Proteza parţială mobilizabilă acrilică (LASCU)

Prezentarea succintă a principalelor aspecte legate de tratamentul edentaţiei parţiale prin proteza parţială acrilică (PPA) este necesară, pentru aprecierea justă a principalelor deosebiri dintre cele două soluţii de tratament mobilizabil al edentaţiei parţiale, şi anume prin PPA şi PPS (proteză parţială scheletată ).

Definiţie: este o piesă protetică menită să restaureze integritatea arcadelor dentare edentate parţial, fiind realizată prin polimerizarea unor răşini acrilice sintetice.

La ora actuală, tot în cadrul protezelor mobilizabile cu sprijin muco-osos, sunt cuprinse şi cele din VALPLAST sau FLEXITE .

Destinaţie CaracteristiciAvantaje :

1) nu necesită o dotare deosebită a laboratoarelor de tehnică dentară în ceea ce priveşte echipamentul

2) materialele necesare sunt ieftine3) se realizează în timp relativ scurt4) comparativ cu protezele scheletate, pot reface mai bine aspectul fizionomic, în

ceea ce priveşte forma, dimensiunea, culoarea, asimetriile, artificiile de montare5) croşetele de sârmă sunt mai puţin vizibile decât cele turnate6) reparaţiile sunt uşoare, prin tehnologii simple: placa, dinţii, croşetele.

Dezavantajele decurg din repercusiunile pe care PPA le au asupra structurilor de suport, funcţiilor ApDM şi confortului pacienţilor:

1) rezistenţă mecanică scăzută2) nu amortizează presiunile masticatorii receptate, transmiţându-le integral

suportului muco-osos3) creează disconfort datorită volumului mare al protezei şi grosimii bazei4) lipseşte pacientul de senzaţiile gustative, termice şi tactile, prin acoperirea mare a

câmpului protetic5) prin înfundarea protezei în urma atrofiei crestelor alveolare, efortul de masticaţie e

preluat de dinţii restanţi, care vor fi suprasolicitaţi6) după o perioadă de purtare produc tulburări trofice la nivelul ţesuturilor

parodontale, a mucoasei şi a oaselor maxilare.

4.1. Elementele structurale ale protezei parţiale acrilice (PPA)

- şeile protetice cu arcadele artificiale- elementele de conexiune între şei = plăcile acrilice- mijloacele de menţinere şi stabilizare = croşetele

4.1.1. Şeile protetice şi arcadele artificiale4.1.1.1.Şeile protetice

Sunt elemente constante ale PPA, care acoperă spaţiile edentate (respectiv crestele alveolare).

Rolul:1. oferă suport pentru arcadele artificiale2. transmit presiunile masticatorii suportului muco-osos3. contribuie la:

- stabilizarea orizontală a protezei, prin exploatarea retentivităţilor anatomice (creste alveolare)

- menţinerea protezei prin adeziuneDin punct de vedere morfologic şeile prezintă:

- faţa externă (lustruită)- faţa internă (mucozală).

Suprafaţa externă (lustruită) prezintă două versante:a) versantulvestibular

extindere: conformare :

la maxilar - în zona laterală (punga lui Eisenring) - în zona frontală, modelarea versantului vestibular al şeii diferă după

gradul de retentivitate al procesului alveolar la mandibulă

- în zona laterală (în dreptul lui M2, M1, PM2) - în zona frontală labială- în zona interpremolară

b) versantul oral extindere (în edentaţii terminale şi laterale extinse):

la maxilar la mandibulă

conformare: în zona laterală în zona linguală centrală

Suprafaţa internă (mucozală)Acoperă crestele alveolare, reproducând fidel microrelieful mucoasei subiacente. Această suprafaţă nu se lustruieşte şi nu se prelucrează.

Extinderea distală a şeilor:În edentaţiile terminale şeile acoperă zonele biostatice: la maxilar: tuberozitatea maxilară, până în şanţul pterigomaxilar la mandibulă: tuberculul piriform, până la inserţia ligamentului

pterigomandibular.

