UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA“ SIBIU

FACULTATEA DE LITERE ŞI ARTE

TRANSILVANIA

ORGAN DE PRESĂ AL ASTREI

PERIOADA GEORGE BARIłIU (1868 – 1889)

STUDIU MONOGRAFIC

Rezumat

al tezei de doctorat în ŞtiinŃe umaniste

Conducător ştiinŃific: Prof. univ. dr. Mircea V. TOMUŞ

Doctorand: Brânduşa-Oana COSMA

SIBIU -2009-

2

3

CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................................5

CAPITOLUL I. CLIMATUL SOCIAL ŞI POLITIC ÎN CARE A APĂRUT ŞI A

FUNCłIONAT REVISTA TRANSILVANIA..........................................7

CAPITOLUL II. TRANSILVANIA – REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ..............................9

2.1. ApariŃie, program şi evoluŃie ...................................................................................9

2.2. Adunările generale şi şedinŃele Comitetului Central – modalităŃi de

promovare şi valorificare a principalelor activităŃi desfăşurate de ASTRA .......11

2.3. Istoria – modalitate esenŃială de susŃinere a intereselor fundamentale ale

poporului român ......................................................................................................12

2.4. EducaŃia şi învăŃământul – priorităŃi ale procesului de formare şi consolidare

a culturii poporului român......................................................................................13

2.5. Preocupări semnificative privind problematica limbii române ...........................14

2.6. Deschideri favorabile promovării creaŃiei ştiinŃifice şi rezultatelor acesteia ..........15

2.7. Medicina în slujba prevenirii bolilor şi menŃinerii sănătăŃii ...............................16

2.8. Idei filosofice cu privire la existenŃă, cunoaştere şi valori spirituale ale

societăŃii şi omului....................................................................................................16

2.9. Probleme generale despre economie şi aspecte specifice economiei româneşti ......17

2.10. Locul şi rolul bisericii în propagarea culturii spirituale a poporului român........18

2.11. Armata – instituŃie fundamentală pentru destinele societăŃii româneşti .........18

2.12. Promovarea colaborării cu instituŃii de ştiinŃă, cultură şi educaŃie..................19

2.12.1. Colaborarea cu Academia Română .............................................................19

2.12.2. SusŃinerea societăŃilor culturale..................................................................20

4

CAPITOLUL III. CREAłIA LITERAR-ARTISTICĂ – PREOCUPARE MAJORĂ

A REVISTEI TRANSILVANIA ............................................................21

3.1. Dimensiuni esenŃiale în cultivarea literaturii române..........................................21

3.1.1. Poezia ...............................................................................................................22

3.1.2. Proza ................................................................................................................23

3.1.3. Genul dramatic ...............................................................................................23

3.2. ContribuŃii la dezvoltarea istoriei şi criticii universale ........................................24

3.2.1. Articole teoretice.............................................................................................24

3.2.2. Studii, recenzii, critică literară, portrete de scriitori ..................................24

3.3. ParticularităŃi în prezentarea aspectelor specifice etnografiei şi folclorului...........25

3.3.1. Studii de folclor şi etnografie.........................................................................25

3.3.2. Poezia şi proza populară ................................................................................26

3.3.3. Culegătorii de folclor......................................................................................26

3.3.4. Datini şi obiceiuri............................................................................................27

3.3.5. Portul naŃional ................................................................................................27

3.4. Literatura universală şi traducerile – deschideri către valorile culturii

universale ..................................................................................................................28

3.4.1. Traducerile din poezie, proză, dramaturgie ................................................28

3.4.2. Studii, recenzii de literatură universală .......................................................28

3.5. Muzica şi artele plastice – modalităŃi de cultivare a gustului estetic

a poporului român ...................................................................................................28

CONCLUZII..........................................................................................................................29

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................35

5

INTRODUCERE

Alegerea temei acestui studiu a avut, din start, intenŃia de a răspunde cerinŃelor realizării unei monografii prin care să se radiografieze atât apariŃia şi evoluŃia unei publicaŃii de interes naŃional, cât şi activitatea neobosită a aceluia care a slujit-o cu devotament şi profundă dăruire timp de douăzeci de ani. Astfel, istoria primelor două decenii ale revistei Transilvania şi a mentorului acesteia, George BariŃiu, s-a constituit într-o reală provocare pentru a scoate la lumină date şi evenimente care şi-au pus amprenta pe destinele poporului român, de la primele începuturi ale fiinŃării sale şi până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. TentaŃia unei astfel de încercări, deosebit de ademenitoare în faza iniŃială a cercetării, a cunoscut, încă de la început, căutarea unor răspunsuri de ordin metodologic, determinate de alegerea celei mai bune strategii de investigare, care trebuiau să răspundă la întrebarea: care ar trebui să fie perspectiva adevărată şi cea mai eficace în prezentarea şi înŃelegerea individualităŃii activităŃii revistei Transilvania şi a personalităŃii lui George BariŃiu, în calitatea sa de redactor-şef al acesteia? Nu cumva, drumul ce trebuie construit, în ceea ce priveşte parcurgerea în totalitate a momentelor şi a domeniilor abordate de această publicaŃie, ar fi trebuit să se oprească numai la o prezentare descriptivă, fără a apela şi la alte metode de cercetare, prin care să se obŃină satisfacŃia lucrului bine făcut? Efortul monografului conştiincios, dar nu creativ, ar fi însemnat numai o înşiruire de date şi informaŃii cronologice despre conŃinuturile revistei, necesare şi semnificative, dar nu ar fi putut reda nimic din farmecul şi tensiunea încercărilor de a scoate la lumină o diversitate a bogăŃiei preocupărilor din acele timpuri pentru înnobilarea spirituală a naŃiunii române.

Activitatea publicistică a revistei Transilvania ar putea justifica, prin particularităŃile acesteia în domeniul promovării culturii, încercarea utilizării nu numai a unei cercetări detaliat-descriptive, ci şi a altora, cel puŃin din patru motive: în primul rând, inexistenŃa unui astfel de studiu, sau în cazul în care există anumite aspecte abordate, faptul că unele dintre acestea sunt prezentate în mod restrâns, sau sunt numai anunŃate ca problematică; în al doilea rând, multivalenŃa publicistică a revistei, preocupată de cele mai diverse activităŃi, de la prezentarea principalelor acŃiuni ale AsociaŃiunii până la evenimente mondene, naŃionale şi internaŃionale; în al treilea rând, plurivalenŃa creaŃiei spirituale, concretizată în cele mai variate domenii şi genuri, de la istorie, ştiinŃă, filosofie, educaŃie, medicină şi unele instituŃii ale statului, până la problematica limbii române şi creaŃiei literar-artistice naŃionale şi universal, şi în sfârşit, în al patrulea rând, este vorba de multidimensionalitatea creaŃiei spirituale şi a activităŃii editoriale a lui George BariŃiu.

Astfel, demersul întreprins poate fi realizat prin trecerea de la stadiul cunoaşterii literaturii de specialitate spre analiza şi interpretarea deductivă şi inductivă a ideilor formulate în conŃinutul revistei.

Complexitatea şi lărgimea deosebită a producŃiei publicistice realizate de revista Transilvania au impus necesitatea utilizării mai multor metode de cercetare, prin a căror posibilităŃi s-a putut identifica, cunoaşte, explica şi interpreta articolele şi celelalte conŃinuturi ce au apărut pe parcursul perioadei George BariŃiu. În acest sens, în funcŃie de cerinŃele investigaŃiei, unele prezente pe întreaga perioadă, altele specifice numai anumitor momente şi aspecte abordate, ne propunem să fructificăm valenŃele teoretico-aplicative ale următoarelor metode: istorică; analitică; calitativă şi cantitativă; descriptivă; explicativă şi interpretativă.

Găsirea celei mai bune căi în realizarea echilibrului şi vocaŃiei revistei Transilvania, având în vedere diversitatea domeniilor abordate şi întinderea pe cei douăzeci de ani, nu se va putea înfăptui fără a descoperi şi prezenta unitatea indestructibilă a ideilor comune ale acestora: servirea scopului AsociaŃiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român; sporirea valenŃelor istoriei prin dimensiunea sa naŃională; construirea de

6

către ştiinŃă a propriului statut specializat fără a renunŃa, pe cât posibil, la un limbaj comun, accesibil poporului; afirmarea rolului mult mai pragmatic al culturii, care fără a-şi pierde din semnificaŃia teoretică, devine mult mai practică pentru a servi intereselor nemijlocite ale populaŃiei; manifestarea educaŃiei ca o forŃă veritabilă pentru dezvoltarea învăŃământului românesc şi pentru ridicarea gradului de cultură a poporului român; afirmarea limbii române şi creaŃiei literar-artistice, nu numai ca mijloace de propagare a culturii ci, în primul rând, ca liant spiritual al unităŃii şi manifestării românismului.

Un posibil profil publicistic al revistei Transilvania s-ar putea construi numai prin totalizarea acestor constante ale conŃinutului său, însă şi-ar pierde din consistenŃă şi bogăŃia de idei, dacă nu s-ar trasa şi aspectele caracteristice fiecărui domeniu. Propunând teme şi aspecte de mare interes pentru cultivarea şi iluminarea poporului român, de la omul simplu la savant, fără a excela prin acurateŃea şi consistenŃa teoretică a limbajului articolelor publicate, şi prezentând unele dintre cele mai de seamă personalităŃi ale culturii poporului român, revista Transilvania are ca indici definitorii: caracterul enciclopedic; prezenŃa unor acŃiuni şi creaŃii ale autorilor români de pe spaŃiul întregii Românii; susŃinerea iniŃiativelor pentru promovarea potenŃialului creativ al poporului român; promovarea experienŃelor altor popoare în ceea ce priveşte realizarea şi deschiderile către progres şi modernitate; cultivarea limbii şi a creaŃiei culte şi populare româneşti.

Dacă, până în a doua perioadă a secolului al XIX-lea nu a fost posibil, în special, în spaŃiul cultural transilvănean, apariŃia şi manifestarea unor largi posibilităŃi de exprimare românească prin intermediul gazetăriei, acum, era momentul când, fiecare, trebuia să contribuie la făurirea unui viitor ideal pentru Ńară şi pentru urmaşi. Neimplicarea nu mai este o opŃiune, mai ales pentru mânuitorii condeiului şi publicaŃiile ce se adresau unui public larg de cititori, iar revista Transilvania nu va face excepŃie de la această necesitate.

EsenŃa întregii activităŃi a revistei Transilvania, în perioada George BariŃiu, este una destul de simplă şi de bun simŃ, care fără realizări spectaculoase, dar de o utilitate netulburată de vicisitudinile vremii, rămâne, până la capăt, foaia AsociaŃiunii, slujitor devotat al valorilor morale ale poporului român. Criteriul slujirii permanente a naŃiunii române modelează conŃinuturile universului creaŃiei publicistice al revistei, în care, pe de o parte, lucrările docte constituie nu atât un etalon al erudiŃiei ostentative, ci o invitaŃie la creaŃie ştiinŃifică, iar pe de altă parte, textele majoritare pun în lumină, cu o obsesie salutară, nu numai înŃelegerea necesităŃii cultivării poporului român, ci chiar ele însele devin mijloace eficiente în realizarea acestui deziderat.

Astăzi, poate mai mult decât în alt timp, revista Transilvania stârneşte interesul, dincolo de hotarele stricte ale publicisticii, deoarece finalitatea demersurilor sale se integrează viziunii moderniste a redactorului-şef, George BariŃiu, slujind suprema valoare a intereselor naŃionale ale României.

În sensul dobândirii şi consolidării culturii autentice româneşti la nivelul culturii popoarelor moderne europene, a idealului de frumuseŃe umană, se pot înŃelege toate opiniile susŃinute de George BariŃiu şi promovate prin intermediul revistei Transilvania, ca model de gândire şi viaŃă ce trebuie practicate de fiecare cetăŃean român. Fără a considera că această lucrare, prin prezentarea sistematică şi analitică a principalelor idei, iniŃiative şi acŃiuni întreprinse de revista Transilvania, va reuşi să îndeplinească în totalitate condiŃiile unei monografii stricto sensu, ea se doreşte totuşi o încercare de a radiografia şi reda cât mai fidel ceea ce s-a dorit a fi şi este această publicaŃie, prin prezentarea apariŃiei, evoluŃiei şi pluridimensionalităŃii unei concepŃii originale, dar cu o semnificaŃie cu totul deosebită prin deschiderea către promovarea intereselor fundamentale ale poporului român, a valorilor naŃionale şi universale.

7

CAPITOLUL I

CLIMATUL SOCIAL ŞI POLITIC ÎN CARE A APĂRUT

ŞI A FUNCłIONAT REVISTA TRANSILVANIA În perioada liberalismului austriac dintre anii 1860-1867, mai relaxată pentru viaŃa

naŃionalităŃilor, mişcarea culturală românească se va dezvolta, ajungându-se la înfiinŃarea unor asociaŃii culturale Ńinutale, în cadrul cărora viaŃa naŃional-culturală a românilor din monarhie va cunoaşte forme de manifestare superioare.

Fără a fi reprezentat o cotitură radicală în viaŃa politică a Imperiului, sistemul liberal de guvernare a declanşat, pe întreg cuprinsul Monarhiei habsburgice, un deosebit reviriment al mişcărilor naŃionale. NaŃiunile din Imperiu caută acum să-şi menŃină sau să-şi lărgească autonomia politică de care se bucuraseră înainte de revoluŃie, iar cele ce nu aveau nimic se străduiesc să obŃină o asemenea autonomie. Este adevărat, cercurile conducătoare habsburgice nu vor tolera mult unele principii de federalizare a Imperiului, păstrând centralismul, însă au fost nevoite să accepte recunoaşterea egalităŃii tuturor popoarelor „istorice” şi „neistorice”.

În Transilvania, principalii beneficiari ai prăbuşirii lumii feudale, precum şi a inaugurării sistemului constituŃional în Monarhie, au fost românii. Iobăgia fiind desfiinŃată, masa Ńăranilor dependenŃi, în majoritate români, a devenit o clasă de mici proprietari liberi juridic, parŃial şi economic. Satele, beneficiind de libertatea socială, de o relaxare economică, de ieşirea treptată din izolarea tradiŃională, încep să intre în circuitul culturii. Tot mai multe sate au înfiinŃat şcoli confesionale, ortodoxe sau greco-catolice, au ridicat biserici de zid în locul vechilor bisericuŃe de lemn, au construit case parohiale, au achiziŃionat pământuri pentru preoŃi şi dascăli, au acordat ajutoare societăŃilor culturale, au început să participe la subscripŃiile naŃionale. În vreme ce copiii foştilor iobagi asaltează cu sutele, an de an, şcolile mai înalte, la liceele romano-catolice din Oradea, Cluj, Timişoara, Sibiu, BistriŃa, Baia Mare, Carei s-au înfiinŃat, în anii absolutismului, catedre de limba română.

În acest cadru nou, social, economic, juridic, societatea românească, într-un termen scurt, în mai puŃin de două decenii, a realizat, prin propriile sale puteri, prefaceri considerabile: o adevărată reŃea de şcoli elementare, trei gimnazii, trei preparandii, trei seminarii noi, societatea culturală AsociaŃiunea transilvană penru literatura română şi cultura poporului român (ASTRA) (1861), în jurul căreia gravitau asociaŃiile asemănătoare din Maramureş, Arad, Bucovina, apoi mitropoliile de la Blaj (1853) şi Sibiu (1864), episcopiile de la Gherla, Lugoj, Caransebeş, noi tipografii, o creştere a numărului publicaŃiilor, a presei naŃionale, după cum a sporit considerabil numărul oamenilor de carte.

AcŃiunea pentru înfiinŃarea unei asociaŃii culturale devine mai acută în anul 1860, printre cei mai importanŃi iniŃiatori numărându-se Ioan cavaler de Puşcariu şi având un susŃinător hotărât în persoana prestigiosului şi influentului episcop ortodox Şaguna. O petiŃie înaintată la 10 mai 1860, redactată de juristul dr. Ioan RaŃiu, întărită de 171 de semnături, guvernatorului imperial al Transilvaniei, Lichtenstein, cerea aprobarea Ńinerii unei adunări în vederea înfiinŃării unei societăŃi româneşti, care să poarte numele de AsociaŃiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român. Printre semnatari, întâlnim nume bine cunoscute ale vieŃii culturale româneşti ca: Pavel Vasici, Axente Sever, Timotei Cipariu, Ioan V. Russu, Gavril Munteanu, Ion Puşcariu, Iacob Bologa şi, în principal, George BariŃiu. Aprobarea întemeierii AsociaŃiei de către Curtea vieneză s-a datorat, desigur, şi unor considerente politice, însă reŃinem rolul însemnat pe care l-a avut Andrei Şaguna în această acŃiune, ca membru al Senatului imperial din Viena. În redactarea statutelor, un rol

8

predominant i-a revenit lui George BariŃiu. AsociaŃiunea ASTRA s-a înfiinŃat la 23-26 octombrie/4-7 noiembrie 1861, la Sibiu, în acest important centru cultural şi politic românesc din Ardeal, stabilindu-i-se şi sediul central, primul preşedinte al ASTREI fiind ales episcopul sibian Andrei Şaguna, vicepreşedinte Timotei Cipariu, marele erudit de la Blaj, iar secretar George BariŃiu. ÎnfiinŃarea AsociaŃiunii s-a dovedit a fi absolut benefică pentru românii din Transilvania, cu atât mai mult cu cât din 1867 ei vor traversa regimul opresiv austro-ungar. ASTRA va exercita o influenŃă hotărâtoare asupra întregii vieŃi româneşti din Monarhia habsburgică şi, apoi, austro-ungară. Scopul final al luptei acesteia, al cărturarilor de mare orizont ştiinŃific şi cultural grupaŃi în jurul ei, l-a constituit unificarea culturii întregului popor român în sens modern, care să pregătească unitatea politico-statală.

Între 1869 şi 1876, în Transilvania au fost aplicate reforme administrative care au desfiinŃat autonomiile teritoriale şi cele grănicereşti.

