COMPONENTE MANAGERIALE Î N PROCESUL DE EFICIENTIZARE...

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

PANEA VIRGILIU

TEZĂ DE DOCTORAT

COMPONENTE MANAGERIALE ÎN PROCESUL

DE EFICIENTIZARE A MANAGEMENTULUI

SECURIZĂRII FRONTIEREI DE STAT A

ROMÂNIEI (REZUMAT)

Conducător de doctorat,

Prof.univ.dr. D.H.C. Ion PETRESCU

SIBIU – 2008

2

C U P R I N S

INTRODUCERE 6

CAPITOLUL I

PARTICULARITĂŢI ALE MANAGEMENTULUI POLIŢIEI DE FRONTIERĂ

ROMÂNE ………………………………………………………………………………... 13

1.1. Elemente de specificitate ale procesului managerial din Poliţia de Frontieră Română 13 1.1.1. Sistemul managerial organizatoric al Poliţiei de Frontieră Române………... 14

1.1.2. Misiunile Principale ale Poliţiei de Frontieră Române …………………….. 22

1.2. Funcţiile managementului unităţilor Poliţiei de Frontieră Române …………………. 23

1.2.1. Previziunea …………………………………………………………………... 25

1.2.2. Organizarea ………………………………………………………………….. 28

1.2.3. Coordonarea ………………………………………………………………… 31

1.2.4. Antrenarea ………………………………………………………………….. 35

1.2.5. Controlulevaluarea ………………………………………….......................... 36

1.3. Sisteme, metode şi tehnici generale de management modern utilizate în unităţile

Poliţiei de Frontieră Române ……………………………………………………… 40

1.3.1. Managementul prin obiective ……………………………………………….. 42

1.3.2. Managementul participativ …………………………………………………. 44

1.3.3. Managementul prin bugete …………………………………………………. 48

1.3.4. Managementul prin proiecte ……………………………………………….. 50

1.4. Principalele metode şi tehnici specifice de management utilizate în unităţile Poliţiei

de Frontieră Române ……………………………………………………………….. 51

1.4.1. Metoda diagnosticării ………………………………………………………... 51

1.4.2. Metoda delegării …………………………………………………………….. 54

1.4.3. Şedinţa ………………………………………………………......................... 57

1.5. Studiu de caz privitor la performanţele manageriale şi la relaţiile cu partenerii

interni/externi realizată în cadrul unei direcţii a Poliţiei de Frontieră şi inspectoratele

judeţene subordonate ……………………………………………………………………. 61

1.5.1. Proiectarea şi desfăşurarea studiului ……………………………………….. 62

1.5.2. Analiza performanţelor manageriale ………………………………………... 62

3

1.5.3. Percepţii ale populaţiei faţă de personalul sau activitatea Poliţiei de

Frontieră ……………………………………………………………………. 77

1.5.4. Percepţia managementului asupra sistemului organizaţional gestionat ……. 86

1.6. Consideraţii parţiale …………………………………………………......................... 104

CAPITOLUL 2

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR POLIŢIEI DE FRONTIERĂ PENTRU

SECURIZAREA FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI ………….. ……………. 107

2.1. Factori de risc interni si externi la frontiera de stat a României .................................. 107

2.1.1. Caracteristicile geografice ale frontierei de stat a României ………………. 107

2.1.2. Factori de risc interni………………………………….……........................ 119

2.1.3. Factori de risc externi ………………………………………........................ 124

2.2. Managementul securizării frontierei de stat a României ……………………………. 141

2.2.1. Necesitatea perfecţionării managementului securizării frontierei de stat … 141

2.2.2. Obiectivele managementului frontierei de stat a României……………….. 144

2.2.3. Principiile managementului securizării frontierei de stat a României ……. 149

2.3. Caracteristici şi tendinţe ale fenomenului infracţional transfrontalier……………….. 155

2.3.1. Caracteristicile fenomenului infracţional transfrontalier…………………... 156

2.3.2. Tendinţe ale fenomenului infracţional transfrontalier……………………… 157

2.4. Metode manageriale privind combaterea migraţiei ilegale şi a traficului de carne vie 159

2.4.1. România şi fenomenului migraţiei ……………………………………….. 159

2.4.2. Aspecte practice manageriale privind combaterea migraţiei ilegale şi a

traficului de carne vie …………………………………………................. 162

2.5. Consideraţii parţiale ………………………………………………………………… 169

CAPITOLUL 3

MANAGEMENTUL RESURSELOR POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ÎN SCOPUL

SECURIZARII FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI …………………………… 171

3.1. Scurte comentarii privind managementul asigurării resurselor ……………………... 172

3.1.1. Resursele umane …………………………………………………………… 172

3.1.2. Resursele financiare ……………………………………………………….. 177

3.1.3. Resursele informaţionale …………………………………………………... 180

3.1.4. Resursele tehnicomateriale …………………………………...................... 189

4

3.2. Sistemul integrat de management pentru securizarea frontierei de stat a României … 191

3.2.1. Conceptul de sistem integrat de management ……………………………… 192

3.2.2. Principii si obiective ale sistemului integrat de management pentru

securizarea frontierei ………………………………………………………. 196

3.2.3. Elemente ( subsisteme) componente …………………………... 203

3.3. Mijloacele tehnice de supraveghere şi control la frontiera de stat a României ………. 209

3.3.1. Mijloace tehnice folosite în efectuarea controlului la frontieră....................... 209

3.3.2. Mijloace tehnice moderne din dotarea Poliţiei de Frontieră care necesită

personal specializat ………………………………………………………… 218

3.4. Managementul suportului logistic al sistemului integrat pentru securizarea frontierei

de stat a României …………………………………………………………………… 226

3.4.1. Principii manageriale şi misiuni generale …………………………………... 227

3.4.2. Subsistemele suportului logistic al sistemului integrat pentru securizarea

frontierei de stat. Metoda delegării ………………………………………… 230

3.5. Consideraţii parţiale ………………………………………………………………… 249

CAPITOLUL 4

METODE SI TEHNICI MANAGERIALE MODERNE DE SUPRAVEGHERE SI

CONTROL AL FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI …………………………... 250

4.1. Acordul Schengen …………………………………………………………………… 250

4.1.1. Scurt istoric al Acordului Schengen ……………………………. 250

4.1.2. Redactarea şi actualizarea de către România a Planului de Acţiune Schengen 254

4.1.3. Măsuri de adoptat pe viitor pentru aderarea României la Convenţia

Schengen ……………………………………………………………………. 256

4.2. Reguli şi principii manageriale de supraveghere şi control al frontierelor

practicate de Uniunea Europeană …………………………………………………… 257

4.2.1. Componente manageriale în Codul comunitar asupra regulilor ce stau la baza

liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere …………………………………………… 257

4.2.2.Normele Parlamentului European şi Consiliului Europei privind dreptul la

libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii

Uniunii Europene şi membrii familiilor acestora ………………………….. 259

4.2.3.Reglementări metodologicomanageriale prevăzute în manualul practic

pentru poliţiştii de frontiera adoptat de Uniunea Europeană ……………….. 270

5

4.3 Sistemul de management al supravegherii şi controlului frontierei de stat a României 272

4.3.1. Conceptul de supraveghere şi control la frontieră …………………………. 279

4.3.2. Subsistemul de supraveghere la frontiera verde …………………………… 287

4.3.3. Subsistemul de control pentru trecerea frontierei …………………………. 292

4.4. Orientări manageriale privind eficientizarea supravegherii şi controlului frontierei

de stat a României ……………………………………………….............................. 298

4.4.1. Obiective manageriale şi direcţii de acţiune ale Politiei de Frontieră pentru

securizarea frontierei de stat a României ………………………………………………… 298

4.4.2. Orientări manageriale şi în domeniul tacticoperativ pentru realizarea

securizării frontierei de stat a României …………………………………… 307

CONSIDERAŢII FINALE ……………………………………………………………... 310

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ……………………………………………………….. 315

Lista cu tabele

6

COMPONENTE MANAGERIALE IN PROCESUL DE EFICIENTIZARE A

MANAGEMENTULUI SECURIZARII FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI

Unul dintre obiectivele strategice generale ale Ministerului Internelor şi Reformei

Administrative – organ de specialitate al autorităţii publice – îl reprezintă întărirea capacităţii

instituţionale a structurilor sale.

Acest proces deosebit de complex are în vedere schimbările produse în actualul început

de mileniu, pentru îndeplinirea prerogativelor specifice, conferite de lege, atât în relaţie directă

cu noile exigenţe determinate de instaurarea democraţiei constituţionale cât şi cerinţele de

integrare europeană a României pe segmentul afacerilor interne. Acţionând în acest fel,

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, alături de celelalte instituţii ale statului,

contribuie la promovarea unei politici instituţionale coerente şi flexibile, puternic adaptate la

realităţile socioeconomice şi politice interne şi internaţionale, concomitent cu sporirea

eficacităţii în combaterea actelor şi faptelor antisociale.

Reforma instituţională a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi a

structurilor aflate în subordinea sa, are ca prioritate asigurarea compatibilizării cu instituţiile

similare din ţările membre ale Uniunii Europene, dar şi a funcţionării optime a acestora pentru a

oferi cetăţenilor cele mai bune servicii, cu cele mai mici costuri.

Evoluţia actuală şi de perspectivă a situaţiei operative din domeniul ordinii şi siguranţei

publice determină opţiunile României în acest domeniu.

Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerul Internelor şi Reformei

Administrative şi este instituţia specializată a statului care asigură desfăşurarea acţiunilor de

securizare în sistem unitar şi coerent la frontiera de stat, exercitânduşi atribuţiile potrivit

prevederilor art. 1 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră

Române, aprobată cu modificări prin Legea nr. 81/2002, cu modificările şi completările

ulterioare OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 243/2002 cu modificările şi completările ulterioare şi Normele metodologice de

aplicare a OUG nr. 105/2001 aprobate prin HG nr. 445/2002, precum şi Regulamentul E.C. nr.

562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 15 martie 2006, privind crearea unui

cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere

(Codul Frontierelor Schengen).

7

Securizarea frontierei naţionale, întărirea supravegherii şi a controlului la frontiera de

stat, cu participarea tuturor instituţiilor cu competenţe la frontiera de stat, pe baza unei colaborări

interinstituţionale reale, reprezintă un obiectiv major al procesului de integrare a României în

Uniunea Europeană şi în spaţiul Schengen.

Existând disponibilitatea şi voinţa necesare pentru realizarea la timp a acestui proces,

Poliţia de Frontieră Română are capacitatea, în cadrul unor limite de risc acceptabile, să

protejeze frontiera de stat şi să asigure securizarea sa, rezultatele obţinute în ultimii ani, fiind o

garanţie suplimentară în acest sens.

Crearea unei Europe unite, precum şi stabilirea noilor frontiere ale Uniunii Europene şi

Alianţei Atlanticului de Nord reprezintă un pas important în cadrul procesului de securitate şi

dezvoltare socioeconomică a ţărilor din partea estică a continentului.

În procesul lor de aderare, ţările candidate, inclusiv România, şiau asumat o serie de

responsabilităţi, urmărind să respecte, întocmai ca şi ţările membre, regulile şi cerinţele menite

să concure la un regim de viaţă sigur. In cadrul acestui proces, prevederile Schengen au devenit

parte din condiţiile de aderare al Uniunea Europeană, ţările membre arătând celor candidate că

problematica liberei circulaţii este o chestiune de securitate, iar obligaţiile în acest sens trebuie

asumate de toţi cei care doresc să fie parte dintro Europă unită.

Anii anteriori au reprezentat, pentru România şi instituţiile abilitate ale statului, o

perioadă de muncă asiduă în vederea îndeplinirii recomandărilor pentru aderare atât la Uniunea

Europeană cât şi la Spaţiul Schengen şi alinierii la măsurile întreprinse la nivel internaţional

pentru combaterea terorismului şi asigurarea siguranţei populaţiei.

Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, Poliţia de Frontieră Română a beneficiat de

sprijinul experţilor Uniunii Europene prin cele 9 convenţii de înfrăţire instituţională încheiate,

parcurgând paşi importanţi pentru adaptarea muncii specifice la standardele internaţionale.

Cunoaşterea managerială este preocupată, în principal, de verificarea adevărului

enunţurilor şi teoriilor sale. Potrivit principiului metodologic fundamental al cercetării ştiinţifice,

formulat de Descartes, prima regulă de a se ajunge la adevăr este de a nu considera nici o

cunoştinţă drept adevăr indiscutabil, ci de a se supune mereu tot ce se cunoaşte unei analize

constructive.

Valoarea cercetării manageriale constă în eficienţa cu care contribuie la elaborarea

strategiei de dezvoltare şi eficientizare a poliţiei de frontieră, la formularea mai corectă şi mai

completă a deciziilor manageriale, la definirea mai clară a problematicii uzuale, la culegerea

datelor şi la conturarea diferitelor variante de activităţi.

8

Obiectul de activitate al cercetării manageriale în domeniul managementului poliţie de

frontieră constă în investigarea componentelor procesului managerial în scopul de a se contribui

la perfecţionarea metodelor de comunicare şi motivaţie managerială, de elaborare a deciziilor, de

planificare a strategiilor şi politicilor de eficientizare a poliţiei de frontieră, de organizare,

conducere şi control în vederea realizării obiectivelor, creşterii indicatorilor de performanţă

profesională şi satisfacerii nevoilor personalului.

Construcţia demersului ştiinţific porneşte de la o serie de ipoteze de lucru, ce au fost

formulate, după cum urmează:

Ipoteza nr. 1: Perfecţionarea şi utilizarea unor metode şi tehnici moderne de management

în Poliţia de Frontieră Română trebuie să fie o prioritate absolută pentru toţi managerii din

unităţile de poliţie de frontieră;

Ipoteza nr. 2: Identificarea factorilor de risc interni şi externi la frontiera de stat a

României şi a tendinţelor fenomenului transfrontalier, determină performanţele manageriale în

securizarea frontierei de stat a României;

Ipoteza nr. 3: Progresul ştiinţific şi tehnic al sistemului integrat de management pentru

securizarea frontierei de stat are consecinţe directe în folosirea cu eficacitate, eficienţă şi

economicitate a resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale ale poliţiei de frontieră;

Ipoteza nr. 4: Eficientizarea tehnicilor şi metodelor manageriale privind supravegherea şi

controlul frontierei de stat a României şi a Uniunii Europene vor conduce la integrarea rapidă a

României în spaţiul Schengen al Uniunii Europene

Pe parcursul cercetării ştiinţifice miam propus să evidenţiez particularităţile

managementului poliţiei de frontieră române care să fie materializat în prezentul raport ştiinţific.

În acest sens, vor fi prezentate elementele specifice ale procesului managerial din poliţia

de frontieră, sistemul managerial organizatoric precum şi funcţiile managementului unităţilor de

poliţie de frontieră. Totodată, vor fi analizate sistemele, metodele şi tehnicile generale de

management folosibile în unităţile poliţiei de frontieră şi se vor propune modele noi, personale

pentru modernizarea acestora.

De asemenea, vor fi evidenţiate principalele metode şi tehnici specifice de management

utilizate, cu referiri directe la metoda diagnosticării, metoda delegării şi şedinţa. Rezultatele

cercetării îmi vor permite să prezint cele mai moderne tehnici şi metode manageriale pentru

eficientizarea activităţii poliţiei de frontieră în scopul securizării frontierei de stat a României,

dar şi a frontierei externe a Uniunii Europene gestionată de România.

9

Consider că România, ca ţară membră a Uniunii Europene, trebuie sa adopte o atitudine

strategică şi sistemică privind problemele legate de managementul frontierelor sale interne şi

externe în cadrul căreia să fie angrenate toate structurile cu atribuţii şi competenţe în domeniu.

Această atitudine strategică trebuie să abordeze cele mai importante aspecte legate de

fluidizarea traficului în punctele de trecere a frontierei, combaterea eficientă, la nivelul

cerinţelor impuse de Uniunea Europeană, a fenomenului infracţional transfrontalier.

Poziţionarea geografică a frontierelor României, impune o abordare regională şi sistemică a

problemelor legate de managementul unui segment deosebit de important din viitoarea frontieră

externă a Uniunii Europene şi de perspectiva integrării în spaţiul Schengen. Importanţa este

dată, în principal, de lungimea segmentului de frontierăpeste 2000 km şi de situarea pe direcţia

EstVest a fenomenelor infracţionale transfrontaliere, în cadrul cărora, un loc important îl ocupă

migraţia ilegala, traficul cu persoane şi traficul cu maşini de lux.

