Insolvenţă

– curs opţional an IV –

2012/2013

Insolvenţă

2

Stănescu

Plan

1. Sediul materiei

2. Trăsăturile procedurii insolvenţei

3. Definiţia procedurii insolvenţei

4. Deschiderea procedurii insolvenţei

5. Efectele procedurii insolvenţei

6. Închiderea procedurii insolvenţei

Insolvenţă

3

Stănescu

1. Sediul materiei

Principalul act normativ în materia procedurii insolvenţei este Legea nr. 85/2006. În vederea

aplicării sale, Legea nr. 85/2006 trebuie coroborată cu alte acte normative pentru două motive

principale. Pe de o parte, şi alte acte normative, în afara Legii nr. 85/2006, cuprind prevederi care

reglementeză expres în materia procedurii insolvenţei. Pe de altă parte, instituţii juridice

incidente în materia procedurii insolvenţei sunt reglementate prin alte acte normative.

În plus, în sistemul român de drept, există şi alte acte normative care reglementează proceduri de

insolvenţă. Pot fi enumerate: Legea nr. 273/2006 (inslovenţa unităţilor administrativ teritoriale)

şi OG nr. 10/2004 (insolvenţa instituţiilor de credit)1.

Exemple

a) Acte normative care reglementează expres în materia procedurii insolvenţei

- în ceea ce priveşte deschiderea procedurii insolvenţei: Legea nr. 31/1990 şi

Regulamntul nr. 1346/2000.

Art. 260 Legea nr. 31/1990: lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea

procedurii simplificate, dacă debitorul îndeplineşte condiţiile în acest sens

Art. 142 Legea nr. 31/1990: nu poate fi delegată directorilor atribuţia referitoare la

introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

Art. 16 alin. (1) din Regulamentul nr. 1346/2000: o hotărâre prin care se deschide o

procedură de insolvenţă într-un stat membru este recunoscută în toate celelalte state

membre

Art. 16 alin. (2) din Regulamentul nr. 1346/2000: o hotărâre prin care se deschide o

procedură de insolvenţă într-un stat membru este recunoscută în toate celelalte state

membre chiar şi în acelea în care, având în vedere calitatea debitorului, o asfel de

procedură nu ar putea fi deschisă

- în ceea ce priveşte efectele procedurii insolvenţei: Legea nr. 31/1990 şi NCC

Art. 6 Legea nr. 31/1990:: persoanele condamnate pentru infracţiunile reglementate

prin Legea nr. 85/2006 nu pot fi fondatori (efect al aplicării procedurii insolvenţei)

Art. 790 NCC: deschiderea procedurii insolvenţei asupra fiduciarului constituie o

cauză de încetare a contractului de fiducie

Art. 1447 NCC: debitorul decade din beneficiul termenului, în caz de insolvenţă

1 Prezentul curs se fundamentează pe Legea nr. 85/2006.

Insolvenţă

4

Stănescu

Art. 2057 NCC: obligaţia consignatarului de a înapoia bunurile consignantului, în caz

de insolvenţă a sa

b) Acte normative reglementând instituţii juridice incidente în procedurii insolvenţei:

NCC, OUG nr. 86/2006, OUG nr. 132011

- art. 1349 NCC: reglementeză instituţia răspunderii

- OUG nr. 86/2006: reglementează instituţia practicienilor în insolvenţă

- OUG nr. 13/2011: reglementează regimul juridic al dobânzii legale

2. Trăsăturile procedurii insolvenţei

Pornind de la prevederile Legii nr. 85/2006 în literatura de specialitate au fost identificate o serie

de trăsături fundamentale ale procedurii insolvenţei. Acestea au fost folosite apoi ca fundament

pentru configurarea unei definiţii doctrinare a procedurii insolvenţei.

2.1 Procedura insolvenţei se aplică anumitor categorii de persoane fizice şi juridice, numite

debitori

- potrivit art. 1 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 6 din Legea nr. 71/2011, cu caracter

general, procedura insolvenţei se aplică faţă de două categorii de persoane:

A) persoanelor juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice

B) persoanelor fizice care sunt supuse înregistrării în registrul comerţului

A) Persoanele juridice – debitori în procedura insolvenţei

Ca regulă: orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activăţi economice are

vocaţia de a fi supusă procedurii insolvenţei (art. 1 din Legea nr. 85/2006)

Excepţie: procedura insolvenţei nu se aplică regiilor autonome (art. 151 din Legea nr.

85/2006)

Observaţii:

1) Legea nr. 85/2006 nu trebuie interpretată în sensul că persoanele juridice de drept public nu

pot fi supuse unei proceduri de insolvenţă, ci doar în sensul că această categorie de persoane nu

poate fi supusă procedurii insolvenţei reglementate de Legea nr. 85/2006. Sistemul de drept

român cunoaşte cel puţin o reglementare a unei proceduri de insolvenţă aplicabile unei anumite

categorii de presoane juridice de drept public, respectiv unităţilor administrativ teritoriale.

(Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale). Potrivit art. 2 pct. 56, 74 şi 75 din Legea

nr. 273/2006, comunele, orasele, municipiile şi judeţele au vocaţia de a fi supuse procedurii de

insolvenţă reglementate de acest act normativ.

Insolvenţă

5

Stănescu

2) Art. 1 din Legea nr. 85/2006 enumeră, cu caracter exemplificativ, persoane juridice având

vocaţia de a fi supuse procedurii insolvenţei:

a) societăţile comerciale

b) societăţile cooperative şi organizaţiile cooperatiste

c) societăţile agricole

d) grupurile de interes economic

a) Societăţile comerciale

- În principiu, Legea nr. 85/2006 se aplică societăţilor comerciale, indiferent de actul

normativ în temeiul căruia au fost înfiinţate.

- Exemplificativ, au fost sau pot fi înfiinţate societăţi comerciale în temeiul următoarelor acte

normative:

o Legea nr. 31/1990: Art. 1. - (1) În vederea desfăşurării de activităţi cu scop lucrativ,

persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi

comerciale, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

o Legea nr. 15/1990: Art. 16. - Unităţile economice de stat, cu excepţia celor care se

constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni sau

societăţi cu răspundere limitată, în condiţiile prevăzute de lege.

o OUG nr. 30/1997: Art. 1. - (1) Regiile autonome organizate în temeiul Legii nr.

15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi

societăţi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de

autoritatea în coordonarea căreia îşi desfăşoară activitatea, precum şi cele înfiinţate în

temeiul Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere se reorganizează în

conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Art. 2. - (1) (….) regiile

autonome vor fi reorganizate ca societăţi comerciale, în formele prevăzute de lege la

data reorganizării. (2) Societăţile comerciale pe acţiuni rezultate în urma reorganizării

regiilor autonome, având ca obiect activităţi de interes public naţional, pot fi

denumite companii naţionale sau societăţi naţionale, după caz, şi vor fi supuse

procesului de privatizare, în condiţiile legii.

- Argumentele principale:

o Legea nr. 85/2006 nu distinge în legătură cu aplicabilitaea sa în materia societăţilor

comerciale

o OUG nr. 3/20072 poate fi interpretată ca reglementând, în mod indirect, aplicarea

Legii nr. 85/2006 asupra unor societăţi comerciale cu capital de stat. OUG nr. 3/2007:

Art. 4. - Aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, pentru

societăţile comerciale prevăzute în anexă se suspendă până la transferul dreptului de

proprietate asupra acţiunilor sau activelor societăţii, dar nu mai târziu de 6 luni de la

intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. OBS: se consacră aplicarea

Legii nr. 85/2006 asupra unor societăţi comerciale cu capital de stat.

2 OUG nr. 3/2007 privind unele măsuri pentru restructurarea şi/sau privatizarea unor societăţi din portofoliul

Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului

Insolvenţă

6

Stănescu

- Prin excepţie: Legea nr. 85/2006 nu se aplică societăţilor comerciale înfiinţate potrivit

OUG nr. 99/20063, adică societăţilor bancare de orice fel (băncile reprezintă, potrivit OUG

nr. 99/2006, o categorie a instituţiilor de credit).

- Argumentul principal:

o OG nr. 10/20044: Art. 1. - (1) Procedura falimentului, reglementată prin prezenta

ordonanţă, se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv

sucursalelor acestora cu sediul în străinătate.

b) Societăţile cooperative şi organizaţiile cooperatiste

Pentru a se realiza o delimitare a celor două concepte, trebuie avute în vedere prevederile art.

1175 şi cele ale 123

6 din Legea nr. 1/2005. Din interpretarea textelor de lege menţionate rezultă

faptul că organizaţiile cooperatiste sunt cooperativele existente la data intrării în vigoare a

Legii nr. 1/2005, înfiinţate prin Decretul-lege nr. 66/1990 (cooperativele meşteşugăreşti) şi

Legea nr. 109/1996 (cooperative de consum şi cooperative de credit). Pentru acestea, Legea nr.

1/2005 prevede obligaţia de modificare a actelor constitutive pentru a le asigura conformitatea cu

Legea nr. 1/2005, sub sancţiunea dizolvării de drept şi lichidării, după trecerea unui termen de 9

luni de la data 3 martie 2005 (data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2005).

- În principiu, Legea nr. 85/2006 s-a aplicat organizaţiilor cooperatiste, indiferent de actul

normativ prin care au fost înfiinţate, cu excepţia cooperativelor de credit. Acestea din urmă

au fost supuse unei proceduri de insolvenţă special reglementate prin OG nr. 10/2004.

OBS: faţă de termenul prevăzut în Legea nr. 1/2005 pentru reconfigurarea

organizaţiilor cooperatiste potrivit acestui act normativ, în prezent, organizaţiile

cooperatiste nu mai există.

- În principiu, Legea nr. 85/2006 se aplică societăţilor cooperative, indiferent de actul

normativ în temeiul căruia au fost înfiinţate.

- Exemplificativ, pot fi înfiinţate societăţi cooperative în temeiul următoarelor acte normative:

o Legea nr. 1/2005: Art. 1. - Prezenta lege reglementează cadrul general de organizare

şi funcţionare a cooperaţiei.. Art. 2. - Cooperaţia reprezintă un sector specific al

3 OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

4 OG nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit

5 Legea nr. 1/2005 Art. 117. - (1) Organizaţiile cooperatiste existente la data intrării în vigoare a prezentei legi au

obligaţia să îşi modifice statutele dacă nu sunt în conformitate cu prevederile prezentei legi şi să le înregistreze la

oficiul registrului comerţului în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a acesteia. 6 Art. 123. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: Decretul-lege nr. 66/1990 privind organizarea

şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 9 februarie

1990, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 2 alin. 2 şi 3 şi a art. 6, 7, 8, art. 10 alin. 2, art. 13 şi

21, Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 252 din 18 octombrie 1996, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 123 şi 124, precum şi

orice alte dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi. Prevederile exceptate rămân în vigoare până la împlinirea

termenelor din prezenta lege privind reorganizarea organizaţiilor cooperative, a uniunilor şi asociaţiilor teritoriale şi

naţionale.

Insolvenţă

7

Stănescu

economiei care funcţionează prin societăţi cooperative şi alte forme de asociere a

acestora la nivel teritorial şi naţional7

o Legea nr. 566/2004: .Art. 1. - Prezenta lege stabileşte cadrul legal al organizării şi

funcţionării cooperaţiei în agricultură. Art. 4. - (1) Cooperativele agricole pot fi de

gradul 1 şi 2.8

- Prin excepţie: Legea nr. 85/2006 nu se aplică organizaţiilor cooperatiste de credit

înfiinţate potrivit OUG nr. 99/20069, respectiv cooperativelor de credit (organizaţiile

cooperatiste de credit sunt, potrivit OUG nr. 99/2006, o categorie a instituţiilor de credit).

- Argumentul principal:

o OG nr. 10/200410

: Art. 1. - (1) Procedura falimentului, reglementată prin prezenta

ordonanţă, se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv

sucursalelor acestora cu sediul în străinătate.

c) societăţile agricole

Legea nr. 85/2006 se aplică societăţilor agricole. În prezent, acestea sunt înfiinţate potrivit Legii

nr. 36/1991:. Art. 4. - În cazul în care proprietarii terenurilor agricole nu doresc să le exploateze

individual şi nici în una din formele prevăzute la art. 2 şi 3, ei se pot constitui în societăţi

agricole, cu personalitate juridică, în condiţiile prevăzute în titlul II al prezentei legi.

d) grupurile de interes economic

Legea nr. 85/2006 nu distinge în privinţa grupurilor de interes economic. În consecinţă, în

absenţa unor dispoziţii contrare existente în reglementări speciale, Legea nr. 85/2006 se aplică

oricărui grup de inters economic. În prezent, acestea sunt înfiinţate potrivit Legii nr.

161/2003.(titlul V).

