1

COORDONATE ALE POLITICII FISCALE DIN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII ŞI INTEGRĂRII

ROMÂNIEI ÎN UE

În lucrarea de faŃă am analizat noŃiunile de bază ale fiscalităŃii şi politicii

fiscale a Uniunii Europene şi României, coordonatele politicii fiscale româneşti din

perspectiva dezvoltării şi integrării în Uniunea Europeană în perioada de preaderare şi

după aderare.

Lucrarea este structurată în cinci părŃi care cuprind zece capitole, în fiecare

parte am analizat caracteristicile sistemului fiscal dintr-o anumită perioadă şi gradul

de armonizare al politicilor fiscal – economice negociate de România cu InstituŃiile

Europene pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la UE.

Procesul de armonizare în România a legislaŃiei fiscale europene a fost şi este

un proces incomod clasei politice româneşti şi posesorilor de capital economic,

aceştia desori au influenŃat decizia economică în funcŃie de interesele proprii lucru ce

a făcut ca România să fie atenŃionată în repetate rânduri de către organismele Uniunii

Europene de ritmul lent şi incoerent de reforme în materie legislativă şi politici

economice.

Cu toate problemele create totuşi s-a reuşit ca la 1 ianuarie 2007 România să

fie declarată membră a Uniunii Europene, dată care a marcat un nou început în

acŃiunile de armonizare şi unificare a politicilor şi legislaŃiei fiscale economice

europene.

În prima parte a lucrării am analizat noŃiunile de bază şi influenŃă a unei

economii , printre care: fiscalitatea, politica fiscală cu influneŃe privind impozitarea în

Europa şi coordonate privind armonizarea şi colaborarea de tip europeană în materie

fiscală.

2

În capitolul unu am definit noŃiuni ale fiscalităŃii, politicii fiscale şi principiile

impozitării.

Fiscalitatea este un instrument eficient în serviciul unei politici naŃionale fiind

definită în literatura economică ca un sistem de constituire a veniturilor statului cu o

imagine negativă în faŃa contribuabililor şi drept o formă de constrângere exercitată

de stat.

Privită ca o problemă comună pentru întreaga europă, fiscalitatea trebuie

analizată prin raportare la cele trei categorii de acte internaŃionale cu importanŃă

deosebită în această materie :

- convenŃiile internaŃionale pentru evitarea dublei impuneri;

- tratatele comunitare;

- convenŃia europeană privind drepturile omului.

Politica fiscală fiind parte integrată a politicii economice a unui stat cuprinde

un ansamblu de idei şi strategii care asigură modalităŃile cele mai eficiente de

stabilire şi percepere a veniturilor bugetare, fiind totodată şi componenta principală a

politicii financiare a statului şi care împreună sunt elaborate concomitent de

autorităŃile publice. Politica fiscală se află la graniŃa dintre politica bugetară şi tehnica

fiscală, acŃionând de o manieră directă atât asupra diferitelor ramuri economice cât şi

asupra consumului.

Principiile impozitării. Transpunerea în practică a politicii fiscale a statului

înseamnă atingerea într-o cât mai mare măsură a obiectivelor social economice

propuse, iar acest lucru se poate obŃine printr-o dimensionare şi aşezare echilibrată a

sarcinilor fiscale asupra contribuabililor. Pentru aceasta sunt necesare anumite linii

directoare, anumite principii care să impună legiuitorului o conduită unică şi

neechivocă în demersul consacrat instutuirii tuturor formelor de prelevare către buget

a sumelor de bani coletactate de la diversele categorii de contribuabili. În doctrina

contemporană s-au abordat principiile de operare în domeniul fiscalităŃii după un

criteriu de departajare împărŃit pe două categorii :

-principii consacrate legal;

-principii promovate şi impuse de doctrină.

3

Din prima categorie fac parte :

- principiul legalităŃii impunerii;

- principiul egalităŃii în materie fiscală;

- principiul liberului acces la justiŃie în materie fiscală;

- principiul nerectroactivităŃii legii fiscale;

- princpiul anualităŃii.

Din cea a doua categorii fac parte :

-principiul strictei interpretări a normelor fiscale;

-principiul bunei credinŃe;

-principiul evitării dublei impuneri.

În legislaŃia românească respectiv prin Codul Fiscal sau preluat din principiile

generale următoarele :

- neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferite categorii de investitori şi

capitaluri;

- certitudinea impunerii prin elaborarea de norme juridice clare;

- echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice;

- eficienŃa impunerii.

Confruntată cu fenomenul evaziunii ficale UE s-a dovedit a fi vulnerabilă

pentru că în materie de ficalitate reglementările legale au încă un caracter naŃional.

După ce s-a studiat câteva cazuri de evaziune fiscală internaŃională Consiliul Europei

a adoptat o rezoluŃie prin care s-au luat o serie de măsuri destinate combaterii şi

limitării evaziunii. EvoluŃia măsurilor de politică fiscală ar trebui să răspundă

cerinŃelor de creştere a economiilor interne necesare finanŃării invetiŃiilor, asociate cu

obiectivele creşterii economice sens în care politica fiscală trebuie să influenŃeze

alocarea resurselor şi creşterea economică. Aceste măsuri ar genera o scădere a

implicării statului în economie o mărire a transparenŃei, creşterea rolului de legiferare

a politicii fiscale la nivel macroeconomic, toate contribuind la creşterea încrederii

plătitorilor de impozite în sistemul fiscal.

În capitolul doi sunt definite noŃini despre impozite şi taxe clasificaŃia acestora

şi modul de cuprindere şi aplicare. Impozitele reprezentând contribuŃia bănească

4

obligatorie cu titlu nerambursabil datorate în temeiul legilor la buget de către

contribuabil în raport cu capacitatea lor contributivă. Am analizat clasificaŃia

impozitelor după diverse categorii atât din legislaŃia naŃională, cât şi din legislaŃia

europeană concluzionând că la nivel naŃional diferă în funcŃie de politicile bugetare

aplicate dar sunt şi clasificări comune în funcŃie de obiect sau materie impozabilă

cum sunt impozite pe avere, impozite pe venit, impozite directe, impozite indirecte,

toate reglementate la nivelul UE printr-un regulament prin care s-a fixat un sistem

european de conturi menit să ofere pe de o parte metodologie a standardelor,

definiŃiilor clasificărilor şi regulilor contabile. Acest document cuprinde o clasificare

detaliată a taxelor şi impozitelor.

Taxele sunt sumele datorate de către contribuabil pentru anumite acte sau

servicii prestate de organele statului şi care se diferenŃiază de impozite prin

următoarele trăsături caracteristice:

- subiectul plătitor este întotdeauna precis de terminat de momentul când se

solicită serviciul;

- taxa reprezintă o plată neechivalentă a cheltuielii pentru serviciul prestat;

- taxa reprezintă o contribuŃie stabilită în sarcina contribuabilului pentru a

acoperii doar o parte din serviciul prestat;

- taxa este anticipativă;

- taxa este unică pentru acelaşi act sau tip de serviciu;

- sancŃiunea neplăŃii taxei este nulitatea actului;

- răspunderea pentru neplatata taxei revine prestatorului nu contribuabilului.

Atât taxele cât şi impozitele sunt componentele de bază ale bugetelor naŃionale

din care se alimentează cu o parte fondurile europene destinate dezvoltării economice

internaŃionale cât şi finanŃării cheltuielilor bugetare naŃionale. În vederea realizării în

practică a politicii fiscale a statului impozitele şi taxele trebuie să indeplinească

urmaătoarele funcŃii:

- contribuŃia la formarea fondurilor generale de dezvolatre a societăŃii;

- redistribuirea unor venituri primare în scopul satisfacerii unor trebuinŃe ale

altor persoane decât deŃinătorii iniŃiali ai respectivelor resurse;

5

- reglarea unor fenomene economice sau sociale prin intermediul impozitelor

şi taxelor.

În societatea modernă impozitele şi taxele nu mai sunt tehnici şi mijloace

austere de dirijare la dispoziŃia statului a unor fonduri băneşti, ci reprezintă un

adevărat fundament al organizării social economice actuale. În evoluŃia fiscală din

România reforma fiscală a vizat întregul ansamblu al impozitelor şi taxelor dar încă

nu există un respect amplu pentru lege şi prioritatea fiecărui contribuabil pentru

redistribuirea veniturilor sale cu prioritate pentru impozitele şi taxele datorate.

Pentru administrarea sistemului de impozite şi taxe este nevoie de o logistică

puternică, de o reŃea simplă şi clară de impozitare nu de forme paralele şi definite

ambiguu. Fără aceste minime condiŃii, orice impozit sau taxa create în practică va

avea un efect fiscal mic sau unul negativ ducând la evaziune şi dezechilibre în

sistemul bugetar.

Capitolul trei cuprinde funcŃionalităŃile şi disfuncŃinalităŃile pentru unele

impozite şi taxele ce se aplică în Ńările membre în Uniunea Europeană şi Europa.

Analizând sistemul fiscal din Europa în întregul său există diferenŃieri în

politica fiscală atât la statele membre cât şi între acestea şi cele nemebre, diferenŃieri

care duc la o mişcare neuniformă a capitalurilor creându-se paradisuri fiscale care

acumulează cantităŃi mari de capital nefiscalizat. La nivelul UE interesele economice

naŃionale sunt încă vizibile prin influnŃele marilor puteri economice europene, în

detrimentul celor nou integrate sau mai slab dezvoltate, menŃinând astfel decalajele de

dezvoltare cu influenŃe în nivelul de trai al cetăŃenilor care se mişcă în cadrul uniunii

în funcŃie de avantajele economice.

Repartizarea veniturilor fiscale la nivelul Ńărilor din uniune se face în medie de

50% către guvenul central aproximativ 30% sunt gestionate de organismele de

securitate socială, 7% sunt distribuite la nivel regional şi numai 10 % sunt distribuite

către nivelul local, aceasta arătând că încă nivelul de centralizare fiscală persistă, din

cauza cheltuielilor bugetare mari la care statul prin organisme centrale trebuie să le

finanŃeze. DiferenŃa mică redistribuită către nevelul local face ca politicile fiscale şi

economice implementate de administraŃia locală să constituie o povară pentru

6

bugetele populaŃiei care trebuie să contribuie cu o parte importantă din veniturile

proprii la dezvoltarea locală pentru a-şi asigura dezvoltarea.

Între statele Uniunii Europene există o difenŃiere destul de semnificativă a

repartizării de fonduri către nivele subguvernamentale: Danemarca – 34,5%, Suedia –

32%, Germania – 28.3%, Belgia – 27.7%, Spania – 27.7% iar la polul opus Grecia –

0.9 %, Irlanda – 2.3 %, Olanda - 3.7 % sau Marea Britanie - 4.4 %, aceasta facându-

se în funcŃie de politica de dezvoltare a fiecărui stat.

Printre impozitele aplicate în UE ponderea cea mai mare în cadrul veniturilor

fiscale o au impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată, accizele şi impozitarea

veniturilor populaŃiei, care în anul 1997 reprezentau în Suedia aproximativ 51,9 % din

PIB, Danemarca 49.5%, Finlanda 46,5%, Germania 37.2 % iar la polul opus Irlanda

cu 32.8%. łările cu o fiscalitate ridicată asigură populaŃiei un nivel ridicat de

protecŃie socială şi alocă pentru investiŃii bugetare sume importante, având o politică

fiscal – economică stabilă. DifenŃierile în politica fiscală a Ńărilor europene nu se

manifistă numai prin cotele de impozite diferite cât şi prin alte reguli cum ar fi :

- recuperea pierderilor de către societăŃile comerciale (în FranŃa pierderea se

recuperează din urmă cu trei ani într-o perioadă viitoare de cinci ani, iar în Suedia

acestea nu se recuperează în perioada următoare – vezi anexa cinci din lucrare);

- reguli diferite de deductibilitate a provizioanelor;

- modalităŃi diferite de plată a impozitelor ( plăŃi lunare şi trimestriale directe ,

plăŃi estimative cu reglare trimestrială - anuală sau impozit minimal chiar în caz de

deficit ex. Austria, FranŃa, Portugalia );

- facilităŃi ce favorizează scutirea investiŃiilor de la impozitare ( acordă doar

Spania, Lugemburg şi Portugalia);

La nivelul impozitării veniturilor nu există în cadrul UE o armonizare efectivă

aşa cum este reglementată în cazul la impozitele indirecte, atât din punct de vedere al

legiferării cât şi a cotelor aplicate sau a bazei de impozitare, dar încă neaplicat total.

