UNIVERSITATEA „ LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINĂ „ VICTOR PAPILIAN”

TEZĂ DE DOCTORAT

- REZUMAT -

STAREA GENERALĂ DE SĂNĂTATE ŞI DE BOALĂ

LA ANALFABEłI CU VENITURI INSUFICIENTE

ŞI IMPLICAłIILE ORGANIZATORICE ŞI MEDICALE

Coordonator ştiinŃific:

Prof.univ.dr. LIVIU VULCU

Doctorand:

Cioca Mihaela Sorina

Medic primar medicină de familie

SIBIU

2010

2

INTRODUCERE

OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte sănătatea ca fiind „o stare de bine, o stare

completă din punct de vedere fizic, mintal şi social.” Această condiŃie de bunăstare fizică,

psihică şi socială nu constă numai în lipsa bolii sau infirmităŃii, ci se caracterizează prin

numeroase componente de natură bio-psiho-socială. Starea de sănătate este legată deci, de

bunăstarea comunităŃii, de standardele ei de viaŃă, de tot ceea ce experŃii denumesc calitatea

vieŃii existentă într-o anumită societate. Boala nu este numai o problemă de biologie umană, ci şi

o importantă problemă socială, dependentă pe de o parte de factorii şi condiŃiile mediului social,

iar pe de altă parte de comportamentele, normele sau valorile sociale, de deprinderile, obiceiurile

şi stilurile de viaŃă practicate de o anumită populaŃie şi de grupurile sale componente. Din punct

de vedere sociologic, boala are un rol social şi are numeroase consecinŃe asupra vieŃii individului

şi a colectivităŃii în care acesta trăieşte.

Posesia unei stări de bunăstare reprezintă unul din drepturile fundamentale ale fiinŃelor

umane indiferent de naŃiune, religie, opinie politică, condiŃie economică şi socială.

Printre drepturile fundamentale ale omului, dreptul la sănătate are o însemnătate deosebită.

În prezent, medicina are un profund caracter comunitar, în cea mai mare parte a statelor

lumii. Abordarea sănătăŃii şi a bolii are loc într-un context multidisciplinar, eforturile medicului

combinându-se cu activităŃile de evaluare ale biologilor, psihologilor, sociologilor, demografilor,

economiştilor şi ale altor categorii de specialişti din ştiinŃele sociale.

Medicina socială a apărut ca rod firesc al convergenŃei preocupărilor specifice sociologilor

şi medicilor, în încercarea lor de a asigura actului medical o eficacitate sporită, de a-l deschide

spre comunitate, de a face ca sistemul de îngrijiri medicale să devină una din cele mai

instrumentale forme de activitate socială.

3

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ – STADIUL CUNOAŞTERII

Sănătatea populaŃiei unei Ńări reprezintă un indicator principal al calităŃii vieŃii într-o

orânduire socială, dar şi un factor fundamental al dezvoltării ei. Sănătatea este valoarea

universală a existenŃei umane, ce se pierde iremediabil.

Capitolul 1. Starea de sănătate. Tratează probleme generale legate de starea de sănătate:

definiŃia stării de sănătate, determinanŃii acesteia, precum şi gradele stării de sănătate.

Diagnosticul de sănătate este de multe ori îngreunat de faptul că trecerea de la starea de

sănătate la starea de boală este foarte lentă. La un moment dat există o întrepătrundere dintre

starea de sănătate şi starea de boală.

Sănătatea reprezintă unul din drepturile fundamentale ale omului şi o obligaŃie a naŃiunilor.

Ea reprezintă rezultatul adaptării organismului la condiŃiile sale de viaŃă, oferind omului atât

posibilitatea de a se opune factorilor patogeni, cât şi posibilitatea de a desfăşura o activitate

susŃinută şi creatoare, atât din punct de vedere fizic cât şi psihic. Sănătatea face parte din tipurile

de necesităŃi umane. Ea reprezintă un mesaj al calităŃii vieŃii, un determinant al calităŃii vieŃii, un

răspuns al calităŃii vieŃii. Sănătatea şi boala trebuie abordate într-un concept global,

multifactorial (factori genetici, de mediu ambiental fizic şi socio-economic-politic-educaŃional).

Capitolul 2. Politica OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii în domeniul sănătăŃii. Cuprinde

date despre: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, Ziua Mondială a SănătăŃii, despre „ Charta de la

Otawa” din 1986 şi „Charta de la Jakarta” din 1997, unde s-a subliniat că „sănătatea necesită a fi

pusă pe agenda politicienilor” ca o politică de responsabilitate socială. Este amintită şi

„DeclaraŃia de la Alma –Ata” din 1978 din Kazahstan unde a fost formulată strategia de

combatere a bolilor. La nivelul OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii, Programul „Sănătate pentru

toŃi până în anul 2000” cuprindea 38 de obiective, din care cinci prevederi conŃineau concepte

ale promovării sănătăŃii decizionând parametrii unui mod de viaŃă sănătos prin: 1. promovarea

sănătăŃii în toate domeniile de viaŃă şi activitate socială, 2. o politică publică conformă cu

imperativele sănătăŃii bazată pe măsuri legislative, financiare, administrative în scopul

promovării sănătăŃii, 3. echilibru nutriŃional, exerciŃiul fizic şi îmbunătăŃirea cunoştinŃelor, a

4

motivaŃiilor individului în materie de sănătate şi de acŃiune intersectorială, 4. dezvoltarea

competenŃelor în materie de sănătate prin informare, educaŃie, igiena modului de viaŃă, 5.

realizarea echilibrului scontat privind activitatea curativă şi profilactică. Tot la nivelul

OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii, „Raportul asupra sănătăŃii în lume, 2002”, este un proiect de

cercetare, descriind şi propunând măsuri de „salvare” a sănătăŃii.

În acelaşi capitol sunt prezentate modelul negativ şi modelul pozitiv al sănătăŃii. Sunt

prezentate de asemenea obiective şi viziuni pentru sănătate şi Sănătate Publică în secolul XXI.

Unul din obiectivele OrganizaŃiei Mondiale a SănătŃii pentru Politica de sănătate pentru

secolul XXI, este îmbunătăŃirea stării de sănătate pentru comunităŃile cu risc crescut, deoarece

creşte în lume numărul de persoane ce deŃin condiŃii sanitare improprii.

Subcapitolul 2.3. prezintă politica Uniunii Europene în domeniul sănătăŃii. Este amintită

aici „Cartea Albă” prezentată în cadrul Comisiei ComunităŃilor Europene întrunită la Bruxelles

în 23 octombrie 2007. Aceasta vizează definirea unui cadru coerent – o primă strategie

comunitară în materie de sănătate (până în 2013), care să orienteze activităŃile ComunităŃii

Europene în domeniul sănătăŃii.

După OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, deservirea sănătăŃii trebuie să fie în centrul

dezvoltării economice şi sociale.

Capitolul 3. Starea generală de sănătate şi de boală la analfabeŃi cu venituri

insuficiente şi implicaŃiile organizatorice şi medicale la nivel mondial, este structurat în mai

multe subcapitole care cuprind date despre: analfabetism şi sărăcie la nivel mondial, starea de

sănătate a grupurilor defavorizate în lume, asistenŃa socială şi medicală a grupurilor defavorizate,

învăŃământul la nivel mondial.

Analfabetismul este un concept complex al cărui conŃinut şi interpretare variază după timp

şi zona geografică. DefiniŃia analfabetismului a fost formulată de UNESCO (OrganizaŃia

NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură) în 1958 şi revizuită în 1978. Analfabetă se

considera „orice persoană incapabilă de a exercita activităŃile pentru care alfabetizarea este

necesară în interesul bunei funcŃionări a grupului său şi a comunităŃii sale şi de asemenea, pentru

a-i permite să citească, să scrie şi să calculeze în vederea propriei sale dezvoltări şi a dezvoltării

comunităŃii din care face parte”.

În anul 2006, conform UNESCO existau 781 milioane de analfabeŃi pe tot globul. Dintre

aceştia 64% erau femei. Potrivit datelor UNESCO, cei mai mulŃi analfabeŃi s-au înregistrat în

Asia Mijlocie şi Asia de Vest, 58,6% din totalul populaŃiei, în Statele Africane situate mai la sud

de Sahara, 59,7% şi în Ńările arabe, 62,7%. În America Latină, Cuba are cea mai mică rată de

5

analfabetism. Comparativ cu Statele Unite ale Americii unde există 27 milioane de analfabeŃi, în

statele ComunităŃii Europene numărul acestora este de 17 milioane. În Ńările europene dezvoltate

din punct de vedere economic, analfabetismul a fost eradicat în a doua jumătate a secolului XIX

şi începutul secolului XX, rata de analfabetism menŃinându-se foarte scăzută, 2,5% în 1990.

Studii recente arată că 43 milioane de copii din întreaga lume, care trăiesc în Ńări „sfâşiate”

de război şi conflicte armate sunt privaŃi de şansa de a merge la şcoală. Un miliard de oameni au

intrat în secolul XXI analfabeŃi.

„Analfabetismul funcŃional” reprezintă noua formă de analfabetism cu care se confruntă

lumea modernă, acesta referindu-se la incapacitatea individului de a folosi deprinderile de citire,

scriere şi utilizare a calculatorului în situaŃiile de zi cu zi. Nu este vorba de inabilitatea de a citi,

ci de a înŃelege ce citeşti.

Lumea în care trăim se confuntă cu numeroase probleme, una dintre ele, care nu poate fi

ignorată, este sărăcia.

Sărăcia poate fi definită în sens absolut, când ilustrează situaŃia individului căruia îi lipsesc

resursele necesare traiului şi în sens relativ, când desemnează absenŃa resurselor unui individ sau

ale unui grup, atunci când sunt comparate cu cele ale altor membrii ai societăŃii. Sărăcia

reprezintă excluderea individului de la accesul la bunuri şi servicii. În prezent 1,3 miliarde de

oameni, adică peste 20% din populaŃia Terrei trăiesc cu mai puŃin de 1 dolar pe zi. Africa este un

continent al contrastelor, al unora din cele mai mari bogăŃii de pe glob, dar şi a celor mai sărace,

cu un nivel de trai al populaŃiei necorespunzător. Patrimoniul celor mai avute 15 persoane din

lume depăşeşte Produsul Intern Brut al tuturor statelor din Africa Sub-Sahariană. Aproape 93 %

din cele 621 milioane de oameni care trăiesc cu mai puŃin de un dolar pe zi s-au aflat, în 2003,

în: India, China şi Asia de Sud. Cele mai înalte niveluri ale sărăciei absolute se înregistrează în

Ńările sărace ale Asiei Centrale, cu o rată a sărăciei de 70% (în Tadjikistan) . Conform Biroului

de Recensământ American, 37 de milioane de americani trăiau sub pragul sărăciei în 2007. În

anul 2009, peste 78 de milioane de europeni, adică 16% trăiau la limita sărăciei. Zilnic aproape

1,8 milioane de persoane erau găzduite în adăposturile specializate pentru persoanele fără

locuinŃă. PopulaŃia rromă estimată la 8 milioane în Europa trăieşte într-o sărăcie totală, nu are

acces la educaŃie, are cele mai mari probleme de sănătate şi este exclusă de pe piaŃa muncii. Ziua

de 17 octombrie a fost decretată în lume ca „Ziua Mondială pentru Eradicarea Sărăciei”.

