UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" SIBIU

FACULTATEA DE LITERE ŞI ARTE

TEZĂ DE DOCTORAT

DIARISTICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ

Rezumat

COORDONATOR: DOCTORAND:

Prof. univ. dr. Mircea Tomuş Adela Dinu

SIBIU

2011

2

CUPRINS

Argument. Narcisul originar ............................................................................................ 7

Partea întâi

PRELIMINARII TEORETICE

Capitolul 1

JURNALUL INTIM ...................................................................................................... 11

1.1 AmbivalenŃa scriiturii intime ............................................................................... 11

1.1.1 Paradigma Hocke. Paradigma Barthes ................................................................. 11

1.2 Delimitări şi elemente de poetică .......................................................................... 16

1.2.1 Genul proxim şi diferenŃa specifică …………………………………………….. 16

1.2.2 Preistoria genului. ApariŃia jurnalului intim ......................................................... 19

1.2.3 Chestiunea literarităŃii .......................................................................................... 23

1.2.4 FicŃiunea minimală .............................................................................................. 26

1.2.5 Jurnalul intim şi implicaŃiile condiŃiei umane ...................................................... 29

1.2.6 De la journal intime la blogul personal …………...……………………………. 32

1.3 Receptarea critică a jurnalului intim: între genus humile şi genul originar .... 34

1.3.1 Refuzul biografismului în spaŃiul literar ............................................................... 34

1.3.2 Teze şi antiteze în perioada interbelică ................................................................ 37

1.3.3 Şcoala de la Târgovişte şi scriitura intimă ……………………………………… 40

1.3.4 Optzecismul. Schimbare de paradigmă ………………………………………… 41

1.3.5 SpaŃiul postrevoluŃionar ………………………………………………………… 44

1.3.6 Corolar ……………………………………………………………………..…… 45

Capitolul 2

FEMINITATEA LITERARĂ........................................................................................ 48

3

2.1 Imaginea femeii în paradigma tradiŃională …………………………………… 48

2.1.1 Alteritatea radicală ……………………………………………..………….….... 48

2.1.2 Polarizarea feminităŃii ………………………………………………………..… 49

2.2 Contestarea paradigmei tradiŃionale ..……………………………………….… 53

2.2.1 Conştientizarea secundarităŃii …………………………………………….......… 53

2.2.2 InstituŃionalizare şi eşafodaj filosofic ……………………………………..….… 55

2.2.3 Critica opoziŃiilor binare ……………………………………………..……….… 58

2.2.4 Secundaritatea literară: femeia şi jurnalul …………………………………..….. 61

2.2.5 Literatura feminină ……………………………………………………………... 66

2.2.6 Dincolo de feminism …………………………………………………………… 71

2.3 Fasonări critice ale conceptului de feminitate ………………………………… 74

2.3.1 Stigmatul subiectivităŃii ……………………………...……………………....… 74

2.3.2 Cariera unui concept: literatură feminină …………………………..………....... 76

2.3.3 Eludarea teoriei şi a practicii feministe în totalitarismul comunist ……………. 80

2.3.4 Corolar …………………………………………………………………….……. 81

Partea a doua

DIARISTICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ

Capitolul 3

JURNALE INTERIOARE

DIARISTICA FEMININĂ ŞI MODELUL INTIMITĂłII .......................................... 85

3.1 Interioritatea feminină. Jeni Acterian. Jurnalul unei fete greu de mulŃumit .... 89

3.1.1 Jurnalul interior .................................................................................................... 91

3.1.2 DeconstrucŃia feminităŃii generice ...................................................................... 92

3.1.3 Istoria ca Hintergrund .......................................................................................... 97

3.2 Jurnalul interiorităŃii absolute. Alice Botez. Cartea realităŃilor fantastice ..... 100

3.2.1 Prin heteroimagini spre autoimagini .................................................................. 101

4

3.2.2 Jurnal filozofic ................................................................................................... 103

3.3 Jurnal de existenŃă. Alice Voinescu ................................................................... 109

3.3.1 Paradigma jurnalului interior I.Vita purgativa. Vita contemplativa .................. 110

3.3.2 Paradigma jurnalului interior II. Plierea pe modelul feminităŃii ........................ 114

3.3.3 Jurnalul exterior ................................................................................................. 118

3.4 Cealaltă faŃă a criticului. Ioana Em. Petrescu, Jurnal (1959-1990) ................ 121

3.4.1 Jurnalul condiŃiei feminine ................................................................................. 121

3.4.2 Reveria feminină. Două accepŃiuni ale singurătăŃii ............................................ 122

3.4.3 Refuzul istoriei .................................................................................................. 126

3.4.4 Laboratorul criticului .......................................................................................... 128

3.5 Jurnal de criză. Constanta Buzea, Creştetul gheŃarului. Jurnal 1969-1971 .... 132

3.5.1 Realitatea intimă şi irealitatea imediată. Cercurile concentrice ale cotidianului..133

3.5.2 Amintiri din sala de travaliu ............................................................................... 136

3.5.3 Jurnal american ................................................................................................... 139

3.6 Jurnal de scriitor. Gabriela Melinescu, Jurnal suedez ..................................... 142

3.6.1 Laboratorul de creaŃie. Jurnalul ca literatură ...................................................... 144

3.6.2 Jurnal feminin ..................................................................................................... 147

3.6.3 Istorie şi exil ....................................................................................................... 149

3.7 Jurnalul ca gen minor. Mariana Şora, Două jurnale faŃă în faŃă .................... 153

3.7.1 Jurnalul ca antijurnal. Autosubversivitatea genului ........................................... 154

3.7.2 Opacitatea sensurilor istoriei .............................................................................. 157

3.7.3 SuperstiŃia culturii. Jurnalul ca succedaneu al operei ......................................... 158

3.8 Jurnal autentic. Oana Pellea, Jurnal (2003-2009) ............................................ 161

3.8.1 Jurnal deschis ...................................................................................................... 162

3.8.2 Tirania imaginilor. Patriotism şi exasperare ....................................................... 164

Capitolul 4

JURNALE EXTERIOARE

DIARISTICA FEMININĂ ŞI ISTORIA ..................................................................... 169

4.1 Confruntarea cu ideologia. Jurnalele Monicăi Lovinescu. 1981-2000 ............ 173

4.1.1 Poetica jurnalului exterior .................................................................................. 174

5

4.1.2 Obsedanta ideologie ........................................................................................... 178

4.1.3 Comedia umană .................................................................................................. 183

4.2 Sub camuflajul ideologic. Jurnalul Mariei Banuş. 1943-1944 ......................... 188

4.2.1 Programul diaristic ............................................................................................. 189

4.2.2 Camuflajul ideologic ………………………………………………………..… 192

4.2.3 Subminarea ideologiei ……………………………………………...…………. 194

4.3 Ideologia veselă. Jurnalul sau autobiografia Ninei Cassian ............................ 200

4.3.1 Pactul cu Istoria .................................................................................................. 201

4.3.2 Metamorfozele scriiturii extime. De la jurnal la autobiografie .......................... 204

4.3.3 Vanitate, cochetărie, narcisism. Strategiile manipulării ..................................... 206

4.4 Avangarda feministă. Jurnalele Smarandei Brăescu ....................................... 212

4.4.1 Jurnalul din 1935. Feminismul de conjunctură .................................................. 212

4.4.2 Jurnalul din 1939-1940 ....................................................................................... 216

4.5 Jurnalul ca martor. Elena Spijavca, MunŃi şi zile în Bărăgan ........................ 220

4.5.1 Istoriile alternative .............................................................................................. 220

