posibilitatea redusa de identificare cu atitudinile altor persoane. in incercarea de ilustrare a 'modului specific de existenta a unui copil autist', G. Bosch (1970) insista asupra manifestarilor proprii copilului caruia ii lipsesc adesea simtul posesiunii, constiinta de sine si sentimentul de rusine, dorinta de auto-implicare si identificarea cu o persoana activa. G, Bosch sugereaza si faptul ca la copilul autist 'contra-atacul' sau apararea sunt imposibile deoarece copilul nu poseda experienta necesara in domeniul relatiilor defensive fata de asa-zisele agresiuni venite din exterior. El scoate in evidenta faptul ca intarzierea apare mai ales in privinta capacitatii de a-l percepe pe celalalt ca pe o persoana, a capacitatii empatice si a convingerii ca lucrurile se pot referi si la altii, nu numai la sine.

O serie de autori au realizat paralele intre descoperirile legate de autismul infantil si cele ale lui J. Piaget privind dezvoltarea intelectuala a copiilor. Vorbind de experienta de sine a copilului mic, Piaget (1954) afirma ca, 'exact in momentul in care subiectul este mai centrat pe sine, el se autocunoaste mai putin, se descopera si se plaseaza in universul pe care il construieste in virtutea acestui fapt. Cu alte cuvinte, egocentrismul semnifica absenta atat a perceptiei de sine, cat si a obiectivitatii, intrucat achizitia posesiunii obiectului ca atare este la paritate cu achizitia perceptiei de sine'. Aceasta constituie o descriere exacta a modului in care copilul autist dobandeste 'posesiunea obiectului' simultan cu perceptia de sine.Perceptia de sine poate fi dobandita doar atunci cand subiectul devine activ prin forte proprii, intr-un moment in care egocentrismul sau, inca radical, il determina sa atribuie orice eveniment extern unei activitati personale. Dar, asa cum se stie, copiii autisti nu atribuie evenimentele activitatilor personale, deoarece ei se simt prea dominati de mediu pentru a-l putea modifica. Siguranta rezida doar in identic, care este opusul schimbarii, in timp ce scopul esential al activitatii este tocmai acela de a schimba. Din moment ce copilul autist evita activitatea personala si orice modificare, el nu poate trece dincolo de un stadiu in care universul este centrat pe ceva ce e complet independent de el ca subiect.O alta problema este aceea a modului in care copiii autisti isi conceptualizeaza propriile caracteristici, inclusiv cele legate de varsta si sex. R. P. Hobson (1983) a condus o serie de cercetari referitoare la aceasta dificultate. El a pornit de la ideea conform careia cunostintele copilului normal, legate de semnificatia diferentelor de varsta si sex, ar depinde partial de tendintele cu baza biologica de a percepe si a relationa indivizii tineri si in varsta, barbati si femei, in diferite moduri.Desi pare o modalitate neplauzibila de gandire, date relevante atesta asemenea tendinte chiar si la copiii mici, capabili uneori de discriminari timpurii intre barbati si femei, intre adulti si copii. Ipoteza sustinuta de R. Hobson este aceea conform careia absenta acestei forme de baza a diferentierii, in cadrul relatiilor perceptuale inter-personale, ar putea determina dificultatile autistilor de apreciere a naturii varstei si sexului pentru ei insisi si pentru altii.2.3 Studiu de caz