Cel mai important impozit indirect – taxa pe valoare adăugată a fost tratat la nivelul

Uniunii Europene prin directive speciale astfel că încă din 1993 s-au legiferat

reglementări de armonizare a exigibilităŃii, modalităŃii de aplicare, bazei de

7

impozitare, rămânând neuniforme cotele de impozitare care sunt stabilite de fiecare

stat în funcŃie de necesarul de fonduri la buget şi nivelul de suportabilitate al

populaŃiei de la 25 % aplicat în Danemarca şi Suedia la 16 % în Spania.

Dintre statele membre ale UE am analizat aplicarea impozitelor şi taxelor în

Austria, Germania, FranŃa, Spania şi Ungaria, eşantion care îl consider reprezentativ

îmbrăcând multitudinea de variante de aplicare şi a măsurilor de armonizare,a

legislaŃiei fiscale la nivelul UE. Pe lângă impozitele de bază menŃionate am analizat şi

alte categorii conexe aplicate în UE care compun veniturile fiscale ale statelor cum ar

fi:

- impozitul pe avere al persoanelor fizice şi juridice;

- taxele ecologice ;

- impozitarea succesiunilor şi donaŃiilor( care nu se aplică în Italia şi Cipru )

- impozitul pentru deŃinerea sau transmiterea de imobile;

cu particulatităŃile şi sfera de aplicare , unele nefiind aplicabile în toate statele

europene.

Pentru a avea o imagine cât mai completă a sistemului de impozitare european

pe lângă studierea sistemelor fiscale a statelor membre UE am analizat şi sisteme de

impozitare în state nemembre a UE : Albania, CroaŃia, ElveŃia, Macedonia, Ucraina,

Moldova şi zone ale Europei unde fiscalitatea nu există sau există în forme foarte

reduse compunând zona paradisurilor fiscale în Europa : Andora, Belgia, ElveŃia,

Monaco. Paradisurile fiscale reprezintă o realitate a zilelor noastre chiar şi în

condiŃiile în care se depun eforturi pentru renormalizarea unor asemenea oaze, în

sensul aşezării lor pe acelaşi plan din punct de vedere fiscal, cu celelalte state.

În interiorul Uniunii Europene s-au înmulŃit paradisurile fiscale, situaŃie care dă

bătăi de cap guvernanŃilor. În vederea înlăturării acestui pericol se întreprind măsuri

severe, regulile după care se stabileşte rezidenŃa fiscală se vor înăspri şi se vor lua o

serie de măsuri precum verificarea severă a dublei reşedinŃe a contribuabilului,

modificarea clauzelor privind schimbul de informaŃii, a clauzelor de asistenŃă privind

recuperarea datoriilor reciproce. Pentru o Ńară este foarte important să aibă o legislaŃie

raŃională cu prevederi clare, precise la modul imperativ care să nu lase loc diferitelor

8

interpretări şi care să elimine orice posibilitate de evaziune fiscală. LegislaŃia fiscală

trebuie să stimuleze munca, procesele de economisire şi investiŃionale, să instaureze

climatul de legalitate, de domnie a legii, a raŃiunii şi a principiilor, atât de eficienŃă

cât şi a celor de echitate fiscală şi socială. O Ńară cu asemenea legislaŃie fiscală nu

constituie terenul favorabil, nu este atractivă pentru desfăşurarea de activităŃi de către

aşii în evaziune fiscală, cu toată măiestria lor. O asemenea Ńară reprezintă în schimb o

adevărată „vitrină a societăŃii capitaliste” cu mare atractivitate pentru marile firme

„de cursă lungă” şi pentru elitele din toate colŃurile lumii.

Arma fiscală în condiŃiile în care este folosită corespunzător constituie un

factor esenŃial pentru prosperitate economică şi socială.

Capitolul patru cuprinde unele coordonate privind armonizarea şi cooperarea

fiscală europeană, principiile bugetare şi politica fiscală la nivelul UE, armonizarea

fiscală în materia impozitelor indirecte şi direcŃii de acŃiune în politica fiscală

europeană. Până în prezent în evoluŃia Uniunii Europene nu s-a reuşit o eliminre

totală a barierelor fiscale şi o uniformizare a cotelor de impozitare, din cauza

decalajelor economice între statele membre şi mai mult din perceperea şi influienŃa

clasei politice a fiecărui stat , interesului pentru construcŃia bugetară. O apropiere

cât mai bună a cotelor de impozitare pentru o piaŃă unică a uniunii se discută încă de

mulŃi ani dar fără a se ajunge la o finalitate, luându-se doar măsuri parŃiale şi pentru

anumite domenii.DiferenŃierea sistemelor de impozitare şi a politicilor fiscale

naŃionale menŃine decalajele de dezvoltare economică între state , mai mult în

domeniile social, mişcarea forŃei de muncă şi capitalurilor.

Prin tratatele uniunii s-au stabilit pilonii de armonizare a sistemelor fiscale,

analizele economice arată direcŃiile de acŃiune dar încă interesele politice naŃionale

joacă un rol important în implementarea cât mai rapidă a măsurilor comunitare.

Urmând regulile dreptului bugetar al statelor continentale, dreptul european

comunitar reŃine ca jaloane de ghidaj a activităŃii bugetare următoarele principii:

principiul unităŃii bugetare, principiul universalităŃii, principiul anualităŃii, principiul

specializării , principiul echilibrului bugetar, principiul bunei gestiuni financiare şi

principiul transparenŃei.

9

Consolidarea sistemului finanŃelor publice comunitare depinde atât de

menŃinerea la nivelul fiecărui stat a unui deficit bugetar scăzut, cât şi de modul în care

Ńările UE îşi vor rezolva problema datoriei publice. Tratatul Uniunii Europene

prevede sancŃiuni care pot fi aplicate statelor membre în cazul în care ignoră regulile

stabilite pentru menŃinerea deficitului bugetar în limite rezonabile.

În efortul depus de statele de pe continentul nostru pentru atingerea

parametrilor impuşi ca şi condiŃie de aderare la UE se înscriu şi măsurile care au

trebuit să fie luate pentru adaptarea administarŃiei centrale şi locale ale fiecărei Ńări la

mecanismele de funcŃionare specifice instituŃiilor europene.

Între politicile comunitare se înscrie – deŃinând un loc important – şi politica

fiscală, a cărei prezenŃă activă este unanim recunoscută ca fiind absolut necesară în

acest domeniu vast. Politica fiscală comunitară se impune cu dificultate în spaŃiul

european datorită faptului că ea întâmpină o serie de obstacole determinate de faptul

că obiectivele acestei politici nu vizează numai eliminarea formelor tradiŃionale de

discriminare fiscală dintre statele membre, dubla impunere sau evaziunea fiscală.

Comunitatea Europeană apreciază că sunt specifice politicii sale fiscale în egală

măsură şi mijloacele prin care se impune armonizarea politicilor şi legislaŃiilor

naŃionale care sunt constrânse a se supune obligaŃiei generale de respectare a

dreptului comunitar.

Încă de la momentele sale de început construcŃia europeană a impus realizarea

armonizării legislative, compatibilizarea normelor juridice naŃionale ale statelor

membre atât între ele cât şi cu reglementările comunitare, sub acest al doilea aspect

fiind de fapt vorba despre plierea şi subordonarea legislaŃiilor naŃionale normelor

elaborate de instituŃiile comunitare. O componentă esenŃială în acest demers o

reprezintă domeniul fiscal străjuit şi dirijat de ansamblul normelor specifice care

alcătuiesc dreptul fiscal.

Politica fiscală este importantă pentru toate Ńările lumii dar ea devine esenŃială

atunci când este vorba despre o grupare de state care îşi propun să acŃioneze şi să se

dezvolte împreună. În asemenea împrejurări acŃiunile întreprinse într-o Ńară au impact

şi în celelalte Ńări, de aceea sistemul fiscal trebuie să fie cât mai simplu şi cât mai

10

neutru posibil. Deşi există obiective bine precizate şi acceptate, guvernele statelor

membre nu au înregistrat întotdeauna progresele aşteptate în vederea armonizării

sistemului de impozitare în cadrul UE. Pentru aceste motive eforturile de armonizare

fiscală în UE s-au concentrat în arii restrânse unde existau argumente puternice

pentru armonizare. Este în special cazul taxării prin intermediul impozitelor indirecte

(tva , accize şi taxe vamale) a bunurilor şi serviciilor întrucât era nevoie de un grad de

armonizare ridicat pentru a realiza piaŃa internă şi în special pentru a elimina

controlul la frontiere.

Orice acŃiune a instituŃiilor comunitare implică şi o acŃiune în domeniul fiscal

care trebuie să fie bazată pe un text comunitar. Tratatul CE conŃine în primul rând

câteva dispoziŃii de natură fiscală, al căror scop este în general acela de a interzice

diferenŃele de tratament fiscal între unele produse naŃionale şi produse similare care

provin din alte state membre ale Uniunii Europene. De remarcat că, deşi de la

adoptarea Actului Unic European, Consiliul statutează cu majoritate calificată asupra

chestiunilor care privesc organizarea şi funcŃionarea pieŃei interne în materie fiscală

regula rămâne unanimitatea, în pofida discuŃiilor care au precedat încheierea

Tratatului de la Nisa. Dacă la un moment dat Comisia constată existenŃa unei

disparităŃi între dispoziŃiile legislative, de reglementare sau administrative din statele

membre, care aduc atingere regulilor concurenŃei şi provoacă o distorsionare a

concurenŃei care trebuie eliminată, ea angajează consultări cu statele membre. Dacă

consultarea nu duce la eliminarea disparităŃilor, Consiliul adoptă, la propunerea

Comisiei directivele necesare pentru a atinge acest scop.

În scopul de a face din Europa un loc mai atractiv pentru a investi şi pentru a

munci, pentru a creşte eficienŃa economică şi a spori competitivitatea companiilor,

pentru a încuraja comerŃul şi a susŃine cercetarea şi inovarea, Comisia Europeană şi-a

propus să acŃioneze în câteva domenii fiscale cheie. Comisia Europeană a introdus

deja anumite măsuri pentru combaterea competiŃiei fiscale dăunătoare. Cea mai

importantă dintre acestea este implementarea Codului de conduită privind

impozitarea afacerilor stablindu-se măsurile de conduită pentru o competiŃie fiscală

onestă şi criteriile pe baza cărora o măsură fiscală poate fi considerată dăunătoare.

11

Au fost lansate o serie de reforme ambiŃioase atât la nivel comunitar, cât şi la

nivel eoropean.Prin crearea unei pieŃe interne funcŃionale, prin sprijinirea cercetării şi

inovării şi îmbunătăŃirea educaŃiei, statele membre şi-au propus să facă din Uniunea

Europeana, până în 2010” cea mai dinamică şi mai competitivă economie bazată pe

cunoaştere din lume”. La jumatatea drumului , s-a constatat însă că rezultatele nu sunt

nici pe departe satisfacatoare, în special datorită faptului că statele membre nu-şi

respectă angajamentele ce le revin.Prin urmare Comisia Eurtopeană a lansat o nouă

strategie în domeniu, în care propune concetrarea tuturor eforturilor pe doua zone de

acŃiune:productivitatea şi angajarea forŃei de muncă. InstiŃutiile Comunitare acordă o

mare importanŃă protejerii intereselor financiare şi economice ale ComunităŃiilor,

precum şi luptei împotriva fraudei şi a oricaror alte activitaăŃi ilegale care ar putea

afecta bugetul comunitar.