4.5.2 Obsesia memoriei ............................................................................................... 221

4.6 Jurnal de cititor. Tia Şerbănescu, Femeia din fotografie. Jurnal 1987-1989 .. 225

4.6.1 Între jurnal şi autobiografie ................................................................................ 227

4.6.2 Poetica (in)discreŃiei diaristice. Trei tipuri de cenzură ....................................... 229

Concluzii ...................................................................................................................... 233

Bibliografie .................................................................................................................. 239

6

Argument. Narcisul originar

Caietele personale, jurnalele, consemnările zilnice există, după Gustav René

Hocke, aproape dintotdeauna. Chiar şi hieroglifele egiptenilor ar Ńine de acelaşi impuls

perfect uman şi, deci, perfect inteligibil, al conservării unei amprente scriptice şi

temporale. Obiceiul însemnărilor calendaristice jalonează istoria devenirii umane fără

mutaŃii considerabile la nivelul imaginarului genului. Exterioritatea este prima etapă

istorică a acestor scrieri, cu superficialitatea, colportajul şi verbiajul lor indiscutabil - de

aici şi ironiile la adresa meteorologiei genului şi a funciarei sale inutilităŃi. Meandrele

istoriei culturale nu lasă neatins capitalul de percutanŃă al acestui gen originar. Din

corpusul jurnalelor exterioare se desprinde, treptat, jurnalul interior, a cărui primă

ipostază istorică este aceea a caietului de confesiuni din arsenalul protestantului.

Jurnalul câştigă dimensiunea soteriologică, devenind genul predilect al tuturor

bântuiŃilor. Autorul de jurnal, orientat până la acel moment spre lume şi spre

evenimentele ei, îşi întoarce privirea spre propria sa intimitate, de unde iniŃiază dialogul

imaginar cu numinosul. Nu numai dimensiunea sacrului devine recurenŃă tematică a

diaristicii. Jurnalele feminine, ale căror prime forme autentice s-au identificat deja în

secolul al XVI-lea, în contiguitatea caietelor protestanŃilor, au un rol compensatoriu în

ordinea realului. Cu influenŃe limitate în zona contingentului, femeile găsesc în jurnal

un partener, un dublu noetic şi/sau o oglindă. Personalitatea refulată îşi identifică un

debuşeu privilegiat. De aici feminizarea genului – o evidenŃă atât a discursului

patriarhal, cât şi a ginocriticii. Tatonările scriiturii intime datează din secolul al XVIII-

lea, când genului încep să-i fie constatate şi latenŃele literare (deşi este aprioric exclus

din canon).

Capitolul 1. Jurnalul intim

1.1 AmbivalenŃa scriiturii intime

După procesul analog la care a fost supus romanul, jurnalul intim este, în

ultimele decenii, cel mai procustizat gen. Respins, cenzurat, mistificat, condamnat să

eşueze la marginea literaturii ori să lâncezească într-un sertar, jurnalul intim este

7

scrierea subiectivă cea mai susceptibilă şi cameleonică, din unghiul balansului

neîntrerupt între realitate şi literatură, între autenticitate şi histrionism, între defulare

necontrolată şi cea mai strictă autocenzură. În această ordine de idei, cei doi poli între

care se mişcă receptarea critică a acestui gen cu resurse literare se creează, pe de o

parte, prin sondarea şi extragerea nucleelor expresive, prin cercetarea ahotnică de

potenŃialităŃi estetice, care ar determina aderenŃa micului gen la marea literatură, ori, pe

de altă parte, prin apăsarea pe pedala non-literaturii, a subminării programate şi defetiste

a oricărei infuzii literare în text. Această polarizare a receptărilor este ilustrată de două

dintre cele mai cunsocute şi mai autorizate voci din repertoriul eterogen al teoriilor

despre jurnal: cea a lui Gustav René Hocke din amplul studiu dedicat jurnalului

european şi, la antipod, cea a lui Roland Barthes din Note despre André Gide şi Jurnalul

său, Deliberări şi Plăcerea textului. În timp ce scrierile lui Barthes sunt adulate iar

structuralismul devine grila favorită de interpretare a textelor, studiul lui Hocke,

netradus încă, rămâne într-un con de umbră. Astfel încât abordarea teoretică a jurnalelor

rămâne, în esenŃă, tributară studiului unilateral al poeticii, al mecanismelor de

funcŃionare, nu şi al motivelor, al nucleelor semantice comune, al imaginarului- care ar

putea deschide noi drumuri în cercetare.

1.2 Delimitări şi elemente de poetică

Stigmatul literaturii subiective, produs al eului biografic, de interes literar

limitat, se aplică unor scrieri esenŃial diferite: pe de o parte biografiile şi autobiografiile;

pe de altă parte: jurnalele intime şi extime, caietele de lucru şi epistolele. Pe toate le

reuneşte pactul autobiografic, imperativul autenticităŃii şi o retorică semnificativ

diferită de cea a prozei de ficŃiune şi invenŃie. Autorul de jurnal este, în cele mai multe

rânduri, un om fără însuşiri al cărui eu, inevitabil fragmentat, se dilată şi se comprimă

ciclotimic pe parcursul unei scrieri fără finalitate precisă. Antagonismul eu/lume este,

de multe ori, ireductibil. Autorul de autobiografie îşi construieşte lucid imaginea

unitară pe care o va prezenta lumii. InadvertenŃele şi asperităŃile personalităŃii sunt

netezite. Caracterul scrierii este exemplar. Posesorul de jurnal exhibă, în scriitura

8

intimă, o multitudine de euri uneori incompatibile, imposibil de unificat într-o imagine

unitară, omogenă.

1.3 Receptarea critică a jurnalului intim: între genus humile şi genul originar

În istoria noastră culturală, jurnalul a reprezentat, până de curând, un gen literar

fără priză la critici, nesocotit pentru lipsa de unitate, coerenŃă şi finalitate. Jurnalul intim

românesc are o istorie sinuoasă, receptarea sa critică oscilând între mefienŃă ori

desconsiderare a genului la G. Călinescu, scepticismul şi reticenŃa lovinesciană,

entuziasmul critic al lui Eugen Simion şi, în cele din urmă, corectitudinea critică a lui

Nicolae Manolescu sau Dan C. Mihăilescu. Eugen Lovinescu este vehement în refuzul,

principial, al admiterii jurnalului intim ca o potenŃială formă de literatură, cu posibile

propensiuni estetice. În istoria sa literară, analiza eludează de obicei biografia, aşezând

în prim plan opera. Confesiunea, fragmentul, jurnalul intim, epistola, materialul brut,

neprelucrat, fără finalitate artistică, nu pot fi considerate literatură. Literaritatea este

condiŃionată de intenŃionalitatea artistică. Plasticitatea involuntară clamată de Negrici

ori elaborarea inconştientă de care vorbeşte Mircea Mihăieş, care ar justifica o abordare

cvasiliterară a genului, ar fi fost de neconceput pentru criticul interbelic.