Eforturile vor trebui direcţionate pentru aplicarea masurilor de reconstrucţie a sistemului

instituţional, descentralizarea decizională, ridicarea responsabilităţii şi a nivelului profesional al

personalului, perfecţionarea procedurilor de supraveghere şi control al trecerii frontierei de stat,

în conformitate cu standardele europene şi creşterea în eficienţă operativă şi economică a

suportului logistic, în continuă dezvoltare şi modernizare prin eforturi proprii şi cu un sprijin

extern decisiv.

Aceste demersuri nu pot fi gestionate decât prin adoptarea unui management eficient şi

pragmatic pentru îndeplinirea cu succes, profesionalism şi responsabilitate de către personalul

Poliţiei de Frontieră a misiunilor şi au ca scop principal securizarea frontierei de stat a

României, viitoarea frontieră externă a Uniunii Europene.

Îndeplinirea acestor obiective impune stabilirea priorităţilor şi identificarea căilor de

realizare a lor, care să se constituie întrun program managerial propriu de securizare a acestei

frontiere.

Complexitatea obiectivelor ce trebuie atinse şi a misiunilor necesare a fi îndeplinite, în

domeniul securizării frontierei de stat a României, impun o abordare modernă, europeană a

relaţiilor de cooperare interne şi externe, care să asigure noi valenţe cantitative, dar mai ales

calitative activităţilor informativoperative în lupta de combatere a infracţionalităţii

transfrontaliere şi a criminalităţii organizate, internaţionale.

În cadrul acţiunilor practice ,,securizarea” frontierei de stat a Romaniei reprezintă un

obiectiv major al etapei actuale, în scopul contracarării fenomenului migraţiei ilegale şi ale altor

fapte cu incidenţă la regimul frontierei de stat.

10

Securizarea frontierei de stat, întărirea controlului la frontieră şi perfecţionarea

managementului general, constituie condiţiile sinequa non ale succesului în combaterea

eficientă a fenomenului infracţional transfrontalier.

Necesitatea securizării frontierelor României, este determinată de creşterea în amploare şi

complexitate a infracţionalităţii transfrontaliere, cu sensul general est vest, de internaţionalizare

a fenomenului crimei organizate, precum şi de existenta condiţiilor favorizante ale acestor

fenomene prin persistenta crizei economice, a conflictelor sociale, etnice şi religioase,

proliferarea acţiunilor teroriste în unele state din vecinătatea şi apropierea graniţelor României,

sau din lume. De aceea, complexitatea şi amploarea fenomenului infracţional, presiunea acestuia

la frontieră şi necesitatea combaterii lui cu eficienţă, concomitent cu asigurarea măsurilor privind

securizarea frontierei de stat, impun participarea efectivă a tuturor structurilor şi organismelor

statului cu responsabilităţi la frontieră în vederea realizării unui management integrat al

frontierei compatibil cu practicile comunitare.

,,Securizarea frontierei de stat reprezintă un sistem complex de măsuri, acţiuni şi activităţi

desfăşurate la nivel central şi teritorial prin care să asigure siguranţa la frontiere, menţinerea

stării de normalitate, desfăşurarea unui control sigur şi fluent la trecerea frontierei, precum şi

protecţia intereselor statului român în relaţiile cu statele vecine”

Securizarea frontierei nu presupune şi nu înseamnă adoptarea de măsuri care să vină în

contradicţie cu libera circulaţie a persoanelor, ci înseamnă, în primul rând, lupta împotriva

manifestărilor criminale şi de nesocotire a legii.

Însuşirea procedeelor şi metodelor manageriale specifice frontierelor spaţiului Schengen

la frontierei externe a României, pe baza aplicării legislaţiei de frontiera româneşti, adaptate la

cea europeană, este o direcţie prioritară de acţiune pentru perioada următoare. Complexitatea

obiectivelor de realizat şi a misiunilor de îndeplinit, în domeniul securizării frontierei de stat a

României, generează o nouă atitudine şi abordare modernă, europeană a relaţiilor de cooperare

interne şi externe, asigurânduse noi valenţe cantitative, dar mai ales calitative, activităţilor

informativoperative în lupta de combatere a infracţionalităţii transfrontaliere şi a criminalităţii

organizate, internaţionale.

Stabilirea noilor frontiere ale UE reprezintă un pas important în cadrul procesului de

securitate şi dezvoltare socioeconomică, în special a ţărilor din partea estică a continentului.

În acest context, dată fiind amplasarea geografică a României, sa constatat tendinţa

migranţilor ilegali de a tranzita ţara noastră în drumul lor către principala ţintă, Europa de Vest,

motiv pentru care României îi revine un rol deosebit de activ în identificarea şi anihilarea

principalelor rute de tranzit a migraţiei ilegale.

11

România va deveni, în viitorul apropiat, o ţară „ţintă” pentru migraţia ilegală, traficul de

stupefiante, maşini furate, arme, muniţii, materiale explozive, dar şi pentru unele forme de

manifestare a infracţionalităţii internaţionale organizate (traficul de fiinţe umane, proliferarea

consumului şi comercializării pe piaţa internă a stupefiantelor), care şiau găsit un teren fertil în

mediile infractoare autohtone, reprezentând noi provocări la adresa liniştii şi securităţii publice.

Din aceste motive, acţiunile de combatere a acestor manifestări au un profund impact pozitiv în

rândul opiniei publice.

Începând cu data de 01 ianuarie 2007, dată de la care România a devenit Stat Membru

U.E., Poliţia de Frontieră Română aplică principiile supravegherii şi controlului frontierelor

practicate de comunitatea europeană.

Crearea unei Europe unite precum şi stabilirea noilor frontiere ale Uniunii Europene

reprezintă un pas important în cadrul procesului de securitate şi dezvoltare socioeconomică a

ţărilor din partea estică a continentului.

România, asemenea celorlalte ţări candidate, şia asumat o serie de responsabilităţi în

procesul de aderare, în primul rând respectarea regulilor şi cerinţelor menite să concure la un

regim de viaţă sigura, similar celui din ţările membre.

Astfel, prevederile Schengen au devenit condiţii de aderare la Uniunea Europeană, ţările

membre arătând celor candidate că problematica liberei circulaţii este o chestiune de securitate,

iar obligaţiile în acest sens trebuie asumate de toţi cei care doresc să fie parte a Europei unite.

Pentru îndeplinirea recomandărilor Uniunii Europene, Guvernul României şi Consiliul

Suprem de Apărare a Ţării au adoptat o serie de documente ce conţin ansamblul principiilor şi

direcţiilor de acţiune pentru pregătirea, organizarea şi dotarea Poliţiei de frontieră Române, de

referinţă fiind Strategia de Securizare a Frontierei de Stat a României şi strategia privind

Managementul Integrat la Frontieră.

În contextul integrării României în uniunea Europeană, pentru susţinerea obiectivului

fundamental al Uniunii în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne de a “menţine şi dezvolta

Uniunea ca o zonă de libertate, securitate şi justiţie, în care libera circulaţie a persoanelor este

asigurată în conformitate cu măsurile adecvate privind controalele frontierelor externe, azilul,

imigraţia, prevenirea şi combaterea criminalităţii”, consider că este necesar să se acţioneze

consecvent pentru implementarea progresivă a măsurilor necesare în vederea atingerii unui nivel

de securitate adecvat al frontierei.

12

În conformitate cu prevederile Strategiei, securizarea frontierei va fi abordată

corespunzător actualei etape, de integrare în Uniunea Europeană, vizând, totodată crearea

premiselor pentru ca România să îndeplinească, în perioada ulterioară integrării în Uniunea

Europeană, condiţiile preliminare pentru a deveni Parte la Acordul Schengen, având în vedere că

eliminarea controalelor la frontierele interne se realizează ca urmare a unei decizii unanime de a

implementa acquisul Schengen, şi nu pe baza unor acorduri bilaterale încheiate de România cu

statele vecine.

Activităţile şi demersurile care urmează a fi desfăşurate se vor fundamenta pe analiza de

stare a criminalităţii transfrontaliere şi principalele tendinţe de evoluţie ale acestui fenomen,

precum şi pe conceptele de management şi sistem integrat de management al frontierei,

dezvoltate în spiritul Catalogului Schengen – “Controlul frontierelor externe, extrădarea şi

readmisia”, adaptate la condiţiile din România.

Pentru asigurarea continuităţii procesului de integrare vor trebui continuate, îmbunătăţite

şi extinse programele şi proiectele lansate şi aflate în curs de derulare cu partenerii străini,

precum şi cele care şiau dovedit viabilitatea şi eficienţa, iniţiate şi desfăşurate la nivelul Poliţiei

de Frontieră Române.

Aşa cum am arătat, obiectivul strategic al Poliţiei de Frontieră Române îl constituie

continuarea procesului de reformă şi modernizare a instituţiei, care să permită extinderea şi

adâncirea relaţiilor de cooperare în domeniul supravegherii şi controlului frontierei de stat cu

statele membre şi cu statele asociate ale Uniunii Europene.

În domeniul ordinii publice, în general, şi al poliţiei de frontieră, în special, ştiinţa

managementului este prezentată în toate sferele de activitate de pe toate treptele (eşaloanele)

ierarhice, de sus şi până jos, la subunităţi şi la celelalte formaţiuni.

În scopul continuării implementării managementului supravegherii şi controlului trecerii

frontierei la standardele Uniunii Europene, reliefarea particularităţilor managementului unităţilor

poliţiei de frontieră constituie o preocupare prioritară a factorilor de decizie. Conceperea şi

realizarea unor structuri suple şi flexibile implică identificarea, analiza şi raţionalizarea

principalelor aspecte organizatorice referitoare la dispunerea şi armonizarea spaţială şi în timp a

resurselor umane, materiale şi financiare ale fiecărei unităţi de poliţie de frontieră.

O importanţă deosebită, în acest sens, o au factorii sau variabilele organizaţionale care

determină mărimea şi configuraţia structurii organizatorice. Aceştia au fost identificaţi şi

prezentaţi în conţinutul referatului, iar aprofundarea lor permite o solidă fundamentare a

structurii dintrun punct de vedere complex, operativ, economic, uman, tehnic şi juridic.

13

Pe parcursul tezei de doctorat au fost evidenţiate metodele şi tehnicile manageriale care

contribuie la organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice.

Astfel, au fost identificate ca metode generale de management cu aplicabilitate în unităţile

poliţiei de frontieră (managementul prin obiective, participativ şi prin bugete), precum şi

metodele şi tehnicile specifice de management utilizate în managementul unităţilor poliţiei de

frontieră diagnosticarea, delegarea şi şedinţa).

Analizând structura şi funcţionalitatea unei unităţi din structura poliţiei de frontieră, atât

în ansamblu cât şi în detaliu, avânduse în vedere, în primul rând, natura activităţilor de

conducere, se poate aprecia că subsistemul decizional este reprezentat prin persoana managerilor

(şefilor), cei care, în baza principiului unităţii de comandă, principiu specific domeniului ordinii

publice, sunt investiţi cu autoritatea deplină şi indiscutabilă de a adopta deciziile în scopul

realizării obiectivelor la nivelul întregii unităţi şi sunt direct răspunzători de îndeplinirea lor.

Având în vedere faptul că, în domeniul poliţiei de frontieră condiţiile cele mai des

întâlnite în care se iau deciziile sunt cele de incertitudine şi risc, se poate spune că decizia în

poliţia de frontieră reprezintă stadiul cel mai înalt, forma cea mai rafinată, standardizată, la care a

ajuns demersul opţional. Ea răspunde la două comandamente majore: oferă suficientă precizie

întrun câmp cu cea mai mare încărcătură de nesiguranţă; garantează strictul necesar de

oportunitate întrun spaţiu caracterizat prin cel mai mare dinamism şi instabilitate.

Elaborarea unor decizii corecte nu este posibilă decât în condiţiile în care managerii

unităţilor poliţiei de frontieră, pe întreaga ierarhie dispun de informaţii veridice şi complete.

Altfel spus, conducerea modernă şi eficace a unităţilor poliţiei de frontieră presupune existenţa

unui sistem informaţional raţional şi oportun, capabil să furnizeze elementele de fundamentare

ale deciziilor în domeniu.

Fără un sistem informaţional care să funcţioneze corect, nici o unitate din structura

poliţiei de frontieră nu poate fi în măsură să funcţioneze corespunzător.

Cunoscând parametrii de funcţionare a sistemului informaţional, considerăm că orice

manager (şef) va dimensiona sistemul informaţional al unităţii pe care o conduce la cote strict

necesare neadmiţând apariţia unor circuite şi fluxuri informaţionale parazite, dublarea şi triplarea

circuitelor, documentelor şi, în consecinţă, întrebuinţarea ineficientă a resurselor umane,

materiale şi financiare la dispoziţie.

Subsistemul organizatoric, ca rezultat al exercitării funcţiei de organizare, reflectă toate

modificările produse în celelalte componente ale managementului – metodologică, decizională şi

informaţională.

14

Organizarea formală în unităţile poliţiei de frontieră este reglementată atât de acte

normative (legi, ordonanţe şi hotărâri de Guvern), cât şi dispoziţii cu caracter inter (regulamente,

ordine ale conducerii ministerului precum şi dispoziţii ale şefilor unităţilor). De asemenea,

activităţile specifice unităţilor de poliţie de frontieră sunt reglementate şi prin regulamentul de

organizare şi funcţionare a fiecărei unităţi, organigramă descrieri de funcţii, fişe de post.

Organizarea procesuală asigură delimitarea şi dimensionarea sarcinilor, atribuţiilor,

activităţilor şi funcţiunilor şi corelarea acestora cu obiectivele şi componentele structural

organizatorice ale unităţilor din structura poliţiei de frontieră.

Unităţile din structura poliţiei de frontieră se caracterizează prin existenţa şi manifestarea

funcţiilor de cercetaredezvoltare, comandă socială, de execuţie, de personal şi financiar

contabilă.

Structura organizatorică a unităţilor din structura poliţiei de frontieră cu cele două

componente, de management (de comandă) şi de execuţie, cuprinde subdiviziunile

organizatorice definite de managementul modern ca fiind postul, funcţia, compartimentul nivelul

ierarhic, ponderea ierarhică, relaţiile organizatorice, astfel concepute şi dimensionate încât să

asigure realizarea obiectivelor în condiţii de eficienţă şi eficacitate.

În strategia de modernizare a poliţiei de frontieră sau stabilit etape de transformare a

acestei direcţii din cadrul MIRA, care vizează organizarea atât în ansamblu, cât şi pe

componentele sale: procesuală, structurală, organizarea muncii individuale, colective şi de

conducere.

Putem astfel concluziona că reconstrucţia instituţională a poliţiei de frontieră şi a

structurilor sale componente este necesar să continue cu accelerarea procesului de reorganizare şi

restructurare, urmărinduse eliminarea paralelismelor şi a verigilor intermediare, reducerea

structurilor supradimensionate, realizarea concordanţei între misiunile şi structura organizatorică

a unităţilor, ridicarea gradului de interoperabilitate cu instituţiile similare din ţările Uniunii

Europene, prin corelarea noilor arhitecturi organizatorice, eficientizarea formaţiunilor operative,

prin redistribuirea raţională a efectivelor şi creşterea flexibilităţii în îndeplinirea misiunilor

specifice.

Managementul Poliţiei de Frontieră pentru securizarea frontierei de stat a României

reprezintă un proces amplu, complex si sistemic prin care se asigură promovarea şi aplicarea

sarcinilor rezultate din strategia Managementului Integrat al Frontierei .

15

Prin stabilirea obiectivelor sa asigurat şi se asigură determinarea modului de acţiune şi

sugerarea anumitor tipuri de acţiuni specifice zonei de responsabilitate, sau evaluat corect

posibilităţile şi restricţiile impuse de factorii interni si externi generate de realităţile prezentului

şi prognoza viitorului.

Pentru aplicarea obiectivelor fundamentale se operează cu termene mari, iar pentru cele

derivate, individualizate pe structuri, se asigură etapizarea în general, pe termene scurte, condiţii

care au asigurat şi asigură succesul acumulărilor cantitative.

Complexitatea şi etapizarea ritmică a obiectivelor de realizat generează în activitatea de

urmărire a realizării lor, intervenţie cu decizii cu un pronunţat caracter „profilactic” şi nu de

puţine ori corectiv.

Pe linia evaluării realizării obiectivelor recompensării personalului se acordă aceeaşi

importanţă ca şi aspectelor de ordine operativ, logistic, financiar.

Obiectivele stabilite, măsurile şi acţiunile întreprinse urmăresc ca finalitate eficientizarea

funcţionarii normale a fiecărei structuri Direcţie, Inspectorat, Sector, Punct Trecere Frontieră.

Muncii operativinformative îi sunt subordonate toate celelalte comandamente de ordine

instituţional, al resurselor umane, logisticfinanciar şi decizional.