Comitatele au fost reorganizate - conform intereselor maghiare, creându-se şi altele noi. Astfel, după 1867, implicându-se total cu mijloacele culturii în acŃiunea de rezistenŃă

naŃională a românilor transilvăneni, ASTRA s-a organizat temeinic şi şi-a lăŃit formele de emancipare a românilor. Din această necesitate obiectivă au fost înfiinŃate despărŃămintele în 1869, ele purtând denumirea localităŃii sau Ńinutului respectiv, la rândul lor, fiind împărŃite în agenturi comunale. Ele au fost mijloacele prin care AsociaŃiunea a intrat mai uşor în contact cu poporul. Până în 1889 au fost înfiinŃate 18 despărŃăminte. În acest fel, ASTRA urmărea să-şi desfăşoare programul amănunŃit în scopul ridicării materiale şi culturale a vieŃii rurale prin: colecŃii de produse literare de tot felul şi explicarea conŃinutului acestora; câştigarea de modele şi maşini agricole, cu explicarea modului de întrebuinŃare a acestora; înfiinŃarea, pe lângă şcolile poporale, a unor şcoli de pomărit şi vierit, de grădini etc.; Ńinerea unor disertaŃii poporale şi învăŃături despre economie, industrie şi comerŃ; îndemnarea poporului spre îmbrăŃişarea deosebitelor ramuri de industrie şi comerŃ; sprijinirea poporului pentru înfiinŃarea de însoŃiri de ajutorare; lămurirea poporului asupra a ceea ce e folositor şi dăunător individului sau întregului popor.

Proclamarea independenŃei şi participarea României la războiul din 1877 au generat un entuziasm enorm dincoace de CarpaŃi. Românii transilvăneni au sprijinit efortul politic şi militar al României pe multiple planuri: moral-politic, prin scrieri şi manifestaŃii artistice, printr-o cantitate considerabilă de ajutoare materiale şi băneşti trimise soldaŃilor români, printr-un număr neştiut de mare de tineri voluntari care au trecut CarpaŃii, s-au înrolat şi au luptat în cadrul armatei române, ca voluntari, pe frontul din Bulgaria.

Solidaritatea poporului de Ńărani români din Transilvania cu România, în anii 1877-1878, a dat de gândit fruntaşilor politici şi oamenilor de cultură ardeleni; astfel, se ajunge, în anul 1881, la constituirea Partidului NaŃional Român unificat, conducătorul de necontestat al luptei de emancipare politică a românilor intracarpatini până la 1918; tocmai de aceea ASTRA îşi va lăŃi şi intensifica lucrarea de ridicare cultural-şcolară, economică şi morală a categoriilor largi de români.

Totodată, se cunoaşte faptul că, folosindu-se de legalitatea instituŃiei, conducătorii cei mai de seamă ai AsociaŃiunii până la 1918: Andrei Şaguna, Timotei Cipariu, Iacob Bologa, Vasile Ladislau Popp, George BariŃiu, Ion Micu Moldovan, Alexandru Mocioni, Iosif Sterca-ŞuluŃiu, Partenie Cosma, Ioan RaŃiu, Visarion Roman, Ilie Măcelariu, Andrei Bârseanu, Octavian C. Tăslăuanu, Cornel Diaconovici, D. P. Barcianu, Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu şi mulŃi alŃii au fost, la vreme de trebuinŃă, şi reprezentanŃii cei mai autorizaŃi ai mişcării politice româneşti, remarcabili bărbaŃi în cadrul Partidului NaŃional Român, prinşi în iureşul luptei „activiste” sau „pasiviste” - unificate în 1905 - în scopul aceleaşi cauze, emanciparea naŃională completă.

9

CAPITOLUL II

TRANSILVANIA – REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ

2.1. ApariŃie, program şi evoluŃie

În acest capitol încercăm să argumentăm caracterul enciclopedic al revistei, prin îndreptarea atenŃiei asupra materialelor publicate, timp de 20 de ani, cu referire la alte domenii decât cel beletristic, evident fiind faptul că, articolele de istorie, educaŃie, religie, ştiinŃă, filosofie, medicină, economie, religie şi armată, la care se adaugă informaŃiile despre manifestări culturale şi ştiinŃifice, de anvergură, sau nu, precum întemeierea Academiei Române, activitatea susŃinută a ASTREI, acŃiuni ale diferitelor asociaŃii, au ocupat un spaŃiu privilegiat în politica editorială a publicaŃiei.

În cadrul adunării de constituire a AsociaŃiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român, care a avut loc la Sibiu, în zilele de 4-7 noiembrie 1861, Andrei Şaguna, preşedintele AsociaŃiunii preconiza „o foaie periodică în stil poporal care să nu lipsească din nicio comună românească şi la care să colaboreze jurişti, medici, tehnicieni, pedagogi, economi, cu învăŃături practice pentru popor”.[Actele privitoare la urzirea şi înfiinŃarea AsociaŃiunii..., Sibiu, 1862, p. 34]

Dezbaterile în cadrul adunărilor generale şi al şedinŃelor comitetului AsociaŃiunii şi-au găsit pe deplin rezolvarea în cadrul adunării generale din anul 1867, condusă de Vasile Ladislau Pop, preşedintele acesteia. Afirmând necesitatea ca noua publicaŃie să servească scopurilor pe care societatea culturală de la Sibiu şi le propusese, preşedintele AsociaŃiunii sublinia: „Să dăm poporului o foaie periodică în stil popular, care să nu lipsească din nicio comună românească, în care să se întâlnească toŃi membrii AsociaŃiunii mai des decât la adunările generale, unde să se întâlnească prin lucrările lor teologul şi juristul, medicul şi tehnicul, pedagogul şi economul etc. cu toŃi, fiecare în ramul său, să dea învăŃături practice pentru popor, să împărtăşească fiecare observaŃiunile, cunoştinŃele practice câte au adunat în folosul poporului Ńăran [...]”.[Transilvania, I, numărul 9/1868, p. 188]

Un moment decisiv pentru editarea noii publicaŃii este hotărârea adunării generale Ńinute la Cluj, în data de 28 august 1867, care la punctul XVIII, poziŃia II preciza: „AsociaŃiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român doreşte a aduce la îndeplinire şi dorinŃa luată asupraşi în Art.33 al statutelor sale, reprezentantă sinceră a aspiraŃiilor ei şi executor al dispoziŃiilor ei, grăbeşte a aduce la cunoştinŃă prea stimaŃilor membrii şi a întregului public român, că foaia periodică a AsociaŃiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român va începe să apară în 1 ianuarie e.n. 1868.”[Transilvania, XII, numerele 1-2/1881, p. 2]

Astfel, dacă în şedinŃa extraordinară a AsociaŃiunii, din 15 octombrie 1867, s-au discutat programul revistei şi scrisoarea secretarului prim al acesteia, George BariŃiu, prin care acesta se oferea „a primi asupraşi redactarea foii AsociaŃiunii”, cu condiŃia ca aceasta să apară la Braşov, unde el îşi avea domiciliul în acei ani (nr. 10/1868), în şedinŃa extraordinară a comitetului, din 25 octombrie 1867, s-a adoptat numele revistei. În toamna anului 1867 s-a obŃinut şi aprobarea prezidiului gubernial în urma căreia, în şedinŃa din 12 decembrie 1867, comitetul AsociaŃiunii apreciază că revista poate să apară, începând cu 1 ianuarie 1867, la Braşov, sub redacŃia lui George BariŃiu.

Elaborată şi dirijată de Comitetul din Sibiu, revista Transilvania, având drept obiectiv principal scopul însuşi general al AsociaŃiunii, nu putea avea ca program decât publicarea preocupărilor acesteia, a lucrărilor din diverse ramuri ale ştiinŃelor şi artelor care pot contribui

10

la dezvoltarea literaturii şi culturii poporului român, aşa cum prevăd statutele: „AsociaŃiunea va susŃine o foaie periodică în fascioare nelimitate pentru publicarea afacerilor ei şi pentru lăŃirea mijloacelor înaintării literaturii române şi culturii poporului român”.[Transilvania, XII, numerele 1-2/1881, p. 2]

Revista a fost concepută a fi structurată pe două părŃi: prima parte destinată publicării creaŃiei ştiinŃifice şi literare, iar partea a II-a avea drept conŃinut problemele oficiale ale AsociaŃiunii.

În condiŃiile dificile ale începutului, pentru primele numere, materialele s-au strâns foarte greu, motiv pentru care redactorul revistei Transilvania, George BariŃiu, a trebuit să fie principalul colaborator al revistei, mai ales în primii ei zece ani de existenŃă, fiind nevoit a scrie aproape singur toate materialele, fără un sprijin important din partea membrilor AsociaŃiunii.

Revista are preocupări variate, publicând, cu consecvenŃă, în paginile sale: aspecte specifice ştiinŃelor şi în special ale ştiinŃei istorice; probleme privind cultura, arta şi folclorul românesc, dar şi traduceri, recenzii şi comentarii din literatura clasică antică, greco-latină, şi literatura universală contemporană, mai ales germană, engleză, franceză, ş.a.; abordări ale fenomenelor şi proceselor economice, financiare, în rândul cărora agricultura ocupă locul cel mai important; dezbateri privind educaŃia şi rolul şcolii; particularităŃi ale evoluŃiei şi acŃiunilor specifice armatei şi religiei, colaborarea cu Academia Română etc.

Revista a apărut, mai întâi, la Braşov (1868-1880), apoi la Sibiu (1881-1889), având o periodicitate variabilă.

La Braşov apare de trei ori pe lună, 1 ianuarie – 1 februarie 1868, apoi bilunar, 15 februarie 1868 – 15 decembrie 1878, iar la Sibiu, tot bilunar, 1-15 ianuarie 1881 – 1-15 decembrie 1889 (în 1879 nu a apărut, iar în 1880 au apărut doar Analele AsociaŃiunii), aceasta publicând şi procesele verbale ale adunărilor generale ale AsociaŃiunii, ale şedinŃelor comitetului şi informaŃii bogate din despărŃăminte.

ŞedinŃa extraordinară a comitetului AsociaŃiunii, din 28 octombrie 1867, prin paragraful 111, a hotărât că „formatul Transilvaniei va fi octav nebroşat şi fără de mantel”. Pentru perioada cât a fost scoasă la Braşov, începând cu anul 1868, revista a fost tipărită în tipografia „Römer & Komner”, având ca editor comitetul AsociaŃiunii, care va suporta şi cheltuielile editării. Din anul 1869, revista va fi însoŃită de un motto: „Gutta cavat lapidem non vi sed sáepe cadendo” (Picătura scobeşte piatra, nu prin forŃă, ci căzând mereu), stabilit de George BariŃiu.

Lipsa resurselor financiare necesare editării revistei, care nu se mai acopereau numai din abonamente şi presupunerea că înfiinŃându-se secŃiunile ştiinŃifice, ar fi necesar ca activitatea lor să se valorifice prin publicarea în Anale, după exemplul altor societăŃi ştiinŃifice, a condus, în anul 1878, la hotărârea sistării apariŃiei revistei Transilvania.

În baza propunerii dr. Alessi (cu nr. 170), de a se reînfiinŃa foaia AsociaŃiunii, Transilvania, în locul Analelor, comisia de propuneri, conform punctului XXIII din procesul verbal al adunării generale de la Turda, în şedinŃa a II-a, din 8 august 1880, recomandă primirea acestei propuneri: „Transilvania să reapară în mărime de câte o coală, un număr la jumătate de lună, adică 24 de numere, 24 coli, pentru membrii, cu preŃ moderat.” [Transilvania, XII, numerele 1-2/1881, p. 1]

11

2.2. Adunările generale şi şedinŃele Comitetului Central – modalităŃi de promovare şi valorificare a principalelor activităŃi desfăşurate de AsociaŃiune

Pe parcursul primelor două decenii de existenŃă, respectiv ale perioadei George BariŃiu, revista Transilvania şi-a făcut un act de credinŃă şi de profundă loialitate faŃă de AsociaŃiune, prin asigurarea publicării permanente a părŃii oficiale, respectiv a activităŃilor desfăşurate în cadrul adunărilor generale şi ale Comitetului Central ale acesteia. Organul de conducere suprem al ASTREI era adunarea generală, iar conducerea operativă era asigurată de Comitetul Central şi biroul acestuia.

În perioada 1868-1889, revista Transilvania a publicat date despre 23 de adunări generale ale AsociaŃiunii, dintre care 22 ordinare şi una extraordinară (1875), desfăşurate în următoarele localităŃi transilvane: Sibiu (3 adunări generale – 1876, 1881, 1887), Blaj (1877), Braşov (1883), Alba Iulia (2 adunări generale – 1875, 1886), Abrud (1888), Deva (1874), Reghin (1875), Gherla (2 adunări generale – 1868, 1885), Năsăud (1870), Făgăraş (2 adunări generale – 1871, 1889), Sebeş (1872), Şimleu (1878), Turda (1880), Dej (1882), Orăştie (1884), Cluj (1867), Şomcuta Mare (1869), Sighişoara (1879). Din cauza epidemiei de holeră, în anul 1873 nu s-a desfăşurat adunarea generală, iar în anul 1875 au avut loc două adunări generale (Alba Iulia – extraordinară şi Reghin).

Majoritatea adunărilor generale s-au desfăşurat pe durata a două zile, după un program, care, în general, conŃinea: participarea la ceremonii religioase, urmată apoi, în cadrul şedinŃelor festive, de deschiderea propriu-zisă a acestora, prin cuvântul preşedintelui. Erau prezentate, apoi, saluturile localnicilor, ale reprezentanŃilor altor societăŃi culturale şi a telegramelor de salut din partea unor reuniuni, societăŃi sau persoane particulare, din Ńară şi din străinătate, urmate de apelul nominal al membrilor AsociaŃiunii, cu scopul de a constata câŃi dintre cei prezenŃi au drept de vot pentru adoptarea deciziilor adunării respective. În continuare, se alegeau următoarele comisii: comisia pentru încasarea de taxe de la membrii vechi şi de la cei ce doresc a se înscrie ca noi membri; comisia pentru examinarea raportului general al Comitetului Central cu privire la activitatea desfăşurată de la precedenta adunare generală, sau, mai târziu, doar din anul precedent; comisia pentru cenzurarea socotelilor şi buget; comisia pentru propuneri şi comisia pentru alegeri.

Partea organizatorică, de analiză şi adoptare a diferitelor decizii, era urmată de o parte educaŃional-ştiinŃifică, în cadrul căreia se prezentau diferite disertaŃii. La rândul său, Comitetul Central analiza şi adopta decizii privind: modul de îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; discutarea şi aprobarea documentelor ce urmau a fi prezentate în adunările generale; elaborarea de propuneri şi decizii privind acordarea unor stipendii sau premii; starea averii AsociaŃiunii; elaborarea şi aprobarea unor proiecte de documente; statutul şi protocoalele şedinŃelor subcomisiilor şi adunării generale ale despărŃămintelor.

O analiză atentă a programelor şi protocoalelor adunărilor generale şi ale Comitetului Central arată că aproape toate au depăşit caracterul pur administrativ şi au devenit, în istoria AsociaŃiunii, prin iniŃiativele şi hotărârile adoptate, modalităŃi importante pentru îmbogăŃirea şi perfecŃionarea întregului sistem de acŃiune naŃională în scopul emancipării şi afirmării poporului român.

Revista Transilvania, la rândul ei, în perioada George BariŃiu, a slujit cu credinŃă şi abnegaŃie interesele naŃionale, iar publicarea protocoalelor şi, mai târziu, a proceselor-verbale ale adunărilor generale şi şedinŃelor Comitetului Central, începând cu adunarea generală, găzduită de Cluj (26-28 august 1867) şi până la cea desfăşurată la Făgăraş (15-16 august 1889), respectiv şedinŃa Comitetului din 12 noiembrie 1889, a concretizat în mod cu totul deosebit acest deziderat.

12

2.3. Istoria – modalitate esenŃială de susŃinere a intereselor fundamentale ale poporului român

Fără îndoială, dezvoltarea ştiinŃei istorice a constituit una din preocupările majore pentru întemeietorii şi animatorii idealurilor ASTREI, care au considerat cultivarea şi propagarea istoriei patriei ca o datorie de primă urgenŃă pentru cunoaşterea trecutului neamului.

Noi paşi pe linia îmbogăŃirii ştiinŃei istorice s-au făcut după crearea secŃiunii istorice a AsociaŃiunii, când preşedintele acesteia, G. BariŃiu, a elaborat noi proiecte, ca acela de editare a operelor Şcolii Ardelene, propunând aducerea manuscriselor lui Samuel Micu şi Gheorghe Şincai din arhivele de la Viena şi, de asemenea, adunarea documentelor de istorie bisericească. SecŃiunea istorică a făcut noi progrese pe linia activităŃii ştiinŃifice, după adunarea generală de la Blaj din 1877, când numărul membrilor ei s-a completat cu Iosif Hodoş şi Ioan Antonelli. De acum, aceştia se gândeau la lărgirea orizontului colaborării cu istorici din celelalte provincii româneşti, printre care: A.T. Laurian, Eudoxiu Hurmuzachi, I. Maiorescu, Scarlat Rosetti ş.a.

Transilvania reflectă preocupările intelectualităŃii şi ale ASTREI în ansamblu, cu deosebire de a ridica mereu nivelul cultural al românilor transilvăneni. În cea mai mare parte însă, ea cultivă ştiinŃa istorică. Ideea în jurul căreia se desfăşoară activitatea revistei pe terenul istoriei este strângerea la un loc a materialului documentar necesar pentru scrierea unei istorii naŃionale a poporului român. ,,Studiul istoriei patriei şi a naŃiunii - atrăgea atenŃia BariŃiu - este pentru naŃiunea românească una din condiŃiile esenŃiale de viaŃă… este acel mijloc minunat prin care se manifestă viaŃa sa naŃională […] românii sunt datori să probeze acele fapte cu istoria lor, bune sau rele, mari sau mici, înŃelepte sau eronate, să nu fie scufundate în mormântul uitării, precum din nefericire s-au scufundat.”[Transilvania, XII, nr. 1-2/1881, p.2]

Începând cu numărul patru al revistei Transilvania, din primul an al existenŃei sale (nr. 4/1 februarie 1868), BariŃiu a inaugurat publicarea în rubrica Clio, a unor repertorii bogate de documente din Diplomatariul contelui Iosif Kemény. Sub titlul Despre istoria Transilvaniei după comitele Emeric Mikó, BariŃiu publică, începând cu numărul 9 al Transilvaniei din 1868, o suită de articole în care, recenzând lucrarea acestuia DespărŃirea Transilvaniei de Ungaria, schiŃează cadrul general în care urmează a se scrie istoria Transilvaniei.