În contextul discuŃiilor din interiorul UE privitoare la creşterea prerogativelor

uniunii în materie de impozitare s-a ridicat în mai multe rânduri problema instituirii

unui „impozit european”. Instituirea unui impozit european nu s-ar putea face decât

pe baza unei evaluări pertinente a tuturor aspectelor pozitive sau negative legate de o

asemenea creaŃie. Chiar dacă instituirea unui impozit european este încă în stadiul de

proiect este evident că pe măsura transferului de atribuŃii la nivel comunitar

necesitatea unui asemenea impozit va deveni o realitate. Decizia cu privire la alegerea

unui impozit dintre cele menŃionate sau dintre alte propuneri va trebui luată fără a

ignora nici argumentele economice dar nici pe cele de ordin politic sau social.

Partea a II-a a lucrării tratează etapele organizării fiscale în România de la

începuturi şi până la aderarea României la Uniunea Europeană.

Sistemul fiscal şi economic, al României a cunoscut patru etape în evoluŃia sa:

1-etapa creerii –sitemului fiscal cu influienŃe importante în organizarea şi

dezvoltarea economică-de la 1858-când s-a încheiat ConvenŃia de la Paris care

stabileşte principiul liberei administraŃii în Principatele Române pe linie financiară,

până la 1944;

În łările Române reforma financiară s-a realizat cu adevărat prin apariŃia

Regulamentului Organic al Munteniei şi Moldovei, pus în aplicare între anii 1831-

12

1832, care în capitolul III cuprindea reforma financiară referindu-se la desfiinŃarea

unor dări şi instituŃii, la crearea de noi venituri şi instituirea unei ordini în perceperea

veniturilor şi efectuarea cheltuielilor, introducerea unor forme moderne de drept

bugetar.Conform reglementărilor reformei financiare toate veniturile se concentrau în

Casa Statului şi erau repartizate în cheltuieli stabilite prin buget, instituind în acest fel

principiul modern al universalităŃii bugetare.

Perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza(1859-1866) a adus noi reforme în

sistemul financiar prin unificarea legislaŃiei financiare din cele două principate,

votându-se la 29 noiembrie 1860, Regulamentul de FinanŃe care este considerat prima

lege de organizare financiară pe teritoriul românesc, data după care odată cu unirea

principatelor se votează mai multe legi de organizare administrativă şi financiară cu

inspiraŃie din occident, cea mai importantă fiind Constitutia din 1866 care consacra

principiul că bugetul se votează de Adunarea DeputaŃilor şi că nici un impozit nu se

poate percepe decât în temeiul unei legi.

După unirea celor trei principate române în anul 1918 sistemul financiar

urmează trei direcŃii principle:unificarea sistemului fiscal, reforma fiscală radicală şi

măsuri pentru echilibrarea bugetului public.Primele măsuri fiscale importante sunt

reforma fiscală din 1921 propusă de Nicolae Titulescu şi 1923 propusă de Vintilă

Bratianu , care aveau la bază idei progresiste pentru acea vreme şi anume impozitul

cedular, completat cu unul global pe venit progresiv, pe lux, cifra de afaceri şi anexe,

precum şi scutiri pentru minimum de existenŃă, urmate la 01 aprilie 1942 de

aprobarea primului Cod de procedură fiscală.

2-etapa centralismului economic atât decizional cât şi administrativ-1944

până la revoluŃia din decembrie 1989, perioadă în care capitalul privat aproape că a

dispărut fiind menŃinut sub forma asociativă prin cooperative agricole şi de consum.

CondiŃiile politice după al doilea război mondial a făcut ca statul de drept şi

economia de piată să fie înlocuite pe fondul dominaŃiei şi influienŃei sovietice cu

dictatura comunistă de stat şi economică. În aceste condiŃii la 01 ianuarie 1949 s-a

efectuat o restructurare financiară şi s-au luat o serie de măsuri fiscale radicale

determinate mai ales de naŃionalizarea principalelor mijloace de producŃie şi

13

transformarea intreprinderilor particulare în intreprinderi de stat,realizându-se statul

centralizat care a de-a lungul timpului s-a impus cu legislaŃie care să-i întărească

capacitatea de conducere.

NaŃionalizarea capitalurilor private a creat monopolul absolut al proprietăŃii de

stat şi a izolat România de statele lumii, economia românească intrând din ani ’79

într-o stare de declin de la un an la altul, determinând o criză economică şi

decizională autocuprinzătoare şi profundă. Fiind vorba deci de o criză de structură de

o gravitate deosebită cauzată de criza unui sistem de gândire economică şi a unei

ideologii extremiste , criza unui sistem politic şi economic ce se pretindea a fi unic şi

cel mai avansat. În aceste condiŃii schimbarea sistemului de economie nerentabilă

bazată pe decizii şi sisteme cosmopolite a devenit necesară revoluŃia din decembrie

1989, care să reînvie economia de piaŃă a României şi aplicarea de noi principii în

decizie şi organizare economică.

3-etapa revenirii la economia de piaŃă şi aderării la forurile comunitare

europene- 1990 până la 01 ianuarie 2007, obiectivele reformei fiscale fiind

numeroase , desigur nu se puteau înlătura deodată toate neajunsurile existente. În

cadrul economiei româneşti rolul sistemului fiscal era de a asigura finanŃarea

economiei publice pe calea prelevărilor fiscale, alături de alte mijloace care să

permită statului intervenŃii în economia naŃională pentru corectarea unor fluctuaŃii

negative ale ciclului economic. Aşadar în cadrul procesului de reformă economico-

socială a României un rol major şi de o importanŃă deosebită l-au avut pârghiile

financiar-fiscale.

Noul sistem fiscal creat după 1989 trebuia să urmărească atât alinierea la

practicile fiscale din Ńările dezvoltate cât şi crearea unui sistem fiscal modern care să

corespundă realităŃilor economice ale României. De îndeplinirea în bune condiŃii a

funcŃiilor finanŃelor publice, de felul în care acestea au reuşit să asigure resursele şi să

le administreze în mod corect pentru dezvoltarea economico-socială depindea în mare

măsură succesul reformei la nivel naŃional. Reforma economică şi socială s-a realizat

în următoarele domenii: deblocarea structurilor economice, reorganizarea activităŃii

economice, reforma sistemului financiar-fiscal, reforma sistemului bancar, reforma în

14

domeniul monetar-valutar, reforma în domeniul preŃurilor şi tarifelor, reforma în

agricultură, privatizarea unei părŃi importante din proprietatea de stat şi cooperatistă,

promovarea iniŃiativei private şi mixte, acŃiuni de protecŃie economică şi socială a

populaŃiei în perioada de tranziŃie, crearea educaŃiei şi a culturii economice specifice

economiei de piaŃă, programul reformei sociale.

Prin măsurile întreprinse în domeniul financiar - fiscal, s-a urmărit alinierea la

practicile fiscale din Ńările dezvoltate, concomitent cu crearea unui sistem fiscal mai

modern corespunzător cerinŃelor economiei de piaŃă, prin introducerea taxei pe

valoarea adăugată, îmbunătăŃirea sistemului de impozitare a profiturilor, salariilor şi

veniturilor agricole, reconsiderarea impozitelor şi taxelor locale, încercându-se

eliminarea discriminărilor dintre societăŃile cu capital de stat şi cele cu capital privat,

între persoanele fizice din mediul urban şi cele din mediul rural, între proprietari de

bunuri impozabile care desfăşoară activităŃi cu salariaŃii sau în mod independent.

Adevărata reformă fiscală a început prin introducerea taxei pe valoarea

adăugată şi prin introducerea taxelor de consumaŃie, respectiv a accizelor la unele

produse din import şi din Ńară şi care practic au vizat gestionarea întregului sistem de

impozite, apariŃia legilor finanŃelor şi a contabilităŃii care formează o adevărată

constituŃie financiară într-o economie în plină reorganizare continuată în 2003 cu

legile unitare în materie fiscală Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.

Se poate conchide că reforma economică şi cea legislativă, ambele incluzând şi

pe cea financiară, ocupă un loc important în cadrul reformei generale a societăŃii

româneşti, ele creând condiŃii favorabile pentru ca societatea şi economia noastră să

realizeze treptat principalele trăsături ale economiei de piaŃă şi transformările

aşteptate pe plan social.

4-etapa armonizării organizatorice, economice şi fiscale a economiei

naŃionale cu regulile Uniunii Europene, în contextul liberalizării pieŃelor în Europa de

la 01 ianuarie 2007 pâna în prezent.Pentru prima dată în Romania după revoluŃia din

1989 grupele mari de impozite şi taxe, părŃi componente importante ale bugetului de

stat consolidat, au fost cuprinse într-un act normativ şi tratate unitar din punct de

vedere al definirii, aplicării şi controlului, fiind abrogate numeroasele acte normative

15

anterioare ce defineau fiecare impozit sau taxă separat, dar şi acestea pentru o mai

bună armonizare cu legislaŃia europeană au suferit pană în prezent modificări .

Cu toate modificările aduse Codului Fiscal pană în anul 2009, încă legislaŃia

fiscală şi mai precis procedurile fiscale din Romania trebuiesc simplificate şi corelate

cu procedurile conducerii bugetare. Normele fiscale nu concordă cu procedurile

bugetare fapt ce duce la o administrare greoaie a sistemului fiscal cu costuri

nerentabile

Toate aceste etape şi-au lăsat amprenta asupra modului de acŃiune şi de viaŃă

al populaŃiei, care a fost principalul barometru în acŃiunile de schimbare a sistemelor,

care de-a lungul istoriei s-au modificat în mare parte funcŃie de interesele globale.

În partea a III-a am analizat sistemul fiscal din România în perioada

preaderării la UE pornind de la 1 februarie 1993 când a fost semnat acordul de

asociere al României la UE document intrat în vigoare doi ani mai tarziu, dată după

care România depune în iunie 1995 oficial cererea de aderare la UE, astfel în baza

deciziei adoptată de Consiliul European de la Helsinki în 10 – 11 decembrie 1999

România a început negocierile de aderare la UE fiind încheiate la nivel tehnic în

cadrul ConferinŃei de aderare de la Bruxelles 16 – 17 decembrie 2004.

Parcurgerea perioadei de tranziŃie în concordanŃă cu angajamentele asumate

prin acordul de asociere precum şi eventuala accelerare a dinamicii acestui proces au

avut un rol hotărâtor în pregătirea integrării şi realizarea condiŃiilor de aderare la UE

precizate de Consiliul European la Copenhaga în 1993 care constau în :

1. stabilirea instituŃiilor garantate ale democraŃiei statului de drept, drepturilor

omului, respectul şi protecŃiei minorităŃilor;

2. existenŃa şi funcŃionarea economiei de piaŃă;

3. capacitatea de a face faŃă presiunilor concurenŃionale şi forŃelor pieŃei;

4. capacitatea asumării obligaŃiilor cei revin unui membru al UE.

Pentru reducerea diferenŃelor între state şi îmbunătăŃirea legăturilor economice

şi sociale obiectiv comun al tuturor politicilor UE s-au creat fonduri speciale necesare

finanŃării Ńărilor membre UE şi în curs de aderare pentru a reduce diferenŃele între

state, dintre care :

16

- Fondul Social European (FSE);

- Fondul European de Orientare si Garantare pentru Agricultură (FEOGA);

- Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR);

- Intrument Financiar de Orientare a Pescuitului ( IFOP);

- Fondul de Coeziune ( FC );

- Fondurile de tip Structural - PHARE, ISPA şi SAPARD;

analizând în lucrare modul de funcŃionare şi accesare al acestora.

Pe lângă măsurile de ordin economic implementate în economia românească pe

baza condiŃiilor de aderare s-au luat şi măsuri de ordin administrativ – instituŃional

prin armonizarea politicii de dezvolare regională de la nivelul UE în dezvoltarea

regională a României, înfiinŃându-se cele opt regiuni economice. Acestea vizează:

concentrarea geografică a zonelor cu probleme economico-sociale; descentralizarea

procesului de luare a deciziilor, care trebuie să se deplaseze de la nivelul central/

guvernamental spre cel al comunităŃilor regionale; parteneriatul între toŃi actorii

implicaŃi în domeniul dezvoltării regionale, respectiv implicarea acestora în realizarea

proiectelor de dezvoltare, implicare care vizează şi cofinanŃarea realizării acestora;

planificarea, respectiv procesul de alocare a resurselor în vederea atingerii unor

obiective stabilite; cofinanŃarea care vizează contribuŃia financiară a diverşilor actori

implicaŃi în realizarea programelor şi proiectelor de dezvoltare regională.