Atâta timp cât nu se poate vorbi de egalitate între oameni, cât societatea este imperfectă din

punct de vedere social, existând mari bogaŃi şi mari săraci, nu se poate vorbi nici de egalitatea de

şanse globale pentru atingerea unei bune stări de sănătate. Riscul de îmbolnăvire este cu atât mai

mare cu cât platforma socio-economică este mai joasă. Un individ analfabet într-un mediu de

6

analfabeŃi este un bolnav potenŃial; acel individ nu poate deŃine o sănătate pozitivă. Lipsa de

educaŃie eludează responsabilitatea individului pentru sănătate. La nivel mondial, peste un

miliard de oameni sunt subnutriŃi. Dintre aceştia 96% se află în Ńări în curs de dezvoltare. Un

sfert din populaŃia subnutrită se află în Africa Sub-Sahariană şi mai mult de două treimi în Asia

şi Pacific. Conform unui studiu al OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii efectuat în perioada 2001 –

2006, aproximativ 500 000 de oameni din întreaga lume sunt infectaŃi cu o nouă tulpină de bacil

Koch. Noua formă de tuberculoză este rezistentă la medicamente şi s-a înregistrat în 81 de Ńări

printre care şi Rusia, Republica Moldova, Ucraina, Azerbaidjan, Uzbekistan. La începutul anilor

`90, peste 10 milioane de persoane aveau HIV (Virusul ImunodeficienŃei Dobândite). În anul

2002 numărul lor a ajuns la 40 de milioane. Deşi aproape toate Ńările lumii sunt afectate de

această boală, HIV se găseşte cu precădere în: America de Nord, Caraibe, Africa Centrală şi Asia

de Sud-Est. În anul 2005 doar câteva Ńări au raportat cazuri noi de SIDA: Polonia, Tucia, Serbia,

Muntenegru şi Ungaria. În prezent, peste 95% din cei 40 de milioane de oameni infectaŃi cu HIV

trăiesc în Ńări în curs de dezvoltare. În studiul Legatum, Statele Unite ale Americii ocupau poziŃia

27 la capitolul sănătatea populaŃiei. SperanŃa de viaŃă era sub media dintre 30 Ńări dezvoltate.

Rata obezităŃii în America este cea mai mare din cele 30 de Ńări, cu toate că guvernul american

cheltuieşte mai mult decât orice altă Ńară. Raportul Dezvoltării Umane 2006 arată că 1,8 milioane

de copii mor din cauza diareii cauzată de lipsa apei potabile. Conform aceluiaşi raport, 50% din

populaŃia Ńărilor în curs de dezvoltare suferă de maladii cauzate de lipsa de apă şi canalizare.

Conform Economist Intelligence Unit (EMU), Ńările nordice: Suedia, Norvegia, Finlanda sunt

considerate ca având cea mai bună stare de sănătate din Europa. În Estul Europei se află Ńările cu

o accentuată degradare a sănătăŃii, unde calitatea alimentaŃiei este destul de proastă, îngrijirea

bolnavilor precară, costurile ridicate şi calitatea serviciilor medicale scăzută. OrganizaŃia

Mondială a SănătăŃii avertiza că în anul 2008 principalele ameninŃări asupra sănătăŃii globale

sunt pandemia de gripă şi tuberculoza rezistentă la tratamente.

În subcapitolul privind implicaŃiile organizatorice şi medicale în lume este prezentat un

scurt istoric al asistenŃei sociale la nivel mondial, începând din antichitate şi continuând în lumea

modernă, în Ńări din Europa şi America de Nord. Cancelarul german Von Bismark este

promotorul primelor legi în domeniul asigurărilor sociale. Multe Ńări europene au urmat imediat

modelul Germaniei. Alte Ńări: Statele Unite ale Americii, Canada şi Austria, au introdus mult mai

târziu aceste legi. În ultimii ani, comunitatea internaŃională s-a arătat dispusă să abordeze

problema sărăciei, una din cele mai mari probleme cu care se confruntă azi omenirea. În anul

1992, în cadrul Summit-ului de la Rio de Janeiro desfăşurat sub egida ONU, Ńările dezvoltate,

respectiv cei 22 de membrii ai OCDE (OrganizaŃia pentru Cooperare Dezvoltare Economică) au

7

constituit un aşa – numit Comitet pentru AsistenŃă şi Dezvoltare, în cadrul căruia s-a adoptat

hotărârea ca fiecare Ńară din cadrul grupului respectiv să aloce 0,7% din PIB-ul naŃional în

vederea sprijinirii ieşirii din subdezvoltare a Ńărilor mai sărace. Ajutoarele acordate Ńărilor în

curs de dezvoltare de cele 22 de Ńări bogate ale lumii, membre ale Comitetului de AsistenŃă

pentru Dezvoltare al OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (CAD-OECD), au

scăzut cu 5,1% în 2006. La sfârşitul anului 2001, Comisia Europeană a elaborat un program de

acŃiune al ComunităŃii, având ca obiectiv operaŃional reducerea importantă a sărăciei, reducerea

proporŃiei celor care trăiesc sub pragul de sărăcie, de la 18% în prezent, la 15% în 2005 şi la 10%

în 2010.

ImplicaŃiile medicale cuprind un scurt istoric al medicinii sociale în lume şi date referitoare

la asistenŃa medicală în secolul XXI în lume. Se face referire la sistemele de sănătate din Europa

şi America, precum şi la o serie de organisme internaŃionale (UNFPA, OMS, NaŃiunile Unite), a

căror eforturi şi acŃiuni se îndreaptă spre eliminarea la scară globală a sărăciei şi

analfabetismului, spre combaterea serviciillor de sănătate de proastă calitate, spre îmbunătăŃirea

stării de sănătate a populaŃiei lumii. Reducerea inegalităŃilor în materie de sănătate reprezintă

unul din obiectivele principale ale Strategiei Uniunii Europene în domeniul sănătăŃii, adoptată în

anul 2007 şi al Programului de AcŃiune Comunitară în domeniul SănătăŃii Publice 2008-2013. Pe

termen lung, obiectivele acestor acŃiuni sunt: ridicarea nivelului general de sănătate până la

nivelul de care se bucură cei mai privilegiaŃi, garantarea unei abordări responsabile a nevoilor

medicale ale celor dezavantajaŃi şi accelerarea ritmului de ameliorare a sistemului de sănătate

publică din Ńările şi regiunile cu rate mari ale morbidităŃii.

ImplicaŃiile privind învăŃământul cuprind un scurt istoric al învăŃământului, începând din

Evul Mediu şi până în prezent, în diferite colŃuri ale lumii (Asia, America Latină, Africa,

Europa). Este menŃionată şi Adunarea Generală ONU din 19 decembrie 2001, care a proclamat

prin RezoluŃia 56/116 din 19 decembrie 2001, perioada 2003 – 2012 ca „Deceniul ONU pentru

alfabetizare” , sub sloganul „EducaŃie pentru toŃi”. Statele membre ale OrganizaŃiei NaŃiunilor

Unite au semnat în septembrie 2000 o convenŃie în care s-au stabilit opt obiective majore privind

dezvoltarea umană la nivel mondial ce trebuie atinse până în anul 2015. Al doilea obiectiv îl

constituie asigurarea accesului la educaŃie. ONU şi-a propus ca până în anul 2015 copiii din

întreaga lume să aibă posibilitatea de a termina ciclul primar de învăŃământ. În Ńările membre ale

Uniunii Europene s-a urmărit adaptarea sistemului educaŃional, astfel încât şcolile să răspundă

cu succes la nevoile şi caracteristicile copiilor provenind din grupurile dezavantajate, pentru

prevenirea abandonului şcolar şi reintegrarea în învăŃământ a tinerilor care au abandonat şcoala,

precum şi extinderea învăŃământului, astfel încât să existe oportunităŃi adecvate de educaŃie şi

8

instruire profesională accesibile copiilor şi tinerilor aflaŃi în situaŃie de risc. Ziua de 8 septembrie

este sărbătorită în lume ca „Ziua InternaŃională a Alfabetizării”.

Capitolul 4. Starea generală de sănătate şi de boală la analfabeŃi cu venituri

insuficiente şi implicaŃiile organizatorice şi medicale în România, cuprinde date actuale

despre învăŃământul românesc, despre analfabetism în Ńara noastră. Sunt abordate de asemenea

aspecte ale sărăciei şi aspecte medicale la nivel naŃional. ImplicaŃiile organizatorice şi medicale

se referă la asistenŃa socială în România din trecut şi până în prezent, la medicina socială

românească, la cheltuielile cu învăŃământul şi sănătatea în Ńara noastră, la măsurile luate de

Ministerul EducaŃiei şi Cercetării şi de către Ministerul SănătăŃii privind educaŃia în zonele

dezavantajate, privind accesul la servicii de sănătate a tuturor categoriilor de populaŃie.

În DicŃionarul Explicativ Român analfabetismul este definit ca „neştiinŃă de carte”, iar

analfabetul este definit ca „persoană care nu ştie să scrie şi să citească”. În prezent, în România

sunt peste 500 000 de analfabeŃi. Cea mai mare rată a adulŃilor care nu ştiu să scrie şi să citească

se înregistrează în rândul femeilor, 75% din totalul femeilor şi al persoanelor având vârsta peste

65 de ani sunt analfabete. Din statisticile Recensământului din 2002, reiese că numărul

analfabeŃilor se ridica la 1 083 935, din care 688 803 erau femei. Cei mai mulŃi analfabeŃi provin

din mediul rural – 760 432, faŃă de 323 503 în mediul urban. DistribuŃia pe etnii arăta astfel:

2,15% din românii de peste 10 ani sunt analfabeŃi, la fel 1,4% dintre maghiari, 0,9% din germani,

8% din evrei, 26,3% din rromi şi 23,7% din turci. Din analfabeŃii rromi 34,7% sunt casnici din

mediul rural, din analfabeŃii turci 33,7% sunt de asemenea casnici din mediul rural, iar din

analfabeŃii români 7,7% sunt inactivi, pensionari din mediul rural. După cum se poate observa ,

procentul cel mai mare de analfabeŃi este în rândul populaŃiei de etnie rromă. În anul 2007 rata

abandonului şcolar s-a triplat faŃă de 2000 şi peste 70 000 de copii sunt nevoiŃi în prezent să

muncească în loc să înveŃe conform unui studiu realizat de organizaŃia „SalvaŃi copiii”. O treime

din copiii obligaŃi să muncească sunt analfabeŃi, 40% au un nivel redus al abilităŃilor de scris şi

citit, iar unul din cinci astfel de copii nu a fost niciodată la şcoală. Conform rapoartelor

organizaŃiilor internaŃionale, România are una din cele mai mari cote de analfabetism din

Europa. Principalele grupuri cu risc şcolar sunt: familiile care se confruntă cu o sărăcie extremă,

(lipsite de cele mai elementare condiŃii de viaŃă, inclusiv locuinŃă), zonele rurale izolate şi sărace

care au acces scăzut la educaŃia de calitate şi acces dificil la învăŃământul secundar, copiii cu

handicap care fie nu sunt înscrişi la şcoală (cazuri mai rare ), fie sunt înscrişi târziu, abia după

vârsta de 10 ani. Zonele cu risc ridicat de excludere de la educaŃie din cauza sărăciei sunt cele

rurale din judeŃele: Teleorman, Giurgiu, IalomiŃa (în Regiunea de Sud), Botoşani, Iaşi, Vaslui (în

9

Regiunea de Nord – Est ) şi Vrancea, Buzău, Brăila, GalaŃi (în Regiunea de Sud-Est). În aceste

regiuni peste 30% din populaŃia de 15 ani nu a absolvit nici o şcoală sau au absolvit doar şcoala

primară .