An de an, revista publică documente de tot felul, mai ales documente privitoare la existenŃa românilor în Transilvania din vechime, instituŃiile româneşti, răscoalele Ńăranilor din evul mediu, răscoala din 1784, revoluŃia din 1848-1849, cronici etc. Ea continuă astfel linia tradiŃională a Magazinului istoric pentru Dacia, aşa cum o considera BariŃiu în 1890, ,,un mic magazin al AsociaŃiunii care-i servise totodată de magazin pentru o seamă de documente istorice şi pentru multe dizertaŃiuni literare şi ştiinŃifice foarte preŃioase.”[ Transilvania, II, nr. 24/1869, p. 294]

Şi, într-adevăr, întâlnim în paginile acestui adevărat magazin un număr extrem de variat de documente din timpuri mai vechi sau mai noi, precum documente privitoare la alungarea românilor transilvăneni de pe moşiile lor în secolul al XVIII-lea, despre exilarea germanilor austrieci în Transilvania, documente despre iezuiŃii din Transilvania, excerpte din Historia rerum Transilvanicarum pe anii 1663-1673, al lui Ioan Bethlen.[Transilvania, III, nr. 10 -18 / 1870]

De asemenea, se continuă publicarea de fragmente numeroase din Cronica lui Mihail Cserei, părŃi din cronica lui Anonimus, recenzii şi comentarii asupra lucrării Răscoala lui Horea a lui D. Teleki. Răscoala lui Horea revine mereu în preocupările istoriografice ale revistei, prin articole semnate de I. V. Rusu, A. Papiu Ilarian, G. BariŃiu etc.[ Transilvania, V, nr. 11-6/1872]

13

2.4. EducaŃia şi învăŃământul – priorităŃi ale procesului de formare şi consolidare a culturii poporului român

Activitatea revistei Transilvania, prin situarea în centrul preocupărilor sale a problematicii educaŃiei, învăŃământului şi şcolii, se înscrie, fără îndoială, în rândul publicaŃiilor ce au marcat trepte importante în sistemul de propagandă, de răspândire a ştiinŃei şi culturii în rândul poporului român.

Lupta pentru crearea sistemului educaŃiei proprii româneşti şi ridicarea poporului prin educaŃie la înălŃimea demnităŃii existenŃei umane, constituie crezul atât de nobil al acestei publicaŃii şi al redactorului său, George BariŃiu. Această receptivitate faŃă de problemele instrucŃiei şi educaŃiei românilor prin şcoală, este demonstrată de perseverenŃa cu care Transilvania aduce în atenŃie aspecte referitoare la: necesitatea educaŃiei şi şcolii; starea şi evoluŃia sistemului de învăŃământ; particularităŃi ale educaŃiei pentru femei şi instituŃii de învăŃământ pentru fete; stipendii şi alte mijloace materiale pentru creşterea şi promovarea tinerilor.

O pleiadă de autori publică în revista Transilvania studii şi articole întemeiate pe ideea caracterului naŃional al educaŃiei. Ca instituŃie care propagă cultura şi educaŃia popoarelor, şcoala, ca o călăuză luminată şi demnă de încredere în drumul vieŃii, trebuie să fie o instituŃie născută şi crescută din viaŃa poporului nostru.

Eforturile depuse pentru înfiinŃarea primelor şcoli româneşti la Blaj şi Braşov, demonstrează interesul deosebit al revistei Transilvania pentru redarea primelor începuturi ale realizării educaŃiei în rândul poporului român.

Revista Transilvana s-a situat în fruntea campaniei de interes naŃional, de a susŃine înfiinŃarea a cât mai multor şcoli româneşti. În acest sens, George BariŃiu, în pledoaria sa, pleacă de la crezul vieŃii sale: „NaŃiunii române îi trebuiesc acum îndată şcoli multe, felurite şi toate bune şi foarte bune”.[Transilvania, III, nr. 8/1870, p.93] Pentru aceasta recomandă să fie consultaŃi locuitorii dacă doresc acest scop, cât şi reprezentanŃii confesiunilor din districtele respective. Mai târziu, în calitatea de preşedinte al Adunării Generale a AsociaŃiunii, Ńinută în oraşul Şimleu, în zilele de 4 şi 5 august 1787, evidenŃiind rolul foii Transilvania în domeniul trecutului literaturii, arată că aceasta a obŃinut un rezultat îmbucurător şi pentru alte domenii, şi anume: „s-a deşteptat în popor simpatia pentru meserii, ceea ce îi lipsea cu totul.”[Analele AsociaŃiunii transilvane..., Sibiu, 1880, p.18]

Revista Transilvania publică unele informaŃii referitoare la declanşarea unei mari acŃiuni petiŃionare pentru dobândirea unui învăŃământ superior, începând cu perioada revoluŃiei de la 1848, dar în special demersurile întreprinse de membrii AsociaŃiunii începând cu anul 1870.

Se poate aprecia că, în perioada George BariŃiu, revista Transilvania a surprins cu fidelitate coordonatele strategiilor naŃionale puse în slujba înfiinŃării unei atât de necesare instituŃii pentru formarea elitei intelectuale româneşti, şi anume a unei universităŃi româneşti.

Numeroase articole publicate în revista Transilvania au urmărit astfel, scopuri legate de probleme fundamentale ale societăŃii, între care concepŃia despre femeie şi educaŃia femeii ocupă un spaŃiu destul de bogat, interesant şi folositor pentru îmbogăŃirea spirituală a vieŃii poporului român. Pentru a reŃine o asemenea idee, revista Transilvania, în cadrul politicii sale redacŃionale, prin care acorda un interes aparte emancipării şi educaŃiei femeii, prezintă date deosebit de relevante cu privire la începuturile şcolilor de fete în România şi Transilvania.

Astfel, interesul şi atenŃia acordate de revista Transilvania, din primii ani de activitate, problemelor specifice răspândirii ştiinŃei şi culturii prin educaŃie, sunt demonstrate şi prin receptivitatea faŃă de asigurarea cu cărŃi şi manuale şcolare şi pentru înfiinŃarea unor biblioteci de către AsociaŃiune.

14

2.5. Preocupări semnificative privind problematica limbii române Încă de la înfiinŃare şi de-a lungul întregii sale existenŃe, revista Transilvania s-a

constituit în portdrapelul vastei lupte pentru înfăptuirea obiectivelor şi a scopurilor AsociaŃiunii transilvane, al cărei mijloc cel mai sigur şi penetrant ce-i stătea la îndemână a devenit limba română, cuvântul ce vehicula şi propulsa cultura prin puterea lui de a trezi şi înflăcăra conştiinŃe.

În această perioadă, 1868-1889, sub conducerea redactorului G. BariŃiu, revista Transilvania, prin articolele, studiile şi disertaŃiile publicate, se caracterizează „prin etimologim în scriere, printr-o emulaŃie creată în jurul ideilor teoretice, şi de încercări meritorii de a le transpune în practica vieŃii culturale prin acŃiuni proprii [...], de a convinge intelectualitatea şi, mai ales, masele largi asupra necesităŃii de a-şi cultiva limba, de a-i statornici unele reguli, ca un bun de mare preŃ, coloană vertebrală a însăşi fiinŃei naŃionale.”[Teodor Ardelean, Limba română şi cultivarea ei în preocupările ASTREI, 2009, p.191] Astfel, în coloanele revistei Transilvania, interesul pentru problemele limbii române a ocupat un rol esenŃial, tocmai pentru că, redactorul acesteia şi colaboratorii săi, au înŃeles semnificaŃia politică şi funcŃia culturală a limbii naŃionale.

Această preocupare este explicabilă, în primul rând, prin atmosfera culturală a epocii, din toate provinciile româneşti, când rezolvarea problemelor limbii naŃionale, ale limbii literare în special constituie una din problemele fundamentale ale culturii noastre. Şi într-adevăr, AsociaŃiunea nu putea rămâne indiferentă la disputele filologice şi lingvistice care caracterizau o epocă dominată de tendinŃe contradictorii şi în problemele limbii.

Revista Transilvania a desfăşurat o variată activitate în acest domeniu, urmărind nu doar informarea cititorilor cu părerile şi polemicile lingvistice din epocă, ci şi stimularea studiilor de limbă, prin publicarea a numeroase studii de istoria limbii, de lingvistică generală, insistând asupra unor chestiuni teoretice şi aplicative esenŃiale pentru limba română: legiferarea unei ortografii unitare, definitivarea sistemului de scriere, problema neologismelor, studierea dialectelor limbii române din nordul şi sudul Dunării, precum şi realizarea cât mai rapidă a lucrărilor cu caracter normativ: dicŃionarul şi gramatica.

Pe primul plan al preocupărilor filologice din această etapă dominată de etimologismul lui Timotei Cipariu, rămâne problema unificării ortografiei. După constituirea Academiei Române, în anul 1876, s-au reluat dezbaterile despre ortografia română, preconizându-se alcătuirea unui sistem de scriere care să îmbine sistemul etimologic cu cel fonetic, mai uşor şi raŃional. Sesiunile Academiei Române, din anii 1880 şi 1881, au hotărât renunŃarea la ortografia etimologică adoptată în anul 1869, deoarece, aşa cum aprecia redacŃia Transilvaniei, fusese o „ortografie care o izolase de mişcarea literară a aproape întregei naŃiuni, din cauză că acea sistemă de scriere n-a fost primită şi întrebuinŃată mai de niciun scriitor de merit”.[Transilvania, XV, nr. 7-8/1884, p. 56]

În făurirea limbii române un loc deosebit de important l-a ocupat şi lupta pentru impunerea în scriere a alfabetului latin în locul scrierii cu litere chirilice. Revista a publicat câteva articole în acest sens, evidenŃiind istoricul problemei, momentele şi contribuŃiile unor urmaşi în domeniu, în contextul general al marii bătălii pentru adoptarea alfabetului latin în locul celui chirilic, pentru a dovedi, pe de o parte, naŃiunilor Europei latinitatea noastră, iar pe de altă parte pentru a deschide noi posibilităŃi de afirmare culturală.

Colaboratorii Transilvaniei, şi în mod special G. BariŃiu, au publicat mai multe articole despre structura limbii române, în care au remarcat caracterul ei preponderent latin şi au recunoscut existenŃa şi influenŃa neologismelor, cu precădere împrumutate din limba rusă, greacă, turcă, germană, maghiară etc., explicabile prin convieŃuire şi prin relaŃii economice, culturale şi politice.

15

2.6. Deschideri favorabile promovării creaŃiei ştiinŃifice şi rezultatelor acesteia În mod concret, concepŃia lui BariŃiu privind atitudinea faŃă de ştiinŃă şi de posibilitatea

accesului la rezultatele acesteia, inclusiv a revistei Transilvania, sunt clar exprimate atunci când spune: „Am fost, suntem şi vom fi în toată viaŃa noastră necondiŃionat amici ai cercetărilor libere în toate ramurile ştiinŃelor; însă tocmai de aici remarca, că deşi vreo doctrină ni se pare falsă, poate chiar periculoasă, suntem datori şi a căuta să restabilim adevărul; iar dacă nouă ne lipsesc mijloacele şi ne lipseşte ştiinŃa pentru un asemenea scop, să mergem la bărbaŃii de ştiinŃă ai altor popoare, care în acest respect se află în condiŃiuni neasemănat mai favorabile decât noi.”[Transilvania, V, nr. 21/1972, p.217]

Prin activitatea revistei, pe parcursul celor 20 de ani, cât a fost redactor-şef, George BariŃiu a căutat şi susŃinut permanent ca aceste idei ale sale, în măsura posibilităŃilor de atunci, să prindă viaŃă. Analiza prezenŃei problematicii creaŃiei ştiinŃifice şi a altor aspecte colaterale acesteia ne arată că uneori a reuşit cu succes, iar alteori intenŃia sa nu s-a concretizat prin realizări semnificative, uneori dimpotrivă. Cu toate acestea, paginile dedicate ştiinŃei ocupă un spaŃiu întins, ideile regăsite în conŃinuturile care fac referire la aceasta putându-se grupa pe următoarele aspecte abordate: necesitate, conŃinut şi rol; ramuri specifice; aplicaŃii ale ştiinŃei şi tehnicii; popularizarea ştiinŃei prin apariŃii editoriale; acŃiuni şi instituŃii ştiinŃifice.

Necesitatea, conŃinutul şi rolul ştiinŃei deschid unul dintre capitolele importante ale revistei, de clarificare a uneia dintre problemele fundamentale ce vizau câmpul teoretic al dezbaterilor unor gânditori din acea vreme. Demonstrarea necesităŃii ştiinŃei trebuia susŃinută prin explicarea conŃinutului şi ramurilor sale, dar şi a relaŃiilor cu alte domenii ale cunoaşterii şi acŃiunii umane.

În dorinŃa de a aduce unele informaŃii lămuritoare ale preocupărilor ştiinŃelor în secolul al XIX-lea, revista Transilvania publică preocupări şi conŃinuturi specifice, considerate ramuri ale ştiinŃei: botanică, geografie, meteorologie, economie politică, antropologie, istorie, pedagogie şi psihologie. Se poate constata o excelentă acŃiune a revistei Transilvania pentru cunoaşterea conŃinutului şi categoriilor conceptuale specifice botanicii şi a unor contribuŃii româneşti la dezvoltarea acesteia, de nivel european.

Dacă ştiinŃele naturale şi-au găsit un binemeritat spaŃiu în paginile revistei Transilvania, ştiinŃele sociale au reuşit să devină preocupări cu reale oportunităŃi pentru această publicaŃie. ŞtiinŃele umaniste, la rândul lor, îşi croiesc un spaŃiu generos în cadrul celor douăzeci de ani de activitate sub redacŃia lui George BariŃiu, între care pedagogia, de departe, este cea favorizată. Pentru această realitate există o explicaŃie logică şi alta ştiinŃifică: pe de o parte pedagogia deschidea porŃile largi ale educaŃiei ştiinŃifice a poporului, iar pe de altă parte, această operă de o deosebită importanŃă trebuia realizată de oameni şi instituŃii competente, la nivelul realizărilor pe plan internaŃional şi naŃional.

De fapt, redacŃia revistei Transilvania a înŃeles foarte bine că progresul general al societăŃii româneşti, realizarea nivelului de cultură şi civilizaŃie al poporului român, comparabil cu cel al Ńărilor europene avansate, era condiŃionat şi de o largă răspândire, nu numai a părŃii fundamentale a ştiinŃei, ci şi a aplicaŃiilor şi rezultatelor practice ale acesteia. În această direcŃie, interesată de punerea la dispoziŃie a celor mai noi realizări şi preocupări în domeniul realizării tehnice, fără a urmări ca acest obiectiv să cunoască o anumită amploare şi prezenŃă permanentă, revista publică informaŃii atât din spaŃiul românesc, cât şi din cel universal.

Consecventă popularizării principalelor lucrări şi publicaŃii apărute în limba română sau a unor traduceri din creaŃia universală, redacŃia revistei Transilvania a urmărit cu grijă şi responsabilitate informarea publicului său cititor cu asemenea informaŃii şi din domeniul ştiinŃei.

16

2.7. Medicina în slujba prevenirii bolilor şi menŃinerii sănătăŃii Articolele şi informaŃiile publicate în revista Transilvania, referitoare la aspecte generale

şi specifice medicinei şi sănătăŃii umane, pot fi grupate pe următoarele probleme: abordări teoretice şi stiinŃifice despre medicină şi sănătate; descrierea unor boli; mijloace necesare prevenirii îmbolnăvirilor şi întreŃinerii sănătăŃii; anunŃuri privind existenŃa sau apariŃia unor lucrări şi publicaŃii.

Prezentarea unor idei ce vizează cunoaşterea preocupărilor specifice medicinei are în vedere posibilitatea de a supune atenŃiei realizări teoretice şi practice din acest domeniu, dar mai ales familiarizarea cu probleme generale necesare a fi cunoscute de către popor. De aceea, abordări teoretice, ştiinŃifice, conceptuale ale medicinei în revista Transilvania sunt singulare, în timp ce descrierea unor boli şi a modului de prevenire a acestora şi de menŃinere a sănătăŃii cunosc un spaŃiu publicistic mult mai larg.

Concluzia cea mai bună referitoare la ceea ce a dorit şi a realizat revista Transilvania în domeniul popularizării medicinei este clar formulată de însuşi redactorul acesteia, când spune că: „RedacŃiunea acestui organ al asociaŃiunii noastre s-a Ńinut de a sa datorie umanitară şi totodată românească, ca orice carte medicinală care a apărut până acum în limba noastră, nu numai să o anunŃe, ci să-i şi arate după putinŃă cuprinsul, iar mai ales publicaŃiile dietetice şi igienice n-a încetat a le recomanda după putinŃă lectorilor, precum se poate cunoaşte din cursurile mai multor ani. Tot aşa orice studiu şi disertaŃie ieşită din pana unui medic i s-a trimis spre publicare, îndată i s-a făcut loc în aceste coloane.”[Transilvania, XVII, nr. 13-14/1886, p. 109]

2.8. Idei filosofice cu privire la existenŃă, cunoaştere şi valori spirituale

ale societăŃii şi omului Ştiind că problematica filosofiei este una dificilă şi mai greu de perceput de marea

majoritate a publicului, publicarea unor idei din acest domeniu s-a început în a doua parte a perioadei G. BariŃiu, iar conŃinuturile mai abstracte în ultima perioadă, sperându-se într-o creştere a nivelului de instruire a cititorilor şi a atractivităŃii revistei.

Acesta este de fapt drumul spre maturitate, ce trebuie parcurs de un om, şi de o publicaŃie. Aşa cum se arăta în paginile revistei Transilvania, în articolul Cicero, ca orator, advocat şi republican până la moarte, omul, pe măsură ce îmbătrâneşte, se ocupă mai mult de filosofie şi ştiinŃă, punând accent pe prima, pentru că aceasta face omul serios şi independent în cugetare, iar pe cea de-a doua, pentru a se forma ca observator şi cunoscător al lucrurilor şi pentru lărgirea orizontului său spiritual.[Transilvania, XV, nr. 15-16/1884, p. 117]

Aspectele abordate, înscrise în totalitate sau într-o anumită măsură în problematica filosofiei, pot fi grupate pe următoarele idei: problematica existenŃei umane şi concepŃia generală despre lume, viaŃă şi univers; rolul metodei de cercetare, rolul familiei în societate şi a personalităŃii în istorie; concepte şi valori esenŃiale.

Printre personalităŃile culturii române prezentate în paginile revistei Transilvania, se numără August Tr. Laurian, Constantin A. Rosetti, Ion Heliade Rădulescu. Publicarea de către August Tr. Laurian, a lucrării pline de erudiŃie Tentamen criticum (1840) a adus acestuia titlul şi reputaŃia ce pe drept le merita. Mai târziu va deveni profesor şi decan la Facultatea de Litere a UniversităŃii din Bucureşti şi membru al Academiei Române. La fel, Ioan Heliade Rădulescu rămâne una dintre personalităŃile cu realizări deosebite în filosofie, lingvistică şi pe tărâmul culturii române. Ca filosof, el se distinge prin scrierile sale ce-i asigură nemurirea.[Transilvania, XII, nr. 23-24/1881, p. 200]

17

2.9. Probleme generale despre economie şi aspecte specifice economiei româneşti Alături de probleme de cultură, religie, ştiinŃă, filosofie sau educaŃie, urmărind articolele

publicate în perioada George BariŃiu în paginile Transilvaniei, se observă prezenŃa unor importante şi necesare probleme despre economie, mai ales dintr-o perspectivă a dimensiunii sale practice. Aceasta demonstrează încă odată grija redactorului revistei de a exprima şi promova o concepŃie bine fundamentată despre dezvoltarea acestui domeniu atât de important pentru fiecare Ńară şi popor în general şi mai ales pentru români, în special. Se poate aprecia şi pe baza acestui argument, că perioada George BariŃiu a revistei Transilvania este perioada formării şi cultivării interesului pentru cultură în vederea participării poporului român la actul de cultură sub multiplele sale manifestări teoretice şi practice şi al semnificaŃiilor româneşti.