Fără a estompa importanta vreunui principiu al managementului modern, se acţionează cu

consecvenţă pentru promovarea pe criterii de competenţă, pe funcţii de management şi

specialişti, realizarea unei corespondenţe reale între responsabilitatea şi autoritatea funcţiei,

promovarea spiritului de echipa pe structuri şi colective de lucru şi nu în ultimul rând, pe

apropierea conducerii de execuţie.

Locul şi rolul Poliţiei de Frontieră în sistemul instituţional al Ministerului Internelor şi

Reformei în Administraţie, conferă funcţiei de coordonare o importanţă de prim rând în cadrul

managementului pentru securizarea frontierei de Est a României. Managementul Poliţiei de

Frontieră pentru aplicarea strategiei de securizare a frontierei de est, în dinamica aplicării sale, a

completării cu obiective şi direcţii de acţiune, în raport cu evoluţia infracţionalităţii

transfrontaliere, cu identificarea resurselor necesare, cu priorităţile şi noile cerinţe ale Uniunii

Europene, presupune cuprinderea şi aplicarea reglementărilor sale prin planurile anuale şi

periodice ale structurilor politiei de frontiera, în care responsabilităţile sunt stabilite cu claritate

atât în privinţa executanţilor cât şi a termenelor de finalizare.

16

Managementul, adoptat la nivelul Poliţiei de Frontieră, pentru securizarea frontierei de

stat a României, asigură îndeplinirea cu succes, în condiţiile stării de normalitate şi a situaţiilor

de criză, a misiunilor de supraveghere şi control trecere frontieră, prevenirii şi combaterii

migraţiei ilegale şi a factorilor specifici criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de

competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor,

asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, respectarea ordinii şi liniştii publice

în zona de competenţă, în condiţiile legii şi utilizării cât mai judicioasă a resurselor umane,

materiale şi financiare avute la dispoziţie. Niciun efort nu este prea mare în acest demers major,

întrucât incapacitatea de a gestiona, stăpâni şi contracara fenomenul infracţional transfrontalier,

generează ameninţări nu numai la adresa siguranţei naţionale a statului roman, ci şi a statelor

europene în ansamblul lor. În aceste condiţii, securizarea frontierei de est, este nu doar un

obiectiv, ci şi o necesitate a existentei Europei unite.

Actualele caracteristici ale mediului de securitate internaţional determină, în mod necesar,

cerinţa de a răspunde unitar şi eficient ameninţărilor globale generate de terorismul internaţional

şi crima organizată transfrontalieră, sub toate formele ei de manifestare. Globalizarea a

determinat ca statele să resimtă, în esenţă, aceleaşi nevoi de securitate la frontieră. Din acest

punct de vedere, construcţia Europei Unite şi, în special, dinamica extinderii Uniunii, prin

aderarea altor state, constituie noi provocări în ceea ce priveşte asigurarea securităţii globale a

spaţiului comun de libertate. Securitatea fiecărui stat membru este condiţionată de stabilitatea

globală şi invers.

Diversitatea şi specificul naţional în abordarea conceptelor de securitate sunt reunite, în

cadrul Uniunii Europene, de crezul şi ţelul comun al statelor membre, exprimate în stabilirea

obiectivului fundamental de a asigura un spaţiu de largă afirmare, a libertăţii, justiţiei şi

securităţii. Managementul integrat al frontierei, concept introdus relativ recent în abordarea

securităţii frontierelor Uniunii Europene, pare să ofere soluţia cea mai convenabilă pentru

asigurarea securităţii globale şi, implicit, a fiecărei naţiuni în parte, cu respectarea libertăţilor

fundamentale ale cetăţenilor, inclusiv libera circulaţie în spaţiul comunitar, precum şi cu

asigurarea unei fluenţe adecvate a schimburilor economice dintre state. România a aderat la

valorile şi principiile Uniunii. Opţiunea sa fermă, acţiunile prezente şi viitoare pentru atingerea

unui grad de siguranţă garantat al propriilor frontiere reprezintă, în acest sens, una din condiţiile

care oferă cetăţenilor români accesul deplin în spaţiul european de libertate, de ieşire din izolarea

fără orizont şi de conferire teritoriului naţional a atributului pe care îl merită, de teritoriu comun

european.

17

CAPITOLUL 1

PARTICULARITĂŢI ALE MANAGEMENTULUI

POLIŢIEI DE FRONTIERĂ

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative exercită, conform Constituţiei şi legilor

ţării, atribuţiile ce îi revin cu privire la: apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului, a proprietăţii publice şi private, realizarea Programului de guvernare şi a strategiilor în

domeniul administraţiei şi ordinii publice şi monitorizarea, în numele Guvernului, a elaborării şi

aplicării programelor de reformă instituţională de către ministere şi celelalte autorităţi ale

administraţiei publice centrale; funcţia şi funcţionarii publici; activitatea de cadastru, geodezie şi

cartografie; activitatea privind zonele defavorizate şi parcurile industriale; asigurarea ordinii

publice; paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor şi valorilor; prevenirea şi combaterea faptelor

antisociale; respectarea regimului juridic al frontierei de stat; evidenţa informatizată a persoanei;

regimul juridic al străinilor; solicitanţii statutului de refugiat şi persoanele care au dobândit o

formă de protecţie în România, apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă a populaţiei şi

bunurilor, precum şi administrarea şi protecţia Fondului Arhivistic Naţional.

1.1. ELEMENTE DE SPECIFICITATE ALE PROCESULUI MANAGERIAL DIN

POLIŢIA DE FRONTIERĂ ROMÂNĂ.

Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerul Internelor şi Reformei

Administrative şi este instituţia specializată a statului care exercită atribuţiile ce îi revin cu

privire la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea şi combaterea migraţiei

ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă,

respectarea regimului juridic al frontierei de stat, asigurarea intereselor statului român pe

Dunărea interioară şi Canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, în zona contiguă şi în

zona economică exclusivă, respectarea ordinii şi liniştii publice în zona de competenţă, în

condiţiile legii (articolul 1 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 104 din 27 iunie 2001 privind

organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române).

1.2. FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI UNITĂŢILOR POLIŢIEI DE

FRONTIERĂ ROMÂNE

Cunoaşterea şi înţelegerea funcţiilor managementului de către managerii unităţilor

poliţiei de frontieră în mod aprofundat constituie o premisă majoră pentru o bună practică

managerială, pentru însuşirea şi utilizarea eficientă a sistemelor, metodelor, tehnicilor,

procedurilor şi modalităţilor cei sunt proprii.

18

1.2.1 Previziunea

Obiectivele previziunii pot fi următoarele: stabilirea rezultatelor finale care urmează să fie

realizate; precizarea şi repartizarea obiectivelor pentru fiecare compartiment; conceperea politicii

de orientare şi coordonare; conturarea şi explicarea sistemului de audit şi control intern.

Funcţia de previziune este ansamblul proceselor de muncă, prin intermediul cărora se

determină principalele obiective ale organizaţiei şi componentele sale, precum şi resursele şi

principalele mijloace necesare realizării lor. Rezultatele previziunii se împart în funcţie de

orizont, grad de detaliere şi obligativitate în trei categorii principale: prognoze, planuri şi

programe.

1.2.2. Organizarea

În cadrul organizării sunt delimitate două subdiviziuni principale: organizarea de ansamblu

a structurilor de ordine publică concretizată în stabilirea structurii organizatorice şi a sistemului

informaţional şi organizarea principalelor componente ale structurilor de ordine publică.

Esenţa organizării constă în gruparea anumitor activităţi, definirea raporturilor de activitate,

precizarea analelor de comunicare internă şi externă, stabilirea principalelor categorii de muncă

necesare pentru a realiza obiectivele propuse, rezultatul organizării fiind funcţiile, activităţile,

atribuţiile şi sarcinile.

1.2.3. Coordonarea

Realizarea cu succes a acestei funcţii necesită:

existenţa unui sistem corespunzător de comunicare atât la nivelul organizaţiei, cât şi în

cadrul fiecărui grup de lucru, care să permită managerului să înţeleagă pe colaboratorii imediaţi

şi pe salariaţi şi să se facă înţeles de către aceştia;

utilizarea motivaţiei în procesul managerial, în general şi în sistemul decizional, în

special, cu efecte asupra calităţii deciziei şi a preocupărilor de realizare a acesteia;

eşalonarea raţională a deciziilor la toate nivelurile organizaţiei;

utilizarea delegării de autoritate sub forma unui raport personal între manageri şi

salariaţi;

selecţia şi pregătirea corespunzătoare a salariaţilor;

definirea clară a opiniilor, atitudinilor şi programelor în scopul asigurării eficacităţii

coordonării şi creării bazelor practice pentru managementul prin consultare.

19

În scopul coordonării şi optimizării activităţilor desfăşurate în unităţile poliţiei de frontieră sunt

elaborate acte normative, diferenţiate în raport de eşaloanele de la care emană, ori domeniile ce

le normează, cu aplicabilitate obligatorie de către toate subsistemele din sistemul condus.

1.2.4. Antrenarea

Funcţia de antrenare, în concepţia unor specialişti în ştiinţa managementului cuprinde

totalitatea activităţilor manageriale prin care salariaţii sunt atraşi şi determinaţi să participe şi să

contribuie la realizarea obiectivelor planificate pe baza utilizării factorilor motivaţionali.

Antrenarea are un pronunţat caracter operaţional. Ea urmăreşte să implice întro măsură cât mai

pronunţată şi mai concretă, pe salariaţii de la nivelul de execuţie, cât şi de decizie, la realizarea

obiectivelor ce le revin. Baza psihosociologică a antrenării o reprezintă motivarea.

1.2.5. Controlul – Evaluarea

Controlul este, în esenţă, o problemă a creării de sisteme de feedback în întreaga organizaţie.

Acesta poate fi implementat atât cantitativ, cât şi calitativ.

În unităţile poliţiei de frontieră se organizează şi se execută inspecţii şi controale, precum şi alte

forme de verificare prevăzute în ordine şi instrucţiuni ale ministrului internelor şi reformei

administrative ori în dispoziţii ale inspectorilor generali ai poliţiei şi poliţiei de frontieră.

1.3. SISTEME, METODE ŞI TEHNICI GENERALE DE MANAGEMENT

MODERN UTILIZATE ÎN UNITĂŢILE POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ROMÂNE

O componentă atât a ştiinţei managementului, cât şi a managementului ştiinţific, care

dobândeşte o pondere superioară, o reprezintă metodele şi sistemele manageriale ale unităţilor

poliţiei de frontieră. Această evoluţie exprimă amplificarea orientării spre funcţionalitate,

eficacitate şi eficientizare a unităţilor şi subunităţilor, trecerea managementului întro proporţie

din ce în ce mai mare de la faza descriptivexplicativă la faza normativaplicativă.

Metoda de management este acea modalitate managerială ale cărei faze şi componente

sunt precis conturate şi riguros structurate întrun ansamblu funcţional ce facilitează exercitarea

unor componente ale procesului managerial cu implicaţii asupra conţinutului şi eficacităţii

muncii unuia sau mai multor manageri.

Sistemul managerial are o complexitate apreciabilă încorporând, printre altele, diverse

metode ce pot fi utilizate de sinestătător. În schimb, metoda sau tehnica de management

reprezintă o unitate primară, ce nu poate fi descompusă fără a o desfiinţa sau ai modifica

structura şi finalitatea.

20

1.3.1. Managementul prin obiective

Metoda managementului prin obiective este definită de unii specialişti ca un sistem de

conducere bazat pe determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul structurilor de execuţie,

care, de fapt, participă nemijlocit la realizarea lor şi pe coordonarea recompenselor şi

sancţiunilor în raport cu rezultatele obţinute.

Profesorul Ion Petrescu subliniază că, în management, metoda reprezintă modul în care

se desfăşoară procesul managerial în scopul de a se pune în acţiune factorii umani, materiali şi

financiari pentru obţinerea rezultatelor preconizate de către manager.

Apreciem că managementul prin obiective este sistemul cu cele mai mari valenţe de

întronare a disciplinei şi creşterii responsabilităţii în toate unităţile Poliţiei de Frontieră Române.

1.3.2. Managementul participativ

Această metodă cunoaşte în zilele noastre o mare extindere ca urmare a avantajelor pe

care le prezintă: fundamentarea completă a procesului decizional de creştere a calităţii deciziilor

prin folosirea cunoştinţelor şi a experienţei unui număr mare de specialişti, care au posibilitatea

abordării deciziei din mai multe unghiuri; sporirea gradului de motivaţie a personalului de

execuţie pentru realizarea deciziilor, întrucât acesta este consultat şi participă direct la adoptarea

lor; realizarea unui climat de colaborare între personalul de conducere (analizăsinteză) şi cel de

execuţie, stimulânduse în acest fel, creativitatea, adoptarea în grup a deciziilor, creşterea

responsabilităţii.

1.3.3. Managementul prin bugete

Managementul prin bugete este un sistem de management ce asigură previzionarea,

controlul şi evaluarea activităţilor unităţii şi ale principalelor sale componente, procesuale şi

structurale, cu ajutorul bugetelor.

Metoda are un rol deosebit prin aceea că presupune un control permanent al resursei

financiare şi prin aceasta a tuturor resurselor, inclusiv umane şi materiale. În aceste condiţii,

apreciem că se impune participarea largă a factorilor de răspundere din toate domeniile de

activitate logistică, atât la elaborarea cât şi la aplicarea metodei de management prin bugete.

1.3.4. Managementul prin proiecte

Managementul prin proiecte este definit ca fiind un sistem de management cu o durată de

utilizare limitată, ce facilitează rezolvarea unor probleme complexe cu caracter inovaţional, de

către specialişti cu pregătire eterogenă, constituiţi temporar întro reţea organizatorică paralelă cu

structura organizatorică formală.

21

Definitorie pentru managementul prin proiecte este organizarea specifică. Aceasta îmbină

organizarea pe verticală (funcţională) cu organizarea pe orizontală (transversală) prin proiect.

La rândul său, proiectul se caracterizează prin: un obiectiv bine stabilit, precis, cuantificat

sau calitativ, limitat în timp; singularitate, în sensul că proiectul nu reproduce identic ceea ce

există deja.

1.4. PRINCIPALELE METODE ŞI TEHNICI SPECIFICE DE MANAGEMENT

UTILIZATE ÎN UNITĂŢILE POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ROMÂNE

Acest grup de metode şi tehnici se foloseşte pentru rezolvarea cât mai eficientă a unor

probleme specifice diferitelor funcţii ale conducerii. Dintre multiplele metode şi tehnici specifice

(diagnosticarea, şedinţa, delegarea, tabloul de bord, metode de stimulare a creativităţii), cele mai

frecvent utilizate în managementul unităţilor poliţiei de frontieră sunt, după opinia noastră:

diagnosticarea, delegarea şi şedinţa.

1.4.1 Metoda diagnosticării

Metoda diagnosticării poate fi abordată ca fază a muncii managerului în exercitarea

sarcinilor de controlevaluare cei revin. În această situaţie, diagnosticarea are un caracter

individual, fiind adesea foarte operativă, aceasta şi ca urmare a experienţei managerului,

referinduse cel mai adesea la elemente ale activităţii curente.

Principalele avantaje ale folosirii sistematice a metodei diagnosticării sunt următoarele:

asigură fundamentul necesar elaborării şi aplicării programelor stabilite; preîntâmpină apariţia

unor disfuncţionalităţi majore datorită identificării cauzelor ce le generează întro fază incipientă;

amplifică rapid potenţialul unităţii prin acţionarea asupra cauzelor generatoare de puncte forte;

asigură baza informaţională absolut necesară adoptării unor decizii strategice şi tactice coerente

şi eficace.

1.4.2 Metoda delegării

Pentru o aplicare eficientă a delegării, trebuie să se respecte o serie de reguli, dintre care

menţionăm: să se delege sarcini pe care subalternul delegat este capabil să le soluţioneze în mod

adecvat; precizarea clară a sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor delegate; crearea unei

ambianţe favorabile delegării, a unui climat de încredere în posibilităţile subordonaţilor de a

soluţiona problema, acceptând şi posibilitatea producerii de greşeli; definirea riguroasă a

rezultatelor ce se aşteaptă , prin stabilirea criteriilor de evaluare şi întro proporţie cât mai

comensurabilă; verificarea rezultatelor obţinute şi nu neapărat a modului cum sunt realizate

sarcinile delegate, respectând astfel competenţele şi responsabilităţile acordate subordonatului

delegat etc.