Vio s-a nascut pe 22 dec. 2004 fara a avea probleme la nastere, cu scorul Apgar 10.Primele mofturi asa cum le descrie mama au aparut cand copilul nu voia sa fie hranit la san, adormea brusc la tentativele mamei de a hrani copilul. De la 2 luni nu a mai acceptat sanul si a fost hranit doar cu biberonul. Pana la 4 luni s-a dezvoltat foarte bine, a luat in greutate, era un copil vesel, radea in somn,isi urmarea parintii cu vederea daca faceau anumite miscari, raspundea la zambete razand. La 6 luni insa nu sedea in sezut iar pe la 8 luni a spus primele silabe si cuvinte (ma, da, mama, papa) pe care insa dupa un timp scurt le-a pierdut si nu a mai spus nimic. A urmat mersul in picioare chinuit, a mers la 1 an si 6 luni. In ceea ce priveste vorbirea nu exista nici un progres. In toate arii le dezvoltare parintii au semnalat o lentoare neobisnuita,nu raspundea la eforturile parintilor de interactiune, nu raspundea la nume. La 1 an si 7 luni au mers cu copilul la un control in urma caruia a fost tratat medicamentos cu o serie de vitamine si neurotrofice, diagnosticul fiind de intarziere in dezvoltare. Dupa acest control a urmat o perioada foarte grea in familia copilului pentru ca acesta era excesiv de agitat, nu-si gasea locul, excesiv de mofturos. Au reinceput vizetele la doctor si analize mai amanuntite in urma carora diagnosticul pus de intarziere in dezvoltarea limbajului expresiv si din nou a urmat tratament medicamentos. S-a facut o internare si alte analize: EEG unde au iesit niste unde lente pe partea stanga, care ar fi rezultatul unei convulsii, desi el nu a avut niciodata si o radiografie craniana care a fost buna, povesteste mama. Cand au revenit la control li s-a prescris Rispolept si i s-a pus diagnosticul de tulburare de spectru autist, cu recomandare pentru terapia comportamentala aplicata.

Copilul nu raspundea la nici o cerinta din partea adultului decat daca in felul acesta isi indeplinea o nevoie proprie, avea accese de furie la orice cerere facuta mai insistent. Masa se desfasura pe un camp de lupta permanent,programul de toaleta nu era insusit, copilul nu raspundea parintilor la nici un fel de solicitare,nici macar la cele de joc fizic, contactul vizual era din ce in ce mai slab, aproape inexistent iar agitatia si protestele erau permenente in relatia cu toate persoanele din jur care incercau sa interactioneze cu el. Toate acestea alaturi de raspunsul inadecvat la comunicare dar si lipsa initierilor in comunicare de orice fel au fost decisive in luarea hotararii de incepere a programului de terapie.

Programul efectiv de terapie a inceput la 2 ani si 5 luni dupa o perioada de preterapie si evaluare a copilului din care au rezultat in rezumat urmatoarele (conform fisei de dezvoltare psihomotrica Portage):

Joc: - nu este atras de jucarii, nu le cerceteaza,nu le foloseste adecvat - ii place jocul social cu cantece si miscari, ii place muzica, - nu doreste sa participe la jocuri in cerc in care sunt implicati mai multi copii si adulti, nu doreste sa participe la jocul cu mingea - ii plac jucariile senzoriale Limbaj: - absenta limbajului expresiv, emite cateva sunete fara sens - absenta imitatiei verbale, la cerere sau spontan - raspunde la solicitari simple doar daca sunt insotite de gesturi d mna, vino la mine. - nu rspunde cu DA sau NU, nu nelege interdicia - nu arat obiecte familiare cnd sunt numite si nu le da la cerere obiecte

Cognitiv: - realizeaza constructii simple din lego (3, 4 piese) - introduce piese in planseta cu orificii - muzgaleste cu creionul - nu asociaza obiecte asemanatoare, ori obiectele cu imaginea lor - suprapune cuburi cu dificultate - nu indica partile corpului, nu arata spre sine cand este intrebat Socializare: - solicita ajutor in anumite situatii (ia de mn adultul i cere s i se deschid ua, s fie luat n brae, s i se dea ceva) - nu stabilete contact vizual nu accept despartirea de parinti (plange, se agata, ii cauta), dar cand acestia revin ii imbratiseaza si rade - atrage atentia asupra lui cand este suparat, plange si cauta sa atraga atentia asupra lui. Accesele de plans sunt dese cu durata variabila (de la cateva secunde la mai mult de 10-15 min.) - toleranta foarte scazuta la frustrare - accepta copiii in preajma dar nu interactioneaza cu ei - nu imita spontan adultii ori copiii - la cerere imita cu intarziere si cu ajutor miscari simple de genul batutului din palme - reactioneaza bine la recompensa sociala

Autoservire: - participa pasiv la imbracat/dezbracat - nu indica nevoia de a merge la baie, nu si-a insusit programul de toaleta - nu se sterge daca i se ofera prosopul - nu foloseste tacamurile la masa

Motor:- motricitatea grosiera este relativ bine dezvoltata - nu doreste sa faca exercitii de motricitate fina desi atunci cand accepta rezolva cu bine sarcinile.