Capitolul 2. Feminitatea literară

2.1 Imaginea femeii în paradigma tradiŃională

Categoria Celuilalt este o categorie originară, iar conceperea alterităŃii pare să fie

înscrisă în codul genetic al umanităŃii. ConfiguraŃia mişcătoare a Celuilalt a fundamentat,

de-a lungul timpului, cele mai îndrăzneŃe fantezii, a pus în mişcare întreg angrenajul

social şi a generat aprehensiuni contaminate de incapacitatea integrării diferenŃei. Omul

diferit a fost reprezentat, în discursul istoric, de mai multe categorii umane, iar diferenŃa

este prescrisă prin raportare la o normalitate istorică percepută astăzi ca extrem de relativă

şi de laxă: pentru greco-romanii educaŃi omul diferit era barbarul, pentru naŃionalişti-

străinul, pentru creştini evreul, pentru suveran vasalul, pentru stăpân sclavul, pentru albi –

negrul sau galbenul, iar pentru bărbat alteritatea a fost mult timp reprezentată de femeie.

9

Jocul între identitate şi alteritate, în diferitele sale concretizări istorice, s-a soldat, de cele

mai multe ori, cu postulatul inferiorităŃii funciare a componentei diferite, încorporate în

metafizica Celuilalt. Dincolo de fasonările feministe din ultima perioadă, feminitatea

continuă să alimenteze exploziv logica alterităŃilor, modificându-se lent şi conservându-şi

aproape intactă polaritatea. Imaginea mitoidă a femeii s-a conservat intactă nu numai sub

presiunea paradigmei patriarhale. Femeia reală a fost, de-a lungul timpului şi cu puŃine

excepŃii, solidară cu reprezentarea ei polarizată, la care s-a grăbit să subscrie. Contestarea

paradigmei tradiŃionale începe, timid şi izolat, înainte de secolul XX, şi este vizibilă mai

ales în mişcarea sufragetelor, însă abia în a doua jumătate a acestui veac reuşeşte să atingă

paroxismul istoric.

2.2 Contestarea paradigmei tradiŃionale

În planul conştientizării de către femei a secundarităŃii lor istorice, amplul studiu

al Simonei de Beauvoir joacă un rol fundamental. Receptarea sa este una sinuoasă,

parcurgând toate etapele unei mitizări, de la cea mai radicală combatere la adulaŃia lipsită

de discernământ. Nimeni nu poate însă să-i minimalizeze importanŃa istorică. Cu Al

doilea sex feminismul ajunge la conştiinŃă de sine. Toate temele dezvoltate ulterior de

feminismul francez şi american al anilor '70, '80, '90 sunt prezente, in nuce, în această

carte-antimit: critica rigidităŃii perspectivei biologice şi mecanicismului psihanalist,

distincŃia sex/gen, definirea genului ca emanaŃie a imaginarului social, tema femeii ca

oglindă a bărbatului narcisist, femeia ca psysis şi antipsysis, etc.

Există, în spaŃiul literar şi mai ales în cel al receptării sale critice, adânc

înrădăcinată (pre)judecata care aşează semnul feminin în faŃa scrierilor biografice, a

confesiunilor, a literaturii subiective psihologizante dar mai ales în faŃa jurnalului intim.

Presupunerea pare să câştige în obiectivitate prin transformarea ei în postulat de către

două discursuri tradiŃional antinomice: cel androcentric de o parte, cel militant-feminist

de cealaltă. Discursul androcentric, cel denumit generic patriarhal, conotează feminin

scriitura intimă excesiv de facilă, aflată la îndemâna diletanŃilor de tot soiul. Este

cunoscută aserŃiunea lui Călinescu după care jurnalul ar fi apanajul tinerilor imberbi şi al

femeilor. De cealaltă parte, discursul feminist atribuie această stare de fapt condiŃiilor

10

sociale, care au influenŃat decisiv soarta culturală a feminităŃii. Ca şi în cazul istoriei mari,

istoria literară este, până la un punct, certificarea unei absenŃe a feminităŃii din spaŃiul

privilegiat al scriiturii cu deschidere spre canon. Constrângerea de a abdica de la orice

pretenŃie literară, înainte chiar ca aceasta să fie pe deplin conştientizată şi asumată, este o

consecinŃă a devalorizării istorice a feminităŃii în general. Creativitatea femeii a fost

canalizată înspre genuri mai puŃin prestigioase şi, deci, mai puŃin revendicate de autorul-

bărbat. Jurnalul intim şi epistola au reprezentat spaŃiile de defulare a reveriilor feminine,

autobiografia fiind rezervată personalităŃilor istorice de calibru.

2.3 Fasonări critice ale conceptului de feminitate

Eugen Lovinescu, pivotul modernităŃii interbelice este în mod tradiŃional privit ca

proteguitorul feminităŃii literare, educatorul autorizat al damelor cu afinităŃi culturale.

Filofeminismul s-a dovedit însă a fi, pe termen lung, aproape la fel de dăunător precum

misoginismul făŃiş. I-a fost străină criticului interbelic indiferenŃa la gen. Numai aparent li

s-a deschis femeilor poarta cea mare a literaturii. OpoziŃiile binare sunt la fel de evidente

la Lovinescu ca şi la Călinescu, chiar şi învelite, cum au apărut, în materialul foşnitor al

corectitudinii critice. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu este tratată ca o excepŃie de

la regula literaturii feminine, considerată in corpore ca minoră, cangrenată iremediabil de

lirism, edulcorare, intimism, etc. Scriitoarea este apreciată tocmai pentru devierea de la

natura ei feminină, prin triumful obiectivităŃii şi a virilităŃii în operele ei de maturitate.

Cazul Hortensiei Papadat-Bengescu nu este o excepŃie. Mai multe scriitoare sunt judecate

de Lovinescu în acelaşi mod şi prin acelaşi filtru restrictiv. Suspect este aici nu

imperativul categoric al virilizării literaturii scrise de femei ca o condiŃie sine qua non

pentru intrarea în canon, ci, nota bene, simpla concepere a unei naturi feminine opuse, în

mod necesar, unei naturi masculine conotate pozitiv. Polarizarea feminin/masculin cu

consecinŃa ei directă, discreditarea elementului feminin, este aşadar o constantă a epocii

şi un invariant al unui imaginar secular, în care masculinitatea funcŃionează ca model,

epistemă, matrice a valorilor tari. Între noŃiunea de obiectivitate şi cea de masculinitate s-

a creat, în devenirea istorică a omenirii, o consubstanŃialitate irecuzabilă. Femeii cu

11

propensiuni literare îi sunt aşadar rezervate două cărări tematice bătătorite, de la care

aceasta nu poate să se abată.

Agregarea unei diaristici feminine în corpusul vast al jurnalelor intime româneşti

se poate legitima nu atât printr-o utopică scriitură feminină edulcorată şi vaporoasă, cât

mai ales prin interesul pe care-l poate suscita un epifenomen secundar, inedit, care se

poate prezenta ca o alternativă insuficient vizitată la literatura canonizată. Printre

variabilele acestor texte cu potenŃial literar, neexploatat îndeajuns, ar putea figura:

dimensiunea resemantizată a sacrului, receptarea alterităŃii minimale ca dublu noetic,

fenomenul, frecvent, de hipertrofie a eului şi atrofie a istoriei, împreună cu reversul său:

estomparea dimensiunii personale prin intruziunea brutală a istoriei mari, refuzul istoriei

şi reculul în interioritate, atitudinea faŃă de limitele impuse sau autoimpuse, metafizica

sexului şi a morŃii, atitudinea faŃă de cultură, literatura şi literaturizarea, prescripŃiile de

rol şi conştientizarea lor, condiŃia feminină în societate şi literatură, ş.a.m.d. Din unghiul

acesta se va opera decupajul operelor feminine din cadrul vast al jurnalelor intime

româneşti. Problema trebuie să fie pusă dincolo de polarizările tradiŃionale între

feminin/masculin,subiectivitate/obiectivitate,pasivitate/activitate, imanenŃă/transcendenŃă,

privat/public, sensibilitate/virilitate, etc., dar şi dincolo de superstiŃiile unei falocraŃii sau

chiar ale unei ipotetice ginecocraŃii, care ar fi (do)minat perspectiva cercetătorului,

generând interpretări deviante.