22

1.4.3 Şedinţa

Şedinţa este cea mai utilizată metodă de management, dar, de cele mai multe ori, este, din

păcate, tratată superficial, nefiind considerată întotdeauna ca o metodă a managementului

ştiinţific. În esenţă, şedinţa constă în reuniunea mai multor persoane pentru un interval scurt de

timp, sub conducerea unui manager în vederea soluţionării în comun a unor sarcini cu caracter

informaţional sau decizional.

În funcţie de conţinut, şedinţele se clasifică în mai multe categorii: de informare,

decizionale, de armonizare, de exploatare şi eterogene.

1.5. STUDIU DE CAZ PRIVITOR LA PERFORMANŢELE MANAGERIALE ŞI

LA RELAŢIILE CU PARTENERII INTERNI/EXTERNI REALIZATĂ ÎN CADRUL

UNEI DIRECŢII A POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ŞI INSPECTORATELE JUDEŢENE

SUBORDONATE

În analiza ştiinţifică a performanţelor manageriale şi a relaţiilor cu partenerii

interni/externi realizată în cadrul Direcţiei poliţie de frontieră şi inspectoratelor judeţene

subordonate sa ales metoda anchetei. În investigaţiile manageriale se utilizează două forme ale

anchetei: ancheta pe bază de chestionar şi ancheta pe bază de interviu.

Ambele forme de anchetă permit investigarea unui număr mare de subiecţi întrun timp

relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat ca şi prelucrarea lui rapidă.

1.5.1. Proiectarea şi desfăşurarea studiului

Pentru a radiografia problematica relaţiilor de cooperare/ colaborare ale instituţiei cu

partenerii săi interni şi externi, au fost desfăşurate două sondaje de opinie, primul dintre acestea

vizând reprezentanţii administraţiei publice locale (Instituţia Prefectului, primării orăşeneşti şi

rurale), ai celorlalte unităţi ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

(inspectoratele judeţene de jandarmi, poliţie şi pentru situaţii de urgenţă, serviciile publice

descentralizate, Serviciul pentru străini) precum şi pe cei ai Agenţiilor/ Direcţiilor de interes

local sau naţional (Agenţia pentru Protecţia Mediului, Direcţia de Sănătate Publică,

Administraţia Naţională „Apele Române” Direcţia Apelor Prut, Oficiul Naţional pentru

Refugiaţi). Cel deal doilea sondaj de opinie a fost realizat pe un eşantion reprezentativ pentru

populaţia din localităţile limitrofe frontierei de stat, aflate în aria de competenţă a Sectoarelor

P.F., având ca obiectiv identificarea unor aspecte perceptivatitudinale semnificative din

perspectiva interacţiunii Poliţie de Frontieră cetăţeni.

23

1.5.2. Analiza performanţelor manageriale

Estimarea performanţei manageriale a fost realizată prin intermediul unor evaluări multi

sursă, la conturarea profilului fiecărui manager contribuind, alături de propria apreciere,

evaluările furnizate de către subordonaţii ierarhici (şefii de birouri sau de compartimente) şi şefii

ierarhici ai celor evaluaţi.

Modelul de analiză a stilului de conducere a măsurat 8 competenţe de management

structurate în 18 seturi de abilităţi : comunicare (îi ascultă pe ceilalţi, procesează informaţiile,

comunică eficient), leadership (insuflă încredere, oferă instrucţiuni, deleagă responsabilităţi),

adaptabilitate (se adaptează la împrejurări, gândeşte creativ), construirea relaţiilor (construieşte

relaţii personale, facilitează succesul echipei), gestionarea sarcinilor (lucrează eficient,

demonstrează competenţă), acţiune (ia măsuri, obţine rezultate), dezvoltarea celorlalţi (cultivă

talente individuale, motivează cu succes) şi dezvoltarea personală (manifestă angajament, caută

să se perfecţioneze). Analiza performanţei manageriale a avut rolul de a sintetiza informaţiile

provenite din toate evaluările individuale generate pentru managerii vizaţi, cu scopul de a

identifica competenţele şi abilităţile manageriale care necesită perfecţionare, tocmai din

perspectiva evoluţiei ulterioare a acestora.

1.5.3. PERCEPŢII ALE POPULAŢIEI FAŢĂ DE PERSONALUL SAU

ACTIVITATEA POLIŢIEI DE FRONTIERĂ

Studiul efectuat în rândul populaţiei a avut ca scop identificarea unor aspecte perceptiv

atitudinale semnificative din perspectiva interacţiunii Poliţie de Frontieră–cetăţeni, domeniile

tematice abordate în cadrul sondajului vizând:

• gradul de satisfacţie faţă de activitatea desfăşurată de Poliţia de Frontieră, cu indicarea

domeniilor care necesită în perioada următoare ameliorări, menite să conducă la creşterea

acesteia;

• încrederea manifestată de populaţie în personalul instituţiei careşi desfăşoară activitatea pe

raza localităţilor lor de domiciliu şi, pornind de la aceasta, cristalizarea intenţiilor de a apela

ori de a acorda sprijin în acţiunile desfăşurate de aceştia;

• reprezentările asociate activităţii personalului instituţiei;

• atitudinea faţă de manifestarea fenomenului corupţiei în rândul personalului Poliţiei de

Frontieră, sub aspectele amplorii acestuia şi modalităţilor de manifestare.

24

1.5.4. PERCEPŢIA MANAGEMENTULUI ASUPRA SISTEMULUI

ORGANIZAŢIONAL GESTIONAT

Completând informaţiile furnizate prin intermediul analizei performanţei manageriale,

am considerat util să solicităm, şefilor menţionaţi anterior şi celor care au realizat aprecieri

despre aceştia, o examinare a sistemului organizaţional pe care ei îl gestionează, atât pe

componenta operativă, cât şi în ceea ce priveşte latura asigurării logistice a activităţilor specifice.

În faza de analiză a informaţiilor astfel obţinute sa dovedit a fi de un real folos analiza

SWOT. Aceasta constă din examinarea sistemului organizaţional evaluat din punctul de vedere a

patru caracteristici cruciale – punctele puternice, punctele slabe, oportunităţile care rezultă din

punctele puternice şi pericolele la care pot conduce punctele slabe.

1.6. CONSIDERAŢII PARŢIALE






managementului este prezentată în toate sferele de activitate de pe toate treptele (eşaloanele )




poliţiei de frontieră constituie o preocupare prioritară a factorilor de decizie. Conceperea şi

realizarea unor structuri suple şi flexibile implică identificarea, analiza şi raţionalizarea

principalelor aspecte organizatorice referitoare la dispunerea şi armonizarea spaţială şi în timp a

resurselor umane, materiale şi financiare ale fiecărei unităţi de poliţie de frontieră.


determină mărimea şi configuraţia structurii organizatorice.

25

Aceştia au fost identificaţi şi prezentaţi în conţinutul referatului, iar aprofundarea lor

permite o solidă fundamentare a structurii dintrun punct de vedere complex, operativ, economic,

uman, tehnic şi juridic. Pe parcursul referatului au fost evidenţiate metodele şi tehnicile

manageriale care contribuie la organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru îndeplinirea

atribuţiilor specifice. Astfel, au fost identificate ca metode generale de management cu

aplicabilitate în unităţile poliţiei de frontieră (managementul prin obiective, participativ şi prin

bugete), precum şi metodele şi tehnicile specifice de management utilizate în managementul

unităţilor poliţiei de frontieră diagnosticarea, delegarea şi şedinţa).

















ale deciziilor în domeniu. Fără un sistem informaţional care să funcţioneze corect, nici o unitate

din structura poliţiei de frontieră nu poate fi în măsură să funcţioneze corespunzător.


manager (şef) va dimensiona sistemul informaţional al unităţii pe care îl conduce la cote strict



materiale şi financiare la dispoziţie. Subsistemul organizatoric, ca rezultat al exercitării funcţiei

de organizare, reflectă toate modificările produse în celelalte componente ale managementului –

metodologică, decizională şi informaţională.

26


normative (legi, ordonanţe şi hotărâri de Guvern), cât şi dispoziţii cu caracter intern

(regulamente, ordine ale conducerii ministerului precum şi dispoziţii ale şefilor unităţilor). De

asemenea, activităţile specifice unităţilor de poliţie de frontieră sunt reglementate şi prin

regulamentul de organizare şi funcţionare a fiecărei unităţi, organigramă descrieri de funcţii, fişe

de post. Organizarea procesuală asigură delimitarea şi dimensionarea sarcinilor, atribuţiilor,





contabilă.






27

CAPITOLUL 2

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR POLIŢIEI DE FRONTIERĂ PENTRU

SECURIZAREA FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI

Securizarea frontierei naţionale, perfecţionarea managementului supravegherii şi

controlului la frontiera de stat, cu participarea tuturor instituţiilor cu competenţe la frontiera de

stat, pe baza unei colaborări interinstituţionale reale, reprezintă un obiectiv major al procesului

de integrare a României în Uniunea Europeană.

2.1. FACTORI DE RISC INTERNI SI EXTERNI LA FRONTIERA DE

STAT A ROMANIEI

2.1.1. CARACTERISTICILE GEOGRAFICE ALE FRONTIEREI DE STAT A

ROMÂNIEI

Delimitarea teritoriilor prin frontiere reprezintă o datorie sacră a statului de aşi proteja

cetăţenii şi de a stăpâni teritoriul, ca loc al formării, existenţei şi dezvoltării viitoare a naţiunii.

Dreptul internaţional clasifică frontierele după modul de constituire în trei mari

categorii:naturale, geometrice şi astronomice. După elementele componente ale teritoriului

despărţit, frontierele se împart în:terestre, fluviale, maritime şi aeriene.

Principiul de bază al cooperării transfrontaliere este realizarea în ariile frontaliere a unor

spaţii contractuale în scopul de a permite găsirea de soluţii comune la probleme similare,

entităţile statale neignorând faţă de colectivităţile lor periferice, particularitatea şi specificul

problemelor de vecinătate cu care se confruntă. Acest fapt subliniază în mod simultan nevoia de

a asigura nu numai perenitatea identităţilor regionale cât şi necesitatea de a face să beneficieze

procesul construcţiei europene de dinamismul şi de geniul propriu colectivităţilor locale şi

regionale situate de o parte şi de alta a unei frontiere, atunci când ele încearcă să dezvolte

împreună un parteneriat real, o adevărată sinergie şi deplină solidaritate conform imaginii a ceea

ce ar trebui să constituie o Europă unită şi diversă. Frontiera de stat a României are rolul de a

despărţi teritoriul statului român de teritoriile statelor vecine şi marea teritorială a României de

marea teritorială a statelor vecine şi de zona contiguă. Frontiera de stat a României are o lungime

de 3202,175 km din care 1085,601 km frontieră terestră, 1817,900 km frontieră fluvială şi 298

674 km frontieră maritimă (anuarul statistic din 1995 include 244 km de frontieră maritimă

teritorială, fără lungimea totală a frontierei maritime cu vecinii). Lungimea frontierei de stat a

României este de 3.149,9 km, din care 1.332,9 km frontieră terestră şi 1.817 km frontieră pe

râuri, fluviu şi la mare.

28

2.1.2. Factori de risc interni

• Traficul de persoane, migraţia ilegală.

• Traficul de droguri cu tendinţe din ce în ce mai evidente de acaparare a pieţei autohtone;

• Contrabanda cu diverse bunuri, maşini de lux, produse periculoase (toxice, radioactive,

explozive), cu bunuri din patrimoniul cultural naţional.

2.1.3. Factori de risc externi

• Migraţia ilegală şi traficul de persoane

• Proliferarea şi dezvoltarea reţelelor teroriste şi ale crimei organizate

transnaţionale.Existenta în spaţiul asiatic şi în ţările aparţinând fostului spaţiu C.S.I. a

unor puternice reţele de trafic de migranţi care sunt foarte bine organizate, cu influenţa

probabil şi în rândul autorităţilor din statele respective.

• Proliferarea reţelelor teroriste cu toate implicaţiile acestora

• Escaladarea fenomenului migraţionist, a fluxurilor masive de refugiaţi, a traficului cu

droguri, cu autoturisme şi altor infracţiuni transfrontaliere specifice.

• Existenţa în apropierea frontierei de stat a unor zone de conflict; posibile evoluţii

negative în plan regional în domeniul democratizării instituţiilor, al respectării drepturilor

omului sau al dezvoltării economice, care ar putea genera crize acute cu efecte

destabilizatoare pe o arie extinsă, incluzând şi frontierele României;

• Acţiunile de incitare la extremism, intoleranţă, separatism sau xenofobie ale unor grupări

politice din ţările vecine, care pot afecta statul român şi valorile democratice.

• Acţiunile de incitare la extremism, intoleranţă, separatism sau xenofobie ale unor grupări

politice din ţările vecine, care pot afecta statul român şi valorile democratice.

• Exportul de insecuritate de către unele state aflate în apropierea României care se

confruntă cu probleme deosebite.

• Limitarea accesului României la unele surse şi oportunităţi regionale şi internaţionale

importante pentru realizarea intereselor naţionale.

• Comiterea în apele teritoriale româneşti a unor acte ilegale de către nave aflate sub

pavilion străin sau nave pirat.

• Producerea unor accidente ecologice grave cu consecinţe imprevizibile în apropierea

frontierelor României.

29

2.2. MANAGEMENTUL SECURIZĂRII FRONTIEREI DE STAT A ROMANIEI

2.2.1. Necesitatea perfecţionării managementului securizării frontierei de stat a

României

Strategia de management la frontieră se fundamentează pe analiza de stare a criminalităţii

transfrontaliere şi principalele tendinţe de evoluţie ale acestui fenomen, precum şi pe conceptele

de management şi sistem integrat de management al frontierei, dezvoltate în spiritul prevederilor

Catalogului Schengen – „Controlul frontierelor externe, extrădarea şi readmisia”, adaptate la

condiţiile din România. După aderarea României la Uniunea Europeană, activitatea de

supraveghere a frontierei se realizează potrivit legislaţiei conforme cu acquisul comunitar, în

strânsă corelare cu măsurile şi acţiunile întreprinse de organele similare din celelalte state

membre ale Uniunii Europene, concomitent cu perfecţionarea securizării frontierei de stat ce va

constitui, în perspectivă, viitoarea frontieră externă a spaţiului Schengen (frontiera cu Ucraina,

Republica Moldova şi Serbia).

2.2.2. Obiectivele managementului frontierei de stat a României

În spiritul cerinţelor Uniunii Europene, pentru realizarea obiectivelor managementului

integrat al frontierei de stat este imperios necesară o politică unitară şi coerentă bazată pe: un

mecanism comun de coordonare şi cooperare operaţională; analiza de risc, integrată, comună;

pesonal şi echipament interoperaţional; corp comun de legislaţie; efort comun al tuturor

instituţiilor.

2.2.3. Principiile managementului securizării frontierei de stat a României

În conducerea procesului de securizare a frontierei de stat, poliţia de frontieră română aplică

următoarele principii:

a) principiul conducerii unitare privind optimizarea structural operaţionalrelaţională a

activităţii specifice. Este principiul de bază şi se asigură prin: realizarea unei strategii

manageriale clare care să definească cu exactitate modul de acţiune a structurilor subordonate

pentru atingerea scopului stabilit, de securizare a frontierei şi adaptarea măsurilor operative şi

de cooperare impuse de dinamica evoluţiilor la frontiera de est a ţării; desfăşurarea tuturor

activităţilor după o concepţie unitară, de către toate structurile subordonate, pe baza deciziei

managerului strategic, abilitat şi răspunzător pentru îndeplinirea strategiei de securizare a

frontierei în zona de competenţă;

30

organizarea adecvată a efectivelor, în funcţie de obiectivele de îndeplinit şi armonizarea

acţiunilor tuturor factorilor angajaţi în îndeplinirea lor; centralizarea informaţional

decizională, care să asigure cunoaşterea permanentă a evoluţiei situaţiei la frontieră, a

factorilor de risc, a stadiului îndeplinirii obiectivelor stabilite şi adaptarea permanentă a

metodelor de acţiune, care să determine reacţii ferme şi unitare ale structurilor angajate în

securizarea frontierei; asigurarea unei autonomii relative a fiecărei structuri subordonate, de

natură să conducă la găsirea celor mai eficiente modalităţi de acţiune pentru îndeplinirea

misiunilor specifice; adaptarea în permanenţă a activităţilor ce se desfăşoară, în funcţie de

dinamica transformărilor legislative impusă de aderarea la U.E., angajarea echilibrată a

forţelor şi obţinerea sprijinului corespunzător din partea organelor de cooperare; asigurarea

permanentă a concordanţei dintre obiectivele strategiei de securizare proprii şi modul practic

de realizare a acestora, asigurarea funcţionării sistemului stabilit, descoperirea şi înlăturarea la

timp a disfuncţiilor şi motivarea corespunzătoare a personalului.

b) principiul legalităţii, prin care toate activităţile poliţiei de frontieră, precum şi rezultatele

acesteia sunt prevăzute de lege. Principiul legalităţii presupune: aplicarea tuturor normelor

juridice naţionale aliniate la legislaţia europeană referitoare la relaţiile de frontieră între state;

executarea controlului de frontieră şi desfăşurarea unor activităţi în zona de competenţă a

direcţiei; apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor care tranzitează frontiera sau locuiesc

în zona de frontieră; tragerea la răspundere penală sau contravenţională dacă au comis fapte

periculoase sau au încălcat anumite reguli juridice.

c) Principiul continuităţii în aplicarea celor mai eficiente şi măsuri coerente pentru

gestionarea fenomenului infracţional transfrontalier.