Având în vedere conŃinutul articolelor în care se abordează idei despre economie, acestea se pot grupa, pe următoarele aspecte: conŃinut şi mod de dezvoltare a economiei; agricultură; industrie; finanŃe-bănci; comerŃ şi alte domenii ale economiei; organizarea şi participarea la diferite expoziŃii, lucrări şi publicaŃii cu tematică economică.

George BariŃiu, fin şi profund cunoscător al istoriei şi societăŃii, analist desăvârşit al realităŃii prezentului şi cu un remarcabil spirit al anticipării viitorului, a reuşit printr-o strategie publicitară exemplară să asigure apariŃia în paginile revistei Transilvania a unor repere semnificative de cunoaştere a ceea ce este economia şi mai ales de direcŃionare a eforturilor în vederea asigurării dezvoltării economiei româneşti.

Încă de la primul număr şi primul an al apariŃiei, revista a publicat acele minime informaŃii, unele cu un profund conŃinut ştiinŃific, prin care să deschidă problematica fundamentală a economiei.

Redactorul revistei Transilvania, sesizând sensul real al progresului şi al modalităŃii de înfăptuire a acestuia, lansează îndemnul ca fiecare român, „să înveŃe să Ńină la proprietatea de pământ, să adune şi să şi-l cumpere, să-l cultive cu toate braŃele şi să-l iubească ca pe părinŃi”.[Transilvania, VII, nr. 17/1874, p. 205] Aceste cuvinte sunt de o înaltă încărcătură emoŃională şi responsabilitate pentru îndrumarea poporului român în direcŃia cea mai importantă a ameliorării şi îmbunătăŃirii stării sale.

Redactorul revistei Transilvania a oferit cu generozitate în paginile acestei publicaŃii spaŃii largi prezentării unor aspecte deosebite cunoaşterii problemelor generale ale agriculturii şi ale lucrătorului acesteia, manifestând un interes aparte şi pentru punerea la dispoziŃia Ńăranului român a unor idei şi experienŃa specifică diferitelor ramuri ale sale.

O cale importantă pentru folosirea corectă a proprietăŃii comune săteşti şi pentru modernizarea agriculturii, prin pregătirea sătenilor şi asigurarea cu maşini agricole, o reprezintă constituirea asociaŃiilor, societăŃilor şi instituŃiilor agricole. Revista Transilvania publică acŃiuni şi rezultate ale eforturilor depuse de oamenii responsabili de destinele agriculturii din România şi Transilvania în această direcŃie.

Se observă că revista Transilvania aduce date şi argumente relevante pentru cunoaşterea situaŃiei industriei din România şi a cauzelor reale care au generat condiŃii neprielnice dezvoltării acesteia, dar şi unele soluŃii pentru dezvoltarea în spaŃiul economic românesc. G.BariŃiu insista cu bună ştiinŃă asupra necesităŃii practicării noii industrii de casă, considerată ramură a vieŃii sociale cu o tradiŃie străveche, dar deosebit de importantă pentru români şi pentru România, ca o Ńară agricolă. Posibilitatea practicării şi a necesităŃii industriei de casă, pentru populaŃia de la sate, este susŃinută prin următoarele argumente: existenŃa unor perioade de pauze în activităŃile din agricultură datorate condiŃiilor climaterice; tradiŃia existentă în anumite zone ale Ńării; posibilitatea înlăturării sărăciei unor familii de Ńărani; frumuseŃea portului naŃional.

18

2.10. Locul şi rolul bisericii în propagarea culturii spirituale a poporului român Ca prezenŃă constantă şi activă în viaŃa unui popor şi a unei naŃiuni, prin influenŃa sa

deosebită asupra gândirii şi comportamentului uman, biserica, şi tot ceea ce Ńine de cultura religioasă, a devenit o preocupare specifică în activitatea revistei Transilvania. Respectând obiectivul stabilit prin Statutele AsociaŃiunii, de a nu crea situaŃii conflictuale prin publicarea unor articole cu tematică bisericească raportată la momentul fiinŃării acesteia, problematica din acest domeniu se circumscrie următoarelor aspecte abordate: istoria bisericii în general şi a celei româneşti în special; rolul bisericii şi al educaŃiei religioase la români; descrierea unor aşezăminte bisericeşti; personalităŃi ale vieŃii şi activităŃii bisericeşti; atitudinea faŃă de traduceri şi a necesităŃii cultivării limbii române; lucrări şi periodice cu tematică religioasă.

În abordarea aspectelor specifice istoriei bisericeşti se porneşte de la ceea ce George BariŃiu afirma cu deplin temei: ,,Istoria politică şi naŃională a celor mai multe popoare, antice şi moderne, nu se poate scrie şi nici nu poate fi înŃeleasă fără ajutorul istoriei ecleziastice. În cazuri nenumărate încă nu este cineva în stare de a le separa: ele sunt Ńesute într-una, precum este în pânză urzeala cu bătătura.”[Transilvania, VIII, nr. 22/1875, p. 249]

Perioada George BariŃiu, din activitatea revistei Transilavia, a fost şi perioada deosebit de dificilă a traducerilor textelor religioase în limba română, a introducerii şi folosirii acesteia în exercitarea serviciului religios. Dacă, până prin anul 1860 tipărirea cărŃilor bisericeşti era considerată o profanare a bisericii şi a dogmelor, până în deceniul al IX-lea al secolului al XIX-lea s-au dezvoltat diferite sisteme de a se transcrie buchiile slavone cu litere străbune latine, stabilindu-se şi realizându-se astfel scrierea prin introducerea ortografiei limbii române. Astfel, este sesizată, în numărul 5 din 5/17 februarie al organului Mitropoliei, Ortodoxul, şi reprodus în revista Transilvania, numerele 5-6/1-15 martie 1884, necesitatea renunŃării la regulile ortografiei chirilice şi a tipăririi corecte şi îngrijite a lucrărilor bisericeşti.

2.11. Armata – instituŃie fundamentală pentru destinele societăŃii româneşti –

în dezbaterea revistei Transilvania ConcepŃia AsociaŃiunii, şi mai ales credinŃa profundă a lui George BariŃiu în ceea ce

priveşte importanŃa şi acŃiunile unei armate în general, şi în special ale Armatei Române, pentru înfăptuirea idealurilor unui popor, îşi găsesc concretizarea prin spaŃiul destinat de revista Transilvania acestei instituŃii fundamentale a statului.

Problematica articolelor publicate în această perioadă, prin care se abordează diferite aspecte ale domeniului militar, se poate grupa pe următoarele aspecte şi idei: necesitatea existenŃei armatei; istoria unor evenimente şi fapte militare; pregătirea şi ducerea războiului; educaŃia şi instrucŃia militară; traduceri din literatura militară şi noutăŃi editoriale cu conŃinut militar.

Pentru români, istoria armatei este strâns legată de istoria patriei noastre. Astfel, răspunzând unui obiectiv principal al AsociaŃiunii şi al politicii sale editoriale, prezentarea unor momente din istoria armatei şi a acŃiunilor militare purtate de poporul român cunosc un spaŃiu destul de larg în paginile revistei Transilvania. Dincolo de aceste momente ale istoriei militare, revista Transilvania publică şi momente importante ale participării Armatei Române în campaniile duse împotriva armatei turceşti pe timpul războiului de independenŃă. Faptele de vitejie ale ostaşilor români la Vidin, Rahova, Plevna sunt prezente în paginile revistei împreună cu greutăŃile cu care s-a confruntat Armata Română.

19

2.12. Promovarea colaborării cu instituŃii de ştiinŃă, cultură şi educaŃie

2.12.1. Colaborarea cu Academia Română Având în vedere rolul deosebit de important al Academiei Române pentru realizarea

idealurilor naŃiunii noastre în ceea ce priveşte cultivarea ştiinŃei şi culturii, revista Transilvania şi-a rezervat ca scop bine definit publicarea largă a preocupărilor şi realizărilor acesteia. Revista urmăreşte organizarea activităŃii instituŃiei academice, sesiunile ordinare şi extraordinare, schimbările şi înnoirile ce au loc, împlinirile, dar şi ezitările, ori erorile comise. Analiza conŃinuturilor, prin care se prezentau informaŃii deosebit de valoroase şi interesante despre Academia Română, se poate grupa pe următoarele aspecte: momente istorice ce au premers înfiinŃarea academiei, legăturile dintre personalităŃile şi domeniile de activitate ale academiei şi cele ale revistei Transilvania; structura şi modul de funcŃionare; premii acordate.

Din păcate, crezul atât de nobil şi sacrificiile înaintaşilor n-au reuşit să creeze un mediu de colaborare şi susŃinere concretă din partea tuturor instituŃiilor şi persoanelor care trebuiau să facă acest lucru. În acest sens, despre Societatea Academică Română s-au format în public opinii diverse, unele juste, altele chiar răutăcioase, fără a cunoaşte sau a dori să se cunoască care este vocaŃia academiilor de ştiinŃe la alte popoare şi care poate fi vocaŃia SocietăŃii Academice Române.

Revista Transilvania, prin intervenŃiile lui George BariŃiu, a făcut cunoscute aceste stări de lucruri şi a explicat convingător cauzele care generează asemenea atitudini, făcând apel la raŃiune şi răbdare în a putea vedea de ceea ce este în măsură să realizeze această prestigioasă instituŃie cu vocaŃie naŃională şi cu o reală deschidere universală.

În această perioadă au fost oameni care au judecat superficial activitatea academiei, fără a lua în calcul faptul că pe terenul ştiinŃelor şi al creaŃiei spirituale, seminŃele aruncate nu pot răsări aşa de curând ca în lumea fizică, în care fructele se coc şi ajung la maturitate mult mai repede. O categorie distinctă a celor care nu numai că n-au înŃeles menirea acestei noi instituŃii, dar care chiar şi-au bătut joc de ea, aprecia cu amărăciune şi supărare George BariŃiu, este o parte a intelectualităŃii române, pentru că „întâi la unii nu le place să iasă din anarhia literară de astăzi, a doua că alŃii nu văd între membrii academiei nici pe unul care să se poată asemăna în înalta erudiŃie cu dumnealor, şi a treia, pentru că mulŃi se revoltă pentru că societatea academică nici în doi ani încă nu a realizat dicŃionarul etimologic şi nu a scris istoria patriei.” [Transilvania, II, nr. 16/1873, p. 252]

Pornind de la cunoaşterea faptului că revista Transilvania reprezenta organul de presă al ASTREI şi că acesta avea drept program acelaşi program al acesteia, se poate înŃelege de ce legăturile publicaŃiei transilvănene cu Academia Română au fost cele mai numeroase şi mai importante decât cu oricare alte societăŃi culturale sau ştiinŃifice. Legăturile erau determinate şi stimulate de problemele comune pe care le urmăreau, deoarece scopul înfiinŃării lor era acelaşi: culturalizarea poporului român şi ridicarea acestuia prin cultură. Problemele principale de rezolvat erau de asemenea mult asemănătoare: cultivarea limbii, a istoriei naŃionale, a ştiinŃelor. După cum identice au fost şi unele personalităŃi, care şi-au pus amprenta, prin rolul activ în viaŃa acestor două entităŃi culturale şi ştiinŃifice sau ale căror acŃiuni şi creaŃii au fost regăsite în paginile revistei Transilvania, a publicaŃiilor Academiei Române şi disertaŃiilor Ńinute în cadrul acesteia.

Astfel, unii membri ai redacŃiei revistei Transilvania, sau personalităŃi care au fost prezente, sub o formă sau alta, în paginile acesteia, în perioada George BariŃiu, au avut şi calitatea de membri ai Academiei Române. Membri fondatori: George BariŃiu, Iosif Hodoş, Timotei Cipariu. Membri titulari: Alexandru Papiu Ilarian, Pavel Vasici, Iosif Vulcan, Nicolae Popea, Andrei Bîrseanu şi alŃii. Membri de onoare: Andrei Şaguna, Iosif Sterca-ŞuluŃiu, Iacob

20

Mureşianu, Ilarion Puşcariu, Vasile Goldiş. De asemenea, revista Transilvania a reunit, în paginile sale, şi alŃi oameni de cultură din toate provinciile locuite de români. Dintre aceştia se pot enumera: August Treboniu Laurean, Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Maiorescu, Alexandru Odobescu, Constantin A. Rosetti, Vasile Alecsandri, Alexandru Hurmuzachi, Dimitrie Brândză şi alŃii.

Ceea ce trebuie subliniat în legătură cu revista Transilvania, ca publicaŃie oficială a AsociaŃiunii, şi cu Academia Română sunt sentimentele profunde, simŃirea adâncă, frumuseŃea deplină etică şi estetică a luărilor de cuvânt al aceloraşi personalităŃi, în calitate de academicieni şi de reprezentanŃi de seamă ai revistei transilvane.

PersonalităŃi ale revistei Transilvania au fost onorate şi au onorat Academia prin îndeplinirea unor înalte funcŃii de conducere a acesteia: preşedinŃi, vicepreşedinŃi, secretari generali, preşedinŃi de secŃie: George BariŃiu – preşedinte de secŃie şi preşedinte al Academiei, Timotei Cipariu – vicepreşedinte al acesteia, Alexandru Papiu Ilarian – preşedinte şi secretar general al Academiei etc.

George BariŃiu a ales cu mare atenŃie şi a decis cu un deosebit simŃ critic tot ceea ce s-a publicat în revista Transilvania în legătură cu Academia Română, dar mai ales, el însuşi a scris de nenumărate ori despre preocupările şi realizările acesteia.

2.12.2. SusŃinerea societăŃilor culturale

Revista Transilvania, sub conducerea lui George BariŃiu, a făcut din încurajarea şi popularizarea manifestărilor de cultură ale românilor din Transilvania, dar şi din patria mamă, din Bucovina sau Basarabia, o preocupare constantă, urmărită cu consecvenŃă admirabilă, în numerele sale. Orice iniŃiativă culturală românească, oricât de modestă în proiect şi împlinire, îşi găseşte ecou imediat în paginile revistei. De cele mai multe ori, relatarea este elogioasă, dorinŃa redactorului fiind aceea de a încuraja formele de manifestare ale solidarităŃii culturale româneşti, înŃelese ca probe ale solidarităŃii naŃionale, altminteri în imposibilitate de a se manifesta, dată fiind vigilenŃa acerbă cu care autorităŃile maghiare supravegheau orice acŃiune de coeziune naŃională. ÎnŃelegem cât de insistentă era cenzura autorităŃilor maghiare din numeroasele precizări pe care redactorul revistei le face cu referire la caracterul exclusiv cultural al revistei.

În epoca de după 1860 au funcŃionat numeroase societăŃi culturale ale românilor din Ungaria, Austria, Bucovina, Basarabia, prin a căror fiinŃare au fost încurajate şi susŃinute cele mai variate manifestări ale spiritualităŃii româneşti, având ca scop subînŃeles lupta pentru păstrarea identităŃii românilor, obligaŃi de destin şi de istorie, să trăiasca sub stăpâniri străine.

În acest sens, uneia dintre cele mai importante societăŃi, societatea Transilvania, i s-a acordat spaŃiul cel mai larg în revistă, datorită importantei activităŃi pe care o desfăşura, cât şi al relaŃiei speciale cu AsociaŃiunea transilvană. O altă societate culturală a cărei pondere în paginile revistei Transilvania rămâne semnificativă este Societatea pentru literatura şi cultura română în Bucovina. Astfel, CernăuŃi şi Bucovina sunt prezenŃe constante în paginile revistei Transilvania, interesată să publice informaŃii despre toate manifestările de viaŃă cultural-naŃională a românilor aflaŃi sub stăpâniri străine.

Revista Transilvania dedică articole şi societăŃilor România jună din Viena, Românismul din Bucureşti şi SocietăŃii amicilor belelor-arte din Bucureşti. Câte un articol este dedicat SocietăŃii pentru învăŃătura poporului român din Bucureşti, SocietăŃii muzeului transilvan din Cluj, SocietăŃii pentru fond de teatru român din Budapesta, SocietăŃii de lectură a femeilor române din Turda şi Primei societăŃi româneşti pentru încurajarea artelor şi ştiinŃelor din GalaŃi.

21

CAPITOLUL III

CREAłIA LITERAR-ARTISTICĂ – PREOCUPARE MAJORĂ A REVISTEI TRANSILVANIA

3.1. Dimensiuni esenŃiale în cultivarea literaturii române

Într-o perioadă istorică de răscruce pentru destinul naŃional, perioada instalării dualismului austro-ungar, revista Transivania a intrat direct în lupta pentru apărarea fiinŃei naŃionale, a unităŃii culturale, care a pregătit unificarea politică de la 1918. Oprimarea naŃională, tot mai accentuată, a avut în noua apariŃie un adversar redutabil. Ea a deschis o adevărată linie de front într-un război nedeclarat împotriva politicii de deznaŃionalizare dusă cu asiduitate, consecvenŃă şi obstinaŃie de guvernul de la Buda. Armele au fost cele ale culturii: cuvântul scris, răspândit în cât mai multe şi depărtate regiuni româneşti, preocuparea permanentă şi declarată a revistei fiind aceea de a contribui la cunoaşterea românilor de pretutindeni, la închegarea între ei a unor raporturi de colaborare frăŃească.

Dimensiunea naŃională a revistei este asumată şi reiterată explicit de redactorul George BariŃiu, ea rezultând evident atât din felul în care şi-a deschis paginile pentru scriitorii din Muntenia, Moldova, cât şi din tematica predilectă, recomandată colaboratorilor: evocarea istoriei naŃionale, a eroilor, a luptei şi a jertfei patriotice. Proclamarea dualismului austro-ungar, cu toate dureroasele lui consecinŃe, a avut drept urmare - în semn de protest - reaprinderea în conştiinŃe a idealurilor Şcolii Ardelene şi ale RevoluŃiei de la 1848. Revista Transilvania este o punere în cuvânt a acestei reacŃii.