Sărăcia are o dimensiune absolută în România, un loc central ocupând lipsurile, în special

cele de natură primară: hrană, îmbrăcăminte, medicamente. Riscul de sărăcie este mai mare în

gospodăriile al căror cap este femeie decât cele al căror cap este un bărbat (34 faŃă de 28%). În

anul 2008 existau în România cam 1,25 milioane de persoane care trăiau sub pragul de sărăcie

absolută. Pentru anul 2009 se prognoza că rata sărăciei absolute va ajunge la 7,4%. În anul 2003

venitul mediu net pe gospodărie în România a fost de sub 300 euro pe lună exprimat în paritatea

puterii de cumpărare. Acesta reprezintă numai circa jumătate din venitul mediu înregistrat în cele

şase Ńări U.E. cu cele mai scăzute venituri. Şomerii şi familiile lor, pensionarii precum şi

persoanele necalificate sunt cei mai expuşi riscului de „sărăcie a veniturilor”. Conform unui

studiu realizat în 2006 de FundaŃia Europeană pentru ÎmbunătăŃirea CondiŃiilor de ViaŃă şi de

Muncă, doi din cinci români nu se descurcă din punct de vedere financiar. Conform calculelor

efectuate de CASPIS ( Comisia Guvernamentală Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale)

în 2003 pe baza datelor INS (Institutului NaŃional de Statistică) referitoare la anul 2001, în

România rata sărăciei în funcŃie de etnie arăta astfel: 24,4% la români, 19,95% la maghiari,

75,15% la rromi, 7,4% la germani, 31,7% la alte etnii. În anul 2008 riscul de sărăcie era de

31,1% pentru rromi, de 1,9% pentru maghiari, de 4,9% pentru români şi de 12,0% pentru

celelalte etnii. Rromii sunt de departe categoria cea mai săracă din România: trei sferturi trăiesc

în sărăcie şi mai bine de o jumătate în sărăcie severă.

În România, începând cu anul 1999, au existat demersuri în direcŃia elaborării de „hărŃi ale

sărăciei” pe baza unor indicatori demografici, economici şi sociali agregaŃi la nivel de localitate.

Aceste hărŃi sunt rezultatul unui studiu care combină două tipuri de date: Recensământul

populaŃiei din 2002 şi Ancheta Bugetelor de Familie din 2003. Conform „HărŃii sărăciei”, în

Regiunea de Sud-Est care cuprinde judeŃele: Vrancea, GalaŃi, Brăila, Tulcea, Buzău şi ConstanŃa

s-a înregistrat o scădere a populaŃiei active cu 195 000 de persoane. Sectoarele care concentrează

cea mai mare parte a populaŃiei ocupate sunt: agricultura, industria prelucrătoare şi comerŃul. Ca

urmare, rata sărăciei pentru Regiunea de Sud-Est în mediul urban era de 0,23 conform

Recensământului din 2002.

Este bine cunoscut că riscul de îmbolnăvire este cu atât mai mare cu cât platforma socio-

economică este mai joasă. România este una din Ńările din Estul Europei cu o accentuată

degradare a sănătăŃii, unde calitatea alimentaŃiei este destul de proastă, îngrijirea bolnavilor

precară, costurile ridicate şi calitatea serviciilor medicale scăzută. În anul 2006, România avea

10

alături de Lituania şi Letonia cea mai redusă durată medie a vieŃii din Uniunea Europeană.,

respectiv 72 de ani. La capitolul tuberculoză şi hepatită virală, România se situează pe primul loc

între statele Uniunii Europene. În anul 2005 România înregistra 205 cazuri noi de SIDA.

IncidenŃa bolilor produse direct de sărăcie – tuberculoză, anemii, a cunoscut o creştere explozivă

în ultimii ani. Confom rezultatelor unei anchete asupra condiŃiilor de viaŃă ale populaŃiei

efectuată în 2004 – 2005 de către Institutul NaŃional de Statistică (INS), unul din cinci români

suferă de o boală cronică, din care aproape 60% sunt femei. Principalele boli cronice cu

incidenŃă asupra populaŃiei sunt conform studiului cele de inimă - 9,3%, artrita - 2,7% şi bolile

sistemului nervos - 2,3%. Osteoporoza, artroza, diabetul şi bolile de inimă afectează mai mult

femeile, bărbaŃii fiind afectaŃi cu preponderenŃă de bronşită cronică sau insuficienŃă respiratorie.

Nivelul de dezvoltare economic din România, a determinat în ultimii ani, pentru grupurile

sărace, prezenŃa unor elemente care au influenŃat negativ starea de sănătate a acestor grupuri:

alimentaŃie insuficientă sau dezechilibrată, condiŃii mizere de locuit, lipsa condiŃiilor elementare

de igienă. Acestea împreună cu problemele de calitate, acces sau echitate ale sistemului medical

românesc au contribuit la starea actuală proastă de sănătate a populaŃiei. În România 95% din

totalul deceselor sunt generate de cinci mari cauze medicale: bolile aparatului circulator 62,2% ,

cancerul 17,6%, bolile aparatului digestiv 5,5%, accidentele 5% şi bolile aparatului respirator

4,9%.

Etnicii rromi care se confruntă cu o sărăcie severă au acces limitat la serviciile de sănătate

publică, fapt care duce la o stare de sănătate precară, manifestată printr-o rată ridicată a

mortalităŃii infantile, printr-o morbiditate cu prevalenŃa bolilor cronice şi transmisibile şi printr-o

speranŃă de viaŃă cu 15 ani mai redusă faŃă de populaŃia majoritară. Durata medie de spitalizare a

pesoanelor de etnie rromă este aproape dublă faŃă de media la nivel naŃional, aspect ce poate fi

datorat faptului că rromii se prezintă la medic doar în stadii avansate ale bolii.

În ceea ce priveşte implicaŃiile organizatorice şi medicale privind persoanele defavorizate,

România se numără printre cele 191 de Ńări care au adoptat DeclaraŃia Mileniului elaborată de

ONU, în septembrie 2000. Printre Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) stabilite de

această DeclaraŃie, se numără: reducerea ratei sărăciei severe, creşterea ratei de absolvire în

învăŃământul obligatoriu, reducerea mortalităŃii infantile, îmbunătăŃirea sănătăŃii materne,

combatera HIV/SIDA şi a tuberculozei, asigurarea unui mediu durabil. Câteva din Ńintele de

dezvoltare care permit monitorizarea progresului în îndeplinirea obiectivelor sunt: reducerea la

jumătate, între 2002 şi 2009 a ratei sărăciei severe, reducerea la jumătate până în 2009 şi faŃă de

2002 a deficitului de consum al populaŃiei şi reducerea polarizării sociale, asigurarea că până în

2012 copiii din mediul rural vor finaliza ciclul complet de învăŃământ în proporŃie de cel puŃin

11

95%, creşterea ratei alfabetizării populaŃiei de etnie rromă, creşterea gradului de ocupaŃie a

populaŃiei de sex feminin, reducerea cu 40% între anii 2002 şi 2015 a mortalităŃii infantile,

reducerea la jumătate între anii 2001 şi 2009 a ratei mortalităŃii materne, menŃinerea HIV/SIDA

în 2007 la nivelul anului 2002, stoparea creşterii în 2005 şi începerea regresiei incidenŃei

tuberculozei, asigurarea accesului la medicamente esenŃiale la preŃuri accesibile, dublarea până

în anul 2015 a procentului persoanelor care au acces la o sursă de apă potabilă.

În domeniul asistenŃei sociale, în anul 2001 s-a constituit Comisia Guvernamentală

Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale (CASPIS), iar în 2002, Guvernul a adoptat Planul

NaŃional Antisărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale, care include un Program de creştere a

cheltuielilor sociale publice pentru a atinge într-o perioadă relativ scurtă nivelul cheltuielilor

medii din Uniunea Europeană. Planul NaŃional Antisărăcie cuprinde o serie de obiective

strategice pentru perioada 2002-2012, printre care eradicarea completă a sărăciei extreme,

asigurarea accesului tuturor membrilor societăŃii la serviciile sociale fundamentale:sănătate,

învăŃământ, ocupare, asistenŃă socială.

În domeniul educaŃiei, Ministerul EducaŃiei şi Cercetării şi Centrul EducaŃia 2000+, au

iniŃiat Programul „EducaŃia a doua şansă”, un proiect experimental de recuperare şcolară în

vederea combaterii marginalizării şi excluderii sociale şi profesionale a tinerilor care nu au

finalizat învăŃământul obligatoriu şi nu au dobândit competenŃe minime necesare ocupării unui

loc de muncă.

În domeniul medical, în anul 1997, a fost votată Legea Asigurărilor de Sănătate, iar în anul

1998 a fost implementată. Sistemul de sănătate din România este un hibrid înte sistemul public şi

cel al asigurărilor. În anul 2008 cheltuielile pe cap de locuitor cu sănătatea au fost de 463 de

dolari, România clasându-se pe ultimul loc în topul statelor membre UE în ceea ce priveşte

sănătatea. Cheltuielile pentru medicamente, conform unui studiu al companiei de cercetare

Cegedim pentru 2008, arată că România întrece doar Bulgaria, Belarus, Rusia şi Ucraina, Ńara

noastră situându-se doar puŃin peste media regiunii Europei Centrale şi de Est. Prima formă de

acces la serviciile de sănătate în România, în prezent, o reprezintă înscrierea la medicul de

familie. Legea 95/2006, reglementeză domeniul asistenŃei medicale primare, asigurată prin

serviciile de medicină de familie. Conform articolului 61 al aceleiaşi Legi: alin. 3. „Medicul de

familie acordă îngrijiri persoanelor în contextul familiei şi, respectiv, familiilor în cadrul

comunităŃii fără discriminare”. Medicul de familie din asistenŃa primară, prin poziŃia sa în

sistem, poate fi privit ca o „interfaŃă” între pacient şi ceilalŃi furnizori de servicii de sănătate.

România alături de Bulgaria şi Ungaria stau cel mai prost la capitolul accesul populaŃiei

sărace la servicii spitaliceşti. În România doar 19,4% din cei săraci au acces rapid la spital.

12

În 5 decembrie 2001, a fost discutată la nivel naŃional, cu toŃi agenŃii implicaŃi, relansarea

Reformei în domeniul sănătăŃii. Aceasta include o serie de strategii şi programe de acŃiune în

vederea reformării sistemului sanitar. Pentru eficientizarea şi creşterea performanŃelor sistemului

de sănătate românesc, Ministerul SănătăŃii Publice urmăreşte reforma sistemului de sănătate şi

consolidarea rezultatelor acesteia prin mai multe direcŃii de acŃiune, din care amintim: egalitatea

de şanse pentru toŃi cetăŃenii la accesul pachetului de servicii de bază, o nouă metodologie de

calcul al preŃurilor la medicamente, o nouă listă a medicamentelor compensate şi gratuite,

atingerea unui nivel al indicatorilor demografici şi de sănătate, comparabil cu cel al „Ńărilor

civilizate”.

13

PARTEA SPECIALĂ – CONTRIBUłII PERSONALE

Capitolul 5 conŃine Date despre motivaŃia lucrării.