Principiul presupune evaluarea permanentă a situaţiei operative şi asigurarea continuităţii

în luarea şi aplicarea deciziilor privind combaterea migraţiei, a traficului cu fiinţe umane, cu

bunuri, armament, droguri, valuta, bunuri de patrimoniul culturalnaţional, etc., precum şi

adoptarea unor dispoziţii operative de supraveghere şi control, în măsură să asigure

interceptarea în orice moment a actelor infracţionale transfrontaliere. Acest principiu se

realizează prin: cunoaşterea permanentă a situaţiei operative, a mutaţiilor survenite,

referitoare la fenomenul infracţional transfrontalier, a rutelor de acţiune a reţelelor

infracţionale transfrontaliere, a modalităţilor de operare ale acestora şi adoptarea celor mai

eficiente măsuri pentru interceptarea la timp a acestora;

31

capacitatea structurilor subordonate, a birourilor şi compartimentelor operative, pentru

realizarea unor dispozitive de supraveghere şi control continue, prin folosirea adecvată a

personalului, a tehnicii şi aparaturii din înzestrare; crearea unui sistem informaţional care să

asigure cunoaşterea actelor infracţionale încă din faza de pregătire şi luarea celor mai

adecvate măsuri de combatere.

d) Principiul proporţionalităţii în aplicarea măsurilor legale ce se impun, împotriva acelora

care comit acte ilegale, potrivit dimensiunilor şi gradului de pericol social pe care îl prezintă.

Acest principiu se realizează prin: cunoaşterea temeinică a legilor, instrucţiunilor, ordinelor

şi dispoziţiilor în vigoare, care reglementează activitatea poliţiştilor de frontieră; evitarea

şablonismului în aplicarea măsurilor legale şi a executării serviciului de supraveghere şi

control; studierea şi cunoaşterea în permanenţă a metodelor şi procedeelor de acţiune ale

elementelor infractoare.

e) Principiul aplicării măsurilor preventive înaintea celor coercitive, în îndeplinirea misiunilor

încredinţate poliţiştii de frontieră aflaţi în misiuni..

Măsurile vor viza intervenţia legală a poliţistului în scopul elucidării suspiciunilor existente

în legătură cu identitatea unor persoane, cu motivul prezenţei întrun anumit loc, cu

provenienţa legală sau ilegală a bunurilor deţinute, oprirea din activităţile ilicite pe care le

întreprind şi tragerea lor la răspundere.

f) Principiul dinamismului şi flexibilităţii actului managerial, presupune: elaborarea unor

documente de conducere clare, concise, care să asigure o înţelegere completă a misiunilor de

către structurile subordonate; asigurarea condiţiilor de autonomie în decizie, planificare şi

desfăşurare a acţiunilor proprii; fermitate în aplicarea deciziilor, excluderea şablonismului şi

rigidităţii în conducere; respectarea şi derularea întocmai a planurilor întocmite pe linia

supravegherii şi controlului trecerii frontierei de stat; cunoaşterea metodelor de acţiune ale

elementelor infractoare şi asigurarea deplasării rapide a efortului în alte zone de risc imediat;

obţinerea la timp a informaţiilor necesare prevenirii faptelor ilegale ce se pot produce la

frontieră şi folosirea lor în combaterea infracţionalităţii transfrontaliere; desfăşurarea unor

activităţi preventive şi garantarea asigurării succesului în acţiunile de gestionare a

evenimentelor de frontieră.

g) Principiul competenţei profesionale şi al motivării personalului poliţiei de frontieră, prin

stabilirea de obiective precise şi modalităţi stimulative adecvate.

32

Acest principiu evidenţiază necesitatea existenţei unui sistem de valori diferenţiat, pe

domenii de activitate şi niveluri ierarhice, care să fundamenteze modul de încadrare a

funcţiilor de conducere şi se bazează pe: necesitatea existenţei şi promovării unor criterii

sănătoase de competenţă care să asigure distribuirea celor mai valoroşi poliţişti manageri, în

funcţii de conducere şi a celor cu cele mai pronunţate calităţi de execuţie, în acţiuni complexe,

care să garanteze succesul îndeplinirii obiectivelor sau misiunilor; motivarea trebuie să

exprime necesitatea stabilirii şi utilizării stimulentelor materiale şi morale de către manageri,

astfel încât să asigure o îmbinare armonioasă a intereselor personalului; motivarea

personalului presupune identificarea şi evaluarea intereselor individuale, care se manifestă pe

diferite trepte, la nivelul conducerii, dar mai ales la cel de execuţie, adoptarea acelor măsuri

de recompensare, evaluare şi promovare, de sancţionare materială sau morală, care să

determine maximum de contribuţie în atingerea obiectivelor stabilite.

h) Principiul utilizării eficiente a resurselor umane, informaţionale, educaţionale, financiare şi

logistice pentru realizarea managementului programelor de formare, pregătire continuă şi

conducere a personalului, a forţelor şi mijloacelor în misiuni şi acţiuni, presupune: repartiţia

raţională a resurselor la dispoziţie în funcţie de obiectivele şi misiunile de îndeplinit pentru

asigurarea succesului planurilor stabilite; promovarea acelor programe şi planuri, a căror

realizare cu eforturi umane şi materiale reduse, este garantată; dimensionarea obiectivă a

planurilor astfel încât acestea să fie în concordanţă cu efectivele şi resursele de toate tipurile,

impuse de aplicarea lor şi să asigure rezultate maxime.

i) Principiul obiectivităţii în evaluarea rezultatelor obţinute şi identificarea măsurilor de

remediere a deficienţelor constatate.

În aplicarea acestui principiu, poliţia de frontieră va impune în structurile subordonate un

sistem de analiză obiectivă, permanentă a măsurilor şi acţiunilor desfăşurate, a situaţiei

operative la frontieră precum şi a rezultatelor obţinute, de la nivelul fiecărei structuri până la

fiecare poliţist angrenat în îndeplinirea misiunilor.

j) principiul transparenţei activităţilor specifice desfăşurate de poliţia de frontieră, modalitate

de generare a încrederii populaţiei faţă de instituţie, se realizează prin: afirmarea mentalităţii

poliţiştilor de frontieră ca funcţionari publici şi înţelegerea de către aceştia a obligaţiilor de a

fi în slujba comunităţii, care trebuie să fie informată în permanenţă asupra eficienţei

structurilor de supraveghere şi control la frontieră;

33

realizarea unor planuri de mediatizare, cu posturile de televiziune şi radio, principalele ziare

cu acoperire locală sau centrală, cu privire la popularizarea acţiunilor întreprinse şi a

rezultatelor obţinute de structurile poliţiei de frontieră; asigurarea îndeplinirii misiunilor lor de

către purtătorii de cuvânt.

k) principiul valorilor morale ale poliţistului de frontieră

Acest principiu este unul de bază în succesul strategiei de securizare a frontierei în zona de

competentă a direcţiei şi se sprijină pe: integritatea, respectul pentru lege şi ordine,

solicitudinea imparţialitatea, cinstea şi corectitudinea, discreţia şi amabilitatea poliţiştilor de

frontieră faţă de participanţii la trafic, sau la activităţile desfăşurate în zona de competenţă faţă

de populaţie şi reprezentanţii altor instituţii cu care intră în contact; profesionalismul

personalului şi loialitatea lui faţă de instituţie.

l) principiul valorilor morale ale cadrelor de conducere

m). principiul cooperării, colaborării, armonizării şi sincronizării activităţilor comune

n) principiul compatibilităţii şi interoperabilităţii reglementărilor, acţiunilor, echipamentelor

şi sistemelor informatice ale poliţie de frontieră cu cele ale instituţiilor colaboratoare precum

şi cu structurile similare din ţările uniunii europene, presupune : promovarea prevederilor,

adaptate, legislaţiei uniunii europene referitoare la frontiera de stat, a modelelor acţionale

poliţieneşti care sau dovedit viabile în ţări ale uniunii europene; compatibilizarea

reglementărilor interne ale structurilor implicate direct în securizarea frontierei pe linia

supravegherii şi controlului trecerii frontierei de stat; interoperabilizarea echipamentelor şi

sistemelor informatice ale tuturor structurilor ceşi desfăşoară activitatea în P.T.F. din zona de

competenţă a direcţiei şi asigurarea exploatării lor cu maximă eficienţă.

2.3. CARACTERISTICI SI TENDINŢE ALE FENOMENULUI INFRACTIONAL

TRANSFRONTALIER

Aderarea României la Uniunea Europeană şi stabilirea noilor frontiere ale Uniunii

Europene reprezintă un pas important în cadrul procesului de securitate şi dezvoltare socio

economică, în special a ţărilor din partea estică a continentului.

34

România va deveni, în viitorul apropiat, o ţară „ţintă” pentru migraţia ilegală, traficul de

stupefiante, maşini furate, arme, muniţii, materiale explozive, dar şi pentru unele forme de

manifestare a infracţionalităţii internaţionale organizate (traficul de fiinţe umane, proliferarea

consumului şi comercializării pe piaţa internă a stupefiantelor), care şiau găsit un teren fertil în

mediile infractoare autohtone, reprezentând noi provocări la adresa liniştii şi securităţii publice.

Din aceste motive, acţiunile de combaterea acestor manifestări au un profund impact pozitiv în

rândul opiniei publice.

2.4. METODE MANAGERIALE PRIVIND COMBATEREA MIGRAŢIEI

ILEGALE ŞI A TRAFICULUI DE CARNE VIE

2.4.1. România şi fenomenul migraţiei

Evoluţiile socialeconomice şi politice care au avut loc în ultimele decenii şi care

continuă să se deruleze la nivel global au creat premisele unor schimbări considerabile în

domeniul migraţiei, impunând acordarea unei atenţii deosebite acestor probleme, abordate tot

mai frecvent în cadrul dialogului politic şi colaborării internaţionale.

Intensificarea fenomenului migraţionist la nivelul României o dată cu transformarea

frontierelor de Nord şi Est în frontiere externe ale Spaţiului Schengen va determina apariţia

unor efecte negative asupra întregii populaţii europene, atât în ceea ce priveşte valorile

demografice ale regiunii cât şi din punct de vedere socioeconomic şi al siguranţei statelor

membre (actele extremistteroriste având o strânsă legătură cu migraţia ilegală).



reprezintă un proces amplu, complex şi sistemic prin care se asigură promovarea şi aplicarea



sugerarea anumitor tipuri de acţiuni specifice zonei de responsabilitate sau evoluat corect

posibilităţile şi restricţiile impuse de factorii interni şi externi generate de realităţile prezentului








35


importanţă ca şi aspectelor de ordine operativă, logistică, financiară.


funcţionării normale a fiecărei structuri Direcţie, Inspectorat, Sector, Punct Trecere Frontieră.

Muncii operativinformative îi sunt subordonate toate celelalte comandamente de ordine


Fără a estompa importanţa vreunui principiu al managementului modern, se acţionează cu



promovarea spiritului de echipa pe structuri şi colective de lucru şi nu în ultimul rând pe


Locul si rolul Poliţiei de Frontieră în sistemul instituţional al Ministerului Internelor şi


managementului pentru securizarea frontierei de Est a României.

Managementul Poliţiei de Frontieră pentru aplicarea strategiei de securizare a frontierei

de est, în dinamica aplicării sale, a completării cu obiective şi direcţii de acţiune, în raport cu

evoluţia infracţionalităţii transfrontaliere, cu identificarea resurselor necesare, cu priorităţile şi

noile cerinţe ale Uniunii Europene, presupune cuprinderea şi aplicarea reglementărilor sale prin

planurile anuale şi periodice ale structurilor poliţiei de frontieră, în care responsabilităţile sunt

stabilite cu claritate atât în privinţa executanţilor cât şi a termenelor de finalizare. Managementul,

adoptat la nivelul Poliţiei de Frontieră, pentru securizarea frontierei de stat a României, asigură

îndeplinirea cu succes, în condiţiile stării de normalitate şi a situaţiilor de criză, a misiunilor de

supraveghere şi control trecere frontieră, prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale şi a factorilor

specifici criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, respectarea regimului

juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor, asigurarea intereselor statului român pe

Dunărea interioară, respectarea ordinii şi liniştii publice în zona de competenţă, în condiţiile legii

şi utilizării cât mai judicioase a resurselor umane, materiale şi financiare avute la dispoziţie.

Niciun efort nu este prea mare în acest demers major, întrucât incapacitatea de a gestiona,

stăpâni şi contracara fenomenul infracţional transfrontalier, generează ameninţări nu numai la

adresa siguranţei naţionale a statului român, ci şi a statelor europene în ansamblul lor. În aceste

condiţii, securizarea frontierei de est, este nu doar un obiectiv, ci şi o necesitate a existenţei

Europei unite.

36

CAPITOLUL 3

MANAGEMENTUL RESURSELOR POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ÎN SCOPUL

SECURIZĂRII FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI

Toate structurile trebuie să aibă obiective clare, suficient de bine definite pentru a fi

operaţionale. Managerul structurii, împreună cu cei mai apropiaţi colaboratori, trebuie să

acţioneze pentru stabilirea obiectivelor, pe care ulterior toţi membrii structurii vor trebui să le

cunoască şi să le asimileze, astfel încât energiile să fie focalizate în acelaşi sens.

Rezultatele obţinute de o organizaţie depind întro mare măsură de manager.

Managementul, ca activitate de conducere a unui grup de persoane, pentru atingerea unui

obiectiv comun, presupune şi se bazează pe experienţa şi talentul managerului.

Eficienţa în activitatea managerială este determinată, aproape în mod exclusiv, de calităţile

personale ale managerului, în care experienţa este combinată cu perspicacitatea, originalitatea,

energia, puterea de a convinge pe ceilalţi cu uşurinţă, încrederea în sine. De aici, ideea că

managementul este o artă deoarece nu există reţete prestabilite pentru rezolvarea unor situaţii

dificile specifice întro structură (organizaţie), de luare a celor mai potrivite decizii întrun

context caracterizat de multe ori de ambiguitate.

Managementul, privit prin prisma eficacităţii, este arta şi ştiinţa conducerii, întrucât

presupune utilizarea abilităţilor şi calităţilor managerului pentru a adapta cunoştinţele, metodele,

tehnicile specifice la un context determinat. În practica de fiecare zi a unui manager se întâlnesc,

atât aspectele "artistice" (mai evidente la stilul de management), cât şi cele ştiinţifice (în

domeniul interpersonal, informaţional, decizional).

Practica ne arată că reuşita managerială este sensibil îmbunătăţită atunci când calităţile

personale se grefează şi pe cunoştinţe specifice de management. Evoluţia cunoştinţelor privitoare

la management ne arată că acest domeniu a dobândit atributele unei ştiinţe, deoarece ne aflăm în

faţa unui corp sistematizat de cunoştinţe, metode şi tehnici care, utilizate în activitatea practică,

contribuie la creşterea eficienţei activităţii organizaţiei, indiferent de domeniul de activitate. Fără

nici o îndoială, orice organizare, deci şi o unitate de poliţie de frontieră, are nevoie de toate

categoriile de resurse: umane, tehnicomateriale, informaţionale.

37

3.1. SCURTE COMENTARII PRIVIND MANAGEMENTUL ASIGURĂRII RESURSELOR

Consider că resursele umane reprezintă capacităţile cantitative, calitative şi structurale

fizice şi intelectuale, pe care membrii societăţii le pot pune în slujba activităţii economice.