O altă coordonată prin care revista se înscrie în direcŃia populară paşoptistă este cea a tradiŃiei folclorice. În revista Transilvania, în calitate de redactor, George BariŃiu publică numeroase studii despre creaŃia populară, scrise de Aron Densusianu, Iosif Vulcan, Grigore Silaşi, Atanasie M. Marienescu etc.

Revista lui George BariŃiu este, din start, în dezavantaj, date fiind locul apariŃiei, climatul social-politic, dar şi cultural în care vede lumina tiparului, obiectivele imediate şi stringente. Doar judecată în acest context cultural, istoric, politic şi naŃional, revista îşi dezvăluie valoarea. Nu trebuie nicio clipă ignorată realitatea că, în paginile ei se duce o luptă tenace pentru supravieŃuire prin limbă, că poporul trebuia educat, explicit (pe cât posibil) şi insistent, pentru a rezista acŃiunilor de maghiarizare, că pagina scrisă nu se adresa unui public instruit, cu gustul estetic format în universităŃi occidentale, ci unuia cu o formaŃie intelectuală modestă, că resursele creatoare ale acestui popor, atât de îndelung subjugat naŃional, nu fuseseră cizelate, şlefuite de modelele literare clasice şi nici de lectura unor reviste precum Dacia literară ori România literară, benefice dincolo de CarpaŃi. Astfel, se reŃine şi faptul că Transilvania este, aşa cum precizează subtitlul – foaia AsociaŃiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, iar nu una strict literară. Numai judecată din această perspectivă, valoarea (inclusiv cea literară) a revistei poate fi apreciată corect.

Transilvania are un semnificativ conŃinut beletristic, concretizat prin pulicarea de poezie, proză, dramaturgie, etnografie şi folclor, istorie şi critică literară, de traduceri din patrimoniul universal, acesta devenind, pe lângă caracterul enciclopedic, amănunŃit prezentat până aici, al doilea deziderat major al revistei. Literatura cultă este prezentă în paginile revistei Transilvania de la începuturile ei, când George BariŃiu a înŃeles importanŃa diversificării informaŃiilor, necesitatea reflectării, chiar parŃiale, a vieŃii literare, din toate provinciile româneşti, şi a stimulării creaŃiei originale.

22

3.1.1. Poezia Poezia reprezintă cel mai bogat şi mai valoros capitol al literaturii ardelene în această

perioadă 1868-1889. În această perioadă Vasile Alecsandri rămâne nu numai cel mai însemnat reprezentant al poeziei româneşti, dar singurul poet de valoare. CeilalŃi sunt sau începători timizi şi nebăgaŃi în seamă sau scriitori, care curând vor părăsi muzele pentru alte îndeletniciri sau poeŃi care nu vor ajunge niciodată la o mare dezvoltare şi nu vor da opere cu putere de a se impune.

În revista Transilvania, în perioada 1868-1889, au fost publicate un număr de 33 de poezii aparŃinând unor poeŃi consacraŃi sau mai puŃin cunoscuŃi publicului, poeŃi tineri, locali. Astfel, cea mai mare prezenŃă, în paginile revistei Transilvania, au avut-o versurile lui Vasile Alecsandri, dintre acestea apărând nouă poezii: şase ode (Balcanul şi Carpatul, în nr. 12/15 iunie 1877, Odă ostaşilor români, Sergentul şi Peneş Curcanul, în nr. 4/15 februarie 1878, Cântecul gintei latine, în nr. 12/15 iunie 1878, Odă – închinată sfinŃirii bisericii Curtea de Argeş, în nr. 13-14/1-15 iulie 1887), un pastel (Concert în luncă, în nr. 18/15 septembrie 1875,) şi două legende (Răzbunarea lui Statu-Palmă, în nr. 18/15 septembrie 1875, şi Legenda de la sfinŃirea bisericii Curtea de Argeş, în nr. 13-14/1-15 iulie 1887).

PrezenŃele poetului Vasile Alecsandri în paginile Transilvaniei sau referirile critice la opera sa literară sunt întotdeauna redate într-un ton predominant elogios, chiar şi atunci când scurte note însoŃesc poeziile reproduse, şi, în special, după obŃinerea premiului din partea SocietăŃii limbilor romanice, în 1878, pentru poezia Cântecul gintei latine.

Poeziilor reproduse din Vasile Alecsandri, autoritatea cea mai recunoscută în poezia română, în acea perioadă, li se adaugă şi alte poezii, de factură patriotică. De altfel, aceasta este trăsătura caracteristică generală a aproape tuturor poeziilor reproduse în revista Transilvania; evident, în raport cu evoluŃia poeziei române, mai ales în Ńările de dincolo de CarpaŃi, gustul poetic şi preferinŃele redactorului şi probabil, şi ale cititorilor Transilvaniei erau mult mai puŃin evoluate. În regiunile româneşti intracarpatice intelectualitatea continua să preŃuiască poezia populară şi chiar dacă avea unele deschideri, prin intermediul limbilor străine cunoscute, în principal germana şi maghiara, spre marea poezie clasică universală, totuşi, preferinŃele ei poetice sunt destul de limitate. Credem că numai cu această precizare se poate înŃelege şi aprecia corect politica redacŃională a lui George BariŃiu, redactorul-şef al revistei Transilvania, în domeniul poeziei.

Majoritatea poeziilor de factură patriotică au fost publicate în anii 1877-1878, unele deplângând soarta Ńării şi a poporului român aflat sub jugul dominaŃiei străine, lipsit de libertăŃi şi de orice drepturi. Alături de aceste poezii de factură patriotică, au fost publicate şi poezii omagiale, închinate unor mari personalităŃi ale culturii române: mitropolitul Alexandru Sterca-ŞuluŃiu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Heliade Rădulescu, Carmen Sylva, episcopul Ioan Popas.

Redactorul George BariŃiu, deşi nu a publicat un număr foarte mare de poezii în paginile revistei Transilvania, totuşi mai acordă spaŃii acestora la rubrica Bibliografia, unde se semnalează apariŃia acestora, uneori formulându-se şi aprecieri elogioase despre meritele lor literare. De exemplu, în anul 1881, în numărul 1-2/1-15 ianuarie sunt anunŃate apariŃia şi publicarea volumelor lui Dimitrie Bolintineanu, Poezii, Grigore Alexandrescu, MeditaŃii. Elegii, satire şi fabule, Theocar Alexi, Ciarda albă, Constantin D. Aricescu, Flori de la Tuşnad, Zaharia Boiu, Sunete şi răsunete, Cezar Bolliac, Poezii vechi şi nouă, George CreŃianu, Patrie şi libertate. Poezii vechi şi noi, Aron Densusianu, Negriada. Cititorii revistei Transilvania sunt îndemnaŃi să cumpere aceste cărŃi.

23

3.1.2. Proza Nici proza, în această perioadă, nu se remarcă prin realizări deosebite. Ea explorează

unele surse de inspiraŃie, exersează pe anumite teme şi motive, specii ce vor ajunge la adevărată expresie artistică abia în opera lui Ioan Slavici. Romanele şi nuvelele nu-şi află reprezentanŃii lor de valoare, iar Ioan Slavici şi Gane sunt de abia, la primele lor încercări. Numai Odobescu într-un gen cu totul personal, ajunge la o mare strălucire, căci Pseudochinegheticos este un adevărat eveniment literar. Pe tărâmul prozei încă nu apăruseră marii scriitori reprezentativi ai literaturii române, care să fie promovaŃi şi în paginile revistei Transilvania.

Astfel, proza este slab reprezentată în paginile revistei Transilvania, doar prin reproduceri din Carmen Sylva şi Grigore Ureche şi prin scurte informaŃii legate de ultimele creaŃii literare apărute, nu numai în Transilvania, dar şi în Moldova, łara Românească şi Bucovina. Astfel, au fost publicate o legendă, Puiu, în numerele 5-6/1-15 martie 1883 şi fragmente din opera Cuvinte sufleteşti, în numerele 11-12/1-15 iunie 1888, ambele compuse de Carmen Sylva, pseudonimul reginei Elisabeta a României. Au mai fost reproduse, în numerele 13-14/1-15 iulie 1883, două schiŃe istorice compuse de cronicarul Grigore Ureche, Portretul şi Bătaia cu cazacii. Aceste schiŃe istorice au fost publicate cu ocazia dezvelirii statuii lui Ştefan cel Mare, la Iaşi, în 5/17 iunie 1883. InformaŃii despre apariŃia şi publicarea unor produse literare în proză apar la rubrica Bibliografia sau Literariu sau Bibliograficu, acestea fiind însoŃite uneori şi de aprecieri elogioase despre meritele lor literare.

3.1.3. Genul dramatic

George BariŃiu este nu numai întemeietorul presei româneşti din Transilvania, dar şi animatorul luptei pentru promovarea teatrului românesc în Ungaria şi Transilvania, depunând mari eforturi pentru întemeierea unui teatru românesc: crearea unui repertoriu naŃional original şi ridicarea unei instituŃii teatrale.

Relativa puŃinătate a scrierilor dramatice şi mai ales a celor valoroase nu poate surprinde în absenŃa unei instituŃiei teatrale în limba română. Lipsind, aşadar, instituŃia care să oblige la o dezvoltare a literaturii dramatice, acest gen literar a fost în mai mică măsură îmbrăŃişat de colaboratorii din Transilvania ai revistei Transilvania. Literatura dramatică originală publicată de Transilvania, în intervalul pus în discuŃie, nu se ridică valoric deasupra nivelului poeziei, dimpotrivă, am putea spune.

Revista Transilvania a publicat, sub redacŃia lui George BariŃiu, informaŃii şi aprecieri despre mişcarea teatrală din Transilvania, Muntenia şi Moldova, despre înfiinŃarea unor societăŃi de teatru, dar şi scurte anunŃuri ale apariŃiei unor opere dramatice, la rubrica Bibliografia sau Literariu sau Bibliograficu, uneori însoŃite de aprecieri elogioase despre meritele lor literare şi culturale. Astfel, au fost semnalate apariŃiile operelor dramatice ale lui Dimitrie Bolintineau, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Vasile Alecsandri, Matei Millo, Stan Pârjol, ConstanŃa Dunca, Samson Bodnărescu, Vasile Maniu etc.

BariŃiu atribuie teatrului un rol însemnat în educarea şi dezvoltarea conştiinŃei naŃionale. Venirea lui Millo în Ardeal a fost salutată de BariŃiu prin două articole, publicate în revista Transilvania din 1870, studii care sunt o contribuŃie esenŃială pentru istoria teatrului românesc din această provincie şi cuprind preŃioase observaŃii privitoare la această instituŃie: Thalia şi Melpomene în Transilvania (nr. 11-12/1870) şi Matei Millo (nr. 14/1870).

BariŃiu a legat lupta pentru formarea unui teatru românesc în Transilvania de lupta pentru promovarea limbii, ca mijloc de afirmare a drepturilor sociale şi naŃionale ale românilor, de lupta împotriva prejudecăŃilor feudale.

24

3.2. ContribuŃii la dezvoltarea istoriei şi criticii literare

3.2.1. Articole teoretice Elemente de critică literară, dominate adeseori de un spirit polemic în aprecierea culturii

şi artei, există şi pot fi sesizate în activitatea enciclopedică a revistei Transilvania, încă de la început, din primii ani de apariŃie ai acesteia sub redacŃia lui George BariŃiu, chiar dacă acestea nu se pot integra într-un program unitar, fundamentat teoretic, sau într-o doctrină. Se poate afirma, totuşi, că acestea constituie germenii unei conştiinŃe şi ai unei manifestări critice faŃă de creaŃia artistică şi actul de cultură. Este important şi, poate, surprinzător faptul că se manifestă din primii ani de activitate ai revistei Transilvania, o conştiinŃă a necesităŃii criticii, a cenzurării spirituale noi, după criteriile valorii.

Într-o epocă de căutări şi de constituirea a disciplinelor teoretice având ca domeniu fenomenul literar, revista lui BariŃiu face şi aici muncă de pionerat, cu rezultatele lipsite de spectaculos ale oricăror începuturi, cu stângăcii în formulări, unele amplificate de limba literară încă instabilă şi greoaie, cu subiectivism în evaluări, dar şi cu o evidentă evoluŃie în privinŃa limbajului critic, a obiectivării punctului de vedere, a profesionalizării chiar a criticii şi istoriei literare.

Chiar dacă revista Transilvania n-a jucat în epocă un rol de prim plan în orientarea dezvoltării literaturii noastre, chiar dacă BariŃiu nu l-a putut egala pe Maiorescu în critica de direcŃie ori în cea aplicată, revista transilvăneană a publicat câteva materiale din care reiese dorinŃa de a răspunde şi acestei necesităŃi a momentului. Spre exemplu, încă din primul an al apariŃiei revistei Transilvania, 1868, a fost publicat un studiu de critică, sub formă de discurs, rostit de Iustin Popfiu, cu ocazia adunării generale a AsociaŃiunii transilvane, Ńinută la Cluj în 14/26-16/28 august 1867, şi intitulat O privire fugitivă peste literatura română şi lipsa unei istorii critice a literaturii române.

Din comentariile şi notele redacŃionale publicate în Transilvania, în numeroase cazuri, mai ales în primele decenii ale activităŃii, cu referire la articole de critică apărute în publicaŃii din Bucureşti, reiese că aceşti pionieri ai criticii literare de dincoace de CarpaŃi s-au situat, de la început, pe poziŃii constructive, pledând pentru obiectivitate, critică argumentată, echilibru şi măsură în aprecierea operelor.

3.2.2. Studii, recenzii, critică literară, portrete de scriitori

Pentru cultivarea legăturilor culturale cu România şi mai ales pentru stimularea criticii, în revista Transilvania se reproduce, în anul 1878, un studiu critic al lui B. Florescu, publicat în România liberă. Studiul critic Radu, al lui B. Florescu, este făcut după poemul cu acelaşi nume al lui Ronetti Roman. Autorul vorbeşte şi de generaŃia actuală de poeŃi, considerând că nu există talente adevărate care să se poată impune aşa cum au făcut-o Alexandrescu, Bolintineanu, Alecsandri.

Interesul şi admiraŃia AsociaŃiunii faŃă de scriitorii importanŃi ai epocii sunt demonstrate şi de faptul că revista Transilvania va publica, în paginile sale, biografii ale acestora. Astfel, au fost prezentate biografiile lui Vasile Pop, George Asachi, Dimitrie Cantemir, Eftimie Murgu, Gavril I. Munteanu, Damaschin Toma Bojinca, Alexandru Hurmuzachi, Ioan Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu, Ioan Maiorescu, Vasile Aron. O parte din aceste biografii şi portrete de scriitori a fost scrisă de însuşi redactorul George BariŃiu, iar altele au fost reproduse din alte periodice: InformaŃiile de la Bucureşti, Columna lui Traian, Trompeta CarpaŃilor, Românul, Albina Pindului, Aurora română etc.

25

3.3. ParticularităŃi în prezentarea aspectelor specifice etnografiei şi folclorului George BariŃiu era convins că poporul însuşi e o valoare în sine, că el nu trebuie numai

să primească, ci poate şi oferi cultură, creându-şi astfel un patrimoniu care l-a ajutat să treacă prin greutăŃi de nesuportat şi i-a păstrat încrederea lui într-un viitor mai luminos. El cerea strângerea şi studierea acestui patrimoniu popular, nu numai pentru a cunoaşte trecutul şi caracterul poporului nostru, ci şi pentru a pune în valoare comori nepreŃuite, care por servi la dezvoltarea unei culturi naŃionale originale. Adăparea la izvoarele folclorice ale creaŃiei noastre a tuturor creatorilor de artă reprezintă îndemnul permanent adresat de G. BariŃiu contemporanilor săi.

În 1867, când George BariŃiu, în calitate de redactor, fixează programul revistei Transilvania, el nu uită să amintească sarcinile ce îi revin şi în acest domeniu: „Foaia [...] va publica şi astfel de tratate, care să împărtăşească rezultatele ştiinŃelor, şi cu deosebire ale ştiinŃelor privitoare la prosperarea fizică şi materială a poporului român, într-un stil şi limbaj cât se poate mai popular şi anume destinat pentru clasele inferioare ale poporului nostru. Lângă tratatele acestea vor avea loc toate acele produse spirituale, ce privesc literatura în înŃelesul mai strict, şi adică la artele frumoase: poezia, pictura, muzica, etc. ca la nişte factori atât de însemnaŃi pentru deşteptarea gustului frumosului şi, prin aceasta, pentru avântarea culturii unui popor.”[Transilvania, XII, nr. 1-2/1881, p. 2]

Acest program a fost îndeplinit, în bună parte, de către BariŃiu, în cele două decenii, cât a condus revista în calitate de redactor, dar şi de colaboratorii săi, Iosif Vulcan, Grigore Silaşi, Atanasie M. Marienescu, Simion Mangiuca, Ion Pop Reteganul etc. Tot ceea ce putea servi ca argument al romanităŃii şi drepturilor românilor interesa. La loc de cinste, se află prezentarea meritelor unor mari culegători de folclor în adunarea, tipărirea şi studierea acestor valoroase creaŃii ale poporului nostru. Astfel, o dată cu exprimarea recunoştinŃei şi recunoaşterea meritelor lui Vasile Alecsandri în aceste direcŃii, paginile Transilvaniei vor insera numeroase creaŃii populare, studii şi recenzii ale unor culegători de folclor semnate de Iosif Vulcan, George BariŃiu, Grigore Silaşi, I. C. HinŃescu, Anton Pann şi alŃii, la care trebuie să adăugăm ponderea însemnată a culegerilor de folclor editate de AsociaŃiune, în special în Biblioteca poporală. Se remarcă multele conferinŃe pe teme de folclor şi etnografie, prezentate cu prilejul adunărilor generale sau în cadrul programelor de activitate ale despărŃămintelor şi cercurilor culturale ale AsociaŃiunii, precum şi frecventele apeluri lansate de redacŃie pentru culegerea şi conservarea tezaurului folcloric naŃional.

În perioada până la 1900 a apărut relativ puŃin material folcloric, în comparaŃie cu materialul altor publicaŃii ardelene, Tribuna, Familia, Telegraful român etc., Transilvania integrându-se constant în dezideratul general al secolului al XIX-lea de stimulare a acŃiunii de cunoaştere şi valorificare a creaŃiei spirituale a poporului. Ceea ce caracterizează, însă, acest material este respectarea cu stricteŃe a ineditului, a primatului autenticităŃii.

3.3.1. Studii de folclor şi etnografie

Încă din primii ani de apariŃie, sunt publicate în Transilvania articole teoretice despre folclor şi etnografie. Spre a avea o imagine asupra consecvenŃei cu care redactorul-şef, George BariŃiu, a urmărit împlinirea acestui ideal estetic, vom prezenta aceste studii, grupându-le cronologic.

