Curs 4 Protetica Andreea

7/30/2019 Curs 4 Protetica Andreea

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-protetica-andreea 1/42

Coroanele de

acoperireCoroana de acoperire metalica



• Alegerea unui anumit tip de material şi

design al restaurării depinde de mai mulţi

factori:•1. gradul de distrucţie coronară

•2. estetica

•3. controlul plăcii bacteriene

•4. retenţia

•5.aspectul financiar



•Metoda de terapie prin acoperire totala apelează la

coroana de înveliş care se agregă la suprafeţelecoroanei dentare pe care o acopera în totalitate.

•Coroanele metalice se pot confecţiona prin turnare (cu

sau fară grosime dirijată), ştanţare (procedeu istoric

care se practică azi izolat) şi printr -un procedeu

combinat (ştanţarea inelului şi tumarea capacului) la

coroanele din două bucăţi.

•Coroanele nemetalice, estetice sau fizionomice dinpolimeri, materiale compozite sau ceramicâ se

realizează prin polimerizare, sinterizare sau frezare(mecanică sau computerizatâ).

•Coroanele mixte prezintă o componentă metalicâ



Indicaţiile coroanelor de

invelisa)Indicaţii în scop de refaceremorfofuncţională şi profilactice;

•dinţi cu distrucţii coronare întinse sau cu obturaţiimultiple, pentru consolidarea mecanica a acestora

•când pierderile de substanţă dură dentară nu mai pot fireconstituite prin obturaţii, incrustaţii sau coroane

parţiale; •pentru prevenirea proceselor de uzură dentară datorită,fricţiunii exercitate de elementele de menţinere şistabilizare a protezelor mobilizabile;

•ca mijloc de prevenţie a cariilor secundare, circulare, decolet şi multiple precum şi in bruxism pentru stoparea



•pentru refacerea ariilor de contact când spaţiul

interdentar este de 2mm (se va confecţiona o coroană)sau mai mare de 2mm (când se vor realiza douăcoroane pe dinţi vecini);

• în zonele de sprijin pe structuri dure dentare cu

rezistenţâ scăzută la boala carioasa pentru a conferi oanumită protecţie mecanică;

• în abraziuni patologice, pentru reconstituirea şiconsolidarea reliefului ocluzal;

• în fracturi de cuspizi şi pereţi ai dinţilor din zona desprijin;

• în reconstituirea morfologiei dentare în zonele de sprijin

pentru refacerea şi menţinerea DVO;

•pentru refacerea reliefului ocluzal şi a planului de ocluzie

în terapia disfuncţiilor mandibulare după efectuarea



b)Indicaţiile protetice:

•ca elemente de agregare în protezarea fixă; •ca elemente de ancorare in protezarea mobilizabilă; - in scop de imobilizare (ca elemente ale şinelor decontenţie);

•Contraindicaţiile coroanelor de înveliş vizeazăurmătoarele situaţii:

- pe dinţi cu parodonţiul marginal afectat, pânâ larezolvarea şi/sau finalizarea terapiei parodontale;

- pe dinţi cu mobilitate dentară avansată; - pe dinţi cu tratamente endodontice incorecte şi/sau cupatologie periapicalâ;

- In pierderi mari de substanţă dură care nu mai oferă

retenţia necesară acestui tip de restaurări protetice şi nici-



- pe dinţi cu modificări de poziţie peste 30° faţa de câmpul

ocluzal, care sunt supuşi unor solicitări anormale

permanente;

- pe dinţi cu resorbţii alveolare care ating treimea apicală;

- pe dinţi izolaţi fară antagonişti; •dinţi foarte scurţi, care după preparare nu mai prezintă

premize suficiente de retenţie la pacienţi cu afecţiuni

generale care nu suportă şedinţe lungi de preparări

•la tineri sub 16 ani, la care canalele dentinare

sunt largi, camere pulpare voluminoase,

dezvoltarea incompletă a rădăcinii şi închiderea

incom letă a a exului în asemenea cazuri se



•Etapele clinice constau în:

•examinarea pacientului în

scopul intervenţiei

stomatologice;

•diagnosticul şi indicaţia

terapeutică;

•preparaţia dintelui;

•amprentarea;

•proba şi adaptarea

coroanelor;

•cimentarea coroanei.•Etapele tehnice constau în:

orealizarea modelului;

oconfecţionarea machetei;

oconfecţionarea tiparului;

o

topirea – turnarea;odezambalarea;



Preparaţia coroanei dintelui •

•Obiectiv: obţinerea unei

figuri geometrice neretentive în

sens cervico – ocluzal.