Resursele tehnicomateriale sunt reprezentate de materiile prime, materialele, maşinile,

echipamentele şi utilajele, mijloacele de transport utilizate în cadrul organizaţiei. Resursele

informaţionale constau în totalitatea licenţelor, patentelor, softurilor, metodologiilor,

tehnologiilor, instrucţiunilor folosite în cadrul organizaţiei pentru aşi desfăşura activităţile şi

atinge obiectivele. În sfârşit, resursele financiare, care exprimă sub formă valorică ansamblul

resurselor precedente, luând forma disponibilităţilor din cont, banilor din casă, creditelor,

plasamentelor pe care le are organizaţia. Aceste patru categorii de resurse sunt complementare,

se intercondiţionează şi se utilizează în comun, făcând posibilă derularea activităţilor, potrivit

profilului organizaţiei şi realizarea obiectivelor avute în vedere. Ele formează un sistem, în

cadrul căruia fiecare resursă, prezentând anumite dimensiuni şi parametri funcţionali, se combină

cu celelalte, condiţionând funcţionarea şi performanţele organizaţiei.

3.1.1. Resursele umane

Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, în

capacitatea lor de aşi cunoaşte şi învinge propriile limite. Succesul unei structuri, gradul de

competitivitate al acesteia, pornesc de la premisa că oamenii sunt bunul cel mai de preţ.

Activităţile specifice la frontiera de stat a României trebuie să fie caracterizate de o

derulare eficientă şi eficace, de adaptabilitate şi predictibilitate. Utilizarea noilor echipamente şi

tehnologii ale informaţiei şi comunicării constituie mijloacele principale de punere în practică a

acestor concepte. Toate acestea presupun, pe lângă asigurarea cu dotări tehnice corespunzătoare,

şi existenţa unui personal capabil să utilizeze aceste tehnologii. Din această perspectivă, este

necesară formarea şi dezvoltarea competenţelor profesionale ale personalului, în vederea creării

unui corp de profesionişti, capabili să desfăşoare activităţi specifice de supraveghere şi control la

frontieră.

3.1.2. Resursele financiare

Fondurile aferente îndeplinirii obiectivelor Strategiei naţionale de management integrat al

frontierei de stat a României sunt planificate în bugetele proprii de către fiecare dintre instituţiile

cu atribuţii în domeniul securizării frontierei de stat, în raport cu priorităţile, resursele disponibile

şi în mod corelat cu etapele de realizare a sistemului de management integrat.

38

În activitatea managerială, fiecare acţiune presupune şi o fundamentare din punct de

vedere financiarmonetar. Dimensiunea financiară a activităţii economice nu mai poate fi

estompată în condiţiile unei economii de piaţă funcţionale, ea devenind o dimensiune importantă

a existenţei şi dezvoltării unei organizaţii.

Sursele de finanţare pentru implementarea Strategiei naţionale pot fi:

• fonduri de la bugetul de stat;

• fonduri comunitare, în cadrul proiectelor de asistenţă financiară nerambursabilă din

partea Uniunii Europene;

• fonduri rezultate din cofinanţarea asigurată de statul român, împreună cu statele Uniunii

Europene;

• credite externe garantate de Guvernul României;

• fonduri alocate prin Facilitatea Schengen;

• credite externe care nu implică garanţii guvernamentale;

• donaţii şi sponsorizări oferite/acceptate în condiţiile legii;

• alte surse.

3.1.3. Resursele informaţionale

O altă categorie de resurse ale poliţiei de frontieră sunt resursele informaţionale.

Informaţia constituie materia primă de bază atât a sistemului informaţional cât şi, în

general, a sistemului de management al unei organizaţii şi în special a celui decizional.

Aşadar, funcţionarea în bune condiţii a sistemului decizional este condiţionată de corelaţia

strânsă dintre acesta şi sistemul informaţional.

În definirea sistemului informaţional este necesar să pornim de la esenţa actului

managerial, care constă în planificarea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi controlevaluarea

sistemului condus, în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse, cu minim de eforturi şi resurse.

Pentru a conduce cu eficienţă maximă este nevoie să se desfăşoare un proces continuu care

să asigure informaţiile necesare. Ele trebuie să reflecte starea, situaţia sau condiţiile de producere

a unor evenimente ( fenomene, fapte sau procese), cu privire la sistemul condus sau la mediul

ambiant cel poate influenţa din multe puncte de vedere.

39

Utilizarea rapidă şi eficientă a informaţiilor specifice în procesul conducerii poliţiei de

frontieră, impune ca acestea să îndeplinească o serie de condiţii: să fie complete, sa aibă

continuitate şi să fie furnizate pe măsura apariţiei datelor, ştirilor şi elementelor de noutate, sa fie

oportune, să se transmită pe canalul cel mai scurt, pentru reducerea timpului de transmisie, dar

mai ales pentru eliminarea deformării şi distorsionării lor, să corespundă din punct de vedere

calitativ şi cantitativ ( să servească procesul de luare a deciziilor), să aibă o formă de prezentare

adecvată pentru fiecare situaţie în parte. Fără îndoială, aceste condiţii nu pot fi apreciate ca

rigide. Prin organizarea corespunzătoare a sistemului informaţional specific poliţiei de frontieră,

informaţiile se ajustează prin prelucrare, căpătând calităţile, consistenţa şi condiţiile necesare

procesului de conducere a poliţiei de frontieră.

3.1.4. Resursele tehnicomateriale

Desfăşurarea normală a procesului pregătirii efectivelor structurilor poliţiei de frontieră,

organizarea şi desfăşurarea misiunilor operative, derularea activităţilor educative, cultural

sportive, asigurarea nevoilor gospodăreşti presupun, mai întâi, resursele materiale şi energetice

pentru toate destinaţiile de consum în timp util, ritmic, în cantităţile şi sortimentele prevăzute.

Putem afirma că obiectivul de bază al aprovizionării este acoperirea completă şi

complexă a cererilor de consum ale marilor unităţi, cu materiale de calitate, ritmic şi la timp, în

strictă corelaţie cu graficele de livrare de la furnizori, care practică preţuri de vânzare

avantajoase în aceleaşi condiţii de calitate.

La nivelul Poliţiei de Frontieră Române asigurarea resurselor tehnicomateriale se realizează

prin:

• Achiziţionarea de echipamente, mijloace tehnice şi de transport, prin sistem leasing

financiar sau alte proceduri legale de achiziţie conform legislaţiei în materie, atât din

fonduri bugetare şi din credite externe garantate guvernamental, cât şi din alte surse

(PHARE, Banca Mondială etc.);

• Creşterea gradului de specializare a personalului, în scopul exploatării eficiente şi

raţionale a mijloacelor din dotarea structurilor Poliţiei de Frontieră;

• Informatizarea activităţilor logistice, în vederea creării bazelor de date necesare asigurării

fluxului informatic între structurile teritoriale, I.G.P.F. şi celelalte structuri ale

Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;

• Elaborarea unei concepţii de asigurare a mentenanţei mijloacelor şi echipamentelor

moderne intrate în dotare;

40

• Participarea la efectuarea studiului de fezabilitate, proiectarea şi construirea spaţiilor

destinate amplasării nucleului central şi a celui de rezervă ale sistemului informatic on

line al Poliţiei de Frontieră;

• Achiziţia de echipamente, mobilier şi materiale documentare pentru dotarea, la nivelul

cerinţelor comunitare, a centrelor şi a punctelor de contact transfrontaliere;

• Iniţierea demersurilor, împreună cu autorităţile locale, pentru efectuarea studiului de

fezabilitate destinat îmbunătăţirii reţelei căilor de comunicaţii (drumurilor) existente în

zona de frontieră, în scopul asigurării condiţiilor necesare facilitării accesului

autospecialelor Poliţiei de Frontieră în zonele de interes din apropierea liniei de frontieră

• Construirea şi reabilitarea zonelor de acostare şi andocare a navelor şi ambarcaţiunilor

din dotare, adecvat necesităţilor impuse de buna desfăşurare a acestor activităţi.

3.2. SISTEMUL INTEGRAT DE MANAGEMENT PENTRU SECURIZAREA FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI

Managementul integrat este un proces complex de conducere ştiinţifică, având drept scop

atingerea obiectivelor prestabilite, comune mai multor structuri folosind proceduri şi

întrebuinţând mijloace şi instrumente de lucru diferenţiate de la caz la caz. Această formă de

conducere are în vedere unitatea în diversitate.

Managementul integrat se aplică în toate domeniile: economic, social, militar, de ordine

şi siguranţă publică, cultural etc.

Integrarea este impusă de îndeplinirea în comun a unor activităţi (misiuni), având anumite

direcţii de acţiune, planuri, programe, bugete, surse de finanţare şi modalităţi de implementare

diferite, resurse umane cu o mare diversitate de specialităţi şi mijloace de acţiune, de asemenea,

diferite.

Noţiunea de management integrat al frontierei sa impus ca o necesitate a asigurării

ordinii şi siguranţei statelor Uniunii Europene, ca o provocare la riscurile, ameninţările şi

vulnerabilităţile pe care acestea le percep.

Pentru a construi şi modela un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, au trebuit constituite

organisme care să acţioneze ca atare.

România a trebuit săşi armonizeze legislaţia după aquisul comunitar, să creeze structuri

adecvate de implementare, să pregătească resursele umane, tehnice şi tehnologice, să aplice

practicile adecvate condiţiilor concrete şi să participe activ la viaţa şi activitatea interregională,

europeană şi mondială.

41

Securitatea frontierelor naţionale a constituit, dintotdeauna, o preocupare majoră a statelor

lumii.

3.2.1. Conceptul de sistem integrat de management

Amploarea şi complexitatea fenomenului infracţional transfrontalier, presiunile acestuia la

frontierele ţării, prevenirea şi combaterea cu eficienţă şi eficacitate concomitent cu fluidizarea

traficului legal de mărfuri şi de persoane impun participarea activă a ministerelor, agenţiilor

guvernamentale şi organizaţiilor naţionale neguvernamentale cu responsabilităţi la frontieră, în

vederea realizării unui management integrat al frontierei compatibil cu practicile comunitare.

Coordonarea unitară a îndeplinirii măsurilor şi acţiunilor autorităţilor naţionale cu atribuţii

la frontieră reprezintă elementul de succes al aplicării corecte şi coerente a modelului integrat de

management al frontierei, practicat în statele Uniunii Europene. El este inspirat din prevederile

Catalogului Schengen referitoare la controlul frontierelor naţionale, extrădare şi readmisie.

Managementul integrat al frontierei reprezintă procesul complex prin care se realizează

planificarea şi coordonarea, conducerea şi monitorizarea unitară a procedurilor şi acţiunilor

desfăşurate de instituţiile şi organismele abilitate prin lege pentru asigurarea stării de normalitate

la frontieră, respectarea regimului juridic al frontierei, cooperarea cu organele similare din ţările

vecine, ţările de origine a criminalităţii transfrontaliere, ţările de tranzit, ţările de destinaţie şi alte

ţări, în scopul prevenirii şi contracarării oricăror forme ale infracţionalităţii transfrontaliere.

Această formă modernă de management are la bază proceduri consultative, participative şi

deliberative în cadrul organismelor special constituite pentru fundamentarea şi adoptarea

deciziilor liber acceptate în domeniu, cu respectarea strictă a legislaţiilor specifice, protocoalelor

de cooperare şi altor documente ratificate de organele abilitate.

Sistemele integrate sau "sistemele de sisteme" ori "familiile de sisteme" sunt determinate

de complexitatea şi amploarea factorilor de mediu, aşa cum este, de pildă, infracţionalitatea

transfrontalieră organizată. Sistemele integrate au evoluat parcurgând etapele specifice

sistemelor independente si sistemelor interoperabile.

http://www.politiadefrontiera.ro/securizare/sisf_1_mare.jpg Din aceasta perspectivă de

abordare rezultă că structurile poliţieneşti de frontieră acţionează întrun cadru integrat în primul

rând în interiorul lor, în al doilea rând în cadrul naţional de cooperare, cu celelalte instituţii cu

atribuţiuni la frontieră, dar şi în contextul internaţional cu structurile similare din ţările vecine,

ţări ale U.E. şi alte ţări.

Scopul acestei cooperări "integrate" îl constituie combaterea crimei organizate

transfrontaliere care a devenit tot mai complexă şi greu de contracarat.

42

Sistemul integrat pentru securitatea frontierei face parte din categoria sistemelor complexe

şi reprezintă ansamblul ordonat de procese şi elemente caracterizat prin numeroase

interconexiuni şi interacţiuni capabil să îndeplinească obiectivul fundamental securitatea

frontierei de stat a României.

Sistemul integrat pentru securitatea frontierei este un sistem complex caracterizat de

multitudinea elementelor componente interconectate prin numeroase canale informaţionale (în

interiorul şi exteriorul său) capabil de interacţiuni şi conexiuni inverse, de menţinere a

echilibrului şi autoreglare destinat combaterii infracţionalităţii transfrontaliere.

3.3. MIJLOACELE TEHNICE DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL LA

FRONTIERA DE STAT A ROMÂNIEI

Frontiera de stat a României terestră, fluvială, maritimă şi aeriană, delimitează spaţiul

vital al cetăţenilor statului român de teritoriile statelor vecine. Apelând la simbolistică, dacă

asemănăm punctele de trecere a frontierei cu "porţile" spre lume, spaţiul dintre acestea poate fi

asemuit unui zid de cetate. Comparaţia vizează sublinierea caracterului de "fortificaţie", de

netrecut pentru elementele criminalităţii transfrontaliere şi cu un înalt grad de "impermeabilitate"

la tentativele de trecere ilegală a frontierei.

3.4. MANAGEMENTUL SUPORTULUI LOGISTIC AL SISTEMULUI INTEGRAT

PENTRU SECURIZAREA FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI

Logistica se constituie dintrun ansamblu complex de activităţi planificate din timp şi

efectuate întro concepţie unitară pentru asigurarea desfăşurării normale a misiunilor ce revin

structurilor cu atribuţii la frontieră. Ansamblul acestor activităţi vizează în principal:

infrastructura (sediile instituţiilor împreună cu construcţiile anexe); comunicaţiile (radio şi fir);

mijloacele informatice; echipamentele de control şi supraveghere a frontierei; mijloacele şi

procedurile de mobilitate (terestră, navală şi aeriană); mijloacele de intervenţie; mijloacele de

prevenire şi combatere a actelor şi faptelor specifice infracţionalităţii transfrontaliere; asigurarea

echipamentului vestimentar, a hrănirii personalului în diverse situaţii; organizarea şi desfăşurarea

achiziţiilor de produse/servicii; fundamentarea şi obţinerea fondurilor băneşti necesare

activităţilor de suport logistic al acţiunilor/misiunilor; organizarea şi executarea mentenanţei

pentru totalitatea echipamentelor (mijloacelor) din dotare, în special, în perioada postgaranţie;

organizarea introducerii în exploatare a mijloacelor nou intrate în dotare; planificarea,

organizarea şi desfăşurarea procedurilor de scoatere din dotare a mijloacelor atipice şi a celor cu

uzură fizică/morală avansată.

43





determinat ca statele să resimtă, în esenţă, aceleaşi nevoi de securitate la frontieră.

Din acest punct de vedere, construcţia Europei Unite şi, în special, dinamica extinderii

Uniunii, prin aderarea altor state, constituie noi provocări în ceea ce priveşte asigurarea

securităţii globale a spaţiului comun de libertate. Securitatea fiecărui stat membru este

condiţionată de stabilitatea globală şi invers.




securităţii.

Managementul integrat al frontierei, concept introdus relativ recent în abordarea securităţii

frontierelor Uniunii Europene, pare să ofere soluţia cea mai convenabilă pentru asigurarea

securităţii globale şi, implicit, a fiecărei naţiuni în parte, cu respectarea libertăţilor fundamentale

ale cetăţenilor, inclusiv libera circulaţie în spaţiul comunitar, precum şi cu asigurarea unei

fluenţe adecvate a schimburilor economice dintre state.

România a aderat la valorile şi principiile Uniunii. Opţiunea sa fermă, acţiunile prezente şi

viitoare pentru atingerea unui grad de siguranţă garantat al propriilor frontiere reprezintă, în acest

sens, una din condiţiile care oferă cetăţenilor români accesul deplin în spaţiul european de

libertate, de ieşire din izolarea fără orizont şi de conferire teritoriului naţional a atributului pe

care îl merită, de teritoriu comun european.

44

CAPITOLUL 4

METODE ŞI TEHNICI MENAGERIALE MODERNE DE SUPRAVEGHERE ŞI

CONTROL AL FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI

Planul de Acţiune Schengen 2005, conţine referiri clare la prevederile Acquisului

relevant, acceptat în întregime de România, de asemenea marchează distincţia clară între

momentul aderării României la Uniunea Europeană şi momentul aderării la Convenţia Schengen.

Planificarea procesului de implementare a Convenţiei Schengen este realizată printro

abordare în două etape, care acoperă atât perioada de preaderare la U.E., cât şi perioada care

urmează aderării la Uniunea Europeană şi se situează înaintea ridicării controalelor la frontierele

interne.