Programul de terapie propriu-zis a inceput in mai 2006, urmarind dezvoltarea tututror palierelor deficitare ale copilului. Dupa o perioada de preterapie in care s-a urmarit acomodarea copilului cu viitorii lui terapeuti si a terapeutilor cu copilul si problemele acestuia, echipa de 4 tineri terapeuti a inceput lucrul. Lucreaza si in prezent cate 4 ore pe zi (2 dimineata si 2 dupa amiaza).

Programele initiale vizau dezvoltarea imitatiei din mai multe puncte de vedere:imitatie motorie, imitatie orala, imitatie verbala.

Fiecare dintre aceste programe aveau obiective specifice si pasi specifici de urmat,concretizati in itemi pe care copilul trebuia sa invete sa-i imite. Alaturi de invatarea imitatiei programul continea o secventa majora specifica dezvoltarii limbajului receptiv si ulterior expresiv:recunoastere a obiectelor si indicare a lor(receptiv obiecte), recunoasterea si indicarea partilor corpului sau raspunsul la o serie deinstructiuni verbale, fara suport gestual.

Contactul vizual a fost una dintre prioritati inca de la inceputul programului, toate sarcinile trebuind sa aiba raspunsul insotit de contact vizual.

Invatarea abilitatilor de joc s-a inceput cu jocuri de puzzle si incastre, inele de pus in ordinea marimii pe stativ, constructii lego.

Alaturi de aceste programul initial continea exercitii pentru dezvoltarea motricitatii fine dar si de potrivire de obiecte si imagini, identice si ulterior similare si asocieri.

Fiecare dintre aceste programe cu care a demarat planul de terapie initial a urmat un traseu propriu in functie de abilitatile copilului de a invata. Inceputul a fost dificil si partea cu cele mai multe probleme a fost la inceputul terapie cand copilul nu dorea sa raspunda solicitarilor teraeutilor. Din acest motiv se solicita copilul in activitati de terapie ce alternau cunoscute si placute cu cele noi si nedorite, si s-a pus la punct un sistem de recompense mereu noi cu care copilul a fost rasplatit pentru fiecare actiune care se dorea a fi imbunatatita si mentinuta. Imitatia motorie a fost un program carei-a placut si in care a invatat relativ repedesa imite adultul in activitati simple cum ar fi: batutul din palme, morisca, ridicatul mainilor,tropaitul picioarelor. Pana in luna august imitatia motorie se imbunatatise substantial. La fel s-a intamplat cu instructiunile fara suport gestual. De cand a inceput terapia un loc central i-a revenit Jocului, caruia i-au servit mai multe programe cuburi, inele, puzzle, prefa-te ca... joc simbolic de-a..., joc independent, jocul cu mingea, jocul cu tata, o parte speciala de program in care copilul avea de facut jocuri barbatesti cu tatal sau, jocuri cu scenarii de la cele mai simple la unele complicate. Dupa dobandirea limbajului a invatat in programul Afirmatii in joc anumite formule pe care copiii le folosesc in joc (sac, sac nu m-ai prins, cine nu e gata il iau cu lopata, etc)

Pentru dezvoltarea limbajului receptiv s-a inceput cu programe pentru schema corporala,instructiunile de care aminteam mai sus, si recunoasterea si indicarea obiectelor. Dupa ce a invatat sa arate obiectele denumite de adult, si odata cu dezvoltarea limbajului verbal, toate cerererile deja aveau raspuns verbal si copilul a inceput sa raspunda la intrebarea ce e asta?.

Limbajul expresiv se referea nu doar la obiectele din jur, ci si la actiuni, atat concrete cat si din imagini Cu exercitiu sustinut a trecut in 6 luni prin toti itemii programului destinat invatarii schemei corporale proprii, ale altor persoane dar si pe papusi, dupa luna octombrie a anului 2006 acest program se mentinea doar in generalizare.

Programul de potrivire a trecut de asemenea prin mai multe faze: potrivire de obiecte identice 3D, potrivire de imagini identice 2D, potrivire imagine la obiect si obiect la imagine 2D la 3D si invers, s-a reluat acest lant cu obiecte si imagini similare diferite prin cate o insusire, apoi 2, apoi 3, urmatorul pas a fost asocierea dupa functionalitate a obiectelor (creionul + hartia, farfuria + lingura, periuta + pasta etc).