Capitolul 3. Jurnale interioare. Diaristica feminină şi modelul intimităŃii

Loc al răgazului existenŃial, teritoriu propice ebuliŃiei intelectuale, jurnalul intim

a fost asociat aşadar, de-a lungul timpului, cu ideea de feminitate, cu presupusa

inactivitate, inerŃie, pasivitate care ar fi congenitală celui de-al doilea sex: mai sensibil,

mai aprehensiv, cu o nevoie molipsitoare de ocrotire, reazăm, leagăn. Întrebarea care se

impune – căci răspunsul este mai puŃin important, iar impresia certitudinii este aproape

întotdeauna odioasă în acest domeniu – este aceea legată de postulatul acesta al

pasivităŃii feminine (numai unul dintre compuşii imaginii generice, seculare a

feminităŃii), al cărei spaŃiu predilect de manifestare ar fi chiar scriitura intimă. Jurnalul

interior este, aşadar, spaŃiul în care se manifestă singurătatea radicală a individului.

12

Exterioritatea, aventura, perturbarea reverberează până aici, fără să influenŃeze în

profunzime imaginarul personal. Dubla situare a fiinŃei, în planul social şi în planul

retragerii voluntare, asumate, în propria intimitate este surprinsă în tipologia duală a

scriiturii personale. Jurnalele sunt exterioare când apasă pe dimensiunea socialului,

când se obiectivează în seismograf al Istoriei majusculizate sau al micilor istorii private.

Între om şi lume nu s-a produs, încă, ruptura. Exterioritatea este complementară

interiorităŃii. Jurnalele interioare sunt cele în care se decantează reflecŃii, teme, idei şi se

alocă spaŃiu generos tribulaŃiilor eului. Între eu şi lume antagonismul este funciar şi

ireductibil.

3.1 Interioritatea feminină. Jeni Acterian. Jurnalul unei fete greu de mulŃumit

Cazul Jeni Acterian este unul revelator din perspectiva istoriei culturale. Opera

se naşte, în mod paradoxal, tocmai din absenŃa operei, din risipirea diaristică, la câteva

decenii după moartea autoarei, care cu siguranŃă nu-şi anticipase nicio clipă posteritatea

culturală şi fulminantul succes post-mortem (cuvinte care-i erau, de altfel, odioase).

Tocmai din absenŃa operei s-a făcut caz în interpretarea jurnalului, devenit un adevărat

abecedar al ratării la Dan C. Mihăilescu sau un caz flagrant de ratare culturală la Liana

Cozea. Refrenul ratării este fredonat de însăşi autoare şi jalonează scriitura intimă.

Acesta nu trebuie însă privilegiat ca unic filtru interpretativ. Ratarea este numai vârful

aisbergului - o inferenŃă a unei concepŃii bine-structurate şi imuabile despre existenŃă şi,

mai ales, despre inutilitatea ei în absolut. Istoria este, în jurnalul lui Jeni Acterian,

numai Hintergrund – o devenire întru devenire, o curgere irepresibilă, percepută difuz

sau deloc. Scriitura intimă este, ca întotdeauna, spaŃiul dialecticii contrariilor: modestia

(legată de insolvabilitatea aporiilor) coexistă cu vanitatea şi cu conştiinŃa superiorităŃii,

chiar şi relative; vitalismul adolescentin este intermitent şi subordonat unei conştiinŃe

exacerbate a morŃii; paradigma feminitatăŃii, aparent asumată, este deconstruită punct cu

punct; planurile, proiectele sunt construite în regimul diurn şi deconstruite când sunt

confruntate cu singurătatea radicală a fiinŃei. Jurnalul unei fete greu de mulŃumit este un

Bildungstagebuch, un jurnal al condiŃiei umane, o altă mărturie de pe cumile disperării

– din care nu lipsesc, din fericire, accentele ludice, ironia, autoironia, efuziunile fertile.

13

3.2 Jurnalul interiorităŃii absolute. Alice Botez. Cartea realităŃilor fantastice

Jurnalul lui Alice Botez este unul al interiorităŃii absolute, al inacŃiunii esenŃiale,

al inerŃiei vitale. Nimic din viaŃă nu este receptat nemijlocit, direct, ci prin intermediul

reflecŃiei filozofice. Cuvintele cheie sunt, ca în cazul lui Jeni Acterian, luciditate,

seriozitate, filozofie, cultură, moarte. La Alice Botez lipseşte însă accentul ludic

obligatoriu, relaxarea nonmeditativă, dereglarea, necesară din când în când, a

metabolismului gânditorului. Luciditatea, aprehensiunea ca stare naturală, irepresibila

angoasă a morŃii – sunt asumate abuziv, unidimensional, până la exces şi suprasaturaŃie.

Jurnalul simulează, deformează, pastişează hiperconştient fără să renunŃe la accentele

grave, la poza gânditorului securizat în turnul său de fildeş. Între autenticitate şi

histrionism distanŃa este, în acest caz neobişnuit, extrem de redusă. Eul este suspect de

poză. Rolul este jucat cu dezinvoltură şi talent (acelaşi rol, acceaşi piesă) până când

biografia şi scenariul se confundă iremediabil, până când viaŃa şi scena se intervertesc,

până când poza nu se mai distinge de starea naturală a fiinŃei. Jurnalul lui Alice Botez

este unul atipic prin eludarea perturbării şi aventurii din perimetrul exteriorului şi prin

cultivarea excesivă a figurilor paradoxului, sofismului, inferenŃei.

3.3 Jurnal de existenŃă. Alice Voinescu

Receptarea jurnalului de existenŃă al lui Alice Voinescu este una esenŃial

frustrată, înşelată, contrariată. Monica Lovinescu se declară profund dezamăgită de

vertijurile sentimentaloide ale acestei scriituri intime. În istoria sa critică a literaturii

române, Nicolae Manolescu constată o supralicitare a veleităŃilor aceluiaşi jurnal. Dan

C. Mihăilescu apasă pe dimensiunea (u)morală şi didactică a scrierii, iar Eugen Simion

şi Andrei Pleşu exaltă pudoarea, distincŃia, superioritatea acestei veritabile doamne a

culturii române şi mizează pe importanŃa scrierii ca document existenŃial. Un semn de

întrebare se distinge la capătul acestor receptări corecte, dar reci, fără efuziuni. Originea

acestei dezamăgiri provine, cel mai probabil, dintr-o înşelare involuntară a orizontului

de aşteptare al cititorului neautorizat. Departe de a se constitui într-un jurnal filozofic, al

meditaŃiei fertile, al jocului de idei – scrierea împrumută, pe alocuri, aspectul unei certe

14

cu filozofia, cu onanismul intelectual al filozofilor, cu reflecŃia sterilă, mecanică,

alienantă. Jurnalul lui Alice Voinescu este, înainte de toate, un îndreptar pătimaş, o

minima moralia feminină, un dialog senzual-spiritual, patetic, obsecvios, necenzurat cu

tărâmul de dincolo, o scrieră confluentă cu mistica, un veritabil jurnal al mişcărilor

lăuntrice, ca la IgnaŃiu de Loyola, cu menŃiunea că interioritatea este una inevitabil

sexuată conştientă aşadar de feminitatea ei şi de implicaŃiile ontologice ale acesteia.