B) Persoanele fizice – debitori în procedura insolvenţei

7 Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei:

Art. 4. - Societăţile cooperative de gradul 1 se pot constitui în una dintre următoarele forme:

a) societăţi cooperative meşteşugăreşti

b) societăţi cooperative de consum

c) societăţi cooperative de valorificare

d) societăţi cooperative agricole

e) societăţi cooperative de locuinţe

f) societăţi cooperative pescăreşti

g) societăţi cooperative de transporturi

h) societăţi cooperative forestiere

i) societăţi cooperative de alte forme, care se vor constitui cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

Art. 6. lit. m) societate cooperativă de gradul 2 - persoană juridică constituită din societăţi cooperative de gradul 1,

în majoritate, şi alte persoane fizice sau juridice, în scopul integrării pe orizontală sau pe verticală a activităţii

economice desfăşurate de acestea, şi înregistrată în conformitate cu prevederile prezentei legi; 8 Legea nr. 566/2004 Legea cooperaţiei agricole:

Art. 4. - (2) Cooperativele agricole de gradul 1 sunt asociaţii de persoane fizice.

(3) Cooperativele agricole de gradul 2 sunt persoane juridice constituite din persoane fizice şi/sau persoane juridice,

după caz, în scopul integrării pe orizontală şi pe verticală a activităţii economice desfăşurate de acestea şi autorizate

în conformitate cu prevederile prezentei legi. 9 OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

10 OG nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit

Insolvenţă

8

Stănescu

Aşa cum rezultă din art. 1 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 6 NCC, procedura insolvenţei

se aplică tuturor persoanelor fizice supuse înregistrării în registrul comerţului.

Legea nr. 85/2006 nu distinge în privinţa persoanelor fizice supuse înregistrării în registrul

comerţului. În consecinţă, în absenţa unor dispoziţii contrare, existente în reglementări speciale,

Legea nr. 85/2006 se aplică oricărei persoane fizice supuse înregistrării în registrul comerţului.

În prezent, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990, trebuie să parcurgă procedura înregistrării în

registrul comerţului, acele persoane fizice care au optat pentru una dintre următoarele forme de

organizare.

a) Persoană fizică autorizată

b) Întreprindere individuală

c) Întreprindere familială.

Observaţii:

1) cele trei forme de organizare sunt reglementate prin OUG nr. 44/2008 şi nu au

personalitate juridică. De aceea, procedura insolvenţei se aplică persoanelor fizice care au

optat pentru formele de organizare menţionate

2) raportând prevederile Legii nr. 85/2006 la cele ale NCC rezultă faptul că nu toţi

profesioniştii au vocaţie să fie supuşi procedurii insolvenţei, ci doar aceia care sunt supuşi

înregistrării în registrul comerţului

2.2 Procedura insolvenţei se aplică atunci când un debitor se află în stare de insolvenţă sau

de insolvenţă iminentă

Legea nr. 85/2006 defineşte atât starea de insolvenţă, cât şi iminenţa producerii acesteia.

1. starea de insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin

insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. (art. 3 pct. 1)

2. starea de insolvenţă este iminentă atunci când se dovedeşte faptul că debitorul nu va putea

plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile (art. 3 pct. 1 lit.

b)

Observaţii:

1) potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006, atunci când deschiderea procedurii insolvenţei este

solicitată de către debitor acesta poate să invoce atât existenţa stării de insolvenţă, cât şi

iminenţa instaurării acesteia

2) potrivit art. 31 coroborat cu art. 3 pct. 6 şi 1 din Legea nr. 85/2006, atunci când

deschiderea procedurii insolvenţei este solicitată de către creditori, aceştia pot să invoce

numai existenţa unei stări de insolvenţă. Pentru a putea dovedi existenţa stării de

insolvenţă, Legea nr. 85/2006 pune la îndemâna creditorilor o prezumţie, respectiv

prezumţia de insolvenţă vădită. Potrivit art. 3 pct. 1 lit. a) insolvenţa este prezumată ca

Insolvenţă

9

Stănescu

fiind vădită atunci când debitorul nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi

creditori, după 90 de zile de la scadenţă

3) insolvenţa nu trebuie confundată cu insolvabilitatea – insolvabilitatea = stare a

patrimoniului debitoruui care se caracterizează prin existenţa unui activ mai mic decât

pasivul (totuşi, pentru declanşarea procedurii simplificate este nevoie în anumite situaţii

nu numai de existenţa stării de insolvenţă, dar şi a celei de insolvabilitate – ex.

nedeţinerea nici unui bun în patrimoniu)

2.3 Procedura insolvenţei este o procedură esenţialmente judiciară

Potrivit Legii nr. 85/2006, procedura insolvenţei se deschide prin hotărâre judecătorească iar

desfăşurarea sa se realizează sub controlul instanţei judecătoreşti (art. 5 şi art. 6)

Observaţii:

1) competenţa instanţei de judecată nu acoperă şi controlul managerial al activităţii

debitorului. Deciziile administratorului judiciar/lichidatorului/debitorului cu drept de

administrare a averii sunt controlate, sub aspectul oportunităţii, de către creditori.

2.4 Procedura insolvenţei este o procedură concursuală

Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, procedura insolvenţei presupune participarea împreună a

creditorilor recunoscuţi, la urmărirea şi recuperarea creanţelor

Observaţii:

1) Legea nr. 85/2006 prevede modalităţi de organizare a creditorilor, pornind de la ideea că

aceştia acţionează împreună – adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor

2) caracterul concursual marchează deosebirea faţă de procedurile de executare silită

specifice dreptului comun – în cazul procedurilor de executare silită din dreptul comun,

interesul creditorului care a iniţiat procedura este precumpănitor; în cazul procedurii

insolvenţei intresul creditorului care a iniţiat procedura este subordonat intersului tuturor

creditorilor (consecinţa: procedura nu se poate închide dacă a fost achitată creanţa

acestuia, dar au fost înregistrate şi creanţe ale altor creditori)

2.5 Procedura insolvenţei are ca scop acoperirea pasivului debitorului

Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul procedurii de insolvenţă este acoperirea

pasivului debitorului, adică acoperirea tuturor creanţelor, indiferent de izvorul lor concret

Observaţii:

1) faţă de reglementarea anterioară scopul este relativ acelaşi, Legea nr. 85/2006 a înlocuit

sintagma plata pasivului debitorului, cu acoperirea pasivului debitorului, subliniind

astfel faptul că pasivul debitorului poate fi stins nu numai prin mecanismul plăţii,

dar şi prin alte mecanisme precum: remiterea de datorie, compensaţia, novaţia etc

Insolvenţă

10

Stănescu

2.6 Atingerea scopului procedurii insolvenţei se realizează prin reorganizarea judiciară a

debitorului sau prin falimentul acestuia

Prin raportare la reglementarea anterioară Legea nr. 85/2006 nu mai menţionează expres faptul

că modalităţile de realizare a scopului procedurii insolvenţei sunt reorganizarea judiciară sau

falimentul debitorului. Situaţia nu trebuie interpretată în sensul că acestea nu mai sunt

considerate mijloace de atingere a scopului procedurii insolvenţei. Lipsa menţionării lor în relaţie

directă cu scopul procedurii insolvenţei poate fi explicată prin intenţia legiuitorului de a invalida

interpretarea construită pe vechea reglementare, în sensul că există o ierarhie a modalităţilor de

realizare a scopului, reorganizarea situându-se pe primul plan.

3. Definiţia procedurii insolvenţei

Legea nr.85/2006 nu defineşte noţiunea de „procedură a insolvenţei”. La nivel doctrinar, a fost

creată o definiţie, pornind de la trăsăturile fundamentale ale procedurii insolvenţei, aşa cum

rezultă din Legea nr. 85/2006.

Procedura insolvenţei reprezintă acea procedură esenţialmente judiciară care presupune

acţiunea comună a creditorilor debitorului aflat în insolvenţă, în vederea acoperirii pasivului

acestuia, prin rorganizare judiciară sau faliment.

4. Dechiderea procedurii insolvenţei

Potrivit art. 26 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei poate fi solicitată de:

1) persoana care doreşte să i se aplice procedura insolvenţei (denumită debitor)

2) creditorii persoanei asupra căreia se doreşte deschiderea procedurii insolvenţei

3) persoane sau instituţii prevăzute de lege

4.1 Deschiderea procedurii insolvenţă cererea debitorului

Configurarea procedurii de deschidere a procedurii insolvenţei implică analiza următoarelor

aspecte:

4.1.1 calitatea procesuală activă

- potrivit art. 27 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei asupra unei

persoane poate fi rezultatul unei cereri formulate chiar de către aceasta.

Observaţii: 1) pentru ca o persoană să aibă calitate procesuală activă trebuie să fie o persoană având

vocaţie să i se aplice procedura insolvenţei, respectiv:

o persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi economice sau

o persoană fizică supusă înregistrării în registrul comerţului.

Insolvenţă

11

Stănescu

2) Persoanele având vocaţie să li se aplice procedura insolvenţei poartă denumirea de

„debitor”.

3) sancţiunea lipsei calităţii procesuale active este respingerea cererii de deschidere a

procedurii insolvenţei, ca inadmisibilă

4.1.2 capacitate procesuală

- capacitata procesuală prezintă particularităţi în situaţia debitorului persoană fizică.

De obicei, persoanele fizice care intră în sfera de incidenţă a Legii nr. 85/2006, sunt persoane

cu capacitate de exerciţiu deplină (art. 38 NCC coroborat cu art. 8 OUG nr. 44/2008).

Introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi deci făcută chiar de către

persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod individual.

Uneori, persoanele fizice care intră în sfera de incidenţă a Legii nr. 85/2006, sunt persoane cu

capacitate de exerciţiu restrânsă. Astfel, potrivit art. 8 din OUG nr. 44/2008, membrii

întreprinderii familiale pot şi fi persoane cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, deci persoane cu

capacitate de exerciţiu restrânsă (art. 38 coroborat cu art. 18 NCC). Deşi din Legea nr. 85/2006,

procedura insolvenţei pare să se aplice întreprinderii familiale, ca urmare a faptului că aceasta

este o entitate fără personalitate juridică, procedura insolvenţei se aplică, în realitate, membrilor

săi. Introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei se realizează, în numele acestor

persoane, de către reprezentantul legal al întreprinderii familiale. Prin interpretarea art. 32 din

OUG nr. 44/2008 se poate ajunge chiar la concluzia că, pentru introducerea cererii de deschidere

a procedurii insolvenţei, este necesar acordul majorităţii simple a membrilor întreprinderii, cu

condiţia ca această majoritate să includă şi acordul proprietarilor bunurilor cu privire la care se

poate aplica procedura insolvenţei.

- cu privire la persoanele juridice, particularităţi prezintă reprezentarea acestora. Potrivit art. 27

alin. (3) din Legea nr. 85/2006, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pentru

persoanele juridice trebuie semnată de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau

statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

Aplicaţie în materia SA

Potrivit art.1432 din Legea nr. 31/1990 reprezentarea societăţii pe acţiuni administrată în

sistem unitar, potrivit actului constitutiv, se face de către consiliul de administraţie. În absenţa

unor dispoziţii contrare în actul constitutiv, consiliul de administraţie reprezintă societatea prin

preşedintele său.

Observaţie: luarea deciziei de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

este o atribuţie exclusivă a consiliului de administraţie. De aceea, la cererea de deschidere a

procedurii semnată de preşedintele consiliului de administraţie ar trebui ataşată hotărârea

consiliului de administraţie (art. 142 alin. (2) lit. f).

Potrivit art. 1532

coroborat cu art. 1531 din Legea nr. 31/1990 reprezentarea societăţii pe

acţiuni administrată în sistem dualist, potrivit actului constitutiv, se face de către directorat

Insolvenţă

12

Stănescu

(dacă directoratul este alcătuit din mai multe persoane) sau de către directorul general unic

(dacă directoratul este alcătuit dintr-o singură persoană). În cazul directoratului alcătuit din mai

multe personae, în lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, membrii directoratului

reprezintă societatea doar acţionând împreună. În această situaţie, membrii directoratului pot

împuternici pe unul dintre ei să realizeze anumite operaţiuni.

Observaţie: luarea deciziei de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

este o atribuţie a directoratului. În măsura în care membrii directoratului împuternicesc pe

unul dintre ei să semneze cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, cererea ar trebui

însoţită de o hotărâre a directoratului.

Observaţii:

1) Legea nr. 85/2006 instituie o derogare referitoare la exercitarea drepturilor procedurale

(sub aspectul semnării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei). Dacă potrivit C. pr.

civ. (art. 67) părţile îşi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin mandatar,

potrivit Legii nr. 85/2006 (art. 27 alin. (3)) semnarea cererii de deschidere a procedurii

insolvenţei se realizează de către persoanele care au calitatea de a le reprezenta potrivit

statuelor sau actelor constitutive. Obligaţia de a semna cererea de deschidere a procedurii

insolvenţei este o obligaţie intuitu personae a reprezentantului statutar al debitorului şi se

corelează cu art. 143 care sancţionează reprezentantul statutar pentru neintroducerea sau

introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii.

2) Sancţiunea nerespectării acestei prevederi legale speciale nulitatea cererii de deschidere a

procedurii insolvenţei.