În ultimele decenii progresele realizate în domeniul medical au făcut ca starea de sănătate

în lume să se îmbunătăŃească considerabil. Cu toate acestea starea de sănătate a persoanelor care

se confruntă cu instabilitatea socială, economică şi politică este precară. O stare de sănătate

precară este atât cauză cât şi consecinŃă a sărăciei. Starea de sănătate a unei populaŃii este

afectată negativ de lipsa de acces sau acces redus la serviciile de îngrijire a sănătăŃii, la

medicaŃie şi programele de educaŃie sau prevenŃie sanitară, dar şi de lipsa de acces sau accesul

redus la condiŃiile de viaŃă necesare menŃinerii unei stări de sănătate (acces la surse de apă

potabilă, la alimentaŃie sănătoasă, echilibrată, la o locuinŃă dotată cu facilităŃi sanitare, salubră,

încălzită pe timpul iernii). Nivelul de educaŃie scăzut favorizează comportamentul de

neasigurare. Sărăcia generează în rândul populaŃiei sărace o abandonare a grijii faŃă atât de

propria sănătate cât şi de cea a copiilor, un stil nesănătos de viaŃă, ducând la acumularea treptată

de boli netratate sau insuficient tratate. Costul crescut al medicamentelor a diminuat accesul

familiilor sărace, chiar şi în ceea ce priveşte tratamentele vitale, obligatorii. Un număr mare de

persoane, deşi sunt asigurate, au acces limitat la asistenŃa medicală datorită bugetului foarte

redus al gospodăriei. Familiile sărace nu îşi pot permite coplăŃile implicate de solicitarea

serviciillor medicale şi achiziŃionarea medicamentelor necesare, achitarea costurilor de transport

şi personalul auxiliar.

Una din problemele grave ale sistemului românesc de ocrotire a sănătăŃii publice este şi

insuficienŃa programelor medicale preventive şi ineficienŃa acestora.

Capitolul 6 este structurat în mai multe subcapitole: Scopul lucrării. Obiective.

Rez ultate aşteptate. Ipoteza de lucru.

Starea sănătăŃii este un indice integrat al dezvoltării sociale a unei Ńări, o reflectare a

bunăstării social-economice şi morale, dar totodată şi a gradului de educaŃie pentru sănătate şi

informare adecvată despre factorii de risc şi comportamente sănătoase a unui popor.

Stările morbide sunt determinate de factori complecşi, care acŃionează într-un sistem

sinergetic, de la influenŃa generală asupra organismului, până la maladii concrete, organice.

Poluarea mediului înconjurător şi a apei, alimentaŃia incorectă, tensiunea neuro-psihologică

14

permanentă, stresul socio-economic, deprinderile dăunătoare, sedentarismul, nivelul scăzut al

culturii sanitare, condiŃii nesatisfăcătoare la locul de muncă, incompetenŃa în probleme de

profilaxie, planificare familială, atitudinea neglijentă, iresponsabilă faŃă de propria sănătate etc.,

sunt condiŃiile care favorizează dezvoltarea multiplelor maladii acute şi cronice şi menŃinerea

unei morbidităŃi înalte prin maladii transmisibile (tuberculoză, boli cu transmitere sexuală, etc.),

precum şi non-transmisibile (cardiovasculare, ale aparatului digestiv şi respirator, ale sistemului

nervos şi imun, etc.).

Este dovedit faptul că măsurile de prevenŃie, profilaxie şi educaŃie pentru sănătate sunt mai

eficiente, accesibile în preŃ şi cu rezultate esenŃiale, favorabile în timp.

Scopul lucrării este identificarea problemelor medicale şi sociale cu care se confruntă

pătura săracă şi analfabetă a populaŃiei. Prin analiza situaŃiei existente, lucrarea se doreşte a fi un

document de studiu pentru decidenŃi. Prin programele propuse, de prevenire, supraveghere şi

tratament al bolilor cronice la persoanele defavorizate cu venituri insuficiente, cât şi de educaŃie

sanitară pentru persoanele analfabete, se au in vedere atât creşterea accesului la servicii de

sănătate a populaŃiei cu venituri insuficiente cât şi ridicarea nivelului de cunoştinŃe medicale al

populaŃiei prin formarea şi dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea.

Obiectivul lucrării este sensibilizarea organelor competente în vederea luării de măsuri

concrete pentru ajutorarea persoanelor paupere analfabete, deoarece în România secolului XXI,

integrată în toate organismele internaŃionale politico – economice care contează cu adevărat la

nivel mondial, s-a făcut foarte puŃin pentru studiul aprofundat al sărăciei, iar mecanismele de

combatere au acŃionat incoerent, cu nepăsare faŃă de detalii, cu mare risipă de fonduri şi energii.

Rezultate aşteptate - luarea de măsuri pentru integrarea persoanelor defavorizate în

societate: prin asigurarea unui venit decent, şcolarizarea lor, prevenirea abandonului şcolar şi

asigurarea unei asistenŃe medicale adecvate.

În desfăşurarea studiului am pornit de la ipoteza că persoanele paupere, fără studii, au o

stare de sănătate precară. Mi-am propus astfel să studiez starea de sănătate şi de boală a

persoanelor cu venituri insuficiente care se regăsesc pe listele medicilor de familie, medicii de

prim contact cu pacientul. Medicul de familie este cel care coroborează datele pe care le

dobândeşte din studiul propriu al cazului (prin anamneză, examen clinic), cu datele pe care le

primeşte de la colegii de alte specialităŃi la care trimite bolnavul, realizând în final sinteza

diagnostică şi terapeutică pentru pacientul respectiv. El este cel care cunoaşte cel mai bine

pacientul, familia acestuia, mediul în care acesta locuieşte, relaŃiile dintre membrii familiei,

veniturile acestora precum şi eventualele probleme cu care aceasta se confruntă.

15

Capitolul 7. Material şi metodă. Cercetarea personală a cuprins două etape: prima

cuprinde identificarea aspectelor legate de starea generală de sănătate şi de boală la analfabeŃi cu

venituri insuficiente cu implicaŃiile organizatorice şi medicale pentru Regiunea de Sud-Est a

României cu focalizare pe judeŃul Buzău şi a doua etapă, cuprinde partea practică propru-zisă de

evaluare a stării generale de sănătate şi de boală a analfabeŃilor cu venituri insuficiente, înscrişi

pe listele a doi medici de familie din municipiul Buzău şi a implicaŃiilor organizatorice şi

medicale care decurg din aceasta.

Regiunea de Sud – Est a României în care este inclus şi judeŃul Buzău este a doua ca

mărime din cele opt ale Ńării. Cu un PIB care reprezenta 11,3% din economia Ńării în 2004, se

situează pe locul 6 din 8, fiind una din cele mai sărace ale Ńării. Pe locuitor indicatorul se situează

sub media pe Ńară. Din punct de vedere al distribuŃiei regionale, Regiunea Nord-Est reprezintă

regiunea cea mai săracă, urmată de regiunile Sud-Est şi Sud-Vest.(grafic nr.1). Potrivit Eurostat,

Regiunea de Sud-Est a României se număra în anul 2005 printre cele 15 cel mai puŃin dezvoltate

regiuni ale Uniunii Europene.

0

10

20

30

rata sărăciei extreme 1,6 1,9 0,6 1,2 1,4 0,3 0,8 0

rata sărăciei absolute 8,5 7,1 4,4 7,9 5,7 3,4 5,2 1,1

rata sărăciei relative 27,2 22,7 17,5 23,3 15,6 13,3 14,5 4,7

nord-est sud-est

sud-

Munteni

a

sud-

vest

Oltenia

nord-

vestvest centru

Bucureş

ti-Ilfov

Grafic nr.1. Rata sărăciei pe regiuni de dezvoltare, în 2007 ( Sursa:www.insse.ro)

JudeŃul Buzău situat în zona CarpaŃilor de curbură, are o suprafaŃă de 6103 kmp. La

Recensământul din 2002, populaŃia judeŃului număra 496 214 locuitori, din care 242 311 erau

persoane de sex masculin şi 253 903 erau de sex feminin. Din totalul populaŃiei judeŃului,

38,65% trăiau în mediul urban şi 61,35% în rural. În anii 2007, 2008, populaŃia a început să

scadă ajungând la 484 724 locuitori în 2008. Ponderea bărbaŃilor era de 48,8%, iar cea a

16

femeilor de 51,2%. Numărul locuitorilor în judeŃul Buzău a scăzut atât în mediul urban cât şi în

mediul rural. (tabel nr.1)

Tabel nr.1. PopulaŃia judeŃului Buzău, pe sexe şi categorii de localităŃi, la 1 iulie

nr.persoane

Anii

( Sursa: DirecŃia JudeŃeană de Statistică Buzău)

Din totalul de 496 214 locuitori înregistraŃi ca populaŃie stabilă a judeŃului în anul 2002 la

Recensământul populaŃiei, românii erau în număr de 481 272, rromii 14 446, maghiarii 153,

restul aparŃinând altor etnii ( germani, turci, tătari, italieni, greci,ş.a.).

Structura populaŃiei ocupate după nivelul de instruire, pe sexe şi medii pe anul 2007, în

Regiunea de Sud-Est, arăta că din totalul de 1 155 000 persoane reprezentând populaŃia ocupată,

119 000 au studii superioare, 707 000 au pregătire medie şi 329 000 au nivel scăzut de pregătire,

respectiv doar ciclul gimnazial sau doar ciclul primar sau nu au absolvit nici un fel de şcoală.

Persoanele de sex masculin cu ocupaŃie au fost 671 000, din care 63 000 au studii superioare,

426 000 au studii medii şi 182 000 au nivel scăzut de educaŃie. Femeile cu ocupaŃie erau în

număr de 484 000, deci în număr mai mic decât al bărbaŃilor, din care cu studii superioare au fost

56 000, cu studii medii 281 000, iar cu nivel scăzut de educaŃie 147 000. (grafic nr. 2.). În mediul

urban numărul persoanelor ocupate era mai mare decât în rural, 638 000 persoane (55%) faŃă de

517 000 persoane în rural (45%). În judeŃul Buzău populaŃia ocupată civilă pe activităŃi ale

economiei naŃionale era mai numeroasă în agricultură.

În anul 2006 numărul total de salariaŃi al Regiunii de Sud-Est era de 559 000, cu o uşoară

creştere în 2007 la 575 300. La nivelul judeŃului Buzău ponderea salariaŃilor în populaŃia ocupată

civilă era de 48,6% în 2006, de 49,4% în 2007 şi de 50,1% în 2008. Ponderea femeilor în total

2006 2007 2008

Masculin - total 240025 238922 236675

*urban 97979 97205 95411

*rural 142046 141717 141264

Feminin - total 250956 249841 248049

*urban 105652 104885 103538

*rural 145304 144956 144511

17

personal salariat a scăzut continuu la nivelul judeŃului Buzău, în 2006 fiind de 49,6%, în 2007 de

45,2%, iar în 2008 de 47,8%.

671000

63000

426000

182000

484000

56000

281000

147000

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

700000

masculin feminintotal studii superioare

studii medii nivel scăzut de pregătire

Grafic nr.2. PopulaŃia ocupată (mii de persoane) pe sexe, după nivel de instruire,

în 2007, în Regiunea Sud-Est (Sursa: www.braila.insse.ro)

Veniturile principalelor categorii de gospodării ale Regiunii de Sud-Est conform

datelor statistice variau, cele mai mici revenind evident şomerilor şi agricultorilor.(tabel nr.2.)

Tabel nr.2. Veniturile totale ale principalelor categorii de gospodării.

Regiunea de dezvoltare Total Gospodării

gospodării SalariaŃi Agricultori Şomeri Pensionari

Sud-Est

Lei, lunar pe o persoană

Venituri totale 2006 425,09 524,42 291,92 262,27 409,23 2007 528,32 655,96 426,61 274,87 486,61 2008 658,72 818,37 452,95 345,24 630,92

(Sursa:www.braila.insse.ro)

18

La nivelul judeŃului Buzău, câştigul salarial nominal mediu brut a ajuns de la 947 lei/salariat

în 2006, la 1 479 lei/ salariat în 2008. Câştigul salarial nominal net, pentru total salariaŃi pe judeŃ,

era de 724 lei/salariat în 2006, de 878 lei în 2007 şi de 1 106 lei în 2008.