FinanŃarea proceselor dezvoltării regionale nu a reprezentat doar scopul în sine ,

al identificării resurselor şi al repartiŃiei pe principii echitabile acestor obiective

definite ,ci a reprezentat un mecanism specific format din sistemul resurselor

constituite şi din instrumentele adaptate la particularităŃile procesului.

În evaluarea facută de UE, la finele anului 2001 asupra măsurii în care

România îndeplineşte criteriile de aderare, se arată că aceasta, deşi a facut progrese

remarcabile după anul 2000, totuşi întruneşte cerinŃele unui singur criteriu, cel politic,

dar perioada care a urmat şi luarea măsurile economice , alinierea legislaŃiei la

cerinŃele UE a făcut ca 1 ianuarie 2007 să marcheze data de la care România a intrat

în familia europeană a Ńărilor cu o economie stabilă şi compatibilă economiei de

17

piaŃă, semnând la 25 aprilie 2005 la Luxemburg Tratatul de aderare a României şi

Bulgariei la UE.

Începând cu 01 ianuarie 2007, dată de referinŃă în istoria României, sistemul

economic a intrat într-o nouă etapă de reforme, care trebuie să compatibilizeze cât

mai bine cu sistemul economic al Ńărilor din Uniunea Europeană.Pe parcursul celor

doi ani în sistemul economic şi fiscal s-au produs unele reforme dar nu de intensitatea

care era nevoie pentru ca diferenŃele dintre economia românească şi a statelor

europene din cadrul UE să fie cât mai mici. Astfel legislaŃia fiscală nu a fost aliniată

în totalitate la principiile fiscale europene, unele din motive obiective , altele datorită

condiŃiilor economice şi sociale moştenite din perioada anilor 1989, care se mai fac

resimtiŃe, şi mai mult influienŃele politice care şi-au pus amprenta în aprobarea

legislaŃiei în acord cu cea comunitară.

Datorită acestor întârzieri, criza economico-financiară se resimte în economie ,

veniturile bugetare fiind insuficiente pentru finanŃarea cheltuielilor, iar sistemul de

colectare a impozitelor este birocratic şi ineficient, impundu-se o simplificare şi

raŃionalizare rapidă ce ar duce la reducerea cheltuielilor bugetare , arieratelor şi o

disciplină financiară mai mare în randul contribuabililor.

După analiza perioadei de aderare la UE în partea a IV-a a lucrării am tratat

sistemul de colaborare interstatal al UE de la geneză şi până la zi cu principalele

momente de reformă a sistemului prin cele cinci tratate europene:

- Tratatul de la Roma;

- Tratatul de la Maastricht;

- Tratatul de la Amsterdam;

- Tratatul de la Nisa;

- Tratatul de la Lisabona;

care au reformat de-a lungul timpului economiile Ńărilor membre şi candidate la

aderare.

Ideea de Uniune Europeană îşi are originea într-o serie de proiecte mai vechi,

dintre care unele au prins viaŃă, prin transpunerea lor într-o formă sau alta, dar cele

mai multe au rămas fără o finalitate concretă.

18

Printre promotorii ideii de unitate europeană se numără Victor Hugo cu

expresia „Statele unite ale Europei”, După primul război mondial în 1922 austriacul

Richard Kalergi publică mai multe articole militând pentru crearea uniunii pan-

europene, după modelul SUA înfiinŃând la Viena mişcarea pan-europa cu obiectivul

principal de reconciliere franco – germană. După terminarea celui de-al doilea Război

Mondial, Ńările europene, în preocupările lor de refacere şi modernizare a

economiilor, văd în Europa unită o soluŃie pentru ieşirea din haos şi pentru asigurarea

progresului.

Ideea unei organizaŃii continentale capabile să depăşească antagonismele

naŃionale şi să orienteze Ńările europene spre procesul de integrare comunitară, care

vizează domenii precum piaŃa internă, moneda, coeziunea economică şi socială,

politica externă şi securitatea etc., se va materializa prin iniŃiativele lui Altiero

Spinelli (de origine italiană) şi Jean Monet (de origine franceză). Foarte important

este faptul că procesul de integrare economică nu se putea extinde fără implicaŃii

politice. Principalele forme de integrare pot fi sintetizate în: sistem de preferinŃe

vamale, zone de comerŃ liber, uniuni vamale şi uniuni economice. Toate aceste idei şi

încercări s-au concretizat în 1951 prin înfiinŃarea de către FranŃa, Germania, Belgia,

Olanda şi Luxemburg a ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului ( CECO

),când în martie 1957 la Roma a fost semnat tratatul de înfiinŃare a ComunităŃii

Economice Europene(CEE) şi Comisia Europeană a Energiei Atomice (Euratom)

care în mai 1965 au fuzionat formând Comunitatea Europeană aceasta funcŃionând

până în 1992 când la Maastricht s-a semnat tratatul Uniunii Europene ( TUE ) lunând

fiinŃă Uniunea Europeană. Fiecare dintre tratatele semnate în evoluŃia UE au stabilit

noi principii şi direcŃii în relaŃia de colaborare interstatală şi au fixat condiŃiile de

aderare a noilor state.Tratatul de la Roma semnat la 25 martie 1957 care a intrat în

vigoare la 1 ianuarie 1958 a constituit baza juridică a întregii activităŃi comunitare

stabilindu-se ca direcŃii de acŃiune :

- uniunea vamală;

- piaŃa comună, uniunea economică şi monetară;

19

Tratatul de la Roma a fost pe alocuri amendat sau completat,iar cele mai

importante modificări s-au adus prin Tratatul de fuziune ( CECO, CEE, EURATOM )

în mai 1965 la Bruxelles înfiinŃând Comunitatea Europeană şi prin semnarea la

Luxemburg în 1986 a Actului Unic European. Actul de bază al Uniunii Europene s-a

realizat prin tratatul de la Maatricht, 7 februarie 1992 care a adus cele mai

importante legiferări privind funcŃionarea relaŃiilor economice între statele membre

prin următoarele componente:

1. componente tematice:

a) cetăŃenia europeană;

b) coeziunea economică şi socială ;

c) educaŃie cultură şi sănătate ;

d) mediul încănjurător;

e) politica externă şi de securitate comună;

f) politica idustrială ;

g) protecŃia consumatorilor;

h) cercetarea şi dezvoltarea ;

i) reŃele trenseuropene;

j) transport;

k) Uniunea Economică şi Europeană;

2. Componente la nivel instituŃional, infiinŃându-se sau modificând structura:

a) Comisia Europeană;

b) Comitetul regiunilor;

c) Comitetul economic şi social;

d) Consiliul European;

e) Curtea de justiŃie ;

f) Parlamentul european;

3. Componente în procesul de decizie referindu-se la : principiul de

subsidiaritate, procesul de decizie ( consultarea şi cooperarea ) şi politica

socială.

20

Tratatul de la Maastricht fiind urmat în 1997 de Tratatul de la Amsterdam

care conŃine pe lângă dispoziŃiile privind Uniunea Economică şi Monetară un pachet

de măsuri cu caracter social privind creşterea economică şi crearea de noi locuri de

muncă, măsuri în domeniul politicii externe şi de apărare şi în privinŃa cooperări în

domeniul justiŃiei şi afacerilor interne.

În decembrie 2000 s-a semnat Tratatul de la Nisa a cărui scop a fost acela de

a adapta funŃionarea instituŃilor europene în perspectiva unei extinderi a UE către cele

douăsprezece Ńări candidate, fiind preconizate reforme instituŃionale, prin mărirea şi

compoziŃia Comisiei Eeuropene, echilibrarea puterii de vot în Consiliul de Miniştrii,

reevaluarea numărului de voturi în Consiliul European care să reflecte mai bine

populaŃia fiecărei Ńări, s-a majorat numărul de parlamentari europeni, iar Germania

devenind statul cel mai influent în UE.

La fel ca şi Tratatul de la Amsterdam şi respectiv Nisa, Tratatul de la

Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor existente - Tratatul Uniunii Europene

(TUE), care îşi va păstra denumirea, şi Tratatul ComunităŃilor Europene (TCE),

acesta din urmă urmând să fie redenumit Tratatul privind funcŃionarea Uniunii

Europene (TFUE). Din perspectiva istorică, semnarea tratatului de la Lisabona

finalizează procesul de reformă a Tratatelor Uniunii demarat în 2001 la Laeken şi

care urmărea elaborarea unui tratat cuprinzător pentru Europa. Tratatul de la Lisabona

este primul tratat adoptat în cadrul Uniunii Europene cu 27 de state membre, fiind de

asemenea primul tratat al uniunii pe care România l-a semnat în calitate de stat

membru.

Printre principalele inovaŃii ce sunt aduse prin Tratatul de la Lisabona, se

numără:

- întărirea rolului cetăŃenilor;

- creşterea rolului Parlamentului European;

- acordarea unui rol întărit parlamentelor naŃionale;

şi altele care sunt necesare pentru a asigura o uniune capabilă să facă faŃă

provocărilor globale şi cetăŃenilor europeni.

21

Tot în acestă parte am tratat condiŃiile care trebuiau îndeplinite de către Ńările

candidate, înainte de a fi acceptate în Uniunea Europeană înscrise în aquis-ul

comunitar care reprezintă ansamblul de drepturi si obligaŃii pentru un stat candidat,

analizând capitolul 10 – Impozitarea , pentru cele două grupe de impozite directe şi

indirecte. Din grupa impozitelor directe în UE am analizat impozitarea companiilor şi

impozitarea veniturilor personale iar din grupa impozitelor indirecte, - TVA şi

accizele precum şi măsurile de armonizare a acestora în cadrul UE.

Pentru a face o comparaŃie a sistemului fiscal din Ńările UE cu alte state de

importanŃă mondială am ales comparaŃia cu SUA şi Japonia.

În anul 1999 sarcina fiscală în Ńările UE cu zona euro, era de 43 % din PIB, mai

mare cu 14 puncte procetuale decât în SUA şi cu 16 puncte procentuale decât în

Japonia. În schimb încasările pe veniturile din capital în SUA reprezintă 25% din

totalul veniturilor din impozite iar în UE, zona euro doar 15 %. Analizând impozitele

pe consum acestea tind să reprezinte o treime din veniturile fiscale în zona euro şi

Japonia şi doar un sfert în SUA.

În concluzie presinea fiscală în UE este ridicată, depăşind cu aproape 15 % din

PIB pe cea din SUA şi Japonia acesta datorită nivelului crescut al cheltuielilor

bugetare în special pentru susŃinerea protecŃiei sociale, dar o reducere a impozitelor

poate avea efecte pozitive asupra producŃiei, investiŃiilor şi ocupării forŃei de muncă,

numai dacă este urmată de reducerea cheltuielilor îndeosebi a celor privind protecŃia

socială. Pentru aderarea la UE România a trebuit să îndeplinească condiŃiile aquis-

ului comunitar respectiv şi a Capitolului 10 – Impozitarea ,pe care l-am analizat încă

de la începerea negocierilor de aderare 15 februarie 2000. Pe parcursul aderării s-au

întocmit mai multe rapoarte de către comisia europeană pentru verificarea îndeplinirii

condiŃiilor din aquis ce trebuiau îndeplinite, constantându-se nerealizări la termen şi

amănându-se în 2002 aderarea României şi Bulgariei pentru ianuarie 2007.

România a deschis capitolul 10-Impozitarea-în anul 2001, când documentul de

poziŃie aferent a fost comunicat oficial Consiliului UE, iar negocierile au fost

deschise în cadrul ConferinŃei de Aderare din data de 23 octombrie 2001. În urma

primirii poziŃiei comune a UE, autorităŃile române au elaborat documentul de poziŃie

22

complementar, care a fost transmis Comisiei Europene în luna ianuarie 2002 pentru

consultări informale. Documentul de poziŃie complementar a fost completat conform

observaŃiilor Comisiei Europene şi a concluziilor din consultările tehnice.