4.1.3 fundamentul juridic al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

- pentru a fi admisibilă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, pe fond, trebuie

dovedită existenţa sau iminenţa stării de insolvenţă

Observaţii:

1) în măsura în care starea de insolvenţă este instaurată, debitorul are obligaţia de a

solicita deschiderea procedurii insolvenţei. Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006,

această obligaţie se naşte la data apariţiei stării de insolvenţă şi trebuie executată în termen de

30 de zile de la instaurarea stării menţionate. Neexecutarea în termen a obligaţiei crează

premisele angajării răspunderii.

Legea nr. 85/2006 reglementează posibilitatea de a fi angajată răspunderea penală a

debitorului persoană fizică sau a reprezentantului legal al persoanei juridice. Astfel,

potrivit art. 143 din Legea nr. 85/2006, neînregistrarea sau înregistrarea tardivă a

cererii de deschidere a procedurii insolvenţei constituie infracţiunea de bancruta

simplă.

Insolvenţă

13

Stănescu

Neînregistrarea cererii de deschidere a procedurii poate atrage răspunderea penală

doar dacă a trecut un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul în care

trebuia formulată cererea de deschidere a procedurii insolvenţei

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este considerată a fi tardiv

introdusă dacă înregistrarea sa a fost făcută în condiţiile trecerii unui termen care

depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul în care trebuia formulată cererea de

deschidere a procedurii insolvenţei

Nu sunt reglementate expres consecinţe pe plan civil ale neexecutării obligaţiei

legale de a solicita deschiderea procedurii insolvenţei. Cu toate acestea, angajarea

răspunderii persoanei fizice sau a persoanei juridice poate fi fundamentată pe

dispoziţiile generale în materie de răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie.

2) în măsura în care stărea de insolvenţă este iminentă, debitorul are facultatea de a

solicita deschiderea procedurii insolvenţei (art. 27 alin. (2) din Legea nr. 85/2006)

3) introducererea prematură a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate

atrage angajarea răspunderii debitorului persoană fizică sau juridică, în măsura în care fapta

este săvârşită cu rea-credinţă (deci cu intenţie) – art. 27 alin. (4) din Legea nr. 85/2004.

4.1.4 natura juridică a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

- deşi nu este calificată expres, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi

considerată a fi o procedură necontencioasă, în sensul C. pr. civ. (art. 331 -339)

Observaţii:

1) interesul calificării – recursul împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei

poate fi formulat de orice persoană interesată (art. 336 C. pr.civ.)

4.1.5 competenţa de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

- potrivit art. 8 din Legea nr. 85/2006, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cererii

de deschidere a procedurii insolvenţei aparţine tribunalului în raza căruia se află sediul

debitorului.

Observaţii: 1) după intrarea în vigoare a noului Cod civil, competenţa materială de soluţionare

a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei aparţine tribunalelor sau

tribunalelor specializate, dacă acestea există.

În cadrul tribunalelor, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii

insolvenţei este de competenţa secţiilor civile. În măsura în care în cadrul

secţiilor civile au fost înfiinţate complete specializate pentru soluţionarea

Insolvenţă

14

Stănescu

cererilor în materie de insolvenţă, competenţa aparţine acestora. (art. 6 din Legea

nr. 85/2006 coroborat cu art. 226 din Legea nr. 71/2011)

În cadrul tribunalelor specializate, soluţionarea cererilor de deschidere a

procedurii insolvenţei este de competenţa completelor specializate, dacă acestea

au fost înfiinţate. (art. 6 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 228 şi art. 226,

interpretat extensiv, din Legea nr. 161/2011)11

.

Exemple: tribunale specializate există în Argeş, Mureş şi Cluj. Tribunalele Cluj

şi Mureş şi-au înfiinţat complete spcializate în materie de insolvenţă.

2) Competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul debitorului, aşa cum este

înregistrat la registrul comerţului, în registrul societăţilor agricole sau în

registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

3) Judecătorii care sunt competenţi să judece cererea de deschidere a procedurii

insolvenţei poată denumirea de judecători-sindici (art. 9 Legea nr. 85/2006)

- Potrivit art. 8 din legea nr. 85/2006, competenţa de soluţionare a recursului cu privire la

hotărârea pronunţată asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenţei aparţine curţii

de apel în raza căreia se află sediul debitorului.

Observaţii: 1) după intrarea în vigoare a noului Cod civil, competenţa materială de soluţionare

a recursului cu privire la hotărârea pronunţată asupra cererii de deschidere a

procedurii insolvenţe aparţine curţii de apel.

În cadrul curţilor de apel, soluţionarea cererilor de deschidere a procedurii

insolvenţei este de competenţa secţiilor civile. În măsura în care în cadrul

secţiilor civile au fost înfiinţate complete specializate pentru soluţionarea

cererilor în materie de insolvenţă, competenţa aparţine acestora. (art. 6 din Legea

nr. 85/2006 coroborat cu art. 226 din Legea nr. 71/2011)

2) Competenţa teritorială aparţine instanţei de la sediul debitorului, aşa cum este

înregistrat la registrul comerţului, în registrul societăţilor agricole sau în

registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

3) Judecătorii care soluţionează recursul cu privire la hotărârea pronunţată asupra

cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu poartă o denumire specială.

4.1.6 condiţiile de formă necesar a fi îndeplinite de cererea de deschidere a procedurii

insolvenţei

11

Atenţie art. 226 din Legea nr. 71/2011 vorbeşte doar de posibilitatea de a înfiinţa complete specializate în cadrul

seţiilor civile ale tribunalelor, nu şi în cadrul tribunalelor specializate (rezultat al transformării tribunalelor

comerciale). Pentru identitate de raţiune poate fi extinsă sfera de incidenţă a art. 226 din Legea nr. 71/2011.

Insolvenţă

15

Stănescu

- cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie să îndeplinească două categorii de

condiţii de formă:

b) condiţiile speciale de formă, reglementate de art. 27 alin. (3) din Legea nr.

85/2006, referitoare la semnarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

c) condiţiile generale de formă, reglementate de art. 112 din C. pr.civ.

- cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie însoţită de înscrisurile menţionate la

art. 28 din Legea nr. 85/2006

a) bilanţul debitorului, balanţa de verificare pentru luna precedentă înregistrării cererii de

deschidere a procedurii insolvenţei

b) lista completă a bunurilor debitorului

c) lista completă a creditorilor debitorului

d) lista plăţilor şi transferurilor patrimoniale efectuate de debitor in cele 120 de zile

anterioare înregistrării cererii introductive

e) lista activităţilor curente pe care intenţionează să le desfăşoare în perioada de

observaţie

f) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii

g) lista membrilor grupului de interes economic sau a asociaţilor cu răspundere

nelimitată în societăţile în nume colectiv şi cele în comandită

h) declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificată sau

reorganizare

i) descriere sumară a modalităţilor de reorganizare

j) declaraţia debitorului din care să rezulte daca a mai fost supus procedurii insolvenţei

într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive

k) declaraţie din care să rezulte dacă debitorul a fost condamnat definitiv pentru anumite

infracţiuni identificate de art. 28 din Legea nr. 85/2006 şi dacă

administratorii/directorii/asociaţii debitorului au fost condamnaţi definitiv pentru

anumite infracţiuni identificate de art. 28 din Legea nr. 85/2006 în ultimii 5 ani

anteriori deschiderii procedurii

l) certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglemenată a valorilor mobiliare

sau a altor instrumente financiare emise.

Instituirii obligaţiei de anexare a acestor documente la cererea de deschidere a procedurii

insolvenţei se justifică prin:

1) necesitatea de a fi dovedită existenţa stării de insolvenţă a debitorului (lit. a, b, f)

2) necesitatea de a analiza existenţa vocaţiei la reorganizare judidiciară (lit. a, b, e, h, i) sau

faliment (lit. h, j, k – coroborat cu art. 30)

3) necesitatea de a se putea transmite notificarea deschiderii procedurii (lit. c)

4) necesitatea de a se cunoaşte care sunt persoanele care răspund pentru datoriile societăţii, în

vederea obţinerii autorizaţiei judecătorului-sindic referitor la declanşarea împotriva acestora

a unei proceduri de executare silită, în caz de insuficienţă a bunurilor debitorului, prin

raportare la creanţele înregistrate în tabelul definitiv consolidat (lit. g – coroborat cu art.

126)

Insolvenţă

16

Stănescu

5) posibilitatea de a cunoaşte actele actele care pot fi supuse acţiunii în anulare, special

reglementată de Legea nr. 85/2006 (lit. d – coroborat cu 80)

6) necesitatea de a analiza dacă debitorul are dreptul de a propune un plan de reorganizare (lit

j, k – coroborat cu art. 94 alin. (4)

7) necesitatea de a se cunoaşte existenţa obligaţiei de a se comunica deschiderea procedurii

generale sau a intrării în faliment către CNVM, în vederea suspendării sau retrageruu de ka

tranzacţionare a acţiunilor societăţii emitente având calitatea de debitor (lit. l)

Observaţii:

1) înscrisurile menţionate pot fi depuse odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei

sau în termen de 5 zile la la data înregistrării acesteia

2) nedepunerea înscrisurilor în termenul prevăzut de lege poate atrage una dintre următoarele

sancţiuni:

sancţiunea 1: deschiderera procedurii simplificate împotriva debitorului. Sancţiunea

este aplicabilă în 2 siutaţii:

a) în situaţia în care debitorul nu a depus niciunul dintre înscrisurile menţionate

de art. 28 alin. (1) lit. a) – f) şi h) din Legea nr. 85/2006) – temeiul de drept:

art. 1 alin. (2) lit. d) + art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2008

b) în situaţia în care debitorul nu a depus înscrisul menţionat la art. 28 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 85/2006, dar a depus toate sau o parte din înscrisurile

menţionate la art. 28 alin. (1) lit. a) – f) din Legea nr. 85/2006 – temeiul de

drept: art. 28 alin. (1) lit. h) + art. 1 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 85/2006

OBS: art. 28 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006 prevede faptul că,

nedepunerea înscrisului la care se referă naşte o prezumţie în sensul că

debitorul este de acord cu deschiderea procedurii simplificate. Situaţia poate fi

interpretată în sensul că este reglementată o prezumţie relativă, răsturnarea sa

fiind posibilă prin afirmaţiile debitorului, aşa cum rezultă din cererea de

deschidere a procedurii. În măsura în care este răsturnată prezumţia, nu se va

mai aplica sancţiunea 1 (deschiderii procedurii simplificate), ci sancţiunea 2

(decăderea debitorului din dreptul de a depune un plan de reorganizare)

sancţiunea 2: decăderea debitorului din dreptul de a propune un plan de reorganizare

Sancţiunea intervine în două situaţii:

a) în situaţia în care debitorul a depus înscrisul menţionat la art. 28 lit. h) din

Legea nr. 85/2006 şi o parte din înscrisurile menţionate la art. 28 alin. (1) lit. a)

– f) din Legea nr. 85/2006 : art. 28 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

Observaţie:

Sancţiunea decăderii debitorului din dreptul de a propune un plan de

reorganizare intervine doar atunci când înscrisul menţionat la art. 28 lit. h) din

Legea nr. 85/2006 este depus şi atestă intenţia debitorului de a i se aplica

procedura reorganizării judiciare

Insolvenţă

17

Stănescu

b) în situaţia în care debitorul nu a depus înscrisul menţionat la la art. 28 lit. h) din

Legea nr. 85/2006, dar prezmţia acordului debitorului de a se deschide

procedura simplificată asupra sa a fost răsturnată, dar a depus o parte din

înscrisurile menţionate la art. 28 alin. (1) lit. a) – f) din Legea nr. 85/2006:

temeiul de drept : art. 28 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

4.1.7 soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei se judecă în camera de consiliu, fără citarea

părţilor, în termen de 5 zile de la înregistrarea sa.

Soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate să îmbrace două forme:

a) soluţionarea pe fond

b) soluţionarea pe excepţii

a) Soluţionarea pe fond

Pe fond, soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate conduce la

respingerea cererii sau la admiterea acesteia.

Dacă nu este îndeplinită condiţia existenţei stării de insolvenţă, cererea de deschidere a

procedurii insolvenţei se respinge prin sentinţă a judecătorului-sindic.

Dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru deschiderea procedurii insolvenţei, cererea se va

admite, iar judecătorul-sindic se va pronunţa prin încheiere de deschidere a procedurii. În

funcţie de împrejurările concrete în care se află debitorul, deschiderea procedurii poate să

însemne:

A) deschiderea procedurii simplificate

B) deschiderea procedurii generale

A) Deschiderea procedurii simplificate are loc în situaţii prevăzute de Legea nr. 86/2006,

precum:

1) debitorul şi-a exprimat voinţa de a intra în procedură simplificată, prin declaraţia depusă,

potrivit art. 28 lit. h) din Legea nr. 85/2006

2) debitorul nu a depus niciunul dintre docuemntele menţionate în art. 28 alin. (1) lit. a)-f şi h)

din Legea nr. 85/2005

3) debitorul este o persoană fizică desfăşurând activităţi economice în mod individual sau

asociativ

4) debitorul este o persoană juridică de drept privat în legătură cu care se îndeplinesc

urmoarele condiţii:

a. nu deţine nici un bun în patrimoniu

b. nu pot fi găsite actele constitutive sau documentele contabile

c. nu poate fi găsit administratorul

d. nu mai există sediul sau acesta nu mai corespunde adresei din registrul comerţului

e. se află în dizolvare

Prin sentinţa de deschidere a procedurii simplificate judecătorul-sindic dispune:

Insolvenţă

18

Stănescu

I) admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

II) intrarea în faliment, prin procedură simplificată

III) luarea următoarelor măsuri:

1) numirea lichidatorului provizoriu (dintre practicienii în insolvenţă care au depus

ofertă de servicii la dosarul cauzei sau, în lipsa acestora, dintre practicienii înscrişi în

tabloul UNPIR) (art. 64 Legea nr. 85/2006)

2) ridicarea dreptului de administrare al debitoarei (art. 47 Legea nr. 85/2006)

3) dizolvarea debitoarei (în cazul în care aceasta nu se afla deja în dizolvare) (art. 227

Legea nr. 31/1990)

4) sigilarea bunurilor şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare (art. 113 din

Legea nr. 85/2006)

5) notificarea, de către lichidator, a deschiderii procedurii, a ridicării dreptului de

administrare şi a dizolvării debitoarei către următoarele persoane:

- asociaţii sau acţionarii debitorului (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- creditorii menţionaţi de către debitor ( art. 33 alin. (7) + art. 61 Legea nr. 85/2006,

Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- registrele în care debitorul este înmatriculat/înregistrat (art. 33 alin. (7) + art. 61 Legea

nr. 85/2006, Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- băncile unde debitorul îşi are deschise conturi (art. 37 + Anexa 2.3 din Ordinul nr.

1692/2006)

- instanţele judecătoreşti în raza cărora îşi are debitorul sediul (art. 37 + Anexa 2.3 din

Ordinul nr. 1692/2006)

6) deschiderea unui cont bancar pentru derularea operaţiunilor de încasări şi plăţi

specifice derulării procedurii insolvenţei (art. 4 Legea nr. 85/2006 + Anexa 2.3 din

Ordinul nr. 1692/2006)

7) menţionarea în registrul comerţului, de către lichidator, a reprezentanţilor

permanenţi ai acestuia (art. 252 Legea nr. 31/1990 + Anexa 2.3 din Ordinul nr.

1692/2006)

8) fixarea următoarelor termene:

- termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a

procedurii (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul de soluţionare a opoziţiilor creditorilor (maxim 10 zile de la data expirării

termenului de depunere a opoziţiilor) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor (maxim 45 de zile de la

deschiderea procedurii), precum şi a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o

creanţă ca să fie considerată valabilă (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului

preliminar (maxim 10 zile de la expirarea termenului de înregistrare a cererilor de

admitere a creanţelor) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul de depunere a contestaţiilor la tabelul preliminar (Anexa 2.3 din Ordinul nr.

1692/2006) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul pentru soluţionare a contestaţiilor la tabelul preliminar (art. 73 alin. (3) Legea

nr. 85/2006) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

Insolvenţă

19

Stănescu

- termenul de definitivare a tabelului creanţelor (maxim 15 zile de la expirarea

termenului de întocmire a tabelului preliminar) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

9) fixarea locului, datei şi orei primei şedinţe a creditorilor (maxim 5 zile de la

expirarea termenului de definitivare a tabelului preliminar)

10) fixează următorul termen de judecată pentru continuarea procedurii

IV) caracterul definitiv şi executoriu al sentinţei, posibilitatea de a fi atacată cu recurs în

termen de 7 zile de la comunicare. (ca urmare a acestui caracter, debitorul este în

procedura insolvenţei de la pronunţarea hotărârii judecătorului-sindic – art. 3 pct. 4

lit. a) Legea nr. 85/2006)

B) Deschiderea procedurii generale are loc în toate situaţiile în care sunt se întrunesc

următoarele condiţii:

1) îndeplinite condiţiile de deschidere a procedurii insolvenţei şi

2) nu sunt îndeplinite condiţiile de deschidere a procedurii simplificate.

Prin încheierea de deschidere a procedurii generale judecătorul-sindic dispune:

I) admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

II) intrarea în procedura generală (în perioada de observaţie)

III) luarea următoarelor măsuri:

1) numirea administratorului provizoriu (dintre practicienii în insolvenţă care au depus

ofertă de servicii la dosarul cauzei sau, în lipsa acestora, dintre practicienii înscrişi în

tabloul UNPIR) (art. 64 Legea nr. 85/2006)

2) ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitoarei, în măsura în

care judecătorul-sindic apreciază că se impune o astfel de măsură (art. 47 Legea nr.

85/2006)

3) depunerea de către administratorul judiciar, a raportului de activitate, în termen de

maxim 20 de zile de la desemnarea sa (prin acest raport, administratorul judiciar va

propune fie intrarea în procedură simplificată, fie continuarea perioadei de

observaţie, în procedura generală)

4) menţionarea în registrul comerţului, de către administratorul judiciar, a

reprezentanţilor permanenţi ai acestuia (art. 252 Legea nr. 31/1990 + Anexa 2.3 din

Ordinul nr. 1692/2006)

5) notificarea, de către administratorul judiciar, a deschiderii procedurii, a ridicării

dreptului de administrare (dacă aceasta a intervenit) către următoarele persoane:

- asociaţii sau acţionarii debitorului (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- creditorii menţionaţi de către debitor (art. 33 alin. (7) + art. 61 Legea nr. 85/2006,

Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- registrele în care debitorul este înmatriculat/înregistrat (art. 33 alin. (7) + art. 61 Legea

nr. 85/2006, Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- băncile unde debitorul îşi are deschise conturi (art. 37 + Anexa 2.3 din Ordinul nr.

1692/2006)

Insolvenţă

20

Stănescu

- instanţele judecătoreşti în raza cărora îşi are debitorul sediul (art. 37 + Anexa 2.3 din

Ordinul nr. 1692/2006)

6) deschiderea unui cont bancar pentru derularea operaţiunilor de încasări şi plăţi

specifice derulării procedurii insolvenţei (art. 4 Legea nr. 85/2006 + Anexa 2.3 din

Ordinul nr. 1692/2006)

7) fixarea următoarelor termene:

- termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la încheierii de deschidere

a procedurii (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul de soluţionare a opoziţiilor creditorilor (maxim 10 zile de la data expirării

termenului de depunere a opoziţiilor) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor (maxim 45 de zile de

la deschiderea procedurii), precum şi a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o

creanţă ca să fie considerată valabilă (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului

preliminar (maxim 20 zile de la expirarea termenului de înregistrare a cererilor de

admitere a creanţelor) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul de depunere a contestaţiilor la tabelul preliminar (Anexa 2.3 din Ordinul nr.

1692/2006) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul pentru soluţionare a contestaţiilor la tabelul preliminar (art. 73 alin. (3)

Legea nr. 85/2006) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

- termenul de definitivare a tabelului creanţelor (maxim 15 zile de la expirarea

termenului de întocmire a tabelului preliminar) (Anexa 2.3 din Ordinul nr. 1692/2006)

8) fixarea locului, datei şi orei primei şedinţe a creditorilor (maxim 5 zile de la

expirarea termenului de definitivare a tabelului preliminar)

9) fixează următorul termen de judecată pentru continuarea procedurii

IV) caracterul definitiv şi executoriu al încheierii, posibilitatea de a fi atacată cu opoziţie

sau cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare (ca urmare a acestui caracter,

debitorul este în procedura insolvenţei de la pronunţarea hotărârii judecătorului-

sindic – art. 3 pct. 4 lit. a) Legea nr. 85/2006)

b) Soluţionarea pe excepţii

În cazul în care judecătorul-sindic invocă, din oficiu, excepţii şi le admite:

1) va respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, ca inadmisibilă, dacă nu sunt

îndeplinite condiţiile privind calitatea procesuală activă sau cele privind capacitatea

procesuală

2) va declina competenţa, dacă va constata că a fost sesizată instanţa necompetentă (teritorial)

4.1.8 recursul debitorului la hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei

Potrivit art. 8 din Legea nr. 85/2006, termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii

judecătorului-sindic.

Insolvenţă

21

Stănescu

Comunicarea încheierii de admitere a procedurii insolvenţei se realizează prin Buletinul

procedurilor de insolvenţă (art 7 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006).

Comunicarea hotărârii de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei se

realizează potrivit Codului de procedură civilă. (art. 7 alin. (3) per a contrario din Legea nr.

85/2006).

Recursul poate fi formulat în următoarele situaţii:

a) cererea formulată de către debitor a fost respinsă (pe fond sau pe excepţii)

b) cererea formulată de către debitor a fost admisă, dar nu a fost deschisă procedura solicitată de

către debitor.

Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, ca regulă, instanţa de recurs nu poate dispune

suspendarea executării hotărârii judecătorului-sindic. Prin excepţie, este admisibilă o astfel de

cerere, dacă a fost deschisă procedura simplificată.

4.1.9 opoziţia creditorilor la deschiderea procedurii insolvenţei

Potrivit art. 32 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, după deschiderea procedurii, administratorul

judiciar sau lichidatorul trebuie să notifice creditorii menţionaţi în lista depusă de către debitor,

în legătură cu deschiderea procedurii şi posibilitatea de a face opoziţie, în termenul stabilit prin

încheierea de deschidere a procedurii. Notificarea se realizează conform Codului de procedură

civilă şi se publică într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

A) Competenţa de soluţionare a opoziţiei

- Soluţionarea opoziţiei intră în competenţa judecătorului-sindic (art. 32 alin. (2) din Legea nr.

85/2006). Termenul de depunere a opoziţiilor este cel stabilit de către judecătorul sindic în

hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei.

B) Soluţionarea opoziţiei

- Judecarea opoziţiei se face cu citarea debitorului, administratorului judiciar/lichidatorului,

precum şi a creditorilor care au formulat opoziţia

- Opoziţiile se judecă toate odată.

- Judecătorul poate pronunţa următoarele soluţii:

a) Admite opoziţia şi revocă încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei

b) Respinge opoziţia

OBS: din faptul că, în caz de admitere a opoziţiei nu se prevede decât revocarea încheierii de

deschidere a procedurii insolvenţei, nu şi posibilitatea modificării încheierii (în sensul

deschiderii procedurii simplificate în loc de procedura generală şi invers) poate fi interpretat în

Insolvenţă

22

Stănescu

sensul că nu există un drept al creditorilor de a contesta tipul de procedură deschisă, debitorul

fiind suveran cu privire la procedura aleasă.

4.1.10 recursul la hotărârea prin care se soluţionează opoziţia creditorilor

Potrivit art. 8 din Legea nr. 85/2006, termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii

prin care se soluţionează opoziţia creditorilor.

Comunicarea hotărârii prin care se soluţionează (admitere sau respingere) opoziţia creditorilor

se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă (art 7 alin. (1) coroborat cu art. 7 alin. (3)

din Legea nr. 85/2006).

4.2 Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorilor

Configurarea deschiderii procedurii insolvenţei la cererea creditorilor implică analiza

următoarelor aspecte:

4.2.1 calitatea procesuală activă şi pasivă

- potrivit art. 26, creditorii pot solicita deschiderea procedurii insolvenţei cu privire la debitorii

lor. Pentru a fi adminisbilă cererea, atât creditoriul, cât şi debitorul trebuie să aibă calitatate

procesuală

Calitatea procesuală activă

- potrivit art. 3 pct. 6 Legea nr. 85/2006, pentru a putea introduce o cerere de deschidere a

procedurii insolvenţei, un creditor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie titularul unei creanţe certe, lichide şi exigibile, împotriva debitorului

b) creanţa să fie exigibilă de mai mult de 90 de zile

c) cuantumul creanţei să aibă o valoare cel putin egală cu valoarea-prag, adică 45.000 lei

sau cu echivalentul a cel puţin 6 salarii medii brute pe economie (dacă creditorii au

creanţe salariale)

Observaţii:

- pentru îndeplinirea primei condiţii, creanţa trebuie să aibă următoarele trăsături:

o să rezulte existenţa ei din înscrisuri (actul de creanţă sau alte înscrisuri) –

creanţa certă

o să aibă o câtime determinată sau determinabilă dinactul de creanţă sau din alte

înscrisuri creanţa lichidă

o să fie scadentă creanţa exigibilă.

- îndeplinirea celei de-a treia condiţie, cuantumul creanţei prezintă două trăsături

particulare:

o verificarea îndeplinirii condiţiei se realizează prin raportare la data

pronunţării hotărârii judecătorului-sindic şi nu la data introducerii acţiunii

(art. 31 Legea nr. 85/2006)

Insolvenţă

23

Stănescu

o verificarea îndeplinirii condiţiei se realizează prin raportare la toţi

creditorii care au introdus cereri de deschidere a procedurii insolvenţei (art.