În anul 2008 numărul mediu al pensionarilor din Ńară era în primul trimestru de 4 649 000

persoane. La nivelul Regiunii Sud-Est cei mai mulŃi pensionari s-au înregistrat în judeŃele

ConstanŃa, GalaŃi şi Buzău, urmate de Brăila, Vrancea şi Tulcea. Numărul mediu al pensionarilor

din judeŃul Buzău era de 146 959 persoane în 2006, de 144 786 în 2007 şi de 142 540 în 2008.

Pensia medie lunară a crescut la nivelul întregii Regiuni de Sud-Est din 2006 până în 2008. La

nivelul judeŃului Buzău pensia medie lunară a crescut de la 274 lei în 2006 la 523 lei în 2008

pentru pensionarii de asigurări sociale de stat, iar pentru pensionarii agricultori pensia medie

lunară a crescut de la 121 lei în anul 2006 la 257 lei în 2008.

Cheltuielile principalelor categorii de gospodării din Regiunea de Sud-Est au crescut în

perioada 2006-2008, de la 403,64 lei/lună/ persoană în 2006 la 598,86 lei/lună/persoană în 2008.

Cele mai mari cheltuieli se înregistrau în anul 2008 în rândul salariaŃilor - 737,64 lei , iar cele

mai mici în rândul şomerilor - 385,09 lei. În rândul pensionarilor cheltuielile erau de 391,01 lei

în 2006 şi au crescut la 567,04 lei în 2008.

Restructurările industriale care au avut loc în procesul tranziŃiei la economia de piaŃă au

dus la creşterea masivă a şomajului în marile centre industriale: GalaŃi, Brăila, Buzău, dar şi în

micile centre urbane monoindustriale. Şomajul depăşea în anul 2005 în Regiunea de Sud-Est

media Ńării de 5,9%. În următorii doi ani rata şomajului a scăzut, ca să crească uşor în 2008

datorită crizei economice care se manifesta şi la nivel mondial. Între judeŃele regiunii, în anul

2006 rata cea mai mare a şomajului s-a înregistrat în judeŃul Buzău, de 7,5%, urmat de GalaŃi cu

7,2% şi de Brăila cu 5,4%. În anul 2006 judeŃul Buzău a înregistrat şi cea mai mare rată a

şomajului în rândul persoanelor de sex masculin comparativ cu celelalte judeŃe ale Regiunii Sud-

Est. În anul 2008 rata cea mai mare a şomajului s-a înregistrat în judeŃul GalaŃi, de 6,6%, urmat

de judeŃul Buzău cu 5,7%. Cheltuielile pentru protecŃia socială a şomerilor în Regiunea de Sud-

Est au scăzut per total din 2006 până în 2008, de la 138 835 652 lei în 2006 la 124 819 297 lei în

2008. La nivelul judeŃului Buzău, cheltuielile pentru protecŃia socială a şomerilor au fost de

28 549 855 lei în 2006, crescând uşor la 29 405 392 lei în 2007 şi scăzând apoi la 23 542 146 lei

în 2008.

Pentru combaterea marginalizării sociale cheltuielile au variat la nivelul Regiunii de Sud-

Est, de la 762 857 milioane lei în 2006 la 699 416 milioane lei în 2007 şi la 999 689 milioane lei

în 2008. La nivelul judeŃului Buzău sumele cheltuite pentru combaterea marginalizării sociale au

scăzut de la an la an în perioada 2006-2008, fiind de 60 935 milioane lei în 2006, de 55 771

19

milioane lei în 2007 şi de 47 364 milioane lei în 2008. Din punct de vedere social judeŃul Buzău

se confruntă cu accentuarea procesului de sărăcire a populaŃiei, atât prin erodarea veniturilor cât

şi prin degradarea acumulărilor şi prin creşterea nevoilor de consum.

Pentru ajutorarea persoanelor paupere s-au organizat cantine de ajutor social. JudeŃul

Buzău ocupă locul doi după judeŃul ConstanŃa în ce priveşte numărul cantinelor de ajutor social.

La cele trei cantine de ajutor social din judeŃ mâncau în anul 2007 zilnic un număr mediu de 903

persoane.

În ceea ce priveşte VMG (Venitul Minim Garantat), situaŃia cererilor de ajutor social în

perioada 2006-2008 pe Ńară, situa judeŃul Buzău printre judeŃele cu numărul cel mai mare de

cereri de ajutor social: 13 542 cereri în 2006, 12 129 cereri în 2007 şi 11 875 cereri în 2008.

Deşi la nivelul judeŃului Buzău densitatea populaŃiei este sub media pe Ńară, problematica

medico-socială este destul de gravă, numărul beneficiarilor de ajutor social situându-se mult

peste media pe Ńară de 6 692 beneficiari.

Conform „Studiului aupra sărăciei” realizat de World Vision România, la sfârşitul anului

2006, în România, zonele cu risc ridicat de excludere de la educaŃie din cauza sărăciei sunt cele

rurale din judeŃele :Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi IalomiŃa (în Regiunea de Sud), Botoşani,

Iaşi, Vaslui (în Regiunea de Nord-Est) şi Vrancea, Buzău, Brăila, GalaŃi (în Regiunea de Sud-

Est). În aceste regiuni, peste 30 % din populaŃia de 15 ani nu a absolvit nici o şcoală sau a

absolvit doar şcoala primară. În plus, între nivelul scăzut al educaŃiei şi sărăcie există o relaŃie

directă. (grafic nr.3)

55,7

37,7

29

19,3

10,3

4,3 1,5

0

10

20

30

40

50

60

fără şcoală

şcoala p

rimară

gim

naziu

şcoala

pro

fesion

ală/de

ucen

ici

liceu şcoala

po

stliceală

facultate sau

coleg

iu

Grafic nr.3. Riscul de a cădea în sărăcie (%) , în funcŃie de nivelul studiilor

( Sursa: Raportul pe anul 2004 al Comisiei Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale)

20

PopulaŃia şcolară din învăŃământul de toate gradele în cadrul Regiunii Sud-Est a variat de

la un an la altul şi de la judeŃ la judeŃ. La nivelul anului şcolar 2005/2006 populaŃia şcolară era de

60 589 elevi la nivelul judeŃului Brăila, de 152 811 elevi la nivelul judeŃului ConstanŃa , de

122 066 elevi la nivelul judeŃului GalaŃi, de 41 612 elevi la nivelul judeŃului Tulcea, de 61 230

elevi la nivelul judeŃului Vrancea, de 80 591 elevi la nivelul judeŃului Buzău. În anul şcolar

2008/2009 numărul populaŃiei şcolare a scăzut în toate judeŃele regiunii.(grafic nr.4.)

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,8

0,9

1

an şcolar 2008/2009 55106 58979 81443 117809 37783 57310

an şcolar 2007/2008 57202 76502 157659 120085 39350 58858

an şcolar 2006/2007 58009 78232 152859 121264 40122 59909

an şcolar 2005/2006 60589 80591 152811 122066 41612 61230

Brăila Buzău ConstanŃa GalaŃi Tulcea Vrancea

Grafic nr.4. PopulaŃia şcolară (număr de elevi) din învăŃământul de

toate gradele în cadrul Regiunii Sud-Est

( Sursa:wwww.braila.insse.ro şi www.insse.ro)

În ceea ce priveşte rata abandonului şcolar pe niveluri de educaŃie ISCED, Regiunea de

Sud-Est a înregistrat din 2000 până în 2006 o creştere constantă a ratei abandonului şcolar la

învăŃământul primar şi la cel gimnazial, valorile fiind peste valoarea naŃională. Ratele

abandonului şcolar sunt în creştere atât în mediul urban cât şi în mediul rural, în 2006 atingând

valori de 1,8% pentru urban şi 1,9% pentru rural. (Sursa:PRAI 2007-2013, pag.54). La nivelul

21

judeŃului Buzău, pentru anul şcolar 2005/2006, rata abandonului şcolar a fost de 2,0, în anul

şcolar următor a crescut la 2,3, iar în anul şcolar 2007/2008 a rămas tot de 2,3.

Conform Recensământului din 2002, populaŃia de 10 ani şi peste, analfabetă, era de 14905

persoane. (tabel nr.3) .

Tabel nr.3. PopulaŃia de 10 ani şi peste, analfabetă, pe sexe , grupe de

vârstă şi medii în judeŃul Buzău la Recensamântul din 2002

JudeŃul total municipii şi oraşe comune

Grupa de ambele masculin feminin ambele masculin feminin ambele masculin feminin

Vârstă sexe sexe sexe

BUZĂU 14905 4222 10683 3155 1092 2063 11750 3130 8620 10 ani 100 58 42 34 19 15 66 39 27 11 ani 108 61 47 44 26 18 64 35 29 12 ani 173 95 78 71 29 42 102 66 36 13 ani 150 94 56 47 32 15 103 62 41 14 ani 171 97 74 59 32 27 112 65 47 15 ani 187 93 94 71 29 42 116 64 52 16 ani 169 92 77 62 30 32 107 62 45 17 ani 230 111 119 93 46 47 137 65 72 18 ani 213 129 84 79 50 29 134 79 55 19 ani 198 91 107 85 32 53 113 59 54 20-24 ani 1030 500 530 397 178 219 633 322 311 25-29 ani 730 321 409 257 108 149 473 213 260 30-34 ani 549 258 291 197 90 107 352 168 184 35-39 ani 380 150 230 114 41 73 266 109 157 40-44 ani 486 200 286 141 60 81 345 140 205 45-49 ani 476 193 283 127 40 87 349 153 196 50-54 ani 437 141 296 94 36 58 343 105 238 55-59 ani 449 151 298 111 36 75 338 115 223 60-64 ani 906 266 640 135 44 91 771 222 549 65-69 ani 2073 373 1700 258 37 221 1815 336 1479 70-74 ani 1697 296 1401 237 45 192 1460 251 1209 75 ani şi 3993 452 3541 442 52 390 3551 400 3151 peste

( Sursa: www.insse.ro )

Pentru populaŃia analfabetă la nivelul judeŃului Buzău, s-au organizat cursuri de

alfabetizare şi cursuri fără frecvenŃă la câteva şcoli din judeŃ. Pentru a veni în sprijinul copiilor

săraci, FundaŃia „Sf.Sava” a înfiinŃat la Buzău cu aprobarea Inspectoratului JudeŃean de

22

ÎnvăŃământ şi cu acordul Ministerului EducaŃiei şi Cercetării „ Şcoala de arte şi meserii Sf.Sava”

destinată elevilor defavorizaŃi, orfani, din familii numeroase sau foarte nevoiaşe.

În ceea ce priveşte sănătatea, în regiune existau în 2005, 47 de spitale, 13 policlinici şi 41

dispensare medicale, la care se adaugă şi alte tipuri de unităŃi sanitare. Privind gradul de

acoperire cu personal medical, Regiunea de Sud-Est este una din cele mai defavorizate, cu un

medic la 655 locuitori. Un număr mare de persoane, deşi sunt asigurate, au acces limitat la

asistenŃa medicală, pe fondul bugetului foarte redus al gospodăriei. Serviciile medicale pentru

populaŃia din mediul rural sunt slab dezvoltate. Infrastructura de sănătate din regiune, atât din

punct de vedere al construcŃiilor, cât şi al dotărilor, este precară, fiind necesare reabilitarea

clădirilor, precum şi dotarea corespunzătoare a acestora.

La nivelul judeŃului Buzău, numărul spitalelor a crescut în 2008 faŃă de 2006, de la 6 la 8. .

În prezent se construieşte o nouă Maternitate modernă. Numărul cabinetelor de medicina familiei

a crescut de la un an la altul, la fel cel al cabinetelor stomatologice. Cabinetele medicale de

specialitate au cunoscut în 2007 o uşoară scădere ca număr faŃă de 2006, de la 107 la 100, dar

numărul lor a crescut din nou în 2008, la 106. În ceea ce priveşte personalul medical, în

Regiunea Sud-Est erau în 2006 un număr de 4 189 medici şi 15 188 cadre medii, iar în 2007

numărul medicilor era de 4 414, iar cel al cadrelor medii de 15 625. Pentru judeŃul Buzău,

numărul medicilor din 2006 a fost de 544, a scăzut în 2007 la 541 şi a crescut în 2008 la 550.