•Coroana proprie a dintelui

preparată cu forma

caracteristică fiecărui dinte,este numită „bont dentar”.

•Configuraţia secţiuniitransversale la orice nivel se

înscrie în cea a zonei de colet.

•Faţa ocluzală a coroaneidintelui este redusăaproximativ 1,5mm, cu

respectarea morfologiei. Feţelelaterale sunt orientate prin

şlefuire uşor convergenteocluzal cu as ect lan.



•Fig.Coroana de învelis metalica cu grosimetotală: cei doi cuspizi de sprijin au o grosime de

l,5mm,iar cuspizii de ghidaj de 1mm.



•In indicarea tipului de coroană de înveliş, amaterialelor din care se confecţionează şi atehnologiei folosite se au în vedere următoarele

variabile:- scopul urmarit: restaurarea morfologiei şi funcţieicoronare, agregarea unei proteze fixe, ancorarea

unei proteze mobilizabile etc.,

- topografia dintelui pe arcadă: în zona frontala saulaterală,

- starea pulpei şi a parodonţiului marginal,

- condiţii clinico-tehnice: dotarea cabinetului şi a



•Realizarea bontului:

•tehnica modernă = turbină cu 350-400.000

rotaţii/min

•tehnica clasică = piesa cu 20-60.000 rotaţii/min(la micromotor) electric sau cu cioc comprimat

•Trecerea de la piesa de mână la micromotor a

fost intermediată de o piesă ce era acţionată cuaer comprimat.

•Tehnica clasică este recomandată pentru medicila debut, fără experienţă, fără posibilitate de

apreciere a formelor şi dimensiunilor, este



•Tehnica clasică – utilizează instrumentarul

abraziv diversificat din punct de vedere al

formelor si dimensiunilor

•Tehnica clasica : Instrumentarul este reprezentat

de:

odiscuri plane, concave, convexe, active pe o faţă, pe

doua feţe sau pe muchie;

opietre în forma de roată de moară sau carborund

(Hetless) sau diamantate de 10mm diametru, fixate la

piesa dreaptă;



• Tehnica modernă – utilizează instrumente abrazive

diversificate din punct de vedere

al formelor si dimensiunilor:

-instrument diamantat cilindro-

conic cu vârf rotunjit, instrument

diamantat cilindro-conic cu vârf

plat, instrument diamantat efilat

lung, instrument diamantat efilat

scurt, instrument diamantat în

formâ de roată de moară

-instrument diamantat pentru

chanfrein, freza pentru chantrein,

instrument diamantat în forma de

flacără, freza în formă de flacără



•Etapele de preparare ale unui dinte

pentru o coroană turnată sunt

următoarele:

•1. Şlefuirea reducţională a suprafeţeiocluzale.

•2. Şlefuirea reducţională a feţelor proximale.

•3. Şlefuirea feţelor vestibulară şi orală.

•4. Rotunjirea muchiilor.



1. Şlefuirea reductională a

suprafeţei ocluzale reprezintă

primul timp, oferind

urmatoarele avantaje:

•vizualizarea lungimii

viitorului bont orientând

astfel prepararea

suprafeţelor axiale conform

principiilor biomecanice;

•vizibilitate mai bună asupra

zonei gingivale;

•şlefuirea unor suprafeţe

axiale cu dimensiuni

verticale reduse solicitâ mai

puţin pulpa dentară;

•accesul la suprafeţele axiale

este uşurat, mai ales in

zonele interproximale;



•Prin preparare se urmareşte crearea unui spaţiuinterocluzal între bont şi dinţii antagonişti care să

ofere grosime suficientă metalului şi sa permită

refacerea morfologiei ocluzale în acord cuocluzia funcţională.