4.1. ACORDUL SCHENGEN

4.1.1. Scurt istoric al Acordului Schengen

Ideea de Europa Unită sa concretizat după cel deal doilea Război Mondial, având la

bază dorinţa de a menţine pacea pe continent. Aceasta este lansată pentru prima dată de către

Winston Churchill, în anul 1946, care face un apel pentru crearea “Statelor Unite ale Europei”.

În anul 1948 este semnat la Bruxelles “Tratatul asupra Uniunii Occidentale”de către

Belgia, Franţa, Luxemburg, Marea Britanie şi Olanda. Doi ani mai târziu, în 1950, Franţa

propune punerea în comun a resurselor de cărbune şi oţel ale Franţei şi Germaniei, prin crearea

unei organizaţii deschise participării altor state europene. În 1957 sunt semnate tratatele care

instituie Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Comunitatea Economică Europeană de

către Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste tratate sunt cunoscute sub numele de

“Tratatul de la Roma”, iar comunităţile vor avea un Parlament unic, denumit”Parlamentul

European”, şi o Curte de Justiţie unica numită ”Curtea Europeană de Justiţie”.

1967intră în vigoare Tratatul de Constituire a unui singur Consiliu şi a unei singure

Comisii a Comunităţilor Europene.

1973Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca aderă la Comunităţile Europene.

1979este creat “Sistemul Monetar European”, iar membrii Parlamentului European sunt

aleşi pentru prima dată prin vot universal direct.

În anul 1981 Grecia aderă la Comunităţile Europene, iar în 1986 se alătură atât Spania,

cât şi Portugalia. Tot în acest an este semnat şi Actul Unic European, care adaugă cooperarea

politică celei economice şi fixează data de 01.01.1993 pentru înfiinţarea Pieţei Unice.

45

La începutul anilor 80, sa demarat la nivel European o discuţie în legătură cu importanţa

termenului “libertatea de mişcare”. După discuţii îndelungate Franţa, Luxemburg, Germania,

Belgia si Olanda au hotărât să creeze un spaţiu fără frontiere interne. Acordul între aceste state a

fost semnat în data de 14.06.1985 în localitatea Schengen din Luxemburg. A urmat semnarea

“Convenţiei de Implementare a Acordului Schengen” în data de 19.06.1990. În momentul intrării

in vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor

semnatare şi a creat o singură frontieră externă, unde controalele se desfăşoară conform unui set

de reguli clare.

4.1.2. Redactarea şi actualizarea de către România a Planului de Acţiune Schengen

Planul de Acţiune Schengen 2005 conţine referiri clare la prevederile Acquisului

relevant, acceptat în întregime de România; de asemenea marchează distincţia clară între

momentul aderării României la Uniunea Europeană şi momentul aderării la Convenţia Schengen

. Planificarea procesului de implementare a Convenţiei Schengen este realizată printr

o abordare în două etape, care acoperă atât perioada de preaderare la UE, cât şi perioada care

urmează aderării la UE şi se situează înaintea ridicării controalelor la frontierele interne.

PLANUL DE ACŢIUNE SCHENGEN

Strategia Naţională de management integrat al frontierei de stat a României în perioada

20052009

Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale

Planul Unic multianual de investiţii pentru securitatea frontierei 20052009

Strategia Naţională privind Migraţia 2004


Strategia Naţională privind combaterea criminalităţii organizate 20042007


Strategia Naţională Antidrog 20052012

Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale.

4.1.3. Măsuri de adoptat, pe viitor, pentru aderarea României la Convenţia

Schengen:

Planul de acţiune pe următorii cinci ani pentru libertate, justiţie şi securitate este o

iniţiativă politică decisivă şi piatra de temelie a obiectivelor Comisiei Strategice pentru 2010.

46

Obiective fundamentale:

graniţele interne, externe şi vizele; continuarea dezvoltării unui management integrat al

graniţelor externe şi a unei politici comune a vizelor, în acelaşi timp asigurânduse circulaţia

liberă a persoanelor

managementul migraţiei; defineşte o abordare echilibrată prin dezvoltarea unei politici

comune pentru imigrare la nivelul UE, în acelaşi timp cu întărirea luptei împotriva migraţiei

ilegale şi traficului cu fiinţe umane, în special femei şi copii

o zonă comună pentru azil; se lucrează pentru stabilirea unei zone comune pentru azil,

luând în considerare tradiţia umanitară şi respectarea obligaţiilor internaţionale de către Uniune

şi eficientizarea unei proceduri armonioase

datele personale şi protecţia schimbului de informaţii; stabilirea unui echilibru pentru

schimbul de date personale şi protecţia informaţiilor între agenţiile de aplicare a legii şi

autorităţile judiciare, respectând în întregime drepturile fundamentale la intimitate şi protecţia

datelor personale cât şi principiul disponibilităţii informaţiilor

lupta împotriva crimei organizate; dezvoltarea şi implementarea unui concept strategic

pentru confruntarea cu crima organizată la nivelul UE, incluzând cunoaşterea fenomenului,

cooperarea între agenţiile de aplicare a legii, cooperarea judiciară, iniţiative legislative şi

nonlegislative, cooperarea cu ţările din lumea a treia şi organizaţii internaţionale.

modernizarea punctelor de trecere la viitoarea frontieră externă, în concordanţă cu

prevederile Catalogului Schengen, conform Planului Unic Multianual de Investiţii pentru

securitatea frontierelor şi implementarea programului de achiziţionare a echipamentului operativ

modernizarea infrastructurii clădirilor Poliţiei de Frontieră în concordanţă cu

standardele Schengen.

4.2. REGULI ŞI PRINCIPII MANAGERIALE DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL AL

FRONTIERELOR PRACTICATE DE UNIUNEA EUROPEANĂ

4.2.1. Componente manageriale în Codul comunitar asupra regulilor ce stau la baza

liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere

Luând în considerare Tratatul de creare a Comunităţii Europene precum şi propunerea

Comisiei avem în vedere:

47

Adoptarea de măsuri în conformitate cu normele Europene în vederea asigurării

eliminării oricăror controale ale persoanelor care trec frontierele interne face parte din obiectivul

Uniunii de a stabili un spaţiu fără frontiere interne în care liberă circulaţie a persoanelor este

asigurată aşa cum este stipulat în cadrul tratatului. În conformitate cu art. 61 a Tratatului, crearea

unui spaţiu în care persoanele pot circula liber va fi dublată şi de alte măsuri. Politica comună

privind trecerea frontierelor externe este o astfel de măsură.

Adoptarea de măsuri comune privind trecerea frontierelor externe de către persoane şi

controlul la frontiera, frontierele externe ar trebui să reflecte acquisul Schengen încorporat

în cadrul Uniunii Europene, şi în special, prevederile relevante ale Convenţiei de

implementare a Acordului Schengen.

Definirea unor reguli comune privind circulaţia persoanelor peste frontiere nu aduce în

discuţie şi nici nu afectează drepturile la libera circulaţie de care se bucură cetăţenii Uniunii şi

membrii familiilor acestora, cetăţenii statelor terţe şi membrii familiilor acestora, care pe baza

unor acorduri între Comunitate şi statele sale membre, pe de o parte şi acele state terţe se bucură

de dreptul de liberă circulaţie echivalente cu acelea ale cetăţenilor Uniunii, pe de altă parte.

Cooperarea operaţională şi asistenţă între statele membre referitoare la controlul la

frontieră ar trebui să fie gestionată şi coordonată de Agenţia Europeană pentru Managementul

Cooperării Operaţionale la Frontierele Externe ale Statelor Membre.

4.2.2. Normele Parlamentului European şi Consiliului Europei privind dreptul la

libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii Europene

şi membrii familiilor acestora.

Scopul principal al controalelor efectuate la punctele de trecere a frontierelor constă în

verificarea faptului dacă toate persoanele care trec frontiera îndeplinesc condiţiile de intrare pe

teritoriul Statelor Schengen.

4.2.2.1. Condiţiile de intrare care trebuie îndeplinite de cetăţenii statelor terţe:

să se afle în posesia unui document/documente valabile de călătorie carei

autorizează să treacă frontiera;

să se afle în posesia unei vize valabile ori de câte ori aceasta este necesară. Cu toate

acestea, dacă cetăţeanul unui stat terţ se află în posesia unui permis de şedere emis de un Stat

Schengen, acest permis de şedere se consideră a fi echivalentul unei vize Schengen.

justificarea scopului şi condiţiilor de şedere în Statul(ele) Schengen ce urmează a fi vizitate,

inclusiv să posede mijloace suficiente de subzistenţă pe durata şederii avute în vedere şi pentru

întoarcerea în ţara de origine sau posibilitatea de a dobândi aceste mijloace în mod legal;

48

să nu facă parte dintre persoanele pentru care a fost emisă o alertă în Sistemul

Informatic Schengen, cu scopul de ai refuza intrarea;

să nu facă parte dintre persoanele considerate o ameninţare la adresa ordinii publice,

securităţii interne, sănătăţii publice sau relaţiilor internaţionale ale oricăruia dintre Statele

Schengen.

4.3. SISTEMUL DE MANAGEMENT AL SUPRAVEGHERII ŞI CONTROLULUI

FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI

Intrarea persoanelor care se bucură de dreptul comunitar al liberei circulaţii poate să fie

refuzată numai pe motiv de ordine publică sau securitate publică, şi anume atunci când

comportamentul personal al acestora reprezintă o ameninţare autentică, imediată şi suficient de

gravă care afectează unul din interesele fundamentale ale societăţii. Pe cale de consecinţă, chiar

şi o alertă în SIS nu poate fi considerată, prin ea însăşi, un motiv suficient pentru a refuza în mod

automat intrarea acestor persoane; întrun astfel de caz, poliţistul de frontiera trebuie întotdeauna

să facă o evaluare amănunţită a situaţiei. Dacă alerta a fost introdusă de alt Stat Schengen,

poliţistul de frontieră trebuie să stabilească imediat contactul, prin intermediul reţelei de Birouri

SIRENE sau prin orice alte mijloace aflate la îndemână, cu autorităţile responsabile ale Statului

Schengen care a introdus alerta. Dacă nu este posibilă obţinerea de informaţii în termeni

rezonabili, persoanei în cauză trebuie să i se permită să pătrundă pe teritoriu. În acest caz

poliţiştii de frontieră precum şi celelalte autorităţi naţionale competente pot face verificările

necesare după ce persoana a pătruns pe teritoriu şi pot lua ulterior, atunci când se impune,

măsurile corespunzătoare.

4.4. ORIENTĂRI MANAGERIALE PRIVIND EFICIENTIZAREA

SUPRAVEGHERII ŞI CONTROLULUI FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI

4.4.1. Obiective manageriale şi direcţii de acţiune ale Poliţiei de Frontieră pentru

securizarea frontierei de stat a României

Pentru desfăşurarea în cât mai bune condiţii a controlului şi supravegherii a frontierei de

stat este nevoie de :

4.4.1.1. Asigurarea unei infrastructuri adecvate desfăşurării controlului şi

supravegherii frontierei prin :

perfecţionarea organizării supravegherii frontierei după principii moderne;

49

înfiinţarea (modernizarea) şi îmbunătăţirea organizării fluxurilor în punctele de trecere a

frontierei;

modernizarea şi extinderea reţelei de centre de primire şi cazare a cetăţenilor străini care

solicită statutul de refugiat şi a celor depistaţi cu şedere ilegală pe teritoriul naţional.

4.4.1.2. Asigurarea echipamentelor mobile şi staţionare, de supraveghere şi control

al frontierei terestre, fluviale, maritime şi aeriene necesare managementului operaţional

(efectiv) al frontierei, adecvat situaţiei de la frontieră. integrarea acestora întrun sistem unitar

eficient de supraveghere şi control al frontierei:

proiectarea şi implementarea sistemului integrat pentru securitatea frontierei;

dotarea cu echipamente adecvate, diferenţiat, în funcţie de analizele de risc, studiile de

fezabilitate realizate şi dinamica situaţiei operative, în conformitate cu recomandările şi cele mai

bune practici comunitare;

asigurarea eficienţei, prin evitarea paralelismelor, excesului şi disproporţiilor în dotare şi

utilizarea intensivă (în comun) a echipajelor;

asigurarea complementarităţii, compatibilităţii structurale şi interoperabilităţii

echipamentelor din dotarea instituţiilor cu atribuţii la frontieră;

asigurarea echipamentelor de comunicaţii interfaţabile pentru facilitarea schimbului

operativ de informaţii între autorităţi, precum şi a sistemelor informatice securizate

corespunzător interconectate;

menţinerea în stare operaţională a dotărilor printrun sistem de mentenanţă eficient.

4.4.1.3. Optimizarea managementului participativ al frontierei:

îmbunătăţirea coordonării şi cooperării operaţionale, dintre toate instituţiile naţionale cu

competenţe privind controlul şi supravegherea frontierei;

generalizarea efectuării controlului şi supravegherea frontierei pe baza analizelor

integrate de risc, adaptate tipului de frontieră şi folosite ca instrumente de optimizare a

managementului participativ al frontierei, precum şi ca modalităţi de furnizare a informaţiilor de

încredere asupra situaţiei de la frontieră;

generalizarea aplicării procedurilor de control şi supraveghere prevăzută în cadrul

Manualului Poliţistului de Frontieră;

monitorizarea eficienţei şi eficacităţii metodelor şi tehnicilor de management

participativ al frontierei.

50

4.4.1.4. Asigurarea unei coordonări interne unitare şi funcţionale la toate nivelurile a

managementului participativ al frontierei:

implementarea Strategiei Naţionale de Management Integrat al Frontierei stabilind clar

şi fără echivoc acţiunile necesare, responsabilităţile şi termenele de realizare efectiva ale

acestora;

elaborarea, acolo unde este necesar, a planurilor locale şi naţionale bazate pe analizele

de risc;

delimitarea precisă a competenţelor funcţionale ale ministerelor pentru optimizarea

managementului participativ la frontieră.

4.4.1.5. Arhitectura Sistemului Integrat pentru Securitatea Frontierei de Stat a

României

În conformitate cu prevederile Catalogului Schengen „Controlul frontierelor externe‚

extrădarea şi readmisia” şi ale Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat a

României în perioada 20052009, Sistemul Integrat pentru Securitatea Frontierei de Stat a

României (SISF) cuprinde patru niveluri/filtre complementare.

51

CONSIDERAŢII FINALE






managementului este prezentată în toate sferele de activitate de pe toate treptele (eşaloanele)




poliţiei de frontieră constituie o preocupare prioritară a factorilor de decizie.

Conceperea şi realizarea unor structuri suple şi flexibile implică identificarea, analiza şi

raţionalizarea principalelor aspecte organizatorice referitoare la dispunerea şi armonizarea

spaţială şi în timp a resurselor umane, materiale şi financiare ale fiecărei unităţi de poliţie de

frontieră.


determină mărimea şi configuraţia structurii organizatorice. Aceştia au fost identificaţi şi

prezentaţi în conţinutul lucrăriii, iar aprofundarea lor permite o solidă fundamentare a structurii

dintrun punct de vedere complex, operativ, economic, uman, tehnic şi juridic.

Pe parcursul tezei au fost evidenţiate metodele şi tehnicile manageriale care contribuie la

organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice. Astfel, au fost

identificate ca metode generale de management cu aplicabilitate în unităţile poliţiei de frontieră

(managementul prin obiective, participativ şi prin bugete), precum şi metodele şi tehnicile

specifice de management utilizate în managementul unităţilor poliţiei de frontieră diagnosticarea,

delegarea şi şedinţa).







52











ale deciziilor în domeniu.

Fără un sistem informaţional care să funcţioneze corect, nicio unitate din structura

poliţiei de frontieră nu poate fi în măsură să funcţioneze corespunzător.


manager (şef) va dimensiona sistemul informaţional al unităţii pe care o conduce la cote strict



materiale şi financiare la dispoziţie.

Subsistemul organizatoric, ca rezultat al exercitării funcţiei de organizare, reflectă toate

modificările produse în celelalte componente ale managementului – metodologică, decizională şi

informaţională.


normative (legi, ordonanţe şi hotărâri de Guvern), cât şi dispoziţii cu caracter inter (regulamente,

ordine ale conducerii ministerului precum şi dispoziţii ale şefilor unităţilor). De asemenea,

activităţile specifice unităţilor de poliţie de frontieră sunt reglementate şi prin regulamentul de

organizare şi funcţionare a fiecărei unităţi, organigramă descrieri de funcţii, fişe de post.

Organizarea procesuală asigură delimitarea şi dimensionarea sarcinilor, atribuţiilor,





contabilă.

53






În strategia de modernizare a poliţiei de frontieră sau stabilit etape de transformare a

acestei direcţii din cadrul MIRA, care vizează organizarea atât în ansamblu, cât şi pe

componentele sale: procesuală, structurală, organizarea muncii individuale, colective şi de

conducere.