La 25 aprilie 2005, România a primit din partea Comisiei Europene girul de a

adera la structurile UE, prin semnarea Tratatului de aderare a Romaniei la UE,

fixându-se ca dată posibilă 01-ianuarie 2007. DiscuŃiile pe cele 31 de capitole au fost

dificile, dar constructive, divergenŃele ivite fiind soluŃionate unele prin

compromisuri,în favoarea celor doi parteneri de dialog, dar unele dintre ele făcându-

se simiŃite efectele şi în prezent , fiind chiar cauze ale crizei economice din România,

modalitatea de privatizare a industriei şi sistemul de finanŃare bugetară.

Dintre impozitele cuprinse în Capitolul 10 – Impozitarea, am analizat

transpunerea în România a măsurilor privind impozitarea directă respectiv impozitul

pe profit şi impozitarea indirectă cu cele două impozite de bază, taxa pe valoare

adăugată şi accizele, constatându-se unele diferenŃe de implementare a aquis-ului

nerealizate până în prezent şi cu greu se vor implementa în situaŃia crizei din

România.

Perioada trecută de la aderarea României la UE, arată că în economie trebuie

intervenit prin măsuri clare şi complete, astfel aplicarea măsurilor de sanŃionare din

partea UE, acum şi din partea FMI sunt posibil de aplicat.

În capitolul al VIII-lea am analizat relaxarea fiscală în România ca membră a

UE, cooperarea administrativă şi asistenŃa reciprocă precum şi alinierea sistemului de

impozitare, a politicii fiscale a României .

Deşi se discută adesea că aderarea la UE are ca rezultat creşterea deficitului

bugetar al unei Ńări, rezultatele înregistrate de ultimele state membre intrate în UE

arată că impactul fiscal exercitat de fluxurile financiare ale UE pe termen mediu este

unul benefic. În perioada post-aderare noile state membre sunt ajutate în continuare

în procesul de recuperare a decalajelor prin transferurile importante pe care le

primesc de la UE, dar în acelaşi timp li se cere acestora să respecte şi cerinŃele

Pactului de Stabilitate şi Creştere.

23

Din calitatea de stat membru România trebuie să asigure plata contribuŃiei sale

pentru finanŃarea bugetului UE în cadrul sistemului resurselor proprii ale bugetului

comunitar, iar pe de altă parte este ajutată ca şi celelalte state membre, în recuperarea

decalajelor.

După încheierea negocierilor de aderare şi semnarea Tratatului de Aderare la

Uniunea Europeană, principalele eforturi la nivelul administraŃiei naŃionale, regionale

şi locale s-au axat pe pregătirea pentru aderare şi îndeplinirea la termen a

angajamentelor asumate.

În prezent în UE coexistă 27 de sisteme de impozitare. Între acestea există

importante diferenŃe în ceea ce priveşte regimurile fiscale deoarece politicile fiscale

naŃionale reprezintă o componentă a suveranităŃii statelor membre. Evaluarea şi

monitorizarea structurilor sistemelor de taxare şi reformele variate ale impozitelor în

UE au nevoie de un sistem de încredere, coerent şi bine pus la punct de indicatori

care să reprezinte structurile diverselor sisteme de impozitare în statele membre.

Deşi codul fiscal a suferit numeroase transformări până în prezent, România nu

reuşeşte să rezolve cea mai mare problemă a sistemului, contribuŃiile sociale enorme,

astfel că „se contribuie” cu mult peste media europeană.

TendinŃa europeană este de scădere a impozitelor directe: în Germania se

discută de o reducere a impozitului mediu plătit de firme de la 39,7% la 30%. Se pare

că şi acolo există discuŃii aprinse pentru că reducerea cotei de impozit ar putea fi

însoŃită de o limitare a deductibilităŃii fiscale a dobânzilor. În condiŃiile în care

majoritatea firmelor se finanŃează în special prin împrumut, această prevedere ar

însemna o lovitură puternică dată contribuabililor care în final cu toată reducerea de

impozit ar putea să ajungă să plătească un impozit mult mai mare. În timp ce în

România se calculează taxa pe Ńeava de eşapament, europenii îşi schimbă continuu

legislaŃia referitoare la mediu, şi asta nu doar din considerente ecologice ci se

folosesc de acest instrument pentru a reduce taxa pe muncă (contribuŃiile sociale),

2,5% din PIB-ul european este reprezentat de taxe de mediu. Polonia colectează deja

taxe de mediu echivalente cu 2,3% din PIB, asta în vreme ce Ungaria colecta încă

înainte de aderare 2,8% din PIB.

24

Deşi în România s-au făcut progrese mari în ultimii ani mai este mult de lucrat

pentru a creşte atractivitatea mediului de afaceri, sistemul de impozitare din România

este încă foarte complicat. Pentru a menŃine o poziŃie competitivă a Ńării în atragerea

investiŃiilor străine nu este suficient un impozit cât mai mic, ci este necesar şi un

sistem de impozitare mai simplu, mai clar şi mai stabil , reprezentanŃii Consiliului

Investitorilor Străini consideră că autorităŃile române trebuie să continue reforma.

Prin măsurile întreprinse în domeniile complexe precum justiŃie şi afaceri

interne, agricultură, impozitare, protecŃia mediului înconjurător, coordonarea

instrumentelor structurale s-a reuşit în perioada de preaderare evitarea activării

clauzei de salvgardare privind amânarea aderării României la Uniunea Europeană cu

un an.

Obiectivul strategic al României de a devenii membru cu drepturi depline al

Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007 a fost îndeplinit cu succes prin confirmarea

momentului aderării la Consiliul European din decembrie 2006 de către şefii de stat

şi de guvern ai statelor membre ale UE.

România a aderat la 1 ianuarie 2007, dar procesul de integrare europeană

continuă şi va trebui intensificat.

În continuare, prioritare vor fi acŃiunile de modernizare sectorială, astfel încât

Ńara noastră să atingă cât mai repede convergenŃa economică cu Uniunea Europeană,

precum şi cele privind maximizarea beneficiilor ce decurg din calitatea de stat

membru al Uniunii. Aceasta presupune o implicare activă a României în procesul

decizional european şi în promovarea marilor teme de integrare europeană

(modificarea şi adoptarea ConstituŃiei Europene, realizarea unei politici energetice

comune, extinderea UE etc. )

Romania a ajuns să mai recupereze din decalajul de venituri înregistrat faŃă de

media Uniunii Europene. Potrivit unei evaluări a FMI, în ultimii saşe ani, viteza de

aliniere la standardele UE a fost de două ori mai mare faŃă de Ńări mai bine plasate

precum Ungaria sau Polonia, numai că economia nu pare pregătită să susŃină un

asemenea ritm. Potrivit raportului FMI”Regional Economic Outlook” , România

ocupă locul patru în clasamentul statelor europene care au înregistrat cel mai rapid

25

ritm de convergenŃă la UE în perioada 2005-2006, după łările Baltice şi înaintea unor

state precum Bulgaria, Ungaria şi Polonia.ConvergenŃa în economiile emergente a

fost impulsionată de afluxurile masive de capital. În ultimii 20 de ani , a devenit clar

că potenŃialul de creştere din aceste domenii este foarte mare. Pe măsura ce gradul de

deschidere al economiilor creşte, sistemele financiare au atins nivel mediu de

dezvoltare, investitorii au injectat capital, accelerând procesul de convergenŃă.

Cu alte cuvinte, cu cât gradul de convergenŃă este mai ridicat, cu atât riscul de

înregistrare a dezechilibrelor în economie este mai mare. Analiştii FMI sunt de părere

că autorităŃile din statele europene evaluate ar trebui să ia măsuri pentru reducerea

vulnerabilităŃilor economice. În cazul României, FMI este de părere că printre

măsurile de care ar fi nevoie pentru reducerea riscurilor de natură economică se

numără corelarea creşterii salariale cu avansul productivităŃii şi stabilirea unei

supravegheri în funcŃie de risc şi pe termen mediu-lung în cadrul sistemului financiar.

Politica fiscală europeană nu poate viza şi nici nu are dreptul să impună o

standardizare la nivelul sistemelor fiscale ale statelor membre. AcŃiunea politicii

fiscal europene se concretizează în compatibilizarea sistemelor fiscale naŃionale

pentru statele membre şi cele candidate la integrare în baza obiectivelor comune

stabilite prin tratatele încheiate.

Profundele schimbări de natură sociologică, economică, culturală şi politică la

nivel naŃional şi internaŃional, impun reflectarea asupra posibilităŃilor de perfecŃionare

a structurilor teritorial statale, a fluxurilor de eforturi şi efecte de natură social

economică, atât din perspectiva microeconomică cât şi macroeconomică.

Pentru România principalele caracteristici ale politicii fiscale se referă la

continuarea armonizării legislative cu UE, transparenŃă şi simplificarea sistemului de

impozite, reforma administraŃiei fiscale şi vamale, scăderea ratelor de contribuŃie la

asigurările sociale în scopul eliminării dezavantajului de competitivitate fiscală,

reforma managementului finanŃelor publice, prioritizarea polticilor publice şi

consolidarea cadrului de cheltuieli pe termen mediu, îmbunătăŃirea eficienŃei

alocărilor bugetare către domenii determinate de necesitatea aderării, asigurarea

cofinanŃării naŃionale pentru proiectele finanŃate din fondurile europene.

26

În ultima parte a tezei m-am referit la efectele economice privind globalizarea

şi suveranitatea fiscală în contextul internaŃional precum şi la criza economico –

financiară la nivel European şi în România. Ca regulă generală în UE, fiecare stat

dispune de suveranitate fiscală, adică are dreptul şi puterea exclusivă de a institui un

sistem de impozite şi de aplicare pe teritoriul aflat sub suveranitatea sa. În statele cu

structură federală, suveranitatea fiscală se exercită nu numai la nivel federal unde se

exercită şi suveranitate politică, dar şi la nivelul subdiviziunilor teritoriale (state,

provincii, regiuni etc.) sau altor colectivităŃi locale.

Astfel, în Germania există mai multe niveluri de impozitare: impozite exclusiv

federale (taxe vamale, monopoluri fiscale etc.); impozite care se împart în cote

defalcate între statul federal şi landuri (T.V.A., impozitul pe venit, impozitul pe

veniturile societăŃilor); impozite aparŃinând exclusiv landurilor (impozitul pe

succesiuni şi donaŃii, impozitul pe vânzări imobiliare, impozitul pe avere, impozitul

pe vehicule cu motor etc.).

În ultimii 10 ani au avut loc schimbări semnificative ale ponderii impozitelor în

PIB în câteva state membre. Cele mai mari căderi au fost înregistrate în Slovacia,

unde sarcina fiscală generală a scăzut de la 39.4% în 1996 la 29.3% în 2006 şi

Estonia de la 35.1% la 31.0%. Cele mai mari creşteri au fost înregistrate în Cipru (de

la 26.4% la 36.6%) şi Malta (de la 25.4% la 33.8%).

Impozitarea muncii rămâne cea mai largă sursă de venituri din taxe,

reprezentând aproape jumătate din încasările fiscale în UE 27. Din exemplele

prezentate se poate aprecia că, deşi statele îşi conservă suveranitatea fiscală, ele

transferă în proporŃii diferite, anumite competenŃe fiscale structurilor lor teritoriale şi

colectivităŃilor locale.

După o analiză a sistemelor fiscale din Europa am încercat să analizez câteva

dintre elementele fiscalităŃii în marile puteri economice din afara Europei; SUA,

Japonia, Canada, China, Australia, concluzionând că sistemle sunt diferite atât între

ele cât şi faŃă de UE, iar ponderea impozitelor în PIB diferă în funcŃie de sistemele de

asistenŃă socială şi cheltuieli bugetare practicate. Ca elemente semnificative în SUA

fiscalitatea este aplicată în mod paralel întrucât se aplică atât la nivelul federal cât şi

27

la nivelul statelor care compun federaŃia fiecare cu particularităŃile sale de la cote de

impozite diferite până la sisteme de deduceri şi scutiri diferite.