3.4 Cealaltă faŃă a criticului. Ioana Em. Petrescu, Jurnal (1959-1990)

O dată cu publicarea jurnalului Ioanei Em. Petrescu, imaginea criticului lucid şi

raŃional-vizionar al modelelor cosmologice eminesciene este dublată şi reformată de

accesul într-o intimitate cangrenată de (auto)evaluări penetrante, de

incertitudini/scepticisme/euforii devastante, de tortura feminităŃii şi a implicaŃiilor

existenŃiale ale acestui dat ontic, definitiv şi netransferabil. Dacă pe Alice Voinescu au

frânt-o închisorile comuniste, pe Ioana Em. Petrescu au (în)frânt-o, pe rând, boala

incurabilă cu degradarea şi suferinŃa pe care le implică, apoi vulgaritatea exteriorului şi,

în ultimă instanŃă, colivia ( chiar de aur, chiar acceptată într-un final) a mariajului cu

Liviu Petrescu. Cântăreşte greu, în jurnal şi în viaŃă, şi propria condiŃie de femeie,

respectiv de intelectuală (resimŃită ca incompatibilitate funciară), condiŃie asumată

uneori până la identificare anihilantă şi alteori, dimpotrivă, respinsă cu vehemenŃă. În

prima sa parte, jurnalul de tinereŃe al Ioanei Em. Petrescu este primul jurnal intim,

necenzurat, sincer până la dezgolire totală, care are în centru problematica feminităŃii,

ecuaŃia cuplului şi, mai ales, destinul gânditoarei, captivă a contingentului, inevitabil (şi

de multe ori voluntar) secundară în raport cu pandantul masculin.

3.5 Jurnal de criză. Constanta Buzea, Creştetul gheŃarului. Jurnal 1969-1971

Precum în cazul Ioanei Em. Petrescu, jurnalul este instrument de exorcizare a

angoaselor cu obiect precis, reperabil în datele contingentului. Criza care pretextează

notaŃia zilnică este una a cuplului, subsumabilă condiŃiei generice a feminităŃii şi

statutului ei în cadrul binomului masculin-feminin. Rostul scriiturii intime Ńine de o

15

racordare necesară la ritmurile interioare ale fiinŃei, de eludarea fertilă a rutinei

infernale, ca şi de surprinderea faustiană a clipei. "Ritmul propriu, intens, interiorizat"

prevalează asupra ritmului dictat de alŃii: acela al exteriorităŃii – domeniu incontrolabil,

al imprevizibilului, al contactului impur cu CeilalŃi. Jurnalul înregistrează cu precizia

unui barometru sensibil mutaŃiile din ordinul cotidianului, dar mai ales pe cele din zona

interiorităŃii abisale, incomunicabile pe altă cale decât cea a notaŃiei personale.

Dimensiunea exteriorităŃii reprezintă numai creştetul gheŃarului; adevărata sa realitate,

nevăzută, dar intuită, se depliază abia sub linia apelor, în meandrele propriei interiorităŃi

tăinuite. Împănat cu textele poetice ale autoarei, menite să cuantifice şi să adâncească

sensurile însemnărilor diurne, jurnalul este, şi el, literatură în toată puterea cuvântului.

Impresia care se degajă la sfârşitul lecturii este de scriere rotundă, finisată, calofilă, fără

ca această expresivitate voluntară să-i altereze puritatea diaristică, autenticitatea,

caracterul verosimil. Deloc întâmplător, scrierea a fost aproape unanim receptată ca o

capodoperă a genului subiectiv.

3.6 Jurnal de scriitor. Gabriela Melinescu, Jurnal suedez

Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu şi jurnalul de tinereŃe al ConstanŃei

Buzea, ambele făcute publice în timpul vieŃii scriitoarelor, reprezintă două dintre cele

mai valoroase contribuŃii la corpusul diaristicii feminine. Specificitatea jurnalului

Gabrielei Melinescu rezidă într-o ars combinatoria, care aduce împreună tipuri de

jurnal de factură diferită, uneori antinomică: jurnalul afectiv, epistolarul, jurnalul

scriitorului (laborator de creaŃie), jurnal de exil, jurnal al nostalgiei limbii materne, în

care limbile adoptate îşi dispută supremaŃia, jurnal al vieŃii interioare, ascunse,

nebănuite şi jurnal al micilor evenimente familiale, jurnal al artistului, jurnal boem

aşadar, dar şi jurnal conformist, de adecvare la o morală privată, sui generis, jurnal

spiritual, de comuniune intimă cu divinitatea intuită în toate straturile existenŃei, carte

de vise, jurnal ecologist şi pacifist, în profund dezacord cu ritmurile istoriei, etc. Toate

aceste componente ale scriiturii intime, interfeŃele subiectivităŃii, sunt reunite sub

cupola jurnalului de existenŃă, atât de slab reprezentat în cultura română. Spre deosebire

de alte jurnale feminine, notaŃia zilnică nu este instigată de imperativul crizei, ci de o

16

nevoie interioară de decantare, limpiditate, inspiraŃie. Se poate vorbi, în cazul Gabrielei

Melinescu, de un jurnal total, adânc, profund semnificativ în ordinea literară şi

deopotrivă în cea antropologică a genului.

3.7 Jurnalul ca gen minor. Mariana Şora, Două jurnale faŃă în faŃă

Jurnalele Marianei Şora, din care numai o parte au fost selectate pentru

publicare, acoperă o întreagă existenŃă, de la tinereŃea pariziană la şicanările senectuŃii

consumate pe teritoriul german. Acestea sunt, de altfel, componentele cele două scrieri

diaristice juxtapuse: un jurnal al începutului de viaŃă (anii 1938-1940; războiul;

despărŃirea de Ńară; bursa de studii în FranŃa; efuziunile primelor luni ale căsniciei cu

Mihai Şora) şi unul al prefigurării sfârşitului (anii 1991-1992, în München; singurătatea;

senzaŃia de abandon; starea irepresibilă de plictis existenŃial, coroborată cu angoasele

vârstei). Această tehnică a contrapunerii ar fi putut fi interesantă, dacă n-ar fi existat

aversiunea congenitală faŃă de gen, stipulată pagină de pagină, care-i conferă jurnalului

un aer bizar, de angrenaj care funcŃionează în gol. InadvertenŃele, gratuităŃile,

negativismul (în jurnal sunt figurate mai ales stările de anomie, neputinŃă, lene)

transformă jurnalul Marianei Şora într-un antijurnal, un jurnal care cărui resorturi

interioare sunt puse în mişcare, în mod paradoxal, tocmai de negarea vehementă a

genului.

3.8 Jurnal autentic. Oana Pellea, Jurnal (2003-2009)

Jurnalul inedit al actriŃei Oana Pellea este o scriere deschisă şi nonconformistă,

în care gândul publicării a încolŃit timpuriu, contravenind postulatelor genului privind

secretivitatea şi clandestinitatea însemnărilor personale. Imperativul scriiturii se impune

firesc, într-un moment de cumpănă, la jumătatea drumului vieŃii, după împlinirea celor

patruzeci de ani, când imaginea speculară relevă spectralitatea eului oglindit fără urmă

de narcisism (poate numai narcisismul originar de care vorbea Ortega y Gasset). Rostul

scriiturii intime este, în această ordine de idei, de a familiariza eul cu reflectarea sa, de a

concilia individul cu masca sa socială (şi pe actor cu măştile de pe scenă în cazul

acesta), de a sonda abisalităŃile interiorităŃii, dar mai presus de toate de a vindeca fiinŃa

17

autentică de maladiile secolului: proliferarea imaginilor specioase (de aici iconoclasmul

şi aversiunea faŃă de forme), pierderea credinŃei şi corolarul ei: desacralizarea,

conformismul, mercantilizarea şi alte asemenea efecte ale societăŃii de consum.