4.1.1.2. Dinţii artificiali

Sunt elemente funcţionale principale ale PPA, având rol esenţial în restabilirea funcţiilor ApDM : masticaţia, fizionomia şi fonaţia. Împreună cu şeile, restaurează morfologia arcadelor dento-alveolare.

Montarea dinţilor se face după criterii bine stabilite, astfel încât să se asigure :- refacerea ocluziei funcţionale- eficienţă masticatorie- aspect fizionomic corespunzător- confort fonetic- spaţiu pentru limbă.

După materialul din care sunt confecţionaţi:a. dinţi din răşini acrilice clasiceb. dinţi din răşini compozitec. dinţi din ceramică.

4.1.2. Elementele de conexiune între şei (plăcile acrilice)

Sunt elemente transversale ale PPA, care unesc între ele elementele componente ale protezei, plasate pe cele două părţi ale arcadei.

La maxilarul - superior: placă palatinală- inferior: placă linguală

Plăcile protetice împreună cu şeile constituie baza protezei.Caracteristici:

- simetrie faţă de planul medio-sagital- rezistenţă la solicitări mecanice moderate- protecţia parodonţiului marginal prin distanţare (0,20 – 0,30 mm).

Rol:- oferă sprijin elementelor de menţinere a protezei

- prin intermediul lor se transmit suportului muco-osos presiunile receptate la nivelul câmpului ocluzal

- contribuie direct la menţinerea protezei prin adeziune.a). Plăcile protetice maxilare

- întinsă (totală)- redusă (parţială)

a1). Placa palatinală totalăLimite :

- anterior: extinderea e condiţionată de relaţiile de ocluzie din zona frontală (rapoartele dento-dentare în sens vertical şi sagital)- lateral: în contact cu zonele supraecuatoriale ale feţelor orale ale dinţilor laterali restanţi- posterior: linia „Ah”.

a2). Placa palatinală redusăAvantaje:Variante:

1. Placa palatinală decoletată

2.Placa palatinală fenestrată3.Placa palatinală răscroită distal

b).Plăcile protetice mandibulareAcoperă în totalitate versantul lingual al procesului alveolar mandibular în zona dinţilor

restanţi şi se continuă cu versantul lingual al şeilor protetice.Limite:- superior: se extinde până în zona supracingulară a dinţilor frontali şi

supraecuatorială a dinţilor laterali restanţi- inferior: se extinde până în fundurile de sac paralinguale .

Placa linguală poate fi redusă doar prin decoletare, dar numai în cazul unui proces alveolar cu înălţime mai mare de 10 mm.

Plăcile protetice pot fi confecţionate din :- acrilat- metal

4.1.3. Elementele de menţinere şi stabilizareTendinţele de deplasare şi deplasările posibile ale protezelor parţiale pot fi:

- verticale- orizontale- rotaţii (basculări).

Forţe verticale: - de presiune (în sens ocluzo-gingival), generate de muşchii ridicători ai mandibulei- de tracţiune (desprindere = deplasare gingivo-ocluzală), generate de:

alimente lipicioase musculatura periprotetică (la protezele cu şei supraextinse) gravitaţie (la protezele parţiale maxilare) acte reflexe : strănut, tuse.

Forţe orizontale:tangenţiale, sagitale, transversale, oblice.Se datorează:

descompunerii forţelor verticale pe planuri înclinate (lipsa echilibrării ocluzale)

acţiunii musculaturii limbii şi orofaciale, la protezele conformate arbitrar: versante şi dinţi neplasaţi în culoarul dentar (protetic).

Elementele de menţinere şi stabilizare = mijloace mecanice, utilizate în scopul împiedicării sau diminuării deplasărilor protezelor parţiale.

Elementele de menţinere şi stabilizare utilizate în tratamentul prin PPA sunt:

I 0 Croşetele de sârmăII 0 Croşetele mucozale

- muco-alveolar (de sârmă)- cu pelotă- acrilice.