31 Legea nr. 85/2006)

Calitatea procesuală pasivă

- potrivit art. 1 din Legea nr. 85/2006, pot fi supuse procedurii insolvenţei persoanele fizice şi

juridice enumerate în textul său, respectiv:

a) persoanele juridice de drept privat care desfăsoară activăţi economice

b) persoanele fizice care sunt supuse înregistrârii în registrul comerţului.

4.2.2 capacitatea procesuală

- în privinţa capacităţii procesuale, există particularităţi cu privire la capacitatea procesuală a

persoanei fizice.

o Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 41din OUG nr.

44/2008, procedura insolvenţei se aplică inclusiv întreprinderilor familiale.

Acestea nu sunt entităţi cu personalitate judirică, motiv pentru care, în

realitate, procedura insolvenţei îi vizează pe membrii întreprinderii familiale.

Aceştia pot fi inclusiv persoane cu capacitate restrânsă de exerciţiu (art. 8

OUG nr. 44/2008). Toţi membrii întreprinderii familiale sunt reprezentaţi de

către reprezentantul legal al întrepdinderii familiale.

4.2.3 fundamentul juridic al cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

- pentru a fi admisibilă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, pe fond, trebuie

dovedită existenţa stării de insolvenţă

Observaţii:

1) creditorii nu pot solicita deschiderea procedurii insolvenţei, dovedind iminenţa

instaurării acestei stări

2) starea de insolvenţă este dovedită, de către creditori, pe baza prezumţiei de

insolvenţă vădită. Naşterea prezmţiei presupune dovedirea faptului că impotriva

debitorului creditorul are o creanţă scadentă de mai mult de 90 de zile (art. 3 pct.

1 lit. a) din Legea nr. 85/2006). Faptul vecin şi conex, din care se naşte prezumţia,

este însă dovedit ori de câte ori creditorul îndeplineşte condiţiile existenţei

calităţii procesuale active întrucât condiţiile sunt relativ similare.

3) Prezumţia existenţei stării de insolvenţă poate fi răsturnată de către debitor.

Răsturnarea prezmţiei presupune dovedirea faptului că debitorul are suficiente

fonduri băneşi, prin raportare la datoriile exigibile. Mijlocul procesual pus la

dispoziţia debitorului este contestaţia reglementată oprin art. 33 din Legea nr.

85/2006. Potrivit acestui articol, debitorul are obligaţia de a-şi preciza punctul de

vedere prin raportare la cererea creditorului, recunoscând sau contestând starea de

insolvenţă.

În măsura în care debitorul recunoaşte starea de insolvenţă, aceasta va fi un

mijloc de probă suplimentar pentru susţinerea cererii creditorului

Insolvenţă

24

Stănescu

În măsura în care debitorul contestă starea de insolvenţă, aceasta va putea

avea ca efect:

Respingerea cererii creditorului, dacă a fost admisă contestaţia

Decăderea debitorului din dreptul de a mai solicita reorganizarea

judiciară şi din dreptul de a propune un plan de reorganizare, dacă a fost

respinsă contestaţia (art. 33 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 85/2006)

Nu este reglementată situaţia debitorului care nu răspunde în niciun fel

cererii creditorului. În acest caz, tăcerea debitorului poate fi asimilată

recunoaşterii stării de insolvenţă. În literatura de specialitate a fost exprimată

şi părerea potrivit căreia tăcerea debitorului poate fi asimilată cu nedepunerea

declaraţiei prevăzută la art. 28 lit. h) din Legea nr. 85/2006, cu consecinţa

aplicării prezumţiei că debitorul este de acord cu deschiderea procedurii

simplificate.

4) Debitorul poate însă recurge la neexprimarea părerii în legătură cu existenţa stării

de insolvenţă, coroborată cu depunerea unei întâmpinări prin care să formuleze

apărări în legătură cu îndeplinirea celorlalte cerinţe necesar a fi îndeplinite pentru

deschiderea procedurii insolvenţie.

Formularea întâmpinării ar putea prezenta avantaj atunci când absenţa

exprimării poziţiei debitorului referitor la insolvenţă este asimilată cu

recunoaşterea. In acest context, admiterea apărărilor din întâmpinare va conduce

la respingerea cererii creditorilor. Dacă intervine însă respingerea apărărilor din

întâmpinare, asupra debitorului se va deschide procedura insolvenţei, dar nu va

mai fi decăzut din dreptul de a mai solicita reorganizarea judiciară şi din dreptul

de a propune un plan de reorganizare.

4.2.4 natura juridică a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţi la solicitarea creditorilor are natura juridică a unei

acţiuni specifice procedurii contencioase.

4.2.5 competenţa de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

In materie de competenţă nu sunt prevăzute dispoziţii particulare cu privire la competenţa

soluţionării cererii de deschidere a procedurii.

4.2.6 condiţiile de formă necesar a fi îndeplinite de cererea de deschidere a procedurii

insolvenţei

- cererea de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie să îndeplinească două categorii de

condiţii de formă:

a) condiţiile speciale de formă, reglementate prin art. 31 din Legea nr. 85/2006

b) condiţiile generale de formă, reglementate prin art. 112 din C. pr. civ.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditori trebuie să includă două

categorii principale de informaţii:

Insolvenţă

25

Stănescu

1) informaţii privind creanţa (cuantumul, temeiul, existenţa unor garanţii sau a unor măsuri

asigurătorii)

2) informaii privind intenţia creditorului de a participa la reorganizarea debitorului.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditori trebuie însoţită de înscrisuri

prin care să se dovedească informaţiile privind creanţa.

4.2.7 soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei

Soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditori poate îmbrăca

două forme:

1) soluţionarea pe fond

2) soluţionarea pe excepţii

1) soluţionarea pe fond

1.1 În măsura în care se constată că debitorul nu este în insolvenţă, cererea de deschidere a

procedurii insolvenţei, formulată de creditori, se respinge ca neîntemeiată. Dacă debitorul

formulase contestaţie, aceasta va fi admisă.

1.2 În măsura în care se constată că debitorul este în stare de insolvenţă, cererea de deschidere a

procedurii insolvenţei, formulată de creditori, este admisă. Dacă debitorul formulase contestaţie,

aceasta va fi respinsă. În funcţie de situaţia fiecărui debitor, admiterea cererii de deschidere a

procedurii insolvenţei poate să însemne:

A) deschiderea procedurii simplificate

B) deschiderea procecdurii generale.

A) deschiderea procedurii simplificate poate avea loc atunci când debitorul este în situaţii

precum:

a) este o persoană fizică desfăşurând activităţi economice în mod individual sau asociativ

b) debitorul este o persoană juridică de drept privat în legătură cu care se îndeplinesc

următoarele condiţii:

1) nu deţin nici un bun în patrimoniu

2) nu pot fi găste actele constitutive sau documentele contabile

3) nu poate fi găsit administratorul

4) nu mai există sediul sau acesata sî nu corespunde adresei din registrul comerţului

5) se află în dizolvare

6) a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.

Prin sentinta de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul dispune asupra aceloraşi

aspecte ca şi în cazul încheierii de deschidere a procedurii simplificate la cererea debitorului.

B) deschiderea procecdurii generale are loc atunci când sunt îndeplinite condiţiile de

deschidere a procedurii insolvenţei, dar nu sunt întrunite condiţiile intrării în procedură

simplificată.

Insolvenţă

26

Stănescu

Prin sentinta de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul dispune asupra aceloraşi

aspecte ca şi în cazul încheierii de deschidere a procedurii generale la cererea debitorului. În

plus, prin hotărâre se dispune obligarea debitorului de a depune la dosarul cauzei, toate

înscrisurile menţionate în art. 28 din Legea nr. 85/2006.

2) Soluţionarea pe excepţii

În cazul în care sunt ridicate excepţii, din oficiu sau de către partea adversă, iar

judecătorul-sindic le admite:

1) va respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, ca inadmisibilă, dacă nu sunt

îndeplinite condiţiile privind calitatea profesionată activă sau cele privind capacitatea

procesuală

2) va declina competenţa, dacă va constata că a fost sesizată instanţa necompetetă teritorial.

4.2.8 recursul la hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către

creditori

Termenul de recurs este de 7 zile de la data la care a avut loc comunicarea hotărârii

judecătorului-sindic.

Comunicarea admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei este realizată prin BPI.

Comunicarea respingerii cererii de deshidere a procedurii insolvenţei este realizată potrivit C. pr.

civ.

Recursul poate fi formulat în două situaţii:

a) cererea formulată de creditor a fost repsinsă (pe fond sau pe excepţii)

b) cererea formulată de creditor a fost admisă, dar s-a deshis o altă procedură decât cea

solicitată de către debitor

Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, ca regulă, instanţa de recurs nu poate dispune

suspendarea executării hotărârii judecătorului-sindic. Prin excepţie, este admisibilă o astfel de

cerere, dacă a fost deschisă procedura simplificată.

4.3 Situaţii particulare la deschiderea procedurii insolvenţei

Potrivit art. 31 din Legea nr. 85/2006, pot fi formulate mai multe cereri de deschidere a

procedurii insolvenţei în acelaşi timp. Pentru o astfel de situaţie trebuie să se conexeze

dosarele (la dosarul debitorului, dacă acesta a depus o cererea de deschidere a procedurii

insolvenţei) sau la dosarul primului creditor (dacă nu există o cerere de deschidere a procedurrii

insolveţei).

Insolvenţă

27

Stănescu

5. Efectele procedurii insolvenţei

Deschiderea procedurii insolvenţei dă naştere a două categorii principale de efecte:

a) efecte nepatrimoniale

b) efecte patrimoniale

Delimitarea dintre cele două categorii de efecte este relativă, aproape oricare dintre

efectele deschiderii procedurii având atât valenţe patrimoniale, cât şi nepatrimoniale.

5.1 Efecte nepatrimoniale

a) Învestirea judecătorului-sindic cu atribuţiile jurisdicţionale şi de control specifice

derulării procedurii insolvenţei

Ca principiu, pe întreg parcursul derulării procedurii insolvenţei, judecător-sindic este

judecătorul care a pronunţat hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei. Prin

excepţie, acesta poate fi înlocuit, în general, pentru motive reglementate prin C. pr. civ.

precum intervenţia unui caz de incompatibilitate sau recuzare.

Observaţii:

- nu constituie un caz de incompatibilitate pronunţarea de hotărâri, în mod succesiv, în

dosarul de insolvenţă

- constituie un caz de incompatibilitate rejudecarea aceleiaşi cereri, după casarea

hotărârii în recurs.

Odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic este învestit cu

atribuţiile menţionate, în principal, de art. 11 din Legea nr. 85/2006.

Atribuţiile judecătorului-sindic se pot clasifica în două categorii:

1) atribuţii jurisdicţionale:

- judecarea cererii de ridicare a dreptului debitorului de a-şi mai conduce activitatea

(art. 11 lit. f)

- judecarea acţiunilor pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori

transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii (art 11 lit. h)

2) atribuţii de control

- judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor (art. 11 lit. m)

- soluţionarea contestaţiilor fomrnulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale

lichidatorului (art. 11 lit. l)

Insolvenţă

28

Stănescu

Observaţii:

1. judecătorul sindic nu are atribuţii manageriale (nu apreciză, din perspectiva

oportunităţii, măsurile dispuse de organele care aplică procedura insolvenţei)

2. în cursul procedurii insolvenţei, pot exista acţiuni introduse în numele debitorului,

la instanţele de drept comun. (ex. Acţiune în concurenţă neloială, acţiune în

revendicare etc.)

3. atribuţiile judecătorului-sindic sunt enumerate exemplificativ în art. 11. Atribuţii

ale judecătorului-sindic se pot regăsi şi în alte articole (ex. Art. 49 din Legea nr.

85/2006 care prevede faptul că, după deschiderea procedurii, judecătorul-sindic

are competenţa de a autoriza încheierea unor acte juridice, în afara celor care ţin

de activităţile curente)

Potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006, hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi

executorii. Hotărârile judecătorului-sindic sunt supuse căii de atac a recursului. Termenul de

recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii.

b) Învestirea administratorului judiciar sau lichidatorului

Prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei se numeşte un administrator judiciar

provizoriu (dacă a fost deschisă procedura generală) sau un lichidator provizoriu (dacă a

fost deschisă procedura simplificată).

Observaţii:

1) numirea lichidatorului poate interveni şi pe parcursul derulării procedurii, în măsura în

care în cadrul procedurii generale, se deschide o procedură de faliment. Lichidatorul astfel

numit poate fi chiar administratorul judiciar anterior (art. 24 Legea nr. 85/2006)

2) Numirea administratorului judiciar sau a lichidatorului de către judecătorul-sindic are

caracter provizoriu. Acesta poate fi înlocuit sau confirmat prin decizia adunării

creditorilor (luată cu votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a

creanţelor) sau a creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.