Capitolul 4. Jurnale exterioare. Diaristica feminină şi istoria

Jurnalul este, par excellence, spaŃiul în care este redată pendularea individului

între istoria mare, de care nu de puŃine ori se simte confiscat, şi micile istorii personale.

Există şi o altă dimensiune a jurnalelor personale, anterioară angrenajului intimităŃii.

Deschiderea jurnalului, extimitatea sa, orientarea preponderent spre structurile

macroistorice nu constituie o excepŃie ci, mai degrabă, un dat cultural. łine de domeniul

evidenŃei faptul că jurnalul intim a fost mai întâi extern, cu mecanismele de funcŃionare

la vedere, cu obsesia consemnărilor practice şi cu o finalitate precisă şi precizată,

înainte de a-şi întoarce ocheanul asupra eului şi a tribulaŃiilor acestuia. Despre

deschiderea/ închiderea jurnalelor scrie şi Jean Rousset; conceptul de jurnal extern este

pus în discuŃie de către Jochen Golz, iar la Eugen Simion apare distincŃia între spaŃiul

privat şi spaŃiul public (jurnal public/jurnal intim) în scriitura intimă. Michel Tournier

inventează şi consacră termenul de jurnal extim o dată cu publicarea, cu acest titlu, a

însemnărilor sale zilnice. În jurnalele exterioare, le dedans a ieşit învins din

confruntarea cu le dehors.

4.1 Confruntarea cu ideologia. Jurnalele Monicăi Lovinescu. 1981-2000

Departe de a prilejui o revelaŃie cu privire la natura ascunsă a individului,

jurnalele Monicăi Lovinescu se înscriu, firesc, printre preocupările în slujba cărora şi-a

aşezat întreaga existenŃă. Lupta în care s-a angajat de la începutul exilului şi până la

sfârşitul zilelor poate fi asemuită cu o confruntare cu morile de vânt ale ideologiei

comuniste, cu maladia murti-bingismului care a contaminat nu numai intelectualii

izolaŃi de cortina de fier, ci şi pe cei din lumea liberă, democrată. În această ordine de

idei, rolul jurnalului, al consemnărilor zilnice, este dincolo de orice ambiguitate: de a

înregistra obiectiv evenimentele pentru a înlesni rememorarea lor, de a înregistra figuri,

18

evenimente, istorii. TribulaŃiile eului sunt programatic eludate din consemnare. Fiecare

abatere este aspru sancŃionată de autoare. Jurnalul este numai un instrument pus în

slujba crezului existenŃial. Confruntarea cu ideologia canalizează toate energiile şi

conferă sens unei existenŃe care a devenit exemplară. Dincolo de această supratemă a

jurnalului şi a existenŃei se profilează alte chestiuni la fel de stringente: exilul şi

nostalgia, decepŃia românească şi cea europeană, tema recurentă a culpabilităŃii (legată

de impresia de a-şi fi abandonat mama, care va muri în închisorile comuniste refuzând

să-şi trădeze fiica), trecerea corozivă a timpului, capriciile memoriei, obsesia est-etică,

dimensiunea antiutopică şi demistificatoare, comedia umană, etc.

4.2 Sub camuflajul ideologic. Jurnalul Mariei Banuş. 1943-1944

Jurnalul Mariei Banuş este unul inevitabil trist, pentru că nicio umbră de

îndoială nu tulbură convingerea comunistă, contiguă cu exaltarea religioasă. Rarele

puseuri de luciditate ideologică şi zvâncnirile talentului literar sunt fără excepŃie

înăbuşite. "Blândul unghi estetic mă irită", declară autoarea, exprimându-şi aversiunea

faŃă de literatura neînregimentată politic, literatura autonomiei esteticului, neaşezată,

comme il faut, în slujba idealului comunist. Internalizarea autocenzurii poate să conducă

la construirea unei imagini diaristice în acord cu propriul crez, astfel încât este posibil

ca publicarea integrală a manuscriselor scriitoarei să modifice esenŃial receptarea

acestui jurnal, aşa cum spera Nicolae Manolescu. Până atunci însă rămâne, la capăt de

rând, semnul de întrebare aşezat în faŃa unui entuziasm obtuz, neverificat, rămas, în

esenŃă, necondamnat de autoare chiar şi după ce apele istorice ale comunismului s-au

retras, dezvăluind un peisaj devastat şi o populaŃie schizoidă, decimată. Jurnalul Mariei

Banuş se numără printre puŃinele mărturii feminine care poate că ar fi trebuit să-şi

conserve intactă clandestinitatea.

4.3 Ideologia veselă. Jurnalul sau autobiografia Ninei Cassian

Memoria ca zestre, cele trei volume din amplul jurnal/memorial al

controversatei Nina Cassian, a avut parte de o receptare polarizată: pe de o parte s-a

19

situat publicul eterogen, fără pretenŃii, care a gustat din plin colportajul, picanteriile,

caracterul scandalos al unor dezvăluiri fără perdea, pe de altă parte s-a manifestat din

plin mefienŃa şi oprobriul cvasigeneral al criticilor şi cititorilor profesionişti, care au

clasat definitiv dosarul la secŃiunea priapismului bolşevic şi a plăcerilor vinovate de

partid. Vandabilitatea acestui triptic diaristic adânceşte prejudecata modernistă care

înfierează succesul de piaŃă al scriiturii şi îl conectează automat la calitatea îndoielnică

produsului cultural. În acest caz (ne)fericit s-ar părea că toate prejudecăŃile culturale se

verifică, inclusiv cele călinesciene cu privire la caracterul inevitabil superificial şi lubric

al diaristicii feminine. ExcepŃia nu confirmă însă regula. Bipolaritatea uzuală teoriilor

antifeministe este infirmată de multitudinea formelor pe care le pot afişa jurnalele

feminine. Scriitura personală a Ninei Cassian coincide numai parŃial şi superficial cu

definiŃia feminităŃii din imaginarul critic interbelic.

4.4 Avangarda feministă. Jurnalele Smarandei Brăescu

Numele Smarandei Brăescu, renumită paraşutistă şi aviatoare, deŃinătoare a mai

multor recorduri naŃionale, europene, mondiale, nu poate fi disociat de anumite clişee

ale feminismului, legate de femeia voluntară care punctează într-o lume a bărbaŃilor

(lumea aviatorilor cu domeniul conex al paraşutismului) sau de asumarea fără ezitare a

propriului destin, cu refuzul prescripŃiilor de rol, atât de răspândite în epocă.

Feminismul faptic, care o propulsează în avangarda feministă a României şi a lumii,

este dublat, în spaŃiul jurnalelor, de o sinteză extrem de personală între un feminism sui

generis, anacronic, de inspiraŃie creştină, grefat aşadar pe preceptele religioase ale unei

existenŃe comme il faut, şi un patriotism învederat. Feminismul este însă conjunctural:

meditaŃia asupra condiŃiei feminine este intermitentă şi strict condiŃionată de anumiŃi

factori externi (decadenŃa instituŃiei matrimoniale, declinul occidentului, precaritatea

existenŃei feminine, agresivitatea şi ofensivitatea masculină, etc.).