Urmatorul pas a fost sortarea mai multor obiecte de acelasi fel, intelegerea conceptului de la fel si diferit in exercitii multiple implicand diferite categorii de obiecte.

Dupa parcurgerea tuturor acestor etape,dar si in urma dezvoltarii limbajului verbal si a achizitiilor cognitive s-au invatat categoriile de obiecte apartenenta la categorii, si denumirea categoriilor de obiecte. Pentru comunicare si limbaj verbal s-au parcurs o serie de programe incepand cu cel de imitare orala, de exercitii de gimnastica faciala si respiratie, continuand cu multe exercitii de promovare a limbajului si tentatii de comunicare (cantece, poezii si onomatopee)continuand apoi cu imitarea verbala.

Pentru tentatii de comunicare si promovarea limbajului s-au folosit nenumarate cantecele si poezii din care copilul era provocat sa spuna o expresie, un cuvant, pe o anumita tonalitate program care a placut in mod deosebit copilului, si cu ajutorul caruia intr-un an de zile a invatat un numar impresionant de cantece si poezii.

Imitarea verbala (verbalizarea la cerere dupa model) a demarat greu, s-a lucrat pentru invatarea copilului sa raspunda la comanda vorbeste care era insotita de diverse sunete si cuvinte care ii erau foarte cunoscute copilului. La o luna dupa inceperea copilului,acesta invatase sa raspunda la comanda vorbeste, si cuvantul care se regasea cel mai des in articularile lui a fost mama. pasul urmator a fost punerea lui mama sub SD, iar acest prim item a durat 3 saptamani pana la invatare. Urmatoarele cuvinte s-au invatat din ce in ce mai repede, ajungand in scurt timp dupa aceea sa spuna la cerere o gama larga de cuvinte simple care contineau majoritatea sunetelor si combinatiilor existente in limba romana.

S-a dezvoltat si limbajul spontan in mod surprinzator, daca la inceputul terapiei, in primele saptamani singurele cuvinte spuse de Vio erau: pa, papa, mama, poc, gata, repetate cu o frecventa nu prea mare, in urmatoarea perioada numarul cuvintelor spuse spontan a crescut simtitor. Toate programele de limbaj (promovarea limbajului si tentatiile de comunicare,cantecelele si poeziile, imitarea orala si exercitiile de respiratie si gimnastica faciala,imitarea verbala) au dus la un salt fantastic indezvoltarea limbajului verbal.

Un alt obiectiv important a fost sa faca alegerea obiectului pe care si-l doreste - dintre 2 sau mai multe obiecte prezentate. - sa raspunda cu numele obiectului, - sa raspunda cu vreau + numele obiectului, - sa raspunda la intrebarea ce vrei?.

Datorita faptului ca Vio nu raspundea la nume si nici nu-i striga pe nume pe membri familiei sau pe terapeuti s-a realizat un program Vino in care in prima faza trebuia sa raspunda la nume uitandu-se si spunand DA.

In acest program urmatoarea faza a fost ca Vio sa strige persoanele din jur atunci cand isi dorea ceva de la ele. A inceput ca la fiecare sfarsit de program sa fie ajutat sa o strige pe mama! Apoi s-a intamplat acelasi lucru si cu celelalte persoane din anturaj. Aici nu a fost suficient ca el sa spuna numele persoanei de care avea nevoie, ci sa spuna atat de tare incat sa poata fi auzit de aproape, de la distanta in interiorul camerei si apoi sa spuna atat de tare incat sa fie auzit din alta camera. Crescand volumul copilul a inceput sa capete incredere mai multa in ceea ce spune,in faptul ca este auzit si inteles si comunicarea a facut din nou un salt calitativ major.

A urmat un program in care a invatat sa raspunda la intrebari sociale si intrebari de cultura generala, cum ar fi: Cum te cheama?Ce spui cand vrei sa merg cu tine? Ce iti place sa bei? Cum cum il cheama pe tata?, Unde locuiesti?, Pe cine iubesti?Ce iti place sa mananci?, La ce te uiti la TV?, Ce spui cand primesti ceva? , Ce spui cand vine cineva? ,Ce culoare are soarele? , De unde cumperi mere?, Unde ai fost in vacanta? , Cand e ziua ta? , Cum o cheama pe mama?, Unde traiesc pestii? , Ce mananca iepurii?, Unde stau masinile?.