•Şlefuirea trebuie să se faca uniform, urmărind

reperele anatomice, cuspizii şi şanţurileintercuspidiene. Şlefuirea aplatizată contravine

principiului conservârii ţesuturilor dure

dentare, reduce retentivitatea bontului prin



•Mărimea spaţiului interocluzal trebuie să

fie mai mare în dreptul cuspizilor de sprijin

(1,5-2 mm) decât la nivelul cuspizilor de

ghidaj (1-1,5 mm).

•Tennicile de slefuire pot fi:1.Din aproape in aproape

2.Cu ajutorul unor santuri de

orientare(ghidaj)

3.In treapta- slefuirea intr-un prim timp a

fetei ocluzale la nivelul cuspizilor



b) Realizarea şanţurilor de

orientare ocluzală

• este utilă iniţial efectuarea unor orificii cu adâncime de

aproximativ 1mm in fosetele

centrale, meziale şi distale;orificiile adâncite pot fi apoi unite

astfel încât sâ se formeze un şanţ care trece de-a lungul şanţuluicentral şi se extinde pânâ în

crestele marginale, mezialâ şidistală. • şanţurile de orientare sunt apoiplasate în şanţurileintercuspidiene vestibulare şi

orale şi pe fiecare creastă



c)Se recomanda ca reducerea ocluzală să fie realizatâ în două

etape. Jumătate din suprafaţa ocluzală este redusă iniţial, astfel încât

cealaltâ jumatate poate fi menţinută ca o referinţă convenabilă. Odată

ce reducerea impusă primei jumătăţi s-a realizat, se finalizează

reducerea jumătaţii care a rămas.



Controlul şlefuirii suprafeţei ocluzale se efectuează după

următoarele criterii:

•pentru orientare asupra profunzimii preparării se fac controale

radiologice pe baza cărora se pot aprecia conturul şi dimensiunea

camerei pulpare;

•controlul şlefuirii sub aspectul distanţei de antagonişti se poate facecu hârtie de articulatie , de 0,25mm, care împăturita în 3,4 sau chiar în

6 şi interpusă între arcadele dentare marchează punctele reliefate care

mai necesită să fie şlefuite;

•se mai poate folosi şi o placă de ceară transparentă încălzită, care este

strânsă între dinţi, în ocluzie de intercuspidare maximă. După răcireaşi îndepărtarea plăcii, se observă prin transparenţă zonele unde stratul

de ceara este mai subţire, ceea ce denota un insuficient spaţiu la

nivelul respectiv;

•controlul şlefuirii trebuie efectuat nu numai în intercuspidare maximă

ci şi în mişcările de lateralitate şi de propulsie, cu scopul de a asigura

un spaţiu suficient între suprafaţa şlefuită şi dinţii antagonişti în cursulmişcărilor



2.Şlefuirea feţelor proximale.

•Metoda clasică

Se acţionează asupra feţelor proximale care se şlefuiesc

pentru a deveni paralele cu axul dintelui şi totodatătangente la colet.

•Instrumentarul utilizat:

-discuri abrazive, fixate la piesa dreaptă, care pot fi plane,

active pe o singură parte atunci când există dinţi vecini cetrebuie menajaţi sau active pe ambele părţi, utilizate cândse desfiinţează punctele de contact prin taiere în felie.Discurile pot fi impregnate cu praf de carborund,

diamantate sau tip Horico;



•Când există punct de contact :

1.se utilizează discul activ pe o parte (Horico), care se introduce

la nivelul punctului de contact, dinspre ocluzal spre spaţiul

interdentar si cu mişcări rotatorii, cu înaintare spre colet, secaută să se învingă punctul de contact, in mod progresiv.

2.metoda secţiunii în felie “slice-cut”, contraindicată pentru

unele pericole pe care le prezintă, dar utilizată de alţi autori.