Articolele teoretice despre etnografie şi folclor apar sub semnătura lui Iosif Vulcan, Grigore Silaşi, George BariŃiu, Simion Mangiuca, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Ion Pop Reteganul, Ioan M. Petranu, Petru Mureşianu Sireganul. Dintre aceştia un aport deosebit în paginile revistei Transilvania îl au Iosif Vulcan, cu conferinŃele sale, Poporul român în poezia sa şi Cântecele haiduceşti şi profesorul Grigore Silaşi, cu studiile sale ample, Însemnătatea literaturei române tradiŃionale şi Românul în poezia sa poporală – studiu asupra tuturor ramurilor poeziei poporale române.

26

3.3.2. Poezia şi proza populară Conştient de importanŃa creaŃiei populare în literatura unei naŃiuni, redactorul George

BariŃiu va reproduce în revista Transilvania 13 balade populare, un cântec de leagăn, două bocete şi 4 legende, una în versuri şi trei în proză. Deşi poezia şi proza populară publicată în paginile revistei Transilvania este destul de restrânsă, totuşi se observă o preocupare constantă a redactorului BariŃiu pentru creaŃia populară originală.

Astfel, din culegerea de creaŃii populare a lui Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, au fost reproduse şase balade populare: Doncilă (nr. 19/1868), Rada şi Jianul (nr. 22/1868), Muieruşca din Brasieu şi Stejarul şi cornul (nr. 6/1869) şi Dragoş (nr. 15/1869). Majoritatea acestor balade populare publicate în paginile revistei Transilvania reflectă lupta poporului român dusă de secole împotriva cotropitorilor străini, suferinŃa îndurată şi lipsa oricăror drepturi, starea de sărăcie şi plata birurilor care creşteau cu fiecare zi. Tot în paginile revistei Transilvania au fost publicate şi alte balade populare: Stihuri şi Constantin Hangerliul – voievod de vistiernicul Nicolae Ruşinescu din Craiova (nr. 8/1873); Prepusul (Zelotipia), Testamentul militarului şi Consoarta militarului (nr. 17/1873); Lupta de la Josefstadt (nr. 5/1875) şi Lupta de la Königgrätz (nr. 6/1875) de Grigore Silaşi; Movila lui Burcel (nr. 13-14/1882).

Alături de cântecul de leagăn al lui Gr. M. Jipescu, Cântec de legănare (nr. 22/1877) şi cele două bocete Petrecerea mortului (nr. 15-16/1882), cules de S. Mangiuca şi Bradu la morŃi (nr. 15-16/1887), cules de I. P. Ignat, revista Transilvania a mai publicat şi patru legende, majoritatea compuse de folcloristul Simeon Fl. Marian şi reproduse din lucrarea Ornitologia poporană română: Domnişorul, Cânepariul (nr. 19-20/1883) şi Cocoşul sălbatic (nr. 9-10/1884), la care se adaugă legenda în versuri Mormântul fetei, compusă de Şoimescu (nr. 5-6/1884).

3.3.3. Culegătorii de folclor

Un loc de frunte îl ocupă în paginile revistei Transilvania prezentarea meritelor şi eforturilor unor mari culegători de folclor, în adunarea, publicarea şi studierea acestor valoroase creaŃii ale poporului român. Dintre colaboratorii revistei care au căpătat notorietate prin efortul constant de culegere şi publicare a folclorului, un loc de frunte îl ocupă V. Alecsandri, A. Pann, P. Ispirescu, J. U. Jarnik, A. Bârseanu, I. C. HinŃescu, G. Dem. Teodorescu, I. Pop Reteganul, At. M. Marienescu, S. Fl. Marian, I. C. Fundescu, Ioan al lui G. Sbiera.

Deşi nu se vor publica decât rar studii mai întinse, interesul pentru patrimoniul popular este stimulat periodic prin publicarea de recenzii şi chiar prefeŃe ale diferitelor culegeri şi studii apărute în volum şi pe care „redacŃia” le însoŃeşte cu note foarte interesante.

Aprecierea folclorului ca document istoric, filozofic, estetic şi psihologic, pledoaria pentru crearea unei biblioteci populare şi combaterea efectuării de traduceri de opere străine fără valoare şi interes pentru poporul nostru, revin cu frecvenŃă deosebită în paginile Transilvaniei.

Astfel, redacŃia comentează, în termeni elogioşi, la rubrica Bibliografia (nr. 3-4/1887), apariŃia, la CernăuŃi, în anul 1886, a culegerii Poveşti poporale româneşti. Din popor luate şi poporului date de D-rul Ioan al lui G. Sbiera, subliniind că basmele, poveştile, proverbele, strigăturile, ghicitorile demonstrează „spiritul poetic” al poporului român, „cuprind în sineşi o filozofie sănătoasă a poporului”, fiind „tot atâtea scântei ale geniului său, ale vieŃii spirituale pline de viaŃa viguroasă, pe care nici loviturile soartei, nici jugurile tiraniei, nici calamităŃile lumii nu au fost în stare de a le extermina vreodată din sufletul colectiv.”[Transilvania, XVIII, nr. 3-4/1887, p. 30]

27

3.3.4. Datini şi obiceiuri Revista Transilvania va publica câteva studii referitoare nu numai la datinile şi

obiceiurile poporului român, dar referitoare şi la cele ale altor popoare. Dintre cei care au publicat astfel de studii se numără George BariŃiu cu articolele Din datinele vechi ale Transilvaniei şi Despre micşorarea numărului sărbătorilor, Sim. Mihăiescu cu Erori monştri şi superstiŃiuni, George Vuia cu studiul Diferitele datine pentru aşezarea morŃilor, cu privire la arderea cadavrelor, Mauritiu Busch cu Calindariul superstiŃiunei, G. Roşcanu cu Obiceiuri superstiŃioase din popor, disertaŃie protopopului Simion Pop, Câteva datini de ale poporului nostru demne de a fi combătute.

George BariŃiu în studiul Din datinele vechi ale Transilvaniei (nr. 13-16/1868), subliniază faptul că vechimea datinilor vorbeşte despre vechimea poporului. Redactorul consideră că modul de viaŃă, referinŃele sociale şi familiare, datinile moştenite din moşi strămoşi influenŃează destinul unui popor. El face un studiu despre datinile şi modul de viaŃă a clasei conducătoare transilvane, în mâinile căreia s-a aflat şi se află încă înapoierea şi decăderea Ńării pe cărările ştiinŃelor şi ale artelor.

Făcând recenzia lucrărilor despre Nunta la români ale lui Simeon Fl. Marian şi Elena Sevastos, BariŃiu le va recomanda apoi Academiei Române pentru premiere, într-un cald raport. Redactorul consideră că aceste studii elaborate au ca scop şi combaterea unor autori străini, care au scris lucruri denaturate despre obiceiurile şi datinile de nuntă româneşti moştenite de la strămoşii noştri. „[...] din mulŃimea datinelor poporane observate la nunŃile poporului român partea cea mai mare o aflăm la popoarele Italiei, FranŃei, Spaniei, la macedo-români, iar câteva şi la popoarele slave, de unde urmează, că nu are nimeni drept să-şi bată joc de ele, ca şi cum acelea ar fi numai româneşti. Din contră, multe din cele observate la poporul nostru se află descrise la scriitorii clasici elini şi latini observate de către popoarele antice aproape întocmai precum le au românii de astăzi.”[Transilvania, XIX, nr. 9-10/1888, p. 81]

3.3.5. Portul naŃional

Interesul lui George BariŃiu faŃă de arta populară are mai multe izvoare. Prin promovarea acesteia, BariŃiu a urmărit, în primul rând, un efect moral, de stimulare a creaŃiei artistice pe linia tradiŃiei, subliniind, în acelaşi timp, posibilitatea folosirii ornamentisticii populare în produsele textile industriale. În anul 1877 apar primele studii de etnografie, semnate de însuşi redactorul George BariŃiu, care pleda pentru cercetarea etnografică. Primul studiu este disertaŃia Idei fugitive despre industria de casă şi industria mică, Ńinută de G. BariŃiu în adunarea generală a AsociaŃiunii transilvane, în august 1877, la Blaj. În această disertaŃie, reprodusă în paginile Transilvaniei (nr. 19 şi 20/1877), BariŃiu pledează nu numai pentru dezvoltarea şi păstrarea industriei de casă a românilor, moştenită şi transmisă din generaŃie în generaŃie, dar şi pentru conservarea portului popular românesc.

Al doilea studiu etnografic, publicat tot de G. BariŃiu, este intitulat Despre costumele naŃionale româneşti (nr. 23/1877). Portul, afirmă BariŃiu, este o manifestare esenŃială a vieŃii sociale. BariŃiu consideră că porturile populare trebuie să fie considerate, examinate şi comparate cu altele şi din alt punct de vedere, de mare importanŃă, adică din cel istoric, etnografic şi naŃional.

Al treilea şi ultimul studiu etnografic publicat de G. BariŃiu, în paginile revistei Transilvania este Portul naŃional la poporul nostru român (nr. 9-10/1-15 mai 1889).

28

3.4. Literatura universală şi traducerile – deschideri către valorile culturii universale

3.4.1. Traducerile din poezie, proză, dramaturgie Parcurgând colecŃia celor 20 de ani de apariŃie a revistei Transilvania, de sub redacŃia lui

George BariŃiu, este evidentă deschiderea publicaŃiei şi spre literatura universală. Preponderent subordonată idealurilor naŃionale şi populare, continuând astfel direcŃia cu atât de larg ecou timp de câteva decenii a Daciei literare, se subînŃelege că, de vreme ce „traducŃiile nu fac o literatură", nu asupra acestora cade accentul, dar ele nu pot fi excluse din cuprinsul revistei, fiind considerate necesare pentru a informa şi instrui, dar şi ca mijloc de a cultiva limba literară română, de a o aduce la nivelul de expresivitate artistică necesar creaŃiei originale.

Cunoscător, asemeni multor oameni de cultură români din Ardeal, al culturii germane şi maghiare, receptând şi asimilând anumite influenŃe din partea unora din marii scriitori ai literaturilor respective, redactorul George BariŃiu deschide paginile revistei şi literaturii latine şi germane, dar şi franceze, italiene, engleze. Nici traducerile nu au fost, însă, de o valoare excepŃională. Traducerile directe, mai cu seamă din limba germană, sunt, în multe cazuri, defectuoase. Între traducători semnalăm prezenŃa constantă a lui Ieronim G. BariŃiu, dar şi a lui Vasile Aron, Drăguşianul, George Sion, Bernard V. Vermont, Petre Dulfu, Nicolae F. NegruŃiu. Majoritatea traducerilor apărute în paginile revistei Transilvania erau necunoscute publicului larg.

3.4.2. Studii, recenzii de literatură universală

Studiile şi recenziile de literatură universală publicate de revistă, în timpul lui George BariŃiu, sunt destul de puŃine şi nesemnificative. Acestora li se adaugă numerose semnalări referitoare la noi apariŃii, la traduceri din mari autori. Din literatura universală au fost portretizaŃi Edgar Quinet, Dora d’Istria (Elena Ghica) şi Carmen Sylva (regina Elisabeta a României).

3.5. Muzica şi artele plastice – modalităŃi de cultivare a gustului estetic

a poporului român

Prin activitatea sa multilaterală şi îndelungată, George BariŃiu a jucat un rol important în lupta românilor din Transilvania pentru dezvoltarea unei culturi naŃionale. Angajat cu toată fiinŃa sa în această luptă, era firesc ca atenŃia să-i fie solicitată şi de problemele artei, întrucât aceasta constituie un aspect esenŃial al culturii naŃionale. Totuşi, părerile Lui BariŃiu sunt uneori limitate de condiŃiile istorice şi sociale în care a trăit şi gândit, dar ele merită să fie cunoscute pentru rolul care l-au jucat în trezirea interesului contemporanilor faŃă de artă.

În 1867, când BariŃiu, în calitate de redactor, fixează programul revistei Transilvania, el nu uită să amintească sarcinile ce-i revin şi în domeniul artei. „Foaia va publica – spune BariŃiu – şi astfel de tratate, care să împărtăşească rezultatele ştiinŃelor, şi cu deosebire ale ştiinŃelor privitoare la prosperarea fizică şi materială a poporului român [...] şi produse spirituale, ce privesc la literatură în înŃeles mai strict, şi adică la artele frumoase: poezia, pictura, muzica etc., ca la nişte factori atât de însemnaŃi pentru deşteptarea gustului frumosului şi prin aceasta pentru avântarea culturii unui popor.”[Transilvania, X, nr. 22/1877, p. 255]

Deşi numărul studiilor publicate în paginile Transilvaniei este foarte restrâns, doar două, la acestea se adaugă informaŃii despre Societatea amicilor belelor-arte şi note despre apariŃia ultimelor creaŃii muzicale în domeniu, semnalate, de obicei, la rubrica Bibliografia.

29

CONCLUZII

Prezenta cercetare a scos în relief trei momente şi activităŃi definitorii, cu o evidentă încărcătură axiologică, ce şi-au pus amprenta asupra creaŃiei spirituale naŃionale şi a promovării culturii poporului român în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: constituirea şi acŃiunile deosebite ale AsociaŃiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român; înfiinŃarea şi evoluŃia semnificativă a revistei Transilvania în primii săi douăzeci de ani de existenŃă şi contribuŃia remarcabilă a redactorului-şef, George BariŃiu, la dezvoltarea acestei publicaŃii pe întreaga perioadă analizată. Deşi nu avem pretenŃia că am reuşit să dezbatem toate problemele generate de aceste prezenŃe, excepŃionale în istoria şi cultura poporului român, putem formula în finalul acestui studiu câteva concluzii şi propuneri pertinente.

În primul rând, pentru că nu se putea studia activitatea revistei Transilvania, fără a cunoaşte cadrul politic, social, economic, juridic, cultural ce caracteriza societatea românească din acea vreme, s-au prezentat condiŃiile caracteristice în care a acŃionat poporul român în Transilvania. Caracteristica esenŃială a acestei epoci o constituie noua conjunctură politică, mai relaxată, ce a permis un reviriment remarcabil al vieŃii cultural-naŃionale a românilor din Transilvania.

Astfel, începutul câştigării drepturilor politice ale naŃiunii a deschis calea emancipării sale spirituale şi a desfăşurării etapei decisive a procesului de instituŃionalizare a culturii româneşti pe baze moderne, naŃionale.

Din perspectiva numeroaselor iniŃiative şi proiecte de a se constitui societăŃi culturale şi literare care să servească interesele românilor, analiza s-a îndreptat asupra ASTREI, întrucât aceasta, de departe, a devenit cea mai importantă operă a unei generaŃii exemplare de oameni politici şi cărturari şi cea mai activă asociaŃie de luminare şi ridicare prin cultură a maselor largi de români. Mutatis mutandis, întreaga creaŃie şi multiplele preocupări ale cărturarilor şi întregii intelectualităŃi române se vor afla în simbioză, prin această instituŃie, care cuprindea într-o formă mai largă de preocupări viaŃa cultural-ştiinŃifică şi înŃelegerea reprezentării necesităŃii conştiinŃei emancipării poporului român. Pentru a-şi îndeplini şi amplifica acest scop fundamental, ASTRA şi-a stabilit o strategie proprie, în cadrul căreia a utilizat o diversitate impresionantă de mijloace, forme şi instituŃii.

Analiza unor mijloace reprezentative pentru promovarea iniŃiativelor AsociaŃiunii a scos în evidenŃă faptul că s-a născut ideea înfiinŃării unui organ de presă proprie.

În acest sens, studiul nostru, în al doilea rând, înregistrează şi dezvoltă idei cu privire la apariŃia şi evoluŃia revistei Transilvania.

Această publicaŃie se dorea a fi deosebită în spaŃiul cultural transilvănean şi a activităŃii AsociaŃiunii – aşa cum preconizau preşedinŃii acesteia, Andrei Şaguna şi Vasile Ladislau Pop – o foaie populară care să nu lipsească din nicio comună şi la a cărei elaborare să fie prezenŃi membrii AsociaŃunii, jurişti, medici, tehnicieni, pedagogi, economişti cu lucrări prin care să fie date cunoştinŃe şi învăŃături practice pentru popor. Astfel, elaborată şi dirijată de Comitetul din Sibiu, revista Transilvania, având drept scop principal scopul însuşi al AsociaŃiunii, nu putea avea ca program decât publicarea preocupărilor acesteia, a lucrărilor din diverse ramuri ale ştiinŃelor, limbii şi literaturii, a artelor care pot contribui la dezvoltarea culturii poporului român. Acest crez şi obiectiv fundamental al politicii sale redacŃionale a fost o consecinŃă firească a prevederilor statutelor AsociaŃiunii, prin care aceasta îşi stabilea susŃinerea unei foi periodice în fascicule nelimitate pentru publicarea afacerilor ei şi pentru lărgirea şi diversificarea mijloacelor necesare înaintării literaturii române şi culturii poporului român.

30

Datorită faptului că Transilvania nu a fost un organ de publicistică autonom, ci o publicaŃie legată direct de nevoile şi trebuinŃele AsociaŃiunii, un fel de anale ale acesteia, redactorul responsabil al ei a fost întotdeauna primul secretar al AsociaŃiunii.

În aceste condiŃii a apărut o întrebare fundamentală din perspectiva politicii redacŃionale, şi anume, cum să fie redactată această revistă, ca foaie populară sau ca publicaŃie pentru intelectuali. Studiul nostru arată că, de la început, primul redactor-şef, George BariŃiu, a asigurat revistei Transilvania o Ńinută sobră, o continuitate calitativă şi ideologică, având însă grijă ca aceasta să depăşească regimul de publicaŃie oficială a AsociaŃiunii, al cărei program fusese alcătuit de el însuşi.

George BariŃiu intuieşte perfect inadvertenŃa limitării conŃinutului revistei numai la problemele oficiale ale AsociaŃiunii şi la unele scrieri accesibile poporului şi urmările ce ar decurge din aceasta, asigurând o permanentă sporire a publicării creaŃiei ştiinŃifice şi literaturii culte, spre folosul intelectualităŃii române. Cercetarea noastră asupra conŃinutului revistei Transilvania demonstrează că au fost găsite acele modalităŃi prin care aceasta, fără a renunŃa definitiv la scriere pentru popor, şi-a concentrat atenŃia, în primul rând, către intelectuali, având în vedere influenŃa culturii străine din acea perioadă şi pericolul la care erau expuşi aceştia de a se înstrăina şi depărta de cultura şi interesele fundamentale ale neamului românesc. A apărut, astfel, necesitatea ca studiul nostru, în al treilea rând, să cerceteze şi să supună atenŃiei efortul şi contribuŃia deosebită a lui George BariŃiu, care aşa cum îl numeşte Ioan Lupaş „erou jertfitor al condeiului”, „marele dascăl al neamului”, „mentorul ziaristicii româneşti”, a reuşit, sfidând potrivniciile, nu numai să dea viaŃă revistei Transilvania, ci şi să-i asigure câştigarea unui prestigiu bine consolidat în rândul publicaŃiilor româneşti din acea perioadă şi nu numai.