Pentru colorat si desen obiectivele au fost: apucarea creionului si olosirea lui cat mai coorect in raport cu varsta copilului (3ani), coloratul in contur, desenarea imitativa a unor semne: linia verticala, orizontala, semnul plus, cercul, semnul egal, litera V, diagonala unui patrat, pomul, fataapoi diferite alte forme simple independent, fara imitatie. Functionalitatea obiectelor: Ce faci cu paharul? Beau, Ce faci cu creionul? Scriu, Cefaci cu foarfeca?Tai , Ce faci pe scaun? Stau,Ce faci cu ochii? Vad , Ce faci cu picioarele?Merg, Ce faci cu mainile? Ma joc,Ce faci cu nasul? Miros, Ce faci cu urechile? Aud, Ce faci cu gura? Mananc, Ce faci cu undita?Pescuiesc.

Programele ce alcatuiesc terapia au curs unele din altele copilul ajungand sa invete receptiv si expresiv cifrele , culorile , figurile geometrice. A invatat actiuni in vivo si pe imagini,verbe la prezent a invatat sa raspunda la intrebarea Ce face X? dar si Ce faci? Discriminarea intrebarilor a fost un program introdus atunci cand s-a constatat ca Vio nu raspunde corect la intrebari asemanatoare legate de acelasi enunt. Au fost introduse pe rand: cine? unde? Ce face? Informatii vagi a fost un program care a placut mult copilului si a invatat usor sa puna intrebari, pentru ca situatia ii era favorabila. (Ti-am adus ceva !!! Ce mi-ai adus?, Vine cineva !!! Cine vine?)

Intrebari inapoi - pentru demararea unui dialog intre el si altii a fost invatat sa puna inapoi intrebarea care i s-a adresat (Cum te cheama? Vio. Pe tine cum te cheama? Ana).

Substantiv+adjectiv acest program a intervenit pentru ca Vio nu exprima insusirile obiectelor, desi invatase culorile si formele,marimile. Aici trebuia sa spuna ce este un obiect + o insusire a acestuia.

Pozitii spatiale cu acest program a invatat pozitia obiectelor in mediu (in, pe, sub,langa, etc)

Pronume programul acesta a inceput dupa 6 luni de la inceputul terapiei si inca exista dificultati in intelegerea pronumelui personal eu si tu.

Generalizarea

Fiecare program se face pana in momentul in care copilul reuseste sa generali-zeze raspunsul cu alte persoane, in alte conditii decat cele de la lectii, cu sd-uri exprimate in moduri diferite, efectiv in viata de zi cu zi.

Dupa ce este invatat la masa de lucru, fiecare program isi schimba pe rand conditiile astfel incat generalizarea sa devina un proces firesc de raspundere la solicitarile oricarei persoane din anturaj in orice conditii. Toaleta programul de toaleta a inceput devreme si inca mai continua pentru consolidarea deprinderilor invatate. Desi foloseste corect toaleta, Vio inca nu exprima in mod adecvat nevoia de a merge la baie (ori cere in exces cand se afla intr-o situatie nefavorabila, ori anunta abia dupa ce s-a scapat deja). Desi a fost invatat sa spuna Fac pipi! inainte de fiecare vizita la toaleta nu a asociat inca nevoia de a face pipi cu aceste cuvinte. Gradinita este un mediu in care se simte din ce in ce mai bine atunci cand este valorizat si recompensat. Daca este stimulat si integrat in grupul de copii, participa din ce in ce mai activ. Pentru o perioada de timp educatoarele s-au purtat cu el ca fiind copilul cu probleme. Si in aceasta perioada copilul cu probleme a avut foarte multec omportamente de protest care s-au inscris intr-o paleta larga de la marait si tipat pana la aruncat pe jos si iesit din sala de clasa si tipat pe holuri. Odata cu moficarea comportamentului educatoarelor fata de el in sensul nemaiacceptarii ca el sa poata avea comportamente diferite pentru ca are probleme, comportamentul copilului a devenit mult mai adecvat si activ. Coopereaza la activitati, raspunde la intrebari, invata alaturi de copii cantece si poezii, participa la evenimente specifice anumitor perioade de timp (serbari), a invatat sa asculte povesti si sa raspunda la intrebari despre povesti si sa povesteasca in scurte propozititii intamplari importante ale unor povesti foarte cunoscute,se joaca activ cu copiii. Comportamentul de protest a luat forme diferite de la marait, tipat, plecat din camera de lectii, refuz de a coopera, cerut la pipi (cand a inteles ca este dus de cate ori cere), lovit cu capul de obiecte tari, toate acestea durand de la cateva secunde si minute pana la sesiuni intregi de 2 ore, uneori cate o saptamana intreaga si mai mult.