Numărul cadrelor medii a fost în 2006 de 2446, în 2007 acesta a scăzut la 2547, iar în 2008 a

crescut la 2569. JudeŃul Buzău ocupa locul trei în zona de Sud-Est în ceea ce priveşte numărul de

paturi în spitale, de medici şi personal sanitar mediu, după judeŃele ConstanŃa şi GalaŃi. Privind

asigurarea populaŃiei cu medici, pe judeŃele Regiunii Sud-Est, cei mai mulŃi locuitori pentru un

medic reveneau în judeŃul Buzău, atât în anul 2006, cât şi în 2007 şi în 2008. În anii 2006 şi

2007 erau 903 locuitori la un medic, iar în 2008, 881 locuitori la un medic. Datele statistice

privind consultaŃiile pe judeŃe în Regiunea de Sud-Est arată că în judeŃul Buzău numărul acestora

a crescut în 2007 faŃă de 2006, de la 1926,3 mii la 2014,4 mii, iar în 2008 a scăzut din nou sub

nivelul celor din 2006, la 1668,7 mii. Numărul de consultaŃii pe locuitor a fost în judeŃul Buzău

de 3,9 în 2006, de 4,1 în 2007 şi 3,4 în 2008. Privind numărul de consultaŃii, judeŃul Buzău

ocupa locul patru după judeŃele ConstanŃa, GalaŃi, Brăila. Cele mai puŃine consultaŃii s-au

înregistrat în judeŃul Tulcea.

Durata medie a vieŃii pe sexe, variază de la un judeŃ la altul. Constatăm că bărbaŃii,

comparativ cu femeile au cea mai scăzută medie a vieŃii în toată Regiunea de Sud-Est. La nivelul

judeŃului Buzău, în anul 2006 durata medie a vieŃii era de 69,28 ani la bărbaŃi şi de 76,37 ani la

femei. În anul 2007, durata medie a vieŃii a crescut uşor la 69,70 ani la bărbaŃi şi 76,87 ani la

23

femei. Pentru 2008, durata medie a vieŃii a depăşit valoarea de 70 ani, ajungând la 70,11 ani

pentru bărbaŃi şi de 77,45 ani la femei.

La nivelul judeŃului Buzău se constată o îmbătrânire a populaŃiei. Numărul

persoanelor de 65 ani şi peste a crescut uşor în anul 2007 faŃă de 2006 şi a scăzut uşor în 2008.

Ponderea populaŃiei de 65 de ani şi peste această vârstă, a crescut uşor de la an la an, de la 18,0%

în 2006, la 18,1% în 2007 şi la 18,2% în 2008. În mediul rural ponderea populaŃiei în vârstă de

65 de ani şi peste a rămas aceiaşi în cei trei ani 2006-2008, de 23%, în schimb în mediul urban a

crescut uşor de la an la an, ajungând de la 10,9% în anul 2006, la 11,1% în 2007 şi la 11,3% în

2008. Ratele de fertilitate erau în 2007 pentru Regiunea de Sud-Est de 38,3%, iar pentru judeŃul

Buzău de 40,2%, acesta situându-se pe locul trei după judeŃele Vrancea şi ConstanŃa.

Indicii privind mortalitatea brută şi standardizată pe primele cinci grupe de cauze medicale

de moarte pe judeŃe în anul 2008, arătau că judeŃul Buzău ocupa locul patru privind decesele prin

boli ale aparatului circulator, locul cinci privind decesele prin tumori, locul trei privind decesele

prin boli ale aparatului circulator, locul cinci privind bolile aparatului digestiv. La nivelul

Regiunii Sud -Est numărul cazurilor noi de hepatita de tip B au scăzut în anul 2008 faŃă de anul

2006. Cele mai multe cazuri noi s-au înregistrat în judeŃul ConstanŃa şi cele mai puŃine în JudeŃul

Vrancea. În judeŃul Buzău, în anul 2006 s-au descoperit 31 de cazuri noi de heapatită virală B, în

anul 2007 numărul cazurilor noi a scăzut la 25, iar în 2008 s-au înregistrat doar 10 cazuri noi de

hepatită virală de tip B. IncidenŃa sifilisului (cazuri noi la 100000 de locuitori) a scăzut în

judeŃele Regiunii de Sud-Est cu excepŃia judeŃelor Buzău, unde incidenŃa a crescut şi Tulcea,

unde după o uşoară scădere în 2007, a crescut din nou în 2008. O altă boală a sărăciei,

tuberculoza a înregistrat noi cazuri în toate judeŃele Ńării cu variaŃii de la un an la altul. În

judeŃele Regiunii de Sud-Est, s-a înregistrat o creştere a numărului de cazuri noi în anul 2007

faŃă de 2006 în judeŃul GalaŃi. În celelalte judeŃe, inclusiv judeŃul Buzău, numărul de cazuri noi

de tuberculoză au scăzut în anul 2007 faŃă de anul 2006. În anul 2008 faŃă de anul 2007, numărul

de cazuri noi de tuberculoză a crescut uşor în judeŃele Brăila, Buzău, ConstanŃa şi Vrancea şi a

scăzut în judeŃele GalaŃi şi Tulcea.

Datele privind morbiditatea în cabinetele medicilor de familie arată o creştere de la an la

an a numărului de cazuri noi de boli cardiovasculare, de tumori, de tuberculoză pulmonară, de

hepatite cronice, de anemii prin carenŃă, de tulburări de somn, depresii, etc. Majoritatea sunt boli

ale sărăciei, consecinŃe ale privaŃiunilor de tot felul. Din datele raportate la A.S.P.(Autoritatea de

Sănătate Publică) de medicii de familie din judeŃul Buzău, numărul bolnavilor cronici cu diverse

afecŃiuni a crescut în perioada 2006-2008.(tabel nr.4)

24

Tabel nr.4. Numărul bolnavilor cronici rămaşi în evidenŃă la 31 decembrie

Diagnosticul Număr bolnavi cronici rămaşi în evidenŃă*

Anii

2006 2007 2008

Diabet zaharat 13603 14987 16865

Epilepsie 1544 1629 1700

Hipertensiune arterială 48957 51276 54042

Cardiopatii ischemice 30271 30925 31987

Cord pulmonar cronic 1057 1027 996

Boli cerebro-vasculare 5084 5542 6156

Boli pulmonare cronice obstructive 7108 7438 7825

Boala ulceroasă 7503 7766 8225

Ciroze, hepatite cronice 6862 7250 8091

InsuficienŃa renală cronică 733 963 1013

Tumori maligne 6274 6501 6687

Tuberculoza 12 12 1

Tulburări mintale 8256 8404 8619

* bolnavi cronici rămaşi în evidenŃă la 31 decembrie (prevalenŃa)

(Sursa: A.S.P. Buzău)

SituaŃia cea mai des întâlnită la nivelul judeŃului Buzău este accesul redus la serviciile

medicale. Acesta se datorează numeroaselor probleme cum ar fi: lipsa personalului sanitar,

nivelul scăzut de perfecŃionare şi salarizare al acestuia, lipsa medicamentelor şi a aparaturii

medicale. Factorii distinctivi care influenŃează gradul de accesibilitate al populaŃiei la serviciile

de sănătate sunt în general reprezentaŃi de: nivelul sărăciei, şomaj, ocupaŃie, statutul de asigurat

în sistemul de asigurări sociale de sănătate, gradul de acoperire cu personal medical, deficit de

acces la serviciile medicale atât pentru mediul urban cât şi pentru mediul rural, precum şi lipsa

unei infrastructuri adecvate.

Cea de-a doua parte a contribuŃiilor personale din lucrare, partea practică propriu-zisă ,

este rezultatul unui studiu efectuat pe un lot de 154 analfebeŃi cu venituri insuficiente, selectaŃi

din pacienŃii înscrişi pe listele a doi medici de familie din municipiul Buzău. Medicii au fost aleşi

aleator, iar listele lor de pacienŃi cuprind atât persoane care au calitatea de asigurat în sistemul de

25

asigurări de sănătate, cât şi pacienŃi care nu au această calitate. Perioada de desfăşurare a

studiului a fost 01 februarie 2006 – 31 iulie 2008.

Criteriile de includere în lot pentru subiecŃii luaŃi în studiu au fost:

- să fie analfabeŃi (conform DEX analfabet,ă este persoana care nu ştie să scrie şi să

citească),

- să aibă între 0 şi 4 clase primare,

- să nu fie cuprinşi într-o formă de învăŃământ,

- venitul să fie sub venitul minim pe economie, care era la începutul studiului de 400

lei/lună; de aceea această sumă a fost considerată ca fiind limita superioară a venitului

insuficient,

- vârsta subiecŃilor să fie cuprinsă între 14 şi 95 de ani.

Criteriile de excludere a subiecŃilor din studiu au fost:

- indivizii ştiu să scrie şi să citească,

- au mai mult de 4 clase,

- sunt cuprinşi într-o formă de învăŃământ,

- au vârsta mai mică de 14 ani,

- au venit mai mare de 400 lei/lună.

Metoda folosită a fost interviul pe baza unui chestionar compus din 26 de întrebări închise,

cu excepŃia întrebărilor legate de nume, prenume şi vârstă. A fost folosit interviul cu chestionar

deoarece nu toŃi indivizii ştiu să scrie şi să citească. Chestionarul conŃine date de identificare ale

pacienŃilor, date legate de vârstă, sex, stare civilă, etnie, adresa de domiciliu, condiŃii de locuit,

număr de persoane, număr de copii, ocupaŃie, nivel de instruire, capacitatea de a scrie şi de a citi,

tipuri de venit, aspecte legate de stilul de viaŃă (nutriŃie, fumat, consum de alcool, droguri), date

legate de starea de boală, de costul medicamentelor pe lună pentru tratarea afecŃiunilor cronice.

SubiecŃii au fost rugaŃi să răspundă şi dacă urmează sau nu tratamente pentru bolile cronice , iar

la aceştia din urmă şi motivul pentru care nu urmează tratamentul prescris de medic.

Chestionarul a fost completat de o investigaŃie clinică (completă), care a inclus anamneză,

examen clinic, examene de specialitate, investigaŃii paraclinice. Datele rezultate au fost

centralizate pe o fişă specială care a reunit toate datele, atât cele din chestionar cât şi cele

anamnestice şi paraclinice.

În urma aplicării chestionarului la pacienŃii care s-au prezentat la consultaŃie în

perioada 01 februarie 2006 – 31 iulie 2008, s-au selectat un număr de 154 subiecŃi. SubiecŃii au

fost distribuiŃi în cadrul studiului pe sexe, etnii, grupe de vârstă, stare civilă, nivel de instruire,

ocupaŃie. Din cei 154 de indivizi luaŃi în studiu, 42 de persoane, respectiv 27% au fost bărbaŃi şi

26

112 persoane, respectiv 73% au fost femei. Privind distribuŃia pe grupe de vârstă a subiecŃilor, 3

indivizi, respectiv 2% din ei au vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, 40 de indivizi, respectiv 26%

au vârste cuprinse între 19 şi 59 de ani şi 111 subiecŃi, respectiv 72% au vârsta peste 60 de ani.