III 0 Croşete nemetalice (se realizează din materiale termoplastice elastice, de exemplu Flexite)

I 0 Croşetele de sârmăDefiniţie:Caracteristici generale:

1. se realizează din oţel inoxidabil de tip Wipla, cu Ø de 0,6 – 0,8 mm 2. pe secţiune au profil rotund sau semirotund3. au bună rezistenţă la rupere4. în general, se plasează empiric, sub retentivitatea maximă 5. se repară prin înlocuirea cu alt croşet

Din punct de vedere morfologic, croşetele de sârmă au 3 segmente:a) segment dentarb) segment intermediar (elastic)c) segment de fixare (terminal)

a) Segmentul dentarCaracteristici

b) Segmentul intermediar (elastic)Diferă ca traseu de la un croşet la altul.Caracteristici:

a. conferă elasticitate croşetuluib. forma şi lungimea sa se corelează cu:

gradul de retentivitate al dinţilor stâlpi valoarea parodontală a dinţilor stâlpi

c) Segmentul de fixare (terminal)

4.2. Biomecanica protezelor parţiale mobilizabile acrilice

4.2.1. Funcţiile croşetelor de sârmăCroşetele de sârmă contribuie la stabilizarea orizontală şi la menţinerea protezelor

parţiale acrilice.

Stabilizarea orizontală = condiţionată de extinderea corectă a plăcii protetice pe dinţii ancoră de croşet. Menţinerea = funcţia prin care croşetul se opune deplasării verticale a protezei în direcţie gingivo-ocluzală (desprinderii). Ea depinde de forţa de retenţie a croşetelor, care este condiţionată de:

1. calitatea aliajului2. grosimea sârmei 3. locul de plasare al segmentului dentar, în raport cu ecuatorul protetic .

Se reţine:- funcţia de retenţie (menţinere) trebuie să se opună desprinderii involuntare a protezei, dar

trebuie să permită despinderea voluntară a protezei- mărimea retenţiei se corelează cu valoarea parodontală a dinţilor stâlpi

- în repaus, croşetul trebuie să aibă un raport pasiv cu dintele stâlp.

4.2.2. Clasificarea croşetelor de sârmă

Clasificarea se face: după raportul segmentelor cu structurile dento-alveolare după orientarea extremităţii libere a segmentului dentar.

Frecvenţa utilizării unui tip de croşet este determinată de:a) topografia dintelui stâlpb) cerinţele de ordin fizionomic ce trebuie respectate c) biodinamica protezei

a) Topografia dintelui stâlp- pe dinţii frontali se utilizează croşete cervico-alveolare- pe dinţii laterali se utilizează croşete cervico-ocluzale

b) Cerinţe de ordin fizionomic: când contactul segmentului dentar al croşetului cu dintele stâlp este numai în zona subecuatorială, acesta este puţin vizibil în surâs, râs, fonaţie

c) Biodinamica protezei (tendinţele de deplasare ale PPA) este elementul care condiţionează deschiderea dentală sau edentală a croşetelor (corelare cu direcţia crestelor terminale).

I 0 Croşete de sârmăTipuri de croşete se sârmă:

A. cervico-alveolareB. cervico-ocluzaleC. ocluzo-interdentareD. proximale

A. Croşetele cervico-alveolareCaracteristici de grup:

- au acces la zona subecuatorială a dinţilor stâlpi dinspre alveolă- se folosesc pe dinţii cu retentivităţi mari

segmentul dentar are contact limitat cu faţa vestibulară a dintelui stâlp segmentul intermediar (elastic) traversează parodonţiul marginal şi mucoasa

procesului alveolar, la distanţă de 0.30 – 0,50 mm, fiind modelat sub forma unor litere : S, V, Z.

segmentul de fixare se retenţionează în acrilatul versantului vestibular al şeii protetice.

Variante:1. Croşetul cervico-alveolar deschis dental (croşetul cu buclă)exploatează retentivitatea favorabilă MV subecuatorială a dintelui.