Programul de terapie s-a confruntat intr-un an de zile cu perioade de protest generalizat in care am fost in situatia de a schimba strategiile, programele, materialele,si uneori sa luam efectiv cate o pauza.

Recompense potrivite in cazul lui Vio care-l remontau si il motivau sa raspunda sisa invete, practic sa putem continua terapia au fost: cele sociale, laude, coplimente, simulte materiale: jucarii, carti cu muzica, trenuri, personaje din desenele animate,diferite masini (autobuze), muzica, dans, TVsau calculator pentru anumite perioade.

In ABA copilul primeste orice, si poate mult mai mult decat copiiii care nu fac parte din astfel de programe pentru ca toti cei implicati sunt ermanent in cautarea unor recompense potrivite. Conditia pentru ca sa primeasca toate aceste lucruri este sa raspunda corect la cerintele care i se adreseaza, cu ajutor dar mai ales independent.

Ca si consecinta negativa, ignorarea de cele mai multe ori a dus la rezultate asteptate,mai ales cand protestul a fost pentru a capata atentie. A functionat si incetareaunei situatii placute (ex. TV) in momentul protestului, si extinctia care s-a materializat in nerecompensarea comportamentelor neadecvate anterior recompensate si intarite de anumite reactii ale persoanelor din anturaj.

Un protest specific aparea intr-o perioada, in momentul in care se termina plimbarea in parc la leagane, seara: tipa, se agata cu putere, se opunea cu inversunare sa paraseasca leaganul. Pentru ca invatase deja sa numere pana la 10 regula aplicata a fost sa i se explica ca urmeaza sa paraseasca leaganul cand numaratoarea ajunge la 10. mama incepea sa numere incet, explicand din cand in cand cat mai este pana in momentul plecarii. Aplicndu-se aceast metod a pregtirii copilului, protestul s-a diminuat considerabil, in final copilul acceptand ca maipoate sa stea in leagan pana la 10.

Stereotipiile au aparut brusc din cand in cand pe durata programului dar s-au rezolvat pe masura ce avea tot mai multe comportamente adaptive.

Partea practica

3.Stabilirea ipotezei de cercetare

Se presupune c n urma parcurgerii unui interval de 2 - 3 luni de aplicare a terapiei ABA, I.Q.-ul subiectului depistat la testare va crete.

4.Eantionarea

Subiectul acestui studiu i implicit al aplicrii terapiei ABA se numete C. D, n vrsta de 3 ani, de sex masculin i provine dintr-o familie bun, fiind al doilea copil al unei familii din Oradea. Subiectul a fost selectat din mai multe CV-uri i cereri ale printilor, care descurajai de "variantele" oferite n Romnia erau dispui s ncerce orice iniiativ , dei nu cunoteau prea multe lucruri n legtura cu aceasta.

5.Stabilirea metodologiei de cercetare

Metoda selectat pentru cercetare este studiul de caz aplicat pe subiectul denumit mai sus pe o perioad de aproximativ 2 luni, prin colectarea sistematic i permanent de date si observaie directa. Am considerat ca aceast metod este cea mai relevanta n aceasta cercetare deoarece este vorba de o terapie comportamental individual i pe termen lung.

Pentru a face evalurile subiectului din acest studiu de caz am aplicat testul psihometric Portage. Acesta conine itemi din urmtoarele dimensiuni:

-socializare;

-limbaj;

-autoservire;

-cognitiv;

-motor.