3) Decizia de înlocuire sau confirmare a administratorului judiciar se publică în Buletinul

procedurilor de insolvenţă. Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, pentru motive de

nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării. Calitate procesuală activă au creditorii.

4) În situaţia în care s-au formulat contestaţii, judecătorul-sindic le soluţionează pe toate

odată, prin încheiere, prin care dispune:

numirea administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de către adunarea

creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor sau

Insolvenţă

29

Stănescu

anularea deciziei adunării creditorilor/creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea

creanţelor şi solicitarea desemnării, de către aceştia, a unui administrator

judiciar/lichidator

5) În situaţia în care nu s-au formulat contestaţii, judecătorul-sindic va dispune, prin

încheiere, numirea administratorului judiciar desemnat de către adunarea creditorilor

sau de către creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.

6) pe parcursul derulării procedurii administratorul judiciar sau lichidatorul poate fi înlocuit şi

în absenţa unei decizii a adunării creditorilor sau a creditorului care deţine cel puţin 50% din

valoarea creanţor, pentru motive temeinicie. Judecătorul sindic se poate sesiza din oficiu sau

poate fi sesizat de către comitetul creditorilor.

Pot fi numite administratori judiciari sau lichidatori persoanele care îndeplinesc următoarele

condiţii:

b) sunt practicieni în insolvenţă (OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţii

practicienilor în insolvenţă)

c) au asigurare profesională

d) dovedesc faptul că au disponibilitatea de timp şi de resures umane, precum şi experienţa

specifică necesare preluării şi administrării cazului

e) nu se află în situaţie de incompatibilitate prevăzute de OUG nr. 86/2006 (art. 11 lit. c) +

art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

Numirea administratorului judiciar sau a lichidatorului se face pe baza ofertelor de preluare a

poziţiei de administrator judiciar sau lichidator, depuse de către practicienii în insolvenţă.

Observaţii:

1) în cazul în care a fost introdusă o singură cerere de deschidere a procedurii insolvenţei,

fomulată de către debitor sau către un creditor, dacă există mai multe cereri de preluare a

dosarului, judecătorul-sindic va desemna admistratorul judiciar sau lichidatorul propus de

către persoana care a solicitat deschiderea procedurii

2) în cazul în care au fost conexate mai multe cereri de deschidere a procedurii insolvenţei

formulate de mai mulţi creditori, şi au fost formualte mai multe cereri de preluare,

judecătorul sindic va desemna administratorul judiciar sau lichidatorul ţinând seama de

cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor

3) în cazul în care au fost conexate mai multe cereri de deschidere a procedurii insolvenţei

formulate de unul sau mai mulţi creditori şi de către debitor, judecătorul sindic va

desemna administratorul judiciar sau lichidarotul ţinând seama de cererea debitorului, doar

dacă nu au fost depuse cereri de către creditori. Dacă au fost depuse cereri de către

Insolvenţă

30

Stănescu

creditori, judecătorul sindic va desemna administratorul judiciar sau lichidatorul ţinând

seama de cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor

4) în cazul în care nu s-au depus oferte pentru preluarea dosarului, desemnarea

administratorului judiciar sau a lichidatorului se va face, în mod aleatoriu, prin alegerea unui

practician în insolvenţă, din tabloul UNPIR.

5) Administratorul judiciar sau lichidatorul poate să refuze numirea. Termenul de refuz

este de 5 zile de la comunicarea sentinţei de numire. În cadrul acestui termen trebuie să fie

depusă la dosar eventuala decizie de refuz al numirii. Sancţiunea nerespectării termenului

este aplicarea amenzii prevăzute de art. 22 din Legea nr. 85/2006.

Principalele atribuţii ale administratorului judiciar sunt reglementate prin art. 19 din Legea

nr. 85/2006, iar cele ale lichidatorului, prin art. 25 din acelaşi act normativ. Atribuţiile astfel

menţionate au caracter exemplificativ.

Observaţii:

1) neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuţiilor se sancţionează cu amendă. În

cazul producerii unui prejudiciu, acesta va fi acoperit de către administratorul judiciar.

2) îndeplinirea atribuţiilor se poate realiza personal sau prin intermediul unor persoane de

specialitate. Persoanele de specialitate trebuie aprobate de către comitetul creditorilor

(dacă vor fi remunerate din averea debitorului) sau de către judecătorul sindic (dacă vor fi

remunerate din fondul de lichidare)

3) măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exercitarea atribuţiilor

acestora, pot fi contestate. Termenul de contestaţie este de 3 zile de la data depunerii, la

dosarul cauzei, a raportului lunar de activitate al administratorului judiciar sau al

lichidatorului. Calitate procesuală activă are orice persoană interesată (legea menţionează

expres calitatea procesuală activă a debitorului persoană fizică, a administratorului

special al debitorului persoană juridică şi a ccreditorilor). Contestaţiile se soluţionează de

către judecătorul sindic cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a

comitetului creditorilor.

c) Apariţia unor modificări cu privire la capacitatea juridică a debitorului

C. 1) Capacitatea de folosinţă

După deschiderea procedurii insolvenţei, capacitatea de folosinţă a debitorului suferă o serie de

modificări, după cum urmează:

Insolvenţă

31

Stănescu

1) în perioada de observaţie:

- potrivit art. 49 şi 46 din Legea nr. 85/2006:

o ca regulă, debitorul poate desfăşura activităţile curente, respectiv activităţile aflate în

derulare. În aplicarea acestei reguli, Legea nr. 85/2006 prevede expres faptul că, în

principiu, actele juridice care depăşesc sfera activăţilor curente, încheiate în perioada de

observaţie, sunt lovite de nulitate

o prin excepţie, debitorul poate desfăşura şi activăţi care exced sfera activităţilor

curente, în măsura obţinerii unei autorizări prealabile:

din partea judecătorului-sindic

din partea administratorului judiciar (în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere)

şi a comitetului creditorilor

2) în perioada reorganizării judiciare:

- potrivit art. 103 din Legea nr. 85/2006, debitorul îşi va conduce activitatea în

conformitate cu planul de reorganizare confirmat

3) în perioada derulării procedurii falimentului:

- potrivit art. 47 din Legea nr. 85/2006, debitorul va putea desfăşura doar acivităţile care

sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării

Raportând aceste dispoziţii legale la prevederile art. 206 NCC se impune concluzia că,

deschiderea procedurii insolvenţei are ca efect o restrângere a capacităţii de folosinţă a

debitorului.

Observaţii:

1) potrivit art. 206 alin. (1) NCC, persoana juridică cu scop lucrativ poate avea orice

drepturi şi obligaţii, afară de cele care nu pot aparţine decât persoanei fizice

2) potrivit art. 206 alin. (2) NCC, persoana juridică fără scop lucrativ poate avea doar acele

drepturi şi obligaţii necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, act constitutiv

sau statut

C. 2) Capacitatea de exerciţiu

După deschiderea procedurii insolvenţei, se produc modificări sub aspectul capacităţii de

exerciţiu. Astfel, în principiu, reprezentarea debitorului nu mai este realizată de organele de

administrare statutare. Reprezentanţii debitorului diferă după cum debitorul şi-a pierdut sau nu

dreptul de administrare:

Insolvenţă

32

Stănescu

1) debitorul nu şi-a pierdut dreptul de administrare

Repreprezentarea debitorului este realizată de către administratorul special (art. 3 pct. 26

din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 18 din Legea nr. 85/2006).

Observaţii:

1) până la desemnarea administratorului special sau până la data la care acesta ar fi trebuit

desemnat, debitorul va fi reprezentat de către administratorul statutar. (art. 3 pct. 30)

2) administratorul special este desemnat de către adunarea generală a

acţionarilor/asociaţilor/membrilor persoanei juridice. Convocarea acestei adunări

este realizată de administratorul judiciar, în termen de maxim 10 zile de la data

deschiderii procedurii.

3) dacă în urma adunării generale nu este desemnat un administrator special, debitorului i

se va ridica dreptul de administrare şi va fi decăzut din drepturile exercitate prin

administratorul special (ex.: va fi decăzut din dreptul de a propune un plan de

reorganizare)

4) administratorul special poate fi o persoană fizică sau juridică (poate fi desemnat ca

administrator special persoana care, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, era

administrator statutar)

5) atribuţiile administratorului special sunt reglementate, în principal, prin art. 18 din

Legea nr. 85/2006. Atribuţii ale administratorului special sunt reglementate şi prin alte

articole ale Legii nr. 85/2006 (ex. art. 105 – solicitarea deschiderii procedurii

falimentului în anumite situaţii)

2) debitorul şi-a pierdut dreptul de administrare

Reprezentarea debitorului este realizată de către administratorul judiciar (în perioada de

observaţie şi pe parcursul procedurii de reorganizare) sau de către lichidator (pe parcursul

procedurii de faliment, derulată în procedura generală sau în procedura simplificată).

Observaţii:

1) pierderea dreptului de administrare intervine de drept la data deschiderii

procedurii de faliment (ca procedură simplificată sau în cadrul procedurii

generale) – art. 47 din Legea nr. 85/2006

2) pierderea dreptului de administrare poate interveni şi în perioada de observaţie,

respectiv în cadrul procedurii de reorganizare judiciară. – art. 47 din Legea nr.

85/2006. Pierderea dreptului de administrare este consecinţa ridicării dreptului de

administrare de către judecătorul-sindic. Această măsură poate fi dispusă ca urmare a

intervenirii unor situaţii precum:

- nedesemnarea administratorului special (art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006)

Insolvenţă

33

Stănescu

- existenţa unor pierderi continue din averea debitorului (art. 47 din Legea nr. 85/2006)

3) în perioada de observaţie şi în cadrul procedurii de reorganizare judiciară,

pierderea dreptului de administrare poate fi totală sau parţială. În caz de pierdere

parţială a dreptului de administrare, judecătorul-sindic va stabili atribuţiile ce

urmează a fi exercitate de către administratorul special, respectiv cele ce vor fi

exercitate de administratorul judiciar.

d) Naşterea obligaţiei de a notifica deschiderea procedurii insolvenţei

Prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic pune în vedere

administratorului-judiciar sau lichidatorului să efectueze notificarea deschiderii procedurii

insolvenţei .

Observaţii:

1) notificarea este adresată mai multor categorii de persoane:

- debitorului

- instituţiilor care ţin registrul în care debitorul este înregistrat sau înmatriculat

- creditorilor menţionaţi în lista creditorilor, depusă de către debitor la dosarul de

insolvenţă

2) notificarea se comunică potrivit Codului de procedură civilă şi se publică într-un

ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă

3) pentru creditorii debitorului care nu au fost identificaţi în lista depusă de debitor

la dosarul de insolvenţă, procedura notificării va fi considerată îndeplinită, dacă a fost

efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă (art. 7 alin. (3) din Legea nr.

85/2006)

4) notificarea are un cuprins legal, reglementat prin art. 62 din Legea nr. 85/2006,

cuprinzând, ca regulă, termenele limită de realizare a principalelor demersuri specifice

procedurii insolvenţei (opoziţia la hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei,

stabilirea creanţelor masei credale, prima adunare a creditorilor)

5) notificarea deschiderii procedurii insolveţei nu se confundă cu comunicarea hotărârii de

deschidere a procedurii insolvenţei (aceasta se realizează prin publicare în Buletinul

procedurilor de insolvenţă, conform art. 7 din Legea nr. 85/2006

e) Naşterea obligaţiei de a face publică intrarea în procedura insolvenţei

Insolvenţă

34

Stănescu

După deschiderea procedurii insolvenţei, se naşte obligaţia reprezentaţilor legali ai debitorului

de a face cunoscută intrarea în procedura insolvenţei. Modalităţile în care reprezentaţii legali îşi

execută această obligaţie sunt diferite, în funcţie de mai multe criterii:

1) în termen de 24 de ore de la data comunicării hotărârii de deschidere a procedurii

insolvenţei, trebuie publicate pe paginile de internet deţinute de debitor următoarele

informaţii: date referitoare la starea societăţii, respectiv numărul, data şi instanţa care a

pronunţat hotărârea.