IndicaţiiFuncţii

2. Croşetul cervico-alveolar deschis edentalAre extremitatea liberă orientată spre edentaţie, retentivitatea favorabilă fiind plasată

disto-vestibular (DV).IndicaţiiFuncţii

3. Croşetul vestibulo-proximo-alveolar

Poate fi utilizat doar în breşe mici intercalate, de obicei pe dintele stâlp anterior.

B. Croşetele cervico-ocluzaleCaracteristici de grup:- au acces la zona subecuatorială dinspre ocluzal- se indică pe dinţi scurţi, cu retentivităţi moderate- segmentul dentar are contact liniar cu toată faţa vestibulară a dintelui. - contactul mare cu dintele, asigură menţinerea prin fricţiune.

Variante:1. Croşetul cervico-ocluzal deschis dental (croşetul cu umăr)

IndicaţiiTraseuFuncţii2. Croşetul cervico-ocluzal deschis edental

Are traseu identic cu cel deschis dental, dar extremitatea liberă e orientată spre edentaţie. Segmentul intermediar traversează nişa masticatorie.

IndicaţiiFuncţii

3. Croşetul cervico-ocluzal bidentarRezultă din combinarea a două croşete cervico-ocluzale deschise dental, privind cu

extremitatea liberă unul spre celălalt.Indicaţii

4. Croşetul cervico-ocluzal întorsIndicaţiiFuncţii

C. Croşetele ocluzo-interdentareTraversează arcada dentară prin nişa masticatorie, opunându-se în acest fel înfundării

protezei şi oferindu-i acesteia, parţial, un sprijin dento-parodontal.Indicaţii: pentru ancorarea protezei pe arcada integră

edentaţii uniterminale (clasa a-II-a Kennedy) edentaţii unilaterale (clasa a-III-a Kennedy) edentaţii frontale (clasa a-IV-a Kennedy)

pentru ancorarea aparatelor ortodonticeCroşetele ocluzo-interdentare de tipul Stahl sau asemănătoare se utilizează şi-n ancorarea

PPA, mai ales în edentaţii frontale.Funcţiile croşetului Stahl

D. Croşetele proximaleSe utilizează din considerente fizionomice, exploatând retentivităţile de pe feţele

proximale ale dinţilor stâlpi.1. Croşetul proximal pe patrice

Se recomandă mai ales pe caninul maxilar, când acesta este acoperit cu o PFU.IndicaţiiFuncţii

2. Croşetul proximal cu casetă

IndicaţiiFuncţii

II 0 Croşetele mucozaleTraversează mucoasa procesului alveolar şi exploatează retentivitatea anatomică de la

acest nivel.Indicaţii: în edentaţii termino-terminale, cu grup restrâns de dinţi frontali restanţi, în

prezenţa unui proces alveolar retentiv, la pacienţi care în surâs, fonaţie, râs, îşi expun dinţii în totalitate (sau/şi parodonţiul marginal).

1) Croşetul muco-alveolarSe realizează din sârmă de wipla de 0,7 mm grosime.

Segmentul retentiv (mucozal) e modelat sub forma unei anse duble de sârmă, plasată la distanţă de 0,5 mm de mucoasă.

Segmentul terminal e retenţionat în versantul vestibular al şeii protetice.Funcţii

2) Croşetul cu pelotăEste realizat dintr-o ansă simplă sau dublă de sârmă, a cărei extremitate liberă este

îmbrăcată în acrilat.FuncţiiSe impune folierea atentă a traseului croşetului, pentru că produce leziuni de decubit, sau

chiar liză osoasă.3) Croşetele acrilice

Sunt prelungiri din versantul vestibular al şeilor protetice, care exploatează retentivitatea procesului alveolar, corespunzător dintelui frontal limitant breşei edentate.

III 0 Croşete nemetalice cervico-alveolare

Sunt realizate pe dinţii vizibili, din materiale termoplastice elastice (Flexite), pentru estetica lor deosebită .