În Japonia una din cele mai dezvoltate economii ale planetei la ora actuală în

materia impozitului pe veniturile persoanelor fizice se percepe un impozit naŃional şi

impozite locale, primul stabilit în procente iar celelalte în sume diferenŃiate pe

veniturile populaŃiei.

China are procente diferite de impunere pentru profit la nivel naŃional 30 % şi

pentru impozitul local 3 % care sunt reduse cu 50% în sectorul de producŃie pentru

investiŃiile străine pentru trei ani începând cu primul an în care societatea realizează

profit. Veniturile persoanelor fizice în Australia sunt impozitate prin cote diferite

între rezidenŃi şi nerezidenŃi.

Dacă la nivel european sistemul de impozitare nu a putut cuprinde întregul

continent rămânând unele zone ( paradisurile fiscale ) cu o fiscalitate foarte mică sau

deloc unele analizate în prezenta teză aşa şi în afara europei întâlnim paradisuri

fiscale : în arhipelagul Caraibelor care se întinde din Sudul Floridei şi până în Nord –

Vestul Americi Latine şi este alcătuit din câteva sute de insule iar cele mai cunoscute

dintre acestea şi zona Asia – Pacific sunt: Bahamas, Insulele Bermude, Insulele

Virgine Britanice, Mauritius şi Singapore pe care le-am analizat constatând că

numărul impozitelor este foarte mic iar pentru unele venituri nu se datoreză impozit

cum este cazul în insulele Bermude, unde persoanele fizice şi societăŃile comerciale

nu datorează impozit pe venit şi respectiv pe profit până în anul 2016.

În zonele în care fiscalitatea este complexă apopiindu-se de cea a Ńărilor

occidentale este dezvoltat foarte bine sistemul financiar bancar şi al afacerilor

comerciale, exemplu statul Singapore. Între satele membre ale UE şi statele

nemembre precum şi cele din afara Europei, politicile fiscale sunt diferenŃiate în

funcŃie de interesul în zona respectivă abordându-se diferenŃiat cooperarea economică

şi reciprocitatea avantajelor fiscale.

28

Ultimul capitol al lucrării cuprinde elementele, cauzele crizei economice

mondiale şi influenŃele în România precum şi politici şi măsuri de relansare a

economiei naŃionale. Criza economică pe care România o traversează este cu

precădere o criză internă, determinată de mersul greşit a politicilor macroeconomice

luate în ultimii ani. Creşterea economică de până în 2008 se dovedeste una de natura

nesănătoasă, de vreme ce s-a evaporat ca un fum într-un singur trimestru şi asta

pentru că am avut în aceşti ani o creştere bazată pe consum, finanŃat pe datorie.

Consumul privat a fost excesiv, dar nu trebuie acuzată populaŃia, toate măsurile

macroeconomice au fost pro-ciclice, stimuland consumul şi cea mai dăunătoare

dintre toate, cota unică, creând goluri în bugetul de stat şi favorizând micul segment

de populaŃie cu venituri foarte mari este încă apărată de iniŃiatorii ei care nu vor să

admită că au greşit.

Înainte de a gândi un plan anticriza, trebuie să se admită nu numai că este o

criză, ci şi care sunt cauzele ei. Cauza principală este consumul excesiv pe datorie.

PopulaŃia nu poate fi blamată dar poate fi pe viitor mai bine informată şi cu siguranŃă

mai precaută privind aşteptările asupra veniturilor proprii. In schimb guvernul poate

fi criticat pentru că a facut o eroare strategică monumentală: într-o perioadă de

creştere economică a consumat toată această creştere şi s-a mai şi îndatorat

suplimentar. Deficitul bugetar a crescut de la 1,3% din PIB în 2004 la 5,4% anul

trecut şi probabil peste 9% anul acesta. Cum guvernul a ajuns să se împrumute de

sute de milioane de euro cu scadentă la o săptămană, singura concluzie logică este că

nu mai sunt bani nici pentru cheltuieli curente bugetate deja pe anul în curs. Este

absolut inadmisibil că într-o perioadă de creştere economică înaltă să crească

deficitul bugetar şi să crească în consecinŃă costurile cu finanŃarea acestuia pe termen

scurt.

Criza financiară internaŃională a fost doar declanşatorul crizei economice

interne pentru că a afectat sursele de finanŃare. Noi consumam pe datorie şi acum ne

împrumutăm mult mai scump. Această stare de lucruri este valabilă şi pentru guvern

şi pentru firme şi pentru populatie. VulnerabilităŃile unei economii dezechilibrate cu

numeroase reforme structurale amânate au devenit acum evidente. Se pierd locuri de

29

muncă şi acesta este doar începutul. În 2009 încasările la buget vor fi mai mici pentru

că vom avea o creştere economică mai redusă şi vor fi colectate mai greu din cauza

lipsei de lichiditati, nu va fi de ajuns ca BNR să stimuleze creditarea prin reducerea

dobanzii şi a rezervelor minime obligatorii.

SoluŃia pentru ieşirea dintr-o criză de supraconsum nu este tot stimularea

nediferenŃiată a consumului. In cel mai bun caz astfel doar se amană vârful crizei cu

câteva trimestre. Criza din România nu are aceleaşi cauze cu criza din SUA şi UE;

deci nu poate fi tratată la fel. Este în primul rând o criza internă, o criză a unui model

de dezvoltare. Fireşte populaŃia cea mai săracă trebuie sprijnită în astfel de momente,

dar primul impuls nu trebuie să fie mai mulŃi bani de la buget şi mai mult consum

atunci când la buget nu mai sunt bani şi când s-a consumat până acum excesiv, nici

soluŃia de a consuma bunuri româneşti nu este în întregime viabilă. SoluŃia pentru

ieşirea dintr-o criză de supraconsum este mai complexă decât un pachet de ajutoare

de stat care riscă să ne arunce înapoi în timp la deficite mari şi inflaŃie cu două cifre.

Trebuie început cu eliminarea risipei prin reducerea cheltuielilor bugetare

administrative. Cei mai ieftini bani sunt cei pe care îi ai deja şi pe care îi poŃi

economisi. Din economiile astfel făcute se poate gandi un plan de investiŃii în

infrastructură pentru că acestea aduc locuri de muncă şi au un efect important de

antrenare în economie. Insă investiŃiile în infrastructură trebuie realizate în cadrul

unei programări bugetare multianuale, singura soluŃie de a reduce costurile

suplimentare şi de a elimina alocarea greşită a banului public. Desigur trebuie

îndreptate şi greşelile politicii fiscale - nu neapărat pentru a creşte veniturile bugetare,

ceea ce e greu în timp de criză, ci pentru a distribui mai echitabil povara fiscală şi

pentru a permite celor cu acces mai greu la creditare să depaşească cu bine perioada

de criză.

Totodată, trebuie asumat public un plan pentru adoptarea euro, cu o Ńintă

precisă un astfel de plan ne va creşte credibilitatea pe plan extern ( implicit va scădea

costul finanŃării externe) şi mai ales ne va obliga să facem atât reformele fiscale şi

bugetare necesare, cât şi reformele structurale pe care le tot amânăm referitoare la

creşterea nivelului competiŃiei, flexibilizarea pieŃei muncii, modernizarea agriculturii,

30

reducerea aparatului birocratic.Avem o criză de supraconsum. Din ea se iese prin

eliminarea risipei, prin investiŃii în infrastructură pe baza programării bugetare

multianuale, prin reforma fiscală care să nu fie neutră şi prin implementarea

reformelor structurale.

După o analiză a sistemelor ficale din UE şi din marile puteri economice

mondiale, a cauzelor crizei economice mondiale am desprins câteva concluzii

generale şi am formulat propuneri pentru sincronizarea dezvoltării cu ritmul

globalizării şi armonizarea economiei româneşti cu cea a UE, pentru îmbunătăŃirea

sistemului reglementator din România şi a celui fiscal pe care le redau în continuare.

În pofida lansării dezbaterii privind viitorul Europei, în România se vorbeşte şi

se scrie încă prea putin despre viitorul UE şi locul României în noua construcŃie ce se

proiectează în viitor.

Au fost momente de răscruce, momente simbol în istoria noastră care au

proiectat edificiul solid al statului modern naŃional şi unitar român. GeneraŃia noastră,

prin rezultatele acestui nou proiect la care contribuim şi noi, românii, este părtaşă la o

reconstrucŃie majoră a societăŃii româneşti. Această introspecŃie are ca finalitate o

viziune istorică de mare răspundere, la care conştiinŃele româneşti sunt chemate să se

pronunŃe cu deschidere.

Ne aflăm la răscrucea în care putem rupe definitiv şirul ciclurilor întrerupte ale

construcŃiilor naŃionale pentru a ne aşeza într-o matcă solidă, durabilă şi deopotrivă

cu ceilalŃi europeni. Din aceste motive, asumarea corectă a acestui moment de

reflecŃie naŃională reprezintă de fapt, proiectarea viitorului României în viitorul

Europei. Altfel nu am putea să percepem corect ceea ce ne rezervă viitorul şi ar fi un

act de dezertare în faŃa istoriei noastre dacă am lăsa ca acest viitor să fie croit fără o

contribuŃie românească lucidă şi consistentă.

Nu sunt promotorul abordărilor emoŃionale însă nu pot să mă refer la acest

proiect fără să privesc cu pasiune în urmă la galeria portretelor naŃionale care au pus

bazele României moderne. Suntem într-un moment în care România îşi reaşează

fundamentele edificiului său european, operă la care clasa politica, oamenii luminaŃi

31

ai naŃiunii noastre sunt chemaŃi să îşi alăture energia şi viziunea ca părinŃi fondatori ai

unei noi Românii.

La această dezvoltare europeană, România nu se poate prezenta cu simplismul

adaptării la moda zilei. România va fi cu atât mai respectată şi mai sigură de

identitatea sa europeană cu cât va ieşi din umbra măruntelor compromisuri, a

împăcării modeste cu soarta căreia să-i fie doar martor. Trebuie să construim o

comunitate naŃională în care speranŃa să fie mai normală decât apatia sau cinismul.

În acelaşi timp, înaintea acestor angajamente în faŃa Europei, trebuie să

aşezăm întotdeauna angajamentul faŃă de toŃi cetăŃenii României: să asigurăm o

dezvoltare economică sănătoasă şi durabilă, în care investiŃia în capitalul uman, în

educaŃie şi cercetare, este sursa principală a avantajului nostru competitiv ca naŃiune

şi sursă de progres.

În acŃiunile noastre suntem în mod inevitabil chemaŃi să reflectăm pe marginea

unei întrebări fundamentale: Ce poate aduce România în această dezvoltare majoră,

de excepŃională anvergură?

La rândul nostru, va trebui să formulăm răspunsuri clare şi să creionăm

opŃiunile cele mai potrivite interesului nostru naŃional, rezultate ale gândirii şi viziunii

tuturor celor care pot şi merită să se pronunŃe.

Prin lucrarea de faŃă am cercetat domeniul fiscalitaŃii europene în întregul său,

cu unele particularităŃi a economiilor unor state europene ,comparaŃii cu economii din

Ńările dezvoltate ale lumii, influienŃele în economia românească şi masurile care

trebuie rapid luate de către factorii de reăspundere din România pentru o integrare şi

aliniere cât mai rapidă la sarcinile economice şi fiscale pentru dezvoltare în UE .

În primul rând, contribuŃia noastră la această dezvoltare a UE trebuie să aducă

sensul competitivităŃii care dă energie şi este capabil să Ńină treaz spiritul demnităŃii

naŃionale. Astfel vom fi nu doar mai respectaŃi dar şi auziŃi. Spiritul românesc nu

poate fi pur şi simplu modelat în matriŃe de serie mare. În orice domeniu, adoptarea

unui model nu este acelaşi lucru cu a-l repeta pur şi simplu ci a-l asuma într-un mod

creator. Altminteri şi-ar pierde din însăşi energia entuziastă care îi dă dinamica. Nu

cred ca integrarea europeană să se transforme într-o producŃie de serie a unui model

32

unic. Altfel, ne-am putea trezi în faŃa unei uniformităŃi a Europei devenită egală în

tot, desigur prosperă, dar golită de principalul avantaj competitiv – bogăŃia şi

diversitatea culturilor sale. De aceea, extinderea reprezintă nu numai un gest politic şi

strategic dar poate aduce acel nivel de educaŃie şi acea mobilitate pe piaŃa muncii care

dă coeziunea socială atât de necesară noii construcŃii.