2) de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei,

trebuie înscrisă menţiunea „în insolvenţă” (în limba română, engleză – in insolvency şi

franceză – en procedure collective) pe toate actele şi corespondenţa care emană de la debitor

3) de la data intrării în reorganizare judiciară trebuie înscrisă menţiunea „în reorganizare

judiciară” (în limba română, engleză – in judicial reorganisation, şi franceză – en

redressement) pe toate actele şi corespondenţa care emană de la debitor

4) de la data intrării în faliment, în procedură generală su în procedură simplificată,

trebuie înscrisă menţiunea „în faliment” (în limba română, engleză – in bankruptcy, şi

franceză – en faillite) pe toate actele şi corespondenţa care emană de la debitor

Observaţii:

1) art. 45 din Legea nr. 85/2006 nu stabileşte cu precizie persoanele cărora le incumbă

această obligaţie. Referirile la această obligaţie fiind făcute atât ca o obligaţie a

debitorului, cât şi ca o obligaţie a organelor de conducere sau a reprezentanţilor legali ai

debitorului. Totuşi, sancţiunea nerespectării obligaţiei este prevăzută în sarcina

reprezentanţilor legali ai debitorului

2) sancţiunea nerespectării obligaţiei de a face publică deschiderea procedurii insolvenţei

asupra debitorului este reprezentată de naşterea obligaţiei de a repara prejudiciile suferite

de terţii de bună-credinţă ca urmare a acestei fapte ilicite

3) repararea prejudiciului incumbă exclusiv reprezentanţilor legali ai debitorului care nu au

respectat obligaţia de a face publică deschiderea procedurii insolvenţei (nu este atinsă

averea debitorului)

f) Naşterea dreptului creditorilor de a se organiza în organisme colective pentru

apărarea drepturilor lor

După deschiderea procedurii insolvenţei, creditorii se pot organiza în două organisme colective

de gestiune a drepturilor lor, respectiv: adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor.

F. 1) Adunarea creditorilor

Întrunirea adunării creditorilor:

- au atribuţia de a convoca adunarea creditorilor:

Insolvenţă

35

Stănescu

o de obicei: administratorul judiciar sau lichidatorul,

- momentul convocării:

o în cazurile expres prevăzute de lege (ex. pentru desemnara administratorului

special – art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, pentru exprimarea votului cu

privire la planurile de reorganizare depuse – art. 99 din Legea nr. 85/2006,

pentru dezbaterea propunerii administratorului judiciar de a se intra în

faliment, formulată prin raportul asupra cauzelor care au condus la apariţia

stării de insolvenţă a debitorului – art. 59 din Legea nr. 85/2006)

o la solictarea creditorilor deţinând creanţe de cel puţin 30% din valoare

totală a acestora

o ori de câte ori este necesar

Observaţie:

1) prima şedinţă a adunării creditorilor trebuie să aibă loc în termen de maxim 5

zile de la expirarea termenului de întocmire a tabelului preliminar

- ordinea de zi:

o trebuie să cuprindă totalitatea aspectelor care vor fi abordate

o sancţiunea luării unei decizii cu privire la aspecte nemeţionate pe ordinea de zi

este nulitatea acestora

excepţie: pot fi luate decizii asupra unor aspecte necuprinse pe ordinea

de zi în cazul participării titularilor tuturor creanţelor

Desfăşurarea şedinţelor

- pot participa la sedinţele adunării creditorilor:

o creditorii îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei (personal sau prin

reprezentant – procură specială autentică, pentru persoanele fizice, delegaţie

semnată de conducătorul unităţii - pentru persoanele juridice)

o administratorul judiciar sau lichidatorul (care asigură secretariatul şedinţelor)

- cvorumul:

o regula: prezenţa a cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii

debitorului (valoarea totală a creanţelor averii debitorului se calculează, în

funcţie de criteriile prevăzute la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 85/2006)

Insolvenţă

36

Stănescu

- deliberările se consemnează într-un proces verbal, semnat de persoanele menţionate

în art. 14 alin. (6) din Legea nr. 85/2006. Procesul-verbal se depune la dosarul de

insolvenţă.

Adoptarea hotărârilor adunării creditorilor şi regimul acestora

- majoritatea de decizie:

o regula: majoritatea valorică a creanţelor prezente

- hotărârile adunării creditorilor pot fi contestate pentru motive de nelegalitate de

către creditorii care au votat împotriva hotărârii şi au făcut să se consemneze în

procesul-verbal sau de către creditprii care au lipsit motivat. Contestaţia trebuie

formulată în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor. Competenţa de

soluţionare aparţine judecătorului-sindic

F. 2) Comitetul creditorilor

Comitetul creditorilor este alcătuit din 3-5 membri. Pot fi membri ai comitetului creditorilor

creditorii având creanţe garatate, bugetare şi chirografare dintre cele mai mari ca valoare.

Constituirea comitetului creditorilor se realizează, de obicei, în două etape:

a) desemnarea comitetului creditorilor de către judecătorul-sindic, prin încheiere, după

întocmirea tabelului preliminar de creanţe

b) alegerea comitetului creditorilor de către creditori, în cadrul primei adunări a creditorilor

(aceasta are loc, cel mai târziu, în termen de maxim 5 zile de la expirarea termenului de

întocmire a tabelului preliminar)

Observaţii:

1) pot fi aleşi în comitetul creditorilor doar creditori care se oferă să facă parte din acest

organism colectiv

2) comitetul creditorilor ales va înlocui comitetul creditorilor desemnat de judecătorul-

sindic

3) dacă nu este ales un nou comitet al creditorilor, se va menţine comitetul desemnat de

judecătorul-sindic

4) pe parcursul derulării procedurii, componenţa comitetului creditorilor poate fi

modificată

Întrunirea comitetului creditorilor

- cu caracter ordinar, comitetul creditorilor se întruneşte lunar

- cu caracter extraordinar, comitetul creditorilor se întruneşte la cererea

administratorului judiciar sau a lichidatorului , a cel puţin 2 membrii săi

Insolvenţă

37

Stănescu

Desfăşurarea şedinţelor

- la şedinţele comitetului creditorilor iau parte membrii comitetului creditorilor şi

administratorul judiciar sau a lichidatorul

- deliberările se consemnează într-un proces-verbal

Adoptarea hotărârilor

- deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă a tuturor membrilor

- deciziile comitetului creditorilor pot fi contestate la adunarea creditorilor, în termen

de 5 zile de la adoptare

g) Efectuarea comunicării actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de

insolvenţă

După deschiderea procedurii insolvenţei, ca regulă, citarea şi comunicarea actelor de

procedură se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă

Prin excepţie, se realizează potrivit Codului de procedură civilă, în următoarele situaţii:

1) citarea şi comunicarea actelor de procedură faţă de persoanele participante la procedură al

căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate

2) notificarea deschiderii procedurii de către administratorul judiciar sau lichidator

3) prima citare şi comunicarea actelor de procedură faţă de persoanele împotriva cărora se

introduce o acţiune în temeiul Legii nr. 85/2006

Observaţie:

- actele de procedură specifice procedurii insolvenţei beneficiază de un model legal

reglementat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1692/2006

5.2 Efectele patrimoniale

a) Obligaţia de a analiza situaţia economică a debitorului şi de a întocmi o serie de

rapoarte

După deschiderea procedurii insolvenţei, administratorul judiciar sau lichidatorul are obligaţia de

a întocmi o serie de rapoarte.

1) Rapoartele lunare de activitate: potrivit art. 21 din Legea nr. 85/2006 administratorul

judiciar sau lichidatorul depune lunar, la dosarul cauzei, un raport prin care va preciza:

- modul de îndeplinire a atribuţiilor

- justificarea cheltuielilor efectuate

Insolvenţă

38

Stănescu

Observaţie:

- împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau lichidator se poate face

contestaţie de orice persoană interesată. Termenul de contestare este de 3 zile de la

depunerea administratorului judiciar. Contestaţia se judecă de către judecătorul

sindic.

- odată cu contestaţia se poate solicita şi suspendarea măsurilor administratorului

judiciar sau lichidatorului

2) raportul privind modul de continuare a procedurii insolvenţei: potrivit art. 54, în

termenul stabilit de judecătorul-sindic (care nu va putea depăşi 20 de zile de la

desemnarea administratorului judiciar), administratorul judiciar are obligaţia de a depune,

la dosarul cauzei, un raport prin care va propune modul de continuare a procedurii

insolvenţei:

- continuarea perioadei de observaţie

- intrarea în procedura simplificată

Observaţie:

- în cazul în care se propune intrarea în procedura simplificată, aceasta se va dezbate în

şedinţă publică. În măsura în care judecătorul-sindic aprobă concluziile raportului, va

dispune prin sentinţă, intrarea în faliment a debitorului, în procedură simplificată

3) raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de

insolvenţă: potrivit art. 59 din Legea nr. 85/2006, în termenul stabilit de judecătorul-

sindic (care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar),

administratorul judiciar are obligaţia de a depune, la dosarul cauzei, un raport prin care va

preciza următoarele:

- cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului

- persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă

- existenţa sau absenţa unei posibilităţi reale de reorganizare

Observaţii

- în măsura în care prin raport se arată existenţa posibilităţii reale de reorganizare,

administratorul judiciar va face recomandări cu privire la persoanele care ar

trebui să depună planul de reorganizare

- în măsura în care prin raport se arată absenţa unei posibilităţi reale de

reorganizare, administratorul judiciar va propune intrarea debitorului în faliment,

în procedură generală. Această propunere va fi suspusă spre aprobare adunării

generale a creditorilor. În cazul aprobării propunerii administratorului judiciar de

Insolvenţă

39

Stănescu

intrare în faliment, judecătorul-sindic va dispune prin sentinţă, intrarea în

faliment a debitorului.

b) Obligaţia de a deschide contul unic al procedurii de insolvenţă

Potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006, din Legea nr. 85/2006, după deschiderea procedurii

insolvenţei toate plăţile se efectuează dintr-un cont deschis la o unitate bancară, denumit la nivel

doctrinar contul unic al procedurii de insolvenţă.

c) Dreptul creditorilor de a solicita înregistrarea creanţelor în vederea îndestulării din

averea debitorului

După deschiderea procedurii insolvenţei, pentru a putea să îşi îndestuleze creanţele din averea

debitorului, ca regulă, creditorii au obligaţia de a solicita admiterea creanţelor la masa credală,

prin depunerea unei cereri în acest sens.

Prin excepţie, nu au obligaţia de a depune o cerere pentru a solicita admiterea creanţelor la masa

credală salariaţii. Pentru aceştia înscrierea la masa credală se realizează pe baza datelor din

contabilitate.

Observaţii

1) Cererea de admitere a unei creanţe la masa credală trebuie să respecte condiţiile generale

reglementate de C. pr. civ. (art. 112), precum şi condiţiile speciale menţionate în art. 65

din Legea nr. 85/2006.

2) Cererea de admitere a creanţei trebuie depusă în termenul fixat de judecătorul-sindic prin

hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei sau prin hotărârea de deschidere a

procedurii falimentului, în procedura generală (aceste termene sunt menţionate şi în

notificarea trimisă de administratorul judiciar sau de lichidator – 61 şi 62 + art. 108 din

Legea nr. 85/2006)

3) Trebuie depuse cereri de admitere a creanţelor la masa credală pentru toate creanţele

anterioare deschiderii procedurii, indiferent dacă sunt scadente sau nu, sub condiţie sau

nu, stabilite sau nu printr-un titlu (creanţele născute după data deschiderii procedurii sunt

plătite pe parcursul derulării procedurii, fără a se înscrie în tabelele de creanţe – art. 64

alin. (6) din Legea nr. 85/2008)

4) Cererea de admitere a creanţei la masa credală este soluţionată de administratorul

judiciar sau de către lichidator. În caz de admitere, creanţa va fi înregistrată în tabelul

preliminar sau în tabelul suplimentar, după caz (art. 72 şi art. 108 din Legea nr. 85/2006)

5) Tabelul preliminar va fi depus la dosarul cauzei şi afişat la uşa instanţei şi va fi

comunicat debitorului. Creditorii vor fi notificaţi numai în măsura în care creanţa a fost

menţionată în tabel în mod diferit, prin raportare la cererea de admitere la masa credală

(art. 72 din Legea nr. 85/2006)

Insolvenţă

40

Stănescu

6) Orice persoană interesată poate să formuleze contestaţie cu privire la tabelul preliminar.

Contestaţia se trebuie formulată în termen de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar

în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Competenţa de soluţionare a acestora aparţine

judecătorului-sindic, fiind judecate toate contestaţiile odată. În caz de admitere a

contestaţiilor, creanţa se va reţine, în tabelul definitiv, potrivit hotărârii judecătorului-

sindic.

7) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, mai pot fi depuse contestaţii doar

în condiţiile art. 75 (descoperirea existenţei unui fals, dol sau a unei erori esenţiale care

au determinat menţionarea creanţei în tabel, sau în cazul descoperirii unor titluri

hotărâtoare, necunoscute până atunci)

8) Sancţiunea nedepunerii cererii de admitere a creanţei în termen este decăderea

creditorului din următoarele drepturi:

- dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor

- dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului după închiderea procedurii

- dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva membrilor ori asociaţilor cu răspundere

nelimitată ai debitorului, ulterior închiderii procedurii

Excepţie:

- decăderea din dreptul de a-şi realiza creanţele ulterior închiderii procedurii nu

operează dacă debitorul a fost condamnat pentru bancrută sau dacă debitorului i s-a

stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.

d) Suspendarea acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită

Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, toate acţiunile sau măsurile de executare silită pentru

realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale sunt suspendate de drept de la data

deschiderii procedurii.