Putem astfel concluziona că reconstrucţia instituţională a poliţiei de frontieră şi a

structurilor sale componente este necesar să continue cu accelerarea procesului de reorganizare şi

restructurare, urmărinduse eliminarea paralelismelor şi a verigilor intermediare, reducerea

structurilor supradimensionate, realizarea concordanţei între misiunile şi structura organizatorică

a unităţilor, ridicarea gradului de interoperabilitate cu instituţiile similare din ţările Uniunii

Europene, prin corelarea noilor arhitecturi organizatorice, eficientizarea formaţiunilor operative,

prin redistribuirea raţională a efectivelor şi creşterea flexibilităţii în îndeplinirea misiunilor

specifice.


reprezintă un proces amplu, complex si sistemic prin care se asigura promovarea si aplicarea



sugerarea anumitor tipuri de acţiuni specifice zonei de responsabilitate, sau evaluat corect

posibilităţile şi restricţiile impuse de factorii interni si externi generate de realităţile prezentului









importanţă ca şi aspectelor de ordine operativă, logistică, financiară.

54


funcţionării normale a fiecărei structuri Direcţie, Inspectorat, Sector, Punct Trecere Frontieră.

Muncii operativinformative îi sunt subordonate toate celelalte comandamente de ordine:


Fără a estompa importanţa vreunui principiu al managementului modern, se acţionează cu



promovarea spiritului de echipă pe structuri şi colective de lucru şi nu în ultimul rând, pe


Locul şi rolul Poliţiei de Frontieră în sistemul instituţional al Ministerului Internelor şi


managementului pentru securizarea frontierei de Est a României.

Managementul Poliţiei de Frontieră pentru aplicarea strategiei de securizare a frontierei

de est, în dinamica aplicării sale, a completării cu obiective şi direcţii de acţiune, în raport cu

evoluţia infracţionalităţii transfrontaliere, cu identificarea resurselor necesare, cu priorităţile şi

noile cerinţe ale Uniunii Europene, presupune cuprinderea şi aplicarea reglementărilor sale prin

planurile anuale şi periodice ale structurilor poliţiei de frontieră, în care responsabilităţile sunt

stabilite cu claritate atât în privinţa executanţilor cât şi a termenelor de finalizare.

Managementul, adoptat la nivelul Poliţiei de Frontieră, pentru securizarea frontierei de

stat a României, asigură îndeplinirea cu succes, în condiţiile stării de normalitate şi a situaţiilor

de criza, a misiunilor de supraveghere şi control trecere frontieră, prevenirii şi combaterii

migraţiei ilegale şi a factorilor specifici criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de

competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor,

asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, respectarea ordinii şi liniştii publice

în zona de competenţă, în condiţiile legii şi utilizării cât mai judicioase a resurselor umane,

materiale şi financiare avute la dispoziţie.

Niciun efort nu este prea mare în acest demers major, întrucât incapacitatea de a gestiona,

stăpâni şi contracara fenomenul infracţional transfrontalier, generează ameninţări nu numai la

adresa siguranţei naţionale a statului roman, ci şi a statelor europene în ansamblul lor. În aceste

condiţii, securizarea frontierei de est, este nu doar un obiectiv, ci şi o necesitate a existentei

Europei unite.

55




determinat ca statele să resimtă, în esenţă, aceleaşi nevoi de securitate la frontieră.

Din acest punct de vedere, construcţia Europei Unite şi, în special, dinamica extinderii

Uniunii, prin aderarea altor state, constituie noi provocări în ceea ce priveşte asigurarea

securităţii globale a spaţiului comun de libertate. Securitatea fiecărui stat membru este

condiţionată de stabilitatea globală şi invers.




securităţii.

Managementul integrat al frontierei, concept introdus relativ recent în abordarea securităţii

frontierelor Uniunii Europene, pare să ofere soluţia cea mai convenabilă pentru asigurarea

securităţii globale şi, implicit, a fiecărei naţiuni în parte, cu respectarea libertăţilor fundamentale

ale cetăţenilor, inclusiv libera circulaţie în spaţiul comunitar, precum şi cu asigurarea unei

fluenţe adecvate a schimburilor economice dintre state.

România a aderat la valorile şi principiile Uniunii. Opţiunea sa fermă, acţiunile prezente şi

viitoare pentru atingerea unui grad de siguranţă garantat al propriilor frontiere reprezintă, în acest

sens, una din condiţiile care oferă cetăţenilor români accesul deplin în spaţiul european de

libertate, de ieşire din izolarea fără orizont şi de conferire teritoriului naţional a atributului pe

care îl merită, de teritoriu comun european.

56

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Alexandru M., Stoica, V. – Teoria conducerii militare, Editura Academiei de Înalte

Studii Militare, Bucureşti, 1998;

2. Alexandru, M. – Evaluare şi eficienţă în fundamentarea şi conducerea ştiinţifică a

acţiunilor militare, Editura Militară, Bucureşti, 1996;

3. Andreescu, A., Gegea, N., Nedelcu, Gh., Prună, Şt. – Noţiuni ale managementului din

Ministerul de Interne, Editura Ministerului de Interne, 1998;

4. Andreescu, A., Prună, Şt. – Psihopedagogie militară, Editura Timpolis, Timişoara,

1999;

5. Andreescu, A. (coord.) – Managementul stresului, vol.1 şi 2, Editura MAI, Bucureşti,

2006;

6. Androniceanu, A. – Management public, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

7. Arădăvoaice, GH. – Ghid practic al comandantului eficient, Editura Sylvy, Bucureşti,

1991;

8. Arădăvoaice, Gh. – Managementul organizaţiei şi acţiunii militare, Editura Sylvy,

Bucureşti, 1998;

9. Bulz, N. – Decizia în rezolvarea problemelor operative, Editura Militară, Bucureşti,

1992;

10. Băşanu, Gh., Pricop, M. – Managementul aprovizionării şi desfacerii, Editura

Economică, Bucureşti, 1996;

11. Boaru, G. (coord.) – Aspecte ale conducerii sistemelor militare, Editura Militară,

Bucureşti, 1999;

12. Boldur Lăţescu, Gh. – Logica decizională şi conducerea sistemelor, Editura Academiei

Române, Bucureşti, 1992;

13. Borza, A., Managementul resurselor materiale, Editura Risoprint, ClujNapoa.2005;

14. Borza, A., Management strategic, competitivitatea în afaceri, Editura Dacia, Cluj

Napoca, 2004;

15. Borza, A., Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Concepte şi studii de caz,

Editura Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca, 2000;

16. Burduş, E., Căprescu, G. – Fundamentele managementului organizaţional, Editura


57

17. Bulz, N. – Decizia în rezolvarea problemelor operative, Editura Militară, Bucureşti,

1992;

18. Carl von Clausewitz – Despre război, Editura Militară, Bucureşti, 1982;

19. Cazan, E., Cuzman, I., Pieţe de capital: articole şi studii, Editura Universităţii de Vest,

Timişoara, 2005;

20. Cazan, E., Ionescu, Ghe., Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale, Editura

Dacia, ClujNapoca, 1999;

21.Cindrea, I., Managementul asigurărilor şi protecţiei sociale,Editura Universităţii Lucian

Blaga, Sibiu, 2006;

22. Cindrea, I., Managementul pieţii muncii, Editura Univesităţii Lucian Blaga, Sibiu,

2006;

23 . Ciutacu, C., Piaţa muncii, Editura Expert, Bucureşti, 2001;

24. Ciutacu, C., Reforma şi metareforma, Editura Expert, Bucureşti, 2001;

25. Ciutacu, C., Analiza contextului socioeconomic la nival regional. Studii de caz,

Editura ETFONR, 2000;

26. Ciutacu, C., Migration Europe s Integration and the Labour Force BrainDrain:

Romania, Cast Programme, 1997;

27. Comăniciu, C., Managementul finanţelor publice în profil teritorial, Editura Imaga,

Sibiu, 2002;

28. Comăniciu, C., Marza, B., Sisteme informatice, Editura Alma Mater, Sibiu, 2002;

29. Comăniciu, C., Fiscalitatea – valenţe multidimensionale, Editura Universităţii Lucian

Blaga, Sibiu, 2005;

30. Comăniciu, C., Fiscalitatea – dispoziţii şi efecte, Editura Continent, Sibiu, 2003;

31. David Rees, W. – Arta Managementului, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996;

32. Gâdiuţă, I., Sava, D. – Decizia militară, raţionalitate şi legitimitate, Biblioteca Statului

Major General, Bucureşti, 1998;

33.Gerald A.Cole – Management, teorie şi practică, Editura Ştiinţa, Bucureşti, 2004;

34. Grad, V. (coord) – Hotărârea comandantului în viziune sistemică, Editura Academiei

de Înalte Studii militare, Bucureşti, 1994;

35. Grad, V. (coord) – Metode de fundamentare a hotărârilor, Editura Militară, Bucureşti,

1982;

36. Gustave Le Bon Psihologia mulţimilor, Editura Anina, Bucureşti, 1980;

37. Herciu, M., I., Management comparat, Editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu,

2007;

58

38. Herciu, M., I., Managementul financiar al firmei viitorului, Editura Continent, Sibiu,

2005;

39. IoanFranc, V., Marketing. Premise şi provocări ale economiei înalt competitive,

Editura Expert, Bucureşti, 2002;

40. IoanFranc, V., Ciutacu, C., Restructurarea industrială de la teorie la efecte practice,

Editura Academiei Române CIDE, Bucureşti, 2000;

41. IoanFranc, V., Dezvoltarea economică a României, Editura Academiei Române,

Bucureşti, 2003;

42. IoanFranc, V., Marketing – evoluţii, experienţe, dezvoltare şi concepte, Editura

Expert, Bucureşti, 2003;

43. IoanFranc, v., Marketing. Crestomatie de termeni şi concepte, Editura Expert,

Bucureşti, 2001, ediţia a IIa revizuită, 2002;

44. Lefter, V., Manolescu , A. – Managementul resurselor umane, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1999;

45. Manolescu, A. – Managementul resurselor umane, Editura Coresi, Bucureşti, 1999;

46. Marinescu, G. Timpul şi deciziile manageriale, Editura Junimea, Iaşi, 1998;

47. Mathis, R. (coord) – Managementul resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti,

1999;

48. Mihăilescu, L., Managementul în asigurări comerciale, Editura Universităţii Lucian

Blaga, Sibiu, 2002;

49. Mihăilescu, L., Managementul informaţional al activităţii de turism, Editura

Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2002;

50. Mureşan, M. – Riscul şi decizia militară, Editura Academiei de Înalte studii Militare,

Bucureşti, 1996;

51. Nica, P., Intervenţionism statal, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1993;

52. Nica, P., Introducere în econometrie, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi,

1994;

53. Nica, P., s.a., Conducerea unităţilor economice. Studii de caz, Editura Universităţii

Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 1998;

54. Nicolescu, O. Perfecţionarea organizării conducerii întreprinderii, Editura Academiei

Române, Bucureşti, 1973;

55. Nicolescu, O. (coord) – Strategii manageriale de firmă, Editura Economică,

Bucureşti, 1996;

56. Nicolescu, O. – Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1997;

59

57. Nicolescu, O., Verboncu, I. – Management, Editura Economică, Bucureşti, 1999;

58. Nicolescu, O., Verboncu., I – Profitul şi decizia managerială, Editura Tribuna


59. Nicolescu, O., Verboncu., I – Sistemul decizional al firmei, Editura Economică,

Bucureşti, 1998;

60. Nicolescu, O., Verboncu., I – Managementul pe baza centrelor de profit, Editura

Tribuna Economică, Bucureşti, 1998;

61. Nicolescu, O. (coord.) – Sisteme, metode şi tehnici manageriale ale organizaţiei,

Editura Economică, Bucureşti, 2000;

62. Ogrean, C., A., Coordonate manageriale ale competitivităţii firmei, o perspectivă

globală, Editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2007;

63. Ogrean, C., A., Management strategic, Editura Univesităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2006;

64. Oprean, C., Managementul integrat al calităţii, Editura Universităţii Lucian Blaga,

Sibiu, 2005;

65. Pătraşcu I. – Managementul modern al structurilor de ordine publică, Editura Tribuna


66. Pătraşcu I. – Reeingineeringul sistemului logistic al structurilor de ordine publică,

Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2004;

67. Pătraşcu I., Rotaru C. – Managementul resurselor comunităţii şi siguranţa cetăţeanului,

Editura Bren, Bucureşti, 2005;

68. Petrescu I. – Management, Editura Tipoart Braşovia, Braşov, 1993;

69. Petrescu I., Dragomir C., Gherasim S. – Succesul managerial, Editura Lux Libris,

Braşov, 2000;

70. Petrescu I. – Fundamentele managementului organizaţiei – Abordări moderne, Editura

Alma Mater, Sibiu, 2005;

71. Petrescu I. – Management general, Sinteze teoretice, aplicaţii practice, Editura Alma

Mater, Sibiu, 2005;

72. Petrescu I. – Managementul crizelor, Editura Expert, Bucureşti, 2006;

73 Popescu, D. – Logistica, secretul succesului managerial, Editura Luceafărul, Bucureşti,

2000;

74. Popescu, I. – Introducere în fundamentarea deciziei, Editura ştiinţifică şi

enciclopedică, Bucureşti, 1993;

75. Profiroiu, M. Managementul strategic al colectivităţii locale, Editura Economică,

Bucureşti, 1999;

60

76. Plumb, I. (coord.) – Managementul serviciilor publice, Editura A.S.E., Bucureşti,

2000;

77. Sava, R., Contabilitatea instituţiilor de credit, Editura Continent, Sibiu, 2007;

78. Sava, R., Relaţia management – profit în firma turistică, Editura Imago, Sibiu, 2006;

79. Simionescu, A. (coord) – Control managerial, Editura Economică, Bucureşti, 2006;

80. Simulescu, C., Noi abordări privind poliţia comunitară, Editura MAI, Bucureşti,

2002;

81. Udrescu, M. Conducerea logisticii armatei, Editura Sylvy, Bucureşti, 1996;

82. Verboncu, I. – Management. Întrebări şi răspunsuri, Editura Holding Reporter,

Bucureşti 1996;

83. Verboncu, I. – Cum conducem? Ghid metodologic pentru manageri, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1996;

84. Verboncu, I. – Manageri & Management, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

85. Verboncu, I., Management, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992;

86. Verboncu, I., Management, Întrebări şi răspunsuri, Editura Holding Reporter,

Bucureşti, 1996;

87. Verboncu, I., Management şi eficienţă, Editura NORA, Bucureşti, 1994;

88. Voicu, C., Sandu, F. (coord.) – Management organizaţional în domeniul ordinii

publice, Vol. 1 şi 2, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2001;

89. Voicu C., Prună, Ş. – Managementul poliţiei, Editura Mediauno, Bucureşti, 2004;

90. W.David Rees, Christine Proter – Arta managementului, ediţia a Va, Editura

Tehnică, Bucureşti, 2005.

91. Zorlenţean, T., Burduş, E., Căprărescu, G. – Managementul organizaţiei, Editura


92. Zegrean, C. – Timpul şi implicaţiile sale în activitatea de conducere, Editura

Ministerului de Interne, Bucureşti, 1998;

93.*** A descentraliza luarea deciziilor, Traducere din limba franceză, Biblioteca

Academiei de Înalte Studii Militare, cota T. III, 639;

94.*** Doctrina conducerii şi pregătirea pentru conducere, Traducere din limba engleză,

Biblioteca Academiei de Înalte Studii Militare, cota T. III, 2731;

95.*** Drepturile omului şi activitatea forţelor de ordine publică, Culegere de

comunicări, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1995;46.

96.*** Ordinea publică componentă a securităţii naţionale, Editura Ministerului de

Interne, Bucureşti 1996;

61

97.*** Ordinea publică în unele state ale lumii, Editura Ministerului de Interne,

Bucureşti, 1998;

98.*** Probleme ale ştiinţei conducerii cu aplicabilitate în domeniul militar, Editura

Militară, Bucureşti, 1973;

99.*** Legea nr. 360 din 06 iunie 2002, privind Statutul poliţistului, Monitorul Oficial al

României, nr. 440, 2002,Bucureşti;

100.*** Legea nr. 80 din 11 iunie 1995 privind Statutul cadrelor militare, Monitorul

Oficial al României, nr. 155, 1995, Bucureşti.

COMPONENTE MANAGERIALE Î N PROCESUL DE EFICIENTIZARE...

Documents

Transcript of COMPONENTE MANAGERIALE Î N PROCESUL DE EFICIENTIZARE...