4.5 Jurnalul ca martor. Elena Spijavca, MunŃi şi zile în Bărăgan

Cazul deportatei în Bărăgan, Elenei Spijavca, este unul fericit, căci la capătul

drumului de spini se deschide perspectiva nesperată a libertatăŃii. Imperativul scriiturii

20

îşi pierde relevanŃa: jurnalul de criză se încheie la fel de abrupt cum a şi început.

Misiunea asumată, de a acumula fiecare eveniment până la alcătuirea unui puzzle al

fenomenului concentraŃionar, a fost îndeplinită. A rezultat imaginea intermitentă a unui

fenomen atipic; deportarea în câmpia Bărăganului nu poate fi comparată nici cu

fenomenul Piteşti, nici cu gulagul stalinist, nici cu lagărele naziste, pentru că nu poate

exista o ierarhizare a ororilor. AbsenŃa torturii fizice în cazul fenomenului Bărăgan nu

exclude tortura morală, generată de ruptura brutală de mediul existenŃei şi întreŃinută de

condiŃiile de pauperitatea extremă, de senzaŃia de abandon, de compromisurile la

ordinea zilei, de umilinŃă, absurd, etc. Rolul scriiturii personale este acela, precizat de

Elena Spijavca în repetate rânduri în jurnal, de a servi memoriei personale şi memoriei

publice, de a împiedica uitarea, de a conferi, în ultimă intanŃă, o legitimare unei

experienŃe care frizează absurdul. Din centru al lumii diaristice eul devine martor umil

al tribulaŃiilor istoriei.

4.6 Jurnal de cititor. Tia Şerbănescu, Femeia din fotografie. Jurnal 1987-1989

În subtil dezacord cu socialitatea, jurnalul intim proliferează, se ştie, ca gen de

sertar, cu precădere în epocile istorice zbuciumate, în universurile concentraŃionare, în

autarhia dictaturilor de orice culoare. Jurnalul inedit al gazetarei şi romancierei Tia

Şerbănescu nu reprezintă o excepŃie de la această formulă. Canavaua diaristică se

constituie în răspărul prefacerilor sociale, politice, culturale, ca o paradigmă absolut

necesară a normalităŃii şi stabilităŃii. Rosturile jurnalului personal nu Ńin numai de un

exerciŃiu obligatoriu al scriiturii zilnice, de o propedeutică a creaŃiei esenŃiale, ci de o

lectură în cheie personală a unei lumi literaturizate prin acuitatea privirii şi prin

mobilitatea unghiurilor din care actualitatea se procesează ca într-o filmare intensă, cu

încetinitorul. Jurnalul este aşadar opera unui cititor: al propriei vieŃi, al vieŃilor trecute,

al imediatului comunist, cel situat în "zodia prostiei imperturbabile" conjugate cu

"absurdul cu burtă mare, absurdul gravid, gata să nască, aşadar deplinul absurd."

21

Concluzii

Lucrarea de faŃă a sondat plierea feminităŃii diaristice pe modelul din imaginar

sau, dimpotrivă, inadecvarea tipologică la figurile alterităŃii. Jurnalele feminine au fost

analizate, pentru prima oară, in corpore, cu accent pe imaginarul diaristic feminin.

Jurnalele interioare s-au opus, tipologic, jurnalelor exterioare. În jurnalele interioare s-a

observat: literaturizarea mai mult sau mai puŃin conştientă (uneori expresivitatea e

involuntară, ca în teoria lui Eugen Negrici), fenomenul, semnalat de majoritatea

teoreticienilor, al hipertrofiei eului şi al atrofiei elementului istoric, retragerea diaristei

în spaŃiul securizat ori, după caz, claustrant al propriei intimităŃi (teritoriu de

convergenŃă a eului privat şi a celui social). Jurnalul paradigmatic al acestei secŃiuni

este cel al lui Jeni Acterian. La Alice Botez jurnalul este unul al interiorităŃii absolute,

cu inferenŃa eludării complete a oricăror biografisme. Alice Voinescu practică un jurnal

spiritual, mistic, creştin al unei feminităŃi cangrenate, uneori mulată structural pe

modelul feminităŃii din imaginar. Jurnalul Ioanei Em. Petrescu dezvăluie cealaltă faŃă a

criticului. Jurnalele deschise, publicate antum ale poetelor ConstanŃa Buzea şi Gabriela

Melinescu sunt cele mai izbutite din punct de vedere estetic şi, deopotrivă, ca

documente ale condiŃiei feminine. Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu dispune de

notabile accente feministe. La Mariana Şora jurnalul este un antijurnal. Scrierea inedită,

deschisă, publicată a Oanei Pellea se distinge în peisajul jurnalelor interioare prin

autenticitate şi prin vehemenŃa iconoclastă. În toate aceste jurnale, istoria este

Hintergrund, realitate secundară, nesemnificativă în ordinea fiinŃei. Jurnalele exterioare

privilegiază istoria în detrimentul atenŃiei acordate propriului eu. Solipsismul este

înlocuit, aşadar, de o privire îndreptată spre lume. Jurnalul paradigmatic este cel al

Monicăi Lovinescu, în care confruntarea cu ideologia ocupă poziŃia cea mai importantă.

La Maria Banuş şi, parŃial, la Nina Cassian, raporturile se inversează: ideologia este cea

care se insinuează, perfid, până în corpul scriiturii intime, generând mutaŃii ireversibile.

Interesante pentru această categorie a jurnalelor exterioare sunt şi caietele personale ale

Smarandei Brăescu şi Elenei Spijavca. Valoarea lor estetică este însă restrânsă.

Jurnalele acestea sunt relevante într-o ordine antropologică mai degrabă decât într-o

ordine literară.

22

BIBLIOGRAFIE

1. CORPUSUL DE TEXTE

1. Acterian, Jeni, Jurnalul unei fete greu de mulŃumit (1932-1947), Editura

Humanitas, Bucureşti, 2008.

2. Banuş, Maria, Sub camuflaj. Jurnal (1943-1944), Editura Cartea Românească,

Bucureşti, 1978.

3. Botez, Alice, Cartea realităŃilor fantastice. Jurnal, Editura Curtea Veche, Bucureşti,

2001.

4. Buzea, ConstanŃa, Creştetul gheŃarului. Jurnal 1969-1971, Editura Humanitas,

Bucureşti, 2009.

5. Cassian, Nina, Memoria ca zestre. Cartea I. 1948-1953. 1975-1979. 1987-2003,

Cartea a II-a. 1954-1985. 2003-2004, Cartea a III-a. 1985-2005, Editura CărŃile Tango,

Bucureşti, 2010

6. Lovinescu, Monica, La apa Vavilonului, vol I-II, Editura Humanitas, Bucureşti,

1999-2000.

7. Lovinescu, Monica, Jurnal (1981-1984), ed. a 2-a, rev.; Jurnal (1985-1988); Jurnal

(1990-1993) Jurnal (1994-1995); Jurnal (1996-1997); Jurnal (1998-2000), Editura

Humanitas, Bucureşti, 2002-2006.

8. Lovinescu, Monica, Jurnal esenŃial, ediŃie îngrijită de Cristina Cioabă, prefaŃă de

Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010.

9. Melinescu, Gabriela, Jurnal suedez I (1976-1983); Jurnal suedez II (1984-1989);

Jurnal suedez III (1990-1996); Jurnal suedez IV (1997-2002); Jurnal suedez V (2003-

2008), Editura Polirom, Iaşi, 2003-2010.