Avantajele aplicrii testului psihometric Portage sunt urmtoarele:

Se poate aplica att pe copii verbali, cai pe cei non-verbali;

Dac este aplicat corect este extrem de obiectiv deoarece se elimin posibilii factori perturbatori, inhibitori de mediu ai subiectului;

Este bine s fie completat de ctre mai multe persoane care cunosc foarte bine copilul i ceea ce acesta poate i stie sa faca si ce nu;

Daca nu se cunoate raspunsul la unii itemi exist posibilitatea de a testa copilul (exista un manual Portage care explica pe larg la ce se refera itemii si cum se poate face testarea), astfel raspunsurile fiind cat se poate de corecte;

Poate fii aplicat oriunde i oricnd fr a se ine cont de conditiile ce tin de timpul zilei, conditiile de iluminat etc.;

Fiind organizat pe cele 5 dimensiuni, se pot observa concret i constientiza partile slabe, i notndu-se se pot lucra in continulare.

Dezavantajul acestuia ar fi faptul c aplicarea lui dureaza mai mult timp i depinde de disponibilitatea i obiectivitatea printilor i a altor persoane din anturaj.

6. Cercetarea propriu- zis

Cercetarea n sine prezint cazul unui copil autist pe care s-a aplicat terapia comportamentala ABA ntr-un centru nou pentru copii cu autism, evoluia acestia i modul in care s-a aplicat terapia.

Pentru ca tratamentul sa dea randamentul maxim a trebuit s se tina cont de cateva reguli stabilite n urma a zecilor de ani de experien si a observatiilor facute pe baza acestora. Astfel nct, un tratament adecvat trebuie s contina urmatoarele elemente :

1. Accentuarea comportamental

2. Participarea familiei. Printii si alti membri ai familiei trebuie s participe activ la educarea persoanei cu ntrzieri de dezvoltare.

3. Instrucie individuala. n primele 6-12 luni de tratament, instrucia trebuie sa fie individualizata si nu in grupuri, deoarece autistii i alte persoane cu intarzieri de dezvoltare nva mai bine n situatii individuale

4. Integrarea. nainte de integrarea intr-o situatie de grup, individul trebuie invatat cat mai multe comportamente social acceptabile. Autitii se descurc mai bine cand sunt integrati cu persoane normale decat cu ali autiti .

5. Complexitatea. Autitii trebuie sa fie nvatati practic totul de la inceput. Ei au puine comportamente adecvate, iar comportamentele noi trebuie nvate unul cate unul.

6. Intensitatea.

7. Diferene individuale. Exista diferene semnificative n rspunsurile subiectilor la tratamentul comportamental.

8. Durata. Tratamentul trebuie s dureze toat viaa la un autist pentru c ntreruperea lui duce la pierderea beneficiilor acumulate pn atunci

9. Controlul calitii.

7. Prelucrarea informaiilor

Voi prezenta pe scurt cteva date n legtura cu subiectul, dup cum urmeaz:

C. D. -DATA NATERII: 18. 10. 2008

SEX: M

DATA NCEPERII TERAPIEI:20. 10. 2012

DATA STOPRII OBSERVRII CAZULUI: 21.12.2012

8. Analiza statistic a datelor

C.D.. LA PRIMA EVALUARE

Data evalurii18. 10. 2012

Vrsta cronologic38 luni (4 ani)

Vrsta mintal28,4 luni (2 ani 4 luni)

Scale Portage Socializare 13 luni (1 an 1 luna)

Limbaj 12 luni (1 an)

Autoservire 32 luni (2 ani 8 luni)

Cognitiv 20 luni (1 an 8 luni)

Motor 35 luni (2 ani 11luni)

IQ=56,90

D.C. LA ULTIMA EVALUARE

Data evalurii15.12.2012

Vrsta cronologic50 luni (4 ani 2 luni)

Vrsta mintal39,8 luni (3 ani 3 luni)

Scale Portage Socializare 21 luni (2 ani 1 lun)

Limbaj 23 luni (1 an 11 luni)

Autoservire 39 luni (3 ani 3 luni)

Cognitiv 32 luni (2 ani 8 luni)

Motor 44 luni (3 ani 8 luni)

IQ=79,70

9. Verificarea ipotezei

Privind interpretrile testelor Portage, inscrierile din fiele de observaii i de protocol ale programelor, precum i pe baza observatiei directe a subiecilor, a comportamentelor acestora, putem trage urmtoarele concluzii:

1) Prima ipotez, cu privire la creterea I.Q.-ului subiectului depistat la testare dupa 2 luni de aplicare a terapiei ABA, s-a confirmat. I.Q.-ul avnd un ctig de 22,8 puncte;

2) Cea de-a doua ipotez s-a confirmat din observaiile notate n dosarul subiectului. Modul n care subiectul nva sarcina la nceput era mult mai dificil, fiind necesare mult mai multe prompturi dect la sarcinile de mai trziu, dup ce el s-a obinuit cu programele i a acumulat o serie mai mare de cunotine.