În grupa de vârstă 14-18 ani sunt 3 bărbaŃi, în grupa de vârstă 19-59 de ani sunt 15 bărbaŃi (38%)

şi 25 de femei (62%), iar în grupa de vârstă peste 60 de ani sunt 24 de bărbaŃi (22%) şi 87 femei

(78%).(grafic nr.5)

0

25

87

3

15

24

0 20 40 60 80 100

14-18 ani

19-59 ani

>60ani

bărbaŃi

femei

Grafic nr.5. DistribuŃia pe grupe de vârstă a femeilor şi bărbaŃilor din lot

DistribuŃia indivizilor din lot Ńinând cont de etnie arată că 75 din ei sunt români (49%) şi

79 sunt rromi (51%). Dintre români 62 persoane sunt de sex feminin (83%) şi 13 persoane (17%)

sunt de sex masculin. Dintre etnicii rromi 50 sunt persoane de sex feminin (63%) şi 29 persoane

(37%) sunt de sex masculin.

Privind starea civilă 68 de indivizi din lot sunt căsătoriŃi (45%), 11 sunt necăsătoriŃi (7%),

54 sunt văduvi (35%), 8 sunt divorŃaŃi (5%) şi 13 trăiesc în concubinaj (8%). Din grupul celor 68

de indivizi căsătoriŃi, 34 de persoane sunt de etnie rromă, iar celelalte 34 de persoane sunt

români. Dintre persoanele necăsătorite, în număr de 11 indivizi, 8 persoane (73%) sunt de etnie

rromă şi 3 persoane (27%) sunt români. În ceea ce priveşte persoanele văduve, din cele 54

persoane văduve din lotul studiat, 20 sunt persoane de etnie rromă (37%) şi 34 de persoane

(63%) sunt români. Din cei 8 indivizi divorŃaŃi, 4 persoane sunt de etnie rromă (50%) şi 4

persoane sunt români (50%). Din indivizii lotului luat în studiu, doar 13 persoane de etnie rromă

trăiesc în concubinaj. Nu am găsit în lot nici un român care să afirme că trăieşte în concubinaj.

La întrebarea privind nivelul de instruire, majoritatea au răspuns că au 4 clase. Cu toate

acestea, ei nu ştiu să scrie şi să citească. Astfel, 34 de indivizi ( 22%) au răspuns că nu au fost

niciodată la şcoală, iar 120 de indivizi ( 78%) au afirmat că au urmat câteva clase primare, fără a

fi însă capabili la sfârşitul acestora să-şi însuşească alfabetul sau socotitul, scrisul sau cititul. În

ceea ce priveşte repartiŃia pe sexe şi etnii a persoanelor din lotul luat în studiu, doar 8 bărbaŃi de

27

etnie rromă nu au frecventat niciodată şcoala, spre deosebire de nici un român. Dintre persoanele

de sex feminin, din lotul luat în studiu, 21 de femei de etnie rromă nu au fost niciodată la

şcoală, în timp ce doar 5 femei românce nu au urmat nici măcar cursurile şcolii primare.(grafic

nr.6). Din cei 120 de indivizi care au urmat între 1 şi 4 clase primare, 70 de persoane (58%) sunt

români şi 50 de persoane (42%) sunt de etnie rromă.

5

0

21

8

0 5 10 15 20 25

femei

bărbaŃirromi

români

Grafic nr.6. Numărul persoanelor analfabete pe sexe

şi etnii care nu au fost la şcoală

Datele privind ocupaŃia persoanelor din lotul luat în studiu, arată că 57 de indivizi

(37%) sunt fără ocupaŃie, iar 97 de indivizi (63%) au ocupaŃie, majoritatea din aceştia fiind

pensionari. Din cei 57 de subiecŃi fără ocupaŃie luaŃi în studiu, 48 de persoane sunt de etnie

rromă (84%) şi 9 persoane sunt români (16%). Din persoanele fără ocupaŃie de etnie rromă, 15

subiecŃi sunt bărbaŃi (31%) şi 33 de subiecŃi sunt femei (69%). În ceea ce priveşte subiecŃii

români fără ocupaŃie din lotul studiat, din cei 9 indivizi, 8 persoane sunt de sex feminin (89%)

şi o persoană este de sex masculin (11%). Din studiu a reieşit că, din cele 97 de persoane cu

ocupaŃie, 65 de subiecŃi (67%) sunt români şi 32 de subiecŃi (33%) sunt de etnie rromă.

DistribuŃia pe sexe a indivizilor de etnie rromă care au ocupaŃie este de 14 persoane de sex

masculin (44%) şi 18 persoane de sex feminin (56%). În ceea ce priveşte distribuŃia pe sexe a

indivizilor români cu ocupaŃie din lotul luat în studiu, 12 persoane sunt de sex masculin (18%) şi

53 de persoane sunt de sex feminin (82%). Din cele 97 de persoane cu ocupaŃie, majoritatea sunt

pensionate pentru limită de vârstă - 88 de subiecŃi. O altă categorie întâlnită la indivizii din lotul

studiat sunt persoanele pensionate pe caz de boală – 7 subiecŃi. Unii indivizi din categoria

pensionari pentru limită de vârstă, beneficiază de pensie de urmaş în urma decesului celuilalt soŃ.

De asemenea 2 persoane dintre indivizii cu ocupaŃie sunt salariate, dar au venit sub salariul

minim pe economie la momentul studiului, adică sub 400 lei şi deşi au studii între 1 şi 4 clase,

nu ştiu să scrie şi să citească şi nici nu sunt cuprinse în vreo formă de învăŃământ. (grafic nr.7.)

28

În grupul persoanelor fără ocupaŃie am inclus şi persoanele beneficiare de ajutor social -20

de subiecŃi, coasiguraŃi -19 subiecŃi, zilierii10subiecŃi, persoanele beneficiare de cantină socială -

5 subiecŃi şi copiii. Zilierii i-am inclus în acelaşi grup, deoarece ei nu muncesc constant, pentru

că nu găsesc întotdeauna de lucru. CoasiguraŃi este un termen pe care l-am preluat de la Casa de

Asigurări de Sănătate pentru persoanele casnice, care nu realizează venituri proprii, fiind

întreŃinute de o altă persoană care realizează venituri. De asemenea coasiguraŃii beneficiază în

serviciile de sănătate de drepturile oricărei persoane asigurate. Sunt considerate persoane

asigurate în sistemul de sănătate şi copiii cu vârsta până la 18 ani şi persoanele beneficiare de

ajutor social (Legii 416/ 2001). Persoanele beneficiare de cantină socială conform Legii

115/2006 nu sunt considerate asigurate.

88

7

19

2

20

3 510

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

pens.-88

pens.b.-7

coasig.-19

salariati-2

aj.social-20

aloc.copii-3

cantină-5

zilieri-10

Grafic nr.7. Diferitele tipuri de ocupaŃii ale indivizilor din lot

De ajutor social beneficiază atât indivizii români - o persoană de sex feminin şi nici o

persoană de sex masculin, cât şi indivizii de etnie rromă - 7 persoane de sex masculin (37%) şi

12 persoane de sex feminin (63%) . În ceea ce priveşte persoanele coasigurate, numărul lor pe

sexe şi etnii, arată că din indivizii români sunt coasigurate 8 persoane de sex feminin şi o

persoană de sex masculin, iar din subiecŃii de etnie rromă, sunt coasigurate 8 persoane de sex

feminin şi 2 persoane de sex masculin.

Datele privind venitul fiecărui individ din lotul studiat, arată că 33 dintre persoane au venit

sub 100 lei, 50 de persoane au venit între 101-200 lei, 51 de persoane au venit între 201 şi 300 lei

şi 20 de persoane au venit între 301-400 lei. (grafic nr.8.). Am folosit aceste intervale de valori

pentru venit Ńinând cont că la momentul începerii studiului, respectiv în 2006, salariul minim pe

economie era de 370 lei, a crescut apoi în 2007 la 390 lei pentru bugetari şi la 440 lei pentru

sectorul privat, ajungând în 2008 la 500 lei. De aceea am considerat paupere persoanele cu venit

sub venitul minim pe economie de 400 lei.

29

33

50 51

20

0

10

20

30

40

50

60

<100 lei

101-200 lei

201-300 lei

301-400 lei

Grafic nr.8. Numărul de persoane pe sume de venit în lotul studiat

Din subiecŃii lotului studiat, venit sub 100 lei au 3 indivizi români (9%) şi 30 de indivizi

rromi (91%). Dintre rromii cu venituri sub 100 lei cei mai mulŃi subiecŃi sunt femei - 63%.

Dintre români, 67% din femei au venituri sub 100 lei.Cu un venit între 101 şi 200 lei, în lotul

luat în studiu, se regăsesc 26 subiecŃi români (52%) şi 24 subiecŃi rromi (48%). Dintre rromi cel

mai mare procent de persoane cu venit între 101 şi 200 lei revine femeilor – 62%. Din subiecŃii

români, tot femeile sunt în proporŃie mai mare, ajungând la 88 %. Venit între 201 şi 300 lei au 33

de subiecŃi români (65%) şi 18 subiecŃi rromi (35%) în lotul studiat. Pe sexe şi etnii, dintre

români femeile reprezintă proporŃia cea mai mare, ajungând la 82% , iar dintre rromi tot femeile

sunt mai numeroase, procentul lor fiind de 67%. În ceea ce priveşte veniturile între 301 şi 400 lei

la indivizii din lotul luat în studiu, 13 subiecŃi sunt români ( 65%) şi 7 subiecŃi sunt rromi (35%).

Atât la români cât şi la rromi proporŃia cea mai mare o reprezintă femeile, de 77% şi respectiv

57%. Privind distribuŃia pe sexe, indivizii cu venituri sub 100 lei, sumă mult sub limita

supravieŃuirii, au fost 12 de bărbaŃi (36%) şi 21 de femei (64%).

Pentru condiŃiile de locuit, în afara chestionarului s-au făcut deplasări în teren şi s-au

efectuat fotografii (se regăsesc în lucrare) care oglindesc condiŃiile precare de locuit. Cei care nu

locuiesc la bloc, locuiesc în case de chirpici sau bolŃari, nu au apă curentă şi nici canalizare. Din

indivizii lotului studiat, 32 de persoane (21%) au apă curentă, iar 122 (79%) nu au apă curentă.

Cei care beneficiază de apă curentă locuiesc la bloc. DistribuŃia indivizilor din lot în funcŃie de

mijloacele de încălzire a locuinŃelor arată că 42 de indivizi (27%) se încălzesc cu gaze naturale,

99 de indivizi (65%) se încălzesc cu lemne, iar 13 persoane ( 8%) au alte surse de încălzire

(cartoane, cârpe, cauciucuri, nyloane, etc). Toate persoanele care folosesc pentru încălzire alte

surse sunt de etnie rromă. Din cei 99 de indivizi care se încălzesc cu lemne, 59 sunt de etnie

30

rromă, iar dintre aceştia 5 au afirmat că se încălzesc şi cu alte surse, în special cartoane. În

realitate folosesc lemne doar dacă este foarte rece şi dacă au bani să le plătească.

SubiecŃii din lot au fost distribuiŃi (în cadrul studiului) şi în funcŃie de stilul de viaŃă:

fumători – nefumători, consumatori – neconsumatori de alcool, pe sexe şi etnii.

În ceea ce priveşte starea de sănătate şi de boală, indivizii din lotul luat în studiu au fost

distribuiŃi în subiecŃi bolnavi şi subiecŃi sănătoşi (grafic nr.9) şi de asemenea pe sexe şi etnii.

140

14

0 50 100 150

indivizi bolnavi

indivizi sănătoşi

Grafic nr.9. DistribuŃia persoanelor în funcŃie de starea de sănătate

Cei 140 de subiecŃi bolnavi sunt suferinzi de boli cronice, majoritatea având comorbidităŃi.