Instrumentele folosite sunt discul diamant abraziv pe muchiesau discul de carborund, abraziv pe ambele feţe.



•Metoda modernă

Şlefuirea feţelor proximale se poate efectua cu viteze înalte

cu un diamant conic subţire sau diamant flacără, porninddinspre lingual şi dinspre vestibular spre punctul decontact, care se desfiinţează cu mişcări de ferestruire, cu

grijă pentru a nu leza dinţii vecini .

Obiectivele şlefuirii proximale sunt: •Paralelizarea feţelor mezială şi distală cu axul de inserţie

al coroanei de înveliş, pentru a contribui la retenţiaacesteia;

•Crearea unui spaţiu suficient de mare, pentru a asigurarezistenţa microprotezei, conferindu-i o grosime

corespunzătoare;

•Un acces interdentar nestânjenit, în vederea rotunjirii

muchiilor i pentru prepararea eventualelor an uri,



Controlul şlefuirii feţelor proximale se efectuează

astfel:

•cu latul sondei, de la colet către ocluzal, pentru a se

constata lipsa de retentivităţi;

•se examinează profilul bontului cu oglinda, pentru a

controla forma deretentivizată a pereţilor proximali; •se controlează feţele proximale pentru a constata dacă

dinţii vecini nu sunt afectaţi de carie.



3. Şlefuirea feţelor vestibulară şi orală

Metoda clasică

Folosind viteze şi instrumentar convenţional prepararea se desfăşoarăconform succesiunii următoarelor manopere:

•se şlefuiesc feţele vestibulară şi orală cu pietre roată, Hetless saudiamantate, de 1-1,5 cm. diametru, fixate la piesa dreaptă

•cu pietrele roata se suprimă numai convexităţile mari situate lanivelul ecuatorului dintelui;

• în continuare, feţele vestibulo–orale se şlefuiesc cu pietre de formăcilindrică, sprijinite vertical şi paralel cu axul dintelui respectiv;

•şlefuirea cu pietre cilindrice din carborund şi diamantate se face începându-se cu forme mari şi continuând cu pietre de diametre dince în ce mai mici, spre a avea acces cât mai aproape de dinţii vecinişi de colet;

• feţele vestibulo–orale se mai pot şlefui şi cu pietre în formă de coninvers, active atât pe bază cât şi pe feţele laterale.

• folosind o piatră con invers activă pe bază, de dimensiune mică,fixată la piesa în contraunghi şi sprijinită pe faţa vestibulară, se



Metoda moderna

• Iniţial se realizează şanţuri de

orientare pentru reducerea

axială. Pe suprafeţele

vestibulara şi orală se plaseazacâte trei şanţuri de orientare cu

ajutorul aceluiaşi instrument

diamantat cilindrico-conic cu

vârf rotunjit. Unul este amplasat

in centrul suprafeţei, iar câte

unul in apropierea unghiului detranziţie spre suprafaţa meziala,

respectiv distală.

• tija instrumentului diamantat

trebuie să fie paralelă cu axa de

inserţie propusă a restaurării.

Acest lucru produce automat o

convergenţă între pereţii axiali

ai şanţurilor de orientare care

este identică cu gradul de

conicitate al instrumentului

diamantat .

•Cu un instrument diamantat de

4 R t ji i fi i hiil



4.Rotunjirea şi finisarea muchiilor

În această fază se realizeaza netezirea şi rotunjirea

muchiilor rezultate la trecerea între feţele proximale şi cele

vestibulo –orale

•Metoda clasică

Utilizează viteze convenţionale, pietrele con invers,

discurile convexe sau concave.•Metoda modernă

Se folosesc freze de finisat de carbid - tungsten de forma

adecvata tipului de preparare, în chanfrein sau fara prag. Altetipuri de instrumente: freze diamantate cu granulaţie finâ, discuri

concave(abrazive pe faţa concavă sau convexă), freze diamantate

con invers.