10. Concluzii

Copiii pot fi foarte cruzi sau foarte drgui cu ali copii care sunt diferii de ei. Atunci cnd sunt n preajma lor, i pot imita, pot rde de ei, se pot juca lng ei fr s- i includ i pe ei, prefcndu-se c nu exist. De obicei, copiii reacioneaz aa atunci cnd nu neleg. Pentru a-i putea nelege mai bine, se pot organiza jocuri cu ajutorul crora pot nelege pe rnd diverse handicapuri. De exemplu, pentru a-i nelege pe copiii cu deficiene de vedere, se poate propune un joc n care pe rnd, copiii sunt legai la ochi i lsai s se descurce ntr-un perimetru definit. n felul acesta, copiii vor nelege mai bine situaia n care se poate afla un copil cu deficiene de vedere. Asemntor se pot inventa diverse jocuri adaptate la vrsta i la puterea lor de nelegere.

Fr asigurarea unor condiii minimale, opiunea integrrii copiilor cu deficiene n nvmntul obinuit poate cpta un caracter de campanie, a crei evaluare tinde s se realizeze aproape exclusiv prin criterii cantitative (numr de copii integrai), neglijndu-se calitatea procesului educativ, fapt care ar compromite ideea respectiv. Se manifest nc obstacole fa de aceast opiune din partea cadrelor didactice, din partea prinilor copiilor obinuii i chiar din partea unor prini ai copiilor cu probleme (care au ateptri de nivel redus fa de coal, prefernd instituiile de tip rezidenial).

Reuita colar indic att dorina i capacitatea elevului de a se adapta la cerinele muncii colare, ct i preocuparea i capacitatea cadrului didactic de a crea un mediu predominant adaptativ. Ea este dependent, aa cum s-a artat n aceast lucrare, nu numai de nivelul psihogenetic, de forma i eficiena aptitudinilor intelectuale, ci i de trsturile nonintelectuale, de personalitate ale elevilor.

n ceea ce privete diferenierea nvrii, necesitatea ei este determinat de variaiile mari de nivel i ritm intelectual (situaie reliefat i de datele folosite pentru studiul constatativ al acestei lucrri), de stil de lucru, de rezisten la efort, de abiliti comunicaionale i nevoi cognitive care exist ntre elevi.

Cert este faptul c factorii externi mai sus numii, influeneaz n mod decisiv dezvoltarea psihic a copilului. Includerea copilului aflat n dificultate n sistemul de protecie este echivalent cu satisfacerea trebuinelor primare i psihosociale, dar, instituionalizarea n sine declaneaz n psihicul copilului sentimentul de a nu fi dorit, iubit i ngrijit. Consecinele se vor manifesta aadar, att n plan biologic, motric, ct i n plan psihic i vor fi cu att mai severe cu ct vrsta la care apare factorul duntor este mai mic. La acest copil aflat n dificultate totui progresele sunt foarte bune.

Consider c informaiile obinute cu ajutorul acestei lucrri vor putea s ajute la ntregirea imaginii problemelor cu care se confrunta copiii cu Cerine Educative Speciale, respectic copiii cu dezvoltare normal , s ajute la gsirea unor soluii pentru aceti copiii, i s pun n eviden necesitatea n viaa copilului de a avea relaii puternice cu persoanele din jurul lor, dar i de a putea apela la un psiholog, atunci cnd dorete.

Bibliografie

Durnescu, I, Manualul consilierului de reintegrare social i supraveghere, Editura, Themis, Craiova,1994.

Tudor, M. Inge, J., S., Elemente de interventie in autism, Editura Stef, Iasi, 2005

Iucu, R., Managementul i gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iai,2006

Ungureanu, D. Copii cu dificultati de invatare, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1998

http://www.autism.ro..