Individualitatea revistei Transilvania, în comparaŃie cu oricare altă revistă din acea perioadă, şi nu numai, este dată de modul în care s-a conceput şi realizat structurarea acesteia: o parte, în care s-au publicat rezultate teoretice şi experienŃe în domeniul socio-uman, produse spirituale ce privesc limba română, literatura şi artele frumoase pentru promovarea spiritului ştiinŃific şi asigurarea educaŃiei şi dezvoltării culturii poporului român, şi o altă parte, în care apar cu regularitate protocoalele şi procesele-verbale ale desfăşurării adunărilor generale ale AsociaŃiunii şi ale şedinŃelor Comitetului Central al acesteia. Întrucât era necesară această distincŃie, s-a avut în vedere clarificarea acestui aspect.

Studiul articolelor şi al celorlalte informaŃii apărute în revistă impune următoarea constatare: fără a fi o revistă literară mare, de talia contemporanelor sale, aceasta poate fi considerată cu adevărat mare prin dimensiunea sa enciclopedică şi meritele deosebite în promovarea spiritului AsociaŃiunii şi contribuŃia la promovarea ştiinŃei şi creaŃiei literare româneşti a tuturor claselor şi din orice parte a spaŃiului naŃional. În acest sens, lectura integrală a revistei Transilvania, pe parcursul primelor sale două decenii, cu suişurile şi coborâşurile ei, alături de prezenŃa neobositului creator şi redactor-şef George BariŃiu, sunt singurele repere în măsură să elucideze locul şi rolul revistei AsociaŃiunii într-o ierarhie a publicaŃiilor româneşti. Întrucât măsura înălŃimilor nu poate fi înŃeleasă şi apreciată fără a descoperi şi înŃelege neîmplinirile şi nereuşitele, s-a crezut de cuviinŃă ca nici ele să nu fie trecute cu vederea: absenŃa, nu de puŃine ori, a celor mai reprezentativi creatori şi a operelor acestora, români şi străini; scrierea unei ponderi importante a articolelor de George BariŃiu, marele ctitor de istorie şi cultură românească; conŃinutul unor articole nu s-a ridicat întotdeauna la un nivel teoretic corespunzător; încetarea publicării revistei pe o perioadă de 2 ani; apariŃia, uneori cu întârziere, a acesteia. Chiar şi aceste neajunsuri, explicabile raŃional din punctul de vedere al condiŃiilor concrete în care a apărut şi funcŃionat revista, nu constituie un obstacol, după cum am încercat să demonstrăm pe parcursul întregului nostru

31

studiu, în a sublinia importanŃa deosebită a acesteia şi, alături de ea, a marelui său mentor, care, cu o vocaŃie majoră, a reuşit a turna în forme specifice conŃinuturi de o mare complexitate şi diversitate.

Singurul factor capabil a hotărâ în privinŃa originalităŃii şi calităŃii editoriale a unei reviste, timpul, a decis, iar astăzi, la 120 de ani de la încheierea perioadei George BariŃiu, se poate aprecia că revista Transilvania rămâne un reper semnificativ al publicisticii transilvane şi naŃionale.

Redescoperirea şi interpretarea corectă, obiectivă a conŃinuturilor revistei, sesizarea aspectelor esenŃiale şi semnificative ale acestora demonstrează diversitatea domeniilor abordate, realizarea unui raport optim între creaŃia ştiinŃifică şi cea cu destinaŃie populară.

Astfel, strădania cea mare a revistei a fost de a da românilor transilvăneni o istorie adevărată, care, prin opera marilor cărturari şi istorici ce au publicat în paginile revistei Transilvania, a contribuit, prin caracterul său ştiinŃific şi naŃional, nu numai la educarea patriotică a poporului român, ci şi la consacrarea europeană a istoriografiei ardelene. Pe aceiaşi direcŃie se înscrie şi publicarea a numeroase documente istorice şi a tuturor proceselor-verbale ale adunărilor generale ale AsociaŃiunii şi ale Comitetului Central al acesteia. De fapt, fiecare proces-verbal şi toate împreună devin primele file de istorie pentru redarea marii istorii a AsociaŃiunii, ceea ce a asigurat fundamentul solid al viitoarelor iniŃiative şi activităŃi ale acesteia, puse cu aceeaşi motivaŃie, entuziasm şi responsabilitate în slujba nobilelor idealuri ale poporului român.

Apreciind că neştiinŃa este cauza fundamentală a situaŃiei sociale grele a poporului român şi că aceasta are un rol important în procesul dezvoltării culturale, revista Transilvania a înŃeles şi promovat imperativele realizării progresului în ştiinŃă prin valorificarea efortului creativ al personalităŃilor cu realizări importante în acest domeniu şi prin acŃiuni de scientizare a gândirii şi practicii poporului român.

Consecventă ideii de a pune la dispoziŃia publicului cititor a unor probleme esenŃiale pentru viaŃă, revista Transilvania are meritul de a populariza cunoştinŃe de medicină, necesare promovării conŃinutului teoretic al acesteia, dar mai ales pentru realizarea educaŃiei sanitare a populaŃiei şi prevenirea bolilor, ori eliminarea unor practici şi deprinderi nocive.

Cercetarea conŃinuturilor revistei reliefează acordarea, în paginile acesteia, a unui spaŃiu destinat filosofiei, ca necesitate a cunoaşterii teoriei generale despre om, societate şi univers. Publicarea unor idei, alese cu multă grijă, din acest domeniu, având în vedere dificultatea înŃelegerii limbajului filosofic, s-a iniŃiat abia în a doua parte a perioadei George BariŃiu, sperându-se într-o creştere a nivelului de instruire a publicului cititor.

Urmărind promovarea intereselor fundamentale ale fiecărui român şi a întregii noastre naŃiuni, Transilvania prezintă şi dezvoltă un ansamblu divers şi deosebit de important de probleme Ńinând de educaŃie şi economie, mai ales din perspectiva necesităŃii de a pune la dispoziŃia poporului român a dimensiunii lor practice, absolut necesare susŃinerii efortului de apropiere faŃă de cerinŃele progresului şi ale nivelului de dezvoltare a Ńărilor moderne europene.

CredinŃa şi încrederea în Dumnezeu şi Biserica română a redactorului-şef George BariŃiu, în rolul şi locul educaŃiei creştine în emanciparea spirituală a poporului român, sunt simboluri permanent prezente ale scrierilor cu conŃinut religios ce apar în Transilvania. Sesizând şi supunând spre dezbatere idei referitoare la istoria bisericii în general şi a celei româneşti în special, rolul bisericii şi al educaŃiei religioase la români, atitudinea faŃă de traduceri şi necesitatea cultivării limbii române în scrierile şi activităŃile religioase, revista Transilvania îşi dovedeşte, din nou, adeziunea sacră la promovarea valorilor fundamentale ale poporului român, singurele în măsură să dea forŃă unităŃii spirituale şi puterea capabilă să asigure depăşirea oricăror dificultăŃi şi greutăŃi.

32

La rândul său armata, ca instituŃie fundamentală a statului român, şi concepŃia profund favorabilă acesteia din partea redactorului-şef, au asigurat, aşa cum rezultă din studiul nostru, elaborarea unei strategii publicistice specifice, prin care fenomene, procese şi fapte militare ale ostaşului român şi Armatei române au prins viaŃă în paginile revistei. Dacă, şi aici, se găsesc prezente unele stângăcii, erori şi lipsa unui aparat ştiinŃific a unor lucrări ce abordează domeniul militar, cele mai multe dintre acestea sunt însă realizări importante, care şi-au adus contribuŃia la dezvoltarea ştiinŃei militare şi a patrimoniului cultural naŃional.

Caracterul enciclopedic al revistei este întărit prin modul în care aceasta a urmărit cunoaşterea şi popularizarea iniŃiativelor şi proiectelor ce vizau cultivarea frumuseŃii şi strălucirii diamantelor creaŃiei literare culte şi populare, a înŃelepciunii filosofiei, cât şi a energiei nestematelor deosebit de luminoase ale ştiinŃei prin activitatea diferitelor societăŃi, dintre care se remarcă în mod deosebit Academia Română. Cercetarea desfăşurată a dovedit existenŃa celor mai numeroase şi mai importante legături între Transilvania şi Academia Română, faŃă de oricare alte societăŃi culturale sau ştiinŃifice, deoarece scopul şi problemele urmărite de cele două erau mult asemănătoare; culturalizarea poporului prin cultivarea limbii, a istoriei naŃionale şi a ştiinŃei. La aceasta, în studiul realizat, s-a argumentat şi faptul că unii membrii ai redacŃiei revistei Transilvania sau personalităŃi care au publicat în paginile acesteia, au avut şi calitatea de membrii ai Academiei Române, aşa cum a fost cazul redactorului-şef George BariŃiu, care a îndeplinit importante funcŃii în cadrul academiei.

Dimensiunea naŃională şi universală a revistei Transilvania este asumată şi reiterată permanent de redactorul-şef, George BariŃiu, la care se adaugă cea a punerii în valoare a creaŃiei literare culte şi a tradiŃiei populare. Propunându-şi, ca şi Dacia literară, să publice scriitorii români din toate Ńinuturile locuite de aceştia, dar fără a se ridica la nivelul exigenŃelor celor de la Convorbiri literare, revista Transilvania îşi dezvăluie valoarea prin cunoaşterea dezavantajelor contextului cultural, istoric, politic şi naŃional în care şi-a desfăşurat activitatea, dintre care lupta tenace pentru supravieŃuirea şi dezvoltarea limbii române devine reprezentativă.

Astfel, studiul întreprins demonstrează atât caracterul enciclopedic al revistei Transilvania, cât şi realizarea celui de-al doilea deziderat major al acesteia, de a asigura promovarea beletristicii prin creaŃii în domeniul poeziei, prozei, dramaturgiei, etnografiei şi folclorului, istoriei şi criticii literare, respectiv al traducerilor din creaŃia universală.

Dacă poezia reprezintă cel mai bogat şi mai valoros capitol al literaturii culte prezent în paginile revistei, iar proza are o apariŃie restrânsă, prin eforturile deosebite ale lui George BariŃiu sunt realizaŃi primii paşi în promovarea mişcării teatrale din Transilvania. Privind problemele teatrului românesc din Transilvania în strânsă legătură cu caracteristicile stării generale şi cu năzuinŃele românilor de aici, George BariŃiu, prin intermediul revistei, a legat lupta pentru dramaturgie în Transilvania de promovarea limbii român şi a luptei pentru realizarea unităŃii culturale a tuturor românilor. Integrându-se constant în dezideratul general al secolului al XIX-lea de stimulare a acŃiunii de cunoaştere şi valorificare a folclorului românesc şi conştient de importanŃa creaŃiei populare, George BariŃiu va asigura, încă din primii ani ai apariŃiei revistei Transilvania, publicarea unor studii de folclor şi etnografie, de poezie şi proză, de datini şi obiceiuri, dar şi despre culegătorii de folclor şi portul naŃional. Analiza creaŃiei populare din paginile revistei Transilvania evidenŃiază nu numai efortul, cu adevărat eroic depus de George BariŃiu, pentru valorificarea patrimoniului din acest domeniu, ci şi transformarea acestuia într-un mijloc de educaŃie şi de orientare a diferiŃilor specialişti şi artişti spre străvechile izvoare folclorice.

33

Cercetarea colecŃiei celor 20 de ani de apariŃie a revistei Transilvania, sub redacŃia lui George BariŃiu, înregistrează o nouă şi importantă preocupare a acesteia, deschiderea publicaŃiei şi spre literatura universală. Favorizată de erudiŃia redactorului, care cunoaştea limba germană şi maghiară, Transilvania trece peste greşelile inerente ale acestei preocupări, mai ales din primii ani, reuşind, totuşi, prin traduceri din literatura clasică şi iluministă, să contribuie la rafinarea gustului cititorilor pentru literatură.

Încheierea studiului cu analiza preocupărilor revistei în domeniul artei, arată o nouă realizare prin schiŃarea unui adevărat program de cercetare şi îndrumare în domeniul artelor, de către redactorul acesteia, mai ales în muzică, pictură şi arhitectură, şi în treacăt sculptură şi artă populară.

În condiŃiile greutăŃilor inerente şi ale lipsei mijloacelor, activitatea Transilvaniei şi a lui George BariŃiu devin un măreŃ început de gazetărie, care a avut consecinŃe deosebit de importante pentru viaŃa şi activitatea naŃiunii noastre, reuşind să contribuie la reunirea şi solidaritatea trainică şi productivă a intelectualităŃii, a creaŃiei şi interesului manifestat de publicul cititor, cu inima şi sufletul cuprinse de dorinŃa şi dorul de a-şi cunoaşte fraŃii, din întregul spaŃiu spiritual românesc. George BariŃiu prin modul în care a scris în revista Transilvania, prin concepŃia şi strategia de realizare a acesteia şi conŃinuturile multora dintre articolele publicate, a dovedit încrederea de neclintit în puterea de viaŃă şi capacitatea de formare şi dezvoltare a poporului român prin cultură.

Iată de ce, aprecierile multora dintre personalităŃile marcante ale vieŃii ştiinŃifice şi culturale româneşti, nu reprezintă altceva decât recunoaşterea unor realizări ce şi-au pus amprenta, în mod decisiv, pe devenirea spirituală a naŃiunii noastre. Marele şi nemuritorul Nicolae Iorga a înŃeles perfect şi a preŃuit în mod admirabil ceea ce a realizat George BariŃiu, spunând că: „scrisul lui BariŃiu aşa de îmbelşugat, a fost practic şi trecător; el a fost ca acea parte din apa ceriurilor, pe care pământul o înghite fără a mai da rîuri vecinice, dar din care se înalŃă pe câmpiile de catifea verde şi de aur palid hrana miilor de oameni, care adesea uită să mulŃumească”.[Sămănătorul, an III, nr. 19]

Asemeni redactorului său, Transilvania a devenit o sursă de energie, un izvor cristalin, prin limpezimea sincerităŃii şi densităŃii mesajului său, nu puŃine ori tulburat de stângăciile inerente începuturilor în scrierea şi promovarea dorinŃei de a deveni folositor afirmării poporului român, ca un popor ce îşi leagă destinul său de propriul nivel de cultură.

Astfel, prin obiectivele stabilite şi modul în care a reuşit să dea viaŃă acestora, în primii 20 de ani de apariŃie, revista Transilvania devine un reper al modului de slujire a spiritualităŃii româneşti, iar oricine s-ar apleca asupra perioadei culturale, istorice respective, nu va putea să ignore izvoarele atât de bogate în informaŃii pe care, cu generozitate, revista le pune la dispoziŃia cititorului sau cercetătorului dornic de a descoperi, nu numai o publicaŃie, ci o întreagă epocă oglindită de aceasta. Cercetătorul de astăzi, va descoperi, cu siguranŃă, similitudini între concepŃiile şi comportamentul lumii secolului al XXI-lea şi cea din a doua jumătate a secolului al XIX-lea reflectată de revista Transilvania, care îşi păstrează astfel o binemeritată prospeŃime şi actualitate.

ImportanŃa şi semnificaŃia activităŃii revistei Transilvania în perioada George BariŃiu, pentru publicistica românească şi cunoaşterea marilor probleme ale societăŃii transilvane impun, în continuare, realizarea unor studii care să acopere întreaga perioadă a existenŃei sale, până în zilele noastre.

Astfel, locul şi rolul acestei publicaŃii pot fi cunoscute şi apreciate la dimensiunile sale reale, numai dacă se studiază istoria sa, respectiv de la primul număr al aparaŃiei şi până la ultimul număr al acesteia.

34

Revista Transilvania, din acest punct de vedere, rămâne, prin longevitatea sa, o publicaŃie cu o individualitate bine întemeiată şi condolidată prin eforturile remarcabile ale personalităŃilor care i-au slujit şi promovat cu înaltă dăruire, pasiune şi responsabilitate destinul către continua sa permanenŃă.

Chiar dacă a avut unele perioade în care nu a apărut, prin înŃelepciunea şi sacrificiul unor personalităŃi ale culturii române, aceasta a fost reînfiinŃată şi promovată cu rezultate deosebite.

În acest sens, următorii săi redactori şefi, respectiv Ion Popescu (1890-1891), Zaharia Boiu (1892-1895), Cornel Diaconovici (1986-1906), Octavian C. Tăslăuanu (1909-1914), Andrei Bărseanu (1914-1919), Ioan Georgescu (1920-1923), Horia Petra-Petrescu (1923-1927), Ion Agârbiceanu – Horia Petra-Petrescu (1928-1934), Ion Breazu (1941-1946), Mircea Tomuş (1972-1990 şi 2000-2002), Ion Mircea (1990-1999), Corvin Lupu (2000-2009), Dragoş Varga (2009 – în prezent) au reuşit şi continuă să dovedească că revista Transilvania poate şi trebuie să rămână ceea ce s-a dorit, de la început, o publicaŃie pusă în slujba literaturii şi culturii naŃiunii române.