5. Şlefuirea la nivelul zonei terminale.

a) Prepararea fără prag ( preparare

tangenţială, in „muchie de cuţit", „de daltă", în „pana") Zona terminală in „muchie de cuţit" rezultă in urma

preparării bontului cu instrumente diamantate foarte efilate(„în flacără").

Avantaje:

•Sacrificiu relativ redus de ţesuturi duredentare cu menajarea pulpei dentare.

• în caz de deficienţe ale adaptării

restaurării pe bont spaţiul marginal nu se



Dezavantaje:

•Limita de preparare este imprecisă, atât pe bont cât şi pe model. •Marginile subţiri ale machetei de ceară se pot deforma în cursul

îndepărtării de pe model şi/sau în timpul ambalării. •Marginile restaurtării vor fi foarte subţiri; ele se pot deforma sub

acţiunea forţelor ocluzale şi cimentul se va dizolva. •Pentru a asigura o grosime suficientă marginilor restaurarii,

tehnicianul realizează adesea supraconturări cu consecinţe

nefavorabile asupra parodonţiului marginalIndicaţia majoră se referă la

•suprafeţe linguale ale dinţilor laterali inferiori,

•dinţi care prezintă suprafeţe axiale foarte convexe, suprafeţe

dentare greu accesibile,

•dinţi cu diametre reduse (de exemplu incisivii inferiori)

•dinti basculati

Prepararea tangenţială se indică in cazul restaurărilor metalice

turnate şi ca linie terminală la coroanele parţiale



b) Preparare cu prag

Pragul gingival clasic este o suprafaţă terminalăorizontala care formează un unghi de 90° cu axul

lung al dintelui. Joncţiunea dintre marginearestaurării şi prag este de tipul „cap la cap". Se

prepară cu un instrument diamantat cilindric saucilindro-conic cu vârful plat.

Avantaje:

- Limita de preparare este precisa, cu vizibilitatebună.

- Oferă tehnicianului suficient spaţiu pentru oprelucrare corectă şi estetică a materialului dincare se confec ionează restaurarea.



•Dezavantaje: - Prepararea pragului circular impune un sacrificiu mare de

ţesuturi dure şi este traumatizantă pentru pulpa dentarâ. .

- Distanţarea marginii restaurării de prag datoritadificultăţilor de refluare a cimentului de fixare.

- Unghiul intern bine exprimat, de 90°, concentreazăstressul in ţesuturile dentare. Indicarea pragului este

condiţionată de materialul din care se confecţioneazărestaurarea. Dacă marginile sale oferă rezistenţâ doar la ogrosime apreciabilă, se indică prepararea cu prag. Unastfel de material este ceramica, care necesită o grosime

de 0,75-1 mm.



•Prepararea bontului cu prag se indica in :

- Restaurările integral ceramice. Laţimea mare apragului oferă rezistenta la acţiunea forţelor

ocluzale şi reduce stressul care ar putea duce lafracturarea materialului.

•CMMC, pe faţa vestibulară şi pe jumătatea

vestibulară a feţelor proximale ( dacă margineavestibulară a restaurării e realizata din ceramica)

•- Evoluţia unei carii în zona cervicală, exereza

ţesuturilor afectate impunând conformarea unuira .



Variante de praguri:

• pragul înclinat. Unghiul format de peretele gingival cu

peretele axial este un unghi obtuz (120°). Marginea

restaurării va întâlni astfel muchia marginală în unghi

ascuţit.-Se recomanda CMMC la incisivii maxilari

•0 altă variantă este pragul cu unghi intern rotunjit



•Pragul gingival nu se indică la coroanelede înveliş metalice turnate, deoareceposibilitatea apariţiei unui hiatus între

marginea restaurării şi pragul gingival albontului este foarte mare

c)Pragul cu bizou

•Pragul cu bizou s-a preconizat pentru a

compensa contracţia metalului in cursulturnarii. Prezintă toate avantajele pragului

"



•Avantaje: - Limita preparării este bine definită.