Observaţii:

1) Pentru a opera suspendarea de drept, potrivit art. 37 din Legea nr. 85/2006, prin sentinţa

de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către

instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului.

2) Debitorul poate introduce acţiuni pentru realizarea creanţelor sale împotriva debitorilor şi

poate demara măsuri de executare silită împotriva acestora

e) Suspendarea termenelor de prescripţie a acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau

măsurile de executare silită

Insolvenţă

41

Stănescu

Potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2006, termenul de prescripţie a acţiunilor sau măsurilor de

executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale se suspendă

de drept de la data deschiderii procedurii insolvenţei.

f) Întreruperea curgerii accesoriilor pentru creanţele născute anterior deschiderii

procedurii insolvenţei

Regula: creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii nu li se pot adăuga accesorii

(dobânzi, majorări, penalităţi etc.) – art. 41 din Legea nr. 85/2006

Excepţie: creanţele garantate (acestea se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garantată,

astfel, creditorul este îndreptăţit să calculeze accesorii la creanţa garantată, dacă valoarea bunului

le poate acoperi)

g) Dreptul de a propune un plan de reorganizare

După afişarea tabelului definitiv de creanţe pot fi depuse planurile de reorganizare în vederea

acceptării de către creditori (în adunarea creditorilor) şi a confirmării de către instanţă

(judecătorul-sindic).

Potrivit art. 94 din Legea nr. 85/2006, pot propune un plan de reorganizare următoarele

categorii de persoane:

a) Debitorul

b) Administratorul judiciar

c) Unul sau mai mulţi creditori care deţin împreună cel puţin 20% din valoarea totală a

creanţelor

Observaţii:

1) Planul de reorganizare trebuie depus în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului

definitiv de creanţe (termenul de depunere a planului este un termen de decădere)

Obiectul planului de reorganizare îl poate constitui:

a) Restructurarea activităţii debitorului

b) Lichidarea unor bunuri din averea debitorului

c) Restructurarea activităţii debitorului coroborat cu lichidarea unor bunuri din averea

acestuia

Observaţii:

1) Planul de reorganizare trebuie să respecte cuprinsul legal reglementat prin art. 95.

2) Principalele aspecte ce trebuie să se regăsească în planul de reorganizare vizează:

regimul creanţelor

Insolvenţă

42

Stănescu

- gruparea creanţelor pe categorii: defavorizate sau nu (creanţele sunt defavorizate dacă

prin planul de reorganizare suferă modificări de tipul reducerii cuantumului, al

garanţiilor – art. 3 pct. 21)

- tratamentul creanţelor defavorizate

- programul de plată a creanţelor

măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare

3) pentru măsurile propuse în planul de reorganizare trebuie stabilite termene de îndeplinire

astfel încât executarea planului să nu depăşească 3 ani de la data confirmării planului

Acceptarea planului de reorganizare:

Acceptarea planului de reorganizare intră în competenţa creditorilor. Votul creditorilor se

exprimă în adunarea creditorilor separat, pe categorii distincte de creanţe:

1) creanţe garantate

2) creanţe salariale

3) creanţe bugetare

4) creanţe chirografare ale furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura

şi care nu pot fi înlocuiţi

5) alte creanţe chirografare

Pentru a fi considerat acceptat de către o categorie de creanţe, un plan de reorganizare trebuie

acceptat de majoritatea absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.

Procesul-verbal al adunării creditorilor se depune, de către administratorul judiciar, la dosarul

cauzei.

Confirmarea planului de reorganizare:

Confirmarea planului de reorganizare intră în competenţa judecătorului-sindic. Planul va fi

confirmat dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiţii:

1) cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi

(dintre cele 5 categorii care votează acceptarea planului) acceptă planul sau sunt socotite că

acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul

(dacă sunt doar două categorii de creanţe, condiţia referitoare la numărul categoriilor de

creanţe care au acceptat planul, se consideră îndeplinită dacă acea categorie cu valoarea

totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul)

2) fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament

corect şi echitabil prin plan.

3) planul respectă condiţiile prevăzute de lege

Insolvenţă

43

Stănescu

Observaţie:

- sunt considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul

creanţele ce se vor achita în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în

conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă

Principalele efecte juridice ale confirmării planului de reorganizare:

1) debitorul intră în reorganizare judiciară

2) activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător planului

3) creanţele şi drepturile creditorilor sunt modificate conform planului

Neconfirmarea planului de reorganizare (dacă intervine în condiţiile expirării termenului în care

un astfel de plan nu mai poate fi propus), conduce la deschiderea procedurii falimentului asupra

debitorului. Acelaşi efect juridic îl poate avea nerespectarea planului de către debitor,

intervenirea unor pierderi ale averii debitorului, ca efect al desfăşurării activităţii.

h) Dreptul de a solicita anularea sau denunţarea unor acte juridice ale debitorului

După deschiderea procedurii insolvenţei, anumite acte juridice încheiate de debitor înainte de

acest moment pot fi anulate sau denunţate.

h. 1) Anularea unor acte juridice ale debitorului

I) Obiectul acţiunii în anulare îl constituie actele juridice la care se referă art. 79, 80 şi 81 din

Legea nr. 85/2006.

Acestea se pot împărţi în două categorii principale:

a) acte juridice privind constituirea sau transferul de drepturi patrimoniale către terţi (art. 80 şi

81 din Legea nr. 85/2006 )

a.1) încheiate de debitor cu persoane străine de societate (art. 80 din Legea nr. 85/2006 )

a.2) încheiate de debitor cu persoane aflate în raporturi juridice cu societatea (art. 81 din

Legea nr. 85/2006)

b) alte acte juridice încheiate de debitor în dauna creditorilor (art. 79 din Legea nr. 85/2006 )

Observaţie:

1) actele juridice a căror anulare poate fi cerută au drept caracteristică fundamentală faptul că au

fost încheiate în frauda creditorilor. Art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 reglementează

existenţa unei prezumţii relativă de fraudă din partea debitorului, în privinţa actelor juridice

menţionate în art. 79 şi 80.

II) Calitatea procesuală în acţiunea în anulare:

Calitate procesuală activă. (art. 85 alin. (5) coroborat cu art. 81 din Legea nr. 85/2006)

a) administratorul juridiciar sau lichidatorul

Insolvenţă

44

Stănescu

b) comitetul creditorilor, în cazul în care administratorul judiciar sau lichidatorul nu introduc

acţiunea

Calitate procesuală pasivă: debitorul şi cocotractantul său (art. 85 alin. (6) din Legea nr.

85/2006)

III) Termenul în care poate fi introdusă acţiunea din Legea nr. 85/2006)

Introducerea acţiunea este caracterizată de două termene:

a) un termen de prescripţie: 1 an de la expirarea termenului de întocmire a raportului

administratorului judiciar/lichidatorului asupra cauzelor insolvenţei şi persoanelor responsabile

b) un termen de decădere: 16 luni de la deschiderea procedurii

IV) Efectele anulării actelor juridice

Anularea acelor juridice are următoarele efecte:

1) desfiinţarea, cu efect retoractiv, a actelor cu privire s-a pronunţat

2) restituirea prestaţiilor.

Restituirea prestaţiilor se realizează cu respectarea următoarelor reguli:

a) dacă bunul există în natură, se va restitui averii debitorului

b) dacă bunul nu mai există în natură, se va restitui contravalarea acestuia de la data

transferului bunului

Ca urmare a restituirii prestaţiilor, terţul dobânditor de bună-credinţă va avea o creanţă,

egală cu valoarea restituită, împotriva debitorului. Terţul dobânditor de rea-credinţă

pierde acest drept. (art. 83 din Legea nr. 85/2006)

Observaţii:

1) acţiunile introduse de administratorul juridiciar sau de lichidator în aplicarea legii

insolvenţei sunt scutite de taxă de timbru (art. 77 din Legea nr. 85/2006)

h. 2) Denunţarea unor acte juridice ale debitorului

Reguli:

a) contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii

b) inserarea în contracte a unei clauze de desfiinţare a contractului pentru motivul

deschiderii procedurii insolvenţei este sancţionată cu nulitatea clauzei

c) administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunţe orice contract neexecutat în

totalitate sau substanţial

d) cocontractantul debitorului are dreptul să solicite denunţarea contractului (contractul se

va considera denunţat la data notificării denunţării de către administratorul

judiciar/lichidator sau, în absenţa unui răspuns din partea acestuia, la expirarea unui

Insolvenţă

45

Stănescu

termen de 30 de zile de la primirea solicitării de denunţare a contractului de către

administratorul judiciar/lichidator)

e) cocontractantul debitorului are dreptul la despăgubiri în cazul denunţării unui contract

Observaţie:

Legea nr. 85/2006 cuprinde reguli speciale referitoare la denunţarea anumitor contracte.

i) Posibilitatea aplicării procedurii falimentului

Deschiderea procedurii insolvenţei poatea avea ca efect deschiderea unei proceduri de faliment.

Intrarea în procedura falimentului poate interveni în situaţiile menţionate în art. 107 din Legea

nr. 85/2006.

Ca urmare a intrării în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa:

a) dizolvarea debitorului persoană juridică

b) ridicarea dreptului de administrare al debitorului

c) desemnarea unui lichidator provizoriu

Procedura de faliment presupune parcurgerea a 3 etape:

1) măsurile premergătoare lichidării, respectiv punerea sub sigilii, inventarierea

2) efectuarea lichidării

3) distribuirea sumelor de bani rezultate în urma lichidării

j) Posibilitatea de a trage la răspundere persoanele responsabile de apariţia stării de

insolvenţă

Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, oricărei persoane care a cauzat starea de insolvenţă a

debitorului, prin faptele expres şi limitativ menţionate de lege, i se poate atrage răspunderea.

Pentru angajarea răspunderii trebuie îndeplinite toate condiţiile care configurează regimul său

juridic:

1) fapta ilicită, respectiv faptele menţionate expres şi limitativ în art. 138 din Legea nr. 85/2006

2) prejudiciul, respectiv insolvenţa debitorului (chiar dacă în urma angajării răspunderii se va

acoperi o parte din pasivul debitorului, acesta nu este un prejudiciu cauzat în mod direct

persoanei juridice)

3) legătura de cauzalitate

4) vinovăţia

Ca regulă, acţiunea în angajarea răspunderii persoanelor responsabile de apariţia stării de

insolvenţă este introdusă de către administratorul judiciar sau de către lichidator.

Insolvenţă

46

Stănescu

Prin excepţie, acţiunea poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor (ca urmare a

hotărârii adunării creditorilor), de către un creditor desemnat de adunarea creditorilor (dacă nu a

fost constituit comitetul creditorilor) sau de către creditorul care deţine mai mult de 50% din

valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

Observaţie:

- Excepţiile sunt incidente dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a hotărât să nu

introducă acţiunea sau dacă nu a identificat persoanele culpabile în raportul anume

destinat acestui scop

Competenţa de soluţionare a cererii aparţine judecătorului-sindic. În măsura admiterii cererii,

judecătorul-sindic va dispune suportarea unei părţi a pasivului debitorului. Sumele astfel obţinute

intră în averea debitoului, urmând a fi folosite pentru plata creanţelor şi continuarea activităţii (în

reorganizare judiciară) sau pentru acoperirea pasivului (în caz de faliment)

k) Posibilitatea de a se porni executarea silită împotriva asociaţilor cu răspundere

nelimitată

Potrivit art. 126 din Legea nr. 85/2006, în cazul în care bunurile ce alcătuiesc averea debitorului

sunt insuficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat, judecătorul-

sindic poate autoriza executarea silită împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată. Sentinţa

este definitivă şi executorie şi se pune în executare de către lichidator, prin executorul

judecătoresc.

6. Închiderea procedurii insolvenţei

Potrivit art. 131 şi urm. din Legea nr. 85/2006, cazurile de închidere a procedurii insolvenţei

sunt:

1) inexistenţa unor bunuri în averea debitorului sau caracterul lor insuficient prin raportare la

cheltuielile administrative

2) nedepunerea niciunei cereri de admitere a crenţelor

3) după îndeplinirea tuturor obligaţiilor de plată asumate prin planul de reorganizare confirmat

4) după ce judecătorul-sindic a aprobat raportul final, toate fondurile rezultate din averea

debitorului ai fost distribuite sau depuse la bancă (cele nereclamate)

Închiderea procedurii intră în competenţa judecătorului-sindic. Sentinţa de închidere a

procedurii insolvenţei este notificată de judecătorul-sindic: direcţiei generale a finanţelor publice,

precum şi registrelor în care debitorul este înmatirculat.

Ca regulă, efectele juridice ale închiderii procedurii insolvenţei:

1) descărcarea judecătorului-sindic, a administatorului/judiciar de îndatoririle şi

responsabilităţile sale

Insolvenţă

47

Stănescu

2) descărcarea debitorului persoană fizică de obligaţiile anterioare (cu excepţia situaţiei în care

este găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi frauduloase)

3) radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat (dacă a fost deschisă o procedură de

faliment)