În schimb, scopul comun ar trebui să fie acela de a elimina liniile de diviziune

a prosperităŃii prin încurajarea şanselor egale şi accesul fără a prejudicia specificitatea

identităŃilor naŃionale.

În al doilea rând, ne prezentăm la întâlnirea cu viitorul Europei cu un

fundament solid al identităŃii noastre culturale şi o fibră puternică a identităŃii noastre

naŃionale. Nu putem fi simpli martori ai unei ajustări a acestora în tiparele croite după

o măsură pe care nu am avut priceperea sau înŃelepciunea să o anticipăm.

Să ne asumăm cu mai mare îndrăzneală tradiŃia economică românească, să

privim cu demnitate şi mintea deschisă către izvoarele şi calea pe care construcŃia

României moderne s-a aşezat, să ne asumăm fără prejudecăŃi drumul către democraŃie

al României construit împreună după decembrie 1989. România nu este un teren sterp

ce-şi descoperă acum locul în democraŃia europeană.

Este un moment în care breşa istorică ce se deschide în faŃa României pentru o

identitate stabilă, deopotrivă cu a Europei Occidentale, nu poate fi ratată. Este o breşă

în faŃa căreia măsura nu este contemplaŃia ci lupta inteligentă. Această acŃiune

naŃională pentru o cauză europeană va fi un bun câştigat pentru mult timp dacă ne

vom ridica deasupra simplelor constatări extatice aliniate la manierismul

occidentalizat necritic sau epicul neaoş tradiŃionalist. Pe de altă parte, nu trebuie

subestimat riscul reprezentat de abandonul de suveranitate care poate provoca în final

reacŃii de respingere din partea Ńesutului social şi cultural naŃional. Unul dintre marile

avantaje ale României este impresionantul suport popular pentru procesul de aderare

la UE şi la NATO. Este un bun câştigat, o avere preŃioasă a Ńării noastre, care nu

trebuie irosită, nici amăgită şi mai ales trebuie gestionată cu bună credintă. Există

riscul unei deturnări a acestui suport fie către teme insuficient pregătite sau departe de

33

înŃelesul real al Noii Europe, fie către aşteptări exagerate, ambele având consecinŃe în

plan democratic.

Cred că refondarea UE nu se va putea realiza prin disoluŃia identităŃilor

naŃionale europene. Mai degrabă cred într-un proces de creare a unei democraŃii

europene.

Ne aflăm la o răscruce a vieŃii în Europa, datorită crizei mondiale şi europene,

pentru UE-27 Comisia Europeană anticipează o creştere economică negativă (o

contracŃie de 2% a PIB-ului comunitar în 2009 iar pentru anul 2010 se aşteaptă

reluarea moderată a creşterii economice(+0.5%). Datoria publică este şi ea în creştere

în UE de la 60% din PIB în 2008 la 70% în 2010.

Nu mai puŃin de 12 state membre se aşteaptă să aibă în 2009 deficite de peste

3%, altele 6 sunt la 3% sau foarte aproape iar situaŃia se va agrava în 2010. Se

aşteaptă o reducere semnificativă a ratei inflaŃiei la nivel european, de la nivelul

record de aproape 4% înregistrat în 2008 la 1.2% în 2009. Rata şomajului va creşte

de la 7% în 2008 , respectiv la 8.7% în 2009.

Pentru Romania, Comisia estimează pentru anul 2009 o creştere economică de

1.8%; un deficit bugetar de 7.5%; o datorie publică de 21 %, o rată a inflaŃiei de

5.7%, un deficit de cont curent de 11.9% şi o rată a şomajului de 7%.

Estimările prezentate nu sunt încurajatoare,şi care cred că vor fi depăşite în

realitate de evoluŃia economică până la finele anului 2009 fapt pentru care atât la

nivel European cât şi la nivel naŃional politica bugetară şi financiară trebuie reformată

prin aprobarea unor programe convergete-politica europeană cu cea a Ńărilor membre-

astfel încât sistemul fiscal să asigure resursele necesare de funcŃionare a Ńărilor dar şi

să disciplineze şi să încurajeze mediul de afaceri. În cadrul UE trebuie create pârghii

comune care să acŃioneze şi să ducă la o uniformizare pe cât posibil a sistemului

fiscal, care poate crea baza de dezvoltare economică în Ńările Europei.

Cultura pluralităŃii pune în valoare, nu dizolvă identităŃile naŃionale sau bogăŃia

culturală şi umană a naŃiunilor Europei. Ele trebuie apărate, întărite şi înŃelese.

În al treilea rând, contribuŃia noastră trebuie să aibă greutatea reprezentării

curajoase a intereselor economice ale Ńării. O economie de piaŃă funcŃională, legi

34

clare şi respectate, toleranŃă zero la corupŃie, reguli clare şi stabile, parteneriate solide

şi de încredere cu mediul de afaceri şi investiŃional, sunt doar câteva dintre condiŃiile

pentru o reprezentare eficace.

Pe de altă parte, în relaŃiile noastre cu instituŃiile occidentale, nu atitudinea

servilă este cea potrivită sau care ne va aduce vreodată beneficii fie ele economice

sau politice, ci capacitatea de a percepe corect propriul nostru interes naŃional, de a-l

prezenta cu argumente moderne partenerilor, de a ne actualiza compatibilitatea şi

capacitatea instituŃională cu aceştia, de a negocia profesionist şi a respecta termenii

conveniŃi.

În al patrulea rând, sincronizarea noastră cu evoluŃiile europene nu este un

proces lin, lipsit de obstacole, mai ales pe fundalul actual al tendinŃelor generale spre

globalizare. ContribuŃia noastră la proiectul Europei Unite este cea care să poată fi de

folos Ńării, este ceea ce se potriveşte la noi. Ştim că răspunsul nu poate fi copierea de

soluŃii din afară, ci alăturarea noastră la tendinŃele globale cele mai avansate de

schimbare economică şi socială. Nimic nu poate fi cu adevărat în favoarea

cetăŃeanului român şi, în acelaşi timp, împotriva standardelor lumii democrate.

Dimensiunea economică a politicii noastre externe va trebui să încurajeze

comerŃul liber ca instrument concret al dezvoltării economice. Pentru aceasta, paşii

cruciali vor fi făcuŃi în măsura în care acŃiunea economică de ancorare externă va fi

pe deplin acoperită de progresele interne privind întărirea mecanismelor economiei de

piaŃă.

Consider, de aceea, că sincronizarea cu ritmul globalizării nu poate lipsi.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, în noua construcŃie europeană, statul naŃiune este

supus unor mari presiuni în procesul galopant al globalizării în timp ce sentimentul

anti-globalizare în rândul tinerilor tinde să devină un fenomen acreditat, care ar putea

să marcheze însăşi coeziunea viitoare a Europei.

În al cincilea rând, contribuŃia potenŃialului nostru intelectual, cultural, uman la

soliditatea Europei presupune accesul neîngrădit al cetăŃenilor români la spaŃiul

cultural, sistemul de educaŃie şi şanselor pe piaŃa muncii din Europa Unită. Realizarea

35

compatibilităŃii noastre cu Europa va însemna recunoaşterea identităŃii europene a

cetăŃenilor noştri – ca o măsură a respectului ce îl merităm.

În al şaselea rând, este vorba de a construi o Europă unită nu doar mai mare ci

mai bună. O comunitate europeană în solidaritate va putea fi o construcŃie temeinică

în măsura în care toŃi cetăŃenii săi se vor simŃi reprezentaŃi cu adevărat şi vor fi

implicaŃi în marele proiect al Uniunii. InstituŃiile europene vor trebui judecate după

capacitatea lor de a acŃiona eficient în rezolvarea problemelor cetăŃenilor Europei, de

a apropia mai mult instituŃiile de cetăŃeni – fără a face distincŃie între aceştia.

Cea mai importantă calitate a acestui proces este încrederea. Încrederea

cetăŃenilor în noua construcŃie europeană poate fi slăbită de:

-sentimentul riscului de pierdere a identităŃii naŃionale

-absenŃa unui orizont de timp previzibil pentru deplina integrare;

-frustrarea dată de senzaŃia de a primi dar de nu a avea o contribuŃie concretă;

Sensul proiectului european trebuie să rămână dezvoltarea instituŃiilor

europene comune, menite să-i apropie şi să-i servească mai bine pe cetăŃenii Uniunii.

Este vorba de o identitate întărită şi de evitarea anonimatului.

În al şaptelea rând, dacă este să învăŃăm din lecŃiile istoriei, atunci să avem în

faŃă oferta pe care România o prezintă astăzi Uniunii Europene pentru a da coeziunea

şi echilibrul său extern, puterea ei de a iradia valorile sale cele mai profunde. Să nu

uităm nici o clipă că forŃa şi uriaşa putere de atracŃie a Europei este dată de

diversitatea ei. România, ca parte a spiritului Europei Occidentale, este pregătită să îşi

asume rolul de a translata simpla figuraŃie geografică a aşa-zisei graniŃe de Est a

Europei Unite în punte de lansare a valorilor europene în spaŃiile adiacente.

Reconectarea Balcanilor de Vest la spiritul european, dobândirea de către

Republica Moldova a vocaŃiei europene, iradierea către spaŃiul caucazian. Am

convingerea că Uniunea Europeană îşi va proiecta rolul şi capacitatea sa de motor al

economiei mondiale spre spaŃiile în tranziŃie de dincolo de Marea Neagră valorificând

potenŃialul românesc împreună cu cel al noilor democraŃii europene.

În al optulea rând, Romania contribuie în dezbaterea europeană asupra noii

arhitecturi cu însusi edificiul său structural armonios şi unitar, cu echilibrul său între

36

întregul naŃional şi specificul regional. Multe dintre frământările noastre interne şi-au

găsit soluŃii în spiritul, valorile şi normele europene, pe baza cărora România este

astăzi un pol regional al echilibrului şi respectului inter-etnic.

Am convingerea că aceste valori ale armoniei noastre naŃionale se vor împlini

odată cu aşezarea deplină a României în Europa Unită, ca soluŃie durabilă pentru o

Românie stabilă, respectată şi, prin acestea puternică în viitor.

Prin noul proiect al Europei Unite, nu trebuie să cădem în capcana

contradicŃiei: pe de-o parte descentralizare şi autonomie locală dar, în acelasi timp,

tendinŃa de centralizare la nivel european, prin care autonomia locală a statelor să fie

lipsită de conŃinut. Este necesar ca aceste ambiguităŃi să fie rezolvate prin noua

ConstituŃie Europeană. Varianta noastră pentru ConstituŃia Europeană este cea a unui

Tratat Constitutional ca document dublu, cu o parte care precizează fundamentele

Uniunii şi o alta care se concentrează pe politici şi părŃile tehnice din actualele tratate.

În al nouălea, dar nu în ultimul rând, consider că o contribuŃie majoră la

proiectul noii solidarităŃi europene este cea a societăŃii civile din Ńara noastră. Să nu

uităm că ideea fundamentală a modernităŃii este societatea civilă deschisă. Ea poate

opera deschideri fără să restrângă specificul naŃional. Cred că un asemenea mod de a

opera ar trebui îmbunătăŃit şi în politica europeană.

Drumul către democraŃie al României a produs unul dintre cele mai valoroase

segmente ale construcŃiei europene: o societate civilă activă şi responsabilă.