- La nivelul pragului tehnicianul are suficient spaţiu pentru modelarea machetei. - Mici deficienţe ale închiderii marginale nu apar ca hiatusuri deoarece limita depreparare este in unghi ascuţit. -Bizotarea elimină smalţut nesusţinut de la muchia marginală a bontului.•Dezavantaje:

- este destul de dificil de realizat- Există riscul de lezare a parodonţiului marginal în cursul preparării. - Impune plasarea marginii restaurării in şanţul gingival, pentru a mascacolereta metalică

•Terminaţia bizoului in„muchie de cuţit" crează difîcultăţi în modelarea

marginilor restaurării. •Pragul cu bizou este indicat in :

-zona vestibulară şi partial proximală a CMMC şi CMMP

- în zona terminala gingivală la cavităţile proximale preparate pentru inlay şionlay;

- la pragul ocluzal al onlayului şi al coroanei 3/4 la mandibulă;

- când ra ul in ival este de a rezent rintr-o carie inci ientă sau restaurări

d) Chanfrein-ul



)Sinonime: chamfer, preparare escavată, „en conge“

-este o terminaţie gingivală care formează un unghi

obtuz rotunjit, de aproximativ 135° cu axul lung aldintelui

Avantaje:

- Limita preparării este definitâ.

- Oferă tehnicianului spaţiu suficient pentru modelareamarginilor restaurării.

- Nu necesită sacrificiu mare de ţesuturi dure dentare şi

menajează biologia pulpei.

- In cursul agregării restaurării pe bont, cimentul areposibilităţi de refluare.

- Micile deficienţe ale închiderii marginale sunt

compensate de forma în unghi ascuţit a liniei terminale.

•Prepararea este relativ simplă

•



•Dezavantaje: •- La coroanele dentare care au dimensiuni

reduse pot apărea probleme legate deretenţie.

•- Dacă adaptarea restaurării pe bont este

deficitara pot aparea zone de retenţionarea plăcii bacteriene.



•Chanfrein-ul oferă o închidere

marginală bună şi o grosime sufîcientă

marginilor restaurării - concentrarea de stress in zona terminala

este foarte mica, fară a afecta stratul de

ciment.

•Chanfrein-ul este indicat în mod deosebit

pentru coroanele metalice turnate şi



6. Finisarea finală se face cu instrumente abrazive cu

granulaţie foarte fină şi cu discuri de hârtie, sub jet de apă.Se urmăreşte netezirea neregularităţilor şi asperităţilor apărute m cursul şlefuirii reducţionale.

•Examinarea finală a preparaţiei se face prin:

•- inspecţie directă şi indirectă (în oglindă);

•- palpare cu vârful şi latul sondei dentare;

•- tehnica dentimetriei;•- aprecierea amprentei, prin urmărirea in „negativ" acontururilor şi mai ales pe modelul de lucru, pe baza

unei amprente. Această metodă este deosebit de utilă in

preparări multiple.

Curs 4 Protetica Andreea

Documents

Transcript of Curs 4 Protetica Andreea

Etapa protetica implant

Curs 09 - Restaurarea Protetica Pe Implanturi

Andreea marin&andreea esca analiza retele

Freze Protetica

Intrebari Si Raspunsuri PROTETICA

Articulatoarele in protetica fixa

Cimentarea Ã_n Protetica FixÄƒ

Curs Protetica an III Complet

TD III Notiuni de Protetica Cursuri Sem II

UNIVERSITATEA „APOLLONIA” DIN IAŞI ZILELE UNIVERSITĂȚII ... · Soluții revoluționare în protetica fixă și mobilă pe implanturi-curs practic Ing. Constantin Frusina (DentanaCAS)

CURRICULUM VITAE - umfiasi.ro departamente... · protetica alternative, Protetica adeziva- fatetele colate, Protezarea fixa pe implante- cerinte si realizare practica, cursuri optionale

Proiect-DFSS-andreea+roxana+andreea 23.05.2015

Intrebari Protetica

Intrebari Protetica Cursul 5 Si Cursul 6

protetica fixa intraberi

Amprentarea in Protetica Fixă

Rezidentiat Protetica

ghid de protetica

SUBIECTE PROTETICA UNIDENTARA

carte-bratu protetica