35

BIBLIOGRAFIE

A. TEXTE CONSULTATE 1. Analele AsociaŃiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului

român, Sibiu, Tiparul tipografiei arhidiecezane, 1880 2. ColecŃia revistei Transilvania, organul AsociaŃiunii transilvane pentru literatura

română şi cultura poporului român, Braşov, 1868-1878; Sibiu, 1880-1889, 1911, 1925 B. TEXTE DE REFERINłĂ I. Lucrări cu caracter general, monografii, dicŃionare: 1. Albeni, S., Şcoala civilă de fete cu internat a AsociaŃiunii transilvane pentru

literatura română şi cultura poporului român, Gherla, Imprimeria „Aurora” P. A. Todoran, 1887

2. Albu, N., Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800-1867, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1971

3. Antonescu, N., Reviste din Transilvania, Oradea, Biblioteca revistei ,,Familia”, 2001 4. Agârbiceanu, I., AsociaŃiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura

Poporului Român ASTRA. Ce a fost? ce este? ce vrea să fie?, Sibiu, Editura ,,Dacia Traiană”, 1936

5. Ardelean, T., Limba română şi cultivarea ei în preocupările ASTREI, Cluj-Napoca, Editura LIMES, 2009

6. BariŃiu, G., Articole literare, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1959 7. BariŃiu, G., PărŃi alese din istoria Transilvaniei. Pre două sute de ani în urmă, Vol. II

(1890), vol. III (1891), Sibiu, Tipografia W. Krafft 8. Bălcescu, N., Opere, vol.I-II, EdiŃie critică de G. Zane şi Elena G. Zane, Bucureşti,

Editura Academiei RSR, 1974-1982 9. Bănescu, N., Gheorghe BariŃ. Rolul său în cultura naŃională, Bucureşti, Editura

Neamul românesc, 1910 10. BărnuŃiu, S., Românii şi Ungurii. Discurs rostit în catedrala Blajului, 2/14 mai

1848 cu introducere şi comentar de G. Bogdan-Duică, Cluj, 1924. 11. Maria Berényi, Românii din Ungaria de azi în presa română din Transilvania şi

Ungaria secolului al XIX-lea (1821-1918), Bucureşti, Editura Noi, 1994 12. Bîrlea, O., Antologie de proză populară epică, vol. I-III, Bucureşti, Editura pentru

Literatură, 1966 13. Bîrlea, O., Folclorul românesc, vol. I-II, Bucureşti, Editura Minerva, 1981 14. Bîrlea, O., Istoria folcloristicii româneşti, vol. I-II, Bucureşti, Editura

Encicliopedică Română, 1974 15. Brote, E., Cestiunea română în Transilvania şi Ungaria, Bucureşti, Tipografia

VoinŃa NaŃională, 1895 16. Bucur, M., Istoriografia literară românească, Bucureşti, Editura Minerva, 1973 17. Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Bucureşti,

Editura Minerva, 1986 18. Chiorean, I., Geneza şi sfârşitul Imperiului Austro-Ungar, Editura Mica Doris, Tg.

Mureş, 1995.

36

19. Ciolan, I. N., Voicu, C., RacoviŃan, M., Transilvania – istorie şi dăinuire românească. Documente oficiale ungare confirmă, Bucureşti, Editura Sirius, 1995

20. Ciorănescu, G., Romănii şi ideea federalistă, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996

21. Clinciu, I., Din trecutul societăŃii ,,Transilvania” 1867-1939, Bucureşti, Editura Bucovina, 1940

22. Constantinescu, L.J., Chestiunea Transilvaniei, Bucureşti, Editura Jurnalul literar, 1997

23. Curticăpeanu, V., Mişcarea culturală românească pentru Unirea din 1918, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1968

24. Dan P., AsociaŃii. Cluburi. Ligi. SocietăŃi. DicŃionar cronologic, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1983

25. Dragomir, S., Studii şi documente privitoare la revoluŃia românilor din Transilvania în anii 1848-1849, vol. II, Sibiu, 1944

26. Drăgoescu, A. (coord.), Istoria României. Transilvania, vol. I (1997), vol. II (1999), Cluj-Napoca, Editura ,,George BariŃiu”

27. Dunăreanu, E., Presa românească sibiană (1851-1968), Sibiu, Biblioteca ASTRA, 1969

28. Gastone, N. Al., ASTRA REDIVIVA 1990: început sau continuitate, Sibiu, Editura AsociaŃiunii ASTRA, 2007

29. Goga, O., Precursori, Bucureşti, Editura Cultura naŃională, 1930 30. Grecu, V. V., ASTRA în lupta pentru făurirea statului naŃional unitar român, Sibiu,

Biblioteca JudeŃeană ASTRA, 1987 31. Grecu, V. V., Idealul unităŃii naŃionale în presa românească, Cluj-Napoca, Editura

Dacia, 1996 32. Hangiu, I., DicŃionar al presei literare româneşti (1790-1982), Bucureşti, Editura

ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1987 33. Hangiu, I., Reviste şi curente în evoluŃia literaturii române, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică, 1978 34. Hitchins, K., ConştiinŃa naŃională şi acŃiune politică la românii din Transilvania,

vol. I (1987), vol. II (1992), Cluj-Napoca, Editura Dacia 35. Hulea, E., ASTRA – istoric, organizare, activitate, statute şi regulamente, Sibiu,

Editura Astrei, 1944 36. Iorga, N., Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică, vol. I, Bucureşti,

Editura Minerva, 1985 37. Iorga, N., Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea (de la 1821 înainte), vol.

III, Bucureşti, Editura Minerva, 1985 38. Iorga, N., Istoria presei româneşti de la primele începuturi până la 1916, Bucureşti,

Editura ,,Adevărul”, 1922 39. Kovács, I., DesfiinŃarea relaŃiilor feudale în Transilvania, Cluj, Editura Moldova,

1973 40. Lovinescu, E., Istoria civilizaŃiei române modern, Bucureşti, Editura Minerva, 1992 41. Lupaş, I., ContribuŃiuni la istoria ziaristicei româneşti ardelene, Sibiu, Editura

AsociaŃiunii, 1926 42. Lupaş, I., Un capitol din istoria ziaristicii româneşti ardelene. George BariŃiu,

Sibiu, Editura Diecezană, 1906 43. Macavei, E., Umorul în publicaŃii astrice, Sibiu, Editura AsociaŃiunii ASTRA,

2007

37

44. Maiorescu, T., Istoria politică a României sub domnia lui Carol I, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

45. Matei, P., AsociaŃiunea în lumina documentelor (1861-1950). Noi contribuŃii, Sibiu, Editura UniversităŃii ,,Lucian Blaga”, 2005

46. Matei, P., AsociaŃiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA) şi rolul ei în cultura naŃională (1861-1950), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986

47. Moga, V., ASTRA şi societatea (1918-1930), Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003

48. Netea, V., George BariŃiu. ViaŃa şi activitatea sa, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1966

49. Netea, V., Lupta românilor pentru libertate naŃională (1848-1881), Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1974

50. Pantazi, R., ViaŃa şi ideile lui George BariŃiu, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1964 51. Papiu Ilarian, Al., Istoria românilor din Dacia Superioară, vol. I-II, Viena, 1851-

1852, vol. III, editat după manuscris inedit de Ştefan Pascu, cu o introducere şi note, Sibiu, 1943

52. Pascu, Şt., Voievodatul Transilvaniei, vol. I (1971), vol. II (1979), vol. III (1986), vol. IV (1989), Cluj-Napoca, Editura Dacia

53. PăcăŃian, T. V., Cartea de aur sau Luptele politice naŃionale ale românilor de sub coroana ungară, Vol. II (1904), vol. VII (1913), Sibiu, Tipografia Arhidiecezană

54. Păcurariu, M., Cărturari sibieni de altădată, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002 55. Păcurariu, M., Politica statului ungar faŃă de Biserica românească din Transilvania

în perioada Dualismului (1867-1918), Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1986

56. Petruşan, Gh., Iosif Vulcan şi revista ,,Familia”, PublicaŃie a Uniunii Românilor din Ungaria, Szeged, 1992

57. Piru, Al., Literatura română premodernă, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1981 58. Popa, M., Taşcu, V., Istoria presei literare româneşti din Transilvania (de la

începuturi până în 1918), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980 59. RacoviŃan M., Românii transilvăneni în sistemul de stat austro-ungar, Sibiu,

Editura ,,Tribuna”, 2000 60. Răduica, G. şi Răduica, N., Calendare şi almanahuri româneşti (1731-1918):

dicŃionar bibliografic, Bucureşti, Editura Ştiintifică şi Enciclopedică, 1981 61. Răduica, G., DicŃionarul presei româneşti (1731 - 1918), Editura ŞtiinŃifică,

Bucureşti, 1995 62. Retegan, S., Dieta românească a Transilvaniei (1863-1864), Cluj-Napoca, Editura

Dacia, 1979 63. Sigmirean, C., Istoria formării intelectualităŃii româneşti din Transilvania şi Banat

în epoca modernă, Cluj, Presa Universitară Clujeană, 2000 64. Sîrghie, A., Din istoria presei româneşti, Sibiu, Editura TechnoMedia, 2008 65. Vartolomei, V., Mărturii culturale bihorene, Cluj, Editura Tribuna Ardealului,

1944 66. Vrabie, Gh., Folcloristica românească. EvoluŃie, curente, metode, Bucureşti,

Editura pentru literatură, 1969 67. Vrabie, Gh., Folclorul. Obiect-principii-metodă-categorii, Bucureşti, Editura

Academiei RSR, 1970 68. Zaciu, M., Glose, Cluj, Editura Dacia, 1970

38

69. ***, Actele privitoare la urzirea şi înfiinŃarea AsociaŃiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român, Sibiu, Editura Diecezană, 1862

70. ***, DicŃionarul literaturii române de la origini la 1900 (ed. a II-a), Bucureşti, Editura Academiei RSR şi Editura GUNIVAS, 2002

71. ***, Documente din Fondul ASTRA, Arhivele NaŃionale DirecŃia JudeŃeană Sibiu, indicele alfabetic, registrele cu procesele verbale ale şedinŃelor Comitetului Central al AsociaŃiunii şi mapele de documente ale AsociaŃiunii între anii 1861-1890

72. ***, Enciclopedia Română, tomul I (1899), tomul II (1900), tomul III (1904), Sibiu 73. ***, George BariŃ şi contemporanii săi, 10 vol., 1973-2003, Bucureşti, Editura

Minerva 74. ***, Istoria României, vol. III, Bucureşti, Editura Academiei, 1964 75. ***, Istoria României în date, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003 76. ***, Serbările noastre de la Blaj – o pagină din istoria noastră culturală..., Blaj,

1911 II. Articole şi studii de specialitate în volume: 1. Babeş, V., NotiŃe bibliografice asupra vieŃii şi activităŃii decedatului Andrei

Mocioni de Foen, în Analele Academiei Române, seria II, tom. IV, Bucureşti, 1867, pp. 354-375

2. Bocşan, N., NaŃiune şi confesiune în Transilvania în secolul al XIX-lea: cazul mitropiliei române, în Etnie şi confesiune în Transilvania (sec. XIII-XIX), Oradea, Editura Cele Trei Crişuri, 1994, pp. 143-169

3. Breazu, I., Gheorghe BariŃ şi mişcarea teatrală românească din Transilvania, în Studii de literatură română şi comparată, vol. I, EdiŃie îngrijită, bibliografie şi indice de nume de M. Curticeanu, Cluj, Editura Dacia, 1970, pp. 438-451

4. Breazu, I., Gheorghe BariŃ şi patrimonial popular, în Studii de literatură română şi comparată, vol. I, EdiŃie îngrijită, bibliografie şi indice de nume de M. Curticeanu, Cluj, Editura Dacia, 1970, pp. 425-437

5. Breazu, I., Presa Transilvaniei, în Studii de literatură română şi comparată, vol. I, EdiŃie îngrijită, bibliografie şi indice de nume de M. Curticeanu, Cluj, Editura Dacia, 1970, pp. 157-164

6. Breazu, I., Succesul sistemului etimologic, în Transilvania în Studii de literatură română şi comparată, vol. I, EdiŃie îngrijită, bibliografie şi indice de nume de M. Curticeanu, Cluj, Editura Dacia, 1970, pp. 73-96

7. Catrina, C., Probleme de etnografie şi artă popular în dezbaterea revistei ,,Transilvania”, în Centenarul revistei ,,Transilvania”, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1969, pp. 71-74

8. Ciobanu, R., Activitatea ASTREI de răspândire a cunoştinŃelor despre natură, reflectate în paginile revistei ,,Transilvania”, în ASTRA (1861-1991) – 130 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1992, pp.209-213

9. Ciobanu, R., Activitatea de cercetare şi răspândire a cunoştinŃelor din domeniul ştiinŃelor naturii desfăşurată în cadrul ASTREI, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1987, pp. 441-447

10. Colan, H., Preocupările lui George BariŃiu şi ale ASTREI pentru promovarea ştiinŃelor tehnice în România, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1987, pp. 411-421

39

11. Dragoman, C. L., Probleme de teatru în paginile ,,Transilvaniei”, în Centenarul revistei ,,Transilvania”, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1969, pp. 87-93

12. Fanache, M., Preocupările lui BariŃiu pentru un teatru românesc în Transilvania, în Centenarul revistei ,,Transilvania”, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1969, pp. 13-19

13. GoŃia, A., ASTRA şi promovarea culturii tradiŃionale româneşti, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1987, pp. 345-352

14. Grecu, V. V., Unitatea limbii române literare în preocupările ASTREI, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”,, 1987, pp. 295-340

15. Holb, I., Locul şi rolul revistei ,,Transilvania” în cultura românească, în Centenarul revistei ,,Transilvania”, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1969, pp. 67-70

16. Ionescu, R., Preocupări artistice în revista ,,Transilvania”, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”,, 1987, pp. 481-484

17. Marica, G. Em., George BariŃiu – istoric, în Studii de istoria şi sociologia culturii romîne ardelene din secolul al XIX-lea, vol. III, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980, pp. 105-160

18. Macavei, E., Probleme de pedagogie socială în preocupările ASTREI şi ale revistei ,,Transilvania”, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1987, pp. 467-475

19. Mihoc, B., Adunările Astrei, în Semnul faptelor, Oradea, Editura Logos ‘94, 2008, pp. 145-188

20. Moise, I., Astra: orientări folcloristice, în Folcloristica sibiană, Sibiu, Editura IMAGO, 1999, pp. 35-46

21. Moise, I., Preocupări ale Astrei pentru înfiinŃarea unei şcoli civile de fete, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1987, pp. 360-364.

22. NeamŃu, G., Din activitatea lui G. BariŃiu pentru editarea unui organ de presă al ASTREI, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1987, pp. 281-286

23. Odobescu, Al., AsociaŃiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, în Note de călătorie, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1981, pp. 125-145.

24. Pascu, Şt., Astra şi Academia Română, în ASTRA (1861-1991) – 130 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1992, pp.17-24

25. Pavelescu, Gh., ContribuŃia revistei ,,Transilvania” la cunoaşterea, valorificarea şi păstrarea patrimoniului nostru popular, în Centenarul revistei ,,Transilvania”, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1969, pp. 113-121

26. Pavelescu, Gh., ContribuŃia revistei ,,Transilvania” la valorificarea patrimoniului popular, în ETHNOS. Studii de etnografie şi folclor, vol. II, Sibiu, Editura PsihoMedia, 2006, pp. 25-36

27. Păcurariu, Dim., Poezia. Între marile modele clasice şi epigonii acestora, în Clasicism şi tendinŃe clasice în literatura română, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1979, pp. 80-122

28. Păcurariu, Dim., Traducerile şi semnificaŃia lor, în Clasicism şi tendinŃe clasice în literatura română, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1979, pp. 61-80

29. Puiu-Fărcaş, S., ASTRA şi naturaliştii români din Transilvania, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1987, pp. 449-456

30. RacoviŃan, M., Preocupări istoriografice ale ASTREI între 1867-1918, în ASTRA (1861-1991) – 130 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1992, pp.223-227

40

31. Selejan, A., AsociaŃiunea şi literatura, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”,, 1987, pp. 341-344

32. Şofonea, L., Istoria şi filozofia ştiinŃei şi a tehnicii (tehnologiei) în activitatea ASTREI, în ASTRA (1861-1950) – 125 de ani de la înfiinŃare, Sibiu, Biblioteca ,,Astra”, 1987, pp. 423-433

III. Articole şi studii de specialitate în periodice: 1. Berindei, D., ÎnfiinŃarea SocietăŃii Literare (Academia) (1866) şi sesiunea în 1867,

în Studii. Revistă de istorie, Bucureşti, an IX, nr. 5/1956, pp. 21-45 2. Borş, S., Revista ,,Transilvania”. Câteva repere istorice la 140 de ani de la

înfiinŃare, în Transilvania (serie nouă), XXXVII (CXIII), nr. 12/decembrie 2008, pp. 6-9 3. Cozma, A., InfluenŃa situaŃiei politice asupra activităŃii ASTREI până la 1918, în

SargeŃia, XXVIII-XXIX, nr. 2/1999-2000, pp. 301-314 4. Curticăpeanu, V., Activitatea istoriografică a ASTREI (1861-1948), în Academica,

an XVII, nr. 52-53 (189-190)/iulie-august 2006, pp. 51-54 5. Curticăpeanu, V., Caracterul discriminator şi opresiv al sistemului legislativ

austro-ungar faŃă de naŃionalităŃile asuprite (1867-1918), în Analele UniversităŃii Creştine ,,Dimitrie Cantemir”. SecŃia de istorie, nr. 2/1998, pp. 87-104

6. David, A. E., Ortografia limbii române literare în dezbaterea periodicelor transilvane, în Transilvania (serie nouă), XXXVII (CXIII), nr. 1/ianuarie 2008, pp. 86-88

7. Domocoş, E., ContribuŃii la studiul operei pedagogice a lui George BariŃiu, în Revista de Pedagogie, XIII, nr. 7-8/iulie-august 1964, pp. 121-140

8. Ghibu, O., La un popas, în Transilvania, 56, nr. 7-8/iulie-august 1925, pp. 224-227 9. Holhoş, I., ,,ASTRA” - stindard al unităŃii şi propăşirii naŃionale, în Tribuna

Sibiului, an I, nr. 5/12 mai 1968, pp. 1-4 10. Holhoş, I., Nistor, N., ContribuŃia ASTREI la realizarea unităŃii naŃionale, în

Revista Arhivelor, an XI, nr. 2/1968, pp. 91-94 11. Lupu, C., Transilvania – 140 de ani de la apariŃie, în Transilvania (serie nouă), an

XXXVII (CXIII), nr. 12/2008, pp. 1-5 12. Pavelescu, Gh., Preocupările lui G. BariŃiu în domeniul Artei populare, în Apulum,

nr. VII/II, 1969, pp. 576-588 13. Polverejan, Ş., ContribuŃii statistice privind şcolile româneşti din Transilvania în a

doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Cumidava, II (1968), Braşov, pp. 181-206 14. Prodan, D., Gheorghe BariŃ, în Analele Academiei R.P.R., XII (1962), pp. 296-297 15. Silvestru, P., ContribuŃia asociaŃiei ,,Astra” la educaŃia poporului şi dezvoltarea

învăŃământului românesc (I), în Revista de Pedagogie, XXXV, nr. 8/august 1986, pp. 62-64 16. Silvestru, P., ContribuŃia asociaŃiei ,,Astra” la educaŃia poporului şi dezvoltarea

învăŃământului românesc (II), în Revista de Pedagogie, XXXV, nr. 9/septembrie 1986, pp. 55-57 şi 59

17. Suciu, D., Monarhia Habsburgică şi situaŃia politică a naŃiunilor nemaghiare şi negermane între 1848 şi 1867, în Steaua, XLI, sept. 1990, pp. 56-62