Intensificarea globalizării economiei mondiale constituie o trăsătură

fundamentală a începutului de mileniu ce se caracterizează prin accentuarea tendinŃei

de reducere şi eliminare a barierelor dintre economiile naŃionale, precum şi

amplificarea legăturilor dintre acestea. Este foarte important ca în viitor să se

urmărească ca avantajele liberalizării să nu fie anulate de practicile anticoncurenŃiale,

care pot avea ca efecte divizarea pieŃelor şi constituirea unor poziŃii de monopol

abuzive. Există o preocupare tot mai evidentă a liderilor mondiali de a minimiza

efectele negative ale globalizării. Comisarul european Pascal Lamy amintea de un

nou concept, cel al „globalizării controlate”, arătând că UE, prin structura şi funcŃiile

sale, este un adevărat laborator pentru controlul globalizării.

37

În mod logic, integrarea în Uniunea Europeană reprezintă unul dintre cele două

obiective strategice ale României. ApartenenŃa la UE ne asigură o protecŃie faŃă de

efectele negative ale acestui fenomen. Este la fel de adevărat că în acest proces şi în

acest moment nu este loc pentru jumătăŃi de măsură: ne vom putea adapta numai dacă

reuşim să atingem aceleaşi standarde în materie de reglementări şi implementarea

acestora ca în UE.

Principalul obiectiv pe termen mediu vizat de România în domeniul politicii

comerciale îl constituie adaptarea graduală la instrumentele de politică comercială ale

Uniunii Europene. Primul efect direct în plan economic al aderării României la

Uniunea Europeană este legat de libera circulaŃie a mărfurilor, serviciilor,

capitalurilor şi persoanelor.

Este de remarcat faptul că, paralel cu liberalizarea globală a comerŃului

internaŃional, se realizează multiplicarea acordurilor bilaterale, subregionale,

regionale, continentale sau chiar intercontinentale de liber schimb sau crearea de

uniuni vamale. Globalizarea şi regionalizarea comerŃului internaŃional, departe de a fi

procese ce se exclud, se completează reciproc, fiind complemetare, în atingerea

obiectivului global vizând liberalizarea comerŃului mondial, flancate de o

uniformizare a masurilor fiscale.

Deci pentru noi în perioada următoare accentul va trebui să cadă pe satisfacerea

cerinŃele de disciplină macro-economică şi armonizarea legislaŃiei în toate domeniiile

cu cea din UE pentru ca adoptarea monedei unice să reprezinte pasul/etapa finală a

procesului de aderare şi să dovedească – o dată în plus – importanŃa convergenŃei

reformelor deja implementate. În România consider că introducerea Euro ca

instrument financiar în schimburile comerciale va avea efecte majore asupra

comeŃului internaŃional şi bilateral. EsenŃa eforturilor pe care le facem în direcŃia

reformelor economice se regăsesc în Programul Economic de Post –Aderare şi

Programul de Guvernare 2008-20012, documente care trasează jaloanele evoluŃiei

noastre economico-sociale în următorii 10 ani. Sunt documente care au fost elaborate

conform unor exigenŃe ale Comisiei Europene şi comune pentru toate Ńările candidate

38

şi care caută să pregătească aceste Ńări pentru un exerciŃiu mai amplu pe care îl vor

avea de îndeplinit .

Consolidarea sistemului bancar va facilita operaŃiunile valutare, stimulând

comerŃul cu servicii. Un sistem fiscal mai bine ordonat, inclusiv în domeniul vamal,

va atrage mai mult partenerii comunitari pe piaŃa românească. Armonizarea în timp a

politicilor fiscale ale României cu UE va contribui la un mediu de afaceri mai

favorabil, cu impact asupra investiŃiilor şi ulterior a balanŃei comerciale.

Încercând să ofere o imagine cvasicompletă a fiscaliăŃii la nivel european ,

lucrarea de faŃă este o sursa de informaŃii generale şi comparative, referinŃe actuale

despre starea fiscalitaŃii în Europa şi în lume.

Analizată prin prisma legislaŃiei româneşti, se poate spune-sintetic că

fiscalitatea europeană apare diferită şi eterogenă. Deşi nu mi-am propus neapărat să

intreprind un demers de drept comparat pur (dorind doar să scot în evidenŃă stadiul

actual al fiscalitaŃii Europene cu cel din România) din multitudinea de informaŃii şi

analize cuprinse în paginile acestei lucrări se pot închega şi alte idei şi se pot oferii

soluŃii menite a contribui la îmbunătăŃirea sistemului reglementator din România şi a

celui fiscal clădit pe el.

Succint, consider că în perspectivă ar trebui avute în vedere, de către legiutorul

român, cel puŃin următoarele aspecte:

-eliminarea construcŃiei fiscale prin traducerea legislaŃiei europene-traduceri

unele inexacte şi cu aplicabilitate greoaie în România;

-introducrea normelor metodologice în Codul Fiscal şi Codul de Procedură

Fiscală pentru a elimina disonanŃele dintre actul de bază şi norme şi pentru a nu mai

da Guvernului şi implicit ministerelor posibilitatea de a legifera în domeniu şi uneori

prin distorsionarea ideii de bază;

-modificarea şi completarea Codului Fiscal si Codului de Procedură Fiscală de

aşa manieră încât să fie respectate interesele contribuabililor în aceaşi măsura cu

interesele statului;

-eliminarea procedurilor care duc la o practicare a evaziunii fiscale legale;

39

-interdicŃia , formulată la nivel constituŃional de a intervenii prin ordonanŃe de

urgenŃă în domeniul fiscal;

-armonizarea impozitelor, cotelor de impozitare şi a documentelor de creare şi

evidenŃă a impozitelor şi taxelor din România cu cele din Ńările UE, acestea ar

îmbunatăŃii circulaŃia persoanelor, mărfurilor şi ar stimula crearea de profit sigur;

-simplificarea legislaŃiei în materie de funcŃionare a societăŃilor comerciale fapt

avut în vedre şi de Comisia Europeană prin măsurile ce le va lua pană în 2010-

respectiv revizuirea dreptului societăŃilor comerciale, pentru uniformizarea

funcŃionării , fuziunii şi divizării societăŃilor comerciale în UE.

-creşterea capacitaŃii organelor fiscale privind colectarea impozitelor şi taxelor

atât la bugetul consolidat cât şi la bugetele locale;

-elaboararea unor reguli care privesc intrarea în vigoare a modificărilor şi

completărilor aduse legislaŃiei fiscale, pentru a se respecta principiul securităŃii

juridice;

-întărirea rolului autorităŃilor locale privind stabilirea şi colectarea anumitor

impozite şi transferarea presiunii fiscale centrale către cea locală, nivel la care se

poate mult mai rapid lua măsurile de dezvoltare a mediului de afaceri şi stimulare

zonală a forŃei de muncă;

-îmbunatăŃirea sitemului de colectare şi luarea măsurilor de scoatere din

circuitul economic al contribuabilor insolvabili, astfel că influienŃele negative ale

arieratelor să fie cat mai mică la toate nivelele;

-conectarea modificărilor legislaŃiei fiscale la regulile comunitare şi la

impulsurile provenite din jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a ComunitaŃii Europene şi a

CurŃii Europene a Drepturilor Omului;

-elaboararea unor reguli clare şi coerente în materia probelor, în cadrul

procedurii fiscale;

-respectarea drepturilor contribuabililor în proceduri fiscale –ex. restituirea la

timp a sumelor pentru care proprietar este contribuabilul;

-reconsiderarea regulilor incidente cu privire la cheltuielile deductibile, în

general, creşterea numărului categoriilor de cheltuieli deductibile va determina

40

elimininarea unei părŃi din economia subterană, intrucât contribuabilii vor fi

determinaŃi să apeleze doar la serviciile celor care emit facturi;

-impozitarea la nivelul familiei, insoŃită de deduceri şi de un mecanism

compensatoriu care să permită impozitarea mai redusă atunci cand există o inegalitate

a veniturilor între soŃi sau ceilalŃi membrii ai familiei;

-majorarea deducerilor personale acordate contribuabililor pentru copiii aflaŃi

în întreŃinere, care să înlocuiască alocaŃia de stat pentru copii sub diferite forme;

-crearea de facilităŃi universale pentru stimularea angajărilor şi autoinvestiŃiilor

în cadrul companiilor;

-luarea măsurilor de pregătire a economiei şi sistemului fiscal românesc astfel

încât la momentul încercării de introducere a unor taxe europene sau aplicarea

legislaŃiei europene la nivel UE, sectoarele economice şi mediul de afaceri să fie

flexibil şi să suporte cu minim de pierderi măsurile reformatoare europene;

-armonizarea legislaŃiei fiscale româneşti pe grupe de impozite, pe cât mai

aproape de cotele medii şi procedurile UE;

-creare de facilităŃi angajatorilor pentru stimularea cercetării şi inovării prin

deductibilitatea la calculul impozitului pe profit şi venit a creditelor luate din

sistemul bancar;

-introducerea în rândul cheltuielilor deductibile ale tuturor persoanelor fizice

plătitoare de impozit pe venit a următoarelor categori de cheltuieli; cheltuieli pentru

achiziŃionarea unei locuinŃe (ratele plătite într-un sistem de economisire sau

contractate); chletuielile pentru îngrijirea sănătăŃii (cele care depăşesc sfera serviciilor

din sistemul de stat); cheltuielile pentru educaŃia copiilor până la 25 ani; pierderile

familiale provocate de dezastre; cheltuielile pentru asigurarea locuinŃelor.

-crearea unor categorii de cheltuieli deductibile pentru stimularea activităŃii de

cercetare, preocuparea pentru găsirea unui loc de muncă şi eliminarea pe cât posibil a

susŃinerilor sociale din partea statului;

-introducerea impozitului pe avere cu definirea categoriei de avere dar care să

nu descurajeze pe cel care doreşte şi poate să dobândească legal mai mult;

41

-aplicarea unor cote reduse de impozite pentru domeniile deficitare ale

economiei şi unde statul doreşte o revigorare;

-armonizarea sistemului de evidenŃă şi declarare a imozitelor şi taxelor la nivel

european;

-introducerea la nivel naŃional şi în UE a unui soft şi reŃele IT unice şi comune

pentru a facilita schimbul de informaŃii financiare cât mai rapid;

-sistemul contabil cât mai uniform şi de întocmire a situaŃiilor financiare

periodice, ce ar duce la uşurarea analizelor economice la nivel de bănci şi societaŃi

comerciale;

-recunoaşterea deducerilor fiscale în tot spaŃiul UE după aceleaşi reguli;

-aplicarea politicilor fiscale stabilite în forurile de conducere ale UE, de către

toate statele membre UE în timp cât mai scurt;

-armonizarea legislaŃiei fiscale, care să faciliteze dezvoltarea spaŃiului UE şi să

facilitieze cât mai bine libera circulaŃie a persoanei, forŃei de muncă,capitalurilor şi

mărfurilor;

-perfecŃionarea şi aplicarea unor politici mai coerente în domeniul fiscal care

poate duce la o stabilitate fiscală şi direct duce la dezvoltarea mediului de afaceri;

-crearea condiŃiilor ca autorităŃile locale să poată decide asupra politicilor de

dezvoltare locală prin prisma creerii de venituri şi acestea să fie în directa

concordantă cu scopul pentru care sunt create.

-descentralizarea economico-financiară , a instituŃiilor şi deciziei,

-întărirea autonomiei administrative şi respectarea autonomiei financiare

stabilită cel puŃin de legislaŃia în vigoare,

-asigurarea condiŃiilor pentru resurse fiscale corespunzător sarcinilor

transferate comunităŃilor locale prin descentralizare ;

-redistriburea unor resurse de la bugetul consolidat către bugetele locale pentru

a facilita dezvoltarea zonală şi regională în funcŃie de politicile economice ale

României în concordanŃă cu politicile UE;

-fundamentarea unor veritabile principii ale dreptului fiscal intemeiat pe

principiile dreptului fiscal comunitar.

42

Toate aceste măsuri ar consolida mediul de afaceri românesc pe tabloul UE

precum şi atingerea unui nivel de convergenŃă economică în cadrul UE.

Documentarea tezei am realizat-o studiind o bibliografie selectivă laborioasă

un număr important de acte normative, studii şi articole din revistele şi ziarele de

specialitate şi informaŃii din presa electronică fiind menŃionate la sfârşitul tezei.