Cu boli cardio-vasculare sunt 111 indivizi din lot (31%). De asemenea un număr destul de mare

de subiecŃi - 39, suferă de boli digestive (8%), un număr de 29 subiecŃi au suferinŃe ale aparatului

respirator (11%), 11 subiecŃi au suferinŃe ale aparatului uro-genital (3%), 42 de persoane au

suferinŃe ale aparatului osteoarticular (12%), 32 de persoane au suferinŃe ale sistemului nervos

(9 %), 21 de subiecŃi au suferinŃe ale organelor de simŃ (6%), 44 de subiecŃi au suferinŃe ale

aparatului endocrin şi tulburări de metabolism (12%), 17 indivizi au afecŃiuni hematologice

(5%), şi 11 subiecŃi au afecŃiuni oncologice (3%). (grafic nr.10)

Grafic nr.10. DistribuŃia subiecŃilor în funcŃie de afecŃiuni pe aparate şi sisteme

111

29

39

11

42

32

20

44

17

11

0

20

40

60

80

100

120 ap.cardio-vascular

ap.respirator

ap.digestiv

ap.uro-genital

ap.osteo-articular

sistem nervos

organe de simŃ

ap.endocrin

afecŃiuni hematologice

afecŃiuni oncologice

31

În lotul luat în studiu , în categoria indivizilor sănătoşi nu am găsit români, dar am găsit 14

indivizi de etnie rromă . Aceştia au vârsta sub 30 de ani. În categoria persoanelor bolnave (i-am

luat în studiu pe cei cu boli cronice, deşi s-au prezentat la consultaŃii şi pentru afecŃiuni acute sau

subacute), am găsit 75 de români (54%) şi 65 de subiecŃi de etnie rromă (46%).

DistribuŃia pe sexe a românilor bolnavi din lot arată astfel: 62 de subiecŃi sunt femei (83%)

şi 13 subiecŃi sunt bărbaŃi (17%). În ceea ce priveşte distribuŃia pe sexe a subiecŃilor rromi

bolnavi din lot, am găsit 42 de femei şi 23 de bărbaŃi de etnie rromă cu afecŃiuni cronice.

Procentual, femeile reprezintă 65%, iar bărbaŃii 35%. Din lotul studiat repartiŃia pe sexe a

indivizilor bolnavi cronici, arată că 104 femei (74%) şi 36 bărbaŃi (26%) suferă de boli cronice.

SubiecŃii lotului luat în studiu au fost distribuiŃi pe sexe, etnii, pe afecŃiunile fiecărui aparat

şi sistem în parte: boli cardiovasculare, boli ale aparatului respirator, boli ale aparatului digestiv,

boli ale aparatului uro-genital, afecŃiuni ale aparatului osteo-articular, afecŃiuni ale sistemului

nervos, afecŃiuni ale organelor de simŃ, afecŃiuni endocrine şi tulburări de metabolism, afecŃiuni

oncologice.

Lipsa banilor face ca unii pacienŃi să nu urmeze tratamentul prescris de medic. În lotul

studiat , din totalul de 140 de subiecŃi bolnavi, 89 indivizi (64 %) urmează tratamentele prescrise

de medic , iar 51 de indivizi (36%) nu urmează tratament. Din indivizii care urmează tratament,

61 de subiecŃi (69%) sunt români şi 28 de subiecŃi (31%) sunt rromi. DistribuŃia indivizilor în

funcŃie de motivele invocate arată că 21 de indivizi din lotul studiat „nu au bani” să-şi cumpere

tratamentul, iar 30 de indivizi „nu vor” să ia tratament.

De asemenea subiecŃii au fost distribuiŃi în funcŃie de cheltuielile pe lună cu

medicamentele. S-au stabilit trei grupe de chetuieli: sub 50 lei/lună, între 50 şi 100 lei/ lună şi

între 101 şi 200 lei/lună. Datele privind costul medicamentelor pe lună la subiecŃii din lotul luat

în studiu, arată că 56 de persoane (40%) trebuie să cheltuiască sub 50 lei pe lună cu

medicamentele, 73 de persoane (52%) au de cheltuit sume cuprinse între 50 şi 100 lei pe lună cu

medicamentele, iar 11 persoane (8%) au de cheltuit cu medicamentele între 101 şi 200 lei pe

lună.

În subcapitolul de rezultate şi discuŃii sunt prezentate datele de la finalul studiului. În

perioada desfăşurării studiului 19 subiecŃi (12%) au decedat, 4 subiecŃi (3%) s-au mutat la alt

medic de familie, rămânând la finele studiului 131 de persoane (85%). Din persoanele decedate,

10 subiecŃi au fost femei (53%) şi 9 subiecŃi au fost bărbaŃi (47%). Primul loc privind cauzele

de deces îl ocupă bolile cardiovasculare în lotul studiat, urmate de cancere, boli ale aparatului

respirator şi bolile aparatului digestiv. Cauzele de deces ale subiecŃilor au fost : boli ale

aparatului cardiovascular, boli ale aparatului respirator şi boli ale aparatului digestiv. Datorită

32

bolilor aparatului cardiovascular au decedat 8 indivizi, datorită bolilor aparatului respirator 3

indivizi, datorită bolilor aparatului digestiv un individ şi datorită cancerelor cu diferite localizări

8 indivizi. Trebuie menŃionat faptul că toŃi subiecŃii decedaŃi prezentau comorbidităŃi . (grafic nr.

11)

5% 15%

40%

40%

bolileap.cardiovascular

bolile ap. resp.

bolile ap.digestiv

cancere

Grafic nr.11. Principalele cauze de decese în lotul studiat

Având drept cauză de deces bolile cardiovasculare, au decedat 6 subiecŃi de sex feminin şi

2 subiecŃi de sex masculin din lotul luat în studiu. Principalele afecŃiuni cardiovasculare cu care

s-a înregistrat decesul indivizilor din lot au fost hipertensiunea arterială şi accidentul vascular

cerebral. Decesele prin boli cardiovasculare au survenit la 3 indivizi de etnie rromă ( 2 persoane

de sex feminin şi o persoană de sex masculin) şi la 5 indivizi români (4 persoane de sex feminin

şi o persoană de sex masculin) . Prin boli ale aparatului respirator au decedat 3 bărbaŃi din lotul

luat în studiu, toŃi 3 de etnie rromă. AfecŃiunea respiratorie cu care s-a înregistrat decesul a fost

bronhopneumopatia obstructivă cronică. Prin boli ale aparatului digestiv a survenit un deces la

subiecŃii din lot prin hepatită cronică şi complicaŃii ale acesteia. Individul era român de sex

masculin. În ceea ce priveşte decesele prin cancere în lotul luat în studiu, s-au înregistrat în total

8 decese , 4 la persoane de sex feminin şi 4 la persoane de sex masculin. DistribuŃia pe etnii şi

sexe, arată că decesele prin cancere au survenit la 3 subiecŃi de etnie rromă (o persoană de sex

feminin şi 2 persoane de sex masculin) şi 5 subiecŃi români ( 3 persoane de sex feminin şi 2

persoane de sex masculin). Decesele prin cancere s-au înregistrat la persoane trecute de 65 de

ani. Tipurile de cancere prin care au survenit decesele indivizilor din lot sunt: neoplasmul

bronhopulmonar, tumora malignă renală, tumora malignă vezică urinară, carcinomatoza

peritoneală, neoplamul gastric, neoplasmul ano-rectal, tumora malignă a ganglionilor limfatici,

neoplasmul sigmoidian.

33

La finele studiului au rămas 131 de indivizi, din care 98 femei (75%) şi 33 bărbaŃi (25%),

61 români (47%) şi 70 rromi (53%).

Ultimele capitole cuprind Concluzii şi Propuneri.

Concluziile sunt structurate în : 1. Concluzii privind datele socio-demogafice şi economice

ale judeŃului Buzău în contextul Regiunii de Sud-Est şi 2. Concluzii privind studiul stării

generale de sănătate şi de boală la analfabeŃii cu venituri insuficiente la două cabinete de

medicina familiei din Buzău.

Concluziile finale ale studiului sunt următoarele:

1. În rândul rromilor se înregistrează cei mai mulŃi şi mai săraci analfabeŃi;

2. Cele mai multe şi mai sărace persoane analfabete sunt de sex feminin, în rândul lor

înregistrându-se cele mai multe cazuri de boli cronice;

3. În lipsa măsurilor adecvate numărul analfabeŃilor va creşte în următorii ani;

4. Indivizii analfabeŃi îşi neglijează starea de sănătate datorită lipsei de educaŃie sanitară;

5. Veniturile populaŃiei analfabete sunt extrem de mici, sub minimul necesar de trai ;

6. Sărăcia determină malnutriŃie şi limitează accesul la îngrijiri, creşte vulnerabilitatea la

factorii de risc individuali sau de mediu;

7. Starea de sănătate precară reduce capacitatea de muncă , productivitatea individului şi

veniturile familiei, afectează calitatea vieŃii acestuia, determinând sau perpetuând în cele

din urmă sărăcia;

8. La populaŃia săracă condiŃiile de trai sunt inumane: fără apă curentă, canalizare, încălzire;

9. Datorită lipsurilor materiale şi financiare populaŃia săracă este copleşită de boli;

10. Rromii nu au o patologie specifică lor;

11. Principalele afecŃiuni cronice la populaŃia defavorizată sunt reprezentate de afecŃiuni ale

aparatului circulator, urmate de tulburările endocrine şi de metabolism, de afecŃiuni ale

aparatului osteoarticular, de afecŃiuni ale aparatului digestiv şi de afecŃiunile aparatului

respirator;

12. Datorită lipsei de educaŃie indivizii nu conştientizează necesitatea urmării unui tratament

complet şi corect al afecŃiunilor de care suferă;

13. Persoanele analfabete cu venituri insuficente, indiferent de etnie sau sex, au comorbidităŃi

ce necesită cheltuieli mari pentru tratament;

14. Este necesară elaborarea şi implementarea unor Programe de sănătate fundamentate pe

nevoile populaŃiei şi în special ale populaŃiei defavorizate;

Propunerile sunt structurate în funcŃie de domeniul de aplicabilitate: 1.pentru decidenŃii

din sistemul sanitar, 2. pentru domeniul învăŃământ, educaŃie, 3.pentru protecŃia copilului, 4.

34

pentru salariaŃi, 5. pentru vârstnici, 6. pentru etnicii rromi, 7. privind asistenŃa socială şi venitul

minim garantat.

Pentru persoanele cu venituri insuficiente se propune un „Program de prevenire,

supraveghere şi tratament al bolilor cronice”. Implementarea programului ar putea avea un

impact pozitiv în ameliorarea stării de sănătate a populaŃiei defavorizate prin creşterea accesului

la servicii de sănătate. Programul are rolul de a reduce inechităŃile în accesul la serviciile de

sănătate şi satisface nevoile de sănătate ale întregii populaŃii.

Pentru persoanele analfabete se propune un Program de EducaŃie sanitară în vederea

îmbunătăŃirii stării de sănătate a acestora. Scopul Programului este ridicarea nivelului de

cunoştinŃe medicale ale populaŃiei analfabete în principal în domeniul sanogenezei, protecŃiei

mediului şi prevenŃiei bolilor, formarea şi dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze

sănătatea.

Propunem de asemenea încurajarea dezvoltării Programelor educaŃionale pentru analfabeŃi,

deoarece educaŃia primară constituie un factor cheie care poate contribui la diminuarea sărăciei şi

la îmbunătăŃirea nivelului de sănătate al populaŃiei.

În finalul lucrării sunt prezentate Bibliografia, Lista figurilor, graficelor şi tabelelor şi

Anexele (Chestionarul, Datele din fişa pacientului, Fişa specială).