10. Pellea, Oana, Jurnal. 2003-2009, prefaŃă de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas,

Bucureşti, 2009.

11. Petrescu, Ioana Em., Jurnal, ediŃie îngrijită de Rozalia Borcilă, cuvânt înainte de

Elena Neagoe, postfaŃă de Carmen Muşat, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005.

12. Sireteanu, Ana Maria, Tudor Sireteanu, Jurnalul celebrei Smaranda Brăescu,

Editura Vremea, Bucureşti, 2010.

23

13. Spijavca, Elena, Munci şi zile în Bărăgan, Editura LiterNet, 2006.

14. Şerbănescu, Tia, Femeia din fotografie. Jurnal 1987-1989, prefaŃă de Dan Cristian

Turturică, Editura Compania, Bucureşti, 2002.

15. Şora, Mariana, Două jurnale faŃă în faŃă, prefaŃă de Cornel Ungureanu, postfaŃă de

Lia Ghimpu, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2009.

16. Voinescu, Alice, Jurnal, prefaŃă de Alexandru Paleologu, Editura Albatros,

Bucureşti, 2002.

2. JURNALUL INTIM

1. Barthes, Roland, Romanul scriiturii. Antologie, selecŃie de texte şi traducere de

Adriana BabeŃi şi Delia ŞepeŃean-Vasiliu, prefaŃă de Adriana BabeŃi, postfaŃă de Delia

ŞepeŃean-Vasiliu, Editura Univers, Bucureşti, 1987.

2. Blanchot, Maurice, SpaŃiul literar, traducere şi prefaŃă de Irina Mavrodin, Editura

Minerva, Bucureşti, 2007.

3. Gold, Helmut, Christiane Holm, Eva Bös, Tine Nowak, Absolut privat! Vom

Tagebuch zum Weblog, Wachter Verlag, Heidelberg, 2008.

4. Hocke, Gustav René, Europäische Tagebücher aus vier Jahrhunderten, Fischer

Taschenbuch Verlag, Frankfurt/Main, 1991.

5. Ionescu, Eugen, Nu, ediŃia a II-a, postfaŃă de Mircea Vulcănescu, Editura Humanitas,

Bucureşti, 2002.

6. Jurgensen, Manfred, Das fiktionale Ich. Untersuchungen zum Tagebuch, Francke

Verlag, Berna-München, 1979.

7. Le Rider, Jacques, Jurnale intime vieneze, traducere şi prefaŃă de Magda Jeaurenaud,

Editura Polirom, Iaşi, 2001.

8. Lejeune, Phillipe, Pactul autobiografic, traducere de Irina Margareta Nistor, Editura

Univers, Bucureşti, 2000.

9. Mihăieş, Mircea, Trestiile lui Midias. Preliminarii la o poetică a jurnalului intim, în

De veghe în oglindă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988.

24

10. Mihăieş, Mircea, CărŃile crude. Jurnalul intim şi sinuciderea, Editura Polirom, Iaşi,

2005.

11. Simion, Eugen, FicŃiunea jurnalului intim, vol. I, Existǎ o poeticǎ a jurnalului?;

vol. II, Intimismul european, vol. III, Diarismul românesc, Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti, 2001.

12. Simion, Eugen, Genurile biograficului, vol. I-II, Editura FundaŃia NaŃională pentru

ŞtiinŃă şi Artă, Bucureşti, 2008.

13. Tournier, Michel, Jurnal extim, traducere din limba franceză de Radu Sergiu Ruba,

Editura Humanitas, Bucureşti, 2009.

14. Vogelsang, Claus, Das Tagebuch, în Prosakunst ohne Erzählen. Die Gattungen der

nichtfiktionalen Kunstprosa, editat de Klaus Weissenberger, Niemeyer, Tübingen, 1985.

15. Wuthenow, Ralph Rainer, Europäische Tagebücher. Eigenart, Formen,

Entwicklung, Wissenschafliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1990.

3. FEMEIE, FEMINISM, FEMINITATE LITERARĂ

1. Bachelard, Gaston, Poetica reveriei, traducere din limba franceză de LuminiŃa

Brăileanu, prefaŃă de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005.

2. Baudrillard, Jean, Marc Guillaume, Figuri ale alterităŃii, traducere de Ciprian Mihali,

Editura Paralela 45, Piteşti, 2002.

3. Boerner, Peter, Tagebuch, Metzler Verlag, Stuttgart, 1985.

4. Bunkers, L. Suzanne, Diaries of Girls and Women. A Midwestern American Sampler,

The University of Wisconsin Press, Wisconsin, 2001.

5. Butler, Judith, Gender Trouble. Feminism and the Subversion of Identity, Routledge,

Abingdon, 2007.

6. Didier, Béatrice, Le journal intime, PUF, Paris, 1976.

7. Girard, Alain, Le journal intime, PUF, Paris, 1963.

8. Cormoş, GraŃian, Femei în infernul concentraŃionar din România (1945-1989),

Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj-Napoca, 2006.

25

9. Cozea, Liana, Confesiuni ale eului feminin, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005.

10. De Beauvoir, Simone, Al doilea sex, vol. I-IV, ediŃia a III-a, traducere şi prefaŃă de

Delia Verdeş, Editura Univers, Bucureşti, 2006.

11. Foucault, Michel, Istoria sexualităŃii, vol I, VoinŃa de a cunoaşte; vol.II,

Practicarea plăcerilor; vol III., Preocuparea de sine; traducere din limba franceză de

Beatrice Stanciu şi Alexandru Onete, Editura de Vest, Timişoara, 1995.

12. Groag Bell, Susan, Marilyn Yalom (Editors), Revealing Lives. Autobiography,

Biography and Gender, State University of New York Press, New York, 1990.

13. Irigaray, Luce, Je, tu, nous. Toward a Culture of Difference, Routledge, New York,

1993.

14. Mihăilescu, Ştefania, Din istoria feminismului românesc. Studiu şi antologie de

texte (1929-1948), Editura Polirom, Iaşi, 2006.

15. Miroiu, Mihaela, NepreŃuitele femei. Publicistică feminină, Editura Polirom, Iaşi,

2006.

16. Muchembled, Robert, Orgasmul şi Occidentul. O istorie a plăcerii din secolul al

XVI-lea până în zilele noastre, Editura Cartier, Chişinău, 2006.

17. Osinski, Jutta, Einführung in die feministische Literaturwissenschaft, Erich Schmidt

Verlag, Berlin, 1998.

18. Petraş, Irina, Despre feminitate, moarte şi alte eternităŃi, Editura Ideea Europeană,

Bucureşti, 2006.

19. Samel, Ingrid, Einführung in die feministische Sprachwissenschaft, Erich Schmidt

Verlag, Berlin, 2000.

20. Simmel, Georg, Cultura filozofică. Despre aventură, sexe şi criza modernului,

traducere din limba germană de Nicolae Stoian şi Magdalena Popescu-Marin, Editura

Humanitas, Bucureşti, 1998.

21. Simons, Judy, Diaries and Journals of Literary Women from Fanny Burney to

Virginia Woolf, Macmillan, Londra, 1990.

22. Touraine, Alain, Lumea femeilor, traducere din limba franceză de Magda

Jeanrenaud, Editura Art, Bucureşti, 2007.

23. Zaharia-Filipaş, Elena, Studii de literatură feminină, Editura Paideia, Bucureşti,

2004.